PROBLEME TEORETICE SI PRACTICE IMPUSE DE MODIFICARILE CODULUI DE PROCEDURA CIVILA

Coordonator : Lect.univ.dr.Ioan Gamfalean

CEREREA DE EXECUTARE SILITA SI INCIDENTELE PROCEDURII DE EXECUTARE

Masterant : Bica Horatiu Traian

1. Consideratii generale

Odata cu importantele modificari aduse dispozitiilor procedurale privind executarea silita cuprinse in codul de procedura civila , introduse prin Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 publicata in M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, in doctrina de specialitate si-au facut aparitia o serie de lucrari de prestigiu care analizeaza pe larg noua procedura , explicand si interpretand in mod judicios vointa legiuitorului exprimata de multe ori sumar ori chiar incomplet, si prezentand solutii pentru problemele teoretice si practice aparute.

Prezenta lucrare isi propune sa trateze problemele teoretice si practice impuse de ultimele modificari ale codului de procedura civila cu privire la cererea de executare silita si incidentele procedurii de executare ,introduse prin LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila , publicata in M. Of nr. 609 din 14 iulie 2005.

Intrucat , asa cum am aratat mai sus, modificarile aduse de Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 au fost amplu dezbatute in doctrina juridica, in prezenta lucrare vor fi avute in vedere in special problemele aparute deja in practica judiciara ,sau a caror aparitie este iminenta , in lumina noilor reglementari introduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 care modifica deja “vechile” dispozitii cuprinse in Ordonanta de urgenta nr. 138/2000.

2. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia cererii de executare silita si a constituirii dosarului de executare

2.1 Cererea de executare silita si constituirea dosarului de executare. Incuviintarea executarii silite

Procedura executarii silite este declansata de cererea de executare silita, in urma depunerii acestei cereri la executorul judecatoresc competent , si incuviintarii acestei cereri, de catre instanta competenta, la solicitarea executorului judecatoresc.

In lipsa unor dispozitii procedurale exprese, in doctrina s-a aratat ¹ ca mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda cererea de executare silita trebuie sa se circumscrie dispozitiilor generale referitoare la cererile in justitie, urmand ca creditorul sa precizeze datele proprii de identificare, titlul executoriu care justifica inceperea executarii silite , faptul ca are o creanta certa, lichida si exigibila, cuantumul creantei, elementele de identificare ale debitorului, precum si mentiunea ca acesta refuza sa execute de bunavoie __________________________

¹ Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu Tratat de executare silita, ed. Lumina Lex,

2000, pag. 207; Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, editia 3, ed.All Beck 2005 pag .855

obligatia cuprinsa in titlul executoriu . Cererea va fi insotita de titlul executoriu si orice alte inscrisuri necesare.

Executorul judecatoresc va solicita instantei de executare incuviintarea executarii silite, inaintand acestei instante, in copie, cererea creditorului urmaritor si titlul executoriu.

Potrivit art. 373^1 al 2 din Codul de procedura civila, asa cum a fost modificat prin LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005: “ Instanta incuviinteaza executarea silita prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor. Incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa nici unei cai de atac. Incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite poate fi atacata cu recurs de catre creditor, in termen de 5 zile de la comunicare “

O reglementare similara a fost introdusa si in materia incheierii de investire cu formula executorie, in noul text al articolului 373^3 al 1 respectiv 1^1 Cod.proc civ. aratandu-se ca incheierea prin care presedintele instantei respinge cererea de investire cu formula executorie poate fi atacata cu recurs de catre creditor, iar incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotararii judecatoresti sau a altui inscris in cazurile prevazute de lege nu este supusa nici unei cai de atac.

2.2 Procedura incuvintarii executarii silite anterior modificarilor aduse de Legea nr.219 din 6 iulie 2005 . Probleme teoretice si practice

Pentru a evidentia importanta modificarilor aduse acestui text de lege si problemele teoretice si practice aparute, trebuie mai intai facuta o scurta analiza a reglementarii anterioare in domeniu.

Astfel, potrivit vechii reglementari, incheierea prin care instanta incuviinta executarea silita era de asemenea data in camera de consiliu, fara citarea partilor fiind guvernata de regulile aplicabile procedurii necontencioase ¹.

Trebuie precizat ca practica judiciara nu a fost constanta in a aplica regulile procedurii necontencioase in materia incheierii de incuviintare a executarii silite , o buna perioada de timp considerandu-se ca este vorba despre o incheierea care poate fi atacata separat cu recurs pe procedura de drept comun, cu consecinta ca recursul se judeca in sala de judecata, in sedinta publica. Problema de interpretare a fost generata de faptul ca nicaieri in textul legal ce reglementa incuviintarea executarii nu se facea trimitere la procedura necontencioasa , doar in urma unor ample dezbateri cuprinse in doctrina si in ___________________________

¹ Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu op.cit, pag. 208

practica judiciara stabilindu-se ca incheierea data in materia incuviintarii executarii silite este guvernata de regulile procedurii necontencioase.

Pe cale de consecinta, in vechea reglementare , atat debitorul care se considera prejudiciat prin incuviintarea executarii silite , cat si , potrivit art. 336 pct.3 Cod proc.civ , orice persoana interesata ( chiar daca nu a fost citata la dezlegarea pricinii) , aveau la indemana calea de atac a recursului impotriva incheierii de incuviintare , care putea fi exercitata in termenul legal de 15 zile. Recursul se judeca de asemenea in camera de consiliu iar in baza art. 336 pct. (4) Cod proc.civ , debitorul putea cere suspendarea executarii incheierii de catre instanta de recurs, cu sau fara cautiune.

In practica au aparut o serie de probleme, generate de faptul ca , de cele mai multe ori, debitorul urmarit intelegea sa formuleze atat contestatie la executare cat si recurs impotriva incheierii de incuviintare a executarii silite. De cele mai multe ori, in practica, comunicarea catre debitor a incheierii de incuviintare a executarii silite si comunicarea primei somatii in cadrul procedurii de executare au loc aproape simultan, existand chiar situatii cand somatia ajunge la debitor anterior incheierii.

Astfel , in cazul in care in discutie era existenta sau valabilitatea titlului executoriu, debitorul urmarit ataca pe de o parte cu recurs incheierea de incuviintare a executarii silite, aratand ca in mod nelegal a fost incuviintata executarea in lipsa unui titlu executoriu valabil , iar pe de alta parte formula o contestatie la executare (contestatie la titlu) prin care punea in discutie valabilitatea tilului executoriu .

In aceasta situatie, pentru solutionarea cauzei ambele instante investite aveau nevoie de dosarul executional, ceea ce ducea inevitabil la amanarea uneia dintre cauze pana la solutionare celeilalte. Au existat situatii in care solutionarea recursului impotriva incheierii de incuviintare a executarii silite a fost amanata mai bine de un an calendaristic, datorita faptului ca dosarul de executare fusese trimis mai intai la instanta de fond pentru solutionarea contestatiei la executare.

Exista de asemenea posibilitatea pronuntarii unor hotarari judecatoresti contradictorii, intrucat solutia data de instanta de fond in contestatia la executare nu era definitiva si nu avea autoritate de lucru judecat inaintea instantei care solutiona recursul impotriva incheierii de incuviintare a executarii silite.

Trebuie precizat ca practica judiciara nu a fost constanta in a aplica regulile procedurii necontencioase in materia incheierii de incuviintare a executarii silite , o buna perioada de timp considerandu-se ca este vorba despre o incheierea care poate fi atacata separat cu recurs pe procedura de drept comun, cu consecinta ca recursul se judeca in sala de judecata, in sedinta publica.

2.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005

2.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de incuviintare a executarii silite

Ca o prima modificare adusa de noua reglementare se poate observa ca debitorul nu mai are posibilitatea de ataca cu recurs incheierea de incuviintare a executarii silite . Cu toate acestea , prin introducerea alin 2^1 la art. 399 Cod proc civ , legiuitorul a pus la dispozitia debitorului posibilitatea de a solicita anularea incheierii de incuviintare a executarii silite ( precum si a incheierii de investire cu formula executorie) in cadrul contestatiei la executare ¹.

Solutia “ anularii “ unei hotarari judecatoresti de catre o alta instanta de fond, chiar daca este vorba despre o incheiere, este rar folosita in legislatia romaneasca avand caracter de exceptie. In prezent, o solutie asemanatoare a fost stipulata de legiuitor pentru anularea ordonantei de emitere a unei somatii de plata .Astfel, potrivit art.8 al (1) din Ordonanta de Guvern nr.5 din 19 iulie 2001 , debitorul are posibilitatea de a solicita anularea ordonantei prin care s-a dispus emiterea unei somatii de plata impotriva sa, prin formularea unei cereri in anulare de competenta instantei de fond. De asemenea, este de mentionat existenta, in trecut a controversatei actiuni in anularea incheierilor de intabulare, care a generat vii dispute in practica si doctrina, existand la a cea vreme o opinie majoritara in sensul ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi desfiintata decat prin caile ordinare si extraordinare de atac, iar nu prin anularea ei de catre o alta instanta de fond.

Noua reglementare introdusa de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 s-a dorit o solutie a problemelor generate de reglementarea anterioara , prin “comasarea” celor doua cai de atac eliminandu-se posibilitatea unor hotarari judecatoresti care sa se contrazica si impiedicand tergiversarea nejustificata a procedurii executarii silite.

O alta modificare , situandu-se pe aceasi linie de solutionare cu celeritate a incidentelor ivite in cadrul executarii silite, consta in precizarea expresa a dreptului creditorului de a ataca cu recurs incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite, in termen de 5 zile de la comunicare.

Stabilirea acestei cai de atac in favoarea creditorului se impunea deoarece in situatia respingerii cererii de incuviintare a executarii silite , practic executarea silita nu se mai declanseaza, iar creditorul in mod evident nu ar fi putut beneficia de posibilitatea atacarii incheierii pe calea contestatiei la executare.

Pentru identitate de rationament, consideram ca creditorul este indreptatit a formula recurs si impotriva incheierii prin care s-a admis doar in parte cererea de incuviintare a executarii silite. __________________________

¹ Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, editia 3, ed.All Beck 2005 pag. .913

Este de observat faptul ca termenul de recurs a fost redus la doar 5 zile, fata de termenul general de 15 zile aplicabil anterior ultimelor modificari ale codului de procedura civila.

Asa cum am aratat mai sus, inainte de a interveni aceasta modificare , dreptul creditorului de a ataca cu recurs incheierea de respingerea a cererii de incuviintare a executarii silite era dedus din aplicarea normelor ce guverneaza procedura necontencioasa, recursul fiind formulat in baza art 336 Cod.proc.civ.

2.3.2 Aplicabilitatea normelor care guverneaza procedura necontencioasa in materia incuviintarii executarii silite

Principala problema generata de forma actuala a art. 373^1 al(2) Cod.proc.civ. este legata de calificarea procedurii de incuviintare a executarii silite, respectiv de situarea sau nu a acestei incheieri in sfera celor guvernate de regulile aplicabile procedurii necontencioase, prevazute la Cartea III art .331 si urm Cod.proc.civ.

De solutionarea acestei probleme depinde atat alegerea justa a procedurii aplicabile recursului declarat de creditor impotriva incheierii de respingere a cererii de incuviintare a executarii silite, cat si existenta puterii de lucru judecat a incheierii ramase irevocabile.

La prima vedere, incheierea pronuntata in materia incuviintarii executarii silite pare a se circumscrie unei proceduri necontencioase speciale, despre care face vorbire art. 338 al(2) Cod proc civ.

Principalul argument in favoarea acestei sustineri este, desigur , faptul ca incheierea este pronuntata in camera de consiliu si fara citarea partilor. De asemenea se poate sustine ca posibilitatea anularii incheierii prin contestatie la executare introdusa de “cei interesati sau vatamati “ poate duce la concluzia ca incheierea este lipsita de puterea lucrului judecat, ceea ce constituie o alta caracteristica a procedurii necontencioase.

Asa cum am aratat mai sus, daca consideram aplicabila in materie procedura necontencioasa, urmeaza a concluziona ca recursul impotriva incheierii de respingerea a cererii de incuviintare a executarii silite se va judeca in camera de consiliu potrivit art.336 al(5) cod proc civ.

O alta consecinta a aplicabilitatii normelor ce guverneaza procedura necontencioasa ar consta in faptul ca potrivit art.337 Cod proc.civ incheierea de respingere a cererii de incuviintare a executarii silite nu ar avea putere de lucru judecat, ceea ce inseamna ca nimic nu l-ar impiedica pe creditor a depune o noua cerere de incuviintare a executarii silite, pentru aceleasi temeiuri, in termenul de prescriptie , cerere care sa primeasca o solutie diferita .

Totusi, intrucat legiuitorul nu face trimitere expresa la regulile aplicabile procedurii necontencioase , si in virtutea principiului fundamental “ ubi lege not distinquit, nec nos distinquere debemus” , normele de procedura fiind de stricta interpretare , se poate considera ca prevederile art. 373^1 al.2 Cod proc.civ. trebuie completate cu prevederile dreptului comun . Astfel incheierea nerecurata va avea putere

de lucru judecat, iar recursul declarat de creditor se va judeca in sedinta publica, cu citarea partilor.

Este sarcina practicii si a doctrinei in a da o justa interpretare prevederilor art. 373^1 al.2 Cod proc.civ. , interpretare care sa serveasca indeplinirii justitiei si respectarii drepturilor procesuale ale partilor implicate.

2.3.3 Competenta exclusiva a presedintelui instantei in materia incuviintarii executarii silite

O alta problema generata de forma actuala a art. 373^1 al(2) Cod.proc.civ. este legata de ambiguitatea formularii textului legal in sensul ca daca pentru inceput se arata ca “Instanta incuviinteaza executarea silita prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor” in teza urmatoare se arata ca “ incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa nici unei cai de atac” , nefiind absolut clar daca in toate cazurile, solutionarea cererii de incuviintare a executarii silite este de competenta presedintelui instantei.

Este de remarcat faptul ca la art.373^3 al.1 si 1^1, atunci cand se refera la investirea cu formula executorie, exista o consecventa de exprimare in sensul ca este fara echivoc faptul ca pronuntarea incheierii de investire cu formula executorie este de competenta presedintelui instantei.

In reglementarea anterioara, nici incuviintarea executarii silite si nici investirea cu formula executorie nu erau de competenta exclusiva a presedintelui instantei, in practica desemnandu-se in cadrul fiecarei instante cate un judecator care se ocupa de investirile cu formula executorie, iar incuviintarea executarii silite fiind dispusa , dupa caz, de judecatorul de serviciu sau presedintele instantei.

In situatia in care noile reglementari vor fi intepretate in sensul ca atat incuviintarea executarii silite cat si investirea cu formula executorie sunt de competenta exclusiva apresdintelui instantei, se pune intrebarea fireasca daca , avand in vedere numarul mare de cereri existente pe rolul instantelor, nu se va ajunge de fapt la a o ingreunare a procedurii, fiind nevoie de acordarea unor termene fata de imposibilitatea fizica a unui singur judecator – presedintele instantei – de solutiona toate cererile in timp util.

Oricum , ca o solutie prompta a acestor inconveniente, in prezent se poate constata ca la majoritatea instantelor judecatoresti, presedintii de instante au fost nevoiti a-si delega atributiile (printre care cele in discutie) unor vicepresedinti sau altor judecatori .

De aceea consideram ca, de lege ferenda,s-ar impune ca sintagma “ presedintele instantei “ folosita de legiuitor la art.373^1 si 373^3 sa fie inlocuita cu sintagma “ instanta “, revenindu-se practic la situatia existenta in reglementarea anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 219 din 6 iulie 2005.

De altfel, pastrarea actualei reglementari ar veni in contradictie si cu ultimele reglementari de orientare europeana din normele de organizare judecatoreasca, potrivit

carora alegerea completelor de judecata se face aleatoriu fara ca justitiabilul sa poata cunoaste de la data introducerii cererii care este judecatorul care o va solutiona.

3. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia incidentelor procedurii de executare silita

3.1. Incidentele procedurii de executare silita. Notiune si efecte.

Principalele incidente de ordin procedural care pot aparea in cursul executarii silite sunt prescriptia executarii silite, perimarea executarii si suspendarea urmaririi.¹ Pe langa aceste incidente unanim acceptate in doctrina, unii autori ² enumera de asemenea existenta proprietatii comune asupra bunurilor urmarite , beneficiul de discutiune si beneficiul de diviziune.

Efectele incidentelor procedurii de executare silita pot consta in oprirea temporara a executarii silite (suspendarea) sau chiar la sistarea definitiva a activitatii de executare silita (prescriptia, perimarea).

Daca in materia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita au fost facute importante modificari prin Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 publicata in M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care prin introducerea in Codul de procedura civila a sectiunii a VI^2-a intitulata Prescriptia dreptului de a cere executarea silita a schimbat practic dreptul comun in materia prescriptiei executarii silite ³ constituit pana la acea data de prevederile Decretului nr.167/1938, in materia perimarii nu se poate vorbi despre modificari semnificative aduse prin ultimele reglementari.

3.2. Suspendarea provizorie a executarii silite . Probleme teoretice si practice aparute anterior modificarilor aduse de Legea nr.219 din 6 iulie 2005

O modificare a carei intepretare si punere in aplicarea pune deja mari probleme atat instantelor judecatoresti cat si celorlati participanti in procesul civil este cea facuta prin LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a executarii silite.

Este vorba despre noul text al art. 403 al (4) Cod proc. civ potrivit caruia : In cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta. Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul._____________________________________

¹ Ioan Les, op.cit pag .858² Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu op.cit.pag. 243,244 ³ V.M Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr138/2000 (III)

Se poate observa ca noul text modifica radical prevederile art. 403 al (4) Cod proc. civ , in vechea reglementare prevazandu-se ca in cazuri urgente, presedintele instantei poate dispune suspendarea provizorie a executarii pe cale de ordonanta presedintiala, pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite formulate in cadrul contestatiei la executare.

Astfel, odata cu introducerea contestatiei la executare, in petitul careia se solicita si suspendarea executarii, debitorul avea posibilitatea a formula in baza art.403 al (4) Cod proc.civ. , pe calea ordonanteie presedintiale , suspendarea provizoriei a executarii silite.

Pentru a pronunta suspendarea provizorie a executarii silite, presedintele instantei de judecata verifica ideplinirea conditiilor prevazute de art.581 Cod proc.civ pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale, respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.

De fapt, debitorul era tinut a justifica in principal urgenta cererii ( spre exemplu dovedind iminenta realizarii unui act de executare care ar urma sa-l prejudicieze ), intrucat celelate conditii erau indeplinite implicit odata cu existenta contestatiei la executare in petitul careia se solicita suspndarea executarii pana la solutionarea contestatiei.

In practica, majoritatea instantelor obisnuiau a dispune suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala data in camera de consiliu si fara citarea partilor in baza art.581 al (3) Cod proc civ. Hotararea pronunta putea fi atacat cu recurs de catre creditor in baza art.582 Cod proc civ. Numeroase discutii au fost purtate referitor la obligativitatea platii cautiunii in cazul suspendarii provizorii a executarii silite, existand o practica neunitara in acest sens. Discutiile au fost generate de faptul ca art.403 al(1) instituia obligativitatea platii unei cautiuni doar in situatia suspendarii executarii de catre instanta ce solutioneaza contestatia ala executare, nu si in procedura speciala a ordonantei presedintiale

In cele din urma , s-a impus practica potrivit careia ¹ instantele dispuneau suspendarea executarii prin incheiere data in camera de consiliu si fara citarea partilor , inainte de termenul fixat pentru solutionarea contestatiei, dar numai dupa plata unei cautiuni.

3.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a executarii silite

Noul text la art. 403 al (4) Cod proc. civ s-a dorit o confirmare a tendintelor din practica judiciara si o rezolvare a problemelor generate de vechea reglementare.

Astfel nu mai este vorba despre o ordonanta presedintiala ci de o incheiere __________________________¹ Prof . univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu op.cit.pag. 239,240

pronuntata de presedintele instantei , prevazandu-se in mod expres obligativitatea platii unei cautiuni si cuantumul acesteia ¹.

Totusi noua reglementare a pus probleme de aplicare practica, intrucat daca anterior era clar ca se forma un nou dosar avand ca obiect cererea de ordonata presedintiala, in prezent aceasta incheiere trebuie de asemenea sa formeze obiectul unui dosar separat fiind vorba si despre un complet de judecata separat . Cum situatia solutionarii unui dosar prin incheiere judecatoreasca are un caracter exceptional , exista deja numeroase situatii in care s-a dat o interpretare eronata noilor texte legale, dispunandu-se suspendarea provizorie tot prin ordonanta presedintiala, insa cu plata unei cautiuni si cu mentiunea “irevocabila” in dispozitiv.

3.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de suspendare provizorie a executarii silite

Ajungem astfel la una din cele mai importante modificari aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a executarii silite si anume la prevedere potrivit careia “ Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac”.

Pentru a putea sesiza importanta acestei modificari trebuie sa observam mai intai ca de aceasta data presedintele instantei nu mai este tinut a verifica indeplinirea conditiilor de emitere a unei ordonante presedintiale ci doar a verifica existenta urgentei si a platii cautiunii. Or, o eventuala greseala a acestuia cu privire la indeplinirea celor doua conditii nu poate fi cenzurata in nici un fel de creditorul urmaritor , care nu mai are la dispozitie calea de atac a recursului . Avand in vedere si faptul ca judecata contestatiei la executare si a cererii de suspendare formulate in cadrul contestatiei poate fi amanata pe diverse motive ( angajarea unui aparator, imposibilitatea obiectiva a aparatorului de a se prezenta in instanta,etc) se poate ajunge la situatia in care o suspendare in baza unei incheieri nelegale sa aduca grave prejudicii creditorului urmaritor, prejudicii care nu pot fi acoperite cu cautiunea de 10% din valoarea obiectului executarii silite (sau 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile in bani ). Avem in vedere in special situatia in care cererea de suspendare este neintemeiata, si urmeaza a fi respinsa de instanta in cadrul contestatiei la executare, fiind insa evident faptul ca in cadrul suspendarii provizorii nu va fi analizata temeinicia cererii , ci doar indeplinirea celor doua conditii susmentionate.

De asemenea, este discutabil daca inlaturarea cailor de atac se refera doar la incheierea prin care presedintele instantei dispune admite cererea de suspendare provizorie a executarii silite, sau si la incheierea prin care presedintele instantei respinge o astfel de cerere. O astfel de intrebare se pune datorita faptului ca, pe de o parte, in cuprinsul art. 403 al (4) Cod proc. civ legiuitorul se refera doar la incheierea de admitere a cererii de suspendare provizorie, iar pe de alta parte, celelate incheieri pronuntate in __________________________

¹ Ioan Les, op.cit pag .869

cursul executarii silite (privind investirea cu formula executorie si incuviintarea executarii silite ) beneficiaza de tratament diferentiat dupa cum este vorba despre incheieri de admitere sau de respingere a respectivelor cereri. Discutia poate fi extinsa cu privire la calificarea respectivei incheieri ca apartinand procedurii contencioase sau procedurii necontencioase, cu consecinta solutionarii unei eventuale cai de atac in sedinta publica sau in camera de consiliu.

In doctrina juridica s-a aratat ca rationamentul inlaturarii cailor de atac impotriva incheierii pronuntate in baza art. 403 al (4) Cod proc. civ ar fi ca decizia de suspendare are oricum un caracter provizoriu , respectiv ea dureaza pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta competenta¹. Or, acest rationament subzista doar in situatia admiterii cererii de supendare provizorie, in cazul respingerii acestei cereri fiind echitabil ca debitorul urmarit sa se poata adresa unei instane superioare prin intermediul unui recurs in care sa tinda a dovedi ca cererea sa de suspendare provizorie indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de lege, fiind in mod gresit respinsa de presedintele instatei de fond.

Oricum , pana cand aceasta situatie va fi solutionata de catre legiuitor, revine din nou practicii judiciare si doctrinei juridice sarcina de a da prevederilor art. 403 al(4) Cod proc.civ. o interpretare care sa serveasca indeplinirii justitiei si respectarii drepturilor procesuale ale partilor implicate.

3.3.2 Criteriile legale de stabilire a cautiunii

Nu putem incheia subiectul modificarilor aduse la art.403 al (4) Cod proc civ fara a face o referire la problema cuantumului cautiunii ce trebuie achitata, fiind pentru prima data cand legiuitorul indica in mod expres criteriile de stabilire a acestor sume.

Necesitatea stabilirii exprese a cautiunii s-a impus datorita faptului ca prin inlaturarea cailor de atac impotriva incheierii de suspendare provizorie a executarii silite, s-ar fi creat posibilitatea supendarii provizorii a executarii cu plata unor cautiuni modice, fara ca creditorul sa poata contesta cuantumul derizoriu al acestora.

Trebuie precizat si faptul ca LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 a introdus art. 723^1. in Codul de procedura civila, prin care se reglementeaza in mod expres procedura depunerii si restituirii cautiunii stabilindu-se de asemenea cuantumul maxim al acesteia : nu mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, nu mai mult de de 20 milioane lei. Stabilirea unor criterii de calcul a cautiunii si a unor limite maxime ale acesteia se impunea datorita practicii neunitare a instantelor de judecata cu privire la cuantumul cautiunii, de multe ori cel care dorea sa faca o cerere de suspendare fiind descurajat de sumele exorbitante solicitate cu tilu de cautiune, in lipsa oricaror criterii obiective de stabilire a acestor sume .__________________________

¹ Ioan Les, op.cit pag .869

4. Concluzii

Fara indoiala, procedura civila este una dintre ramurile dreptului care a suferit in ultimii ani cele mai multe schimbari legislative. Este de dorit ca adoptarea Legii nr. 219/2005 de aprobare a Ordonantei nr. 138/2000 sa aduca si sfarsitul acestei perioade de instabilitate , cu consecinta fireasca a imbunatatirii rolului si imaginii justitiei.

Orice drept castigat de iure in cadrul unui proces nu are valoare daca nu este realizat de facto. Executarea silita ridica la randul sau nenumarate probleme de tehnica juridica, fiind unul din cele mai specializate domenii ale dreptului, probleme care pot conduce, in cazul in care nu sunt bine administrate, fie la diminuarea castigului obtinut, fie chiar la pierderea lui. De aceea, cu atat mai mult in materia executarii silite este nevoie de stabilitate legislativa, de un sistem solid de legi care sa conduca la justa realizare a drepturilor partilor implicate. Cu toate acestea, se poate constata faptul ca noile reglementari privind procedura executarii silite pun inca importante probleme teoretice si practice , care vor duce probabil la noi modificari in vederea gasirii solutiilor optime de legiferare ale acestui atat de important domeniu.

CUPRINS

1. Consideratii generale

2. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia cererii de executare silita si a constituirii dosarului de executare

2.1. Cererea de executare silita si constituirea dosarului de executare. Incuviintarea executarii silite.

2.2. Procedura incuvintarii executarii silite anterior modificarilor aduse de Legea nr.219 din 6 iulie 2005 . Probleme teoretice si practice

2.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia incuviintarii executarii silite.

2.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de incuviintare a executarii silite

2.3.2 Aplicabilitatea normelor care guverneaza procedura necontencioasa in materia incuviintarii executarii silite

2.3.3 Competenta exclusiva a presedintelui instantei in materia incuviintarii executarii silite

3. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia incidentelor procedurii de executare silita

3.1. Incidentele procedurii de executare silita. Notiune si efecte.

3.2. Suspendarea provizorie a executarii silite . Probleme teoretice si practice aparute anterior modificarilor aduse de Legea nr.219 din 6 iulie 2005 .

3.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a executarii silite

3.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de suspendare provizorie a executarii silite

3.3.2 Criteriile legale de stabilire a cautiunii

4. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

1. Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu Tratat de executare silita, ed. Lumina Lex, 2000

2. Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, editia 3, ed.All Beck 2005

3. V.M Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr138/2000 (III)

4. Florea Magureanu , Drept procesual civil, editia VII, ed.All Beck 2004

5. Mihaela Tabarca , Drept procesual civil , ed.Universul Juridic, Bucuresti,2005

6. Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei , Codul de procedura civila adnotat,ed.All Beck 2005