Profesor : Bogos Elena Elev: Ciucan Stefan

Aplicatii si exercitii :

3 pag 10

In definirea psihicului, psihologia contemporana utilizeaza raportarea la diferite criterii ;

a. Identificati criteriile de raportare utilizateb. Caracterizati psihicul in functie de fiecare modalitate

identificata

În psihologia contemporană, definiţia noţiunii de psihic se realizează printr-o serie de raportări corelate:

1. Raportarea la lumea externă;2. Raportarea la substratul material;3. Raportarea la factorul timp;4. Raportarea la stările de necessitate şi la sarcinile de

adaptare la medii.

1. Psihicul reprezintă reflectarea subiectivă de natură ideală a obiectelor şi fenomenelor externe, a relaţiilor dintre acestea şi a semnificaţiilor externe, a relaţiilor dintre acestea şi a semnificaţiilor lor pentru noi.

2. Raportarea la substratul material ne înfăţişează psihicul ca funcţie a sistemului nervos şi va depinde nemijlocit de gradul de organizare şi dezvoltare al acestuia.

3. Raportarea la factorul timp pune în evidenşă natura dynamic evolutivă a psihicului. Organizarea psiho-comportamentala a omului nu este static şi invariant, ci are un carcter evolutiv şi modificabil. În dinamoca organizării psiho-comportamentala a omului se pot delimita 3 etape esenţiale: a. Etapa ascendentă (20-25 ani)

b.Etapa optimului funcţional( 25- 65 ani) c.Etapa descendentă( după 65 de ani)

4. Psihicul are rolul de reglare a conduitei individului. El reprezintă o obiectivare a comportamentelui şi o interiorizare a vieţii externe.

Leon Tiev face distincţia între următoarele stadii ale dezvoltării psihicului:

- Stadiul psihicului sensorial elementar- Stadiul psihicului perceptive- Stadiul intelectului- Stadiul psihicului conştient- 4 pag. 10

4 pag 10 Identificaţi principalele momente ale evoluţiei

psihologiei ca ştiinţă.:

Evolutia psihologiei stiintifice cuprinde :1.Psihologia clasica (1879 –sfarsitul primei jumatati a sec. al XX-lea ) este caracterizata de existenta mai multor scoli de psihologie ,precum : a) Asociationismul (Al.Bain,H.Taine,W.Wundt etc) sustine primatul partii asupra intregului , astfel viata psihica este o simpla suma de senzatii , iar pe baza legilor asociatiei (coincidenta in timp si spatiu a unor senzatii) se formeaza perceptiile ,reprezentarile si gandire. b) Gestaltismul (K.Koffa,W.Kohler,O.Dunker etc) provine din cuvantul german “Gestalt”( configuratie,structura) si sustine primatul intregului asupra partii. Astfel psihicul nu este un conglomerat de procese in sine,ci un ansamblu organizat la niveluri diferite de complexitate (la primul nivel este perceptia, iar la un nivel superior este gandirea). Caracterul organizat al psihicului este innascut ,structurile fiind date. c) Introspectionismul (W.James,N.Ach,Th.Lipps etc .) considera ca obiectul psihologiei este

constiinta , inteleasa ca o lume interna,inchisa,fara legatura cu lumea externa sau cu reactiile comportamentale ,aceasta putand fi investigate numai cu ajutorul metodei introspectiei. d) Behaviorismul (J.Watson,Ed. Thornidke,B.F.Skinner etc) provine din cuvantul englez “behavior” (comportament) si apare ca reactie la curentul introspectionist . Fondatorul curentului , John Watson, considera constiinta o fictiune, o inventive pura a filosofilor, sustinand ca singura realitate psihologica autentica este comportamentul. Intre stimul si raspuns exista o relatie univocal,directa, de tipul S-R (actiunea stimulului determinand neconditionat o reacte), iar pentru ca S si R sunt observabile si controlabile ,cunoasterea psihologica devine obiectiva si stiintifica, behaviorismul luand denumirea de psihologie obiectiva. Aceasta orientare s-a impus in psihologia americana sub numele de neobehaviorism,teorie care depaseste schema simplista stimul – raspuns si care valorifica noile fapte ale experientei si ale cunoasterii stiintifice. e) Psihanaliza (S.Freud,C.Jung,A.Adler etc) apare ca reactie la psihologia introspectionista. Fondatorul psihanalizei ,Sigmund Freud , formuleaza idea caracterului dual antagonic al structurilor psihice: constient – inconstient. In centrul structurii inconstientului se afla instinctul erotico-sexual. Obiectul de studiu al psihanalizei este inconstientul. Varianta revizuita este numita neopsihanaliza. f) Psihologia actiunii si a conduitei (P.Janet,H.Wallon,A.N.Leontiev etc) reprezinta doua variante ale principiului dependentei continuturilor proceselor psiihice interne de actiunile externe ,directe ale omului cu realitatea concreta . Obiectul psohologiei este extins de la studiul functiilor si proceselor psihice isolate la actiunile complexe orientate spre scop(conduit).

g) Psihologia contemporana este determinata de revolutia produsa,in plan metodologic ,de teoria generala a sistemelor si de cibernetica( pe baza principiului complementaritatii, adica al intregirii reciproce a diferitelor unghiuri de abordare a vietii psihice) in 1947 -1948. Realitatea este abordata dintr-un punct de vedere integrativ-sistematic si informational . psihologia contemporana este stiinta despre realitatea psihocomportamentala , ca unitate contradictorie si dinamica a laturii,subiective,interne(perceptii,reprezentari ,gandire etc.) si a laturii externe (reactii,actiuni,activitati).

Sigmund Freud Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Příbor

/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.

Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.

Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.

Conflictele inconștiente sunt sursa nevrozelor. Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei

psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.

Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale.

Personalitatea este cel mai complex sistem energetic-informational, dotat si construit in baza unor mecanisme de autoorganizare si autoreglaj

Personalitatea = sistem BIO- PSIHO- SOCIO- CULTURAL :

-dimensiunea biologica (ereditatea fiecarei finite umane)

-dimensiunea psihologica =zona de intersectie dintre ereditate si ceea ce s-a dobandit

-dimensiunea socio-culturala =produs al procesului de zocializare (interventia mediului socio-cultural asupra potentialului ereditar )Personalitatea trebuie pusa in legatura cu SPU, dar nu se identifica cu acesta.

Trasaturi definitorii ale personalitatii: - caracter integrator(sintetic)-caracter sistemic -caracter adoptive -caracter definitoriu (permit evaluarea globala a unei finite umane concrete)

Clarificare de termini:

-individ =o fiinta vegetala sau animal considerate ca unitate distinct a specie din care face parte (inclusive omul)

-individualitate =ansamblul particularitatilor proprii unui individ care il deosebesc de ceilalti

-persoana= desemneaza numai natura umana

Personalitatea =sistemul insusirilor stabile si specific unei finite umane care isi pun

amprenta decisive asupra manifestarilor psihocomportamentale ale acesteia.

Aplicatii si exercitii : 1 pag. 64Elaboraţi un text de 10 rânduri (± 1 rând) ăn

care să utilizaţi în sens psihologic următorii termeni: personalitate, trăsături de personalitate, sistem.

Personalitatea este sistemul însuşirilor stabile şi specifice unei fiinţe umane concrete care îşi pun amprenta decisiv asupra manifestărilor psihocomportamentale ale acestuia. Personalitatea reprezintă un sism bio-psiho-socio-cultural împărţit ăn trei dimensiuni: dimensiunea biologică( este relativă), dimensiunea socio-culturală ( intervenţia mediului socio-cultural) şi dimensiunea psihologică( care dobândeşte autonomie). Personalitatea mai este împărţită de asemenea in procese psihice( senzoriale şi intelectuale) , stări psihice( conştient şi inconştient), trăsături psihice( conştient şi inconştient) trăsături psihice (de caracter, temperamentale, etc...) şi sctivităţi psihice ( joc, învăţătură, creaţie, muncă).

În concluzie personalitatea este un sistem complex ce diferă de la un individ la altul, rămânând stabil pe o perioadă mare de timp şi se manifestă constant în conduită.

1 pag. 66Construiţi un text de 10 rânduri (± 1 rând) în

care să corelaţi semnificaţia psihologică a urmatorilor termeniŞ personalitate, conştiinţă, individualitate.

În limbajul comun, ca şi în cel ştiinţific, se folosesc diverşi termeni pentru a desemna realitatea umană.

Doi dintre termenii folositi sunt individualitate si personalitate. Individualitatea este individul luat in ansamblul proprietăţilor sale distinctive şi originale.

Personalitatea este termenul care se referă la toate atributele, structurile şi valorile personale ,statusurile şi rolurile sociale ale personalitîţii respective.

O altă definişie a pesonalităţii ar putea fi: Personalitatea este sistemul însuşirilor stabile şi specifice unei fiinşe umane, care îşi pun amprenta decisiv asupra manifestărilor psihocomportamentale ale acesteia.

Aceasta este în strâsă legătură cu conştiinţa care este funcţia de adaptare la lumea externă, prin operaţii simboloce, reprezentative, cu scopul stabilirii unui nou echilibru mai perfecţionat între individ şi mediu.

Carl Gustav Jung

Carl Gustav Jung (n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice.

A făcut studii de medicină generală și psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zürich și medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică și, concomitent, de cercetarea experimentală și teoretică. Între 1907 și 1912 colaborează intens cu Freud, acesta având o influență decisivă asupra lui Jung. Este atras in special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise. Ruptura cu Freud este marcată de apariția lucrării Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung încearcă o lărgire a orizontului de interpretare freudian și o implicită critică a acestuia. Această ruptură îl va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală

a omului și pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experiența clinică.

Între 1921 și 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona și India.

În 1935 este ales președinte al „Societății elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe“.

În 1944 se creează la Basel catedra de „psihologie medicală“ al cărei titular este Jung. În 1948, la Zūrich, se înființează institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 „Societatea internațională de psihologie analitică“, având drept temă teoriile jungiene. Își petrece ultimii ani de viață la Bollingen, lângă Zūrich, unde își redactează memoriile. La câteva luni după moartea lui apare Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecții) consemnate și editate de Aniela Jaffe.

Este latura dinamico-energetica a personalitatii cu caracter innascut, care structureaza din punct de vedere formal conduit umana.Tipologii temperamentale:

COLERICUL caracterizat prin : reactii emotionale puternice,impulsive si uneori chiar violent,face risipa de energie,inclinatie spre exagerare

SANGVINICUL :vioi, se adapteaza rapid,reuseste sa se stapaneasca relative usor,stabileste rapid relatii sociale,comunicativ , ia usor decizii.

FLEGMATICUL :calm,imperturbabil,chiar lent,cu sentimente durabile,rabdator si tolerant,greu adaptabil ,meticulous, inclinat spre rutina.

MELANCOLICUL :emotive,sensibil,are dificultati de adaptare ,capacitate de lucru scazuta ,puternic afectat de insuccese,inchis in sine.

Exercitii si aplicatii:

1 pag. 68 Analizaţi locul temperamentului in sistemul de

perrsonalitate, evidenţiind şi rolul acestuia în relaţiile interumane.

Temperamentul reprezintă latura dinamico energetică a personalităţii, cu caracter înnăscut ,

care structurează din punct de vedere formal conduita umană.

Acesta constituie cea mai expresivă latură a personalităţii noastre, deoarece însuşirile temperamentale îşi pun amprenta asupra tuturor manifestărilor noastre.

Datorită caracterului înnăscut al însuşirilor temperamentale, temperamentul suportă într+un fel sau altul influenţa dezvoltării progresive a personalităţii, aşa încât el reprezintă cea mai generală şi constantă caracteristică a subiectului uman. El nu determina aptitudinile sau caracterul, aşa încât în cadrul orcărui tip temperamental sunt posibili subiectii umani atât talentaşi, cât şi cu capacităşi reduse din punct de vedere intelectual, sunt caractere bune sau rele.

Cu toate acestea cunoaşterea sa are relevanşă mai ales în orientarea şcolară şi profesională, deoarece poate favoriza sau dimpotrivă formarea anumitor capacităţi.

Observarea manifestărilor psihocomportamentale proprii sau, mai evident, a celor din jur, ne permit cu destul de mare uşurinţă să constatăm diferente în ceea ce priveşte cantitatea de energie de care se dă dovadă. Există oameni agitaşi, nerăbdători, care fac totul in grabă sau dimpotrivă persoane care se dovedesc retrase, liniştite, calme.

2 pag. 68

Realizati o analiză comparativă a celor patru tipuri temperamentale.

Colericul este energic, neliniştit, impetuos, uneori impulsiv şi îşi risipeşte energia. Inegal în manifestări, el oscilează între entuziasm şi deznădejde, între bucurie şi treisteţe, între încredere

exagerată în sine şi descurajare. Este capabil de trăiri afective intense, dar la fel de inegale, exagerând atât prietenia cât şi ostilitatea. Persoană foarte activă, colericul este capabil de inişiative îndrăzneţe şi se poate mobiliza la maximum ăn activităţi de durată.

Pe când, opus colericului, flegmaticul, este liniştit calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, parea dispune de o răbdare fără margini. Nu se pripeşte niciodată, lucrează încet, si tacticos. Are o putere de muncă foarte mare, şi este foarte tenace, meticulos ăn tot ceea ce face. Se adapteaza greu la o situaţie nouă, este ănclinat spre rutină şi activităţi stereotipe.

Sangvinicul, este la echilibrul dintre flegmatic şi coleric. Este vioi, vesel, optimist şi se adapteayă uşor la la orice situaţii. Este temperamentul bunei dispoziţii. Fire activă, se angajează rapid într+o activitate, dar le schimbă foarte des, deoarece simte nevoia permanent de ceva nou. Această mobilitate accentuată face dificilă fixarea scopurilor şi consolidarea intereselor.Are capacitatea de lucru îndelungată şi îşi menţine reyistenţa şi echilibrul psihic în situaţii dificile. Pe lângă sangvinic, melancolicul pare a fi total opus acestuia. Are disponibilităţi energetice reduse, este putin rezistent la eforturi îndelungate şi, de aceea, în condiţii de suprasolicitare, se epuizează rapid. Este sensibil, puternic afectat de insuccese,foarte exigent cu sine şi neîncrezător în forţele proprii.

Hans Eysenck

Hans Eysenck (1916-1997) este cunoscut pentru cercetarile sale asupra inteligentei si personalitatii umane, precum si pentru controversatele studii privind legatura dintre rasa si coeficientul de inteligenta. Desi nu a fost primul care sa faca distinctia dintre introversie si extraversie (Carl Jung), a pus la punct o metoda de cercetare a personalitatii avand la baza analiza factoriala. In lucrarea sa din 1947, “Dimensiunile personalitatii”, Eysenck vorbeste despre cele doua dimensiuni sau “supratrasaturi” ale personalitatii: introversie/extraversie si nevrotivm. Ulterior, la sfarsitul anilor ’70, el adauga acestui model o a treia dimensiune, psihotismul, construind renumitul model PEN (psihotism-extraversie- nevrotism)In anul 1950, Eysenck lanseaza un celebru atac la adresa validitatii stiintifice a psihanalizei, sustinand ca nu exista nici o dovada a faptului ca ajuta la tratarea nevrozelor pacientilor. De asemenea, in 1971, in cartea sa “Rasa, inteligenta si educatie”, se opune ideii conditionarii sociale, sustinand ca nivelurile inteligentei sunt genetice si mostenite,

drept urmare exista diferente de IQ in functie de rasa.Toate aceste controverse, dar si contributiile sale la validarea stiintifica a psihologiei, au facut ca la sfarsitul vietii sale (1997) sa fie considerat cel mai frecvent citat cercetator din domeniu. Eysenck a publicat peste 80 de carti si 1600 de articole de psihologie. Spre sfarsitul vietii, Societatea Psihologica Americana i-a acordat titlul William James Fellow pentru contributia semnificativa la dezvoltarea psihologiei ca stiinta.

Este latura relational-valorica a personalitatii. Este totalitatea insusirilor psihice esentiale si stabile care se exprima in valorile promovate si prin atitudinile (comportamentul) omului in raport cu diferite domenii ale vietii sociale si in raport cu cine. raport caracter temperament /caracter aptitudini Raport :caracter – temperament

Raport: caracter -aptitudini

-temperamentul este neutru d.p.d.v. socio-moral(nu este influentat de constiinta si deciziile acesteia ), caracterul este valorizat socio-

-aptitudinea =sistem optional eficient care se investeste in activitate,caracterul se refera la atitudinea fata de diferite laturi ale realitatii

moral

-trasaturi temperamentale sunt innascute ,cele de character sunt dobandite

-caracterul =o instanta de control si verificare (chiar si pentru temperament -temperamentul isi pune amprenta asupra mediului in care trasaturile de caracter se manifesta in comportament

-intre aptitudini si strasaturile de caracter pot exista relatii discordante sau concordante (discordanta,conducand la franarea posibilitatilor de dezvoltare )

Trasaturi de caracter =pozitii ale subiectului fata de cele din jur ,un mod de a se raporta la evenimentele existentei sale in lume.

Atitudini =modalitati de raportare la o clasa generala de obiecte sau fenomene si prin care persoana se orienteaza subiectiv si se anregleaza preferential.

Nu orice trasatura de character reprezinta o atitudine,ci este necesar ca trasatura in cauza sa fie definitorie,esentiala,durabila asociata cu o valoare morala si exprimata cu e anumita intensitate .

Tipuri de atitudini -Atitudini fata de ceilalti oameni (exprima gradul de deschidere fata de cei din jur )-Atitudini fata de sine -Atitudini fata de munca ,de activitate -Alte tipuri : atitudini culturale ,fata de familie, fata de natura

Pentru definirea portretului caracterial sunt necesare caracteristici:

-- Unitatea caracterului - se refera la a nu

modifica,in mod esential conduita din motive de circumstanta

- Expresivitatea caracterului =neta specifica pe care i-a imprima trasaturile dominante

-- Originalitatea caracterului -modul unic de

armonizare a trasaturilor principale si secundare

- Bogatia caracterului –este data de multitudinea relatiilor pe care persoana le stabileste cu semenii

- Statornicia caracterului – se refera la manifestarea constanta in conduita a trasaturilor caracteristice

- Taria de caracter =forta cu care sistemul caracterial isi apara unicitatea

ROLUL CARACTERULUI IN STRUCTURA PERSONALITATII CARACTERUL

= expresia intregului sistem al personalitatii =influenteaza intreg sistemul personalitatii noastre oferind un sens sau altul actiunilor noastre

Nu se poate defini in afara orientarii axiologice ( accentul pe etic –valoare orientare valorica )

Ex. portrete caracteriale -amabilul =urmareste confortul fara un interes personal -lingusitorul =lipsa de demnitate

-zgarcitul =economiseste fara masura

-oportunismul =urmareste prinderea orcarei ocazii pentru a si rezolva scopul personal

Curiozitati

Inteligenta artificiala :

Inteligența artificială este un termen tehnic provenit din limba engleză: Artificial Intelligence, prescurtat AI, care desemnează un domeniu de cercetare în cadrul informaticii. În vorbirea curentă este un produs rezultat în urma desfășurării acestei activități.

Definiția cea mai acceptată a inteligenței artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”.

O trăsătură des întâlnită a inteligenței artificiale este că sistemul respectiv este capabil să învețe, cu sau chiar fără ajutoare externe, cu scopul de a se îmbunătăți permanent.

Istoric :

La început, crearea și cercetarea inteligenței artificiale s-a desfășurat pe domeniul psihologiei, punându-se accent pe inteligența lingvistică, ca de exemplu la testul Turing. Acest test constă într-o conversație în limbaj uman natural cu o mașină (computer) care a fost programată special pentru acest test. Există un juriu uman care conversează cu acest computer, dar și cu un om, prin câte un canal pur text (fără ca ei să se vadă sau să se audă). În cazul în care juriul nu poate să-și dea seama care

este computerul și care omul, atunci inteligența artficială (programul calculatorului) a trecut testul.

Telepatia

Telepatia (însemnând literal simțire la distanță) vine din greacă tele ("distanță") și pathe "sentiment" și se referă la abilitatea de a comunica informație de la o minte la alta, fiind o formă de percepție extra-senzorială sau cogniție anormală.

Această informație este raportată a fi "primită" în aceeași formă ca și cum ar fi de la simțurile convenționale. Telepatia este procesul care permite ca ființele să transmită informații de la unele la altele, fără a se folosi de limbajul verbal. Cei care au descoperit că telepatia se află printre fenomenele paranormalului erau adepții mesmerismului (teoria magnetismului animal). Aceștia au observat că unele persoane cu capacități magnetice pot citi gânduri și pot executa comenzi nerostite.

Descriere :

Sigmund Freud a considerat telepatia ca o facultate primitivă, care a fost pierdută de om în cursul evoluției sale. Conform afirmațiilor lui, indivizii legați "telepatic" trebuie să aibă o legatură emoțională foarte puternică, iar evenimentul transmis pe această cale trebuie încărcat cu sentimente negative. Pe de altă parte, Carl Gustav Jung i-a acordat o importanță mai mare, considerând telepatia o funcție de sincronizare și a descoperit prin

experiențele sale că aceste fenomen ne influențează visele.

N. Wiener, cunoscut cibernetician de origine americană, consideră că suportul material al telepatiei îl constituie, de fapt, undele cu frecvența de 10 Hz, adică cele corespunzătoare ritmului alfa și că acestea ar fi active în stare de relaxare maximă. Însă psihofiziologii nu sunt de aceeași părere. Ei susțin că telepatia este o funcție a inconștientului care se manifestă îndeosebi în marile trăiri emoționale. Ca dovadă, aceștia aduc rezultatul experimentelor făcute pe animale. În timp ce acestora li se înregistrează electroencefalograma (EEG), la mare distanță li se sacrifică puii, iar în acea clipă, pe EEG apare un impuls nervos.

Camille Flammarion spunea: "Acțiunea unei minți asupra alteia, de la distanță, transmiterea de gânduri, de sugestii mentale și de comunicare la distanță nu sunt mai extraordinare decât acțiunea magnetului asupra fierului, decât influența Lunii asupra mării, decât transportarea vocii umane cu ajutorul electricității sau decât minunile științei contemporane. Doar comunicările psihice sunt superioare și acestea ne pot ajuta să dăm de urma cunoațterii naturii umane. Telepatia poate și trebuie să fie considerată de către știință o realitate incontestabilă. Mintea poate acționa împotriva altei minți fără intervenția simțurilor. Forțele psihice există cu adevarat, deși natura lor nu ne este cunoscută. Noi spunem că telepatia aparține ordinului psihic și nu celui fizic, psihologic, chimic sau

mecanic, deoarece ea nu produce, transmite idei și gânduri, iar aceasta se manifestă fără cooperarea simțurilor noastre".