VASILE ALECSANDRI

ProzaP ref agd, fi 9i biobibliogtafi ci

pr referinte critice de l-ucian Pricop

EDITURA CARTEX 2OOO

Bucuregti

Coperta: MadalincL PricopTehnoredactor Ecaterina Pislir

Textul editiei de fald este reprodus dupd volumele:Vasile Alecsandri, Caldtorie in Afi.ica, I;i Vasile Alecsandri, Dridri, ILcoleclia,,Bibiioteca pentru to!i",E.S.P.L.A., Bucuresti, 1960.

Notele din subsolul paginii apartin autorului.

Pentru comenzi ;i informafii, vd rugdm sd ne contactali la:

o Tel/fax: 021 1323.41.30; 021 1323.00.7 6o Tel: 0745.069.898; 0729.951.763r www.edituracaftex.roo e-mail: comenzi@edituracafiex.ror e-mail: comanda.cartex@gmail.corno O.P. 4, C.P. I 84, Bucuresli

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RominieiALECSANDRI, VASILEProzi /Vasile Alecsandri; prefafd, fisd biobibliogr. qi referinlecritice de Lucian Pricop. - Bucuregti : Cafiex 2000,2018

ISBN 978-973-104-7 42-3

I. Pricop, Lucian (ed. qt.)

821.135.1

CUPRINS

Prozatorul Alecsandri dincolo de postulate critice iralionale.. 1

Fi;a biobibliografica 14

Re.ferinye critice 16

Istoria unui galbdn 2IBuchetiera de la Florenla.................. ..................... 56

Iaqii in 1844 (fragmente)........... 71

Borsec 85

Balta albd 94

Cdlatorie in Africa (fragmente). ......... 108

Dridri.......... .................... 192

Poro.jan ......231Margirita.... .................... 239

copilSrie, jigan pitar eliberat din robie de Alecsandri insugi, dupdmoartea tat5lui sdu, vornicul, este una din cele mai exacte qitotodati pitoreqti evocdri ale Moldovei din primele decenii alesecolului XIX.

Nicolae Manolescu, Istoriq criticd a literaturii rontdne.5 s e c o t e n "' u *

3:x:ir],t:;y;," ;r* f;l:r\t,TSTORIA UNUI GALBAN

(fragmente)

in noaptea trecutd, pe la un ceas dupd doudsprezdce, am fost trezitdin somnul dulce ce gustam, prin un zinghet metalic care m-au mfuatfoarte mult, nefiind obicinuit a auzi asemine armonie la ceasuri atAt

de tdrzii. Acel sunet mi se pirea cE venea din fundul odiiei qi cdieqa dintr-o cutioard de frldig sdpatd, ce se zdrea pe masd in razelelunei care rdzbdtea prin fereastrb. M-am sculat iute din pat pentruca sd cunosc pricina zuruitului pomenit, am luat in mdnd acea cutieunde pusesem dimineala un galbdn olandez qi o para mare turceas-cd, am deschis-o cu luare-aminte, qi ad6ncd au fost mirarea care m-aucuprins, auzind deodatd doud glasuri strdine ieqind din cutie. douaglasuri de alti lume, care zbdrndia, fiuia gi se sfbdea de moarte.

Sd mdrturisesc cd m-au apucat fiori rdci infala acelei minuni, nusocot cd ar fi vleo ruqine din parte-mi, pentru cd nu sunt deprins atrdi pintre spirite. Spun drept cd atunci m-am crezut incungiurat de

vedenii, fantasme, stahii, strigoi, moroi qi de toate fiinlele fantasticecdte gioacd parola qi hora cu mezul noplii in lumina lunei. Pestepulin insd liniqtindu-md ceva, nu gtiu cum s-au f6cut c[ am gdnditla A. Donici fabulistul, qi aducdndu-mi aminte de fabula lui Ferul;i argintul, in care aceste doud metaluri lin un dialog atAt de inld-lept, deodatd zic, o lumind cereascd imi trecu prin minte, qi am in-{dles urmdtorul adevdr: cd qi metalurile au suflet, mai ales aurul siargintul, de vreme ce ele insufleleazd qi de mai multe ori desufle-

leazd oamenii; in urmare trebuie sd aibd qi grai.Sprijinit de aceastd frumoasd descoperire, m-am sAmlit indati

cuprins de o femeiascd curiozitate qi, fird dar a perde vreme, m-amlungit intr-un jAl! elastic, am agezat cutioara ldngi mine pe masi qi,

cu ligareta aprinsd, m-am pus pe ascultat. Razele lunei, precum am

21

z1s, se gluca pe covorul din odaie, zugrdvind feliurirni de figuri, siunele, lunecAnd pe cristalul clldmdrilor, tremura chiar deasupragalbAnului gi a paralei, la care md uitam cu ochii qnntili. Acestedoud monete se afla atunci in focul cel mai infldcirat al oonvorbi-rei, amAndoud siltAnd din vreme in vreme cu mdnie qi bdt6ndu-se,zur-uind, de marginele cutioarei. Iatd ce zicea:GalbAnul: Dar, md mir de stdpAnul meu cum de au uitat cine sunt

eu, gi m-au pus la un loc cu o biati para ca tine ce nu faci acumnici trii bani, at6t egti de qtearsd si de ticaloasd!

Paraua (plesnind de ciudii).-Rdde dracul de porumbele negre!...Dar nu te vezi, ciuntitule, cdt eqti de ros de chila zarafilor?... nute vezi cd ai agiuns in trii colluri, cd ai scdzut gi ai sldbit cAt unirmilic de cei noi?... Ji-ai pierdut toii dinlii, sdrmane, gi vrei sdmai muqti pe alfii'l

GalbAnul (cu /udulie, ridicdndu-.se in picioare); Leul deqi imbdtrA-ne$te tot leu rdmdne, asemine qi galbinul tot galbdn!

Paraua (saltdnd des ;i iute de rds); Galb6n, tu?... Cu adevdrat, sdr-mane, esti galbdn, dar de gdlbdnarea rnortii.

Galb6nul: Ian asculti, caddnabdtrind., nu te giuca cu cuvintele, cddesi sunt acum in trii colluri, pe loc infig unul in tine.

Paraua (cu dispre! ;i cu un aer de mdrire). Eu arn trecut prin degi-tele ienicerilor si nu mi-au fost liici! Tocmai tu vrei sa rnd sparii?Ambele mele monete stdturd pulin intr-o pozilie teatrald, ca doidugmani viteji care sd mdsoari cu ochii pdn-a nu sd inciegta la1upt5. Eu md uitam la ele fird nici a md rdsufla, atAt eram decurios a videa un duel bdnesc; dar aqteptarea mea fu qi acuminEalata, precum au mai fost de multe ori in acest soi deint6mpldri. Provocatorul, adicd gaibAnul, vdzind maiestatea Eicurajul protivnicei lui, se ddrnoli, se trase inapoi, gi prin aceastimiqcare aduse o noud dovadd observdrei ce am flcut demult, cd:fala mare, ispravd n-are.

Galbinul (dupa o scurtd tdcere); Nu te bucura, proasto, cd eu mdvoi ingiosi a te onora cu loviturile mele, gi dacd te-am si ame-ninlat dinioarea, nu spera c5-mi voi uita rangul intr-atdta incitsd ma ating de tine. $tiu, slavb domnului! cAtd depdrtare esteintre noi. Farnilia mea-i de aur qi neamul tau de-abia de argint.Cum indrdzneqti dar a socoti ci, eu, care am fost slavit de ceimari qi legdnat in sAnul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu sd mdmdsor cu tine? Sarmana! gAndeste c6t ai rdmas de neinsdmnati-n

22 23

lume qi vezi mai inainte de toate cd eqti de o mie patru sute

doudzeci de ori mai pufin decdt mine.

Paraua: Fricosule aristocrat! se vede cd ai locuit multd vreme insdnul domnului M. gi cd de la dAnsul ai cAgtigat sAmfirile dobi-toceEti sub care i{i ascunzi lipsa curajului. Tu, olandez, tu sd ros-teqti cuvinte de famiiie gi de noblefa! Rusine, rLrqine sa-!i fie!Am cunoscut rnulli compatriofi de-ai tdi in deosebite rAnduri si

in deosebite pungi, qi mirturisesc ci i-am aflat curali de fire gi

de caracter; dar tu, negreqit eqti minciunos, calp, bastard, cdci i1i

ardti arama frrd c?i de putind sfiald. (Suspindnd): Unde-i, unde-ifrumosul Ei nobilul olandez cu care m-am iubit atdt de ferbinte laanul 1820 in buzunarr-rl cdpitanului Costild, pe cind acest vestitcordbier cdldtorea pe Marea Neagra!... Unde-i acum sd te facd una

cu cutia in care ne gdsim gi si mI rdzbune de obrdzniciile tale.

GalbAnul (uimit de tttrburare): La anul 1820?... Cdpitanul Costitd?...

Marea NeagrS?... Ce spui?... Tu erai atunci cu mine?Paraua (intr-o nespusii mirare): Cu tinel Ce fel?Galbinul (rapide, adundndtL-;i suvenirele): Dar... imi aduc amin-

te... intr-o noapte intunecoasd, marea era intbrdtatd de ftii1und...corabia era sd se inece la Sulina... To{i se ruga lui Dumnezdu ca

si-i scape...

Paraua: AEa este, bine zici. Eu tremuram de fricd gi, deodatd, zu-ruind cu desperare, m-arn arullcat gi m-am lipit...

GalbAnul (ddndu-se de-a dtLra ciitrd para): $i te-ai lipit de peptulmeu, care de mult ardea pentru tine in focul unei dragoste ne-mdrginite.

Paraua (lunecdnd cdtrd galbdn): AhlGalbdnul qi Paraua (lipindu-se intr-o amoroasd imbrii1i;are): Soa-

rele meul Luna mea!

Zinghetulpricinuit prin infocata atingere a monetelor se schimbdr

incet-incet, intr-o zuruire slabd sau, mai bine zicdnd, intr-o suspi-nare metalici care se perdu in deqerlurile lumei gi a cutiei. O tdcere

drdgdlasS urmd dupd aceasta, tdcere ce dovedea o mare cAtime de

s6,rnfire in sAnul monetelor, ticere scumpd Ei mult mai gldsuitoare

decAt insdqi vorba; tdcere care mi-au atins pin[ qi mie, un strdin,coardele inimei ;i mi-au adus doud lacrimi de compdtimire pe mar-ginea genelor.

Peste cAteva secunde ambii amorezi se traserd pulin inapoi, seuitari lung unul la altul, f6cdndu-qi amdndoi o dureroasd revizie, giziserd urmdtoarele, cu glas p[truns:GalbAnul (oftdnd din greu): CAt egti de schimbatd, iubita mea!Paraua (suspindnd cu durere): CAt ne-am schimbat, dragul meu!GalbAnul (cu amdrdciune): Ce crudd qi nemilostivd-i vremea! Coasa

ei nu se osteneste niciodatal... Pldcere, fiumusete, tinere{e, toatesunt s[cerate de dAnsa!... Astdzi ele strdlucesc cu tot farmecullor qi mAni se perd. Tristd soarld! Lume deqartdl Vraqa ticdloasalAh! ahl

Paraua (cu bldndetra ingereascd): Nu te mAhni, iuceafErul ureu, cdnu suntem numai noi supu;i acelor crude pravili aie soaftei.Ferul ca-i fer qi incd rugineqte, dar apoi noi care suntem meniliprin insdgi firea noastrd a fi ldrtfa ldcomiei oamenilorl

GalbAnul: i1i aduci aminte, sculnpa rnea, de-acea epohd fericitdcAnd ne-am intAlnit in buzunarul cdpitanului Costifa?... Sufletelenoastre era fdcute unul pentru altul, c5ci indata ce ne_am zdtitne-am qi simlit cupringi de dragoste. C6t de frumoasd erai tuatunci cu fa\ata rotundd gi alba ce steclea gi strdlucea ca o tablade dulcefi. Cu cdtd gratie se indoia taliata gingaqd gi subfirel Ceglas dulce si armonios aveai tu atunci!

Paraua: Atunci?... Dar, atunci gi fu erai tAndr, frumos, voinic; a_

tunci erai luciu qi plin de farmec; afunci aveai pe-mpregiur o co-roand cu zimti din care ieqa sc0ntei arroroase ce-mi pdtrundeainima. Atunci eram amAndoi in vrAsta dragostei, ne iubeam qi nedizmerdam toatd, ziua Ei toatd noaptea, incAt mi s-au ros giumd-tate de fala atunci... dar acum...

Galbdnul (intr-o deplind desperare); Dar acum?Paraua (rdzdnd): Acum suntem ca doi tdciuni car-e fac numai fum

fdr-a da patd.GalbAnul: Eu, tdciune, eu care...Paraua: Lasd monologul pe altiL datd, gi-mi spune ce te-ai mai fb_

cut din ceasul acel crud cAnd am fost desp6rlifi?... prin care va-luri, prin care pungi, prin cdte soiuri de degite ai mai trecut?

GalbAnul: Ah! iubita mea, cAte int6.mpldri am ar,.ut de la lg20 in-coacil... De cAte ori am trecut de la treptele cele mai nalte aleso{ietafii la cele mai de jos, din m6nile cele mai curate in labelecele mai mdrsave, de la sdnurile cele mai nobile, la pepturilecele mai desdrte de oricare sAm{ire! Nu este soarti in lume mai

24 25

curioasd si mai vagabondd decAt a fiinlei nenorocite ce se nu-meqle moneti. in veci gi peste tot locul sldvili qi dorili, noi sun-tem pricina celor mai multor fericiri qi nenorociri pre pdmdnt gi,

cu toate aoeste, rareori intdlnim suflete de acele inchinate noudgi vrednice de toatd lauda, care, cunoscAnd pretul nostru, ne pds-treazd ca moaqte sfinte in fundul uneiTdzi de fer, ne pdstreazd.,

zic, ani intregi gi ne scapd de acea frecdtura necontenitd a degi-telor omeneqti care roade podoabele noastre.

Paraua (cu ceva neriibdcu'e): Le qtiu aceste toate; spune-mi maibine istoria ta.

Nu am trebuinla sd mai adaug cAt de mult se atAtase curiozitateamea. Istoria unui galbAn, povestitd in intunericul qi in tdcereanoplii, care era pentru mine o petrecere nesperatd. Mi-am aprinsiute o a doua figaretd, qi galbdnul incepu aqa:

Galbinul: Istoria mea este legatd cu deosebite anecdote ce s-au in-ttmplat subt ochii mei persoanelor la care m-am aflat, anecdotetriste sau vesele, unde eu am giucat totdeauna rolul cel mai de

cdpitenie, qi in care mi s-a infrfogat prilej aface multe insdmndrigi descoperiri asupra oamenilor. M-am folosit mult de privile-giul ce avem noi, banii de aur, a fi strdnEi cu scumpdtate la pep-ful 1or, pentru ca sb le aeraetez gi si le cunosc inimile de aproape;qi tu, iubita mea, qtii ca si mine c0td mArqdvie plind de dezgusteste ascunsd inlduntrul unor bipede care se zic cregtini cu fricalui Dumnezdu. Ascultd dar gi nu te supdra dacdfdrd voie ideilemele ti-or pdrea cdteodatd cam posomorAte-

Dupd ce ne-au despdrlit cdpitanul Costi!6 Ia Gala\i, dAndu-mdpe mine unui boierinas ce-i vdnduse grdu, am suspinat multdvreme gAndind la tine, la fericirile perdute ale dragostei noastreqi crede-md cd dacd mi-ar fi fost cu putinld mi-aq fi rapit via{ade desperare, dar firea nedreaptd n-au vroit sd ne deie qi noud,galbinilor, dritul scuurp de a ne sinucide; in urmare am fost sAlitsd-mi mistuiesc durerea-n suflet si sd urmez pe noul meu stSpinla moEia lui. Dar pofi tLr sd gAceqti in ce chip l-am urmat?... As-clrns, soro drag5, in ciubota lui Ei cdlcat in picioare ca un ban de

nimicd, pentru cd boierul se temea de tdlhari. $tiu ca aceastdruEine se-ntdmpld ades banilor care au nenorocire a pica in pun-gile boierinaqilor de la !ard, dar eu incd nu pd{isem o asemine in-giosire qi ma inadugeam de ciud5. Ahl ziceam atunci, de ce nuam putere si-i fac o provocare, precum se cuvine intre persoane

bine crescute, qi sd-l strdpung cu spaga rigdi de Olanda!... Cefolos insa! Eu zicearn, eu auzeam. in sfdrsit, acel clrum plin dechinuri se sdvArsi dupd cum dori stapdnul meu: el agiunse acasdcu toli banii in ciubotd fdra sd fi intAlnit nici mdcar un potlogarpe drurnul mare.

...Vai mie! nu putea;tiCd procesu-n a lui stare sta gata-a navali.

Paraua: Nu-mi spui cd te-ai fbcut literat?GalbAnul: M-am gdsit odatd din intAmplar-e giumdtate de ceas in

buzunariul unui poet.Paraua: Unneaza-ti povestirea.GaltrAnul: O irnpresurare de moqie il sAli pe bietul boier a alerga la

Iaqi spre a si lupta cu tagma giudecdtoreascd, insd din nenoro-cire in capitala asta el nu putu sb intrebuinfeze rnijlocul ciubo-telor spre scdparea galbinilor lui, precum o fdcuse in drumul celmare, cdci aici oarecare director de tribunal i-au luat plnd gi ciu-botele din picioare. ii de prisos sI mai adaug cd eu impreund cutoli ceialalli ai mei tovardqi trecurdm in punga acestuia qi cd sar-manul boierinag se intoarse acasb cu pdrul alb, cu giubeua r-uptdsi cu buzunarele spafte. Nenorocirea lui m-au cuprins de pu{indjale, dar pe de ait[ parte mi-au adus o mul{dmire ascunsd, cdcirdzbunarca este una din cele mai vii mulldmiri a oamenilor qi agalbinilor olandezi.

Paraua (olerindtt-se).' Md ingrozegti cu vorbele aceste.GaltrAnul (cufanfaronadd): Da cum socofi?Paraua: Nu mi-ar pirea curios dacd ai fi un ducat venetian, pentru

cd aceqtia cred numai in vendetta 1or, dar tu, olandez...Galb6nul: Nu te atinge de nationalitate, soro dragd, cd, md supdr.Paraua: Pardon, scurnpul meu; n-aln vroit sd te mAhnesc.Galbinul: Te cred, iubita mea. Unde rnd gdsam?... La directorul de

tribunal. Nu !i-oi descrie figura lui, pentrr_r cI era foarte nein-sdmnatd, dar fi-oi vorbi de buzunarul sdu. Stii cd noi, banii, giu-decdm mai totdeauna oamenii dupd pungile qi dupa buzunarelelor, si eu mdrturisesc cd acest fel de giudecatd nu se pare cea mainimeritd intr-o epohd unde domneqte interesul. D. Buffon, natu-ralisful francez, au zis cd stilul aratd onntl,. ev zic cd: buzuna-riul aretd omul. El este cea mai sigurd caracteristicd a firei, a

26 21

patimilor qi a moralului sdu. De pildi, buzunariul unui cheltui-tor este spart; punga r-rnui zgArcit e frcutd de materie groasd qi

trainicd qi e legati cu noudzeci qi noud de noduri q.c.l.; iar buzu-

nariul directoruiui putea foarle bine sd deie o llmurita idee de

haos, cdci nu avea nici margini, nici fund.inchipuieEte-li dar, scumpa mea, ce groazd m-au cuprins cdnd m-am

ritacit in acel sac lung qi adinc! Md credeam perdut intocmai ca

un cdldtor in pustiiurile Africei, dar md inqdlam, pentru cd

buzunariul sus-pomenitului director de tribunal nu sdmdna

nicidecum cu un pustiiu; acesta dimpotrivd era locuit de feliuride neamuri strdine qi pribegite acolo din alte pungi.Cdnd arn agiuns la marginele acelui sac, am gdsit o poporaliefoafte amestecatd de galbini olandezi Ei nemfeqti, de irmilicivechi Ei noi, de carboave, pdnd gi de sfan{igi, pdnd Ei firfirici,care cu tolii triiau intr-o armonie ce m-au adus in mare mirare,

cunoscAnd dihoniile care despart astdzi nafiile.Paraua: Cum, flate, carboavele gi irmilicii era prietini?GalbAnul: Nu numai prietini, dar aq putea zice ftali de cruce, dacd

n-aE qti cd irmilicii sunt dugmanii sfintei cruci. $i aceastd unireeterogend gtii tu de rnde se trdgea?... Din crudul obicei care

sdlise pe fieqtecare monetd a-gi lepdda nafionalitatea cdnd au

intrat in acel buzunar directoresc. Acole galbinii, irrnilicii q.c.l

nu se mai nurrea nici galbini, nici irmilicr, nici carboave.

Paraua: Dar cum, cum?GalbAnul: Marttn"i!... inlalegi acum? De pilcla galbinii se chema

mafturi de triizaci gi cinci de ani; irmilicii marturi de patruspre-

zdce sau de sesesprezdce ani, dupd vdrst6; carboavele marluri de

doisprezdce ani; qi toli la un loc alcituia un popor nou, clrnoscut

subt nume de'. nalia dovezilor sundtoare... Md pricepi acum?

l'araua (oftiLnd): Te pricep. (Dupa o micd tdcere): $i mult ai qezut

tu acolo?Galbinul: Agteaptd. Voi, turcilor, aveji un proverb pe care nu mi-l

aduc aminte, dar care se incepe cu haram...Paraua: Haram gheldi, haram ghiti.Galbinul: Tocmai; acest proverb, precdt infdleg, vrea si zicd' cd de

banii lua{i nedrept nu s-alege nimicd.Paraua: Bre! Nu te qtiam poliglot.Galbdnul: Cum sd nu fiu poliglot, soro dragd, dacd am slujit oare-

cAnd drept plata unei subscrieri la un Tetragloson, care era sd

iasd... dar sd venim la proverbul pomenit, pentru ca sd vezi cumse adeveri in{Slesul lui.A doua sar5, dupd intrarea mea in colonia dovezilor sundtoer.e,stam la vorbd cu cdtiva marturi de deosebite vrAste si povesteampe rAnd chipurile insdldtoare ce intrebuinlase stdpAnul nostrupentru ca sd ne tragd in sdnul lui, de la razdqii, de la vdduvelesirace gi de la tofi nenorocilii impricinafi, la care ne aflasem maiinainte, cAnd deodata o mAna lacoma ne cuprinse grdrnadd inpalma Ei ne trAnti ca vai de noi! pe o masi de cdr{i unde se giucastos. Cdteva parechi de ochi se lintira cu dragoste asupra noastrd,qi dupa cAteva talii, o altd rnAnd straind se intinse spre noi si netrase intr-un alt coll a mesei. Directorul nu mai era stdpAnulnosttu... El ne perduse pentru totdear-rna. pare c5-l aud qi acumcAt de tare se bidstdma, cum se ocdra pe sine cu cuvintele celernai proaste pentru cd giucase, in vreme ce noul meu stapAn iizicea din vreme in vreme cu sdnge rdce: haram ghetdi, harantghiti! De-atunci m-am pdtruns de adevdr.ul acestui proverb giam luat o marc opinie de injilepciunea musulmand.

Paraua (se inchind).' imi pare foarle bine.GalbAnul (urmdnd cu.foc); in{dlepciunea qi paralele turcesti sunt

doui lucruri caLe mi-au cAqtigat inima.Paraua (cu ceva cochetdrie): Ber-bantuie...Galbflnul (dupa un zimbet): TAndrul ce md cAgtigase in cdrfi, una

din acele fiin{i a cdrota nume se sfArseste in e.scu, cAnd se aflain Moldova, qiin eanu cAnd merg la Valahia; fiin{i probleruratice,care trdiesc {Er-a avea nici un chip de vie{uire, care picd ndpastein casele ;i la mesele oamenilor qi care astdzi se primbli indroqte de Brandmaier, imbrdcaji in straie noud, incdltafi cubotine de glant, qi mAni iivezi pldrnddind glodul ulifilor cu ciu-bote rupte, cu surtucul descusut qi cu pdldrie roasd pe cap; trdn-tori parazili ce s-au introdus de o bucatd de vreme in sotietatearomAnilor, speculAnd nevinovdlia si increderea lor, si care aufost crescufi la scoala vestitului Robert-Macatie, de cotcdreascdporrenire.Acel interesant copil al civiiizatiei, acel nobil cavaler... de in-dustrie petrecea o mare parte a zilei inchis in odaia lui cn o pdre-che de cir{i in mini, pe care le amesteca necontenit, le aqeza indeosebite chipuri, le sucea, letdia, deprinzAnd Ei iscodind fel defel de te;mecherii ce intrebuinta sara spre a pungi pe pontatori.

28 29

$i trebuie sd mdrturisesc ci el agiunsese la o ghibdcie atAt de

mdiastrd in mdsluirea cdrlilor, incdt ar fi meritat cu toatd drepta-tea o odi escamoto.fild in soiul acelei adresate d-lui Rodolfo de

d. Eliad, marele ammiratore della prestidigitazione.Paraua (boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste?

GalbAnul: Aceste sunt cdteva cuvinte dintr-o noud limbd romA-neasci ce se descopere acum la Bucureqti.

Paraua: Dar escamotofil ce bazaconie este?

GalbAnul: EsccLmotofil e vdr primar cu bralalba, cu hLngumbra Ei

frate de cruce cu BroascdoaietatLrie qi cu impercaicoifagi a

d-lui Aristia.Paraua: Nu te infdleg.GalbAnul: Te cred; dar ian intleabd pe croitorii lor daci inJdleg cu-

vintele te;mecherii gi haram, gi si vezi cd !i-or rdspunde: nu tecapisc saLr nu te ctmtprind.

Paraua (clcitindnd capul): Mari sunt minunile tale, doamne!GalbAnul: Zt mai bine: mari sunt minciunele oaminilor!...

[Tandnil,jucdnd la caryi;i /dcand datorii, este nevoit sd dea gal-benul. unui zaraf,, Ace.sta e.ste prins intr-o pddure de cdtre haiducicare impart punga zarnfului. Galbenul revine cdpitanului de

haidnci.JAcest rom6n era cu adevdrat voinic, qi dacd se fecuse talhariu de

drumui mare, nu cd doar ii era sete de bani, dar pentru cd sAm{ea

ceva in inima lui care il indemna sA caute prilejuri de vitejie;primejdiile avea pentru ddnsul un fannec magnetic care il trdgeafdrd voie, qi sunt incredinfat cd. dacd. ar fi avut norocire sd se nascicu trii sute de ani mai inainte, pe cAnd romAnii era in lupte, elqi-ar fi dobdndit un nurle de viteaz mare. Singura sldbdciune ce

avea era cd iubea prea mult nevestele mdritate, si fiindcd aces-tea au avut de cdnd lumea o ferbinte aplecare pentru voinici,s-au intdmplat ci mulli barbafi insurali era mAnioqi foc asupraoapitanului Ei giuraserd s6-qi rdzbune asupra lui.Mai ales unul, un grec care fusese arniut in vremea domnuluiIonild Sturza, ii pdstra o dugmSnie de cele ascufite, pentru cdsdmlea pe fiunte, de o bucatd de vreme, oarecare mAncdrimi ce-iinf-erbAnta crierii qi-l fdcea sd viseze noaptea tot soiul de vitecomorate. El se aqezase de vro doi ani in tArgul Hertii, ;i de vroopt luni se insurase cu o fatd tdndrd, care era vestitd de frumoasipe toatd linia hotarului.

Cum gi ce fel se cunoscuserd qi se daserd ?n dragoste cdpitanulcu femeia amdutului, nu !i-oi putea spune.." dar qtiu cd in toateserile, pe la asfin{itul soarelui, stipdnul rneu iqi incdleca murgul9i se ducea de se intAlnea cu ddnsa la o cumdtrd a ei ce sedea inmarginea tArgului. Arndutul, se vede cd infdlesese, in sfArsit, pri_cina vizitelor dese ce fdcea nevasta lui in casa cumdtrii sale, cacise pregdti de vdnat, luAndu-qi haitaqi, arme gi c.l.t. Hditagii insdii alesese pintre cdliva bdrbali care ca gi dinsui avea ceva picdasupra capitanului.Intr-o sar5, cum rdsdri cea intAi stea pe cer, stipdnul meu, dupdce iqi impdrfi tovardsii pe la deosebite potice, incdlecd rnurgul qise pomi pe o cdrare ingusta ce ducea la margina codrului. Era olund cum o doresc amorezii, o lund plina de o tainica lumindcare inviluia tot codrul si rdzbdtea pintre frunzele copacilor. Otdcere adAncd, o liniste sfdntd dom'ea in lume. Nu se auzea altddec6t pasulile calului pe cdrare- Cdpitanul scoase de sub min_tean o tambura micd cu strune de sdnni gi, impreunAndu-gi glasulcu ea, incepu a cdnta Lln vers jalnic ce-mi pdtrundea inima, md_car cd-i de metal.Tot mergdnd si cAntdnd, iatd cd ieqirim din codru si sosirdm peo cuhne nu depade de tArgul Herfii. Acolo stapdnul rneu se opri,cata irnpregiur qi, puind doud degite in gurd, durd o ;uierdturdde cele haiducesti, care^clocoti grozav in codru qi care imi liuimultd vreme in urechi. indatd pe urmi, o ferestruicd se luminala o casd din tArg; iar cdpitanul, sirind vesel de pe cal, se inclreptdrdpide in partea ei. Dupd cAteva minute el era ?n brafele fiumoa_sei sale iubite gi se dizrnierda qi se drdgostea amdndoi, precumodinioard ne dizmierdam noi, scumpa mea lund... iti mai aduciaminte'/

Paraua (o/idnd) : Ah!...Galtrdnul (asentene): $i iar ahl... (Dupd o scurtit ;i ch,u,eroasd

tdcere,) Nirnic 'u-i statornic ?n lume: tinerelile trec, noroculpere tocmai c6nd gAndegti sd gugti rnai bine pldcerile lui. Cdt <iefericite minute petrecea stapanul meu cu iubita lui si ce tristeminute era sd urmeze dupd ele!

A;a-i legea crudei soarte,Azi pldcere,Mdni durere,

Azi viala ;i mdni moarte!

30 3l

Paraua (din./undul inimei): Of... oflGalbfinul (asemene): $i iar of!... Ce sd-!i mai spun? Voinicul men

cdpitan se vdzu deodatd incungiurat de vro zdce oameni inar-mali qi comenduiti de insuqi birbatul iubitei sale. intr-o clipaldel fu aruncat la pdmdnt qi, in locul albelor brale ce-l strdngea cuun minut mai inainte lAngd un pept infocat, sdrmanul! s6mtiniEte lanfuri rdci ce-i cuprinseserd tot trupul ca un Eerpe- Pozi\ia1ui era cu atAt mai nepldcutd cd avea multi asdmdnare cu pozi\iazeului Mars, cdnd acest viteaz donjuan ceresc fu prins cu Afro-dita in mrejile lui Vulcan. Afrodita din tirgul He(ii au fost tri-measi la o monistire dupi staruin{ele arniutului, Ei nenorocitulmeu stdpAn dus la una din cele l3 isprdvnicii a Moldovei. Acoloisplavnicr"rl ii fdcu o de aproape cercetare gi-l espedui la IaEi,

unde, fiind giudecat, i se inchie o hotdrAre destul de sdratd,adicd: i se incuviin{d un cvartir de cdjiva ani la ocnd pentm ca

sdrqi prefaca, sit-Er imbldnzeascit qi sa-Ei indulceascit sdmlirilemorale!... CAt pentru tovardqii sdi de holie, am aflat mai tdrziuci unii au trecut peste hotar, pentru ca sd facd voiajuri de pldcere,iar cdliva au izbutit a se in51!a intre oameni... prin agiutorul

Etreangurilor spAnzurdtoarei.

Paraua: N-ai {Ecut, dragul meu, o observare? cd to{i tAlharii de

drumuri qi de codri sunt spAnzura{i in tArguri... Oare pentru ce?

GalbAnul (declamdnd): OiL peut-on dtre miettx qu'au sein de sa

.famille!Paraua (rdzdnd): Ha, ha, ha... batd-te norocu, cd poznaq rnai eqti!Galbinul: Ispravnicul ce md luase o datd cu doprosul era, cum se

zice, un ont a trebii. CunoscAnd toate chipurile legiuite de obi-ceiul pdm6.ntu.lui intru a sd, fblosi de prilejuri, el izbutise a-gipreface slujba in chivernisald qi, slavd domnului! dupa cA{ivaani, iEi fEcuse o stare ca oamenii. Avea, sdrmanul, doud moqioareluate de la rizeEi, avea cAteva suflete de ligani, si era cunoscutin tot lAnutuI de gospodar cumsecade. Mai era incd cunoscut side creqtin cu frica lui Dumnezdu, pentru cd qtia Crentl greceEte

pe de rost, mdcar deEi nu inldlegea nicidecum asti limb6; pentrucd se impdrtdqea de doui ori pe an qi pentru cd {Ecea ades

paraclisuri in casd. Cu toate aceste, bunul nostru cregtin nu se

sfiia a poronci si batd la talpe pe vreun roman ce nu-gi puteaplati birul, tocmai cAnd el rostea Tatdl nostrLr, tocmai cdnd ziceacu mare evlovie: ,,$i ne iarld noud, doamne, greselele noastre,