referat - pedeapsa in tarile romane - tarnauceanu cristian iasi - master umk

22
UNIVERSITATEA MIHAIL KOGĂLNICEANU IAȘI F A C U L T A T E A D E D R E P T M A S T E R ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ R E F E R A T PEDEPSELE ȊN ANTICHITATE ŞI ȚǍRILE ROMÂNE Materia: Infracțiuni și pedepse ȋn spațiul romȃ nesc Profesor Îndrumător: Conferențiar doctor: CRISTIAN SANDACHE Masterand, Tărnăuceanu Cristian 2012 -2013

Upload: tarnauceanu-cristian

Post on 30-Dec-2014

108 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

REFERAT UMK IASI 2013MASTER STIINTE PENALE SI CRIMINALISTICATARNAUCEANU CRISTIANFACULTATEA DE DREPTUNIVERSITATEA MIHAIL KOGALNICEANU IASI

TRANSCRIPT

Page 1: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

UNIVERSITATEA MIHAIL KOGĂLNICEANU IAȘI

F A C U L T A T E A D E D R E P T

M A S T E R

ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

R E F E R A T

P E D E P S E L EȊN ANTICHITATE ŞI ȚǍRILE ROMÂNE

Materia: Infracțiuni și pedepse ȋn spațiul romȃnesc

Profesor Îndrumător:Conferențiar doctor: CRISTIAN SANDACHE

Masterand,

Tărnăuceanu Cristian

2012 -2013

Page 2: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

1

C U P R I N S

“PEDEAPSA” ȋn evoluția omenirii.........................................................................pag. 2

IMPERIUL ROMAN...............................................................................................pag. 9

PEDEPSELE ȊN ȚǍRILE ROMÂNE....................................................................pag. 13

CONCLUZII.............................................................................................................pag. 19

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................pag. 20

Page 3: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

2

“PEDEAPSA” ȋn evoluția omenirii

Ȋn contextul evoluției omului ca și individ – funcție de zona locuitǎ, obiceiurile locului,clima și mediul de trai, precum și diversificarea religioasǎ, regionalǎ, culturalǎ, etnicǎ sinationalǎ, remarcǎm apariția comunitǎț ilor sociale diversificate – “creatoare si posesoarefiecare dintre ele” - de proprii “legi” de asigurare, aparare și impunere a ordinii publicesociale și siguranței cetǎțenilor din acea comunitate.

În epoca primitivǎ, probabil cǎ administrarea pedepselor era condusǎ de instincteletribale, teoretic justificate de evoluția omului primordial, care acționa instinctual, necerebral,un produs al simțamintelor și emoțiilor victimei și/sau rudelor sale afectate ȋntr-o cauzalitatedirectǎ – animalicǎ – de supraviețuire, caracteristicǎ luptelor pentru supraviețuire individualǎsau de mic trib.

Evoluția pedepsei ȋn istoria civilizației – confirmatǎ de cercetǎri ale mǎrturiilor antice –a cunoscut diverse evoluții funcție de zona și cultura localǎ.

Astfel, evreii, egiptenii, chinezii, asirienii, grecii, romanii și multe alte culturi dinacele vremuri au inclus tortura ca și pedeapsa ȋn sistemele lor de justiție. Romanii aveaurǎstignirea, evreii aveau lapidarea (lovirea cu pietre) și egiptenii aveau expunerea lasoarele arzǎtor din deșert, toate ducȃnd ȋn final la moarte.

Ȋn antichitate, grecii și romanii utilizau tortura la interogatorii. Pȃnǎ ȋn al doileasecol dupǎ Hristos, tortura a fost folositǎ numai pe sclavi. Dar dupǎ aceastǎ perioadǎ a fostextinsǎ la toț i membrii claselor sociale de jos.

Ȋn acele vremuri, mǎrturia unui sclav era admisǎ numai dacǎ era obținutǎ printorturǎ. Ȋn marea lor aroganțǎ, autoritațile de atunci considerau cǎ sclavii nu ar fi spus adevǎrulde bunǎvoie. 1

Ȋn dreptul asirian regǎsim pedepse precum înecarea, arderea, fiind totuși admisǎrăscumpărarea sclavilor.

Rǎstignirea - a intrat ȋn conștiinta generalǎ ca fiind cea mai veche metodǎ de torturǎ,consideratǎ metoda de execuție. Nu era des utilizatǎ, ci doar ȋn situaț ii deosebite, prezentate caexemple.

Ȋn Evul Mediu precum și ȋn Epoca Modernǎ Timpurie, instanțele europene utilizautortura ȋn funcție de fapta savȃrșitǎ dar si de statutul social al fǎptuitorului. Tortura eraconsideratǎ un mijloc legitim de obținere a unei mǎrturisiri, pentru obținerea numeluicomplicelui sau de alte informații despre o crima.

1 www.crimetime.ro – “Tortura, justitie medievala care inca nu e istorie”

Page 4: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

3

Tortura – era pedeapsa ingaduitǎ de lege, dar doar dacǎ existau deja jumatate dindovezile impotriva acuzatului. Tortura in era Inchizitiei a inceput in 1252 si a luat sfarsit in1816, cand o bula papala a interzis-o.

Tortura era indeplinita, de regula in mare secret, in temnite subterane. Prin contrast,executiile chinuitoare erau, de obicei, publice.

Dar in toata perioada moderna timpurie, torturarea vrajitoarelor a devenit un lucruobisnuit. Nenumarati oameni ce au fost “doar” banuiti ca au o relatie cu diavolul au fosttorturati in public.

De-a lungul istoriei, pedeapsa cu moartea s-a concretizat în: Arderea pe rug – în cazul celor condamnaţi de Inchiziţie în Evul Mediu,

Page 5: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

4

Decapitarea - Ghilotinarea – rămasă simbol al Revoluţiei Franceze, dar nunumai,

Scaunul electric – pedeapsă întâlnită în SUA de azi,

Page 6: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

5

Tragerea pe roată şi Tragerea în teapă – pedepse folosite în Ţările Române, înEvul Mediu, dar şi în alte părţi.

In timpurile biblice, uciderea unui membru al societatii putea fi pedepsita cu aceeasimoneda de catre rudele victimei, in spiritul legii talionului.

Cutumele si legile pamantului s-au dovedit, insa, nu odata, mult mai complexe decatpar la prima vedere. In aceeasi ordine de idei, cei lezati puteau solicita despagubiri materiale pemasura pierderii lor de la autorul crimei, aceasta constituind o practica des intalnita peparcursul istoriei trecute

Decisiva in schimbarea cursului istoric este conceptia conform careia „varsareasangelui reprezenta un pacat divin”. Astfel, odata cu instituirea unor autoritati puternice si cuaparitia primelor sisteme de legi scrise, sunt interzise platile compensatorii, iar crimele intrasub jurisdictia necrutatoare a legii.

Page 7: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

6

Ex. - Normele lui Hammurabi (1792-1750 i.H), regele babilonian - creator al unuia dintreprimele coduri de legi cunoscute:

Daca un om ii scoate ochiul unui om liber, i se va scoate si lui ochiul. Daca el rupe oasele unui om liber, i se vor rupe si lui oasele. Daca un fiu isi loveste parintele, i se va taia mana. Daca o femeie a cauzat moartea sotului ei pentru un alt om, acea femeie va fi trasa

in teapa. Daca un hot este descoperit in timp ce fura, va fi omorat. Daca un barbat foloseste violenta asupra sotiei altui barbat pentru a se culca cu ea,

el va fi omorat, iar femeia considerata fară vina.2

EGIPT, (1650 – 1085 î.Hr.) Instantele dispun si aplică pedeapsa cu moartea pentruconspiraţii impotriva oranduirii statale, crime, viol, adulter feminin, furtul de animale,judecătorilor corupţi aplicandu-li-se pedeapsa capitală - executata prin sinucidere impusă.

EVREII NOMAZI - În atenuarea pedepselor capitale - regasim aparitia unor noţiunijuridice in timpul judecatii precum premeditarea, pedepsirea tentativei, circumstanţeleatenuante, legitimă apărare.

GRECIA - constatam ca procedura tribunalelor este diferită dacă cei doi împricinaţisunt amândoi cetăţeni şi dacă sunt, unul sau celălalt, sau amândoi, meteci sau sclavi; tot astfelşi pedeapsa este diferită în funcţie de starea sociala

■ pedepsele pecuniare :- amenda,- despăgubirile,- confiscarea parţială sau totală a bunurilor

■ pedepsele aflictive: exilul temporar (phygé) sau definitiv (aeiphygía) pierdereadrepturilor cetăţeneşti (atimía), detenţiunea (care, în afara condamnaţilor la moarte care-şiaşteaptă execuţia, ca Socrate, nu poate lovi decât pe necetăţeni), flagelarea pe o roată şi,însemnarea cu fierul roşu şi legarea unor cătuşe de gât şi de picioare (xýla), chinurirezervate sclavilor, şi în sfârşit moartea.3

■ pedepsele infamante: au un caracter arhaic şi religios, cum ar fi interdicţia de a purtapodoabe şi de a intra în temple care le loveşte pe femeile adultere, blestemul pronunţat încontumacie împotriva persoanelor vinovate de sacrilegiu, înscrierea dezonorantă pe o stelăşi, în sfârşit, refuzul de a permite înmormântarea.

Magistratul care prezidase tribunalul, punea un grefier să întocmească sentinţa şi apoitrimitea acest act magistraţilor însărcinaţi cu executarea lui: “Celor Unsprezece”, care eraumai mari peste temniceri şi peste călău, sau celor numiţi “práctores”, care percepeau amenzile,sau celor numiţi “poletái”, care erau însărcinaţi să vândă prin licitaţie publică bunurileconfiscate şi să înmâneze, dacă era cazul, acuzatorului, prima care îi revenea iar vistiernicilorAtenei - dijma legală cuvenita.4

2 Codul lui Hammurabi – Editura Proema, 2001

3 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - Grecia4 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - Grecia

Page 8: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

7

Lapidarea, atestată rareori, are aspectul unei execuţii sumare, înfăptuite chiar de popor,sub imperiul indignării; în felul acesta, în 479 î.Hr., Lycidas, care era de părere să se acceptepropunerile lui Mardonios, a fost lapidat pe loc de către colegii lui şi de către ceilalţi cetăţenicare erau de faţă.

Expunerea pe o scândură ridicată în sus era pedeapsa piraţilor, a hotilor sau lacomiterea de crimă cu tâlhărie. Ceilalţi condamnaţi la moarte, când nu li se îngăduia să beacucută, erau azvarliti in cariere de mina parasite.

CHINA – extrem de violentǎ ȋn reprimarea infracționalitǎții – ȋncǎ din antichitate șipȃnǎ ȋn timpurile noastre – regǎsim pedeapsa capitalǎ !

In China anticǎ – regǎsim practicarea sugrumǎrii, decapitarea bețivilor, despicareatrupului ȋn douǎ, ruperea trupului ȋn douǎ, fierberea pedepsiților ȋn cazane cu apǎ sauulei, bǎtaia cu biciul sau nuiaua/bastonul.

De asemeni regasim “pedepsirea membrilor familiei” – pedepsele fiind extinse asupraintregii familii a condamnatului !

Page 9: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

8

China a practicat o metoda de torturǎ si executare care avea si menirea de a educapopulatia. Procesul se tinea in public, iar victima, de regula un criminal, era legata de un stalpde lemn si torturata pana la moarte. I se taiau bucati de carne din corp, bucati care erau aratatecelor din jur prin consacrata “metoda Lingchi - moartea celor o mie de taieturi”.

SPANIA

Regasim toate modalitatile de tortura caracteristice timpurilor si epocilor popoarelorcontemporane, dar nominalizez o foarte mediatizata executie-tortura publica, metoda fiind“Taurul Incins”

Page 10: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

9

IMPERIUL ROMAN

Sclavia era cel mai ȋntalnit sistem de pedepsire ȋn masa. Cei mai mulți indivizideveneau sclavi în urma capturării lor în timpul războaielor sau prin răpire.

Sclavia ca practică socială și economică s-a dezvoltat în antichitatea greco-romană.Grecia și Roma antice erau ambele societăți sclavagiste.

PEDEPSE MILITARE:

Castigatio. Pedeapsă corporală.Pecunaria multa. Pedeapsă financiară.Munerum indictio. Pedeapsă prin prelungirea serviciului militar.Militatiae mutatio sau Gradus deiectio. Degradare.Missio ignominiosa. Excludere din armată.Execuţie. Pedeapsa cu moartea pentru fapte extrem de grave.Decimare. Pedeapsa cu moartea pentru un grup de persoane din care se alegea aleator tot

a zecea persoană. Aceştia erau decapitaţi sau omorâţi cu pietre de colegi.Dizolvarea unei unităţi. Măsură rară, în general din cauze de raliere politică faţă de

uzurpatori, se pierdeau drepturile de la terminarea serviciului militar.

PEDEPSE CIVILE:

Despotismul oriental-elenistic - Persecuţia contra creştinilor a cunoscut momente crudeşi nemaivăzute: creştinii erau aruncaţi fiarelor în arene, alţii erau arşi pe rug, sfâşiaţi deanimale şi martirizaţi multe alte feluri.

În anul 249 împăratul Decius a dat un edict de persecuţie, prin care toţi creştinii,indiferent de vârstă sau stare socială, erau obligaţi să vină personal şi să apostazieze. Celorcare fugeau li se confiscau averile şi când se întorceau acasă erau ucişi, dar cel mai des seurmărea “apostazierea” şi nu uciderea lor.

Origen spunea că “atunci când creştinul suporta toate torturile erau întristaţi toţijudecătorii, iar când apostaziau se bucurau nespus de mult” (Contra Celsum, VIII). 5

Apostaziere = dezicere de credinta si trecerea la alta credinta

Diocleţian cere să fie consultat oracolul de la Milet care se pronunţă împortivacreştinilor. Din această cauză la 24 februarie 303 dă primul edict împotriva creştinilor, ceconsta în interzicerea adunărilor, dărâmarea locaşurilor de cult, apostazierea.

Diocleţian emite cel de-al doilea edict care consta în arestarea episcopilor, preoţilor,diaconilor, exorciştilor şi lectorilor, care dacă nu apostaziau erau ucişi.

5 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - ROMA

Page 11: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

10

La 27 septembrie 303 se dă cel de-al treilea edict, toţi membrii clerului fiind obligaţi săapostazieze, iar dacă refuzau erau ucişi.

În 304 se dă cel de-al patrulea edict, din iniţiativa lui Galerius, declarându-se războicreştinismului şi aplicându-se pedepse foarte aspre.

Justiţia penală si pedepsele ei

Criminalitatea, în special cea violentă, a crescut în timpul războaielor punice când miciifermieri au sărăcit în detrimentul marilor proprietari, fiind siliţi să se mute în Roma. Numărulmare de sclavi, obţinuţi în urma războaielor purtate de romani, au mărit numărul cetăţenilorromani care nu aveau un loc de muncă la Roma. Lipsa unor ocupaţii a acestora a condus lacreşterea infracţiunilor.6

Justiţia penală (iudicia publica) se ocupă cu problema crimelor clar definite, fiind laînceput atribuţia comiţiilor centuriate.

Fiecare cetăţean roman are dreptul de a face apel la popor în procesele penale (iusprovocationis). Durata prea lungă necesară derulării procedurilor de judecată şi incompetenţacomiţiilor au făcut ca problemele penale să intre în atribuţia tribunalelor (quaestiones), laînceput celor extraordinare, iar mai târziu celor permanente (din secolul al II-lea î.Hr.).

Crimele ce ţin de dreptul penal roman au fost fixate în secolul I î.Hr. la opt: omorul şiotrăvirea (de secariis et venificiis), delapidarea (de repetundis), falsul (de falsis),deturnarea banilor publici (de speculatu), violenţa (de vi), corupţia şi intrigile electorale(de ambitu), crima de lezmajestate (ofensa adusă demnităţii statului sau demnităţiireprezentanţilor săi), prejudicierea dreptului de vot (de sodaliciis).

Tribunalul este compus dintr-un preşedinte (praetor sau un magistrat cu aceastăfuncţie) şi juraţi aleşi prin tragere la sorţi de pe lista judecătorilor (între 3 şi 11 membrii).Procesul se judeca în Forum sau într-o Bazilică.

Acuzatorul era pus să jure că va merge până la capăt cu învinuirile, astfel va fi pasibil depedeapsă. După ce este ascultat acuzatorul, este audiat şi cel acuzat, după care urmează avocaţiiacestora.

6 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - ROMA

Page 12: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

11

După prezentarea dovezilor şi a martorilor urmează dezbaterile juriului. La finaluldezbaterilor preşedintele tribunalului îi întreabă pe juraţi dacă au ajuns la o concluzie.

Dacă răspunsul este da, se trece la vot folosindu-se tăbliţe inscripţionate cu litera A(pentru Absolvo) şi C (pentru Condamno). În caz de egalitate cel acuzat este absolvit de vinapentru care a fost acuzat. Judecata nu are posibilitatea de recurs.

Pedepsele sunt cuprinse în lege: închisoare, expulzare, pierderea drepturilor politice,biciuire, amenzi, „interdicţia apei şi a focului” (este moartea civilă prin care omul esteblestemat – sacer). Cel găsit vinovat putea fi decapitat, spânzurat sau aruncat de pe StâncaTarpeiană. 7

Justiţia penală în timpul Imperiului Roman

Rolul de judecător suprem îi revine tot împăratului. Puterile sale pot fi delegate ca şiîn cazurile de drept civil.

Senatul are un rol în acest domeniu, dar de cele mai multe ori el este nesemnificativ.

Apar noi pedepse: crucificarea, muncă forţată în mină, deportarea pe o insulă dinMarea Mediterană, moartea în arenă (aruncat fiarelor sălbatice sau ca gladiator).

Justitia civila si pedepsele ei

Actul de justiţie la romani începe prin numirea de către un magistrat a unei instanţe dejudecată competentă şi alegerea unui judecător care să conducă procesul şi să dicteze sentinţa.

Justiţia civilă în timpul Republicii

Justiţia civilă are ca domeniu de ocupaţie conflictele dintre persoane (succesorale,comerciale, etc.) şi unele delicte, precum furtul, lezarea unei persoane libere (iniuria).

Primul act se desfasura în faţa praetorului care se ocupă cu un anumit tip de cauze:

- edilul curuli – pentru dispute comerciale;- cenzor, consul sau cvestor – pentru cauze în care statul se află în opoziţie cu un

particular)- marele pontif – pentru probleme de natură religioasă

Magistratul alege de pe o listă un judecător cu rol de arbitru, care trebuie să fie uncetăţean peste 30 de ani cu o moralitate ireproşabilă.

Judecătorii sunt aleşi până în anul 123 î.Hr. dintre senatori, între anii 123-81 î.Hr. dintrecavaleri şi între 81 î.Hr. – 70 î.Hr. iar dintre senatori. Statul social al judecătorilor presupuneasă aibă cel puţin un venit minim de 300.000 de sesterţi.8

7 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - ROMA

8 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - ROMA

Page 13: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

12

Tribunalele au în componenţa lor între 3 şi 10 membrii, aleşi dintr-o listă de cetăţeni ceaparţin clasei superioare

Pentru unele dispute particulare se apelează la judecători permanenţi, precum:centumvirii (de fapt erau 105 membrii, 3 pentru fiecare trib) în cazurile de succesiune şi deproprietate; decemvirii pentru problemele apărute între persoane.

Procedurile de judecată îmbracă două forme:

- una mai veche, simbolică şi formală, numită „efecte ale legii” (per legis actiones), ceaduce câştig de cauză dacă este respectată întru totul (dispare la sfârşitul Republicii);

- alta mai simplă în care părţile aflate în dispută îşi expun unui magistrat problema.

Dacă magistratul este convins acesta acordă reclamantului un „formular de plângere” încare sunt scrise numele judecătorului, rezumatul disputei, pretenţiile reclamantului şiangajamentul acestuia de a respecta decizia judecătorului.

Praetorul pronunţă trei cuvinte simbolice: do, dico, addico (desemnez - judecătorul,spun - legea, hotărăsc – obiectul litigiului). 9

La tribunal jurisconsulţii şi avocaţii pledează (teoretic gratuit), sunt prezentatedovezile, sunt audiaţi martorii, apoi este dată sentinţa de către judecător.

Justiţia civilă în timpul Imperiului

În timpul lui Augustus apare dreptul la recurs, care nu a fost disponibil până atunci.Împăratul are rolul de judecător suprem. El poate judeca personal sau poate delega puterea unuimagistrat, unui praefect sau unui funcţionar.

Îşi face apariţia procedura petiţiei către împărat (libellus) prin care un reclamant sepoate adresa direct suveranului. Răspunsul la petiţie poate fi personal al suveranului sau princancelaria care numeşte un judecător.10

9 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - ROMA10 www.istorie-edu.ro – Istorie Universala - ROMA

Page 14: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

13

PEDEPSELE ȊN ȚǍRILE ROMÂNE

“Pentru a-şi apăra şi conserva existenţa, cele mai primitive înjghebări omeneşti au creatorgane speciale de poliţie din cele mai vechi timpuri”, scria în 1941, şeful de Poliţie în PrefecturaPoliţiei Capitalei, Nicolae I. Turcu. 11

Pentru „a conserva şi apăra existența” urbei, organele speciale de poliție care au activat întrecut în Capitală au avut la îndemâna măsuri punitive atroce împotriva răufăcătorilor. Cumlegislația în acele vremuri era rudimentară, pedepsele erau de puţine ori incluse într-unnomenclator.

Astfel că până în 1863, când Alexandru Ioan Cuza introduce codurile Civil şi Penal,pedepsele erau girate, şi date după o rapidă judecată, chiar de domnitori.

„Putem aduce în discuție pedepsele prevăzute în pravilele 12 domnitorilor Vasile Lupu şiMatei Basarab: pentru cel care fură a treia oară pedeapsa era scoaterea ochilor, pentru patricidsau incendiere era prevăzută tăierea mâinilor iar pentru mamele care îşi prostituau fiicele, pentrufurtul a doua oară sau din biserici era «însemnarea la nas»”,

Listele cu pedepse includeau şi mai multe atrocităţi: uciderea şi arderea cadavrului în cazde sodomie, decapitarea pentru perceptorii de taxe ilegale, proxeneți și cei care erau împotrivadomnitorului, munca în mină pentru furtul pentru prima oară a unui animal, bătaia pentruotrăvirea unui câine ciobănesc, turnarea de plumb topit în gură pentru „dăscăliţa” care-şi corupeaeleva, plimbarea gol şi bătaia în public pentru bigami și hoţi recidivist și pierderea zestrei încazul soţiilor adultere.

Spânzurători în uliţe și bătaia „la falangă”

O altă practică, folosită la sfârşitul anilor 1700, era spânzurarea răufăcăturilor pe stradă,în puncte intens circulate. Spre exemplu, Vodă Nicolae Mavrogheni a dat ordin, „să se ridice ţepipe la toate drumurile şi răspântiile”, unde se afișa la vedere şi înscrisul “cel ceva face hoţii,ucideri sau va fi gazdă de hoţi… cu această pedeapsă de moarte se va osândi – înţepatu!’’.

Mai mult, în acele vremuri până şi negustorii prinşi pe picior greşit erau luați la ochi deoamenii legii. „Pedeapsa prevăzută pentru un preţ mai mare al pâinii decât cel stabilit dedomnitor era bătaia (de la 11 la 25 de nuiele) şi închisoarea.”

Mai mult era prevăzută ca pedeapsă și “ţintuirea de lobul urechii la o intersecție intenscirculată, o zi întreagă, pentru negustorii prinşi că vând cu «greutăţi măsluite»”,

Și “bătaia la fluierul piciorului”, despre care se spune că a fost adusă la București de cătrefanarioţi, era extrem de folosită în acele vremuri.

11 www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”. Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas12 PRÁVILĂ, prawww.istorie-edu.ro – Istorie Universala - ROMA vile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre

(cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. Apune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilăîmpărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau sealcătuiește ceva ; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. – Dictionarul Explicativ alLimbii Romane

Page 15: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

14

„Există consemnat un caz în care un om de rând, care după și-a prins nevasta înșelându-lcu un fiu de mare boier, a fost bătut de acesta din urmă. Vodă Grigore Ghica, care a domnit între1822 și 1828 a poruncit ca tânărul să fie arestat la închisoarea Spătăriei. După câteva zile, i -aordonat baş-ciohodarului - slujbaș-șef la curtea domnească din Țara Românească) să aştearnă orogojină cu postav roşu peste ea. Pedeapsa a constat în 10 lovituri «la falangă»”,13

Călăii Bucureștiului

Dacă nu erau “daţi prin târg’”, “bătuţi cu toiege” sau “băgaţi la ocne”, infractoriiBucureștiului erau duşi la “încăperea de caznă’’, care era aproape neluminată, igrasioasă și dedimensiuni mici.

Pentru smulgerea mărturiilor, ori pentru pedepsirea celor închişi, se mai foloseau biciul,frânghia udă, ciomagul, vâna de bou, gârbaciul, focul sau fierul înroşit.

La fel ca şi călăii, bătăuşii se recrutau „dintre ţiganii sau robii domneşti, ori dintrecondamnaţi, căci printre români nu se găsea nimeni, din fire oricât de rea, care să voiască aprimi o asemenea însărcinare’’, se arată în documentele vremii.

„La rândul lor, călăii erau oameni reduşi la stadiul de animalitate, stigmatizaţi, huliţi,blestemaţi şi nici unui călău nu-i era permis să intre în biserică.”14

În Bucureşti, pedepsele prin spânzurare ori tăierea capului se executau de regulă înapropiere de biserica Oborul Vechi”

O sumă de informatii utile ni le furnizează însemnările de călătorie ale străinilor care autrecut de-a lungul timpului vizitând locurile și așezările românești , precum și pravilele,legiuirile și documentele oficiale privind situația închisorilor .

Ideea unui regim penitenciar asa cum a aparut in epoca moderna, nu a fost cunoscuta invechime, pedepsele constituindu-se in plata unor fapte reale sau imaginate de cei ce le puteauaplica, iar inchisoarea ca loc de pedeapsa era destinata numai suferintelor celor osanditi.

La fel ca in celelalte tari europene, temnitele noastre au fost locuri de chinuri si nicidecummijloace de indreptare a infractorilor.

Ceea ce a fost scris cu privire la starea mai mult decat dureroasa a regimului inchisorilor dincea mai mare parte a tarilor din Europa, se poate scrie si despre temnitele de la noi. Multi din cati aufost aruncati in intunecimea acestor lacasuri nu au mai vazut lumina zilei, ca si in “acele case alemortii” cum le-a denumit Dostoiewski, incarceratii indurand cele mai groaznice suferintetrupesti si sufletesti, asteptand moartea ca pe cel mai mare bine al cerului.

13 www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”. Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas14 www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”. Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas

Page 16: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

15

Totusi, avand in vedere morala crestina a acestui popor care s-a nascut cu mila fata de ceicazuti in necaz, acestia nu au fost uitati aproape niciodata, astfel ca prin contributii si prin ajutoares-a incercat ameliorarea suferintelor si lipsurilor celor intemnitati. Cutia milelor este exemplul celmai elocvent cu privire la dorinta oamenilor de a indrepta lipsurile provenite din saracia acestorasezaminte.

Cu toate ca nu se poate vorbi despre organizarea inchisorilor romane pana in a douajumatate a secolului al XVIII-lea, originea inchisorilor la noi este foarte veche.

Incarcerarea si utilizarea unor detinuti la munca, in mine (ocne), o gasim chiar si pevremea cand Dacia a intrat in stapanirea romanilor. Romanii obisnuiau sa intrebuinteze detinutii ladiferitele munci, intre care extragerea aurului si a altor metale, precum si a sarii. Din diferiteinscriptii, reiese ca in Dacia existau o multime de saline si mine. astfel, din zona Hunedoarei s-aextras fier, iar salinele de la Ocnele Mari de pe Mures pastreaza urme de galerii din acele timpuri.

In general, in aceste saline erau pusi sa lucreze crestini care erau osanditi pentru creareaunor "collegia illicite". Desi nu stim conditiile in care lucrau, putem sa presupunem ca acesteaerau deosebit de grele, mai ales pentru ca persecutiile impotriva crestinilor erau insotite de totfelul de cruzimi.

Tratamentul celor inchisi nu putea sa difere prea mult fata de tratamentul aplicat sclavilor,dreptul de viata si de moarte asupra acestora revenind celui care dicta masura intemnitarii.

Pana in secolul al XIV-lea, gropnitele si salinele isi vor continua activitatea, reducand lasuferinte de neinchipuit pe toti acei anonimi despre care nu avem alte date. La 1380, este pomenitapentru prima data ca fiind existenta ocna apartinand ocolasilor de Trotus, unde "pe vremuri"avusese loc o rascoala a talharilor care a dus la surparea acesteia, ingopand sub daramaturi petalhari si pe cei ce-i pazeau.15

Este clar ca exploatarea sarii din ocne folosindu-se talharii, este tot atat de veche precumexistenta ocnelor insasi. De altfel si Alexandru cel Bun, in pravila ce-a dat-o, inspirandu-se dinvechile legiuiri bizantine, aminteste in paragraful 206 despre osanda la ocna.16

Avand in vedere ca in vechime pedepsele erau foarte severe, adesea pentru fapte minoreaplicandu-se pedeapsa cu moartea, este de presupus ca pedeapsa cu aruncarea in ocne saugrosuri avea un caracter extrem de sever. De altfel, criminalii erau indezirabili in orice loc.

Un document din anul 1391 emis de Despotul Stefan, Domnul partii dunarene a Serbiei,intareste manastirea Tismana si Vodita din Tara Romaneasca cu zece sate din Serbia, dispunandintre altele ca oricine poate fi ingaduit sa se aseze pe aceste mosii, cu exceptia criminalilor caroratrebuie sa li se dea o invoire speciala din partea Domnului.17

15 www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciara in tara noastra de la inceputuri si pana in secolul al XVI-lea16 Alexandru Ipsilanti tipărește în 1780 o condică pravilnicească compusă după legile bizantine și după obiceiul pământului. Astfel este, de

pildă, dispoziția ca fata să nu mai aibă drept la moștenire după moartea părinților dacă a fost înzestrată. O altă dispoziție prevede canumai băieții să moștenească moșia din care se trage numele familiei, pe când fetele să vină numai la împărțirea celorlalte moșii. Condicalui Ipsilanti reprezintă un progres, deoarece este o lege civilă și nu numai bisericească și penală, așa cum erau pravilele lui Matei Basarabși Vasile Lupu. Tot Ipsilanti a înființat la București trei tribunale ca drept de apel la divanul domnesc.

17 www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciara in tara noastra de la inceputuri si pana in secolul al XVI-lea

Page 17: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

16

Un fapt deosebit de pozitiv este acela ca in secolul al XIV-lea gasim mentionat unasezamant de binefacere, primul de acest fel. astfel, ni se afirma ca Radu Basarab, din sentimentefata de cei nevinovati din noua sa resedinta, a infiintat la Mateul de Jos un ospiciu, inzestrandu-l cuo mosie si scutind populatia de orice fel de impozit, astfel de "ospicii" fiind cunoscute si inMoldova la inceputul secolului al XVI-lea.

Am spus mai sus ca, in trecut, pedepsele erau foarte aspre in cele doua principate.Domnitorii, in dorinta lor de a stapani pe raufacatorii de orice fel, spre bunul mers altreburilor, nu erau stapaniti de nici o mila. In 1421, Guillebert De Lannoy, ambasador alregelui francez Carol al VI-lea si al regelui englez Enrich al V-lea, relateaza ca in vizita ce afacut-o lui Alexandru cel Bun la Cetatea Alba i s-au sustras 100-120 galbeni si alte lucruri.

Alexandru Voda a adus noua hoti cu streangul de gat, punandu-i la dispozitia acestuiasa-i omoare (en ma franchise de les faire mourir), dar avand in vedere ca si-a recuperat bunurile,i-a lasat in viata.

Ca pedepse in trecut, enumeram: arderea si tragerea in teapa pentru talhari si ucigasi"de firea cea mai rea", iar pentru ceilalti, spanzuratoarea sau decapitarea. astfel, pedeapsa lamunca in ocna apare fata de acestea ca foarte blanda.

Pana la alcatuirea pravilelor lui Vasile Lupu in 1642 in Moldova si ale lui Matei Basarabin 1652 in Muntenia nu se pot face multe precizari cu privire la pedepse si la aplicarea lorprogresiva. In aceasta perioada, judecata se facea dupa obiceiul pamantului, iar pedepsele seexecutau tot dupa acest obicei, fapt care, dupa cum spune Dimitrie Cantemir in "DescriereaMoldovei", ducea la abuzuri.

Domnul tarii putea sa judece el insusi "pricinile", dar putea sa incredinteze jurisdictiaoricui voia el, chiar unor persoane ce nu erau indreptatite la aceasta. astfel, Stefan cel Mare, printr-un act de danie facut in 1472 manastirii Prahova, acorda intre altele jurisdictia absoluta egumenuluimanastirii: "Sa aiba a-si cauta dreptate inaintea egumenului ce va fi atunci in acel templu alSfantului Nicolae si inaintea vatafilor egumenesti care sa nu aiba intru nimic un alt jude maimare peste ei, ci sa judece ei singuri pe oamenii lor din cele trei sate manastiresti si sa-iglobeasca pentru orice vinovatie".18

Rolul preotilor in jurisdictiunea noastra va dainui mult timp si va fi uneori asa de mare,incat vor ajunge sa aiba grosuri (inchisori) in casele lor particulare, ceea ce va determina pedomnitorul Mavrocordat sa opreasca acest abuz, acest fel de jurisdictie crea arbitrariul siabuzul, detinutii erau aruncati in temnite fara sa stie vina pentru care erau inchisi, fara a stidurata pedepsei si de multe ori fiind dati uitarii.

Unele manastiri au servit la noi si ca loc de inchisoare, de cele mai multe ori pentrucondamnatii politici, pentru femei si copii. Cea mai veche manastire care a servit in acest scop afost manastirea Snagovului, ridicata de Vlad Tepes in secolul al XV-lea.

18 www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciara in tara noastra de la inceputuri si pana in secolul al XVI-lea

Page 18: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

17

Odata cu ea avem primele informatii relativ la pedepsele aplicate celor inchisi, aici, subpretextul ca trebuie sa se inchine, boierii erau dusi intr-o camera unde, in timp ce erauingenuncheati, se deschidea o trapa din pardoseala, iar ei cadeau intr-o groapa cu cutitetaioase, gasindu-si sfarsitul.

In cladirile dinspre sud ale acestei manastiri, Vlad Tepes inaltase un fel de camera detortura, din care detinutul, dupa ce suferea caznele impuse cu fier si foc, era aruncat cuajutorul unei baliste in lac.

În istoria dreptului penal român prima lege cu dispoziţii penale a fost Legea tarii, care aînlăturat practica talionului. Aceasta a ţinut multă vreme locul Constituţiei, Codului civil şiCodului penal. De asemenea ea marchează modernizarea gândirii juridice penale în perioadafeudalismului dezvoltat.

În perioada regimului turco-fanariot legile cu caracter penal au fost:Pravilniceasca condică, Codul Climach, Legiunea Caragea si Criminaliceasca condica.

Istoria dreptului penal cunoaşte până în prezent succesiunea a trei Coduri penale :

1.”Codul penal de la 1865” - (“Codul Cuza”) : realizeaza unificarea legislativă penală şimarchează debutul dezvoltarii dreptului penal român după unirea Moldovei cu Muntenia din 1859.

Codul Cuza consacra “principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei”, “egalitatea înfaţa legii penale”, “umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci muncasilnică pe viaţă” iar “infracţiunile erau clasificate în trei : crime, delicte şi contravenţii”;“tentativa nu era cunoscută - fiind asimilată infracţiunii consumate”, iar “complicele sepedepsea ca şi autorul”.

2. “Codul penal de la 1937” (“Codul penal Carol al II-lea”) Acest cod a avut uncaracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 Decembrie 1918. Se introduc pentruprima dată alături de pedepse, măsurile de siguranţă măsurile educative (pentru minori),pedepsele complementare şi accesorii, si foarte surprinzator - nu se prevedea pedeapsa cumoartea. I se atribuie pedepsei “rolul educativ”, introducându-se la nivel empiric “instituţiaindividualizării pedepsei” ;

Codul penal de la 1937 era structurat în trei părţi care cuprindea:

a) dispoziţii generale;b) dispoziţii privitoare la crime şi delicte;c) dispoziţii privind contravenţiile.

Asemeni Codului penal anterior pedepsele erau de trei feluri : pentru crime, pentru delicteşi pentru contravenţii ;

A fost considerată una dintre cele mai evoluate legi ale timpului acesta rămânând învigoare până în 1969.

Page 19: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

18

Codul lui Carol al II-lea nu cupindea dipoziţii din care să rezulte definiţia pedepsei şinici referitoare la scopul ei, dar cuprindea niste reglementări foarte clare cu privire lapedepsele speciale şi gradele acestora .19

Dreptul penal român în perioada 1910 – 1969:Prima lucrare de sinteza în domeniul dreptului penal este scrisă de I. Tanoviceanu în 1912 în

colaborare cu V. Dongorez personalitatea marcantă în acest domeniu rămâne însă Vintilă Dongorozautor al “Tratatului de drept penal” publicat în 1929; La un an de zile de la intrarea în vigoare aacestui Cod se instaurează dictatura regală a lui Carol al II-lea şi se introduce pedeapsa cu moarteapentru infracţiunile contra siguranţei statului care s-a menţinut până în anul 1990, fiind abolită prinDecretul-Lege nr. 6 / 1990 ;

In această perioadă s-au înăsprit condiţiile răspunderii penale, minorii răspunzând penal dela 12 ani ; iar în anul 1947 s-a instaurat regimul comunist care în 1948 introduce instituţia“infracţiunii prin analogie”, încălcându-se astfel principiul legalităţii; aceasta s-a menţinut până în1956;

In anul 1948 s-a republicat Codul penal de la 1937 sub denumirea de Codul penal alRepublicii Populare România - dreptul penal român transformându-se într-un instrument alpoliticii comuniste, rămânând în plan secund instrumentul de apărare a societăţii împotrivacriminalităţii.

3.“Codul penal de la 1969”. Adoptarea Codului penal de la 1969 a marcat un alt momentimportant în evoluţia dreptului penal român, fiind în vigoare şi astăzi cu toate că a fost elaborat subinfluenţa ideologiei marxiste, el a consacrat principiul legalităţii incriminării şi a sancţiunilorde drept penal, precum şi principiul individualizării pedepselor. A fost modificat succesivprintr-o serie de legi speciale.

19 Pavel Abraham , Emil Derisidan: Codul Penal al României comentat şi adnotat 2002

Page 20: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

19

CONCLUZII

Personal consider cǎ aparent, ’’generalitǎț ile pedepselor” vor ramȃne ȋn principiu aceleași,indiferent de vremurile, regimurile și codurile penale aplicabile acestora.

Astfel, concluzionez cǎ ȋn general, tendința societǎț ii la reeducarea infractorilor prinpedeapsa penalǎ, este adaptatǎ la necesitatea îndreptarii cetațeanului prin analiza structurii luicomportamentale și sociale, tinzând a se ajunge la schimbarea și transformarea trebuințelorindividuale în motive, scopuri, comportamente și intenții acceptabile de cǎtre societate.

Comportamentul individual, va trebui sǎ fie dirijat ș i corectat, în sensul cǎ, trebuințele sǎ fiecondiționate social și orientate diferit spre scopuri diferențiate de la individ la individ, bazate pestructura funcționalǎ a socialului prezent.

Principiul suprem al reformǎrii sociale constǎ în acțiunea în limitele legii, prin facultateaimperativǎ de a decide modul de rezolvare a conflictelor sociale, iar în cazul încǎlcǎrii ordinii dedrept, acceptarea și impunerea constrângerii individuale prin pedeapsǎ ș i limitele acesteia, forma șigradele acesteia fiind indicate de lege.

Principiile care stau la baza constrângerii juridice penale sunt constituite într-o structurǎcomplexǎ de pedepse ce recomandǎ un anumit comportament al indivizilor, exercitând astfel un rolpreventiv, iar prin aplicarea sancțiuniilor concrete se pedepsește penal infractorul, determinându-seforțat oarecum, reeducarea acestuia.

Pedeapsa reprezintǎ conceptul de drept instituit cu mijloace necesare de cǎtre stat,reprezentantul societǎț ii, pentru a constrânge, a obliga individul sǎ se conformeze legilor , sǎ sufere,în mod forțat, farǎ voia acestuia, anumite privațiuni și restricț ii.

Masura de constrângere care derivǎ din pedeapsa penalǎ, determinǎ oarecum ș i limitareadrepturilor și libertaților, pentru persoana care a sǎvârșit infracț iuni, limitarea constând în privareade libertate, plata unei amenzi sau alte restricții ori interdicții legale.

Oricare dintre aceste forme de aplicare concretǎ a pedepsei penale sunt astfel concepute șiinstituite încât sǎ producǎ o suferințǎ pentru autorul infracțiunii și sǎ -l determine sǎ-și corectezecomportamentul prin exemplaritatea sa, prevenind savârșirea de noi infracțiuni, atât de catrecondamnat, cât și de orice altǎ persoan, prin forța exemplului.

Concluzionez cǎ și ȋn viitor, acțiunea directǎ a ’’instituț iei pedepsei’’ asupra persoaneifizice, va avea repercursiuni și consecințe imediate, astfel cǎ - pe lȃngǎ restrângerea libertǎțilorcivile și sociale individuale, condamnatul va fi direct privat de unele drepturi, pedeapsa fiindȋnfaptuitǎ de forța legii, lege care acționeazǎ prin obligarea condamnatului la aceste privațiuni,acțiune ce constituie la rȃndul ei, rǎspunsul legii la conduita antisocialǎ sau infracționalǎ a persoaneifǎptuitoare !

Page 21: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi Master – 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică Tărnăuceanu Cristian

20

BIBLIOGRAFIE

www.crimetime.ro – “Tortura, justiție medievalǎ care ȋnca nu e istorie”

Codul lui Hammurabi – Editura Proema, 2001

www.istorie-edu.ro – Istorie Universala – Grecia

www.istorie-edu.ro – Istorie Universala – ROMA

www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”.Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas

www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciarǎ ȋn țara noastrǎ de la ȋnceputuriși pȃnǎ ȋn secolul al XVI-lea

Pavel Abraham , Emil Derisidan: Codul Penal al României comentat şi adnotat 2002

Dicționarul Explicativ al Limbii Romȃne – D.E.X.

Page 22: Referat - Pedeapsa in Tarile Romane - Tarnauceanu Cristian Iasi - Master UMK