procedura civila(referat)

48
27.02.2007 Curs 1 Procedură civilă Acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecţia juridică a drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege. Deşi, noţiunea de acţiune civilă este desemnată pt a înlocui termenul de cerere de chemare în judecată între cele 2 noţiuni nu se pune semnul de egalitate pt că cererea de chemare în judecată reprezintă una dintre formele de manifestare ale acţiunii civile. Acţiunea civilă există chiar înaintea cererii chiar şi atunci când titularul dreptului subiectiv nu sesizează instanţa. Patru condiţii generale de exercitare a acţiunii civile: 1. afirmarea unui drept; 2. interesul; 3. capacitatea procesuală; 4. calitatea procesuală. 1. Afirmarea unui drept. Pt declanşarea oricărui proces civil trebuie formulată o pretenţie. Este necesar ca o persoană să pretindă un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică. Pt a se bucura de protecţie juridică dreptul subiectiv civil trebuie să întrunească anumite cerinţe: - să fie recunoscut de lege; - să fie exercitat cu bună credinţă; 1

Upload: ramona-zaha

Post on 23-Oct-2015

122 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

referat drept

TRANSCRIPT

Page 1: Procedura Civila(Referat)

27.02.2007Curs 1

Procedură civilă

Acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecţia juridică a drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege. Deşi, noţiunea de acţiune civilă este desemnată pt a înlocui termenul de cerere de chemare în judecată între cele 2 noţiuni nu se pune semnul de egalitate pt că cererea de chemare în judecată reprezintă una dintre formele de manifestare ale acţiunii civile. Acţiunea civilă există chiar înaintea cererii chiar şi atunci când titularul dreptului subiectiv nu sesizează instanţa.

Patru condiţii generale de exercitare a acţiunii civile: 1. afirmarea unui drept; 2. interesul; 3. capacitatea procesuală; 4. calitatea procesuală.

1. Afirmarea unui drept. Pt declanşarea oricărui proces civil trebuie formulată o pretenţie. Este necesar ca o persoană să pretindă un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică. Pt a se bucura de protecţie juridică dreptul subiectiv civil trebuie să întrunească anumite cerinţe: - să fie recunoscut de lege; - să fie exercitat cu bună credinţă; - să fie actual.În cazul în care dr subiectiv civil se dovedeşte că nu există şi instanţa constată acest lucru va fi respinsă ca fiind nefondată.

2. Interesul. Prin interes se înţelege folosul urmărit de către cel care a pus în mişcare acţiunea în oricare dintre formele sale procedurale. Interesul poate fi moral şi material.Interesul trebuie să îndeplinească urmatoarele cerinţe: - să fie legitim; - să fie născut şi actual; - să fie personal şi direct. Interesul este legitim atunci când nu contravine legii şi normelor sociale. Interesul este născut şi actual deci să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă. Interesul este personal şi direct – folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la această formă procedurală şi nu pe altcineva.

1

Page 2: Procedura Civila(Referat)

Lipsa interesului sau a uneia dintre cerinţele acestuia se invocă pe cale de excepţie, fiind vorba despre o excepţie de fond absolută şi peremtorie. În cazul în care instanţa consideră că această excepţie este întemeiată, cererea de chemare în judecată va fi respinsă pt lipsa interesului.

3. Capacitatea procesuală. (sub pos pt examen). Ea reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile. Există 2 tipuri de capacitate:

- capacitatea procesuală de folosinţă; - capacitatea procesuală de exerciţiu.Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de

a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. În cazul persoanelor fizice capacitatea de folosinţă începe de la naşterea lor şi încetează la decesul lor. Nimeni nu poate fi lipsit total de această capacitate, însă în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege capacitatea procesuală de folosinţă poate fi limitată.Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se dobândeşte de la data înfiinţării lor ( înregistrare, act de dispoziţie, autorizare ) şi încetează la data desfiinţării prin dizolvare, faliment.

Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singură drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în instanţă. În cazul persoanelor fizice capacitatea de exerciţiu se dobândeşte la 18 ani. Minora de 16 ani sau după caz 15 ani dobândeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Reprezentarea legală intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu (minori sub 14 ani) şi interzişii judecătoreşti. Aceştia nu stau în proces procesual ci prin reprezentanţii lor (părinţi, tutore, curatori). Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă (14-18 ani). Aceştia vor fi citaţi şi vor sta personal în proces dar vor fi asistaţi de către părinţi sau tutori care vor semna alături de minori cererile adresate instanţei. Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu (minorul cu capacitate restrânsă) şi ocrotitorul care îl asistă efectuează acte de dispoziţie.Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice se dobândeşte în temeiul legii de la data înfiinţării lor şi sfârşeşte la data încetării persoanei juridice. Persoana juridică îşi exercită drepturile şi obligaţiile prin intermediul organelor sale în limitele puterilor ce le-au fost oferite, aceste acte fiind considerate că aparţinând persoanei juridice însăşi.

4. Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului pretins ( calitate procesuală activă ), precum şi între persoana chemată în judecată ( pârât ) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii ( calitate procesuală pasivă ).

2

Page 3: Procedura Civila(Referat)

Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. Drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transmise în cursul procesului ceea ce echivalează cu o transmisiune a calităţii procesuale active sau pasive. Transmisiunea poate fi legală sau convenţională. În cazul persoanelor fizice transmisiunea legală se realizează pe calea moştenirii sau a succesiunii, moştenitorii care acceptă succesiunea preluând poziţia procesuală pe care o avea decuius, cu excepţia cazurilor pe care legea nu permite acestea pt că este vorba de drepturi nemijlocit legate de persoane ( drepturi strict personale ). În cazul persoanelor juridice transmisiunea legală are loc pe calea reorganizării sau transformării persoanei juridice care este parte în proces. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate avea loc ca urmare a cesiunii de creanţă, a vânzării sau a donării bunului litigios, a preluării datoriei cu consimţământul creditorului. Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond şi constă în respingerea cererii ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală sau care dă în judecată o persoană fără calitate.

Clasificarea acţiunilor civile (cererilor de chemare în judecată ). Acţiunile ( cererile ) sunt clasificate după ur criterii: - în funcţie de calea procesuală aleasă : cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale; - după scopul material urmărit : cereri în realizare, cereri în constatare şi cereri în constituire; - după natura dr subiectiv care se valorifică : cereri nepatrimoniale şi cereri patrimoniale. Cererile patrimoniale sunt de mai multe feluri, şi anume: a. cereri patrimoniale reale; b. cereri patrimoniale personale; c. cereri patrimoniale mixte.

Cererile principale sunt cele prin care se declanşează procedura juridică.Cererea este accesorie dacă rezolvarea ei depinde de soluţia din cererea

principală.Cererea incidentală poate avea o existenţă de sine stătătoare ca şi cererea

principală dar care este formulată într-un proces deja început.Cererile în realizarea dreptului sunt cele prin care reclamantul solicită

instanţei să-l oblige pe pârât la respectarea drepturilor sau despăgubiri.Cererea în constatare, reclamantul solicită numai să se constate existenţa

sau inexistenţa unui dr subiectiv civil.Cererile în constituire de drepturi sunt cele prin care reclamantul solicită

aplicarea legii la anumite fapte pe care le invocă în scopul de a crea/avea o nouă situaţie juridică între părţi.

3

Page 4: Procedura Civila(Referat)

Cererea nepatrimonială nu are valoare economică – desfacerea adopţiei, divorţul ( cererea de divorţ, anularea căsătoriei).

Cererile patrimoniale sunt cele prin care se exercită un drept cu valoare economică.

Cererile patrimoniale personale sunt acelea prin care se încearcă valorificarea unui dr de creanţă.

Cererile patrimoniale reale sunt cele care valorifică un dr real.Cererile patrimoniale mixte sunt cele prin care se urmăreşte valorificarea

în acelaşi timp a unui dr real şi a unui dr de creanţă, dacă aceste drepturi sunt efectul unei aceleiaşi cauze ( izvoresc din acelaşi act juridic sau se găsesc într-un raport de conexitate ).

6.03.2007Curs 2

Participanţii la procesul civil

Instanţa de judecată. Rolul judecătorului în procesul civil. Principalele aspecte sub care se manifestă rolul activ al judecătorului în sistemul procesual civil român se desprind din dispoziţiile art. 129 din Codul de Procedură Civilă. Din acest articol se desprind ur aspecte: constă în dreptul şi obligaţia instanţei de judecată de a ordona dovezile pe care le socoteşte utile pt aflarea adevărului în afara probelor propuse de părţi şi uneori chiar împotriva susţinerii comune ale părţilor; a 2 formă sub care se manifestă rolul activ al judecătorului constă în punerea în vedere a părţilor, a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în calitatea lor din proces; a 3 formă o reprezintă atenuarea unor dispoziţii legale restrictive prin aplicarea altor dispoziţii legale – înlăturarea sancţiunii decăderii prin repunerea în termen atunci când instanţa apreciază că este cazul sau administrarea probei prin declaraţiile martorilor împotriva regulilor stabilite de art 1191; un al 4 aspect constă în posibilitatea judecătorului de a cere părţilor explicaţii cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor. De asemenea, judecătorul poate pune în

4

Page 5: Procedura Civila(Referat)

discuţia părţilor orice împrejurare chiar dacă nu sunt cuprinse de cererea de chemare în judecată sau întâmpinare.

Compunerea instanţei. Prin compunere se inţelege alcătuirea sau formarea instanţei cu nr de judecători prevăzuţi de lege. O problemă de organizare judecătorească se referă la faptul dacă judecata trebuie făcută de un singur judecător sau de mai mulţi judecători. Legiuitorul român a adoptat un sistem în care se face deosebire după cum judecata are loc în primă instanţă sau într-o cale de atac prin care se realizează controlul judiciar.

Astfel, cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă într-un complet format dintr-un singur judecător cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, caz în care completul este alcătuit din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. Judecarea apelurilor şi recursurilor se aplică sistemului colegialităţilor. Astfel, apelurile se judecă în complet din 2 judecători iar recursurile în complet din 3 judecători. Completul de judecată este prezidat prin rotaţie de unul dintre membrii acestuia.

Constituirea instanţei. Prin constituirea instanţei se înţelege alcătuirea ei complexă cu toate

organele şi persoanele cerute de lege. Se are în vedere participarea alături de judecătorul unic sau după caz de completul de judecată a grefierului, a magistratului asistent la Î C C J, precum şi a procurorului.

Incidente procedurale privind compunerea. Incompatibilitatea. Prin ea se înţelege situaţia în care un judecător este oprit să ia parte la soluţionarea unei pricini în cazurile expres prevăzute de lege. Există 2 cazuri de incompatibilitate: -judecătorul care a pronunţat o hotărâre intr-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare; - nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină. Nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la incompatibilitate atrage nulitatea absolută a hotărârii , fiind vorba de norme juridice de ordine publică. Dacă judecata e în curs de desfăşurare, mijlocul procesual de desfăşurare a incompatibilităţii este excepţia de incompatibilitate. Ea poate fi invocată de către partea interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii chiar direct în apel sau recurs. Dacă excepţia de incompatibilitate este respinsă se va pronunţa o încheiere care nu va putea fi atacată cu apel sau recurs decât odată cu fondul. Admiterea excepţiei de incompatibilitate are drept consecinţă înlocuirea în cauză a

5

Page 6: Procedura Civila(Referat)

judecătorului aflat în situaţia incompatibilităţii cu un alt judecător din aceeaşi instanţă. Abţinerea şi recuzarea sunt reglementate pt a proteja partea în acele cazuri indicate de lege în care se poate presupune că judecătorul nu ar fi obiectiv. Abţinerea reprezintă acea situaţie în care un judecător ştiind că se află într-unul din cazurile prevăzute de lege solicită retragerea sa de la judecata unei anumite pricini. Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare este dator să înştiinţeze pe şeful său şi să se abţină de la judecarea pricinii. Recuzarea reprezintă situaţia în care una dintre părţi în cazurile strict determinate de lege solicită îndepărtarea unuia sau mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite pricini. Cazurile de abţinere şi de recuzare sunt identice. Procedura de soluţionare a celor 2 incidente este comună. Cazurile pot fi grupate în 4 categorii, şi anume: 1. calitatea de soţ, rudă sau afin a judecătorului cu una dintre părţi ori cu avocatul sau mandatarul uneia dintre părţi; 2. interesul direct sau indirect al judecătorului cu soluţionarea pricinii; 3. ura sau vrăşmăşia care ar putea exista între judecător, soţ, rude sau afinii acesteia şi ura dintre părţi; 4. ambiţia sau orgoliul propriu care l-ar putea influenţa pe judecător în soluţionarea cauzei datorită faptului că şi-a exprimat părerea asupra pricinii înainte de pronunţarea hotărârii. Procedura de abţinere sau recuzare este stabilită de lege astfel:1. abţinerea se propune de judecător îndată ce cunoaşte existenţa motivului de recuzare prin înştiinţarea preşedintelui instanţei. Propunerea de abţinere trebuie făcută mai înainte ca partea interesată să formuleze o cerere de recuzare dar dacă cererea de recuzare a fost făcută mai întâi, judecătorul poate declara că se abţine.2. recuzarea se propune de partea interesată sau în scris pt fiecare judecător în parte. Propunerea de recuzare trebuie făcută înainte de începerea oricărei dezbateri. Judecarea cererii de recuzare sau abţinere se face de către instanţa sesizată cu pricina în care au fost ridicate aceste incidente în alcătuirea căreia nu poate intra judecătorul care s-a abţinut ori a fost recuzat. Judecarea cererii de recuzare sau de abţinere se face în Camera de Consiliu fără prezenţa părţilor şi cu ascultarea judecătorului recuzat sau care s-a abţinut. Instanţa competentă va pronunţa o încheiere care se citeşte în şedinţă publică. În cazul în care cererea este respinsă soluţionarea procesului va fi reluată cu participarea judecătorului care a fost recuzat sau care s-a abţinut. În caz contrar judecătorul nu mai poate face parte din completul de judecată. Instanţa este greşit alcătuită şi atunci când sunt încălcate orice alte prevederi legale în legătură cu compunerea sau instituirea instanţei, dacă:1. la judecată participă un nr mai mic sau mai mare de judecători decât cel prevăzut de lege pt cauza respectivă.

6

Page 7: Procedura Civila(Referat)

2. un judecător stagiar care a promovat examenul de capacitate soluţionează o altă pricină decât cele prevăzute de Codul de Procedură Civilă.3. completul de judecată este alcătuit cu un judecător eliberat din funcţie sau suspendat.

Părţile Drepturile şi îndatoririle părţilor. Drepturile: - de a adresa cereri instanţei; - de a participa la judecată fiind necesară în acest scop cunoaşterea termenului şi a locului ( dr de a fi citate ); - la apărare; - de a îndeplini actele de procedură şi de a participa la raporturile procesuale personal sau prin mandatar; - de a recuza pe judecători, procurori, grefieri sau magistraţi asistenţi, experţi, interpreţi şi traducători; - de a solicita strămutarea pricinii la o altă instanţă în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege; - de a dispune de soarta procesului prin renunţarea la judecată; - la dr subiectiv pretins prin recunoaşterea pretenţiilor reclamantului prin achiesare la hotărârea pronunţată ori prin încheierea unei tranzacţii; - de a exercita căile de atac; - de a cere executarea silită. Îndatoririle: - îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege; - de a exercita drepturile procedurale cu bună credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege; - de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului; - de a-şi dovedi pretenţiile şi apărările.

13.03.2007Curs 3

Coparticiparea procesuală

7

Page 8: Procedura Civila(Referat)

De cele mai multe ori la judecata în primă instanţă există un singur reclamant şi un singur pârât, iar în apel avem un singur apelant şi un singur intimat. Sunt frecvente cazurile în care poziţia contradictorie în cadrul aceluiaşi proces există între mai mult de 2 persoane adică 2 sau mai multe persoane au calitatea de reclamant sau pârât, apelant sau intimat. Această situaţie e cunoscută în lit. de specialitate sub denumirea de coparticipare procesuală. Situaţia coparticipării procesuale = aplicaţie în plan procesual a pluralităţii subiectelor active sau pasive de la raportul juridic civil. Ex: Doi creditori care au împrumutat cu o sumă de bani pe un debitor solicită obligarea acestuia la înapoierea sumei. Hotarârea prin care s-a respins cererea de chemare în judecată este apelată numai de către unul dintre ei. Creditorul cheamă în judecată atât pe debitorul principal cât şi pe cel care a garantat datoria acestuia, iar apelul este introdus după caz numai de unul dintre cei 2 pârâţi sau împotriva unuia dintre cei 2 pârâţi.

Clasificare 1. După criteriul rolului voinţei părţilor în formarea coparticipării:

- coparticipare procesuală facultativă;- coparticipare procesuală obligatorie.

2. După...................................................: - coparticipare subiectivă; - coparticipare obiectivă.

3. După cum în proces sunt mai mulţi reclamanţi, pârâţi: - coparticipare activă; - coparticipare pasivă; - coparticipare mixtă.

Participarea terţilor la judecată

Noţiunea de “terţ” reprezintă persoanele complet străine de proces, pe de-o parte, iar pe de altă parte persoanele care sunt introduse într-un proces în curs de desfăşurare şi care din acel moment devin şi ele părţi dar sunt numite în continuare terţi pt a fi deosebite de părţile iniţiale. Ex: Titularul dreptului de proprietate care a obţinut o hotărâre ce obligă pe pârât la predarea bunului nu va putea pune în executare această hotărâre în cazul în care bunul respectiv este deţinut de o terţă persoană. Va fi nevoie de declanşarea unui nou litigiu, chemându-l în judeccată pe terţul detentor (posesor) spre a obţine o hotărâre prin care şi acesta din urmă urmează a recunoaşte calitatea de proprietar a reclamantului.Pt a simplifica procedura, în cadrul primului proces poate fi redactată o cerere de chemare în judecată a terţului dobânditor în calitate de intervenient. Pt ca

8

Page 9: Procedura Civila(Referat)

hotărârea civilă să producă efectele şi faţă de alte persoane este necesară introducerea acestora în proces.

În anumite cazuri expres prevăzute de lege terţii sunt chiar obligaţi să intervină într-un proces în curs de judecată sub sancţiunea de a nu-şi mai putea valorifica drepturile. Ex: În cazul partajului succesoral creditorii unor coproprietari sunt obligaţi să intervină în procesul respectiv deoarece ei nu vor mai putea ataca ulterior împărţeala.

Codul de procedură civilă reglementează intervenţia voluntară şi 3 forme de intervenţie forţată:

a) chemarea în judecată a altor persoane; b) chemarea în garanţie; c) arătarea titularului dreptului.

Intervenţia voluntară este acea formă de participare a terţilor persoanelor la judecată ce constă în introducerea unui terţ din proprie iniţiativă într-un proces pornit de alte părţi pt a-şi apăra un drept propriu sau pt a apăra dreptul unei părţi din acel proces.Cererea de intervenţie voluntară poate fi formulată de orice terţ care ar putea fi prejudiciat de hotărârea ce ar urma să se pronunţe într-o pricină sau care pretinde un drept propriu în strânsă legătură cu obiectul acelei pricini, nu însă de o persoană care a dobândit calitatea de parte în acel proces.Intervenţia voluntară este de 2 feluri: - intervenţie voluntară principală; - intervenţie voluntară accesorie.

Intervenţia voluntară principală reprezintă cererea prin care un terţ solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată pt a i se recunoaşte sau stabili un drept propriu. Intervenţia voluntară principală se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterii.

Intervenţia voluntară accesorie reprezintă cererea prin care un terţ care justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare pt a apăra drepturile uneia din părţile iniţiale.

a) Chemarea în judecată a altor persoane. Pot art 57 din C de procedură civilă „oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul”.Termenul în care se poate depune cererea de chemare în judecată a altor persoane diferă după cum cererea este formulată de către pârât sau de către reclamant.

9

Page 10: Procedura Civila(Referat)

Cererea făcută de pârât se depune o dată cu întâmpinarea sau când întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.

Cererea de chemare în judecată a altor persoane constă în scoaterea din proces a pârâtului, însă numai în cazul în care pârâtul este chemat în judecată pt o datorie bănească şi recunoaşte pretenţiile băneşti formulate împotriva sa, declarând că vrea să-şi achite datoria faţă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul, depunând totodată suma respectivă.

b) Chemarea în garanţie. Art 60 din Codul de procedură civilă dispune că „partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire”.

Cererea de garanţie poate fi formulată împotriva garantului, precum şi a succesorilor universali sau cu titlu universal ai acestuia. Cererea de garanţie poate fi formulată de către: - garant dar şi de succesorii universali ai acestuia, precum şi de dobânditorul cu titlu particular; - intervenientul voluntar principal, precum şi de terţul chemat în judecată întrucât ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

Cererea de garanţie presupune existenţa unui proces civil aflat în faza judecăţii în primă instanţă. Tb să existe o legătură suficientă între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie.

c) Arătarea titularului dreptului. Art 64 din Codul de procedură civilă dispune că „pârâtul care deţine un lucru pt altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul în situaţia în care a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului”.

Cererea de arătarea titularului dreptului va tb să îndeplinească în afara condiţiilor generale prevăzute pt toate formele de participare a terţilor şi ur cerinţe specifice: reclamantul să urmărească valorificarea unui drept real; pârâtul să deţină cu titlu precar sau să exercite în numele altuia un drept asupra lucrului care formează obiectul dreptului real invocat de reclamant; pârâtul să îl indice pe titularul dreptului.Pârâtul poate face arătarea titularului dreptului printr-o cerere motivată depusă o dată cu întâmpinarea, iar, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

10

Page 11: Procedura Civila(Referat)

Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice în procesul civil

Părţile participă la procesul civil prin intermediul unui reprezentant spre deosebire de simpla asistare care implică acordarea unor sfaturi care nu angajează în nici un fel partea în cauză, reprezentarea în procesul civil are drept consecinţă producerea în persoana părţii reprezentate a tuturor efectelor favorabile sau nefavorabile ce decurg din actele îndeplinite de reprezentant.

Reprezentarea în procesul civil este acea situaţie în care o persoană numită reprezentant îndeplineşte actele de procedură în numele şi în interesul altei persoane care este parte în proces. Părţile în proces pot să exercite drepturile personal sau prin mandatar.

Reprezentarea persoanei fizice prin mandatar neavocat. Deşi partea poate fi reprezentată în procesul civil nu numai de avocat ci şi de o persoană care nu are această calitate, totuşi mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic, potrivit legii, reprezintă partea.

Mandatarul care nu are calitate de avocat poate formula cereri în faţa instanţei, poate propune probe, poate îndeplinii alte acte de procedură dar nu poate pune concluzii. Sunt exceptaţi doctorii în drept sau licenţiaţii în drept care dacă sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al 4-lea grad pot pune concluzii în faţa oricăror instanţe. Doar la nivelul judecătoriilor, mandatarul fără studii juridice îşi poate reprezenta un soţ sau rudele, putând pune şi concluzii.

Conţinutul mandatului judiciar - tb să existe o procură dată pt exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată. Sub aspectul formei procura tb făcută prin înscris sub semnătură legalizată.

Dreptul de reprezentant mai poate fi dat prin declaraţie verbală făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă. Mandatul judiciar nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil, ci dăinuie până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.

Reprezentarea prin avocat. Avocatul are dreptul să reprezinte în temeiul unui contract de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă de avocat şi client sau mandatarul acestuia. Contractul prevede în mod expres întinderea limitelor împuternicirii avocaţiale. Avocatul se legitimează prin împuternicire avocaţială.

În cazul în care reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, instanţa poate acorda un termen pt împlinirea acestei lipse, iar dacă termenul se scurge fără acoperirea acestui viciu de procedură se va hotărî anularea cererii. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant poate fi invocată în orice stare a pricinii.

11

Page 12: Procedura Civila(Referat)

3.2007Curs 4

Competenţa generală

Competenţa( generală) a instanţelor judecătoreşti. Constituţia României prevede în art 126 că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege.

Existenţa unor litigii specializate cu un pronunţat caracter tehnic, precum şi necesitatea de a degreva instanţele judecătoreşti de unele cauze foarte simple impun existenţa unor organe cu atribuţii jurisdicţionale din afara sistemului instanţelor judecătoreşti ceea ce înseamnă că autoritatea judecătorească nu are monopolul funcţiei de a judeca, în unele cauze fiind încredinţate altor jurisdicţii.

Competenţa( generală) în materia controlului de constituţionalitate. Dintre atrbuţiile Curţii Constituţionale enumerăm ur: se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea lor, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor 2 Camere ale Parlamentului, a Guvernului, a ÎCCJ, a Avocatului Poporului, a unui nr de 50 deputaţi sau 25 senatori, precum şi din oficiu asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor şi altor acorduri internaţionale la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor 2 Camere ale Parlamentului sau a unui nr de cel puţin de 50 deputaţi sau 25 senatori; se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor 2 Camere, a unui nr de 50 deputaţi sau 25 senatori; hotărăşte asupra excepţiei de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial.

Competenţa( generală) în materie electorală. Se împarte între instanţele judecătoreşti şi alte organe de jurisdicţie sau cu activitate jurisdicţională.

Alegerile locale. Legea prevede ur competenţe: întâmpinările împotriva omisiunilor, înscrierilor greşite sau a oricăror erori din liste se soluţionează de către primar; împotriva soluţiei date de primar se poate face contestaţie care se soluţionează de către instanţa în a cărei rază teritorială se află localitatea.

Birourile electorale de circumscripţie rezolvă întâmpinările referitoare la propria activitate şi contestaţiile cu privire la operaţiunile birourilor electorale ale secţiilor de votare. Contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra competenţei biroului electoral judeţean se rezolvă la tribunal. Judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pt care se depune

12

Page 13: Procedura Civila(Referat)

candidatura, înregistrează propunerile de candidatură admisă de biroul electoral de circumscripţie.

Alegerile parlamentare. Biroul Electoral Central ( BEC ) se pronunţă cu privire la protocolul de constituire a alianţelor electorale. ÎCCJ soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor BEC-ului de admitere sau respingere a protocolului de constituire a alianţelor electorale. Întâmpinările împotriva omisiunilor, înscrierilor greşite sau oricăror altor erori se soluţionează de către primar.

Alegerile prezidenţiale. BEC rezolvă întâmpinările la propria activitate şi contestaţiile trimise de birourile electorale de circumscripţie. Birourile electorale de circumscripţie rezolvă întâmpinările referitoare la propria activitate şi contestaţiile cu privire la operaţiunile birourilor electorale ale secţiilor de votare.

Competenţa( generală) în materia contenciosukui administrativ ( C A ). Potrivit dispoziţiilor C A tb făcută distincţie între:(1) C A exercitat de instanţe potrivit procedurii de dr comun;(2) C A exercitat de instanţe în temeiul legii speciale de contencios;(3) C A exercitat de jurisdicţii speciale adm cu posibilitatea atacării acestora la instanţele judecătoreşti pt a se asigura respectarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie.Competenţa instanţelor ordinar???

(1) Pot art 1 din Legea 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act adm sau prin nesoluţionarea în temeiul legal a unei cereri se poate adresa instanţei de C A competente pt anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei care i-a fost cauzată. Prin nesoluţionarea în termen a unei cereri se înţelege faptul de a nu răspunde solicitantului în 30 zile de la înregistrarea cererii dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Condiţiile sesizării instanţei, este necesar ca: actul atacat să fie un act adm unilateral; actul adm să fie emis de o autoritate publică; actul să producă o vătămare unei persoane fizice sau juridice într-un dr al acesteia; să se fi îndeplinit procedura adm prealabilă; cererea să fie introdusă într-un termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data comunicării refuzului, data expirării termenului legal de soluţionare a cererii sau data încheierii procesului verbal de realizare a procedurii concilierii.Competenţa de a soluţiona acţiunile directe este împărţită între tribunale şi curţile de apel după cum urmează: litigiile privind actele adm emise de

13

Page 14: Procedura Civila(Referat)

autorităţile publice locale şi judeţene şi cele care privesc taxele şi impozitele, datorii vamale de până la 5 miliarde lei se soluţionează în fond de tribunalele adm-fiscale, iar cele care depăşesc 5 miliarde lei se soluţionează de secţiile de C A şi fiscal ale curţilor de apel.Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele adm-fiscale se judecă de secţiile de C A şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de C A şi fiscal ale acestora se judecă la secţia de C A a ÎCCJ.

(2) Art 5 din Legea 554/2004 exceptează de la controlul pe calea acţiunii directe actele adm pt desfiinţarea cărora se prevede o altă procedură specială. În aceste cazuri cererea nu se îndreaptă la secţiile de C A de la tribunale sau curţi de apel, ci la instanţele judecătoreşti obişnuite, dar care în materia C A sunt instanţe de excepţie. Avem în vedere ur situaţii: - contestaţiile în materie electorală; - plângerile împotriva hotărârilor pronunţate de comisiile judeţene cu privire la contestaţiile persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului; - plângerile împotriva proceselor verbale de contravenţie.

(3) Competenţa instanţelor judecătoreşti de a controla soluţiile unor jurisdicţii speciale adm. Există situaţii în care nu se aplică Legea 554/2004 pt că legea specială prevede o altă instanţă competentă pt controlul soluţiei jurisdicţiei speciale adm. Astfel: a) în materie de expropriere hotărârea comisiei poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel în raza căreia se află imobilul propus a fi expropriat b) în materia invenţiilor, desenelor şi modelelor industriale noilor soiuri de plante,mărcilor şi indicaţiilor geografice controlul judecătoresc este asigurat de regulă prin intermediul Tribunalului Bucureşti.

Competenţa( generală) în materia litigiilor de muncă. Aparţine de regulă instanţelor judecătoreşti, indiferent că ar fi vb de un litigiu care izvorăşte din C I M sau de un litigiu în legătură cu C C M. Există totuşi şi alte competenţe: - Consiliul Superior al Magistraturii ( CSM ) îndeplineşte prin secţiile sale rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor; - plenul Curţii Constituţionale pt abaterile disciplinare săvârşite de judecătorii săi; - Consiliul de disciplină pt abaterile săvârşite de notarii publici împotriva hotărârii acestuia putându-se face contestaţie la Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici; - Competenţa de disciplină a baroului pt abaterile săvârşite de avocaţii din barou; - Consiliul de disciplină a camerei executorilor judecătoreşti pt abaterile săvârşite de către executorii judecătoreşti.

14

Page 15: Procedura Civila(Referat)

Competenţa în materia rezolvării unor neînţelegeri referitoare la exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Unele neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti se soluţionează de autoritatea tutelară şi altele de către instanţele judecătoreşti. Astfel: - în cazul în care părinţii au locuinţe diferite, neînţelegerea dintre aceştia cu privire la locuinţa copilului lor va fi rezolvată de instanţa judecătorească; - cererea unui părinte de a avea legături personale cu copilul minor introdusă în timpul căsătoriei, când soţii sunt despărţiţi în fapt şi nu există o hotărâre judecătorească de stabilire a locuinţei minorului la unul dintre părinţi se soluţionează de către autoritatea tutelară; - cererile în materie de pensie de întreţinere sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cursul procesului de divorţ sau după desfacerea căsătoriei; - cererea de încredinţare a minorului unuia dintre părinţi se rezolvă de instanţele judecătoreşti.

Competenţa în materie de stare civilă. Au atribuţii de stare civilă serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor care funcţionează în subordinea consiliilor judeţene, locale sau a sectoarelor Mun Bucureşti. Serviciul public comunitar de la locul de coborâre sau debarcare în cazul în care naşterea sau decesul ar avea loc în tren, pe o navă pe timpul unei călătorii în interiorul ţării. Comandantul navei, aeronavei în cazul în care naşterea, decesul sau căsătoria, are atribuţii de ofiţer de stare civilă iar la sosirea în ţară tb să înainteze un extras de pe carnetul de drum care ajunge la Primăria Sectorului 1 Buc.

Competenţa în materie succesorală. Criteriul de stabilire a competenţei în favoarea instanţei judecătoreşti sau a notarului public îl constituie caracterul contencios sau necontencios al cererii. Astfel, dacă între moştenitori nu există neînţelegeri, procedura succesorală se desfăşoară în faţa notarului public. Însă, de îndată ce neînţelegerile apar notarul public va suspenda procedura necontencioasă şi va îndruma părţile să se adreseze instanţei judecătoreşti. Rămân în competenţa notarului public luarea măsurilor de conservare a bunurilor, înregistrarea declaraţiei de renunţare la succesiune, eliberarea certificatului de moştenitor.

15

Page 16: Procedura Civila(Referat)

Curs 5

Competenţa materială

Presupune o delimitare între instanţe de grad diferit. Normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect funcţional ( după felul atribuţiilor jurisdicţionale ) şi sub aspect procesual ( după obiectul, valoarea sau natura cererii ).

Competenţa materială a judecătoriei. Pot art 1 din Codul de procedură civilă judecătoriile judecă:în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţeplângerile împotriva hotărârilor autorităţilor adm pb cu activitate jurisdicţională şi a altor organe cu astfel de activitateîn orice alte materii date prin lege în competenţa lor. Se încadrează în această categorie: cererea de asigurare a dovezilor pe cale principală, cererea prin care se solicită îndreptarea greşelilor materiale strecurate în propriile hotărâri, contestaţia în anulare exercitată împotriva unei hotărârii pronunţate de judecătorie, cererile în anularea actelor notariale, cererile prin care se solicită înregistrarea tardivă a naşterii, cererea de înscriere a asociaţiei sau fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Competenţa materială a tribunalelor. Tribunalele judecă în primă instanţă cererile date prin lege în competenţa lor. Ca instanţe de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă. Ca instanţă de recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii care pot legii nu sunt supuse apelului.Tribunalele judecă în primă instanţă: procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani; procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei; conflictele de muncă, exceptând cele date prin norme speciale în competenţa altor instanţe; cererile în materie de contencios adm, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel; cererile în materie de creaţie intelectuală şi proprietate industrilă; cererile pt încuviinţarea, nulitatea şi desfacerea adopţiilor.

16

Page 17: Procedura Civila(Referat)

Competenţa materială a curţii de apel. Curţile de apel judecă în primă instanţă cauzele date în competenţa lor prin lege. Ca instanţe de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale. Ca instanţe de recurs judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri date de lege.Curţile de apel judecă în primă instanţă: procesele şi cererile în materie de contencios adm privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.Curţile de apel mai judecă în alte materii date prin lege în competenţa lor: conflictele de competenţă între 2 tribunale sau între 1 tribunal şi o judecătorie din raza sa teritorială ori între 2 judecătorii ce nu sunt în circumscripţia aceluiaşi tribunal dar care se află în raza teritorială a aceleiaşi curţi de apel. cererile de strămutare pe motiv de rudenie sau afinitate de la un tribunal la altul din circumscripţia sa teritorială; procedura de control a averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere; cererea de suspendare a grevei.

Competenţa materială a ÎCCJ. Pot art 4 din C P C ÎCCJ judecă: - recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. - recursurile în interesul legii şi în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. Legea 304/2004 vorbeşte despre comptenţa fiecărei secţii, a completului de 9 judecători precum şi a secţiilor unite. Pot acestei legi secţiile ÎCCJ soluţionează:

a) cererile de strămutare;b) conflictele de competenţă;c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Completul de 9 judecători judecă şi alte cauze date în competenţa sa prin lege, în afară de recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de secţia penală a ÎCCJ.Art 4 pct 4 din C p c dă în competenţa ÎCCJ ur cauze:

17

Page 18: Procedura Civila(Referat)

Competenţa teritorială

Este reglementată în C p c precum şi în acte normative speciale.Este de 3 feluri:

- competenţă teritorială de dr comun, când cererea se introduce la instanţa de dr comun d p d v teritorial, dar părţile pot conveni să o judece la o altă instanţă.

- competenţă teritorială facultativă, dacă reclamantul are alegerea între 2 sau mai multe instanţe deopotrivă competente.

- competenţa teritorială excepţională, când cererea tb introdusă la o anumită instanţă fără a exista pt părţi posibilitatea de a stabili o altă instanţă.

Competenţa teritorială de dr comun. Pot art 5 din C p c cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Aplicarea acestei reguli presupune că pârâtul are domiciliu în ţară şi că acest domiciliu este cunoscut. În ipoteza în care pârâtul nu are domiciliu în ţară sau nu este cunoscut domiciliul din ţară, instanţa competentă d p d v teritorial este cea de la reşedinţa pârâtului şi dacă nici reşedinţa nu e cunoscută at instanţa competentă este cea de la domiciliu reclamantului.

Reprezentând dreptul comun în materia competentă teritorială, această regulă se aplică ori de câte ori nu există o lege specială sau o dispoziţie legală care să stabilească o alta instanţă competentă d p d v teritorial. În cazul în care pârâtul este persoană juridică de dr privat, cererea este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul principal al acesteia.

Competenţa teritorială facultativă. Există unele situaţii în care pe lângă instanţa de domiciliu sau sediului pârâtului mai sunt competente şi alte instanţe. Dacă pârâtul în afară de domiciliul său are în chip statornic o îndeletnicire profesională, una sau mai multe aşezări comerciale ori industriale, agricole cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletnicire pt obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc. Cererea poate fi introdusă şi la instanţa de domiciliu a pârâtului.

În cazul în care o persoană juridică de dr privat are o reprezentanţă, cererea împotriva acesteia se poate face şi la instanţa locului unde se găseşte reprezentanţa pt obligaţiile care urmează a fi executate în acel loc. Când cererea este îndreptată împotriva mai multor părţi, competenţa teritorială aparţine oricăreia dintre instanţele de domiciliu ale pârâţilor.

În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul asiguratului, fie bunurile asigurate, fie locul unde s-a produs accidentul (art 11 C p c).Cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor pb, caselor autonome şi administraţiilor comerciale se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele de reşedinţă a judeţului unde îşi are domiciliu reclamantul.

18

Page 19: Procedura Civila(Referat)

Competenţa teritorială este alternativă şi în materie de contencios adm. Pot legii 554/2004 reclamantul se poate adresa atât instanţei de domiciliu cât şi celei de la domiciliul pârâtului.

Competenţa teritorială excepţională(exclusivă). Pt unele categorii de pricini legea stabileşte competenţa teritorială în favoarea unei anumite instanţe fără a mai exista posibilitatea pt părţi de a conveni ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă:

- cererile privitoare la bunurile imobile se fac numia la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul.

- în materie de moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Prorogarea competenţei(extindere)

Sunt cazuri în care competenţa unei instanţe primeşte o adevărată extindere, în cazul în care instanţa competentă să soluţioneze cererile cu care a fost sesizată devine competentă să rezolve şi cereri care în mod obişnuit nu intră în competenţa sa. Prorogarea poate interveni în temeiul legii ( prorogare legală ), a unei hotărâri judecătoreşti ( prorogare judecătorească ) sau în temeiul convenţiei părţilor ( prorogare convenţională ).

Prorogarea legală. Intervine în situaţiile prevăzute de art 9, art 17 şi art 164 din C p c.Art 9. “Cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pt oricare dintre ei; în cazul când printre pârâţi sunt şi obligaţi accesori, cererea se face la instanţa competentă pt oricare dintre debitorii principali.”Art 17. „Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.”Art 164 (1) „ Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.” (2)”Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.”

19

Page 20: Procedura Civila(Referat)

(3) „Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.” (4) „Când una din pricini este de competenţa unei instanţe,şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă.”

Prorogarea judecătorească. Este numită şi strămutare, intervine în temeiul unei hotarâri judec. Cazurile de prorogare judecătorească sunt ur:

- delegarea unei alte instanţe. Art 23”când , din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, ÎCCJ, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina.”

- recuzarea , at când nu se mai poate alcătui completul de judecată. Art 30 alin 2” în cazul când pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară.”Art 33 (1) „Instanţa superioară învestită cu judecarea cererii de recuzare prevăzute de art 30 ali 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţă de acelaşi grad, în cazul când găseşte că o cerere de recuzare este întemeiată.” (2) „Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare.”

- administrarea unei dovezi prin comisie rogatorie. (art 169).

8.05.2007

20

Page 21: Procedura Civila(Referat)

Curs 8

Probele în procesul civil

1. Proba prin înscrisuri. Prin înscris se întelege orice declaraţie despre un act sau fapt juridic făcută prin scriere de mânâ, dactilografiere, litografiere, imprimare pe hârtie sau orice alt material. Înscrisurile se clasifică în: - înscrisuri preconstituite, sunt acelea care au fost întocmite cu intenţia de a fi folosite/utilizate ca mijloace de probă în cazul ivirii unui eventual litigiu. - înscrisuri nepreconstituite, sunt folosite în mod accidental pt dovedirea raportului j litigios.În funcţie de modul lor de întocmire, înscrisurile preconstituite sunt: a) înscrisuri autentice. b) înscrisuri sub semnătură privată.

a) Înscrisurile autentice sunt acelea care s-au făcut cu solemnităţile prevăzute de lege de către un funcţionar public care au dreptul de a funcţiona în locul unde s-a încheiat actul. Constituie înscrisuri autentice: înscrisurile notariale, actele de stare civilă, hotărârii judecătoreşti, procesele verbale întocmite de agenţii procedurali însărcinaţi cu înmânarea actelor de proceduri, actele de procedură ale executorilor judecătoreşti.Avantaje: - se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate astfel încât cel care îl foloseşte este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. - înscrisul notarial care constată o creanţă certă şi lichidă, când aceasta ajunge la scadenţă are putere executorie. - data înscrisului autentic nu poate fi contestată pâna la înscrierea în fals, fiind opozabilă şi terţilor. - face dovadă până la declararea falsului.

b) Înscrisurile sub semnătură privată sunt înscrisuri întocmite de părţi fără intervenţia vreunui organ al statului, semnate de părţi sau de partea de la care emană.Condiţia generală pt valabilitatea înscrisului este semnătura părţii sau părţilor de la care emană înscrisul. Întâlnim formalitatea multiplului exemplar care presupune ca înscrisul să fie redactat în atâtea exemplare originale, câte persoane cu interese contrare există, iar pe fiecare exemplar să se menţioneze nr originalelor întocmite. Ca element specific întâlnim menţiunea „ bun şi aprobat “. Aceasta este cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură privată pt constatarea de obligaţii unilaterale. Caracteristici (bun şi aprobat ): - nu este o formulă sacramentală, putând fi înlocuită prin alta echivalentă. - nu este necesară dacă înscrisul este întocmit în întregime de cel ce se obligă.

21

Page 22: Procedura Civila(Referat)

- formalitatea este necesară în cazul obligaţiilor unilaterale, ce au ca obiect o sumă de bani sau un procent/ o câtimă determinată de bunuri generice.

Data întocmirii este un fapt material. Indicarea datei este doar o menţiune a părţilor, care nu poate avea o forţă probatorie mai mare decât alte menţiuni.

2. Proba prin declaraţiile martorilor. Martori – sunt acele personae străine de interesele aflate în conflict care relatează în faţa instanţei despre fapte referitoare la pricina ce se judecă, fapte ce ar servi la rezolvarea ei. Relatarea făcută de martori în faţa instanţei se numeşte depoziţie/declaraţie/mărturie/probă testimonială. Proba testimonială poate fi definită ca fiind declaraţie orală făcută de o persoană fizică înaintea instanţei de judecată, cu privire la un fapt trecut, precis şi pertinent despre care are cunoştinţă personală.

În privinţa admisibilităţii probării actelor juridice prin declaraţiile martorilor, Codul p civilă prevede 2 reguli:interdicţia de a dovedi cu martori actele juridice cu o valoare mai mare de 250 lei.interdicţia de a dovedi cu martori împotriva sau peste cuprinsul unui înscris.Nu pot fi ascultate ca martori: - rudele şi afinii până la gradul al III- lea inclusiv, cu excepţia pricinilor privitoare la starea civilă sau divorţ. - soţul sau fostul soţ, excepţie situaţiile în care părţile convin contrariul. - interzişii judecătoreşti. - cei condamnaţi pt mărturie mincinoasă.

3. Proba prin rapoartele de expertiză. Expertiza poate fi definită ca fiind activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului ce necesită cunoştinţe de specialitate, activitate desfăşurată de un expert desemnat de instanţa de judecată. Expertiza şi raportul de expertiză sunt 2 noţiuni diferite, dar interdependente, întrucât raportul de expertiză este urmarea expertizei în sine, el fiind o relatare făcută de expert în scris sau oral, în care acesta expune constatările şi concluziile sale cu privire la împrejurările de fapt a căror lămurire a fost solicitată.

Instanţa va dispune efectuarea unei expertize dacă apreciază că aceasta este concludentă. Sunt şi situaţii când expertiza e obligatorie sub sancţiunea anulării hotărârii: - expertiza psihiatrică. - avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei în cauză în situaţia înregistrării tardive a naşterii. - expertiza pt stabilirea valorii aportului în natură dacă se înfiinţează SRL de un singur asociat.

22

Page 23: Procedura Civila(Referat)

Propunerea expertizei se face de către părţi prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfăţişare. Instanţa nu e legată de concluziile raportului, acestea constituind elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului.

4. Cercetarea la faţa locului. Nu este un mijloc de probă clasic, ci unul procedural, ce are ca scop cercetarea în afara instanţei a unei probe materiale. CPCivilă prevede că instanţa va putea hotărî ca în întregul ei sau un magistrat să meargă la faţa locului spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt ce se vor arăta prin încheiere. Se solicită de către partea interesată, iar instanţa dacă o găseşte concludentă o va putea dispune prin încheiere, arătând şi punctele ce ar putea fi lămurite la faţa locului.

5. Mărturisirea. Ea este definită ca fiind recunoaşterea de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnică îşi întemeiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă împotriva autorului ei consecinţe juridice. Mărturisirea poate fi extrajudiciară şi judiciară. Mărturisirea extrajudiciară este făcută în afara judecăţii procesului în care se foloseşte acest mijloc de probă. Poate fi verbală sau scrisă. Mărturisirea judiciară este acea obţinută în cursul judecăţii, în faţa instanţei prin interogatoriu sau fără a fi provocată, deci, spontan.Caracterele ei sunt: - este un act juridic unilateral. - este un act juridic de dispoziţie - este un act juridic personal.

6. Prezumţiile sunt consecinţe pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la unul necunoscut. Reprezintă rezultatul a 2 raţionamente: din cunoaşterea probelor directe, judecătorul induce prin raţionament existenţa în trecut a unui fapt vecin şi conex cu faptul generator de drepturi şi din cunoaşterea faptului vecin şi conex se deduce existenţa faptului principal datorită legăturii de conexitate dintre aceste 2 fapte. 2 categorii de prezumţii: - legale, cele determinate special de lege. - simple ale omului care sunt lăsate la „luminile şi înţelepciunea magistratului”. Prezumţii legale. Cazuri: - declararea ca nule a unor acte pe motiv că nu-s încheiate în mod legal. Ex: dispoziţia cu titlu gratuit în favoarea unui incapabil; acte juridice încheiate de tutore, soţul, fraţii sau surorile acestuia, pe de o parte şi minor, pe de altă parte. - dobândirea proprietăţii în anumite împrejurări determinate. Prezumţii simple. 2 condiţii: - să aibă greutate şi putere de a naşte probabilitatea. - să fie admisibilă proba prin declararaţiile martorilor.

23

Page 24: Procedura Civila(Referat)

Curs 9

Apelul

Apelul este o cale ordinară de atac care are ca obiect hotărârile date în primă instanţă de către judecătorii şi tribunale, dacă legea nu prevede altfel. Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administrative cu activitate jurisdicţională şi altor organe cu astfel de activitate, nu sunt supuse apelului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are valoare de până la 1 miliard lei atât în materie civilă cât şi comercială, acţiuni posesorii, cele referitoare la starea civilă, luarea măsurilor asiguratorii etc. Aşa de ex nu sunt supuse, sunt exceptate de calea ordinară a apelului ur hotărâri: hotărârea de declinarea competenţei, hotărârile în materie de divorţ, hotărârile în materie de adopţie, hotărârile pronunţate în conflicte de muncă.

Subiectele apelului. Codul P C face o singură precizare, nu mai are dreptul de a face apel persoana care a renunţat expres la apel cu privire la hotărârea pronunţată de instanţa de fond. Reclamantul şi pârâtul care şi-au disputat un drept în faţa primei instanţe au posibilitatea să se plângă împotriva hotărârii pe calea apelului. Au calitatea de pârâţi şi succesorii în drepturi ai părţilor şi persoanele cărora legea le recunoaşte legitimare procesuală activă sau pasivă. În prima fază a instanţei de fond, partea nu este obligată să exercite apelul personal, ci o poate face printr-un reprezentant convenţional. Dacă mandatarul nu este avocat îşi va justifica calitatea printr-o procură. Terţii care nu au fost părţi în proces, nu au dreptul de a face apel chiar dacă ar fi interesaţi în cauza respectivă. În mod excepţional se recunoaşte calitatea de subiect activ sau pasiv unor persoane care nu au luat parte la judecata primei instanţe. Excepţii: a) această persoană poate fi dobânditorul particular al unui drept sau care formează obiectul litigiului, dacă transmisiunea a avut loc după pronunţarea hotărârii de fond şi înaintea expirării termenului de apel. b) creditorul chirografar poate exercita apelul sau recursul pe calea acţiunii oblice (subrogatorie) în numele debitorului său cu excepţia cauzelor cu caracter strict personal. Judecata apelului este de competenţa tribunalului, dacă se atacă o hotărâre pronunţată în judecătorie sau de competenţa Curţii de Apel împotriva hotărârii pronunţate de tribunal. Termen de 15 zile pt apel de la comunicarea hotărârii, calculate pe zile libere, în caz că termenul se sfârşeşte în ziua de sărbătoare sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la finele primei zile de lucru următoare.

24

Page 25: Procedura Civila(Referat)

Există 2 cazuri de întrerupere a termenului de apel: 1. moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se va face o singură recomunicare a hotărârii la cel din urmă domiciliu al părţii pe numele moştenirii fără a se preciza numele şi calitatea fiecărui moştenitor. Termenul de apel începe să curgă de la această nouă comunicare. 2. moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii interesate, la domiciliul acesteia, dată de la care va începe un nou termen. În caz de nerespectare a termenului de apel se aplică sancţiunea decăderii, apelul introdus peste termen fiind considerat tardiv, cererea va fi deci respinsă, iar un nou termen de apel nu va mai fi posibil. Hotărârea rămâne definitivă pe data expirării termenului de apel şi nu pe data respectivă tardivă a cererii. Cererea de apel cuprinde: - numele, domiciliul sau reşedinţa persoanei ( pt persoane fizice ), iar denumire, sediu, nr de înmatriculare la registrul comerţului ( pt persoane juridice ). - arătarea hotărârii care se atacă. - motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. - dovezile invocate în susţinerea apelului. - semnătura.Depunerea cererii se face sub sancţiunea nulităţii, la instanţa a cărei hotărârii se atacă. Efectele cererii de apel: - investirea instanţei de apel. - efectul suspensiv de executare.

Procedura de judecata presupune o procedură prealabilă care vizează fixarea termenului de judecată şi apoi asigurarea contradictorialităţii şi a dreptului de apărare.Cât priveşte compunerea completului, legea de organizare judecătorească stabileştă că judecata apelurilor se face în complet cu 2 judecători, indiferent că apelul este de competenţa tribunalului sau a Curţii de Apel.Dacă judecătorii nu cad de acord asupra soluţiei, pricina se supune pe rol şi se va judeca de către un complet de divergenţă format din 3 judecători. Judecarea apelului se va face după regulile de la judecata în primă instanţă şi ţinând cont de dispoziţiile speciale din materia apelului. Condiţii speciale: - părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă. Instanţa poate totuşi să dispună încuviinţarea unor probe a căror necesitate rezultă din dezbateri. - în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi.

25

Page 26: Procedura Civila(Referat)

- instanţa de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel: - poate păstra sau schimba în tot sau în parte hotărârea atacată. Fiind vorba de cale de atac va trebui să se arate dacă apelul a fost admis sau respins. Dacă apelul a fost respins, atunci se înţelege că sentinţa apelată a fost confirmată şi efectele ei menţinute. Dacă apelul a fost admis, înseamnă că hotărârea atacată a fost schimbată în tot sau în parte, hotărârea instanţei de apel trebuind a fi motivată.

26

Page 27: Procedura Civila(Referat)

22.05.2007Curs 10

Recursul

Recursul este o cale ordinară de atac prin care pot fi atacate hotărârile definitive date fără drept de apel sau date în apel ori hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Subiectele recursului sunt aceleaşi ca şi la apel schimbându-se doar denumirea lor, recurent şi intimat.

Instanţa competentă să soluţioneze recursul este: - tribunalul, dacă se atacă o hotărâre pronunţată în ultimă instanţă de judecătorie. - Curtea de Apel, dacă se atacă o hotărâre de tribunal în apel. - Curtea Supremă de Justiţie, dacă se atacă o hotărâre a Curţii de Apel.

Termenul este pot CPC de 15 zile de la data comunicării hotărârii. Există şi termene mai scurte de 5 zile în cazul conflictelor de competenţă, 30 de zile în materia divorţului, 40 de zile împotriva ordonanţei de adjudecare. Termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Întreruperea termenului de recurs are loc în cazul: - decesului părţii care are interes să facă recurs. - decesului mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea.Recursul introdus peste termen va fi respins ca tardiv, hotărârea atacată devenind irevocabilă pe data expirării termenului de recurs.

Cererea de recurs cuprinde ur mentiuni: 1. numele şi domiciliul părţilor sau a reprezentanţilor acestora. 2. hotărârea care se atacă individualizată prin instanţa care a pronunţat-o, nr ei şi data pronunţării, eventual nr dosarului. 3. motivele de casare, de indicare a probelor noi admisibile în recurs. 4. semnătura.

Recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă sub pedeapsa nulităţii. Cererea de recurs, eventual memoriul care însoţeşte această cerere şi cuprinde motivele de recurs, împreună cu înscrisurile ce folosesc drept mijloc de probă, se depun în atâtea exemplare câţi intimaţi sunt plus 1 pt instanţă. Efecte: 1. învestirea instanţei care ca şi în cazul apelului declanşează controlul judiciar. 2. suspendă executarea hotărârilor atacate, dar numai în cazurile expres prevăzute de lege: - privitoare la strămutarea de hotare.

27

Page 28: Procedura Civila(Referat)

- desfiinţarea la construcţii. - plantaţii. - în materia contenciosului administrativ.Totuşi, la cerere instanţa poate dispune motivat suspendarea hotărârii recurate şi în alte cazuri. Suspendarea la cerere poate fi acordată cu sau fără cauţiune care se va stabili după ascultarea părţilor în Camera de Consiliu.

Motivarea recursului. Cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare şi dezvlotarea lor.Motive de casare: 1. când instanţa nu a fost alcătuită pot. dispoziţiilor legale (cu privire la nr de judecători, existenţa unui judecător recuzat). 2. când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii. 3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe. 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de CPC. 6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. 7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. 8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. 9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. 10. când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pt dezlegarea pricinii. 11. când hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Procedura de soluţionare este aceeaşi ca la apel. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs: 1. respingerea recursului ca nefondat. Această soluţie intervine în situaţia în care instanţa apreciază că hotărârea atacată este legală. Dacă soluţia este legală ,dar nu este motivată, soluţia va fi de asemenea, respingerea recursului, dar instanţa de recurs va motiva hotărârea ori va înlocui motivarea greşită cu propria motivare. În caz de respingere a recursului, hotărârea atacată devine irevocabilă. 2. admiterea recursului. Hotărâre nelegală at când instanţa admite recursul şi casează hotărârea. Casarea poate fi totală şi parţială. Casarea totală se referă la toate aspectele deduse judecăţii şi la toate părţile din proces. Casarea parţială este de 2 feluri: casare parţială obiectivă şi casare parţială subiectivă. Casarea parţială obiectivă – desfiinţează numai o parte din hotărârea atacată.Casarea parţiaţă subiectivă – desfiinţează hotărârea numai în favoarea unora dintre părţile din proces.

28

Page 29: Procedura Civila(Referat)

D p d v al instanţei care rejudecă procesul: casare cu reţinere şi casare cu trimitere.

Casarea cu reţinere constituie regula pt tribunale şi Curţile de Apel, deoarece ele în caz de casare vor judeca pricina în fond.

Casarea cu trimitere constituie excepţia de la regula pt tribunale şi Curţile de Apel în cazurile limitativ prev de CPC: - instanţa a cărei hotărâre a fost recurată pt a rezolva procesul fără a intra în cercetarea fondului. - când judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost în mod regulat atâta la dezbaterea fondului. - caz de necompetenţă.

29