In vederea aderarii la Uniune Europeana si in scopul modernizarii Ministerului

Administratiei si Internelor, Politia Romana a cunoscut in ultima perioada ample

modificari de structura si fond, in ceea ce priveste domeniile de activitate. Pe de o

parte datorita faptului ca societatea a devenit mai complexa sub aspectul faptelor

infractionale ce intra in competenta Politiei si patrunderii influentelor mai bune sau

mai rele din exterior, a luat nastere necesitatea de a se creea o noua baza legala si de a

se modifica cea existenta, exemplul prim fiind modificarea Constitutiei si Codului

penal. Sub aspectul activitatii profesionale, acest fapt presupune o specializare a

muncii de politie pe domenii care anterior nu aveau echivalent in realitatea societatii

romanesti. Astfel si in ceea ce priveste asigurarea ordinii publice s-a adoptat o noua

perspectiva si s-au implementat concepte inexistente anterior, fie dupa modelul altor

state, fie proprii, specifice, situatiei operative, in functie de raza de competenta a

politistilor.

Demersurile amintite nu au avut loc in mod abstract doar in ceea ce priveste,

structura, ci scopul declarat a fost acela de a modifica atat perceptia opiniei publice

asupra institutiei politienesti si mai ales asupra oamenilor ce desfasoara activitati

specifice Ministerului Administratiei si Internelor. O schimbare de perspectiva s-a

impus si in randul celor ce fac parte din categorie profesionala de politist de siguranta

publica, in sensul ca acestia vor trebui sa atinga un optim comportamental si

profesional care sa le permita desfasurarea activitatii profesionale la standarde cat mai

ridicate.

Concluzia ce se poate trage este aceea ca modificarile au avut ca centru de

interes tocmai individul, omul, care este implicat in activitate, caci fara aplicarea in

practica prin intermediul acestora, demersurile amintite ar ramane in faza de concept

sau teorie.

Din aceasta perspectiva scopul acestei lucrari este acela de a aborda din

perspectiva psihologiei conceptul de ordine publica si implicatiile acestuia si de a

evidentia pe baza sarcinilor profesionale ale politistului, a carui competenta se

1

manifesta in domeniul sigurantei publice, pe de o parte trasaturi de personalitate

necesare si pe de alta parte investigarea celor existente in scopul compatibilizarii si

completarii reciproce. Cercetarea are ca scop principal decoperirea profilului de

personalitate ideal al celor din aceasta categorie profesionala si compararea lui cu cel

obtinut de catre participantii la studiu.

Realizarea primului dintre profile are ca punct de pornire psihoprofesiograma

agentului de siguranta publica, fapt ce face necesara expunerea activitatilor in care

acesta este implicat si care necesita aportul anumitor trasaturi de personalitate.

Categoria profesionala de agent de sigurana publica a fost preferata, pe de o parte

datorita contactului direct al acestora cu opinia publica si faptului ca reprezinta o

categorie profesionala compacta si bine organizata, iar pe de alta parte datorita faptului

ca prin modul in care are loc interactiunea, dat fiind ca si politistul este o persoana ca

oricare alta (cu nemultumiri, frustrari, bucurii), poate influenta perceptia asupra

activitatii desfasurate de institutia politieneasca in general.

Pentru a inlelege obiectul concret de activitate, trebuie mentionat faptul ca

organele de politie desfasoara o activitate complexa pentru prevenirea actelor de

tulburare a ordinii si linistii publice, aceasta defasurandu-se in mod curent,

principalele obiective ale actiunilor de acest fel fiind urmatoarele:

-prevenirea actelor de tulburare a ordinii si linistii publice;

identificarea si neutralizarea activitatii elementelor violente si a persoanelor cu

comportament violent;

-identificarea si tragerea la raspundere, conform prevederilor legale, a

persoanelor ce au comis acte de tulburare a ordinii publice cu ocazia mitingurilor si

manifestarilor autorizate sau neautorizate;

-asigurarea unui control riguros a activitatii elementelor ce au comis

infractiuni grave de natura juridica si a tentatiei de a se sustrage legii.

2. Abilitati de lucru necesare in activitatea structurilor de siguranta publica

2

Avand in vedere complexitatea si volumul sarcinilor de lucru ale agentului de

siguranta publica este necesar ca acesta sa manifeste abilitati de lucru specifice, care

vor luate in considerare la intocmirea fisei postului si la repartizarea sarcinilor

profesionale.

Implicarea in problemele comunitatii: politistul de siguranta publica incearca sa creeze

o atmosfera de respect si incredere reciproca. Societatea civila este atrasa in

identificarea problemelor, cauzelor si conditiilor care favorizeaza savarsirea de

infractiuni si tulburarea ordinii publice, alaturi de Politie.

Schimbul de informatii: are loc interdepartamental in sensul ca dupa culegerea

informatiilor de interes operativ acesta le va transmite sectoarelor ce au competenta in

domeniul respectiv.

Identificarea si singularizarea: politistul colaboreaza cu cetatenii pentru a identifica si

singulariza problemele ce apar.

Solutionarea problemelor: avand in vedere ca agentul de siguranta publica

cunoaste bine zona de competenta si populatia care locuieste pe aceasta raza, poate

contribui la elaborarea unor solutii pentru problemele aparute sau pentru a preveni

aparitia de noi probleme.

Organizarea: politistul organizeaza atat activitati de prevenire, cat si initiative

care au la baza dorinta cetatenilor de a elimina anumite probleme concrete si de a

imbunatati “calitatea” vietii, fapt oglindit in organizarea echipelor de paza si

supraveghere a obiectivelor de interes din zona unde acestia locuiesc.

Comunicarea: agentul poarta discutii in numele institutiei si in baza sarcinilor

repartizate, cu indivizi si grupuri din societatea civila, in scopul educarii publicului in

legatura cu metodele de prevenire a infractionalitatii.

Rezolvarea conflictelor: mediaza, negociaza si rezolva conflictele in maniera

oficiala si neoficiala si incurajeaza oamenii sa rezolve in mod pasnic neintelegerile cu

ceilalti membri ai societatii.

Contacte: realizeza contacte atit cu persoane fizice cit si juridice prin vizite la

domiciliu si la sediile firmelor din zona de competenta, pentru a-i informa despre

3

prevenirea infractionalitatii si pentru obtinerea sprijinului lor in cazul in care totusi

astfel de fapte au loc pe domeniul acestora.

Recrutare si supravegherea voluntarilor: solicita, instruieste si

supravegheaza voluntari din cadrul comunitatilor, incepand de la membri ai clerului si

pana la cei ce lucreaza cu minori si tineri.

Punerea in practica a proiectelor de prevenire a infractionalitatii.

Individualizarea grupurilor sociale cu potential infractional.

Conlucrarea cu sectorul privat.

Personalitatea – ca sistem de interactiune subiect – mediu

Omul este considerat o “fiinta bio-psiho-sociala” si pe aceasta structura are loc

dezvoltarea sa din ontogeneza pana in actualitate. Personalitatea umana ia nastere in

acest context si evolueaza in stadii, de la nastere pana la disparitie. Termenul de

personalitate desemneaza un concept mult prea complex pentru a putea fi strict definit,

avind diverse

acceptiuni in functie de componenta sistemului care prezinta interes la un moment dat.

Astfel inca din 1937 au fost date definitiile de “efect extern” ce apeleaza la

caracteristicile exterioare ale omului, “structura interna” si “pozitivism” (Gordon

Allport – “Structura si dezvoltarea personalitatii”).

1. definitiile prin efect extern – sustin ca personalitatea poate fi considerata modul in

care individul se manifesta in exterior si efectele pe care le produce in comportamentul

altor oameni.

2. definitiile prin structura interna – prezinta personalitatea ca pe o entitate obiectiva,

care exista cu adevarat si are pret

. Din aceasta perspectiva Allport defineste personalitatea ca “organizarea dinamica in

cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si

comportamentul lor caracteristic”.

4

3. definitii pozitiviste – sustin ca structura interna, chiar daca exista, nu poate fi

studiata, nu este accesibila stiintei

Din aceasta perspectiva personalitatea reprezinta: fie suma totala a efectului produs

de un individ asupra societatii, fie deprinderile sau actiunile care influenteaza cu

succes alti oameni, fie raspunsurile date de altii unui individ considerat stimul sau ce

cred altii despre tine.

Dupa cum se poate vedea in toate acceptiunile personalittatea este considerata ca

sistem, un sistem alcatuit dintr-o serie de elemente care datorita interdependentei si

intrepatrunderii intre ele pot fi considerate subsisteme. Acestea sunt reprezentate de:

1.Temperament-latura dinamica si energetica a personalitatii.

2.Aptitudinea – latura instrumentala a personalitatii.

3.Inteligenta – latura rezolutiv-productiva a personalitatii.

4.Creativitatea – latura transformativ –constructiva a personalitatii.

5.Caracterul – latura relational –valorica si de autoreglaj a personalitatii.

1.Temperamentul – latura energetica a personalitatii

Dintre componentele sistemului personalitatii, temperamentul este cel mai usor

accesibil cunoasterii in sensul ca isi produce efectele in exterior, fiind astfel usor de

observat si de categorizat. Definitiile temperametului au fost de multe ori modificate si

reconsiderate in functie de criteriile pe care autorii lor le-au avut in considerare. Ca

latura dinamica si energetica a personalitatii, acesta determina un anumit tip de

comportament, general caracteristic, persoanelor care fac parte din acea categorie.

Cu privire la dotarea temperamentala este stiut ca temperamentele nu sunt supuse

clasificarilor de tip “bun sau rau” si ca acestea nu se regasesc in stare pura, chiar daca

trasaturile unui anumit tip temperamental se manifesta mai accentuat.

5

Cele patru tipuri temperamentale pot fi cuprinse in doua orientari de baza ale

personalitatii studiate si aduse in atentie de C.G.Jung.

Acestea se manifesta in directii diferite si in functie de aceasta, persoana isi pune in

valoare predominant:

a.latura extraverta – reprezentata de orientarea predominanta a persoanei spre lumea

exterioara, a obiectelor si fenomenelor si care determina preferintele, optiunile,

deciziile

b.latura introverta – in cazul careia viata psihica este centrata spre propriile idei despre

lume si despre sine.

In baza acestei conceptii Jung sustine existenta mai multor niveluri psihice: psihicul

constient, psihicul inconstient personal si psihismul inconstient arhetipal. Asfel autorul

considera ca “modul in care se orienteaza eul constient in raport cu lumea si

complementar fata de orientarea inconstientului (…) felul si masura in care eul isi

dezvolta si stapaneste raporturile cu realul” dau nastere celor patru functii de

cunoastere: “doua rationale: functia logica si functia valorica sau afectiva si doua

irationale: functia senzoriala si functia intuitiei”. De la aceasta premisa pleaca teoria

tipurilor proprie aceluiasi autor, care indica o tendinta a persoanei de a prefera o

anumita functie de cunoastere, fapt ce il orientaza pe acesta catre un anumit mod de “a

fi”, prin interiorizarea caracteristicilor si trasaturilor unui astfel de mod de contact cu

realitatea. Ca urmare a acestei orientari iau nastere opt tipuri psihologice bazale care

fac obiectul cercetarii si care vor fi descrise o data cu prezentarea datelor de cercetare.

2.Structuralitatea sistemului de personalitate

Are in vedere premisa conform careia componentele acestui sistem se comporta ca

elemente ale unei structuri, avand legaturi indispensabile unele cu altele si depinzand

unele de existenta altora, in sensul functionarii optime a intregului. Trasaturile de

personalitate reprezinta efecte produse de interactiunea acestor componente de baza

6

care functioneaza in baza unui pattern format dealungul existentei individului. Un

anumit tip de stimul in planul personalitatii da nastere unui anumit tip de reactie

tradusa in latura energetica si dinamica a personalitatii.

Astfel are loc o specializare a trasaturilor de personalitate care nu se mai pot exprima

in termenii simpli de: temperament, inteligenta, caracter, creativitate sau aptitudine, ci

trebuiesc luate in considerare holistic ca un amalgam al acestora, ca o noua materie

constituita din reactia si contopirea celorlalte. Imposibilitatea exprimarii acestui nou

nivel al personalitatii, superior celorlalte a dat nastere modelelor multifactoriale, in

care se studiaza rezultatele interactiunii trasaturilor de personalitate, dand nastere

unora noi, ce descriu o noua realitate. Unul dintre aceste modele care a facut si

obiectul de studiu al cercetarii este modelul Big-Five, care are in componenta cinci

factori primari, de baza care interactionand se nuanteaza si descriu punctual aspecte

ale personalitatii individului. Acesti factori primari se regasesc sub urmatoarele

denumiri:

1.extraversia – capacitatea de orintare a persoanei catre exterior, modul de implicare in

actiune, gradul de sociabilitate

2.agreabilitatea – reprezinta diferentele individuale ce iau nastere in urma interactiunii

sociale si are in vedere calitatile emotionale ale persoanei si comportamentele sale

prosociale.

3.constiinciozitatea – modul caracteristic individului de a trata sarcinile, activitatile si

problemele care apar la un moment dat.

4.stabilitatea emotionala – diferentele individuale referitoare la caracteristicile emotive

ale ale unei persoane si la dificultatile emotionale pe care le poate intampina persoana.

5.cultura sau intelectul – dezvolta diversele functii intelectuale cum ar fi creativitatea,

deschiderea la experienta.

7

Concluzii

Avand in vedere sarcinile de lucru descrise pentru categoria profesionala de agent de

siguranta publica, aplicarea celor doua probe a avut in vedere nivelul la care anumite

trasaturi de personalitate se dezvolta sau regreseaza in urma practicarii acestei profesii.

Temperamentul ca latura dinamica, manifesta a personalitatii, iese in evidenta in

primul rand in relatiile cu ceilalti si este stiut ca parerea despre ceilalti se formeaza in

primul minut de contact. Astfel este necesar ca politistul ce desfasoara activitati de

ordine publica, desi temperamentele nu pot fi sunt valorizate, sa prezinte un tip

temperamental care sa ii permita contactul cu oamenii. in cazul esantionul avut in

vedere s-a observat orientarea extroverta a tipurilor temperamentale ceea ce reprezinta

un avantaj in activitatile care presupun relationarea. Orintarea ST determina asa cum

am mai mentionat tendinta de a se face utili grupurilor sociale carora le apartin. si da

nastere unui inalt simt al datoriei.

Structuralitatea personalitatii redata cu ajutorul domeniilor si fatetelor chestionarului

NEO PI R, ajuta la formarea unei opinii asupra profilului pe care agentul de siguranta

publica ar trebui sa il prezinte. in acest sens este utila compararea profilului obtinut in

urma interpretarii rezultatelor si a celui „ideal” obtinut in baza studierii domeniului

personalitate din cadrul psihoprofesiogramei agentului de ordine (vezi subcapitolul

Anexe).

Compararea celor doua profile scoate in evidenta atat fatetele cu risc in ceea ce

priveste accentuarea trasaturilor de personalitate specifice acestora, asfel in cazul

domeniului nevrozism, esantionul prezinta o medie de aproape cinci, in timp ce ar fi

preferabil ca aceasta sa nu depaseasca valoarea 1. O astfel de manifestare in planul

personalitatii poate afecta activitatea profesionala a individului dand nastere unor stari

de neliniste, angoasa in situatii cand acesta trebuie sa manifeste echilibru.

Domeniul deschidere care descrie contactul social facil este de preferat sa se situeze

peste valorile medii, in timp ce in cadrul esantionului are valori scazute. Acest fapt

8

poate influenta activitati din sfera profesionala, cum ar fi culegerea de informatii

deoarece aceasta presupune intrarea in contact si socializarea cu alte persoane.

si in ceea ce priveste agreabilitatea exista diferente intre cele doua valori, insa in acest

caz este semnificativa categoria sociala cu care agentul de siguranta publica intra in

contact, asfel in cazul infractorilor este de preferat ca nivelul acesteia sa fie redus.

Constiinciozitatea are valori apropiate ceea ce determina observarea modului serios in

care participantii la cercetare se raporteaza la sarcinile ce le sunt atribuite.

Dintre fatetele nevrotismului, anxietatea, prezinta valori discrepante. Despre

necesitatea ca scorurile la aceasta fateta sa fie reduse am vorbit in cazul domeniului

nevrozism.

Ostilitatea si depresia inregistreaza de asemenea valori mai crescute decat cele de

preferat, dar explicatia scorurilor crescute la depresie a fost scoasa in evidenta la

interpreatrea rezultatelor.

Valorile impulsivitatii se suprapun cu aproximatie, ceea ce asigura o buna reactie in

situatiile neprevazute, fapt ce reduce riscul aparitiei unor incidente nedorite.

Vulnerabilitatea se afla la poli opusi in cazul celor doua profile fapt ce poate

determina expunerea politistului la influente nefaste sau pierderea obiectivitatii

profesionale.

Desi putin probabil sa se manifeste in cazul unei astfel de profesii, fantezia

inregistreaza valori superioare in cazul esantionului.

Ultimele doua domenii constiinciozitatea si agreabilitatea prezinta scoruri inalte la

principalele fatete cum ar fi : altruism ( necesar in relatiile cu persoanele varstnice pe

care politistul trebuie sa le sprijine), competenta, complianta, asertivitate, blandete

( necesara in cadrul grupurilor unde desfasoara activitati de prevenire a

infractionalitatii, cum ar fi institutiile de invatamant sau in situatia coordonarii

activitatilor de pregatire a cetatenilor in scopul de a reactiona prompt in fata

fenomenului infractional).

9

Modestia este inca o trasatura de personalitate care nu ar trebui sa lipseasca

politistului.

Un alt domeniu, cel al constiinciozitatii este cel mai bine reprezentat, valorile

majoritatii fatetelor aflandu-se la un nivel inalt. Astfel competenta, ordinea, datoria,

auto-disciplina, deliberarea, categorii care fac parte din deontologia profesionala a

agentului de siguranta publica, se regasesc si in cadrul structurii de personalitate la

majoritatea celor evaluati.

Dincolo de necesitatea manifestarii pregnante a unor trasaturi de personalitate, trebuie

luat in considerare faptul ca, desi activitatea profesionala pe care o desfasoara solicita

maxima obiectivitate, devotament, altruism, auto-disciplina, dorinta de realizare,

asertivitate, politistul, in cazul nostru categoria profesionala de agent de siguranta

publica, are propria individualitate, iar conditia sa de fiinta bio-psiho-sociala, il

determina ca in unele situatii, sa fie la fel de „uman” ca si ceilalti semeni ai sai.

10

Bibliografie

1.Andreescu A., Pruna st. – Psihopedagogie militara, Ed. Timpolis, Timisoara, 1999

2.Colectiv – Buletin de informare si documentare al Directiei Politiei de Ordine publica, nr. 3, 2002

3.Colectiv – Teorie si tactica politieneasca, Ed. Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti,

2002

4.Colectiv – Management organizational in domeniul ordinii publice, vol. I si II, Ed. Ministerului

administratiei si internelor, Bucuresti, 2001

5.Iosif Gh., Moldovan – Scholz M – Psihologia muncii, Ed. Universul, Bucuresti, 1996

6.Minulescu M. – Psihodiagnoza moderna, Chestionarele de personalitate, Ed. Fundatiei Romania de

maine, Bucuresti, 2004

7.Moldovanu – Scholz M. – Managementul resurselor umane, Ed. Economica, Bucuresti, 2000

8.Legea nr. 218 /2002, art. 10, privind organizarea si functionarea Politiei Romane

9.Novac A. – Statistica sociala aplicata, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1995

10.Pitariu H. – Psihologia selectiei si formarii profesionale, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1983

11.Planul de actiuni pentru implementarea Strategiei de modernizare a Politiei Romane 2004 – 2005

– actualizata

12.Plonsky M. – Psihologie cu stil, Un ghid de scriere, Universitatea din Wiscounsin, adaptare Roco

M.

13.Popa M. – Statistica psihologica in aplicatii SPSS, Ed. Universitatii, Bucuresti, 2001

14.Rascanu Ruxandra – Introducere in psihologia aplicata, Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 2000

15.Tabachiu A. – Psihologia muncii, Ed. UPB, Bucuresti, 1997

11