nomen artis - supliment de craciun

Revistă Nomen Artis – supliment de Crăciun 25.XII.2011

1

AANNUULL II,, NNRR.. 44,, 22001111- Supliment de Crăciun -

„Când a făcut Preaînaltul lumea ṣi vremurile, cu stelele, cu fiinṭele, cu necuprinsul, omului i-adăruit Pământul. Sau pe om l-a hărăzit pământului. Ṣi i-a rânduit Domnul Dumnezeu ani de

viaṭă, zile ṣi nopṭi. Toate zilele săptămânii i le-a dat pentru trudă ṣi numai una pentrurepaus… Dar nopṭile i le-a lăsat toate pentru odihnă; numai că nu-s toate la fel ! “

******ÎÎnn ppaarrtteenneerriiaatt ccuullttuurraall ccuu EEddiittuurraa AAmmaannddaa EEddiitt BBuuccuurreeşşttii

PPuubblliiccaaţţiiee lluunnaarrăă,, iinnddeeppeennddeennttăă -- ffoonnddaattăă llaa BBuuccuurreessttii,, îînn aannuull 22001111

RReevviissttăă NNoommeenn AArrttiiss –– ssuupplliimmeenntt ddee CCrrăăcciiuunn 2255..XXIIII..22001111

2

Caseta Redacţiei :

Membri de onoare :Academician prof. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici – RomâniaŞtefan de Fay – Consulul Onorific al României la Nisa, FranţaAcad.prof.dr. Ioan-Aurel Pop - Directorul Centrului de Studii TransilvaneProf.univ.dr. Gelcu Maksutovici – Preşedinte fondator şi membru de onoare al Uniunii Culturalea Albanezilor din România, profesor doctor în istorie universală.Prof.dr. Terezia Filip, RomâniaProf.dr. Giovanni Rotirotti, ItaliaAsist. drd. Despina Elena Grozăvescu, RomâniaMaria COZMA - Doctorand în Drept la Sorbona, Paris, membru USREmilia Ivancu, Lector de limba română la Universitatea „Adam Mickewicz”, Poznan, Polonia

Membri fondatori: Viorela Codreanu Tiron Mihai Cătrună Mihai Păun Diplomat George Ghe. Ionescu

Director/Editor AmandaEdit - Nicolae NicolaeRedactor-şef - Viorela Codreanu TironRedactori: Cristian Neagu – secretar general de redacţie Anne Marie Bejliu Elena Roşu-Gane

Colboratori asociaţi : Prof.dr.Theodor Damian – New York; Christian W.Schenk – Germania; Daniel Medvedov- Spania; Puşa Roth – România; Florenţa Marinescu –Australia, Dorina Şişu Ploeşteanu – Irlanda; Eugen Cojocaru – Germania. Georgina Ecovoiu – Romania, AgerpressEditor on-line: ing. Mihai Păun,Pictură, grafică şi design – pictor şi grafician - Mihai Cătrună

E-mail redacţie : [email protected] redactor-şef: [email protected]

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]

Revistă Nomen Artis – supliment de Crăciun 25.XII.2011

3

DIN SATUL GREBLEŞTI,COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA

Tatălui meu, Marian N. Pătraşcu zis Mărian al lu’ Chircuţ(84 de ani), dec. 2011

Fiecare zonă geografică a României îşi aretradiţiile şi obiceiurile ei de Crăciun, moştenitedin moşi-strămoşi şi păstrate mai mult sau maipuţin neaalterate de-a lungul timpului şi… vre-murilor. Ţara Loviştei este un dat natural careevocă în acelaşi timp vechime istorică şispecificitate geografică1, o zonă în caretradiţiile şi obiceiurile de Crăciun sunt încăpăstrate cu străşnicie2. În cadrul lor, colindelesau, în limbajul local – cântecele de Crăciun, suntcele mai active şi mai bine conservate produseetno-folclorice3. Ele implică un ceremonialamplu, varietate repertorială şi originalitatepoetică şi muzicală.

În general, după origine şi funcţie, în colindeapare poezia unui străvechi ritual practicat în

1 M. Pătraşcu şi N. Daneş, Monografia comunei Câineni, judeţulVâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2008, p. 9;2 Idem, p. 235;3Gh. Vrabie, Folclorul – obiect, principii, metodă, categorii, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1970, p. 195; C. Mohanu, Fântâna dorului.Poezii populare din Ţara Loviştei, Editura Minerva, Bucureşti,1973, p. 611-631;

sărbătorile de iarnă, într-un anumit contextceremonial. Studiul aprofundat al colindelorrelevă în primul rând indiscutabila lor vechimemanifestată în straturi arhaice suprapuse, bineconservate. Colindele sunt atât religioase, cât şilaice şi îşi au originile în era precreştină,reproducând ,,datina păgână a cultului soarelui înforma mithracismului, religie adaptată deromani la sărbătorile denumite Saturnalia şiFestum Kalendarum”4. Deşi creştinismul culiteratura sa religioasă, hagiografică şi cu NoulTestament a avut o influenţă majoră asupra lor,totuşi ,,colindele prezintă o bogată literaturăapocrifă, legende sau întâmplări izvorâte chiardin sânul poporului, înlesnindu-le astfel o cât mailargă răspândire”, cu toate că odată cu trece-rea timpului în ele se pot regăsi ,,numai răsuneteale miturilor păgâne din vechime”5. În legăturăcu colindele, mai trebuie precizat faptul căaceleaşi motive folclorice circulă de secole înnordul Dunării, dar şi în sudul ei, la populaţiileromâne şi aromâne6. Funcţia colindelor a fostsupusă procesului general de evoluţie afolclorului, funcţia rituală din vechime devenindtreptat un fapt îndătinat, o tradiţie, un obicei,această schimbare având consecinţe în ceea cepriveşte conţinutul lor7. Astfel, colindele auajuns să reflecte problemele majore ale vieţiisatului de altă dată, dorinţele şi idealurileţăranilor plugari şi păstori de recolte bogate îngrâne, turme de oi şi cirezi de vite cât mainumeroase, viaţă fericită în familie, copiifrumoşi, tineri voinci, fete frumoase şi harnice,viitoare căsătorii şi viaţă lungă8.

La sfârşitul secolului XIX se realizau,,corpusurile fundamentale ale folcloristici

4 Al. Rosetti, Colindele religioase la români, Academia Română,Bucureşti, 1920, p. 2;5 Idem, p. 8-9;6 Idem, p. 77;7 O. Buhociu, Folclorul de iarnă. Ziorile şi poezia păstorească,Editura Minerva, Bucureşti, 1979, p. 89; şi M. Pop, Obiceiuritradiţionale româneşti, Institutul de Cercetări Etnologice şiDialectologice, Bucureşti,1976, p. 70;8 M. Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Institutul de CercetăriEtnologice şi Dialectologice, Bucureşti,1976, p. 70;


4

româneşti” însă între ele nu regăsim ŢaraLoviştei, depresiunea fiind pentru folclorişti o,,terra ignota” până în a doua jumătate asecolului XX9. Singurul care avea să inserezeîntr-una din lucrările sale patru colinde dinLovişte, două din Câineni şi două din Titeşti, afost Tudor Pamfilie10.

Nu s-au ocupat de această zonă nici chiarfolcloriştii olteni, între care cel mai de seamăeste probabil Teodor Bălăşel11, deşi în broşura I(1919) inserase patru colinde din Scundu –Vâlcea, ,,unele similare cu cele din Ţara Loviştei,unde ele sunt încă vii”12. Primele informaţiidespre obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou dinŢara Loviştei sunt consemnate în răspunsurile lachestionarele Densuşianu13. În anul 1965,folcloristul Ovidiu Bârlea, cercetătorul IosifHerţea de la Institutul de Etnografie şi Folclorşi redactorul de atunci al Editurii Minerva,Constantin Mohanu, originar din Bumbuieşti,comuna Boişoara, înregistrează colinde dinBoişoara, Bumbuieşti, Găujani şi Mlăceni,înregistrări intrate în arhiva institutului şifolosite ulterior de Monica Brătulescu laeleborarea indicelui tematic10. Lucrarea ,,Folclordin Ţara Loviştei”, apărută în 1970 subcoordonarea profesorului Mihai Pop14 nu conţinetexte din comuna Câineni, ci numai din comunaBoişoara.

În 1973, apare lucrarea lui C. Mohanu4,,,Fântâna dorului”, care conţine 115 colinde dintoată Ţara Loviştei şi unde autorul,,decretează” laicizarea totală a colindelor înaceastă zonă, evident, greşind profund; de fapt,credem că nici el nu era convins de această,,laicizare”, ci a făcut afirmaţia în cauză doar …

9 C. Bălosu, Colindatul în Ţara Loviştei, în Oltenia – Studii şi Co-municări. IX.Etnografie, 1989, p. 80-99, Muzeul Olteniei, Craiova;10 T. Pamfilie, Sărbătorile la români, Editura Saeculum, 1997, p.306, 315, 322, 324;11 T. Bălăşel, Versuri populare române, Craiova, 1919 (I), 1926(II) ;12 Ov. Bârlea, Istoria folcloristicii româneşti, Editura Enci-clopedică, Bucureşti, 1974, p. 394;13 A. Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului alXIX-lea, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, p. 86 ;14 M. Pop (coord.), Folclor din Ţara Loviştei, Casa Creaţiei Popu-lare Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1970;

pentru a se pune bine cu autorităţile comuniste(eventual, pentru a-şi putea tipări cartea!).

Ion Piloiu, originar din Boişoara, publicădouă lucrări: prima – în 198115, care cuprinde 116colinde puse pe note muzicale (autorul esteabsolvent de Conservator), între care găsim 7din Câinenii Mici şi 10 din Câinenii Mari, iar ceade a doua – în 199616, care cuprinde, pe lângăcele 116 piese ale primei lucrări şi alte 124 depiese, clasificate ,,după funcţionalitate şitematică”. În această a doua lucrare, autorulexplică de ce în prima culegere apăreau 36 depiese fără text (doar melodiile): ,,deoarece înacel moment nu se puteau publica textelecolindelor religioase”17. În fine, la aceaastăbibliografie să mai adăugăm şi lucrarea luiCostea Marinoiu18, o culegere de folclor dinRacoviţa, judeţul Vâlcea precum şi o lucarerecentă a lui Gelu Ifrim25 din Brezoi, o zonădeclarată de autor, nu fără temei, drept ,,vatrăde colinde şi legende” cu texte puse pe note deacelaşi Ion Piloiu.

Satul natal al subsemnatului, Grebleşti, estesituat în nordul Ţării Loviştei, pe malul stâng alOltului, între Câinenii Mici şi Boişoara, fiindstrăbătut de ,,drumul cel vechiu”19, Calea Mare,Câineni-Perişani-Sălătruc-Curtea de Argeş, undrum cu o existenţă milenară care a fost vremede secole una dintre principalele căi de legăturăîntre Vechiul Regat şi Ardeal. Este cel mai maresat dintre cele şase (Câinenii Mici, Câinenii Mari,Grebleşti, Robeşti, Priloage, Râul Vadului) alecomunei Câineni şi multă vreme a aparţinut dejudeţul Argeş.

În fiecare an, la începutul lunii decembrie,după Sfântul Nicolae, tinerii de însurat, (băieţii– în limbajul local), se strâng seara în casa unuia

15 I. Piloiu, Folclor muzical din Ţara Loviştei, Centrul Judeţean deÎndrumare a Creaţiei Populare Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1981 ;16I. Piloiu, Florile dalbe, Centrul Judeţean pentru Conservarea şiValorificarea Tradiţiilor şi Creaţiilor Populare Vâlcea, RâmnicuVâlcea, 1996;17 Idem, p. 22 ;18 C. Marinoiu-Folclor din Ţara Loviştei (Racoviţa), Centrul Jude-ţean de Îndrumare a Creaţiei Populare Vâlcea/Râmnicu-Vâlcea /1974;19 I. Conea, Ţara Loviştei – studiu de geografie istorică, în BuletinulSocietăţii Regale Române de Geografie, tom LIII, 1934, p. 63,Monitorul Oficial şi Imprimeria Naţională, Bucureşti;


5

dintre ei, pentru a repeta colindele care înGrebleşti, ca şi în toată Loviştea argeşeană (ceadin stânga Oltului) se numesc ,,cântece deCrăciun”. De multe ori, aceste repetiţii se facsub supravegherea unor bărbaţi căsătoriţi, carecunosc bine textele cântecelor pe care, până ase însura, le cântau şi ei. Se acordă o mareatenţie însuşirii corecte a textelor cântecelor,căci altfel băieţii ,,s-ar face de ruşine” dacăgazda, mai ales în cazul în care este unacunoscătoare, i-ar întrerupe pentru a-i corecta.

În zorii zilei de 24 decembrie, începând cuorele 2-3, pe la casele gospodarilor vin cete-cete copiii ,,după colindeţi” strigând în guramare: ,,Bună zolooo …, bună zolooo …!”. Aceastăstrigare înseamnă de fapt “Bune-s zorile”, darprin translaţie fonetică s-a ajuns la ,,Bunăzolooo”. Ei sunt primii vestitori ai sărbătoriiNaşerii Mântuitorului Iisus Hristos de a doua zi.În faţa fiecărei case, la intrare sau în faţaporţii, copiii cântă:

Am venit şî noi odatăLa un an cu sănătateŞî la anu’ să venim,

Sănătoş’ să vă găsâm.

Dacă gazda întârzie cumva să le deschidă uşa, eistrigă nerăbdători:

Ne daţ’, or’ nu ne daţ’Mămăligă cu cârnaţ’?

După ce gazda deschide uşa, fiecare copilzice ,,Bună dimineaţa la Moş Ajun!” şi primeşte,,colindeţi”: cornuri, covrigi, felii de pâine albăsau de cozonac, biscuiţi, mere sau nuci, pe carele vâră repede într-o traistă cât mai mare,purtată cu baiera trecută peste umăr. Noapteaumblă copiii mai mari, iar cei mici stau ca pe aceaşteptând să se facă ziuă, ca să le dea şi lor voiepărinţii să meargă după ,,colindeţi”, nelipsindadesea scenele patetice, rugăminţi şi plânsetedin partea ţâncilor.

În noaptea de Crăciun, respectiv cea dintre24 şi 25 decembrie, pe la fiecare casă din sat

vin în ceată cu colindul tinerii de însurat, băieţii.În toată Ţara Loviştei, cetele de colindători senumesc ,,preuci”. Acest termen este destul derăspândit, mai ales în Moldova unde, însă, el,,este pus în legătură cu hergheliile de cai”10. C.Mohanu4 susţine că termenul ar proveni de la unverb din slava veche, ,,priuciti”, care are sensulde ,,a obişnui pe cineva, a învăţa într-un anumefel, a face ceva, a domestici”.

Din motive teritoriale, în Grebleşti seconstituie câte două preuci de băieţi, carecolindă fiecare câte o jumătate de sat, pentruca nicio casă să nu rămână necolindată. Cel puţinpentru Ţara Loviştei, nu este adevăratăaserţiunea că cele două preuci s-ar fi format învechime pe criterii de aparteneţă socială(bogaţi-săraci) aşa cum susţine Ov. Bârlea2021.De altfel, în Robeşti, satul fiind mai mic, acolindat dintotdeauna şi colindă încă, o singurăpreucă. Casele sunt colindate la rând, fărădeosebire de statutul social al celor care lelocuiesc, cu excepţia faptului că primul colindatdin sat este preotul. De altfel, BisericaOrtodoxă Română nu a fost niciodată în conflictdeschis cu obiceiul colindatului de Crăciun,dimpotrivă, biserica şi slujitorii ei s-au implicatdintotdeauna în susţinerea acestui obicei; deexemplu, slujba din prima zi de Crăciun începe înzorii zilei de 25 decembrie, după ce băieţiitermină satul de colindat şi preucile reuniteîncep să cânte de la un capăt la altul al satului,,,Ziorile” sau, în limbajul local – ,,Zâor’le”.Fiecare preucă este condusă de către un,,înaintaş” (,,vătaf” în celelalte sate ale comuneiCâineni) un tânăr destoinic, bun cunoscător şiinterpret al cântecelor de Crăciun, ales nu prinlicitaţie, ci prin discuţie liberă. La rândul ei,preuca mare este împărţită în două grupuri, careîn Grebleşti se numesc tot preuci (preuca I-a şipreuca a II-a, ,,strane” în celelalte sate alecomunei). La primirea în casă, acestea cântăalternativ. Cântatul alternativ a fost adoptatdintr-o necesitate obiectivă: în timpul cât o

20 Ov. Bârlea, Colindatul în Transilvania, în Anuarul MuzeuluiEtnografic al Transilvaniei, Cluj Napoca, 1969, p. 275;


6

preucă/strană interpretează o strofă, cealaltăse odihneşte, ,,îş’ trage sufletu’ ”21. Chiar şiaşa, mult timp după ce colindă, băieţii suntrăguşiţi, mai ales că ultimul cântec, ,,Ziorile”, secântă continuu, de la un capăt la altul al satului,în timp ce clopotele bisericii bat, fiind foartesolicitant din punct de vedere vocal, deoarecese cântă afară, în aerul ,,tare” al nopţii de iarnă.

Preuca mare este însoţită de 1-3 băieţi maipuţin talentaţi la cântat, dar mai voinici, numiţi,,măgari” – în Grebleşti (,,iepe” – în celelalte sateale comunei), desemnaţi să poarte ,,disagii”(desagii) în care se pun darurile în natură: colaci,cozonaci, afumături de porc, nuci, mere, băuturăetc. În Priloage, un cătun aflat peste Olt deRobeşti, până prin anii ’80 colindau băieţii dinGrebleşti iar după ce s-a construit puntea pesteOlt, au început să colinde cei din Robeşti. A fiprimit în rândul băieţilor care colindă deCrăciun, este o confirmare a maturităţii oricăruitânăr, a trecerii lui în categoria ,,băieţilor deînsurat”.

Cântecele de Crăciun din Ţara Loviştei suntde mai multe feluri: cântecul de afară, cânteceledin casă, cântecul de ieşire din casă şi cânteculde dimineaţă. În cazul satului Grebleşti, cele maimulte dintre colindele din casă au texte de olungime considerabilă ca urmare a caracteruluilor prin excelenţă narativ; spre exemplu,,Steaua” are nu mai puţin de 84 de strofe!.

Toate cântecele de Crăciun din Grebleştisunt cântate într-un stil caracteristic:fiecare preucă/strană interpretează alternativcâte o strofă din colind, sfârşitul acesteiasuprapunându-se peste începutul celei careurmează, deoarece preuca/strana aflată înpauză începe să o cânte atunci când cealaltă nu aterminat încă de cântat strofa de dinainte.Rezultă, în acest fel, o suprapunere fonicăoriginală, mai ales că începutul fiecărei strofeeste foarte puternic, manifestându-sepermanent o concurenţă între cele două

21 M. Pătraşcu, Tradiţie şi educaţie – câte un aspectparticular pentru Ţara Loviştei, în Casa cărţii vâlcene, nr. 4,iul.-dec. 2004, p. 38-39, Râmnicu Vâlcea;

preuci/strane în ceea ce priveşte ,,calitatea”interpretării. De asemenea, în timpulinterpretării, accentul se pune pe ultima silabăcare, de cel mai multe ori, conţine în final ovocală, iar dacă este o consoană, aceasta estevocalizată cu un ,,î” mut. Strofele sunt formateîn general din câte trei versuri dintre care unuleste refrenul: ,,Mari boieri”, ,,O, lerui Doamne”,,,Oi-da lerui Doamne”, ,,Oi-le-runda leruiDoamne”, ,,Domnului, Domn din cer”, ,,Flor’ledalbe”, ,,Flor’le dalbe lel’ de măr”, ,,Viţa-i verdede ieder” etc. O excepţie este ,,Cântecu’ dincasă” sau ,,D-ale cui-st-acestor case?” care arepatru versuri, dintre care unul este refrenul –,,O, lerui Doamne” (şi din care redăm ceva maijos două fragmente exemplificatoare). Uneorirefrenul marchează începutul unei strofe, deexemplu ,,Flor’le dalbe lel’ de măr” din ,,Cântecu’Sfintei Maria” (şi din care, de asemenea, redămun fragment ceva mai jos).

Deşi temele principale ale cântecelor deCrăciun sunt aceleaşi – Naşterea Pruncului Iisus,vânătoarea, păstoritul, agricultura şi dragostea,totuşi, în ceea ce priveşte melodiile şi textele,există diferenţe între Grebleşti şi celelalte sateale comunei Câineni şi, evident, ale Ţării Loviştei.

În Grebleşti, cântecul de afară se cheamă,,De-a-dormit-aţ’ mari boieri” şi are textulurmător:

De-a-dormit-aţ’ mari boieri,Mari boieri (R),Din zâuară, din doscioară,

Din capu’ zâorilor, (R),C-a dat raza soarelui,

Zâmbrele portiţilor, (R),Crucile fereştrilor,

Gârlicile, pimniţâle, (R),Jicniţâle cu buţâle.

Boieri nu să deşteptară, (R),Da’ cei juni colindători


7

De-m’ vâzură şî-m’ văzură, (R),Pâlc de porumbi să făcură,

Ca un pâlc de porumbei, (R),De-amestecaţ’ cu grangurei.

Şî-m’ săltară de-m’ zburară, (R),Sus, măi sus să ridicară,

Cu norii s-amestecară, (R),Jos, măi jos că să lăsară

În prundur’le mărilor, (R),Luară-apşoară-n gurişoară,

Pietricele-n degeţele, (R),Jos, măi jos că să lăsară

Peste case boiereşti, (R):Cu apşoarara că-m’ stropiară,

Pietricele-ngrindinară, (R),Atunci boieri să deşteptară,

Lor mai bin’ că le păreară, (R),Mese mari că întindeară.

Peste masă grâu revarsă, (R),Peste grâu – colac de grâu

Şî o mână de florinţ’, (R),De florinţ’, de bani mărunţ’.

Şî din gură aşa-m’ grăiară, (R):– De-ţi fi juni colindători,

Intraţ’ în casă pă fereastră, (R),Şî veţ’ sta-mprejur la masă.

Şî veţ’ sta, veţ’ colinda, (R),Din vadră veţ’ adăpa

Şî colacu’ veţ’ lua, (R),Cel colac de cozonac

Şî cea mână de florinţ’, (R),

De florinţ’, de bani mărunţ’.Ş-o-nchinăm cu sănătate!

În perioada comunistă ,,boieri” a fost înlocuitcu ,,plugari”, se înţelege de ce; aceasta a fostsingura concesie făcută noilor autorităţi care nuau putut interzice cântecele de Crăciun cutematică religioasă care au continuat să fiecântate în casă (cântecele din casă).

Cântecul de afară se cântă foarte tare, înritm alert, cu voci puternice, pentru ca gazda săaudă şi, de aceea, melodia pare oarecumstridentă, dar, în noapte, ea sună impresionant.Arareori băieţii sunt lăsaţi să cânte tot cânteculde afară, căci uşa casei se deschide şi, deobicei, sunt poftiţi înăuntru. Foarte rar nu suntprimiţi în casă, dar şi atunci li se dau bani afară,evident, mai puţini decât dacă ar fi fost poftiţiînăuntru. De obicei, nu primesc în casă cei careau necazuri, oamenii bătrâni şi singuri şi cei carenu au suficienţi bani pentru a le plăti băieţilorca să le cânte în casă. De fapt, băieţii ştiudinainte unde vor fi primiţi în casă şi unde nu,deoarece în primul caz, casele sunt luminate desărbătoare, iar în al doilea caz sunt cufundate înîntuneric.

În Grebleşti am identificat cel puţin 20 decântece de Crăciun care se cântă în casă22.Dintre acestea, cam jumătate se cântă maifrecvent, la cerea gazdei care primeşte băieţiiîn casă sau la alegerea acestora din urmă – cazîn care ei aleg cântecele orientându-se dupăsituaţia familială a gospodarului (existenţafetelor de măritat, a băieţilor de însurat, acopiilor mici, a bătrânilor foarte înaintaţi învârstă etc.). Exceptând cântecele care aulegătură cu Naşterea Pruncului Iisus sau care, îngeneral, au tematică religioasă, cele mai multecântece sunt pentru băiatul de însurat sau fatade măritat din casa respectivă. Acestora li seurează împlinirea dorinţei de a întâlni iubita,respectiv – iubitul potrivit. Dacă băieţii care

22 M. N. Pătraşcu, Cântece de Crăciun, manuscris, Grebleşti,1980;


8

colindă ştiu că băiatul sau fata colindată de ei,,umblă” cu o fată, respectiv cu un băiat anume,în finalul cântecului introduc numele celor doispre hazul, şi, uneori, spre surprinderea celordin casă, care atunci află că fiul sau fiica lor areo iubită, respectiv un iubit23:

...Lu’ (cutare) ani frumoş’,Cu (cutare) de-a-mpreună,Ca să-ş’ facă voia bunăŞî să-m’ fie sănătoş’!

Pe alt plan, cântecele de Crăciun dinGrebleşti, ca de altfel din toate satele ŢăriiLoviştei, sunt expresia tradiţională a vieţii defamilie bine rânduite, sugerată alegoric prin,,copacul cu trunchi îngemănat”24 :

...Născutu-mi-au, crescutu-mi-auDoi meri şî doi peri,O, lerui Doamne (R),Din trupini întrupinaţ’,

De mijloc sunt depărtaţ’,De vârfuri sunt sus la nori, (R),De zmicele-s sus la stele.

Perii cresc şî înfloresc,Merii cresc şî-nmărgăresc, (R),Dragu’ mi-i de-aceşti doi pomi. ...

În cântecele cu tematică religioasă, seremarcă tendinţa de umanizare a Divinităţii –Dumnezeu mănâncă, bea cu oamenii, arecontroverse cu Sfântul Ion şi cu bătrânulCrăciun:

...Şî cân’ fu despre beţâie,Despre dalba-i veselie,O, lerui Doamne, (R),Grăia Ion, Sfântu’ Ion

23 Şt. Cojocaru, Elemente specifice în folclorul literar-poetic dincomuna Câineni, judeţul Vâlcea, manusris (lucrare pentru graduldidactic I, Universitatea din Craiova – Facultatea de Filologie,1980);

Cătră bunu’ Dumnezău:– Tot stam, Doamne, -a te-ntreba, (R),Şî Doamne-ntreba-te-voi

Care din noi amândoi,Care din noi-om-fi măi mare? (R),Grăia bunu’ Dumnezău:

Cătră Ion, Sfântu’ Ion:– Ce stai, Ioane,-a-mă-ntreba, (R),Căci cu dreptu’-ţ’ voi răspunde:

Din domnie-s eu măi mareC-am făcut Ceru’ şi Pământu’, (R),Am făcut şî Lumea toată,

Am făcut şî am crescut.Grăia Ion, Sfântu’ Ion, (R),Cătră bunu’ Dumnezău:

– Da’ de zâle-s eu măi mareC-am botezat lumea toată, (R),Te-am botezat şi pă Tine

Să fii Domnu‘ Cerului,Cerului, Pământului, (R),Şî al nostru-al tuturor. …

În plus, în aceste cântece găsim şi uneleabateri de la adevărul istoric; de exemplu: Iisuss-a botezat la maturitate şi nu imediat dupănaştere, fapt de altfel imposibil, întrucâtSfântul Ioan Botezătorul, vărul lui Iisus, era cudoar câteva luni mai mare decât Mântuitorul:

...Florile dalbe lel de măr (R),Mititel şî-nfăşăţăl,Înfăşăţăl în flori de măr.

(R), Faşa-i dalbă de mătase,Împletită-n cinci şi-n şase,

(R), Cârpe dalbe de fuior.Dar la El cine-mi aleargă?


9

(R), Aleargă ş-aleargă Sfântu’ IonŞî din braţe că mi-L luară,

(R), La râu’ Iordan că-mi alergară,Unde ţâşnesc trei izvoară,

(R), Trei izvoare din trei munţ’:Un izvor cu lapte dulce,

(R), Alt izvor cu vin mai roşuŞî altu’ cu Sfântu’ Mir.

(R), În lapte dulce mi-l scăldară,Alb ca laptele-L făceară. ...

De altfel, tematica religioasă nu reprezintă uncriteriu de clasificare strict deoarece în toateaceste cântece religiosul se împleteşte cuprofanul.

În unele cântece profane de Crăciun dinGrebleşti (ca şi din toată Ţara Loviştei) seremarcă tendinţa de a atribui unor oameni, înspecial băieţi de însurat şi fete de măritat,însuşiri deosebite, supranaturale. Ei/ele suntfii/fiice de împărat deosebit de arătoşi,respectiv de frumoase, care-şi caută perecheaîn vederea căsătoriei şi şi-o găsesc în fiinţeasemuite cu florile preafrumoase, respectiv, învoinici viteji şi harnici, ciobani pricepuţi sauvânători iscusiţi. În aceste cântece regăsimsentimentul dragostei şi sentimentul respectuluifaţă de familie. Gazdelor colindate nu li seurează să aibă parte de bogăţii şi avere multă,ci, în primul rând, de sănătate şi voie bună.Dntre cântecele din casă, cel intitulat ,,Sus înplaiu’ muntelui”, care abordează tema dragosteişi tema păstoritului într-o remarcabilă alegorie,merită a fi analizat puţin. El se cântă de obiceiîn familiile care au fraţi şi surori de vârsteapropiate, necăsătoriţi. Ii reproducem integraltextul fiindcă mesajul său este unul deosebit deinteresant, fiind pus în valoare şi de o melodiefoarte frumoasă:

Sus în plaiu’ muntelui,Viţa-i verde de ieder (R),E-un ciopor mare de oi.

Da’ de păscut un’ să paşte? (R),Şî se paşte-n seninei.

Da’ de apă un’ s-adapă? (R),Şî s-adapă în nori negri.

Dară strunga care este? (R),E cearcănu’ luniei.

Da’ găleata care este? (R),Este luna cân’ e plină.

Dară cupa care este? (R),Luceafăru’ zâorilor.

Da’ la strungă cin’ le dară? (R),

Dară-ş’ (cutare fată) d-oichii-ş’ negri.

Da’ la uşă cin’ le mulge? (R),Mulge (cutare băiat) bun băiat.

(Cutare fată) din gură-m’ grăiară, (R),– Mulge tare, frăţâoare!

Mulge două, lasă nouă, (R),Cele oi şî plecătoare

Le mai lasă trecătoare, (R),Cele sute de cornute

Le mai lasă şî trecute, (R),Cele mii de miorele

Le mai lasă şî pă ele, (R),Că vine-un puhoi de ploi.

(Cutare băiat) din gură-m’ grăiară, (R),– Nu te, soro, speria,

C-ăla nu-i puhoi de ploi, (R),Ci sunt peţitorii tăi:


10

Vin la min’ te cer pă tine, (R),

Nu te cer numai pă tine.

Şî-m’ cer zeciuri de berbeciuri, (R),Îm’ cer sute de cornute,

Cea ie cu năsâpie, (R),Şî-m’ cer mii de miorele

Şî-m’ cer plug negru de boi, (R),

Şî pă murgu’ cel din grajdi,

De-nşelat şi de-nfrânat, (R),Cum e bun de-ncălicat.

(Cutare fată) din gură-m’ grăiară, (R),

– Nu te, frate, speria,

D-ochii-m’ negri ce-m’ dau eu, (R),Că eu îi cunosc pă ei,

Plătesc zeciuri de berbeciuri, (R),Plătesc sute de cornute,

Pă ie cu năsâpie, (R),Plătesc mii de miorele.

Cizme-nalte ce-m’ dau eu, (R),Plătesc plug negru de boi,

Şî pă murgu’ cel din grajdi, (R),De-nşelat şi de-nfrânatCum e bun de-ncălicat, (R),Unde-i (cutare băiat) cel frumos,

Cu (cutare fată) de-a-mpreună, (R)Ei să-m’ fie sănătoş’!

În timpul interpretării concrete (la faţalocului), cutare băiat şi cutare fată suntînlocuite cu numele copiilor gazdei. Dialogul

frate-soră evidenţiază îngrijoararea celui dintâică-şi va pierde din avuţie pentru că peţitorii nu-ivor cere să le-o dea doar pe sora sa, ci şi,,zeciuri de berbeciuri”, ,,sute de cornute”, ,,miide miorele”, ,,plug negru de boi”, ,,pe murgu’ celdin grajdi” şi chiar ,,cea iie cu năsâpie”. Dar fataîl linişteşte, conştientă fiind de frumuseţea ei şide faptul că aceasta este suficientă pentru a fipeţită şi luată şi fără zestre, ba dimpotrivă.Remarcabil este faptul că frumuseţea feteireiese din text in mod natural, apropae indirect,discret şi nu în mod agresiv, lipsit de modestiesau în mod lasciv-libidinos-vulgar, aşa cum seîntâmplă adeseori în unele texte de muzicăpopulară ,,modernă”24. Subtilitatea textului esteuimitoare, superioară, după părerea noastrăbaladei ,,Mioriţa” – mult mai cunoscută, dar careare un mesaj interpretabil, între care şi unulextrem de nefavorabil la adresa noastră, acelacă două treimi din poporul român sunt formatedin hoţi şi criminali şi o treime din… proşti.

După ce băieţii au terminat de cântat încasă, gazda le plăteşte, suma şi, eventual darulîn natură depinzând de cât de mult şi, mai ales,de cum au cântat. La ieşirea din casă, ambelepreuci/strane cântă împreună cântecul demulţumire ,,Măi, ferice”:

Măi ferice, Doamne dragă,Lerui Doamne, lerui ler (R),

Tot d-acesta,-acest om bun.

Că e bun la Dumnezău, (R),Ş-are fii, ş-are nepoţ’

Şî stau împrejur la masă, (R),Parcă-i pom verde-nflorit,

Primăvara de-nverzît, (R),Rodu’-n codru să rodească,

24 G. Ifrim, Brezoi – oraş în Ţara Loviştei – vatră de colindeşi legende, Editura Silviana, Râmnicu Vâlccea, 2011.


11

Acest om să-mbogăţască, (R);Ca măr dulce-n primăvară.

Bună-i sara d-astă sară, (R),Sară bună, bună sară!

După ce fiecare preucă mare termină decolindat jumătatea ei de sat (în Grebleştiacestea se numesc În Sat şi Câmpuri), spredimineaţă, băieţii din ambele preuci se adună înfaţa bisericii şi aşteaptă să bată clopotele carevestesc Crăciunul şi cheamă lumea la slujbă. Deobicei, clopotele încep să bată în jurul orei 5dimineaţa. În acel moment, băieţii încep săcânte ,,Ziorile” (,,Zâor’le”) – cântecul dedimineaţă şi pornesc spre un capăt şi celălalt alsatului cântând în timp ce clopotele bisericii batcu putere. Este un moment impresionant,absolut înălţător. Redăm în continuare textulintegral al acestui cântec deosebit de frumoscare, deşi are o melodie relativ lentă, fiindinterpretată ritmat seamănă totuşi cu un marş(reamintim – fiecare vers se cântă de câte douăori urmat de refren, interpretarea fiindalternativă, în stilul caracteristic – suprapus şicu ultima silabă accentuată, iar dacă versul setermină cu o consoană aceasta este urmată devocala ,,î”):

Ce v-aşa pripiţ’, (x2)Voi, ziori de ziuă, (R),

De vă revărsaţ’?Cân’ voi bine ştiţ’,Noaptea de-astă nopte,Noi nu ne-am somnat,Ci am tot umblatDe am colindat,Munţ’ şî văi adânci,Păduri mari şî stânci,Ca să ne vânăm,De-ale vânătoarii,Cerbi şî căprioare,Pasări zburătoare.Şî noi tot umblând,

Nimic nevâzând,Nici neauzind,Nici cocoş’ cântând,Nici topor tăind,Nici câine lătrând,Nici popă tocând,Numa’ vârf de munte,Vârf de munte-nalt.Noi că am văzut,Doi vulturii surii (sic!),Din aripi bătând,Din ciocuri muşcând.Noi ne-am sfătuitCum să ne-afirăm,Ca să le furăm,

Câte-o penişoară,Dăm la fetişoare,Puie-n cosişoare,Sara-n şezătoare,Rar la zâle mari,În zâua de Crăciun,Cea de Bobotează,Cân’ popa botează.

A doua zi de Crăciun (26 decembrie), cudarurile şi cu banii strânşi din colindat, băieţiiorganizează seara petrecerea colindătorilor, lacare fiecare îşi invită fata care îi este dragă.Aceasta vine însoţită de mama ei sau de o rudăapropiată. De la petrecere nu lipsesc lăutarii (înultimii ani, locul lor a fost luat de… combinelemuzicale). Se pare că în vechime aceastăpetrecere era, de fapt, un ritual de iniţiere atinerilor în viaţa de familie, marcând o perioadăde tranziţie între două statute sociale,respectiv de la cel de necăsătorit, la cel decăsătorit25. De altfel, la această petrecere seîntâlnesc tocmai cei numiţi în finalul acestorcolinde iar după Bobotează începe o perioadă încare au loc foarte multe nunţi (odinioară,petrecerea aceasta se repeta pe 7 ianuarie, de

25 Şt. Cojocaru, Elemente specifice în folclorul literar-poetic din comuna Câineni, judeţul Vâlcea, manusris (lucrarepentru gradul didactic I, Universitatea din Craiova –Facultatea de Filologie, 1980);


12

data aceasta fiind organizată de fete pecheltuiala lor).

În ziua de Crăciun (25 decembrie), prin satumblă copii ,,cu Steaua”. Texte ca ,,Steaua susrăsare”, ,,Trei crai de la Răsărit”, ,,O ce vesteminunată” etc., pe care le cântă aceştia dupăprimirea lor în casă, sunt cunoscute nu numai însatele comunei Câineni, ci şi în multe altelocalităţi din judeţul Vâlcea şi chiar din ţară.Până nu demult, prin satele comunei Câineni, încele trei zile ale Crăciunului umblau ,,Irozii” –nişte tinerii costumaţi specific (costum popularcu panglici colorate şi clopoţei, coifuri sau,,jobene” înalte şi colorate, săbii, bâte etc.) carejucau un fel de ,,căluş”. De obicei, aceste echipede căluşari veneau, în special la Grebleşti, dinjudeţele Argeş şi Olt, zone recunoscute pentrutradiţia căluşarilor.

În fine, în textele cântecelor de Crăciun dinGrebleşti, judeţul Vâlcea, ca de altfel din toatăŢara Loviştei, întâlnim adesea şi cuvinte al cărorsens s-a pierdut sau s-a alterat fonetic şi, înaceste condiţii, cu greu poate fi dedus. Imiamintesc că întrebându-l pe tatăl meu ceînseamnă unii termeni neobişnuiţi, regăsiţi doarîn cântecele de Crăciun din satul meu natal,răspunsul lui a fost : ,,Nu ştiu, aşa am pomenit !”.Pe de altă parte, acest fapt pledează pentruvechimea mare a acestor creaţii şi pentruposibila preluare deformată a textelor de-alungul anilor de sutele de generaţii de tineri. Unalt fapt interesant pe care l-am consatat atuncicând tatăl meu se străduia să transpună în scrisaceste cântece, a fost acela că el trebuia să leşi cânte în timp ce scria, altfel nu-şi aminteadeloc textele respective. De altfel, aceastăsituaţie am consatat-o şi eu fiindcă multe dintrecântecele de Crăciun pe care le-am îndrăgit încădin copilărie şi, ajungând la tinereţe, când eraposibil le şi cântam colindând satul cu băieţii deînsurat (,,Sus în plaiu’ muntelui” spre exemplu),le cunosc foarte bine şi astăzi.

Reamintim că aceste colinde, aceste cântecede Crăciun din Ţara Loviştei sunt exclusiv cre-

aţii populare orale şi sunt puţine lucrări care lemenţionează textele… (v. notele anteriaore desubsol)

Am plecat sa colindăm,

Am plecat sa colindăm,Domn, Domn să-nălţăm,Când boierii nu-s acasă,Domn, Domn să-nălţăm.

C-au plecat la vânătoare,Domn, Domn să-nălţăm,Să vâneze caprioare,Domn, Domn să-nălţăm.

Caprioare n-au vânat,Domn, Domn să-nălţăm,Ci-au vânat un iepuraş,Domn, Domn să-nălţăm.

Să facă din pielea lui,Domn, Domn să-nălţăm,Veşmant frumos Domnului,Domn, Domn să-nălţăm.


13

Fiindcă ne aflăm în vremea de prăznuire aNaşterii lui Iisus Hristos, Mântuitorul şiDumnezeul nostru, m-am gândit să spun câtevacuvinte în legătură cu acest prealuminat şidumnezeiesc praznic al mântuirii întregii lumi.Aţi văzut că atunci când vine primăvara -fiecare din noi am apucat atâtea primăveri câţiani avem -, mai întâi începe să se încălzeascăvremea, soarele începe să ardă mai cu putere, săstrăbată cu razele sale până la noi. Apoi începe aîncolti iarba, pământul se umple de iarbă verdeşi de flori; neamul păsărilor începe să cântefrumos în codri, în dumbrăvi, în câmpii şi pedealuri. Dobitoacele ies la păşune, păstorii cântădin fluiere de bucuria primăverii, soarele stră-bate cu putere printre vii şi livezi, codrii înfrun-zesc şi toată podoaba pământului se schimbăspre înnoire şi se face un fel de rai pe pământ.Şi fiecare are o mulţumire sufletească ajungândsă vadă această împodobire şi înnoire a stihiilorvremii, şi de bucurie şi mulţumire dă slavă luiDumnezeu.

Aşa s-a întâmplat şi când a ajuns la noiplinirea vremii, primăvara cea duhovnicească aNaşterii Domnului, Dumnezeului şi Mântuitoruluinostru Iisus Hristos. Ea pe toate le-a bucurat,cum a zis Arhanghelul Gavriil către păstori:

Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare (Luca2,10). S-au bucurat cerul şi pământul de aceastăprimăvară şi înnoire a neamului omenesc. Daroare de când a venit la noi această primăvară?Încă de când a zis Dumnezeu către şarpe despreEva: Aceasta îţi va zdrobi capul (Facere 3, 15). Erao proorocie a lui Dumnezeu Tatăl, că prin femeiea căzut neamul omenesc, şi tot prin femeie, laplinirea vremii, se va zdrobi capul şarpelui, adicăal satanei. Dar de ce se cheamă Hristos sămânţafemeii? Apostolii spun că Hristos din sămânţafemeii S-a născut. Pentru ce? Pentru că El nueste sămânţă de bărbat după trup. Căci zicedumnezeiescul Maxim Mărturisitorul în „Cuvântteologic" la întruparea lui Dumnezeu sau încapetele cunoştinţei: "Sufletul Mântuitorului înpersoana ipostasului s-a luat de la Duhul Sfânt,iar trupul din sângele Preasfintei şi PreacurateiFecioare Maria"(Filocalia 2/p.215, într.15/Sibiu/ 1947/trad. de Pr. dr. D. Stăniloae). Cam cu o mie cinci sutede ani înainte de venirea Domnului în trup, trăiaîn Mesopotamia, în ţara cea dintre două râuri,Tigru şi Eufrat, care se mai chema pe atunci"Poarta lui Dumnezeu", un mare vrăjitor pecare-l chema Valaam. El era dintr-o regiunenumită Petor (Numerii 22, 5).Tot în vremea aceea,poporul lui Israel era în nemernicia lui cea depatruzeci de ani, în pustie, şi ajunsese în pămân-tul amoreilor. După ce l-a bătut pe Sihon, împă-ratul amoreilor, trecuse în pământul Vasanului.Acolo l-a bătut pe Og, împăratul lor, şi maregroază a băgat în popoarele de dincolo deIordan şi din pământul lui Moab, care eradincoace de Iordan, deşi poporul încă nu trecuseIordanul. Împărăţia lui Moab, care era lângăpoalele Muntelui Carmel şi lângă Ierihon, avea peatunci un împărat cu numele Balac. Şi acesta,când a văzut că poporul lui Israel - căruia îiajuta Dumnezeu în vremea aceea, că era singurulpopor ce se închina adevăratului Dumnezeu - iaţară după ţară şi popor după popor, şi a ajunslângă hotarele lui, a fost cuprins de mare spaimăşi grijă. De aceea împăratul Balac a strânsboierii curţii sale din Madiam şi a zis: „Poporulacesta mănâncă acum totul împrejurul nostru,cum mănâncă boul iarba câmpului“ (Numerii 22, 4).


14

Deci, sfătuindu-se ei şi socotind că nu vor puteaţine piept unui popor care se arată aşa deputernic, au hotărât că nu este altceva mai bunde făcut decât să cheme în ajutor pe Valaam dinPetor. Că la popoarele păgâne era mare credinţăîn acest vrăjitor pe vremea aceea. Atâtacredinţă aveau în acel mare vrăjitor, încât îlsocoteau ca pe un dumnezeu. Şi a trimis Balacîmpăratul o delegaţie peste Eufrat în Mesopo-tamia, cu mari daruri şi cu mare cinste la Valaamdin Petor, să vină să-i ajute cu farmecele sale,mai bine zis cu puterea drăcească, să bată pepoporul lui Israel, că dacă nu, ţara lor va fipierdută. Şi l-a dus pe vârful muntelui Peor şiacolo i-a făcut jertfelnice. Dar Valaam, după cei-a vorbit Dumnezeu prin gura asinei, în loc săblesteme poporul lui Israel a început să prooro-cească cele despre naşterea lui Iisus, zicând:„Cât sunt de frumoase sălaşurile tale, Iacove,corturile tale, Israele!... o stea răsare din Iacov;un toiag se ridică din Israel şi va lovi pecăpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi vazdrobi. Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cuputere...“ (Numerii 24, 5, 17-19). Şi astfel Valaam aproorocit de trei ori bine pentru Israel, despresteaua care trebuia să se arate în vremea naş-terii Mântuitorului, şi că Acesta va da loviturade moarte lumii păgâne şi idolatre şi va împărăţipeste toate popoarele lumii, până în veac. Apoi,sculându-se, s-a înapoiat în ţara sa. Acestea aproorocit pentru că Duhul lui Dumnezeu aumbrit pe Valaam vrăjitorul. Băgaţi de seamă căacestea s-au întâmplat cu 1500 de ani înainte devenirea Mântuitorului, pe vremea lui Moise, cândtrăia Balac, împăratul Moabului. De atunci tradi-ţia aceasta era în tot pământul Persiei şi înpământul unde se află astăzi Irakul şi Iranul. Şiaşa, din tradiţie în tradiţie, a ajuns proorociaaceasta, pe care o istoriseşte dumnezeiascaScriptură, până în vremea naşterii lui IisusHristos. Si s-a arătat steaua în Egipt, în Persiaşi în alte părţi cu doi ani mai înainte. Când auvăzut magii o stea atât de mare, care nu-şi maifăcea drumul ca şi celelalte, de la răsărit laapus, ci venea de la miazăzi la miazănoapte -,ştiind şi proorocia lui Valaam -, au putut

cunoaşte despre steaua care va răsări din Iacov,din Israel, din protopărintele neamului evreiesc,Împăratul care va zdrobi toate împărăţşile lumiisi va împărăţi în veac în împărăţia ceaduhovnicească şi fără de sfârşit (conf. Luca 1, 33).Dar cine erau magii care au pornit să se închineMântuitorului? Să nu credeţi că erau vrăjitorica Valaam din Petor. Nu. În Persia, magi senumeau cei mai mari filozofi şi astronomi, ghici-tori în stele sau astrologi. Ei aveau cărţi vechirămase de la Valaam şi de la alţi înaintaşi şiştiau, din tradiţia de un mileniu şi jumătate, căse va arăta o stea neobişnuită, o stea făcându-şidrumul altfel, nu aşa cum i-a zis Ziditorul de laînceput, şi atunci Se va naşte un Împărat careva împărăţi toată lumea. Şi pândeau, că erauastronomi, să vadă când va apărea steaua caresă-şi facă drumul ei, nu aşa ca toate celelalte.Oare nu te-ai speria să vezi acum o stea că vinede la miazăzi spre miazănoapte? Acum ai zice căe satelit, că seamănă cu stelele, dar atunci nuerau sateliţi. Deci se ştia că acesta este unsemn minunat nemaiîntâlnit. "Oare ce-i cu stea-ua aceasta? O fi steaua despre care a spusValaam din Petor!" Şi de ce a apărut steaua cudoi ani mai înainte de naştere? A fost o rându-ială dumnezeiască să se arate cu doi ani maiînainte, ca să aibă ei când se pregăti pentru ocălătorie lungă, din Persia până în Ierusalim, căcitrebuiau să meargă peste 1000 de km, şi peatunci nu era atât de uşor ca acum.

Şi cei trei mari filosofi şi magi au pornitcu cămilele încărcate cu hrană şi cu daruri, să-Lgăsească pe Împăratul lumii. Patru au pornit, darnumai trei au ajuns. Unul din ei cu numele


15

Artavan, fiind împiedicat de diavolul, n-a pututsă vină să se închine Mântuitorului în Betleem, cia ajuns mai târziu, când Hristos era răstignit peCruce. Iubiţi credincioşi, Dar cum s-a săvârşitaceastă taină duhovnicească? Nouă ne istori-seşte Evanghelistul Matei aşa: „Iar naşterea luiIisus Hristos aşa a fost: că logodită fiind Maria,mama Lui, cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreu-nă, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt(Matei 1, 18). Dar de ce a trebuit să se logodeascăcu bărbat cea Preasfântă şi Preacurată Fecioa-ră, dacă a născut de la Duhul Sfânt şi a fostcămara plină de toate darurile Sfântului Duh?După cum arată dumnezeieştii Părinţi, MaicaDomnului a fost logodită pentru două pricini.Prima, pentru că trebuia să fie minţit satana. Cu700 de ani înainte de venirea Domnului, Prooro-cul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, aspus la capitolul 7, versetul 14: „Iată, fecioaraîn pântece va lua şi va naşte fiu şi vor chemanumele lui Emanuel, ce se tâlcuieşte, cu noi esteDumnezeu. Satana a înţeles, prin gura acestuiprooroc, că o fecioară va zămisli în chip negrăitla plinirea vremii, prin lucrarea lui Dumnezeu, şidin ceasul acela a început să pândească pe toatefecioarele câte erau pe faţa pământului, să aflecare dintre ele va naşte fără bărbat, ca să punăpiedici planului mântuirii neamului omenesc. Căci,dacă o afla poporul având în pântece nefiindlogodită, o ucidea cu pietre, după legea luiMoise. Dar satana s-a înşelat, că nu poate elniciodată să împiedice lucrarea lui Dumnezeu şisă întârzie taina mântuirii. Că zice dreptul Iov:„El (Dumnezeu) destramă planurile celor vicleni...El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatulcelor înşelători ies prost (Iov 5, 12-13).

De aceea Dumnezeu Şi-a arătat înţelep-ciunea şi prudenţa, când a dat logodnic Fecioa-rei, ca să creadă toată lumea şi însuşi satana căeste femeie ca toate femeile, şi el (satana) sănu bănuiască că ea este fecioara cea din veciaşteptată şi aleasă să nască pe Mesia.

Iar a doua pricină a fost şi mai tainică.Sfântul Grigorie Teologul şi Marele Vasile spuncă s-a dat logodnic fecioarei, ca nu cumva sata-na, cunoscând de la început taina mântuirii, să nu

intre în luptă cu Hristos. (Marele Vasile, Tâlcui-re la psalmul 44 şi Sfântul Grigorie Teologul,Cuvânt la Naşterea Domnului). Căci Hristos tre-buia să pătimească, să fie batjocorit, ocărât,schingiuit, răstignit şi la urmă să fie omorât, şisatana ştia că noi prin rănile Lui ne vom vindeca.Toate acestea erau prezise de Isaia, care a zis:„Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cusuferinţele noastre S-a împovărat... şi prinrănile Lui noi toţi ne-am vindecat.“ (53, 4-5).Iată ce trebuia să pătimească El, conducătorullumii, de la om! Şi dacă ar fi ştiut satana căaceastă fecioară are să nască pe Hristos, nuavea oare să fugă departe de El? Ar fi luat luiHristos orice prilej de a fi ocărât şi batjocoritşi omorât, ca să nu se plinească în felul acestamântuirea lumii, care trebuia să vină prin Cruce.Atunci satana n-avea să mai întărâte pe evrei,pe farisei, pe cărturari. N-avea să-l mai facăvânzător pe Iuda; nu apela la Pilat, nici la Irod,să-L prigonească. Dar de ce? Ca nu cumva săbiruie Hristos şi să ne mântuim noi! Dar aşa,necunoscând taina, a început să-L prigoneascăchiar după botez, socotind că-i un drept sau unprooroc. Că auzi ce-I spune satana în munteleCarantaniei, căci nu ştia sigur cine este: „De eştiTu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea săse facă pâini.“ (Matei 4, 1). Iar altă dată, cândduhul necurat a strigat din îndrăcitul din ţinutulgherghesenilor: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul luiDumnezeu Celui Preaînalt?“ (Luca 8, 28). A spusacestea pentru că diavolul ştia scriptura carezice: „Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii aiCelui Preaînalt“ (Psalm 81, 6). Deci satana îlsocotea pe Mântuitorul ca pe un fiu al luiDumnezeu după dar, asemeni proorocilor şidrepţilor către care a fost cuvântul lui Dumne-zeu (Ioan 10, 35), neştiind că este Fiul luiDumnezeu după fiinţă, Cel care va prăda iadul şiva omorî moartea. Dar cu câţi oameni nu seluptase el de atâtea mii de ani! Cu câţi patriarhi,cu câţi drepţi, cu câţi făcători de minuni, careau înviat şi morţii? El ştia că trebuia să vinăproorocul prezis de Moise, dar nu ştia că va veniîn persoana lui Hristos. Iată, deci, cele douăpricini pentru care a pus Dumnezeu logodnic


16

lângă Preacurata Fecioară Maria, Iubiţi credin-cioşi! Dar să mergem cu Evanghelia mai departe.Şi Iosif, când a văzut că Maica Domnului are înpântece, s-a întristat. El ştia că a luat peaceastă fecioară din mâna proorocului Zaharia,să-i păzească fecioria nestricată şi s-o păzeascăcu totul în învăţătura Sfintelor Scripturi. Şicând a văzut-o grea, a început a se spăimânta, ase mâhni cu gândul, cum cântă Biserica: „Spăi-mântatu-s-a Iosif..." şi "Nu te mâhni, Iosife...".S-a mâhnit Iosif, gândind cum se poate ca ofecioară de 15 ani, curată şi preasfântă, pe carea luat-o din Sfânta Sfintelor, pe care a hrănit-oArhanghelul Gavriil 12 ani, încredinţată lui caunui om bătrân şi văduv, cum se poate deci caaceastă cămară a tainelor, această floare araiului şi a cerului, să fie acum grea? Cine aînşelat-o pe Maria? Cine a greşit cu dânsa? Cumde s-a încumetat cineva să se apropie de un vasal Duhului Sfânt? Acestea erau întrebările pecare bietul şi dreptul Iosif şi le punea, mâh-nindu-se după dreptate. Avea dreptul să semâhnească, fiindcă toată grija de a o păzi eraasupra sa. "Mă tem - gândea el - că de voi spunelui Zaharia aceasta, o să mă mustre, că de ce n-am păzit-o; iar dacă va afla poporul, pe dânsa ova ucide cu pietre. Da - îşi zicea el -, mai bineam s-o las în taină şi mă duc". Şi cugetând elacestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis,grăind:

„Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua peMaria, logodnica ta, că ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Iar Iosif a primitaceste cuvinte ca şi cum Însuşi Dumnezeu i-ar fispus: "Nu te teme că a înşelat-o cineva! Nu te

teme că de comoara aceasta a Duhului Sfânt s-aatins cineva să ţi-o fure! Nu. Este preasfântă,preacurată! Pentru dânsa am făcut cerul şipământul şi am zidit toată făptura! Ia-o, ş nu teteme!" Şi asa, întărit de înger, Iosif a luat-o! Şizice mai încolo Scriptura: „Şi n-a cunoscut-o peea până când a născut pe Fiul Său cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus“. (Matei 1, 25).De la acest cuvânt până când, pornesc neopro-testanţii de tot felul şi nu voiesc s-o laude şi s-ocinstească pe Maica Domnului. Ci zic: Auzi cespune Scriptura: Şi n-a cunoscut-o pe ea pânăcând..., ca şi cum ar da a înţelege că după aceea,după ce a născut pe Cel Unul-Născut, s-o ficunoscut Iosif! Dar nebuni sunt şi slabi la mintetoţi cei care cugetă asemenea cu dânşii. Să cer-ceteze Scriptura mai întâi şi să vadă ce inseam-nă cuvântul până când. Şi atunci să vadă adevă-rul, care străluceşte mai mult decât soarele înEvanghelie şi în toate dumnezeieştile Scripturi.Cuvântul „până când" înseamnă veşnicie, se spuneîn Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin. Şi ci-tind în scrierile dumnezeieştilor Părinţi, vedemtâlcuit că, atunci când auzim zicându-se în psal-mul 109: „Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pu-ne pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale, sănu înţelegi că de la judecată înainte, de când vazdrobi Hristos toată vrăjmăşia şi pe diavolul şipe cei potrivnici, nu va mai şedea de-a dreaptaTatălui, spre a împărăţi cu El peste toate veacu-rile, deoarece ştim bine şi este scris, că împă-răţia Lui nu va avea sfârsit“ (Luca 1, 33). Sau cândauzim de soţia lui David, Micol, fata lui Saul ceamai mică, se zice că n-a avut copii până în ziuamorţii ei (II Regi 6, 23). Înseamnă că a născutdupă ce a murit? Câtă nebunie ar fi să crezi că anăscut după ce a îngropat-o?! Deci a arătat veş-nicia, că niciodată nu a mai născut. Sau desprecorbul lui Noe, ce zice? Şi nu s-a mai întorscorbul în corabia lui Noe până ce a secat apa depe pământ (Facerea 8, 7). Dar s-a întors vreodată,sau o să se mai întoarcă? Nu! Porumbelul s-aîntors a doua oară, dar corbul nu s-a mai întors!Deci cuvântul până când înseamnă veşnicie! Aşaşi despre Maica Domnului. Când auzi că n-acunoscut-o pe ea „până când“ înseamnă că în


17

vecii vecilor n-a cunoscut bărbat şi n-a cunos-cut-o nimeni. Ce spune dumnezeiasca Evangheliemai departe? Şi a luat pe Maria, logodnica sa, căa venit poruncă de la cezarul August, când dom-nea în Siria Quirinius, să meargă fiecare să seînscrie. Unde? În cetatea sa. Şi a venit Iosif cuMaria în cetatea Betleem. De ce au venit înBetleem? Betleemul era cetatea lui David, căciaţi auzit mai sus ce i-a spus îngerul lui Iosif,logodnicul Fecioarei:„Iosife, fiul lui David... Şifiindcă şi Iosif şi Maica Domnului se trăgeau dinneamul şi din casa lui David, după dreptate auvenit în Betleem să se înscrie, cu toate că acumlocuiau în altă parte. Betleemul, numit în vech-ime şi Efrata, se mai chema şi cetatea lui David,căci într-însa s-a născut şi s-a uns ca împăratmarele strămoş al Mântuitorului, după trup. Dars-a mai numit şi "Casa Pâinii", de către fericitulpatriarh Iacov, care, păscându-şi turmele oilorsale pe acele locuri, mai înainte a văzut şi aproorocit că acolo avea să se pogoare şi să Senască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer,Domnul nostru Iisus Hristos. Dar unde se aflăBetleemul? În Palestina. Este o cetate mică, lajumătatea căii între Ierusalim şi Hebron, undes-a născut Sfântul Ioan Botezătorul şi undeAvraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei treiîngeri, mai bine-zis cu Sfânta Treime. Acolo eraBetleemul! Dar de ce S-a născut Mântuitorul înBetleem? Era vreo proorocie că Betleemul va filocul de naştere al lui Iisus Hristos? Era!Proorocul Miheia a spus mai înainte cu vreo 4-500 de ani de venirea lui Hristos în lume: „Şi tu,Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu eştimai mic între voievodatele lui Iuda, căci din tineva ieşi Povăţuitorul, Care va paşte pe poporulMeu Israel (Miheia 5, 1; Matei 2, 6). Aceastăproorocie au cunoscut-o şi arhiereii şi cărtu-rarii, căci atunci când i-a întrebat Irod: „Undeva să se nască Hristosul", ei au răspuns: "ÎnBetleemul Iudeii". Şi i-au spus proorocia aceas-ta. Deci, când a venit Iosif în Betleemul Iudeiicu Maica Domnului, împlinindu-se nouă luni,tocmai atunci a sosit vremea de naştere. Şiatunci, aflându-se în Betleem, căutau un loc undesă poată naşte. Iubiţi fraţi, poate şi dumnea-

voastră şi noi am stat în una din nopţi afară,când cerul era înstelat şi stelele aşa defrumoase şi de strălucitoare, ca în timpul deiarnă de acum. Ce aţi face dacă aţi vedeadeodată că stelele şi cerul tot vin şi vin şi vinspre pământ şi se apropie? Şi din ce se apropiemai tare, mai tare luminează; şi de atâta orbireşi de frică, negresit, mai că v-ar iesi sufletul! Ces-ar întâmpla? Câtă spaimă ar fi! Sau dacă amvedea deodată în timpul zilei că soarele începesă vină către noi şi tot vine şi orbeşte lumea şiarde lumea cu razele sale şi miliarde de razestrăpung văzduhul, arzând toate şi luminândtoate! Câtă frică ar fi atunci şi cât cutremur săvezi stelele şi soarele venind spre pământ?! Ei,dar nimic n-ar fi aceasta faţă de ce s-a întâm-plat la Naşterea lui Hristos. Că nu cerul, nusoarele s-a coborât atunci la noi, ci Ziditorulcerului şi al pământului. Cel ce a zidit soarele şia pus lumina, razele şi căldura în el, şi a pusluminători pe tăria cerului. Acela a venit! Câtăspaimă, cât cutremur n-ar trebui să ne cuprindăpe noi gândind că Cel Care a făcut toate dinnimic, a venit până la firea noastră. Şi n-a voitsă vină să se nască în palatele cezarilor Romeisau la faraonii Egiptului, unde era numai aur, ciîntr-o iesle simplă, într-o pesteră.


18

Era o pesteră cu iesle pentru vite, careavea cam 20-30 de picioare lăţime, unde seadăposteau vitele de căldura mare. Era peşteraunde David închidea oile când era păstor. DeciMântuitorul a voit să Se nască chiar în peşteraunde David, strămoşul Său după trup, a trăit. N-a ales palatele din Roma, nici pe cele din Persia,ci peştera lui David, ca să-şi arate smereniachiar de la început, de la naştere. Dar de ce S-anăscut într-o pesteră? Pentru că ea estesimbolul întunericului. El a venit să aducă luminăşi în temniţa iadului şi în lumea care era înnoapte, că zice marele Apostol Pavel: „Întune-ricul veacului acestuia. Veacul de acum si maiales cel până la Hristos era o noapte lungă, încare lumea era oarbă, stătea în întunericulslujirii de idoli şi al păcatului.“ Şi S-a născutHristos noaptea, la miezul nopţii şi în peşteră,ca să arate că El a venit să aducă lumină, sărisipească întunericul. Unde? La peşterile decare a spus Isaia, căci zice: „peşterile lor -vorbeşte de peşterile iadului - în veci cuîntuneric sunt făcute. Şi a venit să risipeascăîntunericul din peşterile iadului şi întunericulpăcatului de pe faţa pământului. Dar de ce S-anăscut Iisus Hristos la miezul nopţii? A venit sălumineze peşterile întunericului veacului aceluia,întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hris-tos era lumina cea adevărată, care luminează petot omul care va să vie în lume. El de la începutera lumina lumii şi a venit să lumineze şi săstrălucească în toate părţile cu razele soareluidumnezeirii Sale. Dar ştiţi în care zi a săptă-mânii S-a născut Hristos? Poate vă întreabăcineva. Adu-ţi aminte din Sfânta Scriptură ziuaîn care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: „Săse facă lumină" şi a fost lumină! (Facerea 1, 3).Ziua întâi a săptămânii, Duminica sau „Ziuasoarelui"! Duminica S-a născut Hristos; DuminicaS-a botezat, cum arată Sfinţii Părinti de laSoborul IV Ecumenic. Duminica a înviat dinmorţi (Matei 28, 1). Duminica a turnat Hristosdin Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici şiApostoli. Duminica Sfinţii Apostoli făceauSfânta Liturghie. Tot Duminica s-a descoperit şiApocalipsa, că Sfântul Evanghelist Ioan zice:

„Am fost în duh în zi de Duminică (1, 10). Iatădar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceeaa sfinţit Dumnezeu ziua Duminicii şi cu naştereaSa, pentru că în ziua aceasta, cum v-am spus, afăcut Dumnezeu lumina. Parcă ne-ar fi spusMântuitorul: „Eu Însumi am făcut lumina ceazidită atunci, şi am venit să aduc lumina ceasfinţită şi duhovnicească la toată lumea. Eu amadus lumină peste tot omul şi voi lumina pestetot omul care vine în lume ca lumina sfinţită. Euam făcut lumina atunci când am făcut soarele şilumina zilei, şi Eu am venit acum cu luminăgândită, ca lumină duhovnicească".

Iată pentru care pricină Hristos S-anăscut Duminica şi la miezul nopţii. Iubiţicredincioşi, Magii, când au ajuns în Iudeea, s-audus la stăpânitorul Irod şi au întrebat unde esteÎmpăratul care S-a născut. Şi întelegând Irodcă în Iudeea şi anume în Betleem se va naşteHristos, cu mare vicleşug le-a spus magilor:Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul desprePrunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca,venind şi eu, să mă închin Lui (Matei 2, 8). N-avea el de gând să-L cinstească, ci voia numai săafle unde este, ca să-L piardă. Dar cum v-am maispus, planul lui Dumnezeu nu-l poate opri nimeni.Nici dracii, nici îngerii, nici oamenii, nici popoa-rele, nimeni, nimeni. El înaintează veşnic cumeste rânduit de Dumnezeu. S-au dus deci magii,după cum stiţi, şi au aflat steaua deasuprapeşterii din Betleem. Apoi s-au închinat cu marebucurie şi cinste Domnului nostru Iisus Hristos,şi I-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. Aur,ca unui împărat, tămâie, ca unui Dumnezeu şismirnă ca unui mort (muritor). şi luând înştiin-tare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, aupornit înapoi pe altă cale. Irod, văzând că a fostbatjocorit, s-a umplut de mare furie şi de maretulburare. şi aducându-şi aminte de cele spusede magi, că steaua s-a arătat cu doi ani maiînainte, a trimis ostaşi în Betleemul Iudeii şi înjur, să taie toţi pruncii de doi ani şi mai jos, cănumai aşa va fi sigur de uciderea acelui Împărat,Care este Hristos.


19

Dar înainte de aceasta, îngerul Domnuluise arătă lui Iosif în vis si-i spuse: Scoală-te, iapruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi staiacolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are săcaute Pruncul ca să-L omoare (Matei 2, 13). Aţivăzut purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentruFiul Său? Dar de ce i-a zis: "Fugi"? Oare S-atemut Hristos de Irod? De ce fuge Dumnezeude om? Se teme oare de el? Doamne fereşte!De câte ori nu a trecut Hristos prin mijloculfariseilor când au vrut să-L prindă? Aceasta afăcut-o spre a ne da nouă pildă, ca să fugim dincalea primejdiei când vedem că vine asupranoastră; pentru că zice Sfântul Ioan Gură deAur: „Dacă vezi că vine primejdia, să n-aicutezanţa şi mândria cugetului să stai încalea primejdiei. Dacă stai, va lua Dumnezeudarul de la tine, fiindcă te încrezi în tine.Dacă Dumnezeu vrea să pătimeşti martiriul şi săte încununeze, te găseşte duşmanul. Dar tu eştidator să te păzeşti, să nu crezi că eşti mai taredecât Petru şi Pavel şi să stai în calea primej-diei". Dar câţi din drepţi n-au fugit şi nu s-auferit? De câte ori n-a fugit David de furia luiSaul, care îl urmărea ca să-l piardă? SfântulAtanasie cel Mare a fugit de furia arienilor;Emilian al Cizicului, treizeci de ani a umblatfugar; Teofilact al Nicomidiei, douăzeci şi opt;Ilarion cel Nou a stat la o văduvă bătrână şapteani într-o grădină, într-un bordei; Sfântul Nichi-

for, Patriarhul Constantinopolului, a stat doi-sprezece ani pe malul mării la un pescar, fiindcăîl urmărea Leon, împăratul iconoclast; SfântulTeodor Studitul douăzeci de ani a fost fugar şide asemenea ucenicul său, Nicolae Mărturi-sitorul. Deci, vedem din vremea prigoanelor cums-au ferit creştinii şi sfinţii, ca să nu aibămândria să spună: „Mă duc la moarte!" Pentru cănu suntem pregătiţi de moarte, şi Dumnezeu,când vede că omul se reazemă pe puterile lui,îi ia darul. Este mai bine să zicem: „Doamne,sunt păcătos, sunt neputincios şi fricos, deaceea fug. Dacă vrei să mă întăreşti Tu,scoate-mă; dacă nu, fug!" Ce spune ProoroculIsaia în cântarea a patra? Mergi, poporul Meu,încuie uşa ta, ascunde-te puţin, câtuşi de puţin,până va trece mânia Domnului (Isaia 26, 20).Auzi! Să ne ascundem puţin, câtuşi de puţin,până va trece mânia Domnului. Nu avem poruncăsă ieşim în vileag, dar nici să ne lepădăm deHristos când suntem descoperiţi. Şi SfântulAndrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalipsei,pentru prigoana cea mare care va fi cătresfârşitul lumii pentru toată Biserica de pe faţapământului, zice: „În vremea aceea va ajutaBisericii lui Hristos pustia cea gândită şi ceasimţită". Pustia cea gândită este atunci cândomul va ţine credinţa în taină şi se va ruga dininimă lui Dumnezeu să se pregătească pentrumucenicie şi pentru moarte. Iar pustia ceasimtită vor fi codrii, munţii, dealurile, văileadânci, desişurile, care vor adăposti pe robii luiDumnezeu şi îi vor acoperi. Aşa trebuie săfacem. Negreşit, în toată vremea şi în tot locul,creştinul trebuie să fie pildă, să mărturiseascăprin toată viata sa că este cu adevărat luminalumii şi sarea pământului, să aibă mereu în mintecuvântul Apostolului: „Cu inima se crede spredreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mân-tuire“ (Romani 10, 10). Dar şi aceasta să oînvăţăm din Evanghelia de azi: că este bine, şidupă Sfinţii Prooroci şi după Sfinţii Apostoli, săte fereşti din calea primejdiei când poţi. Cândnu, stăm înaintea Domnului şi El va întări pe celeneputincioase şi va plini cele cu lipsă ale noastre.Iubiţi credincioşi, Iată ce s-a întâmplat: Sculân-


20

du-se Iosif a luat Pruncul şi pe mama Lui şi aufugit în Egipt, şi au stat acolo, după mărturiaunor sfinţi şi a unor mari istorici, şapte ani, căIrod a domnit 13 ani, cum arată marele istoricevreu Iosif Flaviu26. Şi S-a dus Mântuitorul înEgipt pentru două pricini: prima ca să împlineas-că proorocia lui Osea: Din Egipt am chemat peFiul Meu (Osea 11, 1; Matei 2, 15), precumtrebuia să plinească la vreme şi proorocia des-pre răstignire, hrănirea cu oţet, trestia şi toatecelelalte. Dar şi pentru altă pricină s-a făcutaceasta: În secolele II-IV după Hristos au ieşitniste erezii numite gnostice: montaniştii, arieniişi altele. Şi o seamă dintre ei au nălucit căHristos S-a născut nu după fire, ci după nălu-cire. Deci, dacă nu S-ar fi ascuns Hristos, aceştieretici ar fi nălucit că El nu ar fi fost şi om dupătrup, ci numai Dumnezeu, care după nălucire S-aîntrupat. Dar dacă a fugit de sabia lui Irod, El afugit ca om, ca să arate că poartă şi fire ome-nească şi că sabia l-ar fi tăiat. Deci a făcutaceasta ca să se folosească Biserica mai târziu.A fugit deci ca să împlinească proorocia carespune că din Egipt am chemat pe Fiul Meu şi casă arate că purta trup şi S-a ferit cu firea Saomenească de sabia lui Irod. Iar după ce au statei şapte ani în Egipt, Iosif, primind poruncă învis, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit înpărţile Galileii, în pământul lui Israel (Matei 2,21-22). Şi ducându-se în Galileea, s-au asezat încetatea Nazaret. Dar de ce au venit tocmai laNazaret? Ca să se împlinească Scriptura, carezice: „...Nazarinean se va chema. Dar de la Sfin-ţii Părinţi aflăm că cuvântul nazarinean nu existăîn toată Scriptura. Atunci de ce se zice: şi a ve-nit şi a locuit în orasul Nazaret, ca să se împli-nească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Naza-rinean se va chema (Matei 2, 23). Dar câteScripturi nu existau mai înainte, de care ştimprin tradiţie?

Iudeii au fost strămutati din locul lor şi omultime de cărţi canonice de-ale lor s-au pier-dut, cum a fost şi Cartea Întelepciunii lui Isus,fiul lui Sirah, a lui Tobie şi altele care au intrat

26 http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosephus_Flavius

în canonul cărţilor Scripturii. Aşa se înţelegeproorocia aceasta de "Nazarinean". Se bănu-ieşte că se află în cărţile lui Enoh, care a scris19 cărţi, ce se aflau în corabia lui Noe când avenit potopul.

Arca lui Noe pe o pictură din 1675 – (artistul necunoscut) -aflată azi în Muzeul de Artă Budapesta

Căci se ştia şi după potop de proorocia luiEnoh, de care aminteşte Sfântul Apostol Iuda înEpistola sa sobornicească şi în cea de a doua aSfântului Apostol Petru. Deci cuvântul "Naza-rinean" nu-l găsesti în toată Scriptura, dar s-apăstrat prin tradiţie, din proorociile lui Enoh.Aşa spun dumnezeieştii Părinţi. Dar mai avemoare şi altele din prorociile care s-au păstratnumai prin tradiţie şi nu sunt scrise? Da, avem.Iată ce spune Epistola a doua a Sfântului Apos-tol Pavel către Timotei: „După cum Iannes şiIambres s-au împotrivit lui Moise, asa şi aceştiastau împotriva adevărului... şi celelalte“ (3, 8).Aţi văzut? Dar căutaţi la Numerii şi la Levitic,să vedeti, găsiţi pe Iannes şi Iambres în Scrip-tură? Am avut o discuţie cu adventiştii de laFundul Moldovei, care ziceau că ei cred numai ceeste scris. "Dacă voi credeţi numai ce estescris, vă rog să-mi arătaţi unde se scrie deIannes şi Iambres în Scriptură?" Au zis: "Nueste scris". "Şi de unde ştie Pavel, care nu spuneminciuni? Voi credeţi în toate cele 14 epistoleale lui. De unde ştie el că Iannes şi Iambres s-au

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosephus_Flavius


21

împotrivit lui Moise?" Au răspuns: „Poate dintradiţie". „Nu "poate". Eu vă aduc vouă şi alteledin Scriptură, care arată că tradiţia este maiveche decât Scriptura. Şi Scriptura nu estealtceva decât o tradiţie veche întreagă, scrisă.V-am dat pilda cu Iannes şi Iambres. Unde ve-deţi în Scriptură că aşa i-a chemat? În ea sespune numai că vrăjitorii lui Faraon s-au împo-trivit lui Moise până la a treia plagă (Ieşire 7,11, 22; 8, 7), până ce a dat Moise în tot pământulmuşiţă, dar nu spune cum îi chema pe vrăjitoriicare s-au împotrivit lui. Aşadar, fraţii mei, dinpredica de azi, pe lângă altele, să vă rămână cuosebire în minte, întâi, că suntem datori să neferim în vreme de primejdie, după a noastrăputere; iar al doilea, că unele proorocii despreMântuitorul le-au adus Sfinţii Evanghelişti dinSfânta Tradiţie, care este mai veche decâtSfânta Scriptură. Aşa este aceasta care zice căMântuitorul Se va chema „Nazarinean".

Aceasta s-o ştiţi despre Naşterea Mân-tuitorului Iisus Hristos. Mai înainte de toate sădaţi slavă milostivirii şi bunătăţii celei negrăitea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Prea-curatei şi Preasfintei Fecioare Maria, care aslujit la Naşterea Lui, că ne-a învrednicit pe toţisă mai ajungem încă o dată Naşterea Domnului şisă prăznuim înnoirea neamului omenesc printaina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul.

Cu aceasta închei şi rog pe BunulDumnezeu să ne ajute să nu uităm cele ce le-amspus şi cele ce ati auzit.

Amin!Parintele Cleopa

Un pustnic de lângă cetatea Emesei, dinSiria, avea mare dar şi lumea avea mare evlaviela el. Însă el se gândea aşa: „Doamne, prea buneşti Tu, că văd că la cei răi le merge bine, iar ceibuni au necazuri şi scârbe. Cum, Doamne, deîngădui Tu aşa cu bunătatea Ta cea fără demargini?"

Apoi şi-a zis: „Am să mă rog lui Dumne-zeu, să-mi arate cum sunt judecăţile Lui". Căsunt unii oameni care judecă împotriva proniei, apurtării de grijă a lui Dumnezeu: Cutare esterău, este păcătos, şi-i merge bine. Altul estebun, dar copiii sunt răi, femeia este bolnavă, iarel scapă de un necaz şi dă peste altul.Unul este rău şi trăieşte mult, iar altul este bunşi moare devreme. Uite, un creştin este bun, seroagă lui Dumnezeu, posteşte şi numai de scârbedă, iar altu-i rău, înjură, bea, şi pe acela nu-lpedepseşte Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ie-remia: Doamne, ce este, căci calea celor răi spo-reşte şi calea celor drepţi totdeauna este înnecaz?

Şi din ziua aceea a început să se roage:"Doamne, arată-mi judecăţile Tale, ca să nujudec!" Rugându-se el aşa, odată a avut nevoie săse ducă la cetatea Emesei. Şi ducându-se el, i-aieşit înainte un tânăr şi i-a zis:

- Părinte, bagă de seamă, te duci la Eme-sa! Dumnezeu are să-ţi arate mari taine, dar sănu te sminteşti!

- Unde, fiule?- Cănd ajungi la oraşul Emesa, oraş mare,

frumos, să bagi de seamă că în marginea oraşuluieste o grădină mare, înconjurată cu copaci, cugarduri, gradină cu copaci roditori, o livadă. Şisă bagi de seamă că într-un loc s-a rupt oleacăgardul şi este un copac cu o scorbură mare.

Să bagi de seamă că acolo alături degrădină, unde-i copacul cel cu scorbură, este o


22

fântâniţă. Şi langă fântână este o cărare caretrece, iar dincolo este drumul mare. Să te duciîn grădina aceea şi să intri în scorbura copacului.Să stai acolo ascuns şi să te uiţi spre fântână. Şice-i vedea acolo, ai să te foloseşti mult.

Pe urmă tânărul a dispărut. Pustnicul,când a ajuns la cetatea Emesei, a vazut fântâna,a văzut copacul acela cu scorbură mare în drep-tul fântânii, a văzut şi gardul unde era rupt. Aintrat acolo, s-a băgat în scorbură şi se ruga laDumnezeu. Şi, stând el acolo şi rugându-se, vedecă vine un boier călare pe un cal frumos. Boierulavea la dânsul un toporaş şi avea o tăscuţă fru-moasă. A venit la fântână, s-a dat jos de pe calşi a dat drumul la cal să pască. Şi el a stat, abăut apă şi a scos din tăscuţa de piele 150 degalbeni de aur. I-a numarat şi pe urmă s-a culcatşi s-a odihnit. Dar el în loc să-i pună în buzunar,i-a pus alăturea.

Când s-a trezit el, prima grijă era calul.Îi dăduse drumul să pască. Calul se depărtasemai încolo, dar paştea. Şi el a fugit, a ajuns ca-lul, dar punga cu galbeni i-a căzut şi a rămas lafântână. El n-a observat că i-au căzut banii aco-lo. S-a suit pe cal şi s-a dus înainte.

Părintele pândea din scorbură. După ce aplecat boierul, vine un om. Acesta a făcut cruce,a băut apă şi a văzut punga aceea. Şi când avăzut că într-însa e aur, a luat-o şi nu s-a maidus pe cărare, şi nici pe drum înapoi, ci s-a dusde-a dreptul şi a fugit cu punga de aur.

În urma acestuia care a luat punga şi afugit, vine un bătrân sărac cu doi desagi în spa-te, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Şi a statacolo, a scos nişte pesmeţi din desagă şi apă dinfântână, şi a mâncat. Şi a mulţumit lui Dumnezeuşi pe urmă s-a culcat oleacă.

În timpul acesta boierul şi-a dat seamacă nu are banii la el, că i-au căzut la fântână, şis-a întors înapoi. Şi găseşte pe bătrânul ăsta. ---- Moşule, n-ai găsit aici o pungă cu galbeni? ăstanu ştia nimic:- N-am găsit nimic.- Moşule, scoate banii! Unde i-ai pus?- Cucoane, n-am găsit nici un galben!- Ei! Scoate banii că te omor!

- Cucoane, nu ştiu nimic!Boierul a crezut că a ascuns banii şi

minte. A scos baltagul şi i-a dat în cap şi l-aomorât. A luat şi a scos toate din desăgi, a cău-tat prin hainele lui şi n-a găsit banii.

Dacă a văzut boierul că l-a omorat peăsta şi nici banii nu i-a găsit, s-a suit pe cal şi aplecat dându-şi palme şi văitându-se că a omorâtom nevinovat. Şi s-a dus călare bătându-se.

Atunci părintele care păndea dinscorbură a zis: „Ia uite măi, câtă nedreptate s-afăcut la fântâna asta! Cine a pierdut banii, cinei-a găsit şi cine a fost omorât? Vai de mine,mare nedreptate a facut Dumnezeu aici! Boierula omorât pe bătrânul ăsta nevinovat şi celălalt aluat banii şi s-a dus în lumea lui".

Şi cum se gândea el aşa, a venit din nouîngerul Domnului în chip de tânăr.- Părinte, părinte, ieşi din scorbura asta şi haisă stăm de vorba!

A iesit părintele şi îngerul l-a întrebat:- Ce ai văzut şi cum ţi s-a părut?- Doamne, dar aici la fântâna asta numai nedrep-tăţi a facut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cinei-a găsit şi cine a fost omorât!- Părinte, mata ai vrut să ştii judecăţile luiDumnezeu. Afla că la fântâna asta, numai drep-tăţi a facut Dumnezeu. Ştii dumneata pe boierulacela cel tanar? El are curţi mari. Şi ştii unde-icurtea lui? Alăturea cu cel ce-a găsit banii. Şi laacela săracul, într-o noapte i-a murit şi mama şisoţia, şi el s-a dus la boier să-i împrumute niştebani. Boierul de mult voia să-i ia grădina lui, căavea o grădină cu pomi roditori, foarte frumoa-să, chiar lângă grădina boierului.

Şi a venit săracul la el, zicând:- Cucoane, dă-mi nişte bani împrumut să

îngrop pe mama şi pe soţia, că ţi-oi prăşi la vară,ţi-oi cosi, voi secera pe lan.

Şi boierul şi-a zis: „Acum îi momentul, că-i sărac!"- Dă-mi livada ta!- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci,am răsădit şi nu pot să ţi-o dau!- Cât să-ţi dau pe livadă? Dar acela a spus aşa:


23

- Să-mi dai 300 de galbeni, că de nevoie o dau,că n-am cu ce face înmormântarea.

Dar boierul, văzându-l pe acela necăjit,că are doi morţi, nu i-a dat mai mult de 150 degalbeni.- Cucoane, Dumnezeu să facă dreptate. Eu n-amcerut prea mult. Grădina mea face 300 degalbeni de aur.

Şi săracul s-a dus plângând acasă, cu 150de galbeni, pentru că de nevoie a dat grădina.Dar a zis: "Dumnezeu să facă dreptate".

Şi acum Dumnezeu a facut dreptate. I-agăsit tocmai acesta care stătea lângă dânsul.150 de galbeni i-a dat boierul de bunăvoie şi 150i-a uitat la fântână. Dumnezeu a făcut dreptatela fântână, că el când i-a dat numai 150 a zis:„Dumnezeu să facă dreptate cu banii! Nu mi-aiplătit grădina".

Şi iată Dumnezeu preadrept i-a întorsbanii acum la fântână. I-a plătit grădina.- Bine, la ăsta i-a facut dreptate. Dar bătrânulcare a fost omorât, cu ce era vinovat?- Ai văzut cum i-a dat cu muchia în cap şi l-aomorât? L-a întrebat de bani şi bătrânul nu ştianimic. Bătrânul acesta - i-a spus îngerul -, cândera tânăr de 25 de ani, era cu carul cu boi pemarginea unui râu. Şi un om a vrut să treacă râulacela şi, când era la mijlocul râului, l-a doveditapa. Şi tot striga la el: „Măi, frate, nu mă lăsa,că mor! Mă înec, nu mă lăsa!"

Şi el în loc să sară să-l scoată pe acela, adat un bici în boi şi a zis: „Aşa îţi trebuie, cinete-a băgat acolo". Şi acela s-a mai luptat oleacăcu apa şi s-a înecat. Săracul acesta avea multefapte bune, dar pentru acel păcat, că n-a săritsă-l scoată pe acela din apă, se ducea în iad. Şilui Dumnezeu i-a fost milă Şi a vrut să-i plăteas-că în lumea aceasta, pentru că a avut greşealaaceea din tinereţe, când nu a vrut să-l scoată peacela din apă. El l-a omorât pe acela că nu l-ascos din apă atunci şi acum l-a omorât pe elnevinovat boierul ăsta. Dumnezeu a făcut foartebine, că prin moartea asta, îl duce la bucurie şila rai în vecii vecilor pe sărac.

- Dar boierul?

- L-ai văzut pe boier cum se băteacu palma peste cap? Mai încolo l-a mustratcugetul că l-a omorât pe bătrân. A întâlnit un omşi i-a dat calul de pomană, şi a întâlnit altul şi i-adat hainele lui şi a luat nişte haine vechi de la unom şi s-a dus la o mânăstire să se facă călugăr.Şi după 40 de ani cât o să se pocăiască acolo, osă-l ierte Dumnezeu că a omorât un om nevino-vat. Şi cu ocazia asta şi boierul se mărturiseşteşi face canon şi se mântuieşte.

Şi tu ai zis că la fântână asta s-au făcuttrei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a făcut treilucruri drepte şi bune. Că judecăţile lui Dumne-zeu nu sunt ajunse de mintea omenească.

N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe câteste mai înalt cerul decât pământul, pe cât estemai departe răsăritul de apus, pe atât sunt maideparte judecăţile Mele de judecăţile voastre şigândurile Mele de gândurile voastre, fiii oame-nilor. N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe celemai grele decât tine, nu le ridica şi pe cele maiadânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!

N-ai auzit pe David Proorocul care zice:Judecăţile Domnului sunt adânc mult? Cum aiîndrăznit tu un om, să ştii jude-căţile luiDumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii,nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-atrimis pe mine, părinte, să-ţi arăt că judecăţilelui Dumnezeu nu sunt ca ale oame-nilor.

Şi tu ai judecat ceva, dar judecăţile luiDumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fostbune foarte! Deci de acum înainte să nu maijudeci pe nimeni şi orice vei vedea să zici: Doam-ne, Tu toate le ştii! Eu nu cunosc judecăţile Tale!

Dar, fiindcă esti om, Dumnezeu te-a ier-tat, însă m-a trimis să te înţelepţesc să nu maiîndrăzneşti să iscodeşti judecăţile Lui, că jude-căţile lui Dumnezeu sunt adânc mult şi nu lepoate şti nimeni, nici îngerii din ceruri.

Aşadar să ţinem minte din aceastăpovestire, că tot ce ni se pare nouă în lumeaasta că-i strâmb şi rău, de multe ori ne înşelăm!Că nu cunoaştem judecăţile lui Dumnezeu celeascunse şi necuprinse.

Nu cerca cele necercate şi nu voi săajungi cele neajunse! Amin.


24

E binecunoscut că sezonul sărbătorilorde iarnă în Belgia începe pe 6 decembrie, odatăcu sărbătoarea Sfântului Nicolae – patronulelevilor şi se termină cu Revelionul sau Anul Nou.

Ajunul Crăciunului se petrece în familie,se merge la Liturghia de la miezul nopţii sauiluminând piaţa oraşului cu lumânări, în timp cebat clopotele de la 12 noaptea.

Tradiţiile variază în funcţie de oraş şi departicularităţile fiecărei familii. Copiii primesccadouri împărţite, evident, de Moş Crăciun. ÎnNivelle şi Andenne, de exemplu, cei mici auposibilitatea de a descoperi deliciile din regiune,cum ar fi „cougnous” – biscuiţi care îl înfăţi-şează pe micul Isus sau pe Sfântul Nicolae.Toată lumea se poate bucura, de asemenea, de oaltă specialitate: „boukètes” – un desert însoţitde vinul fiert. Urarea obişnuită de Crăciun înBelgia este „Zalig Kertfeest”.

Îndreptându-ne atenţia spre oraşulLiege, descoperim acolo organizarea unuifestival cu ocazia sărbătorilor de iarnă, iar în adoua zi de Crăciun a unui concurs la care can-didaţii pot câştiga titlul de cel mai rapid mân-cător al plăcintei Gaumais, o plăcintă cu carnecare trebuie mâncată în 20 de minute.

O specialitate, care duce la multe altefeluri de mâncare oferite pe tot parcursul lunii

decembrie în ţară este vânatul. Budinca făcutădin varză creaţă şi mezeluri se bucură depopularitate în sudul Belgiei. Gama meniuriloreste foarte variată, putem întâlni pe mesele deCrăciun de la carnea de struţ pană la carnea decangur, iar în ziua de Anul Nou, nelipsita varzămurată.

Târgurile de Crăciun au o veche tradiţieîn oraşele belgiene, acestea se organizează cumare fast în Bruxelles, Liege, Bruges şi altemari oraşe, unele mai fermecătoare decâtaltele. Acestea sunt caracterizate de sclipirilemiilor de luminiţe şi concerte în aer liber,patinoare în inima oraşelor şi o oportunitateunică de a face turism pentru comercianţii dinzonă, care îşi expun obiectele artizanale, biju-terii şi decoraţiuni.

Cei trei magi reprezintă un simbol alsărbătorii Naşterii lui Isus. Povestea lor provinedin Evanghelia după Matei, care i-a portretizatca pelerini nobili ghidaţi de o stea, în căutareanou-născutului Isus. Aceştia ajung la Betleem înziua de Bobotează, conform versiunii lui Jacquesde Voragine27 şi oferă pruncului daruri ceconstau în aur, smirnă şi tămâie.

Împodobirea pomilor de Crăciunreprezintă un obicei relativ nou pentru belgieni.Ei aleg ca decoraţiuni biscuiţii pe care îi atârnăde rămurelele bradului, în timp ce la Muzeul deŞtiinţă şi Industrie pomul e împodobit cufructe, în semn de recompensă bogată aagriculturii belgiene.

27 http://fr.wikipedia.org/wiki/Jacques_de_Voragine


25

Piesele de teatru şi scenetele caredescriu Naşterea Mântuitorului sunt foartepopulare în Belgia.

În satele mai mici „cei trei regi” cântăcolinde din uşă în uşă pe 6 ianuarie. Ziua de Anulnou este numită Nieuwjaarsdag. La miezul nopţiidin ajunul Anului Nou oamenii din Belgia sesărută şi îşi fac urări pentru noul an, să fie plinde bucurie şi surprize.

Tatiana Scurtu-MunteanuÎn vis cu tine

Adiere-nstrăinată,Printre umbre alungată,Vadul surd te înfiază,Stele-n taină te veghează.

Tu cu fruntea le-ai atinge,Dorul dacă ţi l-ar stinge,Valu-n ţărm l-ai săruta,Pasăre de te-ai vedea.

Palidă de insomnie,În duet de poezieTe revarsă-n gându-mi careCătre tine e cărare.

Mamă, gându-mi nu gândeşte,Dar prin noapte când priveşte,Stea pe fruntea ta vegheazăCa o pasăre-n amiază.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Germania este creditată ca fiind ţara dincare au apărut cele mai multe din tradiţiileactuale de Crăciun, cum ar fi brazii de Crăciun.

În ciuda platourilor moderne, tradiţiilegermane de Crăciun se întind până la festi-valurile antice romane de Saturnalia şi sărbă-torile păgâne a solstitiul de iarna.

Potrivit Legendelor Germane, mariiproprietari de terenuri ar ţine o adunare mareîn sala palatelor pentru a construi un altar depietre plate în care pun crengi de brad. Cândcrengile de brad au fost aprinse se credea căHeartha, zeita casei, ar ieşi din fum şi norocular adce binele întregii gospodării.

http://fr.wikipedia.org/wiki/Jacques_de_Voragine


26

Pe măsură ce Creştinismul a câştigatputerea în timpul Evului Mediu, ritualurilepăgâne vechi au fost înlocuite de celebrare anaşterii lui Isus Hristos.

De Crăciun în Germania se coc pâini cufructe, mezeluri Bratwurst, nuci prăjite şidesertul cunoscut sub numele de lebkuchen.- unamestec de patiserie de cardamom, coriandru,cuişoare, scorţişoară şi zahăr – care se spune arreflecta prosperitatea oraşelor.

Oh TannenbaumNici un alt simbol de Crăciun este mai

mult asociat cu Germania decât bradul deCraciun. În timp ce copaci, în special planteperene, au jucat un rol important în ritualurilereligioase din timpuri stravechi, pomul deCrăciun - aşa cum îi cunoaştem astăzi - esteoriginar din Germania.

Există două legende principalereferitoare la brazii de Crăciun în Germania.

Una dintre legende susţine CopiluluiHristos (Isus) a fost pierdut în pădure, şi untăietor de lemne şi soţia sa l-au luat în şi i-audat hrană şi adăpost. Pentru a le recompensafaptele lor bune, Copilului Hristos a rupt ocreangă de brad şi a spus că în fiecare an ladata de Crăciun să vină acolo şi să ia fructele cele vor găsi pe creangă. În fiecare an dupăaceea, bătrânii au venit şi au găsit îm bradmere de aur şi argint nuci.

Legenda a doua a bradului de Crăciun dinGermania implică tatăl Reformei protestante, peînsuşi Martin Luther.

Odată... pe drumul spre cas... într-oseară, Martin Luther a fost uimit atât defrumuseţea unui brad şi stelele de pe cer, încâta rupt o creangă de brad şi a adus-o acasăpentru a împărţi această frumuseţe cu familiasa. Pentru a imita stelele care pluteau deasupraieslelor unde Hristos s-a născut, Martin Luthera decorat bradul cu lumânări subţiri, pe care le-a aprins pentru a le arăta alor săi minunataseară ce i se arătase lui... şi...Voila! Pomul deCraciun sa născut!

Euronews. Decembrie.2011

Sărbătoarea Naşterii Domnului şi MoşCrăciun au denumiri diferite pe meridianeleglobului: finlandezii îl au pe „Joulupukki“, care arveni din ţinutul „Korvatunturi“, tărâm care areforma unei urechi despre care se spune că ar fiurechea cu care Moşul ascultă să afle dacă toţicopiii sunt cuminţi.

În Finlanda, familiile se reunesc pentru apetrece Crăciunul, cea mai importantă sărbă-toare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, fami-liile pleacă la biserică pentru slujbe speciale încare se aprind lumânări la mormintele celordragi.

În Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptăsosirea lui Moş Crăciun care pune mereu aceeaşiîntrebare: „Sunt cumva copii cuminţi aici?".Moşul are o desagă plină de cadouri, iar în timpce „slujitorii" lui îl ajută să le împartă, elpovesteşte celor mici despre călătoria grea pecare o face din Laponia.

În Rusia şi alte ţări slave din Est, ţăriortodoxe de rit vechi - Crăciunul este celebratpe 7 ianuarie - ziua corespunzătoare dupăcalendarul Iulian, zilei de 25 decembrie de lanoi. Seara de Crăciun se sărbătoreşte cu CinaSfânta – o masă ce aminteste de Cina Cea deTaină şi la care se afla chiar 12 feluri demâncare. Sunt oferite daruri atât de Crăciuncât şi de Anul Nou - de Ded Moroz (MoşulÎngheţat, un fel de Mos Gerilă) şi de Fecioarade Zăpadă, Snegurochka - cea din urmă aparetaman într-o sanie trasă de reni, şi de aceea separe ca ea a fost de fapt inspiraţia pentruimaginea internaţională a Moşului, copiii primescprăjituri şi multe jucării, printre care setul depăpuşi „Matrioşka“.


27

Şi în Serbia şi ţările din fostaIugoslavie, Craciunul, Bozic (“Micul Dumnezeu”)se sărbătoreşte tot pe 7 ianuarie şi dureazătrei zile, timp în care sâbii îşi urează CrăciunFericit într-un fel asemănător cu urarea noastrăde Paşte; ei spun: „Christos s-a nascut!” şitrebuie răspuns la urare prin „Adevarat s-anascut!”

În Elveţia, butucul este cunoscut subnumele de „Bouche de Noel“, în Anglia, „Yulelog“. În fiecare din cele patru duminici dinaintede Naşterea lui Iisus se aprinde o lumânare,aşezată într-o cutie. Au loc procesiuni repre-zentându-i pe cei trei magi şi Naşterea luiHristos.

În multe biserici din Italia sunt expuseiesle cu pruncul Iisus şi magi de mărimenaturală. Un punct de atracţie îl constituieIrozii - un teatru popular cu scene, care, pelângă Irod, prezintă un moş cu barbă lungă, cucojocul întors, reprezentând bufonul romanilor,şi o paiaţă cu clopoţei la picioare, care poartă unbăţ năzdrăvan - în amintirea saltimbancilorchemaţi cu prilejul unor astfel de manifestări.În Italia exista obiceiul ca, înainte de MoşCrăciun, să vină Baba Cloanţa (Befana), călare pematura ei, care verifică atentă cine a fostcuminte şi cine nu. Ea este foarte bună cu copiii,se strecoară pe hornuri şi lasă cadourile lângăbradul împodobit.

În Austria, cete de copii străbat străzile colin-dând pe la ferestre. Piaţa de Crăciun din Viena

este atracţia principală a sărbătorilor, deşiCrăciunul este celebrat mai ales acasă, cu omasă festivă şi cdouri.

În Marea Britanie, una dintre tradiţiieste ca elevii să monteze, în şcoli sau în biserici,piese despre naşterea Mântuitorului.

În vechime se foloseau animale vii pentruredarea atmosferei, însă, în present, se preferăcostumele.

Un alt obicei vechi este şi acela de aatârna ciorapi de şemineu în aşteptarea cado-urilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei -crenguţe de brad. Anticii druizi credeau cavâscul posedă puteri magice şi că aduce noroc şiprosperitate alungând spiritele rele.


28

Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

În Grecia, masa de Crăciun are în mijloco pâine tradiţională, iar după ospăţ masa nu sestrânge pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potolifoamea. Olandezii îl aşteaptă pe „Sinter Klaas“care vine pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii delemn. În Polonia, se păstrează obiceiul ca, încinstea stelei de la Betleem, masa de Crăciun săînceapă după ce apare pe cer prima stea„Gwiazdka“ („mica stea“).

În Spania, darurile de Crăciun suntoferite de magi, care se deplasează în cortegiide curteni, cavaleri şi lăutari, iar în case şibiserici există iesle miniaturale care redauatmosfera Naşterii Domnului.

În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vintreisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zileînainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboarădin munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi punedulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ceaceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiiiprimesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic(scratch cards), iar, dacă au fost răi, suntrecompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-aldoilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25decembrie când primul Moş se intoarce la casalui din munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşapână pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie estenumită şi „Al treisprezecelea" şi esteconsiderată de islandezi ultima zi de Crăciunpentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun seîntoarce la casa lui.

În Suedia, cea mai importantă zi esteAjunul Crăciunului. O masă specială este pre-gătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şifasole - aceasta este şi prilejul cu care rudeleîşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică îndimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeştela suedezi „Jul“ şi este urmat de alte sărbători.Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişarediferită: el este reprezentat ca un piticîmbrăcat în roşu, cu barba albă, mare amator deorez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză deCrăciun.

Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de aîmpărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurulbradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-ldă celui destinat care ia, la rândul său, un altulşi-l dă persoanei pentru care a fost pregatit şiaşa mai departe.

În Spania, Crăciunul este sărbătorit la 25decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cuocazia zilei celor Trei Regi (Reyes Magos).

Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cuo lună înaintea Crăciunului, pe care le ampla-sează, în seara sfântă, sub brad sau alături demontajul de Crăciun, constând în reconstituireascenei Naşterii Mântuitorului.

Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nupoate veni cu sania trasă de reni, aşa ca aceastaa fost înlocuită de o caleaşcă cu opt canguri.

În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun,în fiecare duminică, americanii aprind câte olumânare, fiecare reprezentând câte ceva. Înseara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinsepentru a sărbatori Naşterea Domnului. La masăse mănâncă curcan, iar specialitatea Crăciunuluieste o prăjitură cu fructe confiate. În Americase împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun,punctul central al sărbătorii fiind cadoul(achiziţionat, de regulă, din magazin), adus, aicişi în Canada, de „Santa Claus“.

În Costa Rica, Columbia şi Mexic, darurilesunt aduse de „Nino Jesus“ („Copilul Iisus“). ÎnMexic, înainte de Crăciun, se organizeazăFestivalul sculpturii în ridichi.

Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne,papuşi şi aranjamente florale şi cu „Jizo“ („MoşCrăciun“).

Exista 11 oraşe numite „Santa Claus“ în optstate americane: Alaska, Arizona, Georgia,Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon şi Utah şi50 de locuri cu numele „Noel“. În Alaska, Moş


29

Crăciun face înainte de a aduce cadourile ovizită secretă de verificare a cuminţenieicopiilor. Aceştia trebuie să îl întâmpine cutradiţionalul colind „Gristuusaaq suu'uq“(„Astăzi s-a născut Hristos“).

În Cuba, cea mai importantă perioada esteAjunul Crăciunului, denumită „nochebuena“(„Noaptea cea buna“). Masa tradiţionalăînseamnă pentru cubanezi friptura de porc,fasole neagră servită cu orez şi plantetradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiilese reunesc şi, într-o groapa săpată în pământ şiplină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier,frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba includrudele de toate gradele) petrec toată noapteape muzică tradiţională.

În Noua Zeelandă, nu se împodobeşte bradul, ci„Pohntokawa". Multe persoane în Noua Zeelandăurmează vechile tradiţii engleze în ceea cepriveşte masa tradiţională: curcan, budincă destafide şi salate reci. Nimeni nu considerăCrăciunul complet fără prajitura "Pavlova" -preparată din bezea şi decorată cu kiwi, capşunişi frişcă.

În majoritatea ţărilor africane, Crăciunuleste o sărbătoare de vară, celebrată adesea şica vârful sezonului estival.

În Congo, la 25 decembrie, are loc untradiţional concurs de frumuseţe. Creştinii dinIndia împodobesc bananieri sau pomi de mango.Bisericile sunt umplute de flori roşii(Crăciuniţe), iar cei bogaţi oferă ajutor celornevoiaşi.

În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cunouă zile înainte de 25 decembrie, cu Misa deGallo. În fiecare zi din cele nouă are loc unteatru religios, iar colindătorii vestescNaşterea Domnului cu „Maligayang Paskob".

Euronews. Decembrie 2011

MOŞ CRĂCIUN - AŞTEPTAT CUBUCURIA COPILULUI DIN NOI

de Elena Buică Buni

Credinţa, rădăcina spiritualităţii, a creatşi spiritul blând al Crăciunului care ninge asupranoastră cu aceeaşi bucurie, pace, armonie şiprosperitate în fiecare an de cand ne ştim şipână când nu ne mai ştim.

În fiecare Sărbătoare a Crăciunuluirepetăm cu bucurie acelaşi fel de a o sărbători.Picurăm sfinţenie în această veche tradiţie cudorinţa de a reînvia momentul naşterii prunculuiIisus. Dar mai este încă ceva, mărturisit sau nu,pe lângă semnificaţia sa religioasă, din tainiţeleadânci ale trăirilor noastre, copilul din noi o cerecu tărie. E cea mai frumoasă şi mai iubită dintresărbători atât pentru cei mici, cât şi pentru ceimari.

Diferenţa constă doar în felul de mani-festatare. Copiii sunt mai explozivi, mai liberi îna-şi arăta bucuria, n-au niciun fel de reţinere.Ştiu că vor primi daruri şi cu adevărat, ei le vorprimi, nu va fi o păcăleală, nici măcar la cei maisăraci, fiindcă părinţii vor face ce vor face şitot vor găsi ceva ce să le aducă bucurie copiilorlor. Poate din acest motiv credem că aceastăsărbătoare este mai ales a copiilor. Dacă noi, ceimari, suntem mai reţinuţi şi ne controlăm mani-festările, trebuie să mărturisim deschis, că şi înadâncurile noastre ne îmbrânceşte dorinţa de alăsa liber copilul din noi să se reverse pesteundele timpului, să fim tot noi cei de odinioarăpe care aproape că-i şi vedem aievea printre


30

gene. Ne trezim cum scormone în noi emoţii carepot aduce lacrima în colţul ochilor în diferitemomente, fie când asultăm colinde, ori cândapar imaginile părinţilor din clipele de odinioarăcând ne simţeam ocrotiţi de ei, fie când retrăimprin copiii sau nepoţii noştri scene pe care le-amtrăit încă de pe vremea cand eram fericiţi şi nuştiam preţul acestei fericiri, dar pe care orevalorificăm acum.

Această mare sărbătoare, prin sfinţeniaşi frumuseţea ei este aşteptată cu mare bucurieîn lumea întreagă. Răspândită pe tot globulpământesc, cu o vechime de peste două mii deani, această Sărbătoare dăinuie mai ales prinbucuria şi lumina pe care o aduce în sufletelenoastre. Chiar dacă unele popoare au altăcredinţă decât cea creştină, au şi ele aceastăsărbătoare considerată sărbătoarea luminii,dincolo de aspectul religios pe care îl daucreştinii.

Spre regretul nostru, se înfiripează totmai mult tendinţa de a pune stăpânire peaceastă sărbătoare factorul comercial care îlpune în umbră pe cel religios, mai ales la oraşe,cu atât mai evident, cu cât oraşul este mai mare,dar oricum ar fi, emoţia şi bucuria acestor zilesunt păstrate vii din adâncurile în care sălăş-lueşte copilul din noi.

La ţară se păstrează mai bine ceva dinduhul arhaic al sfinţeniei şi curăţeniei sufle-teşti. Întotdeauna venirea pe lume a unui copil afost un prilej de mare bucurie, iar pentrunaşterea Fiului lui Dumnezeu, trăim cea maimare bucurie reamintind-o în fiecare an la 25decembrie. Când strămoşii noştri, dacii, plan-geau la venirea pe lume a unui copil, că erauîndemnaţi doar de un gând de meditaţie asupragreutăţilor prin care trece omul de-a lungulvieţii, dar în sine, ei se bucurau ca şi oameniizilelor noastre. Întotdeauna naşterea unui copila adus comori de bucurie părinţilor şi bunicilor,căci natura umană a fost aceeaşi de laînceputurile ei.

Fiind atât de răspândită şi de preţuităaceastă sărbătoare, peste tot îşi impune câtevaelemente absolut obligatorii, la care apoi oame-nii aduc elemente de folclor şi de tradiţii speci-fice fiecărei ţări, adăugându-i astfel culoareaşi căldura omenescului din ei.

Peste tot elemente reale se împletesc cucele imaginare într-o simplitate cuceritoarecare dau zbor larg gândurilor şi ne plimbă înlumea plină de minunăţii.


31

Moş Crăciun este peste tot la fel, ca lapol, chiar şi în ţările calde unde locuitorii n-auvăzut cum arată zăpada. Peste tot are aceeaşiînfăţişare, Moşul blând şi bun, îmbrăcat în roşu,cu barba mare albă, venind din Polul Nord trasde renii săi, păstrându-şi fiecare nealteratnumele, în frunte cu Rudolf.

Peste tot vedem chipul Moşului intrândpe horn cu sacul plin de jucării, aşa cum i-acreat imaginea desenatorul american ThomasNast în anul 1860 şi pe care o păstrăm pânăastăzi. Am întâmpinat cu bucurie bradulîmpodobit care trona prin toate magazinele, prinmarile pieţe şi prin casele locuitorilor dinFlorida, deşi în cursul zilelor făceam plajă pemalul oceanului. La noi în România, aceste imaginisunt asociate cu feeria iernii, cu puritateazăpezii, cu căldura şi lumina lemnelor trosnind şiscânteind în sobă şi dacă suntem la oraş înşemineu, cu scenele în care eroul principal esteMoş Crăciun.

Imaginea colindătorilor cu traista de gâtînotând prin nămeţi, colindătorii cu steaua, cucapra, cu pluguşorul, ca Vasilca, cu buhaiul. Darunde mai punem abundenţa de mâncăruri cu gustşi arome atât de româneşti, că şi acum scriind,parcă îmi vine să mă salt în scaun! Dar colin-dele... În vremurile de acum nu ne putem închipuiaceste sărbători fără colindele lui Ştefan Hruş-că, de parcă s-ar fi identificat cu ele şi musai să

murmurăm după el fiindcă ţâşnesc de unde austat ascunse aproape un an.

Nostalgia nu ne dă pace şi urmărind îngând şirul de copii colindători, ne trezim că aţâşnit din noi câte un crâmpei de vers învăţat petimpul copilăriei:Când argintiile lor glasuri vor îngâna „Florile-dalbe”,Gândiţi-vă, că nu e dată închipuirii omeneştiO mai aleasă întrupare de sol al vrerilor cereşti,Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta „Florile-dalbe!”

(E. Farago, Calendarul Ligei pe 1908)În Canada avem aspecte pe care nu le-am

avut în copilărie. Nu putem să nu ne bucurăm dintoată inima şi de felul cum sărbătorin Crăciunulîn noua noastră ţară care ne-a primit cu totdragul considerându-ne fiii ei. Când am întâlnitaspectele pe care nu le-am gustat în copilărie,se putea să nu le trăim şi pe ele din toată inima?Păi nu-ţi vine să te amesteci în rândul copiilor şisă te bucuri, chiar atunci când primeşti dulciuri,să aplauzi, să te minunezi când vezi frumoaseleparade? Poţi să nu îi faci semne de bucurie luiSanta Claus care încheie parada păstrându-şizâmbetul pe buze, cum îi stă bine unui MoşCrăciun voios, stând alături de Crăciuniţa lui,căci familişti convinşi cum sunt canadienii, nu s-au îndurat să îl lase pe Moş Crăciun să umblechiar peste tot, aşa... de unul singur. Toţi copiiiîi trimit scrisori lui Santa şi minune mare, cumSanta nu lasă niciun copil fără răspuns, darabsolut niciunul... şi face fotografii cu toţicopiii, nu refuză pe nimeni şi tuturor lezâmbeşte şi le vorbeşte frumos...

Cum ai putea să treci pe străzi şi să nu daidrumul baierelor inimii ca să se bucure de feerialuminilor şi podoabelor care fac din localitateata un crâmpei de feerie ! Şi mai au canadieniiceva care mi s-a aşezat frumos la inimă, unzâmbet pe faţa lor cu care te întâmpină şi ţi-ldăruieşte deşi nu te ştie şi treci pe lângă ei cuun strop de bucurie de viaţă.

Se apropie Crăciunul şi Anul Nou şi măbucur că mai pot copilări, că mai pot retrăi în


32

tainiţele inimii vremurile zburdălniciilor şi alemarilor bucurii chiar dacă, la vârsta mea,aceasta este o mărturisire făcută ca între ceidragi, adică celor cărora mă adresez cu acesterânduri şi cărora le spun din prea plinul inimii:

SĂRBĂTORI FERICITEşi LA MULŢI ANI!Cu drag,

Elena Buică Buni

Cu câteva săptămâni în urmă, am cunoscuto familie de români care locuiesc în Pickering, canoi. S-a legat uşor firul prieteniei şi repede amtrecut la subiectele de conversaţie specificăcelor aflaţi pe tărâmul înstrăinării. Am începutapoi să ne tragem cu vorba de pe unde am venit.“Din Deva” ne-au spus ei. Şi de-odată am auzitpe creier un “clic!” şi s-a aprins un beculeţ carea făcut să sară broasca de la închizătoareacutiei cu amintiri ca atinsă de iarba fiarelor.“A…de la Deva am o amintire extraordinară! Cumde nu i-am mai dat eu târcoale cutiuţei unde seascunsese mai bine de 40 de ani?” mă miram şieu cu gura mare de o aşa nedreaptă scufundareîn uitare.

În calea vremilor de-atunci, pe cândlocuiam în Cluj, era şi o dragă prietenă, doamnaIrina Moldovan, căci doamnă era dupa cum îiîntocmise Bunul Dumnezeu inima ei generoasă, odoamnă despre care am mai scris, pentru că aintervenit crucial în drumul meu de viaţă.

Domna Irina ieşise la pensie, era singurăşi cineva i-a recomantat un tovarăş de viaţă cucare să îşi împărtăşească zilele ce i le mai hără-zise Domnul şi astfel a ajuns în Deva. M-a invi-tat în noua ei familie şi i-am promis că în vacanţade iarnă voi merge la ei să petrecem împreunăAnul Nou şi ziua mea de naştere împreună cuPaul, soţul meu. Eu m-am dus cu două zile înainteşi în seara revelionului a venit şi Paul încărcat cubunătăţi şi băuturi scumpe, rarităţi pe vremeaaceea, ambalate special. Dar surpriză: doamnaIrina, cu faţa congestionată şi cu ochii şiroindde lacrimi, a ieşit din dormitorul lor spunându-necă soţul ei a făcut o criză nervoasă, că nu accep-tă să rămânem acolo şi deci, trebuie să plecăm.Am plecat liniştit-o pe doamna Irina spunându-ică ne vom duce la un restaurant. Era noapte şinoi nu cunoşteam Deva – cunoşteam doar drumul


33

spre gară – şi pe acela am plecat. În gară amstat câteva ore în sala de aşteptare, am mâncatşi ne-am veselit ca de ceva inedit, petreceamrevelionul ca nimeni dintre cunoscuţii noştri.Paul era un neîntrecut umorist, abia puteai să-ţitragi aerul în piept între glumele lui care cur-geau spontan în cascade. Ne-am urcat apoi întrenul care se forma din gară. La clasa Icompartimentul era încălzit, luminat, cu un pluşroşu, ca de sărbătoare. Ne-am instalat comod,am desfăcut pachetele cu mâncăruri şi băuturişi ne-am continuat potopul de glume. Nici nu ambăgat de seamă când a plecat trenul. A venitconductorul să ne controleze biletele, dar s-alăsat păgubaş în faţa bunătăţilor. Trebuia săschimbăm trenul la Teiuş cu cel care venea de laBucureşti spre Cluj. Controlorul ne-a spus căavem legătură tot cu un personal la care se vaataşa şi acest vagon, după o pauză de 2-3 ore.Cu atâta timp la dispoziţie, ne-am permis sătragem şi un pui de somn. Am extins canapelele,ne-am învelit cu paltoanele, am stins lumina şipână să adormim am privit pe geam splendoareaunei ninsori abundente.

Cât om fi dormit, nu ne-am dat seama,dar ne-am sculat îngrijoraţi că poate am trecutde Cluj. Era ziuă, dar multe nu puteam vedea dincauza ninsorii, iar în tren nu mai era nimeni caresă ne dea vreo informaţie. Când ajungeam înstaţii, nu puteam citi numele gărilor din cauzaninsorii şi a distanţei, vagonul nostru se afla camîn coada trenului. Am băgat de seamă că seînserează şi noi ar fi trebuit să fim demult înCluj. Când am desluşit numele unei gări, amtresărit. Era un nume cunoscut, fiindcă nu cumult înainte, aici fusese un accident feroviar derăsunet şi ne-am dat seama că eram aproape deBraşov, adică, mergeam în sens invers. Amcoborât imediat. Era pe înserate. Am intrat îngară, frig, întuneric şi pustiu. Paul îşi continuaglumele, în noi nu se terminase buna dispoziţie,râdeam ca de ceva năstruşnic. A intrat omul deserviciu, s-a minunat de întâmplarea noastră şine-a spus că următorul tren este spre ziuă, căpe el îl chemă Văsălie şi la el acasă este marepetrecere de Sf. Vasile cel Mare şi că s-ar în-

teţi şi mai mult petrecerea dacă ne-am duce şinoi să petrecem cu ei. Cum noi eram plini de ve-selie şi veselia la veselie trage, ne-am dus laVăsălie acasă. Acolo, lume în petrecere, bună-tăţi, băutură, căldurică îmbietoare. Totul capentru o petrecere de pomină. Le-am pus şi noibunătăţile noastre pe masă. N-au avut trecere.“Nu dăm noi pălinca noastră, nici vinul nost celbun pe băutura americanilor. Să şi-o beie ei,dacă n-au ca noi ceva aşe de bun.” Am petrecuttoată noaptea până ne-a toropit somnul şi acolone-am culcat, aşa îmbrăcaţi cum ne aflam. După-amiază, n-am apucat bine să deschidem ochii şisă ne amintim pe unde ne aflăm, că s-a deschisuşa larg şi a apărut celălalt Vasile, vecinul cucare petrecusem în ajun, cu o zi înainte. Cu că-ciula pusă pe-o ureche, c-o mână ţinând nevastadupă umeri şi cu alta ţinută în sus, trosnind dindegete, ţopăind şi cântând, au venit să ne ducăla ei la petrecere, să nu le facem ruşinea să-irefuzăm, că vor râde oamenii din sat de ei. Şi,cum era să-i supărăm noi pe nişte oameni carene-au oferit atâtea momente de deosebită ospe-ţie?!

Ca să încheie frumoasa lor ospitalitate, adoua zi ne-au dus la gară cu sania cu clopoţei, cape nişte oaspeţi importanţi. Cei care n-au maiîncăput în sanie, au mers pe jos la gară, căcisania mai avea de făcut o plimbare cu noi ca săle vedem localitatea. Când am sosit în gară,peronul era plin cu cei care veniseră să-şi iarămas-bun de la noi. În mijlocul lor era şeful degară, bucuros că în comuna lui s-a petrecut cevadeosebit. Ne-au mai înmânat câteva sticle debăutură şi mâncare pentru drum. “Cum să plecaţide la oameni de seamă ca de la nimeni pe lume!”.De multe ori, când mă gândesc la felul cumpetrecem aici sau cum am petrecut în mai multelocuri de pe “multul rotund”, îmi amintesc căardelenii – şi Paul era ardelean, get-beget - auun anume mod de a petrece, au un farmeccuceritor, un iz special şi îţi rămân în urechicuvintele din graiul lor atât de îmbietor.

Pe drept cuvânt, a mai petrecut cinevazilele de Anul Nou ca noi în acel an?


34

Îmi este nespus de dor de ardelenii meidragi, în mijlocul cărora am petrecut cei maifrumoşi ani ai tinereţii mele – 22 de ani – nu-spuţini la număr. Aşa că, întâlnind familia dinDeva pe care am alăturat-o altor ardeleni dragi,mi-am refăcut şi aici microclimatul din tinereţeîn care îmi regăsesc câte ceva din veselia şifarmecul de atunci.

Elena Buică Buni

Dorina Şişu Ploeşteanu

petecule, haosule

o mare de tristețeiar eu un val povarăde aripi am legat jurămintelesfintelepoverilețipătul corbului în singura noapte cu tort șișampaniemi-a ars vedereastabilim tremurul pentru fiecare mânăcu o piatră de mână trecem de zihaosulepeteculedestinulesunt oboseala universuluisunt căderile talesunt nefericirile expuse la muzeu ca tablouabstractun oarecare gând prelinge raze pe melcipodul s-a prăbușit peste zâmbetul meuși dapodul a ucis până la urmă viseleașa cum nu speramașa le-a ucis

Michelangelo Buonarroti - Crearea Evei


35

„Salvarea de fapt e o moarte, păcatul căsunt să îl uit. De cine? De mine. Credinţa înalb mi-e prea mult. Mă calcă pustiu înpicioare şi talpile seci stau în umbră, căciumbra nu plânge, mă tace şi face pământîntr-un munte. Lacrima ta e uscată, doar înalbastru mă nasc, cuvânt de departe e tem-niţa mea de sărac.Bucata această de viaţă,mă are în taină hoinar, căci nimbul cuvânt mairămâne averea din buzunar.Salvarea din mineşi lume, credinţa că sunt şi nu sunt, priveştecum lacrima cântă un punct între cer şipământ.“

Dorina Şişu Ploeşteanu - Irlanda

Doar viaţa…Doar viaţa ce-o trăim pentru alţii este o

viaţă ce merită să fie trăită, pentru că atuncicând o trăim pentru noi o facem praf și asta dinobișnuință sau din prea multă visare. Da, e ușorsă dezmembrezi un om, e ușor să-l duci laextreme, dar omul când se ridică, trăiește nu învechile iluzii, ci trăiește o aventură a iertării cape o virtute ireductibilă.

Am luat duminicile în spate suflând înlumânări doar să nu stricăm ruga.... pașii noștrinu se mai aud… Am simţit cum vine sufletul,când m-a atins, nisipurile au tăcut. Căutăm tottimpul ceva. Nimicul ne cuprinde viaţa, apoi nemângâiem fiinţa dansând în poezie. Tăcerea dintristeţe ne uneşte. Visul din clipă ne uimeşte. Oîmpietrire vinde o durată, întrece gândul, inimaîngheaţă. Un văzător cu oarbe mâini, închină ofericire, iubire şi simţire Am încercat să-miînţeleg drumul. Nu am înţeles nimic. Am începutsă scriu despre dragoste.. Am încercat săînţeleg oamenii, dar problemele lor m-au con-topit cu pământul, şi-atunci am priceput că-iprea târziu la o şansă. Am urcat pe ultima treap-tă şi mi-am găsit mirarea. Era singura mea reali-zare. Am scris curgând din suflet către oameni.Trăirea se află în cuvânt. Mesajul e dublu, eştitu cel ce suferi, eşti el cel ce simte. Două sen-

suri opuse. Implori drumul parcurs a nu te plan-ge, existi în îngrozit şi ploi mărunte, implori pu-terea rea să nu te atingă. Tremurăm lapicioarele universului. Să nu taci, respiră alăturide mine. Aerul acesta poartă culorile ochilor tăi.În singurătatea mea, te aud şi te caut. Tegăsesc în cuvânt. Pe un fundal purificat, daudeoparte nisipul şi la capătul unui efort, înmijlocul amputărilor, te veghez cu grijă şi teaşez în mijlocul luminii. Nu te alinia în faţacuvintelor plânse.

Zidul acesta îşi caută sprijinul în aştep-tările mele. Sunt mereu lângă tine. Nu-ţi fie dor,dorul tău se alintă cu lacrimile mele. Nu măaştepta, nu am plecat. Am rămas în colţuluniversului aşteptând sărutul. Poate că am trăitcândva cu toate bucuriile universului, acum suntnevoită să-i simt toate tristeţile. Cititorule, tră-ieşte ca şi cum ai trăi alături de mine, vomcăpăta viaţa împreună căci viaţa ta e oricumdoar o simplă alergare prin moarte. Dar dacă tueşti un munte de nisip, atunci eu mă voi întindepe pământ la poalele lui, aşteptându-ţi căderea.

Vom pieri împreună, tu încercând săgăseşti pământul, eu înălţând suspinele tale.

Mi-am căutat marginile…

Mâini oarbe așezate pe spatele unui visde dragul luminii. Rămân aici. Rămân în sensulpurificării. Un capăt de drum. Pe margini au ră-mas mormane de gunoaie. Pietrele au crescutacolo. Cifrele dau răspuns comun la o mie deîntrebări. Tandrețea s-a ascuns în șoapte mov.Calul privește pe furiș la gura otrăvită a pămân-tului. Alunec spre cer. Undeva, visul a rămas


36

vertical. E cald. E frig. Mintea se joacă de-ahotarul. A pierdut limita. Pe unde umblă miezulce mi-a scrijelit pe sânge tăcerile? Ah, carnefăcută scoică, mi-ai terfelit dulcele iad în pragulde sus al cerului. În palme se despică ochiul.Uite cum doarme lumina!

Între dune, valul sărat, mă scaldă înrăcoarea fierbinte a ghețurilor.

Nu-s ciobul schilodit pe fruntea vieții,prisosul infinit îl pun pe pânză, adună-ți pașii depe urmă și nu plânge rătăcind ființa, și mâna deîntinzi, ți-atingi voința. Nu vreau să vândcuvintele ușor, nici valsul nu îngăduie să vină, darcred în cercul necuprins de zări, și n-am să amce tu nu poți să speri.

După o mie de ani mă nasc apă de munte.Mă logodesc cu viața, împletesc setea nebună aclipelor cu fuga iubirii. Las aceste minuni săîmpartă destinul la doi, un zbor, un capăt, osingură culoare. Las apa să curgă pe vârfulmirării.

M-am născut în decorul unui străin,expulzată de ţipătul infernal al materiei. Amînfipt mâinile, precum o criminală, în pleoapeleadevărului, în faţa jocului fantasmagonic, să pottrăi explozia de clipe demente şi să pot uitasărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdutam vrut să iau de mână singurătatea, să iubescmârşav cuiul destinului înfipt în mine. Totul esugrumat şi răsucit de personaje interminabileîn măreţia paşilor făcuţi în fugă, din resturilerămase în urma lor…am cules prefăcătoria vieţiicu gust şi-am rămas goală. Scăldată în lacrimi,am atins pământul, am izbit gura de el, am furatumanul doar pentru o clipă dar m-am retrasrostogolită de regrete. Am început să punîntrebări legate de fericire. Răspunsul l-amgăsit frânt. Victorioasă am ucis mirajul semnuluide întrebare. M-am născut oarbă.

Am năvălit în prăpastia laşităţii umane.Jurămintele au scormonit în fundul sufletului,suferința. Mă loveşte pământul şi-mi strigă

....hei, nu rătăci pe mine, pe lume, pe trecut, vis-a-vis e viața... mă ridic între cer şi pământ. Ridicfruntea în faţa firescului. Pentru prima dată,rog timpul să rămână cu mine. Morţii s-au adunatîn noi. Continuă să ocoleşti şarpele. Tu eşti viaţăşi atunci poţi orice. Reinventează-mă. Respingevidul, curba e o linie continuă. Paşii făcuţi prinzăpadă lasă urme care se topesc. Paşii din iarbăse usucă, paşii din nisip se acoperă cu pietre,paşii din praf îi acoperă ploaia. Ai un cerdeasupra. Sub cer rămâi umbră. Refaci imagineacu pânza albă. Copacul şi tu. Asambleazăimaginea pe femeia ce-şi duce parfumul deiubire în fiecare vis, într-o realitate simplă,dincolo de semnificaţii pasagere.

Şi un cald LA MULŢI ANI TUTUROR!

Cu drag, Dorina Şişu Ploeşteanu


37

Corina Militaru

Îngerii

Există undeva, foarte departe, o împă-răţie minunată în care trăiesc îngerii.

Aici în împărăţie, sunt flori parfumatecum n-aţi mai mirosit, o lumină albă blândă,strălucitoare, inundă tot locul, păsări colorate întoate culorile zboară peste tot, muzici şi armo-nii nemaiauzite plutesc în tot aerul, dacă sepoate numi aşa. Ingerii se mişcă peste tot cu oviteză uluitoare. Ei pot fi aici şi într-o clipitădincolo. Ei pot orice şi au tot ce vor. Plutesc înlumină şi se joacă cu ea făcând fel de fel deforme, de peisaje, de fiinţe, de bucate, deveştminte,tot tot ce vor. Fiecare gând al lor înlumina din împărăţie, devine realitate. Dar totce ei fac dispare cu următorul lor gând. Acum aufăcut un copac minunat cu flori multicolore,acum se risipeşte ca ceaţa şi următorul gândface ca prin miracol, să apară o cascadăînvolburată cu ape limpezi, care se revarsă într-un sunet de clopoţei dulci,veseli şi zglobii. Dar şiaceasta se risipeşte ca un fum cu următorulgând şi apare o minunată pădure tropicală de unverde nemaivăzut. Da! Da, aţi ghicit, şi aceastase risipeşte, se risipeşte. Astfel, îngeraşii în îm-părăţia lor se joacă şi se bucură de jocul lor. Unsingur lucru nici un înger nu l-a făcut niciodată.Nimeni, dar nimeni nu a depăşit graniţa împără-

ţiei. Nimeni nu ştie ce este dincolo şi puţini seaventurează aşa de departe. Se joacă minunat înîmpărăţie, încât nici nu se gândesc la asta.Dar într-o zi, un îngeraş poznaş în joaca luinesfârşită, a ajuns până la graniţa împărăţiei. S-a oprit din joacă, a privit îndelung dincolo. Nu sevedea nimic. Totul era aşa de luminos în împă-răţie, încât nu te lăsa să vezi nimic dincolo. Aprivit el, a privit şi a simţit deodată un senti-ment nou. Nu prea ştia ce i se întâmplă şi atunci,s-a întors la joaca lui. Mult timp s-a jucat iar culumina şi gândul, făcând fel de fel de lucruri,dar ceva îl chema înapoi la graniţa împărăţiei.Iar a ajuns acolo, la marginea a tot ce ştia şi aprivit îndelung înafara împărăţiei încercând săvadă ceva. Dar nu vedea nimic. Şi iarăşi a avutsentimentul acela nou. Era dorul de necunoscutceea ce simţea el. Atunci şi-a dat seama că nupoate să se elibereze de acest sentiment şi săfie fericit ca înainte, decât dacă se duce să aflenecunoscutul, să vadă ce este dincolo de margi-nea împărăţiei. Şi pentru prima dată a mai simţitceva, frica de necunoscut. Ce se va întâmpladacă va paşi, ce-i va aduce necunoscutul? A statun timp faţă în faţă cu frica lui, dar şi cu dorin-ţa de a vedea dincolo. Curiozitatea îi şoptea du-ios “mergi, mergi şi vezi ce n-ai mai vazut”, iarfrica replica tăios “stai în împărăţie unde ştiitoate cum sunt”. Aşa, timp după timp, a statîngeraşul la marginea împărăţiei, sfâşiat întrecuriozitate şi frică. Până când, deodată îi veni ungând care-l şi transformă în doi îngeraşi legaţiunul de altul printr-un fir alb strălucitor, carese putea întinde oricât de mult şi care-i făceasă fie totuşi unul . Aceasta s-a întâmplat pentrucă v-am spus, acolo totul se putea, absolut totul.Astfel îngeraşul a putut pleca în necunoscut,urmând ca firul alb strălucitor să-l călăuzeascăla întoarcerea în împărăţie, unde avea să regă-sească jumătatea lui de acasă. Frica şi curiozi-tatea îngeraşului s-au împăcat în acest fel.Astfel, poznaşul nostru îngeraş s-a aruncat înnecunoscut. Mult timp a plutit în lumină şi acrezut că înafara împărăţiei, este la fel caînăuntru. Putea să se joace la fel ca acasă, doarcă, toate se mişcau puţin mai greu. Această mică


38

încetineală a gândului de a deveni realitate şifaptul că el se mişca puţin mai greu, nu-lîmpiedicau să se bucure de călătoria lui. Dar laun moment dat, lumina a început să se spargă încioburi care se învârteau ameţitor. Plutea într-un vârtej de lumină şi întuneric. Curiozitatea îlîmpingea mai departe şi mai departe. Îngeraşulnostru se mişca din ce în ce mai greu, se simţeadin ce în ce mai greu. Dar curiozitatea îl împin-gea mai departe. Nici nu băgă de seamă, în joacalui, că firul argintiu începuse să se întunece înjurul lui. El plutea şi plutea, voia să vadă, săvadă. Cioburile de lumină se făceau din ce în cemai mici, întunericul creştea, până când îngera-şul se găsi în întuneric printre mii şi mii de ste-luţe luminoase, sclipitoare. Atât mai rămăsesedin lumină. Dar lui îi plăcea, pentru că nu ştiusepână atunci cât de frumoasă este lumina.Intunericul îl ajuta să vadă frumuseţea luminii.Însă el se mişca şi se simţea din ce în ce maigreu, dar curiozitatea îl făcea să meargă maideparte. Cu timpul a uitat şi de firul strălucitorcare-l lega de împărăţie, pentru că nu-l maivedea de acuma. Şi deodată s-a oprit.

Devenise atât de greu că nu mai puteazbura. Nedumerit s-a uitat în jurul lui, nu ştia cesă facă. Înainte nu mai putea zbura, înapoi numai ştia că există. Uitase de firul albstrălucitor, uitase de unde please. A privit în jurşi a văzut că nu este singur. Mai erau mulţi,mulţi îngeri ca el, care nu mai puteau zbura şi seopriseră acolo. Era un loc cum nu mai văzuse,unde zilele urmau nopţilor şi nopţile urmauzilelor, unde peisajele păreau mereu la fel, undeun copac rămânea copac timp îndelungat, undecascadele şi râurile curgeau la nesfârşit înacelaşi fel, unde totul părea a fi creaţia unuigând împietrit în timp. Nu mai putea să se miştedintr-un loc în altul, cu viteza uluitoare cu careo făcea în împărăţia lui. Nu mai ştia să se joacecu lumina si cu gândul, cum o făcea în împărăţialui. A rămas în acel loc mult timp alături deceilalţi ca el, dar începu să se simtă trist şi pe zice trecea această tristeţe devenea tot maigrea. Nu ştia de ce anume îi era aşa de dor. Numai ştia de ce se afla în acel loc şi nici de

călătoria lui nu-şi amintea. Se oprise şi nu ştiade ce. Credea că acel loc era tot ce putea fi,nimic alceva. A cunoscut tot ce se puteacunoaşte acolo, a făcut tot ce se putea faceacolo, dar tristeţea nu-l părăsea. Seară deseară privea îndelung luminiţele care eraudeparte pe cer,aşa numisera ei întunericul pecare sclipeau noaptea mii şi mii de stele, cumnumiseră ei luminiţele. Stelele îl atrăgeau ca oamintire nedesluşită şi el petrecea ore în şirprivindu-le ca vrăjit. Într-o seară pe când priveael cerul plin de stele, i se întâmplă ceva nemai-văzut în acel loc. O stea din cer veni spre el dince în ce mai aproape, până când îl cuprinse culumina ei caldă şi blândă, îl îmbătă cu un parfumnemaisimtit dar care parcă i se părea cunoscut,îl împresură cu muzica ei nemaiauzită dar parcăcunoscută şi deodată se întâmplă o minune. Şi-aamintit de tot drumul lui şi de firul de luminăsclipitoare. Imediat ce-şi aminti,firul începu săstrălucească intens şi-l inundă cu lumina care-lfăcu atât de uşor, încât putu să zbore iar.

Fericit, a fugit la ceilalţi care asemeni luitrăiau în acel loc, să le amintească despre firullor de lumină. La început mulţi nu l-au crezut.Dar încetul cu încetul, au început tot mai multefire de lumină să sclipească. Din ce în ce maimulte, până când acestea s-au contopit într-oîmpărăţie de lumină, care…da, aţi ghicit, nu eraalta decât cea de unde plecase îngeraşul dar cugraniţele lărgite până în acel loc. Şi atunci s-aîntâmplat că îngeraşul a înţeles că poate zburamai departe în necunoscut fără frică. De dataasta ştia că n-o să mai uite de unde plecase şi căfirul de lumină, lumina lui, îi va deschide dru-murile şi-l va călăuzi în călătoria lui în necunos-cut. De atunci călătoreşte şi se joacă fericit lamarginea dintre cunoscut şi necunoscut, lărgindmereu şi mereu graniţele împărăţiei lui.


39

Cristian Petru Bălan28

(povestire biblică)

Tabita era fetiţa unui pescar din insulaPatmos, scăldată jur-împrejur de valurilealbastre şi îmbinate ale Mării Egee cu aleMediteranei. Tatăl ei, un grec voinic şi chipeş,care fusese înainte corăbier, venise aici dintr-oinsulă vecină. Mama Tabitei era o evreică,păstoriţă din Arimateia. Copila vorbea la fel debine greceşte ca şi limba mamei, aramaica,deoarece, văzând-o atât de inteligentă, ambiipărinţi au dus-o mai întâi la templul zeiţei Diana,unde a învăţat să scrie şi să citească destul debine greceşte, apoi au trimis-o zilnic la sinagogadin apropiere pentru a învăţa scrisul şi cititul înevreieşte. Au primit-o foarte greu, mai mult caînsoţitoare a fraţilor ei mai mici, pentru cănumai băieţii aveau voie să înveţe la sinagogă.Educarea fetelor se face numai în familie. Deaceea s-ar putea spune că Tabita mai mult afurat tainele literelor de la alţii, întrecându-iînsă pe toţi. Puţini copii se puteau compara cu eala această vârstă de opt anişori şi câteva luni.Toţi localnicii o iubeau, pentru că Tabita era nunumai cea mai isteaţă, dar şi cea mai frumoasăşi mai blândă fetiţă din localitate. Ochişorii eiiscoditori erau ca două mure coapte, iar guriţaca a unui boboc de trandafir ce înfloreşte înBasanul inundat de verdeaţă. Îi plăcea mai cuseamă să asculte poveşti cu minunatele călătorii

28 http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Petru_Balan

ale lui Ulise, spuse de tatăl ei, dar şi istorioareîntregi din Tora, depănate seara, la lumina luniipline, înainte de culcare.

Acum, înainte de a se întoarce cu celepatru căpriţe şi şapte oiţe cu trei miei acasă,Tabita se oprise din nou pe vârful stâncii uriaşe,privind în jos, dintre tufişurile de leandriînfloriţi, cum apune soarele în Marea Egee.Parfumul florilor albe şi roze de leandru, cumiros dulce, o îmbătau. O mieluşică albă cuciucuraş roşu de lână la gât i se culcă la picioare.Fetiţa îi vorbea cu căldură, adresându-i-se caunei cunoştinţe vechi, când în greceşte, când înaramaică, iar mieluşica parcă îi înţelegea fiecarecuvânt: "Uite, vezi? Colo, în vale, este locul undestăm noi... Acolo şi-au făcut pescarii locuinţe...Ce mici sunt căsuţele lor! Atunci când coborâmşi ne apropiem de ele, să ştii că toate căsuţelepar mai mari. Lângă pâlcul acela de palmieri,uite, vezi? Pata aceea albă este căsuţanoastră....Uite şi staulul vostru unde dormiţinoaptea... Ba cred că mogâldeţele acelea albecare se mişcă în grădina din spatele caseinoastre sunt frăţiorii mei mai mici, Ieronimos şiTimotheon care aleargă peste brazde. Dacă i-arvedea mama, i-ar zgâlţâi niţeluş, că prea neturtesc toate lăptucile... Tu ce zici detrebuşoara asta? Dar uite mai bine - ce frumosapune soarele spre insula Delos!... În Delos s-anăscut tata şi de aceea mi-a pus mie numeleDelia. Dar mama îmi zice totdeauna Tabita,căprioara sau gazela, căci asta înseamnă Tabitape evreieşte... Acuma ştii şi tu: eu suntcăprioară iar tu mieluşică, un fel de rudă, dacănu chiar surioară. De aceea mă iubeşti şi viimereu la mine, nu-i aşa? Dar şi eu te iubesc petine." Şi Tabita se aplecă şi sărută puişorul deoaie pe botişor, iar mieluşica strănută şi seridică în picioare. "Ei, haide acum să coborâm cutoată turma spre casă, că trebuie s-o ajut pemama la muls. Hai în braţe la Tabita... Aşa... Ho-pa! Nu prea eşti grea... După ce mulgem oiţele,trec şi în seara asta iarăşi pe la prietenulnostru, moş Iochanan, care mă iubeşte ca şitine. El toată ziua stă şi scrie, şi scrie mereu peun sul de pergament cam aşa de lung. Uite, de

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Petru_Balan


40

aici se vede şi căsuţa lui, pitulită lângă ţărm.Înainte locuia într-o peșteră, dar acum și-a zidito căscioară mică. Nu stă prea departe de noi.Numai că tu nu poţi vorbi să-l înţelegi, însă el îmipovesteşte multe, multe... Căci tu nu ştii, mioriţămică, dar moş Iochanan mi-a spus că el a fostapostolul unui sfânt mare, mare de tot; al unuirabi din Ierusalim, pe care îl chema IeşuaHamaşiah şi care era Mântuitorul omenirii, Fiullui Dumnezeu Iehova. Mama crede în Dumnezeuşi crede şi în Fiul Lui... Tata însă spune că arcrede şi el dacă L-ar vedea, dar tata nu credenici în zeii din Olimp. Nu crede în nimic, decât căeste bine să muncească pentru noi şi să ne ştiepe toţi sătui şi mulţumiţi. Aşa este el şi n-avemce-i face... În rest, el e om bun şi puternic. Măridică într-o mână sus... Dacă mai vine însă moşIochanan odată pe la noi, poate, poate că-l vaface şi pe tata să creadă în Dumnezeu şi în FiulLui despre care moşul spune că este totDumnezeu, întrupat pe pământ sub forma unuiom care a trebuit să sufere şi să moară pentruiertarea păcatelor noastre, dar că, după treizile, a înviat şi S-a înălţat la cer. Aşa ne-a spusel mie şi mamei mele când a fost la noi - şi astane-a repetat-o de vreo trei ori. Eu şi mama l-amcrezut. Tata a râs şi a zis că nu, el nu crede. Darnoi credem că este aşa, mieluşica mea... Şi tu artrebui să crezi, căci vezi tu? Dumnezeu ne-afăcut pe amândouă. Pe tine oiţă, iar pe minefetiţă..."

Cam în felul acesta vorbea Tabitacoborând cu mielul în braţe. În amurg, după ce aajutat-o pe mama ei să mulgă oile şi să le dea demâncare frăţiorilor mai mici, Tabita, însoţită deHarif, câinele curţii, plecă prin vecini şi ciocăniuşor la uşa lui moş Iochanan. Nu-i răspunsenimeni, dar ea a împins delicat uşa, cum a maifăcut şi altă dată, apoi intră tiptil-tiptil încameră. Harif a rămas înţelegător afară şi s-aculcat în faţa uşii aşteptându-şi credinciosstăpâna.

Fetiţa îl găsi pe moş Iochanan rugându-seîn genunchi, stând cu capul plecat şi cu braţeleîntinse pe podea, sprijinit în coate şi cu degeteleambelor palme încleştate strâns între ele. Se

ruga încet, din când în când ridicând capul cuochii închişi, vorbind parcă cu cineva de sus,invizibil. Ea îl privea cu atenţie şi căuta săînţeleagă ce spune, dar abia pricepu, când şicând, doar câte-un cuvânt-două, căci se ruga maimult în taină, deşi bătrânul vorbea ca şi ea tot înaramaică, limba comună a întregii populaţiievreieşti.

Moş Iochanan avea o barbă deasă şi albă,albă, cu părul de pe cap la fel de alb; iar ochii luierau de culoarea mării de peste care fuseseexilat aici cu forţa, din ordinul împăratuluiDomiţian şi al preoţilor evrei care nu fuseserăde acord cu religia şi predicile lui despre noulMesia. Când îşi termină rugăciunea, bătrânul sesculă încet în picioare frecându-şi puţingenunchii şi când întoarse capul, părea că aveaochii umeziţi de lacrimi. Văzând-o pe fetiţă,toată faţa i se umplu de lumina unui zâmbetcald. Deschise larg braţele spre micavizitatoare care, la rândul ei făcu câţiva paşi şi-lcuprinse pentru câteva clipe pe bătrân demijloc.

- Tabita mea drăgălaşă, tu erai? Ce maifaci, gazelă mică?

- Eu eram, moş Iochanane. Adică noieram, căci nu sunt singură. Mai e şi Harif cumine; el totdeauna mă aşteaptă culcat la uşăafară... Îl ştii şi dumneata.

- Spune ce să-ţi dau, fetiţa moşului:miere din fagure ori smochine uscate?

- Miere avem şi noi acasă. Aş vrea osmochină, două, că-mi plac. Am avut şi noismochine de la tufa din curte, dar le-au mâncatpe toate Ieronim şi Timotheon, frăţiorii mei maimici.

- Ia strachina asta plină cu smochine,micuţo. Stai să-ţi mai pună moşu câteva şi ia locpe laviţa asta de lângă mine.

- O, dar nu pot să mânănc eu atâtea!spuse fetiţa aşezându-se. Numai una, două. Saupoate trei...

- Hai, ia-le pe toate şi du-le la frăţioriităi, că eu am destule. Uite, smochinele astea îmiaduc aminte de o întâmplare deosebită... Nu ştiudacă ţi-am spus-o vreodată...


41

- Nu, nu mi-ai vorbit niciodată nimicdespre smochine.

- Eh, oftă bătrânul dând cu tristeţe dincap. E mai mult de-o jumătate de veac de-atunci.Dar parcă a fost ieri... Eram cel mai tânăr dintreucenicii lui Ieşua Hamaşiah, cum îi zicem noievreii Celui căruia grecii îi spun Iisus Hristos,iar romanii Mesia Jesus Christus. Aşa... Şi într-odimineaţă, ne întorceam noi cu toţii din Betaniaşi urcam spre cetatea Ierusalimului. Eram totgrupul - cei doisprezece ucenici, cu învăţătorulnostru Iisus. Nu apucaserăm niciunul să mâncămnimic cu o seară înainte, aşa că ne-a cuprinsfoamea pe toţi. Deodată, lângă drum, vedem unsmochin mare, falnic, frumos, cu frunze late şiumbroase. "Învăţătorule, I-am zis eu. Cred căam găsit ce să mâncăm". Iisus S-a oprit sub pomşi a privit cu atenţie în sus la fiecare creangă,după care a clătinat cu deznădejde din cap.Parcă Îl văd şi acum cât de frumos era, la ceivreo 32 de ani ai Lui. Era înalt, mai înalt decâtnoi toţi. Avea ochii blânzi şi de culoarea alunelorcoapte; barba dublă şi tunsă frumos, cum poartăşi acum flăcăii la ţară, în Galileea...Părul ondulatşi castaniu îi atingea umerii, iar vocea Lui... cevoce! Era dulce ca susurul izvoarelor cristaline,deşi foarte bărbătească şi foarte sfătoasă. Penimeni n-am mai auzit povestind atât de frumosca El. Iar eu cred că-L iubeam cel mai mult, cape un tată, deşi aşa spuneam fiecare, chiar şiIuda, de care ţi-am mai vorbit...

- Cel care L-a trădat sărutându-L?- Da, Iuda Iscarioteanul. Chiar şi el

spunea că Îl iubeşte şi noi îl credeam. Dar aivăzut că s-a dovedit un ticălos. Învăţătorularăta foarte supărat din cauză că smochinulacela nu avea nici o fructă şi îmi amintesc căodată ne-a spus că pomul bun se cunoaşte dupăroade şi că cel rău, nefolositor, ajunge în foc.Numai de câteva ori L-am mai văzut aşa desupărat, pentru că, altminteri, era foarte calmşi foarte blând, chiar şi cu cei mai răi oameni.Cel mai supărat L-am văzut însă atunci când ţi-am spus că a alungat pe negustorii care făceaucomerţ chiar pe treptele Templului. Aşa ceva Elnu putea admite.

- A, ştiu... Atunci când le-a răsturnatzarafilor banii şi i-a făcut tâlhari!

- Pot să spun că de data aceasta nu era lafel de necăjit ca în momentele acelea de laTemplu, când însă avea perfectă dreptate să semânie, dar de data asta a făcut ceva care ne-auimit şi ne-a speriat pe toţi...

- Ce-a făcut, moş Iochanane?- A întins o mână spre smochin - mâna

dreaptă - şi a grăit cu ton poruncitor. A zis aşa:"De-acum încolo, în veci să nu mai dea rod dintine!" Atât a zis. Şi, pe dată, smochinul acela s-auscat.

- Cum? Chiar aşa, într-o clipă?- Chiar aşa, într-o clipă...- Mamăă, ce

puteri mari avea!- Mari de tot, fiindcă toatefunzele s-au îngălbenit dintr-o dată, apoi s-auînnegrit, s-au răsucit şi au căzut grămadă toatela pământ, rămânând copacul gol-goluţ, uscat, deparcă îl pârlise cineva cu focul; şi tot aşa l-amregăsit şi la întoarcere când, iarăşi, am maitrecut odată pe lângă el. Toţi am rămas pe loc cugurile căscate şi am zis: Doamne, asta nu sepoate! Cum de s-a uscat smochinul ăsta într-oclipă? Drept răspuns, Iisus, care ne ghicisegândurile, a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, cădacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţiputea face nu numai ce s-a făcut smochinuluiacestuia, ci chiar dacă aţi zice muntelui de faţă:Ridică-te de aici şi auncă-te în mare, aşa se vaîntâmpla. Căci tot ce veţi cere cu credinţă, prinrugăciune fierbinte, veţi primi de la Tatăl meu".Exact în felul acesta a zis, mi-aduc aminte bine.

- Dar asta a fost o minune, moş Iochanan!- Sigur că a fost o minune. Şi cred că,

prin ea, sacrificând un copac în faţa noastră,Mântuitorul a vrut să ne dea o pildă vie tuturordespre ce putere mare are credinţa în viaţaomului, căci altminteri Iisus iubea enorm nunumai oamenii, dar şi toate plantele şi animalele,toate păsările şi gâzele, pe care le ştia pe nume,căci, de fapt, tot El le-a creat pe toate; fiecaredin ele fiind o creaţie a Lui... Îmi amintesc,bunăoară, cum odată a intrat într-o curte cu doicâini foarte răi, de care se temeau toţi, darimediat când animalele L-au zărit, au venit


42

amândoi cuminţi la El târându-se pe burtă, dânddin coadă şi, scâncind, I-au lins amândoipicioarele, deşi Îl întâlneau pentru prima oară.Altă dată L-am văzut cum mângâia şibinecuvânta nişte flori de trandafir sălbatic,privindu-i cu atenţie spinii. Şi atunci toateflorile s-au mişcat cu o tresărire de-o clipă sprefaţa Lui, întorcându-se fiecare floare spre El canişte ochii de copil iar picăturile de rouă de pespini s-au făcut, pentru câteva momente, roşiica sângele... Văzându-mă că eu mă crucesc şi cămă pierd cu firea, El mi-a zâmbit cu blândeţe sămă liniştească. În ziua aceea eram doar noiamândoi. Şi să ştii că nu a fost doar o părere şiuite că nici asta n-am uitat.

- Eu cred că atunci Mântuitorul Segândea că din nişte spini ca aceia i Se va împletiLui coroana înainte de răstignire, căci zici căMesia ştia totul dinainte.

- Cum să nu ştie, dacă El era Dumnezeuadevărat din Dumnezeu adevărat, care luasechip omenesc? De la început, El era Cuvântul, şiCuvântul era cu Dumnezeu, şi Dumnezeu eraCuvântul! Poate că nu înţelegi clar cuvinteleacestea şi adevărul acesta, pentru că tu eşticopil.

- Ba înţeleg, înţeleg bine.- El deci era Cuvântul lui Dumnezeu

întruchipat într-o fiinţă omenească. El Însuşiera o minune de care nu te-ai fi săturat privind-o. Ce dor îmi este de El, Tabita! Ce dor să-Lrevăd şi să-L aud iarăşi vorbindu-mi, sfătuindu-mă, îmbrăţişându-mă! Ce fericiţi eram toţi lângăEl! Dar trebuie să am răbdare: ştiu că o să-Lrevăd iarăşi curând, destul de curând...

- Când, după ce mori?- De fapt, ţi-am spus că în faţa Lui nu

există moarte. Iar atunci când murim, moarenumai trupul acesta care, vezi şi tu, cere apă,cere mâncare, îmbrăcăminte, dragoste - ceremulte. Poate prea multe, căci oricât i-ai da, vreatot mai multe şi mai multe. De unele cerinţepoate nici nu avem deloc nevoie. Corpul nostrude acum nu este veşnic. În clipa morţii, însă,căpătăm imediat un altfel de trup, nepieritor,veşnic tânăr, mult mai frumos, perfect sănătos,

chiar dacă în viaţă noi nu eram aşa - un trup delumină, căruia nu îi mai trebuie atâtea şi care sepoate mişca într-o clipă oriunde, poate intra printoate zidurile şi colinda, la dorinţă, tot cerul,dacă i se permite. Cei care au fost buni se vorbucura mult de acest trup minunat care nu vamai cunoaşte niciodată moartea, foamea, setea,durerea; ei vor merge într-un loc nespus defrumos, despre care ţi-am mai vorbit de câtevaori. Pe când cei răi din lumea asta vor primi înacel nou trup o pedeapsă veşnică într-un loc detortură destinat lui Satana şi îngerilor lui.Aceasta nu este o poveste pentru copii, cumcred unii. Căci eu aş putea să spun că am vizitatşi primul, şi cel de al doilea loc. Puţini oameni viis-au bucurat de acestă cinste şi răsplată. Şi sămai ştii că eu nu am niciodată voie să mint penimeni. Raiul şi iadul există, Tabita. Nu suntnişte născociri ale unor minţi bolnave!

- Mai spune-mi, moş Iochanane. Maispune-mi tot ce ştii matale despre Ieşua-Iisus,că-mi povesteşti atât de frumos!

- O, sunt atât de multe lucruri de spusdin câte a făcut Mântuitorul nostru în numaicâţiva ani cât a stat printre noi, pe care dacă le-am scrie noi ucenicii lui cu deamăruntul, cred cănici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpeacărţile ce-ar vrea să le dea la iveală pe toate. Euînsă scriu numai ce socot că ar fi de grabăfolositor pentru schimbarea sufleteloromeneşti.

- Dar cum de ştii atâtea? Ce faci de nu leuiţi şi cum de ţii minte o sumedenie deîntâmplări atât de vechi, dintre care unele le-aivăzut chiar dumneata, iar altele nu? Şi de undeştii cu atâta siguranţă tot ce discutase El cualţii, multe chiar dinainte de a-L cunoaşte,amintind cam tot ce vorbise Iisus cu fiecare înparte, fără să fi fost atunci lângă El? Hai şispune-mi şi mie cum şi de unde?

Apostolul Iochanan (sau Ioan, cum îiziceau grecii şi romanii) zâmbi cu îngăduinţă şi omângâie pe Tabita pe căpşor.

- O, Tabita dragă. Tu eşti o fetiţă tareisteaţă şi curioasă... Nimeni nu mai mi-a pusasemenea întrebări până acum. Toate, toate vrei


43

să le ştii dintr-o dată, căprioară mică. Ei bine,atunci moşul care deja ţi-a povestit multeînainte, o să-ţi mai spună şi alte nişte tainedestul de mari pe care nu le-am mai spus nimănuipână acum. Aşadar, mă întrebi de unde ştiuatâtea... Cum să nu le ştiu? Că doar nimic nuscornesc de la mine. Totul este bine cerccetatdinainte; totul este adevărat, foarte adevărat!Cele mai multe lucruri înfăţişate de mine, eu le-am văzut cu ochii mei. M-aş face vinovat să leţin numai pentru mine şi aşa cum ţi le spun acumţie, eu le-am mai povestit - ba chiar şi maidetaliate - şi altor apostoli şi prieteni, cum ar fiSimon, zis şi Petru, ori lui Saul zis şi Pavel,precum şi altora. Iar ei mi-au vorbit despremărturii de-ale lor despre Iisus, neştiute demine. Şi uite aşa le-am adunat eu pe toate. Înplus, Măicuţa Mântuitorului nostru, Preabine-cuvântata Maria, mi-a fost lăsată de Fiul ei mie,ca să am grijă de ea. "Iată mama ta", mi-a zisIisus mie de pe cruce, cu ultimele Sale puteri şicu glas gemut. Şi să ştii că după aceea am avuttoată grija faţă de dânsa, ca de mama mea, maiales că atunci când a zis "iată mama ta", eu amsimţit că se referă nu numai la mine ca om, căcimama mea trăia, ci la toţi oamenii din lume, faţăde care dânsa era, într-adevăr, foarte blândă şiiubitoare ca o adevărată mamă, fiindcă aşafusese dânsa totdeauna cu toţi. După cruci-ficare, noi eram disperaţi. Amândoi plângeam înhohote şi am luat-o la mine acasă unde a statmai mult timp. Şi în acele zile binecuvântata Luimamă mi-a povestit multe, multe din viaţa Fiuluiei, aşa cum îi mai povestise şi lui Matei vameşul,care se apucase să descrie şi el, înaintea mea, oparte din aceste minunate întâmplări - şi bine afăcut. Nu cred că mai am timp să descriu eucealaltă parte, fiindcă sunt tare bătrân... Apoisă ştii că eu am mai stat de vorbă şi cu mulţi alţimartori oculari ai sfintelor fapte săvârşite deMântuitorul nostru. Şi aceştia, la rândul lor, m-au informat destul de amănunţit. De pildă, amfost de mai multe ori acasă la Marta şi Maria,surorile lui Lazăr cel înviat din morţi, desprecare ţi-am mai spus. Am vorbit cu ele, apoi chiarşi cu Lazăr, apoi cu Samariteanca aceea din

Sihar, care I-a dat să bea apă la fântâna luiIacob; am mai vorbit cu toţi ceilalţi ucenici şifiecare îmi spunea câte ceva nou. Desigur, unelelucruri le ştiu direct din gura MântuitoruluiÎnsuşi, - căci totdeaua Lui Îi plăcea să stea devorbă cu mine. Odată, la cina de despărţire, m-aţinut la pieptul Lui şi atunci I-am auzit inimabătând. Era inima universului! Acum notez toate,toate amintirile pe aceste suluri de pergamentdin faţa ta, cu gândul ca să le trimitcredincioşilor din marile biserici, iar gândurilecare cred că le-am uitat...

- De ce te opreşti? Hai, spune-mi totul,spune-mi...

- ...pe cele pe care credeam că le-amuitat, Dumnezeu mi le reaminteşte cu claritatedupă fiecare rugăciune. Sfântul Duh mi le toarnăîn suflet, umplăndu-l şi ungându-mi-l cu mult harşi, uite, atunci, aşa, deodată, îmi pot aduceaminte de orice. Ba mai mult decât atât: uneorile şi văd! Văd limpede în faţa mea întâmplări dintrecut şi întâmplări din viitor. Sunt răpit cuduhul şi sunt răpit cu trupul. Nu ştiu cum seface asta, dar ajung în locuri îndepărtate de pepământ sau în locuri minunate de nu ştiu undesunt, pe care nu pot să ţi le descriu în cuvinte,de frumoase ce sunt... Cred că nu-s din lumeaaceasta. Şi chiar aud bine difeite porunci; audbine cum mi se spune: "Scrie, Iochanane, scrie!Scrie tot!". Şi uite că scriu... Acum trei zile,bunăoară, de ziua Domnului, în timp ce mă rugamîn odăiţa aceasta, deodată văd că o lumină ca defulger care îmi inundă încăperea şi numai ce audun glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe... Ştiusigur că era glasul lui Iisus, care a zis: "Eu suntAlfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cevezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapteBiserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Fila-delfia şi Laodiceea..."

- Tabita! Tabita mamă, eşti aici?- A venit mama să mă ia acasă. Da, mămi-

co, sunt aici, cu moş Iochanan...- Atunci lasă, micuţo, propuse bătrânul,

am să-ţi spun mâine seară despre descoperireaapocaliptică de acum trei zile. Să nu mă stin-ghereşti ziua, că ziua scriu, iar acum aştern pe


44

pergamente totul despre ea. Seara nu mai vădsă scriu, nici dacă aprind două sfeşnice mari şide aceea doar seara am ceva timp de povestitcopiilor, că mai vin şi alţii. Intră, Iudito! Haidevino înăuntru! Hai, că fetiţa ta e cu mine şiamândoi suntem cu bunul Dumnezeu.

Cum păşi în casă, Iudita, mama Tabitei,cu care semăna destul de mult, se plecă şi îisărută mâna bătrânului patriarh care o bine-cuvântă cu ambele braţe. Dânsa părea foarteagitată. Harif profită şi el de uşa deschisă şi sestrecură cu agilitate gudurându-se vesel pelângă bătrâna gazdă care l-a mângâiat pe spinareatunci când câinele i s-a proptit cu labele pepiept.

- Moş Iochanane, rabi! A dat un marenecaz peste noi. Tu să nu te sperii, Tabita.

- Dar ce s-a întâmplat, mamă? Ce-iacasă?

- Ce s-a întâmplat, Iudita, ce-ai păţit?Întrebă şi bătrânul îngrijorat.

- Eu n-am păţit nimic, rabi. Dar pescariigreci mi l-au adus pe soţul meu acasă pe braţe.Asta chiar acum, spre seară. Tremură tot, s-aînvineţit la faţă şi nu ştiu ce are, că nu mai des-chide ochii şi nu mai poate vorbi. N-a mai fostaşa niciodată.

- O fi de la inimă, o fi tras prea mult denăvoade sau o fi cărat ceva greu, presupusebătrânul.

- O fi, că a căzut cu toate plasele de peş-te în braţe. Aşa au spus cei care mi l-au căratacasă. Acuma el e-n pat. L-am lăsat cu mamasoacră şi cu tovarăşii lui care l-au adus. Dar încănu şi-a revenit. Ce-o fi avănd, Doamne? Şi deaceea te rugăm să ne ajuţi cumva cu niscaileacuri, dacă poţi; sau dacă ştii vreun doctor.

- Ştiu. Şi o să-L chem...- Te rugăm, rabi! Te rugăm, ajută-ne!

Ajută-ne, că dacă moare Kalistene, suntem ne-norociţi cu toţii şi rămân cu copiii pe drumuri...

- Atunci haide să mergem repede la voi,să vedem ce se poate face.

- Fără doctor? Parcă ai zis ceva de undoctor...

- El o să fie acolo cu mine... Vedem noi. Să

ne grăbim, rosti bătrânul şi apucă grabnic dedupă uşă un toiag înalt cu mîner lustruit devechime şi de strânsoarea mâinilor.

Porniră imediat toţi trei pe drumeagul cupietriş mărunt. Iudita, mama Tabitei, care nuînţelesese mai nimic din promisiunea cu doctorul,plină de speranţe vagi, mergea cea mai grăbităîn faţa lor, fiind gata să alerge. Ea se tot uita,când în urmă, când în dreapta, când în stânga,apoi din nou înainte şi în urmă sau jur-împrejur,să vadă dacă nu cumva apare odată, din vreodirecţie sau alta, medicul acela promis.

Se înnoptase de-a binelea şi, din tufi-şurile apropiate, se auzeau trilurile dulci aleprivighetorilor. Cântau o mulţime. Noroc că eralună plină şi că, astfel, drumul se distingeadestul de binişor. După dânsa venea Tabitascâncind în surdină şi înghiţindu-şi lacrimileamare. Ea îl ţinea de mână pe bătrânul careîncerca tot timpul să o liniştească. În mânacealaltă, copila ţinea strachina cu smochineuscate, pe care n-o uitase. Moş Iochanan făceapaşii cei mai mici. Păşea cu mers târşâit, aproapeîmpleticindu-se. Se ajuta mult de toiagul acelaînalt pe care îl păstrase cu sfinţenie din tine-reţe, ajutându-se de el încă de pe timpulapostolatului când şi Iisus Însuşi îl folosiseodată, pe când urcau cu toţii un munte. La urmăde tot venea şi Harif, legănându-şi bucuros şifără griji omeneşti coada-i stufoasă.

Acasă, Kalistene, tatăl Tabitei, zăceapalid şi cu gura căscată, arătând şi mai palid lalumina tremurătoare a feştilelor. Părea mort saupoate chiar şi murise, dacă este să ne luăm dupăpărerile pescarilor, colegii lui de trudă carevorbeau între ei în şoapte. Înfiorată de acestgând şi bănuind ceva rău, Iudita, soţia lui, îlzgudui cu putere şi se pornisă ţipe cu disperare:- Kalistene, să nu mori, Kalistene! Să nu mori,dragul nostru, că fără tine toţi ne prăpădim! Ease aplecă şi puse repede urechea pe pieptul lui,ascultând cu atenţie. Aoleu! strigă ea odată.Cred c-a murit, că nu i se mai aude inima... O fimort? Că parcă nici nu mai respiră. Rabi, cefacem? Unde-i doctorul de care vorbeai? De cenu-i aicea? Ce facem dacă a murit? Cheamă


45

doctorul, rabi, că nu i-am mai auzit inima!Ajutoor! Kalistenee, nu ne lăsaa! Kalistenee...

Auzind-o cum se jeleşte, atunci îşiintensifică plânsul, cu glas dince în ce mai tare,şi mama soacră, alături de Tabita. Copiii maimici, văzând scena sfâşietoare din jurul lor, sesperiară şi au început să urle şi ei cu ţipetelungi, care au făcut să se adune şi vecinii. Era cuadevărat o nenorocire picată din senin, care i-adeterminat pe cei patru pescari greci, tovarăşide muncă cu Kalistene, să iasă unul câte unulafară din casă. Numai ei, care văzuseră pemarea deseori furioasă, nenorociri şi mai mari,nu plângeau. De fapt, nici moş Iochanan nuplângea.

- Aş vrea să mă lăsaţi puţin singur cuKalistene, zise bătrânul de vreo trei ori, până îlînţeleseră toţi bine; şi abia atunci atunci femeileieşiră supuse afară cu copiii, cu excepţia Iuditeicare, înainte de a fi scoasă mai mult cu forţa dinodaie de cei patru pescari, s-a uitat încruntatăîn ochii bătrânului strigându-i în faţă printrelacrimi cu o voce răguşită care exprima înacelaşi timp o ură şi o disperare abia reţinute:

- Moş Iochanane, de ce m-ai minţit? N-osă mai cred niciodată în promisiunile tale şi-nreligia pe care ne-ai predicat-o cu o falsăblândeţe! Şi niciodată n-am s-o mai las pe Tabitasă te mai caute! Spunând asta, fu scoasă maimult târâş din încăpere.

Bătrânul închise uşa în urma lor fără să-imai răspundă cu nimic şi îngenunche imediatlângă patul celui care, într-adevăr, murise.Începu să se roage cu lacrimi fierbinţi în ochi,ţinând mâinile ridicate spre cer, pe care lecoborî încet, încet peste trupul lui Kalistene,acoperindu-i apoi capul cu ele.

Dinăuntru larma de afară nu se mai auzeaatât de tare, dar în curte zarva se înteţise. Seauzeau în continuare strigăte şi bocete. Când,după vreun sfert de ceas, Tabita, nerăbdătoare,dar şi intrigată, deschise brusc uşa ca să vadăce se întâmplă în casă, îl văzu pe tatăl ei înmijlocul odăii zâmbind voios ca şi când nu ar fipăţit nimic. Bâtrânul apostol îl ţinea de braţ, iarKalistene îngenuchie în faţa lui sărutându-i

mâna.- Tata a înviat! strigă din răsputeri Tabi-

ta. Moş Iochanan l-a înviat!- Nu eu vi l-am readus la viaţă, spuse

bâtrănul, ci numai bunul Dumnezeu Căruia m-amrugat în Numele Mântuitorului nostru IisusHristos. El este marele Medic, Iudita, şi cred cădin clipa aceasta supărarea pe mine ţi-a trecut.

- Rabi, iartă-mă! strigă Iudita, oarecumruşinată, şi îngenunchie plângând alături de soţulei la picioarele apostolului Ioan, pe care i lesărută de mai multe ori stropindu-i-le cu lacrimi.Te rog, iartă-mă, iartă-mă, rabi!

- Scumpă Iudita, noi oamenii avem dato-ria să ne iertăm neîncetat unii pe alţii şi să adu-cem glorie veşnică Creatorului nostru! îi răspun-se zâmbindu-i cu blândeţe bătrânul apostol

Imediat, toţi cei de faţă îngenunchiară înjurul bătrânului. Chiar şi câinele se lăsă lapământ lângă Tabita şi lângă fraţii ei care acumplângeau şi ei de bucurie la picioarele bătrânuluică-şi revăd pe tatăl lor înviat din morţi. Ceea cei-a minunat însă pe toţi a fost clipa când Kalis-tene, cu un gest brusc şi neîndemânatec, i-acuprins deodată cu braţele lui vânjoase ambelepicioare ale apostolului începând să plângă celmai tare dintre toţi, cu sughiţuri înăbuşite. Îistrângea gleznele cu atâta putere, încât eragata, gata să-l dea jos... Văzându-i gestul,Tabita se ridică prima în picioare şi din plâns,izbucni dintr-o dată în hohote nestăpânite derâs. Râdea cu ochii înecaţi în lacrimi, căci, ladrept vorbind, era pentru prima dată când îşivedea tatăl plângând în halul acesta şi încă cum!Era o scenă neobişnuită şi comică pentru ea. Nuştia de ce, dar atunci îi părea foarte bine că-lvede aşa, umilindu-se, căci nu-l ştia decât numaica pe un om mândru, încrezutîn puterile lui...Când observă că şi cei patru pescari greci, carepână atunci stătură cu nişte mutre împietrite,plângeau acum ca şi Kalistene, duse repede omână la gură ca să se oprească şi să nu râdăcumva şi mai tare. Grecii se ridicară şi îi săruta-ră pe rând mâna bătrânului.

- Dumneata eşti un sfânt, nu-i aşa? îlîntrebă unul din ei.


46

- Eu nu sunt sfânt, fratele meu, îirăspunse apostolul Ioan. Sunt un om ca şi voi, catoţi ceilalţi - şi vă rog să vă ridicaţi toată lumeadn jurul meu, pentru că slava trebuie să I-o dămlui Dumnezeu, nu mie. Eu am fost însă un omnorocos, deoarece am avut fericirea să-L cunoscşi să-L slujesc pe Mântuitorul acestei lumi, peDomnul Dumnezeul nostru. Iar pe Acesta, prinscris şi prin viu grai, o să vi-L propovăduiesc eututuror celor de aici şi din alte părţi, cât timpvoi sta între voi, în frumosul Patmos, şi asta ovoi face până voi închide ochii. Numai bunulDumnezeu este sfânt, fraţii mei!

Oprindu-se, în sfârşit, din râs, Tabitaabia acum putu să-şi sărute tatăl pe ambii obrajiîncă umeziţi de lacrimi, apoi se repzi şi îi sărutăşi ea mâna bătrânului, privindu-l în sus, căciapostolul Ioan i se părea acum înalt, foarteînalt, cu câteva capete mai sus decât ea.

Bătrânul îi zâmbi cu duioşie şi îi strânsecu drag la pieptul lui căpşorul ei cu zulufi uşorcârlionţaţi.

- Căprioara mea zglobie, Tabitina! Mâineo să-ţi istorisesc toată descoperirea aceea mă-reaţă pe care am avut-o acum trei zile de ZiuaDomnului nostru Iisus Hristos, al Cărui Nume săfie lăudat şi slăvit în veci de veci!

- Amin! îi răspunse Tabita, redevenind dinnou serioasă şi zâmbindu-i grațios cu guriţaaceea frumoasă care semăna mult cu un bobocde trandafir ce înfloreşte în valea inundată deverdeaţă a Basanului.

Cu toate urările de Bine şi La Mulţi Ani!Cristian Petru Bălan

Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut HristosMesia, chip luminosLăudaţi şi cântaţişi vă bucuraţiMititel şi-nfăşăţelÎn scutec de bumbăcel,Lăudaţi şi cântaţişi vă bucuraţi.Maica Sfântă îi zâmbeşteŞi cu dragoste-L priveşte,Lăudaţi şi cântaţişi vă bucuraţi.Cine-Ţi va asculta povaţaÎşi va mântui viaţa,Lăudaţi şi cântatişi vă bucuraţi.Şi de-acum până-n vecieMila Domnului să fie,Lăudaţi şi cântaţişi vă bucuraţi.

Trei păstori se întâlniră

Trei păstori se întâlniră [bis]Raza soareluiFloarea soareluiŞi aşa se sfătuiră:“Haideţi fraţilor să mergem,Floricele să culegem (/ Flori frumoase săculegem)Şi să facem o cunună,S-o’mpletim cu voie bună,Să o ducem lui HristosSă ne fie cu folosNouă şi la neamul nost,De naşterea lui Hristos”.


47

Copile cu ochi senini

Copile cu ochi senini,Tu iarăsi vii printre străini,În peşteră de paie reciTu capul iarăsi ţi-l apleci.Copilule cu ochi senini,Tu iarăşi vii prinre străini,Copilule cu suflet blândTu vii şi azi ca orişicândDe mii de ori, copil sărmanTu vii în lume an de anDar totuşi tu copile blândTu vii şi azi ca orişicândDemult, cu suflet plin de dor,Te-ai coborât de mila lorÎn ieslea rece te-ai culcatŞi nimeni nu te-a legănatŞi neştiind nu te-au primitIar tu cu suflet plin de dorAi plâns mereu de mila lor.La mii de uşi ai aşteptatDar nimeni nu s-a înduratCopil cu lacrimi pe obraz,Cu bine răul să-l plăteştiSă rabzi, să ierţi şi să iubeşti.Să te jertfeşti de mila lor,Copil cu suflet plin de dorCopilule, sărman copil,Curat ca roua din april.De câtă vreme tu petreciLa uşa inimilor reci,Dar câţi ţi-or mai descuia aziCopil cu lacrimi pe obraji.

de prof. univ. dr. Mihai Păstrăguş

Expoziţia cu suita de laviuri-metafore petema toamnei, intitulată Tăcute dialoguri (a 17-a personală), semnată de binecunoscutul pictoracuarelist ieşean, Mihai Zaiţ, deschisă pe 17decembrie, 2011, la Galeriile Cupola din Iaşi,este un omagiu adus acestui anotimp aducătorde belşug şi o rapsodie dedicată toamnei.

Mihai Zaiţ, produs al şcolii ieşene depictură, a fost puternic influenţat în formaţia şievoluţia sa, printre alţii, de fostul său profesorşi prieten, Constantin Radinschi, să picteze înacuarelă, dar determinat, în fapt, de propria sasensibilitate şi structură spirituală. Mihai Zaiţspune, ca şi fostul său profesor, că nu a părăsitpictura în ulei, ci doar şi-a mutat culorile în apă.Opţiunea sa pentru acuarelă, definitivă sautemporară, nu are importanţă, l-a adus printrecei mai recunoscuţi acuarelişti ai Moldovei, şiastfel, se înscrie cu creaţia sa pe linia uneibogate tradiţii la Iaşi, cultivată de înaintaşi ca:Nicolae Tonitza, Costache Agafiţei, StefanHotnog, soţii Petrovici, Adrian Podoleanu, EugenStefan Bouşcă şi mulţi alţii.


48

Trecând la acuarelă Mihai Zaiţ şi-aasumat şi nişte „riscuri”: a trebuit să demontezementalitatea că acuarela ar fi inferioară picturiiîn ulei, că produsul în acuarelă este atinsprematur de efemeritate, că munca depusă larealizarea unei creaţii este mai minuţioasă şisolicită atenţie de bijutier, perseverenţă,tenacitate etc. Dacă aceste „obstacole” nu ar ficompensate de nişte avantaje artistice deobţinere a unor efecte speciale de fond ca:realizarea efectului de transparenţă, obţinereaunei luminiozităţi suplimentare, luciul de apă,construirea unor fine degradeuri, a contrastelorde ton prin camaieuri ş.a.m.d. atunci acuarela nuar fi prea atractivă.

Temperament echilibrat, răbdător şiperseverent, înclinat spre munca de fineţe,îmbinată cu reflecţia filosofică, Mihai Zaiţobţine rezultate notabile atât la catedră cuelevii pe care îi cultivă pentru aceiaşi artă, câtşi în atelier unde dă fiinţă şi expresie personalăidealurilor sale artistice.

Expoziţia propusă exigentului publicieşean, Dialoguri tăcute, cultivă o idee dragăartistului: respectul pentru valorile estetice alesatului şi naturii ca ambient în anotimpul detoamnă (în popor supranumit timpul numărăriibobocilor), anotimpul culegerii roadelor, alpregătirii naturii pentru timpul hibernal, alsimfoniei culorilor, zâna melopeelor cu ploi recişi vânturi tăioase, anotimpul când oamenii seadună în case şi încep un nou ciclu de activităţi,

cel din interiorul locuinţei - cu şezători şipoveşti în aşteptarea sărbătorilor iernii etc.Deşi în imaginile create de pictor omul nu este oprezenţă directă, totuşi, fiinţa umană esteprezentă prin produsele existenţei sale, care încompoziţii au rangul de simboluri: casa cudiferite acareturi, căpiţa de fân, natura înmişcare, turnul Goliei ca simbol al istorieiconvulsionate a Iaşului etc. Compoziţiileautorului subliniază prin formă şi culoareunitatea dintre om şi natură (obiecte, animale,roadele muncii, etc). Tuşele fine şi degradeurilecromatice în efectul de camaieu, transparenţeleşi efectele de lumină fac din culorile toamnei uncovor fermecat de pete galben roşiatice,distribuite aleator pe câmpii, grădini sau pajişti,antrenând prin mişcare natura cu satul într-undans frenetic, unde abia mai distingemidentitatea lucrurilor. Toată această mişcaresugerată cu fineţe de pensula pictorului,traduce ideea filosofică a vârtejului universal,sau panta rei, care guvernează întregul universmaterial.

Pictorul Mihai Zaiţ, ca om al cetăţii şipedagog, denotează semantic fiecare obiect alcompoziţiilor sale, încât nimic nu este de prisos.Casa, care apare explicit sau abia estepercepută prin sugestia dată de pensulă, nu esteun simplu obiect decorativ, este însăşi esenţacompoziţei, este simbolul locuităţii. Casa,figurată în tipar traco-getic, este un element decivilizaţie care defineşte esenţa omului dinspaţiul mioritic, este imaginea universului,simbolul stabilităţii omului, treapta de culturăpe care se situează omul, este un simbol feminincu sens de mamă protectoare, ocrotitoare. Casaîl adună pe om de pe drumuri, îi crează condiţiaperpetuării speciei şi culturii ei, este axulcivilizaţiei umane, axis mundi. Prin casă pictorula intuit esenţa dincolo de fenomenul exprimat înstructura compoziţională.

Dar, alături de casă mai există un obiectcu valoare simbolică - stogul sau căpiţa defân,”strânsura”, cum se spune în popor, care nutraduce numai dragostea artistului de satultradiţional şi natură. Aceasta indică, în primul


49

rând, calităţile civice ale gospodarului, fazaîncheierii muncilor câmpului, grija pentru anima-lele din gospodărie, relaţia om-natură-civilizaţie.

Căpiţa de fân simbolizează şi munca înipostaza sa rurală – creataore de valori perene.Ea traduce adevărul esenţial că prin muncă s-adetaşat omul de lumea animală, construindu-şi otabelă de valori care îl susţine ca om şi îl urcăpe diferite trepte valorice. Aşadar, casa şistogul, ca simboluri, dau suport filosofic compo-ziţiei, înscriindu-le în zona obiectelor idealetranscendente, care definesc fiinţa umană dininterior. De aceea artistul a organizat compo-ziţia picturală pe aceste obiecte şi le-a asimilatorganic în spaţiul pictural.

Iată, aşadar, pe scurt, câteva dintrevirtuţile artei lui Mihai Zaiţ, pe care publiculieşean are posibilitatea s-o admire şi s-o inter-preteze, atât în postura de artist în saloanelespecial amenajate, cât şi ca pedagog, undeformează elevilor gustul pentru o artă cusemnificaţii decriptate.

Prof.univ.dr. Mihai Păstrăguş

De acum rugăciune

Am vrut, dar n-am pututmi-am întors chipul spre tine,iar luna bătea precum o inima în înserareAm vrut!Dar ochii tăi nu s-au lasat mâgâia i de lacrimici s-au întors în zareprivind alt rîsărit.Am vrut, dar n-am pututmi-am întors pumnul ascuţit către tine,cand inima stătea precum peretele de piatră învântAm vrut!Dar pieptul tău nu s-a lăsat străpuns de lamarece a cuvintelorci s-a împietrit în zidgros şi fără căldură.Acum mă rog,mă rog tot timpul…

Dans în doi

Nu, nu vreau să ţin pe umerii meigreutatea cuvintelor tale lipsă,Aş putea să-ţi îmbrăţişez zâmbetul,clavicula,Ştii, în final nu e vorba de tine şi...Nu! Nu tu greşesti, doar eu,Ale mele suflări provoacă necuvinte.De sus, din cer ninge,


50

ninge cum s-a frânt cerul în colţul ăsta strâmbîn care eu unul mă simt bine şisoarele are o anume lumină dimineaţa,Apusul are mereu un roşu jar în el de oriunde l-aiprivi,iar luna se ridică pe cer în fiecare searăsă-mi lumineze nesomnul de noapte.Stiu, n-ai putea sa abdici de la crezurile taledoar pentru că eu am alta lumină în ochiişi privesc dintr-un alt colţ,în care tu nu te afli, deci nu poţi!Ştii, mi-e ciudat zumzetul zileifără conversaţia de dimineaţă şinu pot spune că eu sunt eu!Într-un final ne-am găsitchiar dacă asta ne-a costat viaţa fiecăruia.

Colţ alb

Mă-ncearcă mana stângă iarun nou hotar,un vechi hotar…şi trec!Mă-ntind în marginea de lemn cioplit din drept înstrâmbşi stau aşa şi-aştept un semnşi nu mai vine nici un gând, nici un fior,nimic!Mă ia cu frig de subţiorişi pulpa mi-a ngheţat deja şi n-o mai simtcum mă ridic din carnea measfios,Cum nu păşesc,cum nu te-atingdin subţierea mea de-acumCu roşu în obraji te văd,iar piatra mă trage-n ea lichid vâscosîmbrăţişat cu greutatea ei rămânşi mutşi nemişcat de alb,Tu stai aici cât vreişi-apoi te du’!

Cal troian

Tu mi-ai sădit aproape de timpan cuvântul,limbă fluida a pământului ce esti, ramCu şoapta ta de vânt dulceagşi susurat,Ele au crescut de atunci înaltcu rădăcini adânci înfipte din urechepână-n soldUdate ocazional cu lacrimi neperechipe când loveamcu pumnul în pereţi,Ele s-au înmulţit,eu am rămas un vas nencăpătorşi mic, înfrânt de greutatea lor,Un colţ de gură e zâmbind,iar cel’lalt este sarut!Cât de copil poţi tu să fi copil?Cum poţi trăi aşa…?Zgâriind pe suprafaţa netedă de-argintsă nu vezi aurul în viaţa ta?Eu sunt ucis, o ştiu,dar ce-am luptat…şi încă lupt cu albul foii de din faţa meaîn timp ce caii se nechează-n stea,făpturi fluide de pământ ce suntcu potcoavele de fier lovindadânc în piatra grea,Eu am murit, prea bine-o ştiu,dar ce-am trăit…şi înca mai trăiesc cu mâna tremurănd pe unpenelieşit din carnea meaîn timp ce câinii latră-n lună ‘nebuniţicu colţii lor ‘nsetaţi de sănge din suflet virgin,Cât de copil poţi tu să fi copil?Cum poţi trăi aşa…?


51

Numai un univers de iubire

Numai un univers de iubirecer timpului şi Ţie!apoi toamna poate veni,pentru că nu-mi va mai fi teamăde nici o frunză căzută.Numai un univers de iubire,te rog, Doamne,îngăduie sufletului meu să-l ardă,pentru că nu vreau ca aici,aurindu-se,drumul meu să sfârşeascăfără putinţă de-nălţare.

Altar de rugăciune

Fă din sufletul meualtar de rugăciune pentru tine!Ocroteşte flacăra albăşi aşază-mă, candelă-vie,în templul inimii tale!Pulberea sufletului meuaşterne-o pe stelede veghe să-ţi steaatunci cînd ţi-e teamă,şi călăuză să-ţi fieîn drumul întoarcerii!

Rugă

Adu-mi, Doamne, lumina în casă!Dă-mi-o s-o beau dimineaţa!Pune-mi-o cu pâinea pe masă!Aşterne-o pe pernaunde se leapădă gândul!şi încălzeşte-mi aşternutul cu ea!

ÎÎnndduurrăă--ttee,, DDooaammnnee!!

Îndură-te, Doamne, şi dă-mi:Dă-mi adierea zefiruluidin patima naşterii meleşi leagănul vieţii din zorii luminii!Dă-mi cupa iubiriis-o vărs peste lumebalsam să se aştearnă pe sufletul meu!Şi-nvaţă-mă, Doamne,cum să percep şi să-nţeleg muzica

din strunele curcubeuluica liniştită s-adorm în braţele tale

şi rugă să fiu peste noapte

IIaarrttăă,, DDooaammnnee!!

Fără tinesînt fir de nisip fără memorie,sînt bob de grîu fără sămînţă.Dă-mă, Doamne, vîntului de miazăzi!să mă ascundă în poalele ceruluişi să mă închidă în carapacea luminii.

Împreunează-mi mîinile în rugăciune!Ocroteşte cuvîntul ce nu mă omoarăşi acoperă-mi cerul cu întregul Tău nume!Şi... iartă, Doamne, copila sălbaticăce uită numele Tău fără voie.


52

Besoin d’amour

Besoin d’amour, de partagerTous les chagrins, d’être embrassé,Besoin de joie, d’être heureux,De rendre éternel son feu,Besoin de regarder les yeuxBien aimés,De refléterLeur beaux lueurs toujours joyeux,Besoin de s’inquietter un peu,Besoin de s’adoucir aux lèvresAutant imaginées en rêves,Et de toucher, de caresser,Besoin d’aimer et d’être aimé !Besoin de s’envoler aux cieuxJusqu’au soleil, jusqu’aux dieux,De ne jamais disputerEt de rester ainsi, collés !

Nevoie de dragoste

Nevoia de dragoste, de a împãrţiToate dorurile, nevoia de sãrut,Nevoia de bucurie, de-a se ferici,De a-şi face focul infinit,Nevoia de a privi în ochiiIubiţi,De a reflectaSclipirile lor vesele , lumina,Nevoia de a se mai îngrijora,Nevoia de a se îndulci în plus

Din buzele imaginate în visŞi de-a atinge, de a mângâiaNevoia de a iubi şi de a ierta!Nevoia de a se ridica spre noriPânã la zei, mai sus de sori,Nevoia de a fi cuminţiŞi de a rãmâne aşa, lipiţi!

Cuvântul

Cuvântul ce mã doare atât de multEste, de fapt, greşeala mea…Dacã n-am vrut sã Îl ascultMai pot spera iertarea Sa?Din lanul Sãu de grâne coapteEu am crescut pe lângã drumŞi am rodit în spic pãcateCine mã va culege acum?Mãcar dacã aş fi fost o floareDe mac, când împleteau coroanãDe spice, pentru a mea culoare,Stãteam şi eu la vreo icoanã …

Duhovnicului meu

-Mi te-a cerut pãmântul prea devreme.Mã cert cu el şi-i spun cã-i vinovat...Îmi strigi din brazdã : -Nu te teme,Copilã, pentru tine m-am rugatSã ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ;Lucreazã, nu ai vreme ca sã stai !-Pãrinte al meu, duhovnice şi tatã,Îngenunchez, mã rog şi strig mereu :Tu neputinţa mea o iartãCând mã rãnește clopotul cu plânset greu !Îmi este dor de tine şi de clipe sfinte,Prin tine cãpãtam putere…Aş vrea sã fie totul ca-nainte;Nu mai gãsesc la nimeni mângâiere.

Mai roagã-te, pãrinte încã-o datãSã-nving pãcatul trupului şi eu,Sã trec prin restul vieţii fãrã patã...-Sã te-odihneascã-n pace Dumnezeu !


53

În vase vechi de lut, cuvintele-si duc somnul…visând la devenire…”

cioplesc cuvintedin trupul gânduluiprabusit de-a lungul zariicu privirea în gol…

dau privirii ocolde teama foculuice arde… saltând mistuitor!

fantomatica rugalegendar si zadarnic zbor…

din trupul gânduluicioplesc cuvinte ce ma dorsi mâinile-mi ranescde grele întelesuri…

cioplesc cuvinteprivind de-a lungul zariiurma de sângece gândul îmi frângesi trupul flacara –încet, încet îmi stingeîmi stinge…

(din ciclul poeme becartiene)

Copilăria lui Moş Crăciun

copilul privește la jucăriile de lângă bradulalbastrupisica roz cu buline albealintă un purceluș proaspăt coafatși cu botișorul dat cu ruj

pictorul deschide poarta palatuluide oglinzi unde-l așteaptă o fetițăcu privire de înger și șosete albe

mami mami strigă prichindelulcând o să fiu mare o să împartde sărbători și în toate zileledaruri la copiii cumințipăpușa fermecată clipește repedeși aplaudă încântată

în castelul de oglinzi pictorul zâmbeștealături de fetița cu șosete albe

pe cer autoportretul lui Moș Crăciun


54

Parfum de cetină de brad, risipit uşor,purtat din adâncimi de cer albastru, pânădeparte, departe... în sufletele pline delumină şi culoare ale oamenilor. Fulgi de nea,uşor rotiţi, aducand pe aripile lor curateÎngerii Vestitori ai Naşterii MântuiriiNoastre.

Oameni, ridicand mâinile a rugaciunecă-tre „Steaua Sus Rasare“, spre a păcatelorspălare. Copii, cu obrajii rumeni, poartă înglas magicele sclipiri ale Raiului Păcii. Pestetot, cântece de veselie, colindele străbune,aşter-nându-se la ferestre, prin case, peramurile brazilor împodobiţi de sărbătoare,ca beteala poleită cu aurul iertării. Inimi,zvâcnind de bunătate pentru fraţii, prietenii,cunoscuţii ori pentru toţi oamenii lumii, bă-tând acum… la unison, într-o magică simfoniea binecuvântării. Cuvinte, poleite cu argint,clopoţei, clopoţei, gravând pe retina amin-tirilor noastre, aroma inconfundabilă a Copi-lăriei. Pruncul Preasfânt, în braţele Maiciisale Preacurate, zâmbeste Lumii - Altar deJertfă sublimă.

Toate acestea, într-un buchet de cu-rate simţăminte, ţi le daruiesc ŢIE, dragulmeu prieten, în această sfânta zi de sărbă-toare! Să fii sănătos - ca piatra, curat - calacrima, bogat - ca cerul, frumos - cazâmbetul unui copil, bun - ca pâinea ceacaldă, iertător - ca sufletul de mamă,prietenos - ca Raiul, iubit - ca lumina.

LA MULŢI ANI! CRĂCIUN FERICIT!

Al vostru prieten, Gheorghe A. StroiaRedactor-şef Armonii Culturalewww.armoniiculturale.ro

La a cărui urare se alătură şi colectivulnostru de redacţie – ce poate fi mai frumos?!

www.armoniiculturale.ro


55

LA MULŢI, MULŢI ANI!CU BUCURIE ŞI URĂRI DE BINETUTUROR CITITORILOR NOŞTRI


56

Sumar:

Marian Pătraşcu – Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun /p.3

Părintele Cleopa – Cuvânt la Naşterea Domnului /p. 13

De vorbă cu părintele Cleopa - Judecăţile Lui Dumnezeu/ p. 21

Sărbătorile de Iarnă în Belgia /p. 24

Tatiana Scurtu Munteanu

Obiceiuri de Crăciun în Germania /p. 25

Obiceiuri de Crăciun pe mapamond / p. 26

Elena Buică Buni – Moş Crăciun aşteptat cu bucuria copilului din noi / p. 29

Elena Buică Buni – Pripeţii de Crăciun / p. 32

Dorina Şişu Ploeşteanu /p.34

Coruna Militaru - Pagină pentru cei mici şi cei mari /p. 37

Cristian Petru Bălan – Minunea din Patmos /p. 39

Trei Colinde /p. 46

Mihai Zaiţ – Dialoguri tăcute, de prof.univ. dr. Mihai Păstrăguş/p.47

Mihai Păun – Planuri de intersecţie /p. 49

Viorela Codreanu Tiron – Rugă / p. 51

Mariana Bendou – Duhovnicul meu /p. 52

Valentina Becart – cioplesc cuvinte... /p. 53

Ion Popescu Bradoschi – Copilăria lui Moş Crăciun /p.53

George Stroia – Scrisoare de la un prieten /p. 54

nomen artis - supliment de craciun

Documents