UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

MASTER: DREPTUL EUROPEAN AL AFACERILOR

DISCIPLINA: ADMINISTRAREA AFACERILOR INTERNATIONALE

REFERAT

Contractul de leasing

Profesor coordonator,

Conf. univ. dr. Nistor Costel

Masterand,

Aftene Alexandra Georgiana

GALATI -2010

1

Cuprins

1 Noţiunea de leasing pag.3

2 Piaţa de leasing în lume pag.5

3 Caracterele juridice ale contractului de leasing pag.9

4 Elementele obligatorii în contractul de leasing pag.10

5 Efectele contractului de leasing pag.10

6 Contractul internaţional de leasing pag.12

7 Bibliografie pag.16

2

1. Noţiunea de leasing

Viaţa economică a secolului nostru se caracterizează prin dinamism şi

complexitate. Pe lângă caracterul complex al activităţilor ce se conturează în prezent în

diversele economii naţionale, asistăm şi la o diversificare a activităţilor anterioare.

Caracterul de complexitate este vizibil în special în segmentul structurilor proprietăţii

private, elemente componente ale contractelor comerciale sinalagmatice care intervin

între partenerii de afaceri. Apar de asemenea forme moderne de întreprinderi, cu un

specific pronunţat în ce priveşte combinarea factorilor economici (natura, capitalul,

munca, întreprinzătorul). În acest context este cazul să menţionăm companiile

multinaţionale, diversele societăţi comerciale care îmbracă forma leasingului modern1.

Leasingul s-a afirmat ca metoda de finanţare pe termen mediu si lung in

ultimele decenii, îndeosebi in SUA şi ţările Europei Occidentale. In esenţa, leasingul

este o forma de închiriere realizată de societăţi financiare specializate (societăţi de

leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari), care nu dispun de

fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurgă la credite bancare pentru

cumpărarea acestora de la producători2.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi

juridic.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în

care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care

permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul, cu

posibilitatea de a-l cumpăra la un preţ rezidual.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul

economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi

preluat de ţările europene occidentale.

Definiţia operaţiunilor de leasing trebuie să reliefeze elementele esenţiale ale

acestora, precum şi modul lor de realizare.

1 Andreica Marin, Leasing-ul - cale de finanţare a investiţiilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, Editura Grimm, Bucureşti 1997, p.34.2 Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban), R. – Decizia de finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003, p.43.

3

Definiţiile din diferitele legislaţii naţionale ale statelor europene prezintă

aceleaşi caracteristici esenţiale ale leasingului. Identitatea de structură a operaţiunilor

de leasing îşi are explicaţia în originea comună a diferitelor reglementări naţionale,

respectiv în dreptul american.3

Leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul

unei plăţi sau a unei serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă

convenită.

Faţă de aprecierile făcute, definim leasingul ca fiind operaţiunea prin care o

parte, denumită finanţator, se angajează la cererea unui utilizator, să-i asigure posesia

sau folosinţa unui bun, cumpărat sau realizat de finanţator, contra unei redevenţe, iar la

sfârşitul perioadei de folosinţă convenite, să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului

de a dobândi proprietatea bunului la un preţ rezidual, sau de a prelung contractul de

leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

Schematic, această operaţiune este prezentată astfel: ( schema nr. 1 )

Schema nr. 1

Privită din prisma societăţii de leasing, operaţiunea reprezintă o cumpărare a

unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării.

Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul constituie o formă de creditare

în cadrul căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea

acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat sub forma ratelor de leasing şi, în final, a

preţului rezidual.

Rezultă că pentru beneficiar leasingul este o afacere pe banii societăţii de

finanţare, el asigurând managementul afacerii. Tot din acest unghi de vedere, leasingul

apare ca o vânzare în rate în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu

ultima rată.

2. Piaţa de leasing în lume3 Clocotici D., Gherghiu Gh., Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998, p.76.

4

Cumpără Închiriază

bunul bunul

SOCIETATEA DE LEASING

FURNIZOR BENEFICIAR

Alegerea leasingului ca alternativă de finanţare a crescut constant de-a lungul

timpului, devenind alternativa preferată de 80% din firmele americane şi ajungând să

reprezinte peste 70% din "averea" acestor companii. În 2008 volumul anual al

leasingului a depăşit în Statele Unite 200 de miliarde de dolari şi 30% din totalul

capitalului investit în echipamente4.

Unul dintre principalele motive pentru care leasingul este o alternativă

financiară atât de populară în lume este acela care sintetizează de fapt "filozofia"

leasingului:

nu proprietatea asupra mijloacelor fixe, ci utilizarea lor efectivă este aceea

care aduce profit;

a fi proprietar asupra unor echipamente vechi sau depăşite moral nu

foloseşte nimănui şi nu constituie un atu pentru o companie;

obţinerea în folosinţă, cu un minim de capital investit, a unor echipamente

moderne şi performante, măreşte eficienţa, atrage creşterea volumului afacerii şi al

activităţii, aducând în final mai mult profit.

Potrivit unui studiu al profesorului Sudhir P. Amembal, Preşedinte şi C.E.O. al

Amembal Capital Corporation, Amembal & Associates şi Amembal & Gileart - firmă

de consultanţă a guvernului american, istoria leasingului în lume s-a dezvoltat şi se

dezvoltă în continuare invariabil, la terminarea după un model de evoluţie structurat în

şase faze, în funcţie de stadiul în care se află piaţa de leasing. Este cunoscut deja

termenul de "emerging markets" cu care s-a făcut în ultimii ani referire la ţările Europei

de Est, dar şi la alte ţări a căror economie de piaţă este în expansiune, în curs de

dezvoltare şi consolidare. La polul opus se situează pieţele "mature", cum sunt cele ale

ţărilor occidentale în care economia de piaţă a atins stadiul unei dezvoltări complete.

În ultima decadă s-a observat un boom al pieţelor de leasing aflate într-o

continuă extindere5.

În perioada 2000 - 2006 media anuală a creşterii volumului de leasing pe

continentul Nord-American, considerată ca o regiune dezvoltată din punct de vedere

economic, deci "matură", a fost aproximativ 6%. Pe de altă parte, în America de Sud,

considerată ca o regiune de extindere a volumului de leasing şi, totodată, nu atât de

dezvoltată economic, creşterea în aceeaşi perioadă a fost surprinzătoare şi anume 42%. 4 Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Editura Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1999, p.76.5 Coroian S., Leasingul – descriere şi avantaje, Conferinţa Simopan, 1998, p.33.

5

Desigur, realizarea unei rate de creştere mai mare este datorată, în principal, faptului că

se porneşte de la o bază de calcul mică, raportul fiind făcut pentru o regiune mai puţin

stabilă din punct de vedere economic. Totuşi, foarte puţini vor fi aceia care nu vor

recunoaşte că viitorul în dezvoltarea industriei de leasing aparţine nu pieţelor “mature”

din punct de vedere economic, ci pieţelor în dezvoltare, aşa numitele “emerging

markets”.

Pornind de la aceste considerente şi de la observaţiile bazate pe un studiu

efectuat de Prof. Amembal în decursul a 20 de ani în peste 40 de ţări având pieţe în

expansiune (“emerging markets”), s-a constatat că evoluţia pieţelor de leasing în lume

are loc de la stadiul de “inexistent” la cel “matur” în şase faze:

1. Închirieri

2. Leasing financiar simplu

3. Leasing financiar creativ

4. Leasing operaţional

5. Produse financiare noi

6. Consolidare

Cele şase faze ale ciclului de leasing pot fi explicate mai pe larg astfel:

1. Închirieri: a precedat produsul financiar de leasing de secole şi, chiar şi în

ziua de azi, această industrie este extrem de viabilă şi competitivă în aproape toate ţările

din lume. Sistemul de închirieri este caracterizat prin termen scurt (de obicei mai puţin

de 12 luni), de natură full service. Aproape contractului de închiriere utilizatorul

înapoiază echipamentul proprietarului.

Leasingul modern6, aşa cum îl ştim, a început cu aproximativ un secol în urmă

atât în Regatul Unit al Marii Britanii, cât şi în S.U.A. sub forma

2. leasingului financiar simplu. În fiecare ţară din lume (cu excepţia

Argentinei, din cauza unor deficienţe în legislaţie), acesta este cu adevărat primul

produs de leasing ca parte distinctă de închiriere7. Acest produs este în mod invariabil

caracterizat de faptul că utilizatorul intenţionează să achiziţioneze echipamentul prin

intermediul leasingului.

6 Molico T., Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003, p.65.7 Coroian S., op.cit., 1998, p.51.

6

Leasingul este pur şi simplu un instrument financiar prin intermediul căruia, la

sfârşitul perioadei, utilizatorul achiziţionează echipamentul pentru o valoare nominală

prin plata integrală a ratelor (redevenţelor). În această fază leasingul este un produs

nou, clientul fiind prea puţin familiar cu acest termen. Ca urmare, ideea de a fi

proprietarul unor bunuri conferă clientului un sentiment de siguranţă, ceea ce joacă un

rol important în procesul de decizie. De asemenea, proprietarul (lessorul) intenţionează

mai degrabă să finanţeze echipamentul ce face obiectul contractului de leasing şi nu

poate, sau nu vrea să-i fie returnat la sfârşitul perioadei de leasing. Riscul de credit este

evaluat şi acceptat de proprietar (lessor), şi nu riscul legat de echipamentul sau

proiectul în sine (riscul de produs). Acesta din urmă, pentru a fi acceptat de către lessor,

necesită o piaţă secundară dezvoltată care nu există în această fază. În general, faza

leasingului financiar simplu durează de la 5 la 7 ani. Printre ţările considerate a fi în

această fază sunt: Honduras, Polonia, România, Rusia şi Thailanda8.

Odată cu trecerea timpului şi cu implicarea şi a altor jucători pe piaţă, industria

leasingului intră în cea de a treia fază, cea a

3. leasingului financiar creativ. În decursul acestei faze, finanţatorii – lessorii

încep să-şi structureze multe din contractele de leasing financiar şi, de asemenea, să

furnizeze utilizatorului multe şi variate opţiuni atât pentru derularea contractului, cât şi

pentru finalul acestuia, cum ar fi opţiunea de a reînnoi contractul bazat pe o rată

reziduală fixă (utilizatorul trebuie fie să cumpere produsul, fără să reînnoiască

contractul). În majoritatea ţărilor, leasingul aflat în această fază a cunoscut cea mai

mare dezvoltare, atât ca volum, cât şi penetrare a pieţei.

4. leasingului operaţional, a luat naştere cu trecerea timpului, prin

intensificarea competiţiei, transferului de tehnologie de la o piaţă naţională de leasing la

alta, datorită cerinţelor şi standardelor impuse de companiile multinaţionale de leasing

şi dezvoltarea pieţelor secundare. În unele ţări cum ar fi Mexic, produsul este susţinut

de faptul că leasingului financiar i se neagă statutul de “leasing adevărat”. Principala

trăsătură a acestui produs este aceea că utilizatorul poate să returneze echipamentele la

sfârşitul perioadei de leasing. Cele mai multe oferte de leasing operaţional sunt de tipul

full service leasing.

Continua competiţie intensă a dus la creativitatea crescândă a lessorilor, iar

transferul tot mai intens de tehnologie propulsează industria în faza a cincea, ce a

8 Nişulescu, I., Alternative privind finanţarea IMM – creditul bancar versus leasing, Gestiunea şi Contabilitatea Firmei, v. 9, nr. 3, 2006, p.76.

7

5. dezvoltării de noi produse. În această fază, leasingul operaţional devine

extrem de sofisticat, cu termeni de finalitate opţionali, opţiuni de terminare a

contractului înainte de termen, actualizări şi contracte de leasing cu reînnoire automată

asemănătoare cu liniile de credit revolving, reînnoirea tehnologiei şi multe altele. Faza

a ( 5. ) aduce noi produse precum: “securatization”, “venture leases” şi “synthetic

leases” (credite înregistrate în afara bilanţului)9.

În final, industria de leasing, urmând o curbă clasică a industriei din copilărie la

maturitate, intră în faza ultimă, faza de maturitate.

6. consolidare substanţială în cadrul industriei. O astfel de consolidare ia forma

fuziunilor de companii, achiziţiilor de firme, parteneriatelor sau alianţelor între firme.

Maturitatea presupune marje de profit mai reduse care determină lessorii să caute

realizarea profitului prin eficienţă operaţională mai degrabă decât prin creşterea

volumului de vânzări. Penetrarea se aplatizează în decursul acestei faze, pentru ca

volumul de leasing creşte numai odată cu creşterea generală a economiei. Economia de

leasing a SUA a intrat în faza de maturitate cu aproximativ cinci ani în urmă.

Deşi cele şase faze se aplică în mod universal în fiecare ţară din lume, este

foarte important să notăm ca, în primul rând, secvenţa se aplică la industrie în general

în cadrul fiecărei ţări şi nu tuturor firmelor de leasing care acţionează la un moment dat

pe piaţa respectivă.

De asemenea, în România, deşi economia este în stadiul de dezvoltare care

creează cadrul abia pentru faza a doua a industriei de leasing, acţionează pe piaţă firme

de leasing a căror experienţă pe piaţă şi calitate crescută a serviciilor le permit să

abordeze leasingul în mod creativ, ceea ce înseamnă soluţii de leasing specifice unei

faze superioare – leasingul financiar. În al doilea rând, fiecare fază nu este exclusivă.

Folosind SUA ca exemplu, deşi industria a atins maturitatea, mulţi lessori continuă să

ofere numai leasing financiar, alţii sunt specialişti în leasing operaţional, pe când alţii se

diversifică în produse cum ar fi leasingul sintetic.

Odată cu evoluţia pieţelor în expansiune “emerging market” către maturitate,

ciclul de leansing (de la stadiu de leasing simplu financiar la maturitate) a devenit din

ce în ce mai scurt. Acesta este, fără îndoială, rezultatul colaborării în domeniul

informaţiei şi a transferului de tehnologie dintre pieţe, progresului din ce în ce mai

rapid prin intermediul ciclului evolutiv10.9 Molico T., op.cit, 2003, p.7.5.10 Gh. Ialomiţeanu, L. Voinescu - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005, p.76.

8

3. Caracterele juridice unui contract de leasing

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, care se încheie între

societatea de leasing, în calitate de locator (finanţator) şi locatar (beneficiar). Alături de

condiţiile generale referitoare la încheierea actelor juridice, locatorul trebuie să

îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de lege. Beneficiarul trebuie să

îndeplinească şi condiţii speciale referitoare la destinaţia bunului contractat şi plata

redevenţelor.

Este un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial pentru că ambele părţi au

interese patrimoniale, evaluabil în bani, primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei.

Locatorul primeşte redevenţe plătite periodic de către utilizator din care îşi păstrează "o

marjă de profit", iar utilizatorul beneficiază de folosinţa bunului pe perioada derulării

contractului, iar la sfârşitul acesteia poate achiziţiona bunul la valoarea reziduală a

acestuia (art. 9 lit. d).

Contractul de leasing este consensual, poate fi încheiat prin simplul acord de

voinţă al părţilor . Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin act

scris şi realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintă condiţii de valabilitate, ci

doar condiţii "ad probationem" (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice)

şi "de opozabilitate" (conform art. 21 din Ordonanţa nr. 51/1997)11.

Este un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot

parcursul derulării contractului. Acest fapt are consecinţe importante asupra

desfăşurării raporturilor dintre părţi, dintre care amintim problema riscului, a efectelor

privind neexecutarea contractului şi rezilierii ori a prescripţiei dreptului la acţiune.

Este un contract intuitu-personae în ceea ce priveşte pe utilizator, societatea de

leasing încheind contractul fără acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul

succesiunii universale (fuziune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile şi

obligaţiile prevăzute în contract nu se sting, indiferent dacă transmiterea se referă la

patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. În cazul bunurilor cu destinaţie comercială

sau industrială, succesorul trebuie să respecte condiţiile de exploatare, la momentul

încheierii contractului.

11 OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, modificată prin Legea 99/1999 – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – republicată în M.O 9 / 2000, modificată prin Legea 571 /2003.

9

4. Elementele obligatorii în contractul de leasing

Elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de leasing sunt

următoarele:

a.) numele părţilor din contractul de leasing:

locatorul / finanţatorul

utilizatorul;

b.) descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;

c.) valoarea totală a contractului de leasing;

d.) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora;

e.) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

f.) clauza privind obligaţia asigurării bunului;

g.) drepturile şi obligaţiile părţilor, conform actului normativ citat.

Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele

prevăzute mai sus, următoarele:

a.) valoarea iniţială a bunului

b.) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea

bunului la condiţiile în care poate fi exercitat.

10

5. Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;

să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;

să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor12;

să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile

nu sunt din culpa utilizatorului13.

Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:

să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;

să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;

să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în

care asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite

acordul societăţii de leasing;

să conserve bunul în stare de funcţionare14;

să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.

Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii a căror aducere la

îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing

are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate

înlocui echipamentul învechit, uzat sau depăşit. Această înlocuire implică perceperea

unei chirii majorate.

Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat

echipamentul de către beneficiar. În acelaşi timp, este îndrituită să vândă echipamentul

locatarului în condiţiile examinate în subcapitolele anterioare.

Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în

contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar

clientul are obligaţia: să restituie echipamentul; să suporte cheltuielile aferente; să

plătească ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o

indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea 12 Sau să achite contravaloarea lor.13 Aceste obligaţii sunt stipulate în contractul de leasing, încă din momentul perfectării acestuia14 O asemenea obligaţie se referă la toate formele de leasing.

11

pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare

beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancţionator, de pedepsire a

utilizatorului.

Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte

persoane sau să-l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate

în raport cu viaţa economică a echipamentului respectiv.

Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului, instanţele arbitrale

s-au pronunţat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul

acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie să

respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui

asemenea comportament, au de câştigat toate părţile implicate, iar afacerea se derulează

cu succes.

6 Contractul internaţional de leasing

Leasingul este un instrument de finanţare a investiţiilor pe termen mediu şi lung

care s-a dovedit foarte eficient, atât în tranzacţiile naţionale cât şi în cele internaţionale.

Fie că este vorba de finanţarea de investiţii private ori guvernamentale,

leasingul este un canal de orientare a fondurilor către zonele economice în dezvoltare15.

Contractul internaţional de leasing se compune şi se derulează, în principiu,

după aceleaşi criterii ca un contract intern.

Însă, pentru că un contract internaţional se guvernează doar după propriile sale

clauze, contractul internaţional va trebui să cuprindă toate clauzele necesare

funcţionării contractului.

Alături de clauzele generale ale contractului de leasing, contractul internaţional

de leasing va cuprinde şi clauzele specifice tranzacţiilor internaţionale.

Legea aplicabilă

15 Mazilu Dumitru, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p.165.

12

Contractul internaţional de leasing va trebui să prevadă cărei legislaţii îi va

reveni misiunea, să guverneze raporturile dintre părţi şi care va fi instanţa competentă

în caz de litigiu.

O asemenea clauză este permisă şi de legea română privind raporturile de drept

internaţional privat – Legea nr. 105/1992 -, care prin art. 73, dă posibilitatea

contractanţilor ca, de comun acord, să aleagă legea competentă în contract.

Părţile convin ca regulă, să desemneze prin contract că autorităţile şi legislaţia

statului unuia dintre contractanţi să fie competente în soluţionarea oricăror litigii.

Este posibil , de asemenea, ca părţile să opteze pentru o altă soluţie,

desemnând o altă autoritate judecătorească şi o altă legislaţie. De multe ori sunt

preferate curţile de arbitraj, fie cele de pe lângă camerele de comerţ şi industrie

naţionale, fie cea de pe lângă Camera de Comerţ de la Paris, UNCITRAL16.

În 1965 a fost instituit Centrul Internaţional pentru reglementarea diferendelor

legate de investiţii (ICSID), care este un mecanism specializat pentru litigiile

internaţionale referitoare la investiţii. Centrul funcţionează în baza unei convenţii

semnate de 139 de state, din care 126 sunt membrre ICSID.

Dacă părţile provin din state care au încheiat între ele acorduri de promovare şi

protejare reciprocă a investiţiilor, atunci părţile vor ţine seama şi de prevederile

referitoare la soluţionarea litigiilor cuprinse în aceste acorduri bilaterale.

La 28 mai 1988, s-a încheiat la Ottawa, Convenţia UNIDROIT asupra

Leasingului Financiar Internaţional. În preambulul Convenţiei, se arată că raţiunile

pentru care statele părţi au înţeles să încheie această convenţie sunt:

1) importanţa eliminării anumitor impedimente juridice din calea leasingului

financiar internaţional pentru echipamente şi menţinerea echilibrului între interesele

diferitelor părţi implicate în tranzacţie;

2) necesitatea de a da leasingului financiar internaţional mai multă

accesibilitate;

3) regimurile juridice care guvernează contractul tradiţional de închiriere trebuie

să fie adaptate relaţiilor tripartite caracteristice care apar în cadrul operaţiunilor de

leasing financiar;

4) utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate în principal de aspectul

dreptului comercial şi civil al operaţiunilor de leasing financiar internaţional.

16 Mazilu Dumitru, op.cit., p.213.

13

În conformitate cu art. 4, Convenţia guvernează operaţiunile de leasing financiar

referitoare la toate echipamentele, cu excepţia acelora care trebuie să fie utilizate în

principal de către locatar cu titlu personal, familial sau casnic.

Cât priveşte subiectele contractului de leasing, Convenţia se aplică atunci când

locatorul cât şi locatarul au sediul în state contractante sau atunci când contractul de

furnizare, cât şi contractul de leasing sunt guvernate de legea statului contractant.

Convenţia consacră principalele drepturi şi obligaţii pe care le au părţile, în

virtutea unui contract de leasing. Prevederile Convenţiei au caracterul de regulă, ele

aplicându-se tuturor contractelor de leasing, dacă prin acestea nu s-a renunţat în mod

expres la beneficiul Convenţiei. Art. 5 alin. 2 arată care sunt clauzele obligatorii de la

care nu se poate deroga, la fel şi art. 8 alin. 3 privitor la garanţia pentru evicţiune.

Prevederile generale ale Convenţiei referitoare la descrierea operaţiunilor de

leasing, la obligaţiile părţilor, la opozabilitatea drepturilor ori la sancţiunile posibile, se

suprapun în mare măsură prevederilor corespondente din Ordonanţa nr. 51/1997.

Convenţia instituie numai cadrul juridic pe baza căruia să se deruleze

operaţiunile de leasing şi să se soluţioneze litigiile apărute, lăsând pe seama “dreptului

comun” determinarea instanţelor competente de soluţionare a litigiilor17.

În situaţia în care părţile contractante doresc să beneficieze de posibilitatea ca

eventualele litigii să fie soluţionate prin arbitraj, ele trebuie să încheie separat o

convenţie în acest sens, ori să introducă în contract o clauză compromisorie. Deşi

clauza compromisorie poate fi inserată în contractul internaţional de leasing, ea este o

convenţie de sine stătătoare.18

Pentru a evita riscurile decurgând din fluctuaţiile monetare, părţile unui contract

internaţional de leasing pot introduce între clauzele contractuale o clauză de

impreviziune, ori un pact de menţinere a valorii. Asemenea clauze nu se referă decât la

prestaţiile monetare.

Astfel, societatea de leasing îşi rezervă dreptul de a indexa redevenţele datorate

de utilizator în concordanţă cu fluctuaţia monedei în care se efectuează plăţile.

De asemenea, conform clauzei de impreviziune, în situaţia în care obligaţiile

unei părţi devin imposibil de executat, ori executarea lor ar duce la falimentarea părţii,

contractul va înceta.

17 Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 2003, p.101.18 Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008, p.65.

14

O asemenea posibilitate este recunoscută numai atunci când situaţia

extraordinară a contractului este cauzată de un factor extern şi independent de voinţa

acestuia. Se reţin în acest sens crize economice şi sociale grave, etc. Această clauză nu

se identifică cu un pact de nerăspundere; în contractul de leasing, utilizatorul răspunde

pentru distrugerea bunului, în mod obiectiv, chiar şi în caz de cutremur, greve politice

şi de forţă majoră.

Dacă ulterior angajării unor acorduri preliminare cu furnizorul de bunuri,

beneficiarul primeşte o ofertă din partea altui furnizor, însă în condiţii mai favorabile,

beneficiarul se poate prevala de avantajul “clauzei de oferte concurente”.

Clauza de ofertă concurentă este o convenţie distinctă ce poate fi înscrisă într-un

contract ori poate fi semnată separat la începutul negocierilor contractuale. Clauza de

ofertă concurentă dă posibilitatea părţii care a primit o asemenea ofertă mai favorabilă

de a cere celeilalte părţi reconsiderarea înţelegerilor anterioare şi modificarea

condiţiilor contractuale. Într-o asemenea situaţie, cealaltă parte poate accepta

modificarea contractului, ori poate cere rezilierea contractului19.

Bibliografie

19 Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional - contractul de leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti, 2006, p.76.

15

1. Andreica Marin, Leasing-ul - cale de finanţare a investiţiilor pentru

întreprinderi mici şi mijlocii, Editura Grimm, Bucureşti 1997.

2. Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan

(Şerban), R. – Decizia de finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC,

Bucureşti, 2003.

3. Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă,

Editura Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1999.

4. Clocotici D., Gherghiu Gh., Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998.

5. Coroian S., Leasingul – descriere şi avantaje, Conferinţa Simopan, 1998.

6. Ialomiţeanu, Gh., L. Voinescu - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind

leasingul, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005.

7. Molico T., Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed.

CECCAR, Bucureşti, 2003.

8. Nişulescu, I., Alternative privind finanţarea IMM – creditul bancar versus

leasing, Gestiunea şi Contabilitatea Firmei, v. 9, nr. 3, 2006.

9. OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,

modificată prin Legea 99/1999 – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea

reformei economice – republicată în M.O 9 / 2000, modificată prin Legea 571

/2003.

10. Mazilu Dumitru, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina

Lex, Bucureşti, 2007.

11. Nistor Costel, Administrarea afacerilor internationale, (note de curs).

12. Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere,

Editura Economică, 2003.

13. Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008.

14. Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului

Internaţional - contractul de leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti.

16