pipp ed civica

EducaŃie civică - Clasele a III-a – a IV-a 1

CURS

METODICA ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE

CIVICĂ

Cap.1

▪Formarea studenţilor în valorificarea conţinuturilor specifice realizării educaţiei civice a elevilor din

învăţământul primar;

▪ Familiarizarea studenţilor cu privire la orientările actuale în didactica educaţiei civice la învăţământul

primar.

Cap.2.

Proiectarea didactică la educaţie civică:

- programa de educaţie civică pentru clasele a III- a şi a IV-a:

- stabilirea obiective cadru;

- stabilirea obiective de referinţă;

- conceperea activităţilor de învăţare;

- planificarea calendaristică pe unităţi de învăţare;

- proiectarea unei unităţi de învăţare;

- proiectarea unei secvenţe didactice;

- stabilirea obiectivelor operaţionale;

- stabilirea conţinuturilor;

Cap.3.

Modalităţi de organizare a activităţilor de predare-învăţare--evaluare la educaţie civică;

- Tipuri de lecţii specifice;

- Corelaţii inter şi transdisciplinare;

Cap.4.

Strategii didactice specifice predării-învăţării-evaluării educaţiei civice la ciclul primar;

- prezentarea metodelor specifice de predare-învăţare;

- organizarea situaţiilor de învăţare;

- aplicarea cunoştinţelor în rezolvarea unor situaţii reale şi în înţelegerea prezentului;

- Modalităţi de valorificare a valenţelor formativ-atitudinal-comportamentale ale cunoştinţelor de educaţie

civică în activităţile şcolare şi extraşcolare;

Educaţia moral-civică şi pentru democraţie. Conceptele de morală, etică şi educaţie morală

Cap.5.

Utilizarea resurselor în educaţia civică;

- resurse specifice educaţiei civice în învăţământul primar;

- modalităţi de eficientizare a utilizării acestora;

- adaptarea, conceperea şi confecţionarea materialelor didactice în funcţie de particularităţile clasei;

Cap.6.

.Evaluarea rezultatelor şcolare la educaţia civică;

- descriptorii de performanţă la educaţia civică;

- modalităţi de evaluare care motivează şi stimulează elevii în învăţare;

- diversificarea şi eficientizarea utilizării acestora.


Cap.1

METODICA ACTIVITĂłILOR DE EDUCAłIE CIVICĂ

▪ Familiarizarea studenţilor cu privire la orientările actuale în didactica

educaţiei civice la învăţământul primar.

Studii recente din domeniul ştiinţelor educaţiei ne inundă cu formule de tipul „criza

culturii”, devenită materie de consum, bun de răspândire generală sau „criza difuzării de

cunoştinţe”1, „criza actului pedagogic sau chiar formula extremă „moartea pedagogiei”,

formule generate de modificări ale obţiunii valorice, de transformări ale elementelor de

referinţă în cultură, acestea creând fiinţei umane dificultăţi majore de adaptare, sentimentul

pierderii unităţii spiritului, impresia că fiinţele din jur şi mediu sunt ostile individului. Mediul

creat de societatea modernă industrializată, felul „rapid” de a trăi impus de această lume,

afectează profund maniera de a simţi şi de a acţiona având drept consecinţă mari reţine asupra

modului de a concepe cultura şi accesul la ea, în fapt, mari reţineri asupra educaţiei.

Preocuparea esenţială a lumii mostre, cea de toate zilele, în care trăim momentan,

aceea a vitezei accesului la informaţie, nu a întârziat să se manifeste în educaţie prin

numeroasele tehnici de memorare rapidă, lectura rapidă, învăţarea rapidă, bucurându-se de

atenţia sporită a cercetătorilor în psihologia învăţării şi a celor din alte ramuri ale ştiinţelor

educaţiei. Este firesc, deci să ne întrebăm dacă tehnica vitezei este cel mai bun criteriu când

vorbim de învăţare sau să ne întrebăm asupra finalităţilor educaţiei din perspectiva noilor

realizări ale culturii.

Dacă ne detaşăm de perspectiva modernistă şi de preferinţele ei raţionaliste, uneori

mecaniciste, excesiv de analitice accentuând caracterul stabil sau chiar static al acestei lumi în

multe din aspectele sale şi optăm pentru evidenţierea perspectivelor de transformare a acestei

lumi, discursul nostru se centrează în jurul termenului de finalitate.

Situându-se la nivelul transmisiei şi comunicării, cultura este factorul fundamental al

judecăţii umane, cea mai înaltă valoare a educaţiei din perspectiva discursului pedagogic

umanist, discurs pe care îl vom analiza în cele ce urmează, în ceea ce are el specific în relaţia

cu discursurile educaţionale şi socioculturale.

Nu este posibil ca o fiinţă umană să devină creatopare fără a fi stimulată şi incitată să

descopere noul şi să poată valoriza ceea ce a produs. Pledăm pentru o educaţie care

conştientizează copilul cu propriul potenţial şi care-l învaţă nu numai operaţiile pentru a-i

asigura progresul creativ, ci pornind din fazele incipiente de imitaţie, apoi aproximare

culminând apoi cu actul autentic creativ.

1 Emil Păun, Dan Potolea, Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri applicative, Aditura Polirom, Iaşi, 2002, p.27


Discuţia despre finalităţile culturii şi a educaţiei, într-o lume în care creatorul de artă

trebuie să-şi gosească o mulţime de căi de urmat şi să-şi sporească forţa de a se adapta

modalităţilor situaţiilor acesteia, este una care ne îngăduie să desluşim semnificaţiile profunde

ale pedagogiei, comprehensiunea actului pedagogic. Aceasta presupune crearea ambianţei

favorabile realizării finalităţilor culturii mediată de educator. Pentru aceasta educatorul nu

intervine ca un mecanism ci cu întregul personalităţii sale în actul pedagogic, cu sentimentele

lui cele mai adânci, mai intense şi mai constante, determinând prin aceasta actualizarea

nevoilor fiinţei umane de autodepăşire, autocontrol şi de echilibru. Activitatea de mediere

culturală realizată de educator, permite descifrarea semnificaţiei actului pedagogic sub dublu

aspect: de accelerare a evoluţiei personalităţii şi de securizare, de stabilizare, de echilibrare a

acesteia.

În ceea ce priveşte primul aspect, cel al accelerării evoluţiei, ni se pare întemeiată

problema pe care şi-o pune Rogers în legătură cu menirea fundamentală a educatorului-

mediator cultural: a obliga pe cineva să înveţe sau a permite cuiva să înveţe. Înţelept este să

nu respingem din start una dintre variante, să nu considerăm modul expozitiv de transmitere a

cunoaşterii ca fiind în mod necesar lipsit de eficienţă şi pedagogia activă ca fiind în mod

necesar superioară. Important este ca în funcţie de situaţie , de calităţile personale ale

educatorului şi de particularităţile elevului să găsim calea cea mai utilă şi mai rapidă pentru

atingera finalităţile culturii educaţiei. Această viziune permite selectarea din ansamblul

culturii a acelor elemente care participă într-o măsură mai mare la atingerea celei mai înalte

valori a educaţiei care din perspectivă umanistă este perfect justificată. Ştim că judecata se

formează de la cele mai mari modele ale culturii, modele oferite de ştiinţele exacte, pe de o

parte, de cultura artistică pe de altă parte, ambele fiind indispensabile accesului la judecată,

unele apropiind subiectul de modalităţi critice de a judeca, altele apropiindu-l de cele

creatoare –abele cu însuşiri diferite ale unei şi aceleiaşi competenţe: judecata.

Actul de mediere nu presupune desconsiderarea unor mijloace didactice, el trebuie

înţeles ca o raportate la programele şcolare, ca la un sistem de apărare a profesorului prin care

acest îşi justifică competenţele.

Celălalt aspect semnificativ pedagogic, cel a securizării, se leagă de mediere într-o

măsură chiar mai mare, securizarea presupunând o relaţie afectivă intensă între fiinţele aflate

pe calea formării lor umane şi mediatorul cultural, având o experienţă destul de bogată pentru

a şti că obstacolele afective împiedică accesul la cultură. Dacă mediatorul nu încurajează, nu

acordă încredere celui ce se educă, demersul cultural poate fi sortit eşecului în loc să fie unul

al marilor înţelesuri, al iluminărilor şi elucidărilor sau chiar al compensărilor. Şi aceste

lucruri ţin de felul în care resimt cei care se educă prin mijloacele pedagogice. Aacă afirmăm

că toate mijloacele educative au în anumite condiţii o influenţă pozitivă şi un anumit grad de

eficienţă, chiar şi cele clasice, a le menţine totuşi în proporţia imensă recomandate de


paradigmele raţionaliste, mai ales în ipotezele lor acţionale de tip mecanicist, ar fi o greşală

atunci când atribuind actului pedagogic semnificaţia de securizare. Securizarea în ştiinţele

educaţiei este maniera de a răspunde întrebărilor, problemelor, îndoielilor asigurând estfel

evoluţia fiinţei umane care achiziţionează cunoaştere, competenţe practice şi progresează întru

„a ştii să fi”. Pentru aceasta este foarte importantă personalitatea educatorului, a mediatorului

cultural, pentru că el comunică ceea ce este el ca om, aşa cum s-a format pornind de la

esperienţa sa de vfiaţă, cum s-a realizat el personal, cum a învăţat să-şi asculte vocea sa

interioară, valorile care-l definesc.

Sistemul pedagogic umanist face din subiectul uman conceptul de bază a dezvoltărilor

teoretice, un subiect tratat cu respect, aflat într-un „proiect de reciprocitate” cu adultul care

îndrumă şi organizează dezvoltarea lui, un adult care nu caută o poziţie privilegiată pentru a

nu se face subiectul vulnetrabil, pentru a nu-i provoca o conduită defensivă, pentru a nu

genera contradicţii în relaţia lor. A ajuta subiectul să se dezvolte înseamnă a-i da posibilitatea

să facă acest lucru, posibilitate pe care acesta nu ar putea să o găsească singur şi care

presupune animarea tendinţelor, dezvoltarea potenţialităţilor, organizarea lor într-o manieră

dinamică. Paradigma educaţional umanistă şi pedagogia psihanalitică continuă această idee,

insistând pe importanţa autenticităţii imaginii de sine, pe importanţa consonanţei între tendinţele

actualizante şi orientarea proprie a finţei. În cazul în care impunem în educaţie scări de valori

pentru a fi imitate, îndemnăm la respingerea unor elemente ale experienţei personale fără a ţine

cont de efectul lor favorabil sau defavorabil pentru consideraţii exterioare acestora. Individul

poate deveni vulnerabil, se poate comporta agresiv, conduita sa cognitivă poate deveni

rigidă, sentimentele devin incompatibile cu imaginea de sine improprie şi

incompatibilă de a evolua. Dacă dimpotrivă, individul se poate manifesta autentic în spaţiul

educaţiei, dacă nu-şi simte libertatea îngrădită, dacă experienţa şcolară este congruentă cu cea

personală el poate ajunge la acceptarea de sine în totalitate a ceea ce emerge din interiorul său,

dând astfel o şansă propriei evoluţii.

În ceea ce priveşte paradigma educaţional umanistă, aceasta reproduce la nivelul

subsistemului educativ coordonatele fundamentale ale paradigmei socioculturale existenţiale

şi anume centrarea pe persoană şi creşterea pe evoluţia sa. Abordarea organică de factură

pedagogic-umanistă al cărei remarcabil reprezentant este C.Rogers

Cele două repere nu sunt nici pe departe izolate în abordarea contemporane ale

ştiinţelor educaţiei, dimpotrivă, spaţiul consacrat tipologiei educaţiei umaniste este foarte extins

în câmpul cercetăeilor actuale asupra sistemului de învăţământ, instituţiilor şcolare, modelelor

de formare a personalităţii, modelelor de curriculum etc. Paradigma existenţială descrie

scopul acţiunii subiectului ca fiind acele de asigurare a unei vieţi pline, pedagogia umanistă

analizează natura acţiunii acesteia ca fiind o acţiune centrată pe persoană,


desfăşurată în numele unei imagini asupra sinelui care devine coordonata fundamentală a

aptitudinii de a decide asupra drumului care trebuie urmat.

Considerăm că gruparea pedagogiei umaniste, a abordării organice precum şi a altor

teorii educaţionale în jurul paradigmei existenţiale este în măsură să ofere sugestii în legătură

cu modificările care se impun în privinţa valorilor educaţiei, în privinţa modului de a cunoaşte

lumea, în măsură să imprime o altă orientare fiinţei umane, de pe fundamente total diferite

decât cele cu care ne-a obişnuit cultura modernistă. Educaţia, după cum se ştie, poate juca un

rol important în crearea sau regenerarea socialului şi culturalului, aceasta fiind chiar rolul său

existenţial, iar educaţia înseamnă drumul spre cunoaştere şi nu mai este privită ca o posesiune

sau ca o achiziţie, ci ca a „şti să fii”, ca înţelegere şi implicare în viaţă.

Ce presupune discursulş pedagogic umanist?

Discursul pedagogic umanist este unul al distincţiei între valorile educaţiei şi valorile

specifice câmpurilor culturale ale ştiinţei şi artei, în care educaţia are propriile ei valori şi nu

trebuie să-şi caute legitimitatea în alte domenii ale culturii.

Este discursul luminii şi al clarităţii, al înţelegerii şi sacrului deopotrivă, al descoperirii

învăţării în termeni de iniţiere şi revelaţie, de unde caracterul său religios şi filozofic. łinta

doveziilor iniţiatice ale acestui discurs este salvarea de uitare, eroare, disperare.

Este discursul calităţii, fapt dovedit de locul pe care-l ocupă valoarea în interiorul său,

valoarea care inspiră sistemul de finalităţi ale educaţiei şi mijloacele educative care-şi

păstrează numele de educative tocmai pentru că sunt valori în sine.

Este discursul forţării spre umanitate, al constrângerii la gândire, aşezând judecata în

vârful ierarhiei valorice; este discursul care pledează pentru că ideea că valorile adultului

trebuie să inspire educaţia şi spulberă practica că valorile educaţiei încetează de îndată ce se

încheie actul educaţional.

Este discursul valorilor înalte: critica, gustul, judecata, admiraţia, fervoarea umană.

Cuvântul spirit este tot timpul prezent, contându-se parcă pe forţa de şoc, amintindu-ne că

şcoala, chiar dacă nu poate asigura salvarea fiinţei, o poate totuşi pregăti.

Din perspectiva umanistă, manifestarea autentică a subiectului este şansa educaţiei

sale: dacă o fiinţă umană se acceptă pe ea însăşi, este în acord cu ea însăşi asupra

valorilorvehiculate într-o situaţie educaţională, ea nu va fi în stare de agresiune sau de

cenzură, nu va fi defensivă, nu va manifesta tendinţa de a se elibera de influenţa altuia.

Această idee este la baza opţiunii lui Rogers pentru metoda comprehensiunii, prin care

procedează la reconsiderarea poziţiei subectului în actul educaţional, al relaţiei sale cu adultul, a

cărui misiune este educarea lui, a relaţiei sale în raport de cunoaştere, cu alţii şi cu sinele.

În ceea ce-l priveşte pe adultul a cărui sarcină este formarea subiectului, Rogers

menţionează că trebuie să fie congruent cu subiectul, să fie la rândul său non-defensiv; el

trebuie să acorde atenţie subiectului, să manifeste faţă de el consideraţie pozitivă


necondiţionată. Prezenţa lui este caldă, diminuând distanţa, faţă de subiectul care-şi va

conştientiza şi accepta limitele şi care va deveni astfel un câmp existenţial în expansiune. În

timp ce acţionează în numele propriilor valori, educatorul are grijă ca acestea să nu apese

personalitatea subiectului; efortul lui empatic vizează lumea privată a subiectului, simţirea

acesteia aşa cum însuşi subiectul o simte.

Reprezentanţii pedagogiei umaniste afirmă că în fiecare clipă educatorul trebuie să se

găsească continuu într-o stare de comprehensiune empatică, de acceptare necondiţionată a

subiectului, de congruenţă cu acesta, mai mult chiar, trebuie să comunice subiectului ceea ce

simte el, ceea ce înţelege şi ceea ce-l atinge. Educatorul este ecoul subiectului, încercând să

reformuleze ceea ce exprimă mesajul acestuia în totalitatea sa şi nu numai în secvenţa verbală

a acestuia. Pedagogii umanişti consideră că este important să ajutăm subiectul să vadă ce a

spus în plus, în jocul educativ al libertăţii şi autenticităţii. Acest joc este cheia succesului în

educaţie: subiectului trebuie să i se acorde încredere, să i se îngăduie să cerceteze ce vrea,

ceea ce îl interesează, aceasta fiind condiţia învăţării autentice, o învăţare care se conexează la

situaţii expresive în raport cu nevoile şi problemele personale. Gustul pentru învăţare este

descoperit prin sine însuşi adaptând defensivitatea, exprimând propriile incertitudini, căutând

semnificaţia propriei experienţe.

Privită ca o comprehensiune empatică, situaţia este similară funcţionării în faţa altuia

ca o oglindă fidelă care primeşte subiectul în totalitatea a cea ce a spus el, cu toate nuanţele

care colorează sensibil şi afectiv mesajul. Oglinda umaniştilor, departe de a fi una rece sau

care deformează, este o oglindă caldă prin care se reiau idei şi sentimente pentru a fi

reprezentate într-o sinteză nouă. Comunicarea se petrece la un nivel mult mai profund decât

cel verbal, fiinţele angajându-se nu numai sub aspectul rolurilor intelectuale sau sociale, ci în

totalitatea a ceea ce reprezintă, ajungând să se cunoască pe sine în pluralitatea existenţei lor.

Este vorba în acest context despre o relaţie de autodescoperire între subiect şi cel care are

misiunea de a-l educa. Nu educatorul trebuie să-i spună subiectului cum este ci acesta trebuie

să se descopere pe el însuşi în oglinda caldă şi fidelă care este educatorul. În fapt, toate

cunoştinţele se achiziţionează în manieră experienţială, demersul tradiţional al comunicării de

cunoştiinţe fiind respins în pedagogia umanistă, fiind considerat nu numai apăsător dar şi

inutil.

Prezentăm în cele ce urmează cele zece principii ale pedagogiei umaniste în varianta

rogeriană, aşa cum au fost ele evidenţiate de J.P.Pourtois şi H.Desmet în contextul analizei

realizate asupra analizei postmoderne:

1.Fiinţele umane au o capacitate naturală de a învăţa, fiind curioase, avide de a

descifra lumea, pentru aceasta depăşind dificultăţile inerente procesului de învăţare.


2.Învăţarea este valabilă dacă este percepută ca având legătură cu proiectele personale,

educatorul având misiunea de a ajuta subiectul să identifice şi să trateze problemele

semnificative pentru el.

3.Învăţarea care implică o schimbare în organizarea eului său în perceperea acestuia

este resimţită de către subiect ca fiind ameninţătoare, existând tendinţa de aa-i rezista;

acceptând valorile altuia, subiectul îşi vede ameninţate propriile sale valori.

4.Cunoştiţele ameninţătoare pentru eu sunt mai uşor asimilate când ameninţările

extrerioare sunt reduse la minimum; mediul educaţional trebuie să fie înconjurat, facilitator,

comprehensiv.

5.Dacă ameninţarea împotriva eului este fără forţă, experienţa poate fi percepută

nuanţat şi învăţarea poate avea loc, subiectul utilizând mijloacele de învăţare pe care le are la

dispoziţie într-o manieră în care acestea pot contribui la întărirea propăriului eu.

6.Se învaţă mult şi valabil prin acţiune, prin confruntarea cu probleme sociale,

psihologice, filozofice, cu dificultăţi personale.

7.Învăţarea este facilitată când subiectul deţine o parte de responsabilitate în metodă:

îşi alege singur orientarea, descoperă el însuşi mijloacele de a învăţa, îşi formulează personal

dificultăţile, decide cum se derulează învăţarea şi suportă direct consecinţele propriilor

decizii.

8.Învăţarea care angajează în întregime subiectul pătrunde cel mai adânc în structura

personalităţii: eficienţa ei ţine de angajarea subiectului într-o învăţare despre el însuşi şi prin el

însuşi.

9.Independenţa spiritului, creativitatea, încrederea în sine sunt facilitatea când

autocritica şi autoevaluarea sunt considerate fundamentale, iar evaluarea prin altul este

considerată secundară: subiectul însuşi îşi evaluează comportamentul, alegând criteriile care-i

convin. Cind depinde de evaluarea altuia riscă să devină dependent, imatur sau să devină

refractar la judecăţile externe.

10.În lumea de astăzi cel mai util este să înveţi cum să înveţi, săţi conştientizezi

propriile procese de învăţare, să rămâi deschis la propria experienţă şi să integrezi în sine

procesele de schimbare. Subiectul lumii noastre trebuie să suporte schimbarea, să poată trăi în

schimbare, aceasta fiind esenţa vieţii care se derulează în postmodernitate.

▪Formarea studenţilor în valorificarea conţinuturilor specifice realizării

educaţiei civice a elevilor din învăţământul primar

O tratare exhaustivă a procesului de educaţie intelectuală la vârsta preşcolară ne-ar

obliga cu siguranţă să privim problema în retrospectiva istorică, acolo şi atunci când

preocupările de această natură oferă o bogăţie de date cu valoare reală în condiţiile

valorificării lor critice. În limitele unei succinte prezentări pe care ne-o propunem, vom


poposi doar în contemporaneitate, aici şi acum când dezvoltarea copilului de vârstă preşcolară

şi şcolară mică capătă noi dimensiuni, raportată la o altă optică pedagogică.

La această vârstă mică, el preşcolarul şi şcolarul este un om în devenire căruia

demersul pedagogic îl prospectează şi realizează în funcţie de cerinţele epocii în care trăieşte,

se dezvoltă şi se realizează.

Copilul se dezvoltă, construieşte ca un om prin netulburata îndrăzneală cuprinsă în

primele sale confruntări cu necunoscutul, prin curiozitatea epistemică a primelor sale aventuri

de cunoaştere, concentrate în repetatul: ce? de ce? în înaripate imaginaţie lipsită de cenzură.

Ca parte componentă a sistemului de învăţământ, educaţia şcolară şi şcolară,

repretentată de cercetare, au preocuparea de modernizare şi creşterea eficienţei prin elaborarea

unor strategii în conformitate cu obiectivele clar formulate ale învăţământului şi în condiţiile

respectării absolute ale potenţialului bio-psihic real specific vârstei. Există şi în prezent o

tendinţă generală de accelerare şi intensificare a întregului proces de învăţământ, începând

chiar cu perioada preşcolară. În faţa acestei realităţi, apare pericolul înţelegerii înguste, în

sensul coborârii limitei de vârstă în şcolarizare sau ca un transfer mecanic a unei părţi din

conţinut şi a unora dintre metodele educaţiei intelectuale din primele clase de ciclu primar la

grădiniţă.

Parte componentă a procesului dirijat al dezvoltării copilului, educaţia intelectuală în

instituţia preşcolară şi şcolară are o mare greutate specifică, pentru că asigură deschiderea

către cunoaştere şi oferă posibilitatea reală a primilor paşi în procesul de integrare. În

încercarea de a contura câteva dintre cerinţele de ordin pedagogic care se desprind din

realizarea dezideratelor educaţiei intelectuale a preşcolarului şi şcolarului, avem în vedere şi

aici o creştere a volumului informaţional, de perisabilitatea cunoştinţelor şi în acelaşi timp de

necesitatea evitării supraâncărcării copilului. Acestea sunt motivele investigaţiilor făcute de

didactica modernă, care oferă soluţiile adecvate folosirii algoritmului, a modelării,

problematizării, modalităţi de a trzi şi menţine interesul în cunoaştere prin solicitarea gradată

a gândirii, determinând în acelaşi timp copilul spre o acţiune coordonată şi independenţă

supravegheată.

Problema centrală pe care ne-o propunem spre rezolvare în momentul de faţă este

aceea a determinării cât mai exacte a raportului dintre ceea ce realizăm în prezent şi

dimensiunea realizării intelectuale a copilului şi ce trebuie să devină acest copil în

perspectivă. Problema pusă în educaţie capătă caracterul unei necesităţi stringente, având în

vedere că scopul principal al activităţii organizate din grădiniţă este pregătirea copilului

pentru activitatea şcolară şi mai ales pentru depăşirea unor eventuale situaţii de eşec şcolar.

Grădiniţa foloseşte în munca de educaţie a copiilor o serie de mijloace educative,

ponderea principală având-o acelea ce corespund specificului psihologic al copilului, adică


jocul şi învăţarea, primul predominând fără echivoc, cel de al doilea fiind un atribut de

neânlăturat al primului.

Subscriem concepţiei moderne conform căreia învăţarea în grădiniţă capătă un sens larg,

fiind îndreptat nu numai spre acumularea de cunoştinţe, ci concepută ca o activitate legată

strâns de latura psiho-socială a copilului, sprijinindu-se pe structura concretă a gândirii

acestuia. În grădiniţă se realizează învăţarea spontană dar şi dirijată, mai ales prin conţinutul

activităţilor obligatorii, adică pe calea acelor modalităţi care anunţă şi pregătesc copilul pentru

lecţia din şcoală, pentru trecerea treptată de la joc la mactivitatea şcolară.

Cu obiective diferite în funcţie de conţinutul lor, de grupa de vârstă, activităţile dirijate

reprezintă un ansamblu de căi care, armonizate cu logica dezvoltării proceselor de gândire,

trebuie să asigure a ceea ce rezumăm procesul al educaţiei intelectuale la vârsta mică din

preşcolar şi şcolar.

Prin intermediul acestora, copilul capătă informaţii suficiente şi corecte despre mediul

înconjurător, îşi formează priceperea de a observa, capătă deprinderea de exprimare corectă,

înţelege sensul noţiunii de mulţime, învaţă să opereze cu mulţilile în anumite condiţii care devin

cerinţe ale modului de lucru.Înţelegerea este condiţionată de participarea activă a

copilului în procesul cunoaşterii prin angajarea lui în procesul de descoperire a noului din

universul necunoscut lui, prin accentuarea elementelor de problematizare.

Următoarea cerinţă a realizării educaţiei intelectuale la vârsta preşcolară şi şcolară,

este aceea că elementul de joc să rămână o dominantă a întregii activităţi din grădiniţă, chiar

dacă sarcinile procesului instructiv devin din ce în ce mai complexe. Păstrarea echilibrului

dintre creşterea volumului informaţional şi specificul vârstei copilului este asigurat de

respectarea acestei cerinţe. Operaţiile gândirii, de pildă, pot fi la fel de bine dezvoltate într-un

joc, exerciţiu, pe cât sunt de bine realizate într-o oro de aritmetică la micul şcolar din clasa a

I-a, cu precizarea că realizarea cadrului de joc este în mare măsură condiţionat de tactul şi

măiestria pedagogică a cadrului didactic.

Procesul instructiv din grădiniţă este de asemenea condiţionat de măsura în acre,

alături de alte cerinţe, se respectă şi aceea a valorificări experienţei personale a copilului.

Grădiniţa are datoria de a sistematiza, organiza, completa şi corecta inforamţiile pe care le

deţin copii la începutul activităţii preşcolare organizate. În acest sens se realizează timpuriu

structura gândirii sintetice şi devine posibilă integrarea noilor cunoştinţe în sfera celor deţinute

anterior de copil.

Modalităţile de intervenţie ale educatorului în timpul diverselor forme de observare

reprezintă de asemenea condiţii de reuşită sau insucces în procesul de instruire; mai exact ne

referim la formele de intervenţie verbală şi explicaţia necesară, indispensabilă dar accesibilă

la grupa mare şi cea pregătitoare, contrainsicată la grupa mică.


Posibilitatea de a conduce dezvoltarea gândirii copilului către operaţiile de analiză şi

sinteză pregătind abstractizare şi generalizarea depinde de felul în care se realizează

participare activă a copiilor în jocul-exerciţiu în mânuirea materialelor cu forme cât mai

diverse, care să permită realizarea concretă a unor operaţii de comparaţie, analiză şi sinteză.

Măsura în care se intervine în jocul copilului preşcolar şi şcolar la diferite grupe de

vârstă este o altă condiţie ce permite dezvoltarea independenţei de gândire şi acţiune sau

invers. Caracterul mai liber, mai puţin direcţionat al jocului la grupa mică favorizează

dezvoltarea gândirii prin acţiune, în timp ce la grupele mari sau anii mai mari din primar,

acest efect se obţine prin formularea unor sarcini precise de către educator-învăţător, care să

permită apropierea copilului de activitatea şcolară.

În aceeaşi ordine de idei, subliniem necesitatea intervenţiei educator-învăţător, în

vederea formării la copii a capacităţilor de autoevaluare şi conştientizarea eventualelor

greşeli, pentru a fi evitate în viitor.

În pedagogia generală dar şi în metodica activităţilor de educaţie civic a devenit lait-

motiv sau o obsesie termnul „principiu” . Principiul educaţiei şi instruirii ca „teze” generale

directoare cu semnificaţia de cerinţe sau exigenţe „ce trebuie” respectate de către agenţii

educaţiei, cu o modificare de sens în ultimul timp, aceea de lege normativă instituţională şi

funcţională (paraxiologică, deontologică, şi didactică) dar şi proliferarea stereotipurilor

pedagogice explicative şi metodologice în cercetarea şi organozarea educaţiei (aşa numitele

„lături” sau „dimensiuni” ale educaţiei şi instrucţiei, reducţionismul la un moment dat al

genurilor de acţuni educative la „formal”, „nonformal” şi „informal”, cantonarea cercetării

pedagogice la nivelui ei factual, răspândirea şi acceptarea ambiguităţii pedagogice explicative

şi terminologice. Aceste abordări sunt lipsite de ceea ce este atitudinea pedagogică ştiinţifică

cu înţelesul de componentă a ştiinţificităţii teoriei educaţiei pe care K.Jaspers o redă

magistral: „atitudinea ştiinţifică face distincţia între ceea ce este cunoscut în mod riguros şi

ceea ce nu este astfel cunoscut şi urmăreşte ca procesul de cunoaştere să fie însoţit de o

conştiinţă a metodei şi deci a sensului şi limitelor acestei cunoaşteri, de un spirit critic

nelimitat. Atitudinii ştiinţifice îi este proprie aspiraţia către claritatea celor definite, opoziţia

faţă de aproximările proprii referirilor generale, revendicarea concreteţei în domeniul

întemeierii”2

Sub această incidenţă explicativă, teoria educaţiei este ştiinţa complexităţii componentelor şi

devenirii proceselor pedagogice şi comportă un tip de analiză de largă cuprindere: analiza de

sens (de termeni ai limbajului educaţiei), analizaă de structură şi funcţionare a proceselor

pedagogice, analiză genetică (de evoluţie a ideilor pedagogice), analiză de context (a

situaţiilor pedagogice), analiză de orientare (a direcţionării genurilor şi formelor educaţiei),

analiză instituţională (de organizare a educaţiei).

2 K.Jaspers, Texte filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1986, p.174


Cap.2.

Proiectarea didactică la Educaţie civică:

Proiectarea didactică la Educaţie pentru societate în mediul preşcolar:

Nr.crt Data Tema Subtema

1 01-03 oct

Cine sunt/suntem? Gradinita

2 06-10 oct Familia

3 13-17 oct

Cand/cum si de ce se

intampla?

Aspecte caracteristice

4 20-24 oct Legume

5 27-31 oct Vacanta

6 03-07 nov Fructe

7 10-14 nov Flori

8 17-21 nov Munci specifice sau evaluare

9 24-28 nov Cine sunt/suntem? Tara mea

10 01-05 dec

Cum este/a fost si va fi

pe pamant?

Mos Nicolae

11 08-12 dec Obiceiuri de iarna

12 15-19 dec Mos Craciun

13 22-26 dec

Vacanta 14 29 dec-02 ian

15 05-09 ian Cand/cum si de ce se

intampla?

Jocurile copiilor iarna

16 12-16 ian Animale domestice

17 19-23 ian Animale salbatice

18 26-30 ian Pasari domestice/salbatice

19 02-06 febr VACANTA INTERSEMESTRIALA

20 09-13 febr Cum este/a fost si va fi

pe pamant?

Mijloace de locomotive - pamant

21 16-20 febr Mijloace de locomotive – aer

22 23-27 febr Mijloace de locomotive - apa

23 02-06 martie Ziua mamei

24 09-13 martie Cand/cum si de ce se

intampla?

Primavara-aspecte caracteristice

25 16-20 martie Fructe/legume

26 23-27 martie Flori

27 30 martie-03 apr Insecte

28 06-10 apr Cum este/a fost si va fi pe pamant?

Pastele

29 13-17 apr Vacanta

30 20-24 apr

Ce si cum vreau sa fiu? Meserii

31 27 apr-01 mai Meserii

32 04-08 mai Cine si cum organizeaza o activitate?

Cum se face painea?

33 11-15 mai De la arbore la caiet! (Hartia)

34 18-22 mai Cum este/a fost si va fi pe pamant?

Cosmosul

35 25-29 mai Planeta Pamant

36 01-05 iun Cine sunt/suntem? Ziua copilului

37 08-12 iun Evaluare finala

PLANIFICARE ANUALĂ A TEMELOR

Teme

Grupa

Cine

sunt/suntem?

Cand/cum

şi de ce se

întâmplă?

Cum este/a

fost şi va fi

pe pamânt?

Cine şi cum

planifică/organi

zează o

activitate?

Cu ce şi

cum

exprimăm

ceea ce

simţim?

Ce şi cum

vreau sa

fiu?

Mică Proiect: „Ştiu cine sunt?”

(corpul uman,

Proiect transsemest rial:

Proiect: „Case şi oameni”

Proiect: „În grădiniţa

noastră”

Proiect: „Cântecul lunii”

-


familie, roluri/activităţ

i specifice)

6 - 24

octombrie

2009

„Anotimpur ile”

(modificăril

e din natură

în fiecare

anotimp,

legume

fructe şi

flori

specifice,

activităţi ale

oamenilor

legate de

anotimpuri,

tradiţii şi

obiceiuri)

(grădiniţa şi casa/camera

mea,

diferite

tipuri de

case/constru

cţii, ţara

mea,

locuitori ai

caselor/ţării

şi relaţiile

dintre

aceştia)

5 - 30

ianuarie

2010

(activităţi în grădiniţă,

planificarea unei

activităţi, reguli

de comportare,

cum cooperăm şi

cum ne ajutăm

unii pe alţii,

rezultate ale

activităţii noastre

şi răsplata)

20 aprilie – 8

mai 2010

(simţul văzului şi

al auzului,

culori şi

sunete care

ne

impresione

ază, lucrări

artistice

care

exprimă

mesaje)

3 - 14

noiembrie

2009

Mijlocie Proiect: „Tu şi eu” (corpul

uman, familie

şi prieteni,

relaţii în

familie şi cu

prietenii, de

ce avem

nevoie de

familie/priete

ni)

6 - 24

octombrie

2009

Proiect: „Materiale ” (proprietăţi

ale

diferitelor

materiale,

schimbările

pe care

acestea le

pot suferi

prin

acţiunea

unui

obiect/feno

men sau a

omului,

scopuri ale

utilizării

diferitelor

materiale)

5 – 16

ianuarie

2010

- Proiect: „Haideţi în excursie!” (ce

este o excursie şi

care sunt

principalele

momente ale

unei excursii,

cum se planifică

o excursie, reguli

de comportare în

grup, observarea

aspectelor

importante din

comunitate/natur

ă)

20 aprilie – 15

mai 2010

Proiect: „În lumea poveştilor”

(ce sunt

poveştile şi

ce ne spun

ele, cărţile

cu poveşti

şi cartea în

general,

cum

transformă

m o

întâmplare

reală într-o

poveste

dintr-o

carte, cum

se spune o

poveste,

cum se

face o

carte)

3 – 21

noiembrie

2009

Proiect: „Vreau să fiu de folos”

(activităţi în

familie/grupă

, activ-pasiv

şi muncă-

lene, ce

înseamnă să

fii de folos,

ce este

responsabilit

atea, cum şi

când suntem

de folos)

9 februarie

– 6 martie

2010

Mare Proiect: „Cele cinci simţuri”

(corpul uman

şi cele cinci

simţuri,

simţurile şi

Proiect: „Lumini şi umbre”

(diferite

surse de

lumină,

soarele şi

Proiect: „Explorator ii” (ce sunt

exploratorii,

pământul şi

miracolele

lui, factorii

Proiect: „De pe câmp, pe masa

noastră” (hrana

omului, hrană

crudă şi hrană

preparată,

produsele

Proiect: „În paşi de dans prin

lumea

largă” (ce

este dansul,

tipuri de

Proiect: „Harnic, cinstit și

bun”

(meserii și

profesii,

muncă și


diferite moduri de

reacţii

corelate cu

acestea,

simţurile şi

importanţa lor

în viaţa de zi

cu zi şi în

relaţiile cu cei

din jur)

3 – 21

noiembrie

2009

luna ca surse de

lumină, ce

este umbra

şi cum se

produce ea,

importanţa

luminii în

viaţa

omului,

umbre şi

urme)

24

noiembrie

– 12

decembrie

2009

care ăntreţin viaţa,

probleme

ale lumii

contempora

ne:

poluarea,

dispariţia

speciilor,

încălzirea

globală etc.

– discuţii şi

soluţii)

5 ianuarie

– 6

februarie

2010

alimentare, procesul de

producţie al

alimentelor,

unelte şi maşini,

reguli de igienă

şi reguli de

protecţia muncii)

6 – 24 octombrie

2009

dansuri, exprimarea

sentimentel

or prin

dans/alte

arte,

popoarele

lumii şi

exprimarea

propriilor

valori prin

dans)

23

februarie

– 13

martie

2010

învășătură, reguli de

comportare,

relașii în

procesul

muncii,

munca în

echipă,

munca și

răsplata

muncii

împlinite)

13 aprilie –

15 mai 2010

Pregătito

are

Proiect: „Eu cred...”

(credinţe şi

obiceiuri ale

oamenilor,

exprimarea

propriilor

idei/credinţe,

diferenţele

între oameni,

drepturi şi

obligaţii)

13 aprilie – 8

mai 2010

Proiect: „O

istorie

personală”

(persoana

proprie,

familia,

arborele

genealogic,

strămoșii

omului,

evenimente

istorice

Proiect: „Cum se mişcă...”

(mijloace de

locomoţie,

alte

mecanisme,

combustibil

i, materie

vie-materie

moartă,

mişcare -

nemişcare)

2 – 20

martie

2010

Proiect: „Mândru sunt că sunt

român!”

(românii şi

Romania

de-a lungul

timpurilor,

însemne

naţionale,

trăsături şi

valori

definitorii,

spaţiul

georgrafic,

minorităţile

naţionale)

24

noiembrie -

5

decembrie

2009

Proiect: „Artişti populari şi

meşteri făurari”

(ce este arta

populară, obiecte

de artă populară,

unelte şi

instrumente

utilizate, ce este

şi cum poţi să

devii un artist

popular/meşteşug

ar, valorificarea

muncii acestuia,

mesajul artei

populare)

12 ianuarie – 13

februarie 2010

Proiect: „Scrisuri și scrieri”

(ce este

scrisul,

unde îl

întâlnim,

scrisul de-a

lungul

istoriei,

tipuri de

scris,

cărșile și

tipuri de

cărși, cum

scriem,

cum

vorbim,

cum

comunicăm

, mesajul)

3 – 21

noiembrie

2009

Proiect: „Patron și angajat”

(meserii și

profesii,

munca în

calitate de

angajat și

munca în

calitate de

patron,

munca fizică

și munca

intelectuală,

tranzișia și

legătura

școală-

muncă-

rezultate)

11 – 29 mai

2010


specifice poporului

nostru

împărtășite

de apropiași

din familie,

evenimente

din viașa

personală, ce

știm despre

înregistrarea

evenimentelor

istorice/perso

nale)

6 – 17

octombrie

2009

- programa de educaţie civică pentru clasele a III- a şi a IV-a:

Anexa la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5198 / 01.11.2004

M I N I S T E R U L E D U C A ł I E I Ş I C E R C E T Ă R I I

CONSILIUL NAłIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A III-A

EDUCAłIE CIVICĂ

Aprobat prin ordin al ministrului

Nr. 5198 / 01.11.2004

Bucureşti, 2004

NOTA DE PREZENTARE

Curriculum-ul pentru disciplina Educaţie civică, clasa a III-a, răspunde cerinţelor formulate în textul Legii

învăţământului, în special în articolele 3 şi 4, referitoare la idealul educaţional şi la finalităţile învăţământului.

Demersurile de educare civică propuse prin actuala programă sunt concordante, de asemenea, cu spiritul şi cu

recomandările cuprinse în:

Comunicatul final “Coeziune socială şi calitate – o provocare pentru educaţie” adoptat de a patra

Conferinţă a Miniştrilor Europeni ai Educaţiei (Bucureşti, 18 – 20 iunie 2000);

Convenţia privind drepturile copilului, 1989.

Locul disciplinei Educaţia civică în învăţământul primar este justificat de:

nevoia de a-i iniţia pe şcolarii mici în practicarea unui comportament civic într-o societate democratică: un

comportament activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, autoevaluativ;


necesitatea de alfabetizare civică a şcolarilor mici prin familiarizarea acestora cu limbajul, tematizările şi

activităţile de învăţare specifice;

posibilitatea de a valorifica experienţa specifică vârstei prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale

asociate celei cognitive, stimularea participării şi a comunicării sociale responsabile.

Educaţia pentru democraţie este un proces complex şi de lungă durată, iar şcolarul mic este implicat în viaţa

socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de joc şi de învăţare, dar şi prin relaţiile specifice pe care el le

poate stabili cu diverse instituţii şi organizaţii din comunitatea în care trăieşte (de exemplu şcoala, biserica,

primăria, diferite organizaţii nonguvernamentale etc.). De aceea, procesul de socializare poate şi trebuie să înceapă

de timpuriu.

Curriculum-ul de faţă se adresează învăţătorilor, autorilor de manuale şi elevilor. Lectura integrală a acestuia

este absolut necesară înaintea elaborării de către autorii de manuale sau de către învăţători a unor unităţi distincte

de învăţare sub forma unor capitole şi lecţii. Informaţiile factuale, exemplele, cazurile sau situaţiile folosite ca

referinţă pentru activităţile cu elevii pot fi alese în funcţie de specificul clasei, al unor elevi, al comunităţilor locale

etc. Curriculum-ul este orientativ în ceea ce priveşte conţinuturile şi metodele. Obiectivele sunt mai directive şi

sunt prezentate sub forma obiectivelor-cadru şi a obiectivelor de referinţă, formulate în raport cu o anumită selecţie

a activităţilor de învăţare.

Învăţătorii şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra

practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din

această perspectivă, propunerile programei nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări

şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.

I. OBIECTIVE CADRU

1. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice

2. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de

comportare în societate

3. Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea

grupurilor sociale

4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din

care fac parte

CLASA A III-A

OBIECTIVE DE REFERINłĂ3 ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂłI DE ÎNVĂłARE


Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

3 Obiectivele de referinţă marcate prin asterisc şi corp de literă italic nu fac parte din programa de trunchi comun. Ele vor fi

valorificate în curriculum-ul la decizia şcolii, în situaţia în care se optează pentru curriculum extins.


La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi

capabil:

1.1. să recunoască şi să descrie înţelesul unor

termeni specifici limbajului civic

1.2. să exprime oral şi în scris enunţuri simple

cu referire la situaţii diferite de viaţă cu

conţinut civic

Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele

activităţi:

- găsirea termenilor potriviţi pentru succesiuni de

imagini;

- realizarea unor povestiri, dialoguri; punerea unor

întrebări; completarea unor propoziţii;

- rezolvarea şi construirea unor rebusuri pe teme date.

2. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare


2.1. să identifice drepturile universale ale

copilului

2.2. să identifice reguli cu privire la

raporturile persoanei cu “lucrurile”, cu

“plantele şi animalele” şi cu “ceilalţi

oameni”

- recunoaşterea după imagini a situaţiilor de

respectare şi de încălcare a drepturilor copilului;

- imaginarea unor povestiri, ghicitori privind

raporturile persoanei cu lucruri şi fiinţe; - jocuri de rol pe teme date.

3. Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea grupurilor sociale


3.1. să identifice grupurile sociale din care

face parte: familie, grup de prieteni,

colegi etc.

*3.2. să formuleze criterii simple în funcţie de

care se pot constitui diferite grupuri

3.3. să descopere şi să descrie într-o manieră

clară şi concisă diferite relaţii sociale de grup

3.4. să dovedească dorinţă de participare la

activitatea unor grupuri

- discutarea despre grupuri diferite pe baza unor

imagini date;

- imaginarea unor situaţii faţă de care să precizeze

cum ar acţiona dacă ar face parte din diferite

grupuri;

- folosirea compunerii, povestirii, dramatizării pentru

evidenţierea unor relaţii sociale de grup;

- imaginarea unor activităţi pentru membrii

grupurilor din care face parte.

4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor personale

în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care face parte


4.1. să formuleze enunţuri simple pro şi contra

în soluţionarea unor dileme

*4.2. să descrie acţiuni care necesită luarea

unor decizii şi exprimarea unei opinii

personale

- discutarea în grup în scopul soluţio-nării unei

dileme civice;

- citirea şi comentarea unor texte şi imagini cu

conţinut civic, ce necesită luarea unor decizii şi

exprimarea unei opinii personale.

I. Persoana

CONłINUTURlLE4

INVĂłĂRII

Persoana mea. Persoana lui (ei). Ce înseamnă să fim persoane?

*Corpul meu.

Persoane cu nevoi speciale.

Trăsături morale ale persoanei:

încrederea în sine şi în celălalt/lipsa de încredere;

respectul/lipsa de respect;

Unităţile de conţinut marcate cu asterisc şi corp de literă italic nu fac parte din programa de trunchi comun. Ele vor fi

valorificate în curriculum-ul la decizia şcolii, în situaţia în care se optează pentru curriculum extins.4


curaj/frică/laşitate;

bunătate/răutate;

sinceritate/minciună.

II. Raporturile noastre cu lucrurile şi fiinţele

1. Raporturile noastre cu lucrurile

Ce sunt lucrurile?

Lucrurile care ne exprimă:

a) jucării, colecţii, camera mea, îmbrăcămintea; b) cartea, tehnica, arta;

Atitudini faţă de lucruri: grijă, brutalitate, proprietate;

Nevoia de lucruri. Lucrul ca instrument de joc, învăţare, muncă

2. Raporturile noastre cu animalele şi plantele

*Despre animale şi plante: simt, gândesc, comunică, au obiceiuri, imaginează, sunt persoane?

*Animale şi plante ca simbol;

Atitudini faţă de animale şi plante: grijă, brutalitate, compasiune, iubire, respect, frică;

*Ce nevoi avem de plante şi animale?

III. Raporturile noastre cu ceilalţi oameni

1. Grupuri din care facem parte:

familia;

grupul de joacă;

grupul de învăţare;

*grupul religios.

2. Reguli ale grupului: drepturi şi îndatoriri în cadrul grupului.

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A IV-A

EDUCAłIE CIVICĂ

Aprobat prin ordin al ministrului

NR. 3919/ 20.04.2005

Bucureşti, 2005

NOTA DE PREZENTARE

Curriculum-ul pentru disciplina Educaţie civică, clasa a IV-a, răspunde cerinţelor formulate în textul Legii

învăţământului, în special în articolele 3 şi 4, referitoare la idealul educaţional şi la finalităţile învăţământului.

Demersurile de educare civică propuse prin actuala programă sunt concordante, de asemenea, cu spiritul şi cu

recomandările cuprinse în:

Comunicatul final “Coeziune socială şi calitate – o provocare pentru educaţie” adoptat de a patra Conferinţă a

Miniştrilor Europeni ai Educaţiei (Bucureşti, 18 – 20 iunie 2000);

Convenţia privind drepturile copilului, 1989.

Locul disciplinei Educaţia civică în învăţământul primar, la clasele a III-a şi a IV-a este justificat de:


nevoia de a-i iniţia pe şcolarii mici în practicarea unui comportament civic într-o societate democratică: un

comportament activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, autoevaluativ;

necesitatea de alfabetizare civică a şcolarilor mici prin familiarizarea acestora cu limbajul, tematizările şi

activităţile de învăţare specifice;

posibilitatea de a valorifica experienţa specifică vârstei prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale

asociate celei cognitive, stimularea participării şi a comunicării sociale responsabile.

Educaţia pentru democraţie este un proces complex şi de lungă durată, iar şcolarul mic este implicat în viaţa

socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de joc şi de învăţare, dar şi prin relaţiile specifice pe care el le

poate stabili cu diverse instituţii şi organizaţii din comunitatea în care trăieşte (de exemplu şcoala, biserica,

primăria, diferite organizaţii nonguvernamentale etc.). De aceea, procesul de socializare poate şi trebuie să înceapă

de timpuriu.

Curriculum-ul de faţă se adresează învăţătorilor, autorilor de manuale şi elevilor. Lectura integrală a acestuia

este absolut necesară înaintea elaborării de către autorii de manuale sau de către învăţători a unor unităţi distincte

de învăţare sub forma unor capitole şi lecţii. Informaţiile factuale, exemplele, cazurile sau situaţiile folosite ca

referinţă pentru activităţile cu elevii pot fi alese în funcţie de specificul clasei, al unor elevi, al comunităţilor locale

etc. Curriculum-ul este orientativ în ceea ce priveşte conţinuturile şi metodele. Obiectivele sunt mai directive şi

sunt prezentate sub forma obiectivelor-cadru şi a obiectivelor de referinţă, formulate în raport cu o anumită selecţie

a activităţilor de învăţare.

Învăţătorii şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra

practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din

această perspectivă, propunerile programei nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări

şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.

I. OBIECTIVE CADRU



în societate

7. Dezvoltarea unor comportamente relaţionale privind constituirea grupurilor

sociale

8. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor în ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care fac

parte

OBIECTIVE DE REFERINłĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂłI DE ÎNVĂłARE



La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele


capabil: activităţi:

1.1. să recunoască şi să folosească termeni

specifici disciplinelor sociale

1.2. să-şi dezvolte vocabularul, utilizând

corect concepte specifice educaţiei civice

*1.3. să-şi exprime oral sau în scris, în cuvinte

proprii, un punct de vedere personal cu

privire la comportamentul civic în diferite

situaţii

- desprinderea înţelesului unui cuvânt din context;

- observarea şi comentarea unor imagini şi texte cu

conţinut civic;

- utilizarea de glosare, dicţionare, texte, liste de

cuvinte pentru desprinderea sensului unor termeni

specifici culturi civice;

- alcătuirea unor minidicţionare de termeni civici;

- realizarea unor scurte povestiri pornind de la o

situaţie dată.



2.1. să compare situaţii care privesc drepturi şi

îndatoriri ale copilului

2.2. să identifice reguli şi norme de

comportament civic în diferite situaţii

- elaborarea unui regulament al clasei cu drepturi şi

îndatoriri;

- simularea ;

- discutarea în clasă a unor reguli;

- participarea la stabilirea regulilor în cadrul

grupurilor din care fac parte elevii; - exersarea unor roluri specifice prin activităţi pe

grupe de lucru.



3.1. să identifice locul şi rolul persoanelor

familiare

3.2. să participe la dezvoltarea climatului

afectiv pozitiv în grup

*3.3. să descrie şi să compare tipuri de relaţii

şi atitudini sociale (colaborare, competiţie,

solidaritate, toleranţă, intoleranţă) pornind

de la situaţii concrete

- exersarea unor roluri specifice în activitatea unui

grup;

- jocul de rol;

- analiza unor cazuri mediatizate.

4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor personale în ceea ce

priveşte activitatea grupurilor din care fac parte


4.1. să compare în termeni simpli informaţiile

necesare luării unor decizii *4.2. să formuleze şi să exprime opinii

personale în aprecierea unor situaţii cu

conţinut civic

- valorificarea informaţiei sociale oferite de mass

media; - discutarea unor cazuri reale sau imaginate care

solicită decizie şi exprimarea opiniilor personale;

- imaginarea şi participarea la funcţionarea unui

consiliu local al copiilor.

CONłINUTURlLE ÎNVĂłĂRII

I. Raporturile noastre cu ceilalţi oameni.

1. Relaţii dintre oameni în cadrul grupului:

de rudenie;

de prietenie;

de colaborare şi de competiţie;

de autoritate (conducătorul grupului, supunerea, invidia, revolta, admiterea - respingerea din / de către grup).

2. Manifestarea relaţiilor dintre oameni în diferite situaţii:

situaţii “normale” (desfăşurarea unor activităţi, obţinerea unor drepturi, relaţii cu diferite autorităţi);

situaţii “limită” (catastrofe, accidente, agresiuni, moartea);


*probleme personale sau de grup (boală, sărăcia, singurătatea, neîncrederea).

3. Drepturile copilului.

II. Comunitatea

1. Comunitatea locală (sat, comună, oraş, judeţ, sector etc.).

2. Poporul.

3. *Naţiunea. Comunitatea internaţională.

III. Societate şi stat

1. *Organizarea statală a societăţii. Instituţii democratice ale statului român.

2. Simboluri ale statului român.

STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANłĂ

la finele învăţământului primar

Obiectiv cadru Standard

1. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din

sfera valorilor civice

S1. Utilizarea corectă a termenilor limbajului

specific culturii civice

S 2 . Relatarea în cuvinte proprii a unor fapte, situaţii,

texte, lecturi, imagini vizând comportamentul

civic

2. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor

copilului, a normelor de comportare în

societate

S3. Selectarea dintr-un material dat a unor drepturi şi

îndatoriri ale copilului

S 4 . Cunoaşterea şi folosirea unui număr de norme şi

reguli de comportare în societate în situaţii

variate

3. Dezvoltarea unor comportamente S5. Descrierea în manieră concisă şi clară a modului

relaţionale privind constituirea de constituire şi de funcţionare a unui grup din grupurilor sociale care face parte

4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi

exprimării personale în ceea ce

priveşte activitatea grupurilor din care

face parte

S6. Identificarea unor situaţii în care se cere luarea

unor decizii personale sau colective

S7. Exprimarea unor enunţuri simple pro sau contra

luării unor decizii în plan civic

- stabilirea obiective cadru

OBIECTIVE CADRU:


2. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului, a normelor de comportare în societate


4. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor în

ceea ce priveşte activitatea grupurilor din care fac parte

OBIECTIVE DE REFERINłĂ:

1.1 Să recunoască şi să descrie înţelesul unor termeni specifici limbajului civic

2.2 Să exprime oral şi în scris enunţuri simple cu referire la situaţii diferite de viaţă cu conţinut civic


2.1 Să identifice drepturile universale ale copilului

2.2 Să identifice reguli cu privire la raporturile persoanei cu „lucrurile”, cu „plantele şi animalele” şi

cu „ceilalţi oameni”

3.1 Să identifice grupurile sociale din care face parte: familie, grup de prieteni, colegi, etc

3.2 Să descopere şi să descrie într-o manieră clară şi concisă diferite relaţii sociale de grup

3.3 Să dovedească dorinţă de participare la activitatea unor grupuri

4.1 Să formuleze enunţuri simple pro şi contra în soluţionarea unor dileme

- Conceperea activităţilor de învăţare

EDUCAłIE CIVICĂ

ARIA CURRICULARĂ: Om şi societate

DISCIPLINA Educaţie civică

CURRICULUM Nucleu

NUMĂR ORE 1 oră pe săptămână – 34 ore anual

NR.CRT. SEMESTRUL NR.ORE

1. Sem. I 17

2. Sem. al II-lea 17

3. TOTAL 34

SCOALA CU CLASELE I-VIII ŞURA MICĂ

Aria curriculara: Om si societate

Discciplina: Educatie civica

Manual utilizat: Autor:Radu D., Andrei Gh. ,,Educatie civica” manual pentru clasa a III-a

Editura : Aramis , Bucuresti , 2005

Tipul de curriculum : nucleu

Numarul de ore saptamanal: 1 ora

Numar de ore anual: 34 ore

Clasa a III-a A

An scolar: 2009-2010

Semestrul I

Nr.

Crt.

Unitati de

invatare

Ob.de

ref.

Continuturi Săpt. Obs.

1. PERSOANA 1.1 1.2 2.1 4.1

Ce inseamna sa fim

persoane

Persoana mea

Persoana din jurul meu

Persoane cu nevoi

speciale

Recapitulare

Evaluare

S.1-7

2. TRASATURI

MORALE ALE

1.1 1.2 2.1 4.1

Incredere si lipsa de

incredere

Respectul si lipsa de

S. 8-14


PERSOANEI respect

Curajul , frica si

lasitatea

Bunatatea si rautatea

Sinceritatea si minciuna

Recapitulare

Evaluare

3. NOI SI

CELALTE

VIETUITOARE

1.1 1.2 2.1 2.2

4.1

Atitudinea noastra fata

de plante si animale

(grija , brutalitate ,

compasiune , respect ,

iubire , frica)

S.15-17

Semestrul II

PLANIFICARE CALENDARISTICA

Nr.

Crt.

Unitati de

invatare

Ob.de

ref.

Continuturi Săpt. Obs.

4. NOI SI

LUCRURILE

1.1 1.2 2.1 2.2

4.1

Ce sunt lucrurile?

Nevoia de lucruri-lucrul ca

instrument de joc, invatare,

munca

Lucruri care ne exprima –

jucarii , colectii , camera

mea , imbracamintea , cartea

, tehnica , arta

Proprietatea si atitudinea

fata de lucruri-grija ,

brutalitate , proprietate

Recapitulare

Evaluare

S. 1-7

5. NOI SI

GRUPURILE

1.1 1.2

2.2 3.1 3.3 3.4

Ce sunt grupurile

Familia

Grupul de joaca

Grupul scolar

Reguli ale grupului

Recapitulare

Evaluare

S. 8-14

6. RECAPITULARE

FINALA

1.1 1.2 2.1 2.2

3.1 3.3

3.4 4.1

Persoana. Raporturile

noastre cu lucrurile ,

fiintele si cu ceilalti

oameni

Evaluare

S.15-17


Macroproiectarea

Planificare calendaristică

Unitatea de

învăţare

Ob. Ref.

Conţinuturi Nr. ore

Săptămâna Obs

1. Persoana

1.1 1.2 2.1 4.1

Ce înseamnă să fim persoane Persoana mea Persoanele din jurul meu Persoana şi mediul Persoane din lumea întreagă Persoanele cu nevoi speciale Încrederea şi lipsa de încredere Respectul şi lipsa de respect Curajul, frica şi laşitatea Bunătatea şi răutatea Sinceritatea şi minciuna Recapitulare Evaluare

13 I-XIII

2.Raporturile noastre cu ceilalţi oameni

1.1 1.2 2.2 3.1 3.3 3.4

Ce sunt grupurile ? Familia Recapitulare Evaluare

4 XIV -XVII

SEMESTRUL al II-lea

1. Raporturile noastre cu ceilalţi oameni

1.1 1.2 2.2 3.1 3.3 3.4

Grupul de joacă Grupul şcolar Reguli ale grupului Recapitulare Evaluare

5 I-V

2. Raporturile noastre cu lucrurile, plantele şi animalele

1.1 ; 1.2 ; 2.2.

Raporturile noastre cu lucrurile: Ce sunt lucrurile? Lucrurile care ne exprimă: a)jucării, colecţii, camera mea, îmbrăcămintea; b)cartea, tehnica, arta Atitudini faţă de lucruri: grijă, brutalitate, proprietate; Nevoia de lucruri: Lucrul ca instrument de joc, învăţare, muncă; Raporturile noastre cu animalele şi plantele: Atitudini faţă de animale şi plante: grijă, brutalitate, compasiune, iubire, respect, frică Recapitulare Evaluare

12 VI-XVII


- Planificarea calendaristică pe unităţi de învăţare

Proiectarea unităţilor de învăţare Semestrul I

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: . Persoana (13 ore)

Detalieri de conţinut Ob. de

ref.

Activităţi de învăţare

Resurse Evaluare

Nr. de ore

Data

Obs.

1. Ce înseamnă să fim persoane ?

1.1; 1.2; 4.1

- diferenţierea trăsăturilor specifice unei persoane faţă de trăsăturile celorlalte corpuri vii - definirea caracteristicilor unei persoane - identificarea persoanelor dintr-un grup - colectarea de imagini cu persoane

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, planşe, ilustraţii cu plante, animale, persoane – conversaţia, explicaţia, exerciţiul, dezbaterea,

problematizarea, jocul de rol (Păpuşa) – activitate frontală, individuală, în echipe

- observare sistematică - probe orale - probe scrise - fişe de lucru - teme pentru acasă

1

2. Persoana mea Cine sunt eu?

1.1; 1.2; 4.1

- identificarea termenilor care definesc identitatea unei persoane - conştientizarea importanţei actelor şi datelor de identitate ( certificat de naştere, carte de identitate, paşaport) - prezentarea datelor personale

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, paşaport, certificat de naştere, carte de identitate, rebus – conversaţia, explicaţia, exerciţiul, dezbaterea,

jocul de rol (Cine sunt eu?; Să ne cunoaştem), studiu de caz – activitate frontală, individuală, în echipe


1

3. Persoanele din jurul meu Asemănători şi totuşi diferiţi

1.1; 1.2; 4.1

- identificarea trăsăturilor ce diferenţiază persoanele - identificarea trăsăturilor şi particularităţilor ce caracterizează o persoană - exerciţii de recunoaştere a unei persoane după o descriere dată - descrierea unor persoane - realizarea de povestiri despre o persoană dată

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, rebus tematic, planşe – conversaţia, explicaţia, exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol (Cine sunt eu?; Să ne cunoaştem), studiu de caz – activitate frontală, individuală, în echipe


1

4. Minte sănătoasă în corp sănătos 1.1 1.2 2.1

-discutarea aspectelor presupuse despre starea de sănătate şi boală, îngrijirea corpului.

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, rebus tematic, ilustraţii, globul pământesc – conversaţia, explicaţia, exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol, studiu de caz – activitate frontală, individuală, în echipe


1

5. Persoane cu cerinţe speciale 1.1 1.2 2.1

-exerciţii de identificare a persoanelor cu nevoi speciale; -lectura unor fragmente din texte literare în care se conturează asemenea portrete; -exerciţii de selectare a termenilor adecvaţi diferitelor tipuri de deficienţe; -exerciţii de alegere a variantei corecte pentru diferite situaţii prezentate; -argumentarea, prin cuvinte proprii a necesităţii cultivării respectului şi a toleranţei faţă de persoanele cu nevoi speciale;



1


-joc de rol ,,Ghiceşte colegul” -realizarea unor proiecte care să cuprindă informaţii privind integrarea copiilor cu nevoi speciale

1. Trăsături morale ale persoanei 1.1 1.2 2.1 4.1

-prezentarea unor fragmente din texte referitoare la aceste trăsături morale ale persoanei; -argumentarea unor fapte care conduc la încredere/neîncredere; -alcătuirea unei liste de acţiuni care determină câştigarea/pierderea încrederii celor din jur; -dramatizarea textului din manual; -întocmirea unei fişe cu personaje din literatură care reflectă aceste trăsături morale



1

2. Încrederea în sine, în celălalt.Lipsa de încredere

1.1 1.2 2.1 4.1

-prezentarea unor fragmente din texte referitoare la aceste trăsături morale ale persoanei; -argumentarea unor fapte care conduc la încredere/neîncredere; -alcătuirea unei liste de acţiuni care determină câştigarea/pierderea încrederii celor din jur; -dramatizarea textului din manual; -întocmirea unei fişe cu personaje din literatură care reflectă aceste trăsături morale



1

3. Respectul şi lipsa de respect

1.1; 1.2; 4.1

- familiarizare cu noţiunile de respect şi lipsă de respect - exemplificarea trăsăturilor morale ale unor personaje din literatura citită - selectarea de expresii care sugerează respectul - completarea portofoliului cu noi informaţii

– manualul, caietul elevului, culegere de texte adecvate, ilustraţii, fişe de lucru, ziare, reviste – conversaţia, explicaţia, brainstorming,

exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol (De-a familia) – activitate frontală; în perechi, individuală


1

4. Curajul , frica şi laşitatea 1.1; 1.2; 4.1

- familiarizarea cu noţiunile de curaj, frică, laşitate - exemplificarea trăsăturilor morale a unor personaje îndrăgite - completarea unor propoziţii - realizarea de texte - explicarea unor proverbe - completarea unor texte lacunare

– manualul, caietul elevului, culegere de texte adecvate, ilustraţii, fişe de lucru, ziare, reviste – conversaţia, explicaţia, brainstorming,

exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol (De-a familia) – activitate frontală; în perechi, individuală


1

5. Bunătatea şi răutatea 1.1; 1.2; 4.1

- exemplificarea celor două trăsături morale - recunoaşterea unor persoane cu astfel de trăsături – exemplificare din textele citite - explicarea unor proverbe şi zicători - realizarea unui dialog în care să se folosească noţiunea de bunătate - completarea portofoliului cu noi informaţii

– manualul, caietul elevului, culegere de texte, ilustraţii, fişe de lucru, – conversaţia, explicaţia, brainstorming, exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol ( Sfatul bun) – activitate frontală; în perechi, individuală


1

6. Sinceritatea şi minciuna 1.1; 1.2; 4.1

- exemplificarea unor situaţii provocate de manifestarea uneia dintre cele două trăsături morale - înţelegerea celor două noţiuni - explicarea şi comentarea unor proverbe - completarea portofoliului

– manualul, caietul elevului, culegere de texte, ilustraţii, fişe de lucru, – conversaţia, explicaţia, brainstorming, exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol ( La judecător) – activitate frontală; în perechi, individuală


1

7. Recapitulare 1.1; 1.2; 4.1

- realizarea unor scheme recapitulative relaţionale - completarea unor texte / propoziţii lacunare - recunoaşterea unor trăsături morale pe baza unor ilustraţii

– manualul, caietul elevului, culegere de texte, ilustraţii, fişe de lucru, – conversaţia, explicaţia, brainstorming,

- observare sistematică - probe orale

1


- identificarea unor trăsături morale într-un text dat - redactarea unui text despre una din trăsăturile morale

exerciţiul, dezbaterea, jocul de rol ( La judecător) – activitate frontală; în perechi, individuală

- probe scrise - fişe de lucru - teme pentru acasă

8. Evaluare sumativă 1.1; 1.2; 4.1

Identificarea unor trăsături morale pe baza unor proverbe şi a unor texte literare Completarea unor propoziţii lacunare Redactarea unui dialog despre o trăsătură morală dată Formularea de enunţuri după cerinţe date Realizarea de asocieri a trăsăturilor morale cu imagini date

– activitate independentă (probă de evaluare) - Probă scrisă cu calificativ

1

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: Raporturile noastre cu ceilalţi oameni (4 ore)

Detalieri de conţinut Ob. de

ref.


Resurse Evaluare

Nr. de ore

Data

Obs.

1. Grupuri din care facem parte 1.1; 1.2; 3.1; 3.3; 3.4

- definirea noţiunii de „grup” - identificarea unor grupuri - enumerarea unor grupuri de care pot aparţine - numirea activităţilor ce se pot desfăşura în cadrul unui grup - evidenţierea unor relaţii în cadrul grupului - discutarea despre grupuri diferite - completarea portofoliului

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, planşe – conversaţia euristică, explicaţia, observaţia,

problematizarea, explicaţia, jocul didactic – activitate frontală; în echipă, individuală


1

2. Familia 3.1; 3.3; 3.4

- determinarea grupului familial - recunoaşterea membrilor unei familii şi a propriei familii - numirea relaţiilor dintre membrii unei familii - rezolvarea unor situaţii- problemă ce se pot ivi într-o familie - stabilirea rolului fiecărui membru al familiei - completarea unor enunţuri lacunare - completarea portofoliului

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, planşe – conversaţia euristică, explicaţia, observaţia, problematizarea, explicaţia, jocul de rol (De-a familia) – activitate frontală; în echipă, individuală


1

3. Recapitulare 1.1 1.2 2.2 3.1 3.3 3.4 4.1

-exerciţii de inventare a unui joc şi de stabilire a regulilor acestora; -exerciţii de analiză a unor imagini; -exerciţii de completare a unor scheme; -exerciţii de completare a unor propoziţii lacunare; -exerciţii de alegere a variantei potrivite; -redactarea unor texte scurte; -completarea unor rebusuri; -studii de caz

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, planşe – conversaţia euristică, explicaţia, observaţia, problematizarea, explicaţia, jocul de rol (De-a familia) – activitate frontală; în echipă, individuală


1

4. Evaluare sumativă 1.1; 1.2; 2.1; 2.2; 3.1; 3.3; 4.1; 4.2

Completarea unor enunţuri lacunare Identificarea grupurilor corespunzătoare unor cerinţe date Formularea de enunţuri despre regulile dintr-un grup de învăţare Identificarea unor situaţii relaţionale


1


Detalieri de conŃinut Ob. de

ref.

ActivităŃi de învăŃare

Resurse Evaluare

Nr. de ore

Data

Obs.

1. Grupul de joacă 3.1; 3.3; 3.4

- definirea grupului de joacă - determinarea drepturilor şi îndatoririlor membrilor grupului de joacă - stabilirea regulilor în cadrul unui joc organizat în grup - stabilirea regulilor în cadrul unui joc imaginat de copii - completarea portofoliului

– manualul, caietul, planşe, fişe de lucru, ConvenŃia cu privire la drepturile copilului – conversaŃia euristică, explicaŃia, observaŃia, problematizarea, explicaŃia, studiu de caz, jocul de rol (Cum ne jucăm) – activitate frontală; în echipă, individuală

- observarea sistematică - probe orale - fişe individuale de lucru - teme pentru acasă

1

2. Grupul de învăŃare 3.1; 3.3; 3.4

- definirea grupului şcolar - stabilirea relaŃiilor existente între membrii grupului de învăŃare - compararea grupurilor de învăŃare - imaginarea unor activităŃi pentru membrii grupului de învăŃare - evidenŃierea unor relaŃii sociale pentru grupul de învăŃare - stabilirea regulilor clasei

– manualul, caietul elevului, fişe de lucru, planşe – conversaŃia euristică, explicaŃia, observarea dirijată, explicaŃia, studiul de caz – activitate frontală; în echipă, individuală


1

3. Legea clasei noastre 3.1; 3.3; 3.4

- stabilirea drepturilor şi îndatoririlor persoanelor care fac parte dintr- un grup - comentarea unor proverbe - stabilirea de reguli ale unor jocuri libere şi imaginate - realizarea unor tabele cu reguli ce trebuie respectate în diferite situaŃii - completarea portofoliului cu noi informaŃii



1

4. Recapitulare 2.1; 3.1

- completarea unor enunŃuri lacunare - formularea de enunŃuri după cerinŃe date - redactarea unui text despre comportarea în şcoală



1

5. Evaluare sumativă 1.1; 1.2; 2.1; 2.2; 3.1; 3.3; 4.1; 4.2

Completarea unor enunŃuri lacunare Identificarea grupurilor corespunzătoare unor cerinŃe date Formularea de enunŃuri despre regulile dintr-un grup de învăŃare Identificarea unor situaŃii relaŃionale


1

SEMESTRUL al II-lea

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: : Raporturile noastre cu ceilalţi oameni (5ore)


UNITATEA DE ÎNVĂłARE: Raporturile noastre cu lucrurile, plantele şi animalele (12 ore)

Detalieri de conţinut Ob. de ref.


Resurse Evaluare

Nr. de ore

Data

Obs.

1. Ce sunt lucrurile? 1.1; 1.2; 2.2; 4.1

- definirea noţiunii de „lucru” - recunoaşterea unor lucruri şi a evoluţiei acestora în timp - realizarea unor colecţii de obiecte - numirea unor lucruri create de om - completarea portofoliului

– manualul, caietul elevului, planşe, diferite lucruri, fişe de lucru, – conversaţia, explicaţia, observarea dirijată, exerciţiul, jocul de rol – activitate frontală; în perechi, individuală


1

2. Lucrurile – o necesitate 1.1; 1.2; 2.2; 4.1

- observarea unor obiecte şi precizarea utilităţii lor - numirea unor obiecte în anumite situaţii - enumerarea unor obiecte necesare în diverse activităţi - denumirea unor meserii şi a obiectelor necesare practicării lor - activităţi practice de mânuire a unor obiecte casnice - completarea portofoliului

– manualul, caietul elevului, planşe, diferite lucruri, fişe de lucru, – conversaţia, explicaţia, observarea dirijată, exerciţiul, jocul de rol ( La ce foloseşte) – activitate frontală; în perechi, individuală


1

3. Lucrurile ca instrumente de joc, învăţare, muncă

1.1; 1.2; 2.2; 4.1

- observarea unor obiecte şi precizarea utilităţii lor - numirea unor obiecte în anumite situaţii - enumerarea unor obiecte necesare în diverse activităţi - denumirea unor meserii şi a obiectelor necesare practicării lor - activităţi practice de mânuire a unor obiecte casnice - completarea portofoliului

– manualul, caietul elevului, planşe, diferite lucruri, fişe de lucru, – conversaţia, explicaţia, observarea dirijată, exerciţiul, jocul de rol ( La ce foloseşte) – activitate frontală; în perechi, individuală


1

4. Cum ne comportăm faţă de lucruri?

1.1; 1.2; 2.2; 4.1

- observarea şi numirea unor lucruri care ne exprimă - identificarea de pasiuni ale copiilor - redactarea unui text care să descrie un hobby - completarea portofoliului

– manualul, caietul elevului, planşe, diferite lucruri, fişe de lucru, – conversaţia, explicaţia, observarea dirijată,

exerciţiul, jocul de rol, studiul de caz – activitate frontală; în echipă, individuală


1

5. Camera mea 1.1; 1.2; 2.2; 4.1





1

6. Îmbrăcămintea 1.1; 1.2; 2.2; 4.1




- observarea sistematică - probe orale - fişe individuale de

1


lucru - teme pentru acasă

7. Jocuri, jucării 1.1; 1.2; 2.2; 4.1





1

8. Cartea şi alte lucruri dragi 1.1; 1.2; 2.2; 4.1





1

9. Animalele şi plantele sunt persoane?

Animalele şi plantele ca simbol

1.1 1.2 2.2

-exerciţii de identificare a plantelor şi animalelor din imagini date; -exerciţii de alcătuire a unei fişe cu titluri de opere literare cunoscute în care personajele sunt plante sau animale; -exerciţiu - joc de imaginare a unui dialog între copil şi animalul preferat; -exerciţii de exemplificare a rolului fiecărui animal din imagine; -exerciţii de exprimare a atitudinii noastre faţă de plante şi animale; -exerciţii de enumerare a cât mai multe motive pentru care plantele şi animalele trebuie ocrotite; -exerciţii de afirmare a modului cum îngrijeşte fiecare elev plantele şi animalele din mediul înconjurător; -exerciţii de numire a plantelor şi animalelor din imaginile date şi de enumerare a simbolurilor acestora; -exerciţii de desenare a unor plante şi animale.




1

10. Cum ne purtăm cu plantele? 1.1 1.2 2.2

-exerciţii de identificare a plantelor şi animalelor din imagini date; -exerciţii de alcătuire a unei fişe cu titluri de opere literare cunoscute în care personajele sunt plante sau animale; -exerciţiu - joc de imaginare a unui dialog între copil şi animalul preferat; -exerciţii de exemplificare a rolului fiecărui animal din imagine; -exerciţii de exprimare a atitudinii noastre faţă de plante şi animale; -exerciţii de enumerare a cât mai multe motive pentru care plantele şi animalele trebuie ocrotite; -exerciţii de afirmare a modului cum îngrijeşte fiecare elev plantele şi animalele din mediul înconjurător; -exerciţii de numire a plantelor şi animalelor din imaginile date şi de enumerare a simbolurilor acestora; -exerciţii de desenare a unor plante şi animale.




1

11. Recapitulare 1.1; 1.2; 2.2; 4.1

- realizarea unei scheme recapitulative relaţională - selectarea denumirii lucrurilor dintr-un text - comentarea unor imagini care evidenţiază atitudinea de protejare a mediului înconjurător


exerciţiul, jocul de rol, studiul de caz

- observarea sistematică - probe orale - fişe

1


- realizarea de desene tematice despre lucruri – activitate frontală; în echipă, individuală individuale de lucru - teme pentru acasă

12. Evaluare sumativă 1.1; 1.2; 2.2; 4.1

Completarea unor enunţuri lacunare Realizarea unei corespondenţe tematică Identificarea unor lucruri din imagini Formularea de enunţuri despre lucruri


1


Educaţie civică – Planificare calendaristică Aria curriculară: OM ŞI SOCIETATE Disciplina de învăţământ: EDUCAłIE CIVICĂ

Clasa : a IV-a

Manual utilizat: Autor: Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilesc,. ,,Educatie civica”

Editura : Aramis , Bucuresti , 2006

Varianta de curriculum: CURRICULUM NUCLEU

Nr. de ore: 1 oră/săptămână

Şcoala cu clasele I-VIII Şura Mică

Unitatea de

învăţare

Ob.

de

ref.

Conţinuturi

Nr.

ore

Săptă-

mâna

Obs.

Raporturile

noastre cu

ceilalţi oameni

1.1 1.2

2.2

3.1

3.2

3.3

4.1

4.2

Noi şi ceilalţi oameni Relaţiile dintre oameni în cadrul

grupului

Relaţii de rudenie

Relaţii de prietenie

Relaţii de colaborare şi de competiţie

Autoritatea. Conducătorul unui grup

Supunerea. Revolta

Invidia. Egoismul

Admiterea şi respingerea într-un grup

Recapitulare.

Evaluare

12

I-12

Relatiile dintre

oameni în

diferite situaţii

1.1 1.2

2.2

3.3

4.2

Relaţiile dintre oameni în situaţii normale

Relaţii cu diferite autorităţi

Relaţiile dintre oameni în situaţii limită

Probleme personale sau de grup

Recapitulare

Evaluare

5

13-17

Drepturile

copilului

1.2 2.1

4.1

4.2

Drepturile copilului Încălcarea drepturilor copilului

Recapitulare

Evaluare

6

18-23

Comunitatea 1.1 1.2

1.3

3.1

3.2

4.1

4.2

Comunitatea locala Poporul

Recapitulare

Evaluare

6

24-29

Societatea si

statul

1.1 1.2

4.1

Organizarea societatii Simbolurile statului roman

Recapitulare

Evaluare

5

30-34


CONłINUT

URI

OB.

RE

F.

ACTIVIT

ĂłI DE

ÎNVĂłAR

E

RESURSE EVALUA

RE

NR

.

OR

E

DAT

A

OB

S.

Noi Ńi ceilalŃi

oameni

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Definirea noŃiunii de

grup

Numirea

grupurilor

din care

poate face

parte o

persoană

Descrierea

unor

activităŃi din

cadrul

diferitelor

grupuri

Precizarea

drepturilor şi

îndatoririlor

dintr-un

grup

Utilizarea

unor termeni

civici într-o

scurtă

compunere

Convers aŃia,

explicaŃia,

învăŃarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraŃii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe

Observarea sistematică

(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

1

RelaŃii de

rudenie

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Definirea noŃiunilor:

familie, rude

Precizarea

relaŃiilor

dintre

membrii

unei familii,

dintre

familie şi

rudele

Convers aŃia,

explicaŃia,

învăŃarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

1

- proiectarea unei unităţi de învăţare;

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: Raporturile noastre cu ceilalţi oameni

Nr. ore: 12


acesteia Modalităţi

de rezolvare

a unor

situaţii

conflictuale

într-o

familie

Comentarea

unor

proverbe

Redarea prin

desen a unui

tip de relaţii

fişe de lucru, ilustraţii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe

reciprocă

Relaţii de

prietenie

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Identificarea unor relaţii

stabilite între

prieteni

Folosirea

corectă a

unor termeni

civici

Argumentar

ea atitudinii

adoptate

într-un

anumit

moment într-

o prietenie

Comentarea

unor

proverbe

Enumerarea

trăsăturilor

morale

necesare

menţinerii

unei

prietenii

Realizarea

de afişe,

articole,

compuneri

Convers aţia,

explicaţia,

învăţarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1

Colaborarea şi

competiţia

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Definirea noţiunilor:

colaborare,

competiţie,

adversar,

coechipier

Stabilirea

Convers

aţia,

explicaţia,

învăţarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

1


rolului relaţiilor de

colaborare

într-o

activitate

Precizarea

mesajului

transmis de

unele versuri

Argumentar

ea relaţiilor

stabilite de

persoanele

participante

la un

concurs

Găsirea de

soluţii, în

grup, pentru

rezolvarea

corectă a

unor situaţii

conflictuale

Realizarea

unor versuri

folosind

cuvinte de

sprijin

caz, dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe

pentru acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

Autoritatea.

Conducătorul

grupului

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Precizarea însuşirilor

necesare

unei

persoane

pentru a fi

desemnată

conducător

de grup

Stabilirea

atribuţiilor

ce revin atât

conducătorul

ui cât şi

membrilor

unui grup

(drepturi şi

îndatoriri în

cadrul

grupului)

Exprimarea

opiniilor

Convers

aţia,

explicaţia,

învăţarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii Activita

te frontală şi pe grupe


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

2


personale Observarea

şi

comentarea

unor imagini

cu conţinut

civic

Selectarea

unor

fragmente

din lectura

suplimentară

, care

prezintă

figurile unor

conducători

Supunerea şi

revolta

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Definirea termenilor:

supunere,

revoltă şi

integrarea

lor în

enunţuri

proprii

Observarea

şi

comentarea

unor imagini

cu conţinut

civic

Exprimarea

opiniilor

personale

Motivarea

unor

atitudini

adoptate

într-o

situaţie dată

Redactarea

unui articol

pentru a

exprima

revolta faţă

de o situaţie

dată

Convers

aţia,

explicaţia,

învăţarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii Activita

te frontală şi

pe grupe


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1

Invidia şi

egoismul

1.1 1.2

3.1

3.2


invidie,

egoism,

Convers aţia,

explicaţia,

învăţarea prin


(probe

orale,

1


4.1 apreciere Explicarea

(cu exemple)

a unor

situaţii din

care reiese

atitudinea de

respect,

consideraţie,

stimă,

preţuire faţă

de unele

persoane

Integrarea

cuvintelor

noi în

enunţuri

proprii

Redactarea

unei

compuneri,

după

ilustraţii, cu

conţinut

civic

descoperire, jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii Activita

te frontală şi

pe grupe

practice, fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

Admiterea şi

respingerea

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Stabilirea motivelor

pentru care o

persoană

poate fi

admisă sau

respinsă

dintr-un grup

Utilizarea

unei liste de

cuvinte

pentru

desprinderea

sensului

unor termeni

specifici

educaţiei

civice

Exprimarea

opiniilor

personale

pornind de

la o situaţie

dată

Convers

aţia,

explicaţia,

învăţarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1


Selectarea unor

fragmente

din lectura

suplimentară

sau din presă

Recapitulare 1.1 1.2

3.1

3.2 4.1

Utilizarea unei liste de

cuvinte

pentru

desprinderea

sensului

unor termeni

specifici

educaţiei

civice

Identificarea

rolului

familiei

pentru

creşterea şi

educarea

copiilor

Exemplificar

ea relaţiilor

stabilite între

membrii

unui grup

Stabilirea

valorii de

adevăr a

unor

enunţuri date

Convers

aţia,

explicaţia, învăţarea prin descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

2

Evaluare 1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Precizarea relaţiilor

sugerate de

enunţuri,

imagini

Realizarea

coresponden

ţei dintre

personaje

cunoscute

din lectura

suplimentară

şi însuşirile

acestora

Formularea

unor

enunţuri

Fişe de

lucru

Exerciţi ul

Probă

scrisă

individuală

Evaluare sumativă

1


CONłINUT

URI

OB.

RE

F.

ACTIVIT

ĂłI DE

ÎNVĂłAR E

RESURSE EVALUA

RE

NR

.

OR E

DAT

A

OB

S.

RelaŃiile dintre

oameni în

situaŃii

normale

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Definirea termenului

normal

Enumerarea

unor norme

de

comportare

civilizată în

diferite

situaŃii: pe

stradă, în

vizită etc.

Comentarea

unor

fragmente şi

ilustraŃii cu

conŃinut

civic

Realizarea

unor invitaŃii

printr-un

desen

adecvat şi

utilizarea

unor formule

de adresare

Realizarea

unor

dialoguri,

compuneri,

desene

pentru

evidenŃierea

relaŃiilor

dintre

oameni în

situaŃii

Convers aŃia,

explicaŃia,

învăŃarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraŃii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1

folosind termeni

civici

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: Relaţiile dintre oameni în diverse situaţii

Nr. ore: 5


obişnuite

Relaţiile dintre

oameni în

situaţii grave

1.1 1.2

3.1

3.2

4.1


solidar,

spirit

umanitar

Precizarea

situaţiilor

dificile din

viaţa unei

persoane sau

a unui grup

Comentarea

unor

fragmente şi

ilustraţii cu

conţinut

civic

Motivarea

unei

atitudini

într-o

situaţie dată

Prezentarea

opiniei

personale în

cazul unei

situaţii

dificile

Comentarea

unui

fragment

literar în

care este

prezentată o

situaţie

dificilă

Identificarea

relaţiilor

dintre

oameni, a

autorităţilor

care trebuie

să se implice

în rezolvarea

unei situaţii

dificile

Convers aţia,

explicaţia,

învăţarea prin

descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1


3.1

Completarea unor

enunţuri

Convers aţia,

explicaţia,


(probe

2


3.2 4.1

lacunare Formularea

unor

enunţuri cu

termenii

civici

însuşiţi în

această

unitate de

învăţare

Propunerea

de soluţii

pentru

rezolvarea

unor situaţii

învăţarea prin descoperire,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Manual

ul, planşe,

fişe de lucru,

ilustraţii,

fotografii

Activita

te frontală şi

pe grupe

orale, practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

Evaluare 1.1 1.2

3.1

3.2

4.1

Alcătuirea de enunţuri

pentru

folosirea

termenilor

civici,

pentru

evidenţierea

unor tipuri

de relaţii

Selectarea

dintr-o listă

de cuvinte a

unor termeni

care definesc

anumite

tipuri de

relaţii

Fişe de

lucru

Exerciţi

ul Probă

scrisă

individuală

Evaluare sumativă

1


CONłINUT

URI

OB.

RE

F.

ACTIVITĂ

łI DE

ÎNVĂłAR

E

RESURSE EVALUA

RE

NR

.

OR

E

DAT

A

OB

S.

Drepturile

copilului

1.1 1.2

2.1

2.2

3.1

3.2

4.1

Definirea noŃiunilor:

drept

convenŃie

Comentarea

unor ilustraŃii

cu conŃinut

civic

Exprimarea

opiniei

personale faŃă

de o situaŃie

dată

Stabilirea

îndatoririlor

care decurg

dintr-un

anume drept

Comentarea

unor drepturi

din ConvenŃie

Întocmirea

unei fişe cu

drepturi şi

îndatoriri ce

revin elevilor

atât în cadrul

clasei cât şi al

şcolii

Comentarea

unui proverb,

a unor

ilustraŃii şi a

unor articole

din

„ConvenŃia

cu privire la

drepturile

copilului”

Manual , planşe, fişe

de lucru,

ilustraŃii,

„ConvenŃia

cu privire la

Drepturile

Copilului”

Conver

saŃia,

explicaŃia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi

pe grupe, în

perechi,

individuală


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

2

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: Drepturile copilului

Nr. ore: 6


Exemplificar ea exercitării

unor drepturi

Stabilirea

responsabilită

ţilor

corespunzăto

are unor

drepturi

Precizarea

rolului unor

persoane

autorizate în

asigurarea

drepturilor

copilului

Identificarea

drepturilor de

care

beneficiază

copiii în

anumite

situaţii date

Realizarea

unei machete

care

ilustrează

exercitarea

unui drept al

copilului

Încălcarea

drepturilor

copilului

1.1 1.2

2.1

2.2

3.1

3.2

4.1

Identificarea dreptului

sugerat de un

anumit enunţ

Propunerea

de soluţii

pentru

situaţia în

care un drept

este încălcat

Identificarea

persoanelor şi

instituţiilor

care răspund

de

respectarea

drepturilor

copilului

Realizarea

unor texte,

Manual , planşe, fişe de lucru,

ilustraţii,

„Convenţia

cu privire la

Drepturile

Copilului”

Conver

saţia,

explicaţia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi

pe grupe, în

perechi,

individuală


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

2


afişe, desene pe o temă

dată


2.1

2.2

3.1

3.2

4.1

Identificarea unor grupuri

cu ajutorul

imaginilor

Stabilirea

drepturilor şi

îndatoririlor

din grupurile

identificate

Întocmirea

unui

regulament al

clasei

Completarea

unor tabele

Redactarea

unui articol

despre

încălcarea

unui drept şi

propunerea

de soluţii în

rezolvarea

situaţiei

create

Completarea

unui mic

dicţionar cu

termeni civici

Manual , planşe, fişe

de lucru,

ilustraţii,

„Convenţia

cu privire la

Drepturile

Copilului”

Conver

saţia,

explicaţia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi

pe grupe, în

perechi,

individuală


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1

Evaluare 1.1 1.2

2.1

2.2

3.1

3.2

4.1

Enumerarea unor drepturi

din Convenţie

Precizarea

îndatoririlor

corespunzăto

are unui drept

Alcătuirea

unor enunţuri

cu ajutorul

termenilor

civici daţi

Identificarea

drepturilor

încălcate pe

baza

imaginilor

din manual

Fişe de lucru

Exerciţi

ul

Probă scrisă

individuală

Evaluare sumativă

1


CONłINUT

URI

OB.

RE

F.

ACTIVITĂ

łI DE

ÎNVĂłAR

E

RESURSE EVALUA

RE

NR

.

OR

E

DAT

A

OB

S.

Comunitatea

locală

1.1 3.1

3.2 4.1


comunitate

locală,

instituŃie

Compararea

comunităŃilor

locale cu

ajutorul

ilustraŃiilor

Identificarea

instituŃiilor

existente

într-o

comunitate

Precizarea

relaŃiilor

stabilite între

membrii unei

comunităŃi

Identificarea

unor

probleme ale

comunităŃii

locale

Manual, planşe, fişe

de lucru,

ilustraŃii

Convers

aŃia,

explicaŃia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi

pe grupe, în

perechi,

individuală


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

2

Poporul 1.1 3.1

3.2

4.1

Comentarea ilustraŃiilor şi

fragmentelor

literare cu

conŃinut civic

Explicarea

unor termeni

civici cu

ajutorul

dicŃionarului

Recunoaştere

a unor

conducători

istorici cu

ajutorul

ilustraŃiilor

Identificarea

asemănărilor


de lucru,

ilustraŃii

Convers

aŃia,

explicaŃia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi

pe grupe, în

perechi,

individuală


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

2

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: Comunitatea

Nr. ore: 6


şi deosebirilor

dintre familie

şi popor


3.2

4.1

Completarea unor enunţuri

lacunare

Enumerarea

instituţiilor

dintr-o

comunitate

Susţinerea

soluţiilor

găsite pentru

rezolvarea

unor

probleme ale

comunităţii

Redactarea

unei

compuneri cu

tema

„Mândria de

a fi român”

Redactarea

unei scrisori

adresată unui

prieten

imaginar (din

altă ţară) din

conţinutul

căreia să iasă

în evidenţă

frumuseţea şi

bogăţiile ţării

Realizarea

unui afiş cu

tema

„România –

plai de dor”

Completarea

minidicţionar

ului cu

termeni

civici

Manual,

planşe, fişe

de lucru,

ilustraţii

Convers

aţia, explicaţia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi

pe grupe, în

perechi,

individuală


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1

Evaluare 1.1 3.1

3.2

4.1

Numirea instituţiilor

locale

Formularea

Fişe de lucru

Exerciţi

ul

Evaluare sumativă

1


unor enunţuri despre

drepturi şi

responsabilit

ăţi în cadrul

comunităţii,

sugerate de

imagini

Enumerarea

unor

elemente

caracteristice

poporului

român

Utilizarea

termenilor

civici în

enunţuri

Probă scrisă

individuală


CONłINUT

URI

OB.

RE

F.

ACTIVITĂ

łI DE

ÎNVĂłAR

E

RESURSE EVALUA

RE

NR

.

OR

E

DAT

A

OB

S.

Simbolurile

statului român

1.1 1.2

1.4

Descrierea simbolurilor

statului

român

Comentarea

unor

fragmente

literare

Enumerarea

unor situaŃii

în care sunt

folosite

simbolurile

statului

român

Stabilirea

unor

simboluri

pentru grupul

de învăŃare

(clasă)

ConfecŃionar

ea din hârtie

glacée a

drapelului

României

Selectarea

unor articole

şi imagini

din presă


de lucru,

ilustraŃii

Convers

aŃia,

explicaŃia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi

pe grupe, în

perechi,

individuală


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

2


1.4

Recunoaştere a

simbolurilor

statului

român cu

ajutorul

imaginilor

Compararea

intereselor

comunităŃii

locale cu cele

ale statului

român


de lucru,

ilustraŃii

Convers

aŃia,

explicaŃia,

jocul de rol,

studiul de

caz,

dezbaterea

Activita

te frontală şi


(probe

orale,

practice,

fişe de

lucru, teme

pentru

acasă)

Portofoliul

Evaluare

reciprocă

1

UNITATEA DE ÎNVĂłARE: Societate şi stat

Nr. ore: 5


Exprimarea opiniei

personale

despre

desfăşurarea

unor

activităţi la

nivel local şi

naţional

Completarea

minidicţionar

ului cu

termeni

civici

pe grupe, în perechi,

individuală

Evaluare

Joc de rol

Dramatizare

1.1 1.2

1.4

Precizarea unor situaţii

în care se

intonează

Imnul de Stat

al României

Stabilirea

valorii de

adevăr a unor

enunţuri

Enumerarea

unor drepturi

fundamentale

ale

cetăţenilor,

prevăzute în

Constituţie

Fişe de lucru

Exerciţi

ul

Probă

scrisă

individuală

Joc

didactic

Dramati

zare

Evaluare sumativă

2

Cap.3.

Modalităţi de organizare a activităţilor

de predare-învăţare- evaluare la educaţie civică

Principiile (normativitatea) educaţiei morale

Educaţia morală a tinerei generaţii are la bază un sistem de norme sau de principii

specifice.

Principiile educaţiei morale reprezintă normele sau legităţile care orientează

conceperea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de formare a profilului moral demn,

civilizat al tinerilor.

Sistemul principiilor educaţiei morale cuprinde: 1)principiul educaţiei morale în

spirit demn, civilizat şi democratic; 2) Principiul îmbinării educaţiei morale individuale cu


educaţia moral-civică de grup şi în grup: 3) Principiul educaţiei morale în spirit conştient şi

activ-participativ; 4) Principiul sprijinirii pe însuşirile pozitive ale tinerilor în educaţie morală;

5) Principiul îmbinării exigenţei cu respectul în educaţia morală; 6) Principiul unităţii,

continuităţii şi consecvenţei în educaţia morală.

Principiul educaţiei morale în spirit demn, civilizat şi democratic

Acest principiu exprimă necesitatea ca teoria, precum şi practica educaţiei

moral-civice să fie fundamentate pe principiile eticii demne, civilizate – strâns legate de

conceptul de bine, de principiul democraţiei, de respectarea drepturilor, libertăţilor şi

îndatoririlor omului, prevăzute în declaraţia universală a drepturilor omului, în

Constituţia României şi în legile ţării.

Principiul presupune ca tinerilor să li se asigure condiţile educaţionale care să-i ajute şi

să-şi însuşească atât conceptele şi normele moralei demne şi civilizate, cât şi conceptele şi

normele democraţiei ce se dezvoltă în societatea liberă şi în statul de drept, promovându-se

caracterul conştient al educaţiei moral-civice, care să-i facă să deosebească faptele morale de

faptele imorale, dezvoltându-le pe cele morale, demne şi civilizate şi prevenindu-le sau

combătându-le pe cele imorale. Acest cadru etic trebuie să dezvolte tinerilor conştiinţa

îndeplinirii îndatoririlor faţă de colectivitatea ce se dezvoltă şi acţionează în societatea liberă,

deoarece numai în acest cadru sunt posibile dezvoltarea şi manifestarea liberă şi deplină a

personalităţii, profesionalităţii şi civilizaţiei.

Principiul îmbinării educaţiei morale individuale cu educaţia morală de grup şi în grup

Principiul exprimă necesitatea interacţiunii educării morale a individului, cu

educarea generală a grupului şi prin grup (clasă, an de studiu, şcoală, facultate) etc.

În sprijinul principiului se urmăreşte formarea profilului moral al individului în strânsă

legătură atât cu posibilităţile, aspiraţiile, idealurile, interesele etc. lui personale, cât şi cu

posibilităţile, aspiraţiile, idealurile, interesele et. ale grupului.

Grupul, ca o unitate (comunitatea) liberă de individualităţi trebuie format în aşa fel

încât să aibă calităţile şi forţa de a sprijini dezvoltarea şi manifestarea fiecărei persoane, în

strânsă legătură şi cu interesele generale ale grupului, interese care au semnificaţii şi

implicaţii mai compexe şi mai largi în afara grupului, fiind astfel legate de aspiraţiile şi

interesele macrogrupului social.

Dezvoltarea morală a individului este o necesitate obiectivă a progresului individual şi

social. Această dezvoltare necesită legături cu cerinţele sociale, din următoarele motive: a)

omul este o fiinţă socială, care se naşte, trăieşte, se dezvoltă şi se manifestă în societate; el nu

poate să existe şi să se manifeste în afara societăţii sau în izolare individuală; pentru afirmarea


calităţii sale de fiinţă socială, el are nevoie să-şi formeze şi să-şi manifeste o serie de însuşiri

sociale, cum sunt cele de cooperare, respect şi ajutor reciproc; aceste calităţi pot fi formate

numai prin educaţia şi activitatea lui în grup.

Activităţile din toate domeniile economico-sociale (ştiinţifice, tehnice, productive etc.)

au devenit deosebit de complexe, încât rezolvarea lor se pot face numai într-un cadru inter şi

multidisciplinar, care necesită cooperare, unirea eforturilor membrilor grupului (echipei);

aceste calităţi pot fi educate numai în grup şi prin grup; ele trebuie dinamizate în timpul

studiilor şcolare şi universitare.

Transformarea grupului într-un factor educativ cu valenţe modelatoare, în spiritul celor

menţionate mai sus, presupune educarea grupului în spiritul unor calităţi deosebite: obiective

comune unui grup; capacitatea de cunoaştere a individualităţilor; organizarea grupului în

concordanţă cu posibilităţile individualităţilor; caracterul deschis, dinamic, al activităţilor şi

deciziilor grupului; un management competent, democratic şi etic în cadrul grupului;

competiţie loială; evaluarea obiectivă a rezultatelor activităţilor individualităţilor şi grupului

etc.

Principiul educaţiei morale în spirit conştient şi activ-participativ

Principiul exprimă necesitatea asigurării unităţii strânse dintre vorbele şi faptele

morale, dintre teoria şi acţiunea morală, dintre conştiinţa şi conduita morală.

În acest sens este necesar ca tânăra generaţie să cunoască, să înţeleagă, să

conştientizeze teoria şi normele morale, dobândind conştiinţa moral-civică. Formarea acestei

componenete a educaţiei morale este deosebit de importantă şi valoroasă, dar nu este

suficientă. Aceasta deoarece sunt cazuri în care se cunosc teoria şi normele moralei, pot chiar

să fie expuse cu o anumită competenţă, dar deţinătorii lot pot să înfăptuiască acţiuni şi fapte

imorale, unele chiar cu caracter infracţional şi inuman. De aceea, putem vorbi de o educaţie

morală temeinică numai în situaţia în care, concomitent cu formarea conştiinţei morale

demne, se formează şi o conduită moral demnă, civilizată. Aceasta implică necesitatea

necesitatea ca tânăra generaţie să fie pusă în situaţia de a înfăptui fapte morale demne,

civilizate în activităţile didactice şi extradidactice. Exercitarea neântreruptă a faptelor morale,

în orice ocazie, duce la formarea deprinderilor şi obişnuinţelor morale, la formarea conduitei

demne, civilizate, care va asigura concordanţă cu conştiinţa morală.

Principiul sprijinirii pe însuşirile pozitive ale tinerilor în educaţia morală

Acest principiu determină o concepţie pedagogică optimistă, de încredere în

puterea educaţiei şi în posibilităţile dezvoltării pozitive a tinerilor studioşi.


În acest sens, principiul exprimă încrederea că fiecare tânăr normal are ca

înzestrare cel puţin o însuşire fizică, intelectuală, profesională sau morală etc. pozitivă,

care trebuie descoperită, cunoscută şi valorificată în actul educaţional, chiar dacă ea este

în stare potenţială, în scopul dezvoltării morale pozitive a acestuia.

Principiul evidenţiază adevărul că descoperirea şi conştientizarea însuşirii pozitive îl

poate pune pe tânăr, chiar în situaţia în care ar fi dovedit fapte negative, să înţeleagă şi să se

convingă că are un drum deschis spre corectare morală, putându-şi mobiliza toate resorturile

sale în direcţia unei dezvoltări morale pozitive, corecte, demne şi civilizate.

Adesea, fapele morale sunt analizate, şi în baza cunoaşterii cauzelor ce le-au

determinat, se concep măsurile şi acţiunile morale de combatere, corectare sau prevenire,

folosindu-se printre acestea şi sancţiunile în raport cu gravitatea faptelor care pot fi mai grave

sau mai mici sau chiar de neluat în seamă. Sancţiunile pot avea efect în corectarea

comportamentului. Unele sancţiuni date pe baza analizei abaterilor morale pot determina

sentimente de teamă, de frică, de neplăcere, insatisfacţie etc., încît nu mai avem siguranţa unei

corectări morale viabile. Corectarea morală făcută prin intermediul descoperirii şi valorificării

unei însuşiri pozitive a tânărului poate duce la o corectare şi comportare din convingere, astfel

că transformarea morală are un caracter pozitiv, devine viabilă. De exemplu, un copil egoist,

analizat şi criticat numai pe baza egoismului, s-ar putea spune că se corectează şi în realitate

să nu se corecteze. Un acelaşi copil egoist, căruia îi evidenţiezi ca însuşire pozitivă, de

exemplu nivelul ridicat la învăţătură, pe baza căruia îl soliciţi să te sprijine în ajutorarea unor

colegi slabi la învăţătură, este posibil, dacă s-a antrenat în această muncă de ajutorare, să-şi

diminueze tot mai mult egoismul, până la înlăturarea lui.

Principiul îmbinării exigenţei cu respectul în educaţţia morală

Principiul exprimă necesitatea ca în educaţia morală, în educaţie în general,

să îmbinăm exigenţele (cerinţele) faţă de tânăr, cu respectul faţă de el, privindu-l astfel

ca om, ca cetăţean, indiferent de vârsta şi nevelul său de pregătire.

Această legitate este justificată de adevărul educaţional că numai punerea unor cerinţe

pe care tinerii să le îndeplinească poate să-i dezvolte ca personalităţi elevate şi eficiente.

Principiul evidenţiază, însă, necesitatea ca cerinţele să ţină seama de realizarea respectului faţă

de tânăr, în orice ocazie (situaţie) şcolară sau extraşcolară.

Educatorii, concomitent cu exigenţele, trebuie să acorde cât mai multă stimă,

consideraţie, respect şi dragoste faţă de tineri. Exigenţa şi respectul presupun controlul

sistematic şi sporirea cerinţelor. Controlul asigură evaluarea stadiului educaţiei morale,

oferind posibilitatea atât a corectării unor eventuale carenţe, cât şi găsirea de soluţii pentru


formarea morală la cote superioare de performanţă şi eficienţă. Oricât de necesară ar fi

sporirea exigenţelor, oricâte rămâneri în urmă s-ar constata sub raportul dezvoltării morale,

datorită respectului faţă de tânăr, sducatorilor nu le este permis să formuleze şi să pună în

aplicare cerinţe absurde, arbitrare, nelogice, brutale etc., nelegate de nevoile reale şi

dezvoltării raţionale ale tinerilor. De asemenea, oricât de complex şi dificil ar fi demersul

educaţiei morale, educatorii nu au voie, sub nici o formă, să aducă jigniri morale (înjurii,

epitete înjositoare, invective etc.) şi nici jigniri fizice (bătaie, luarea dreptului de masă etc.),

care înjosesc fiinţa umană. Pentru abaterile morale se folosesc cu tact şi măiestrie metodele de

educaţie morală, în cadrul cărora în ultimă instanţă se aplică sancţiunile morale cu caracter

educativ, promovate de pedagogia ştiinţifică şi consemnate în regulamentul şcolar (carta

universitară).

Aplicarea principiilor îmbinării exigenţei cu respectul este necesar să aibă ca finalitate

şi dezvoltarea autoexigenţei şi autorespectului, a exigenţei şi respectului faţă de colegi, faţă de

cei din jur.

Prnicipiul unităţii, continuităţii şi consecvenţei în educaţia morală

Principiul exprimă necesitatea respectării în interacţiune a trei condiţii

pedagogice, astfel:

a)Unitatea exprimă necesitatea de a exprima îmbinarea concepţiei, cerinţelor şi

acţiunilor educative, ca şi a tururor factorilor educativi, într-un sistem de educaţie

morală, care să se manifeste prin omogenitate, coerenţă şi forţă educaţională unitară;

unitatea exprimă necesitatea ca şi în cazul unor schimbări ce se cer făcute, pe baze ştiinţifice

şi etice, în sistemul educaţiei morale, unirea eforturilor factorilor educativi şi a concepţilor,

acţiunilor şi exigenţelor de educaţie morală să se menţină.

b)Continuitatea exprimă necesitatea de a asigura caracterul neâncetat,

neântrerupt, permanent al educaţiei morale, oferind posibilitatea de a obţine în timp

rezultate pozitive în educaţia morală, în formarea conştiinţei şi conduitei morale demne,

civilizate; continuitatea presupune realizarea educaţiei morale în anumite stadii sau etape,

determinate de dezvoltarea particularităţilor de vârstă, de adaptarea exigenţelor morale la

nivelul dezvoltării individuale, precum şi la formarea şi dezvoltarea grupului şcolar, ca factor

educativ.

c)Consecvenţa exprimă necesitatea de a asigura desfăşurarea educaţiei morale în

conformitate cu teoria şi normele eticii şi ale educaţiei morale, demne, civilizate, fără

abateri de la acestea; consecvenţa presupune ca acţiunile morale desfăşurate să fie în

concordanţă cu concepţia şi exigenţele morale stabilite, evitându-se contradicţiile cu


acestea şi schimbările nejustificate şi neacceptate de toţi cei care concură la realizarea

sistemului de educaţie morală.

Lipsa de unitate, continuitate şi consecvenţă în sistemul educaţional crează tensiuni

nedorite, derutează ambii factori ai educaţiei, diminuând sau denaturând efectul scontat al

educaţiei morale.

Principiile educaţiei morale implică coerenţă, dinamism şi mobilitate în conceperea,

orientarea şi realizarea educaţiei, implică racordare la nou şi la schimbările sociale.

Cap.4.

Strategii didactice specifice predării-învăţării-evaluării educaţiei civice la ciclul primar;

Modalităţi de valorificare a valenţelor formativ-atitudinal-comportamentale ale

cunoştinţelor de educaţie civică în activităţile şcolare şi extraşcolare Educaţia moral-civică şi pentru democraţie.

Conceptele de morală, etică şi educaţie morală

Morala se studiază la ştiinţele socio-filozofice. De aceea se va prezenta doar

conceptul de morală. Morala este o formă a conştiinţei sociale, care reflectă ansamblul

concepşiilor, ideilor şi principiilor (normelor) care călăuzesc şi reglementează comportarea

(conduita)oamenilor în relaţiile personale, în familie, la locul de muncă şi în societate, în

general.

Latinescul mos-moris, moralis – moravuri, obiceiuri de comportare (conduită), morală.

Grecescul ethikos sau ethos – caracter, mod habitual de viaţă, moral, etc.

Etica este ştiinţa care studiază legile moralei. Ea operează cu o serie de concepte

(categorii) care polarizează în jurul a două categorii principale: cea a binelui - ceea ce

înseamnă: corectitudine, dreptate, adevăr, egalitate, fraternitate, cinste, datorie, rrespect,

stimă, întrajutorare, altruism. etc. care exprimă generalizări pozitive de comportări (conduită),

demnă, civilizată şi cea a răului - ceea ce înseamnă incorectitudine, nedreptate, minciună

(neadevăr), inegalitate, necinste, inechitate egoism, lipsă de respect etc. care exprimă

generalizări negative ale comportării (conduitei), nedemne, necivilizate.

Morala şi etica din ţara noastră au (trebuie să aibă) strânse legături cu statul de drept şi

cu democraţia instaurată în România după 1989. În acest context, teoriile, principiile şi

metodele de educaţie moral-civică trebuie să reflecte concepţia şi cerinţele vieţii democratice,

oglindite în documentele ce privesc drepturile universale ale omului, ale individului şi ale

tuturor cetăţenilor, fără nici o discriminare.

Conceptele de moral, imoral şi amoral. Moral – este cel care respectă normele

moralei. Imoral – contral moralei (eticii), care încarcă normele moralei (etice), cunoscând

deci normele moralei . Amoral – cel care nu are cunoştinţă de moral, deci nu cunoaşte


normele morale, care este indiferent în raport cu morala. Conceptele de moral şi imoral au

suferit modificări de- lungul timpului, adică a fi antrofag în comuna primitivă, nu era un act

imoral; a ucide sclavii, căci nu erau consideraţi oameni, nu era un act imoral; a ucide eretici,

în Evul Mediu, nu era considerat, atunci, un act imoral etc. Astăzi toate aceste fapte sunt

considerate acte imorale şi de neconceput a fi făptuite.

Desigur aprecierea comportamentului individului, în caz că intră sub incidenţa unuia

dintre conceptele etice de mai sus se face diferenţiat şi nuanţat.

Educaţia morală

Educaţia morală este o latură a educaţiei care are ca ideal formarea profilului

moral al personalităţii şi al comportamentului socio-morală al omului. În condiţiile societăţii

contemporane, ale societăţii democratice cresc rolurile relaţiilor sociale şi ale responsabilităţii

individului faţă de el însuşi, faţă de cei din jur şi faţă de societate, apărînd noi probleme de etică

şi de comportament (de conduită) ale individului şi ale membrilor societăţii. În acest context

constă şi importanţa educaţiei morale, ca şi a educaţiei pentru democraţie în unităţile de

învăţământ şi în afara acestora.

Obiectivele educaţiei moral civice pentru democraţie

Formarea conştiinţei şi gândirii morale, în spirit democratic

Se realizează prin obiectivele moral-civice, care presupun:

a)dobândirea de cunoştinţe morale (instruire morală), care necesită insuşirea conţinutului

moralei, a priceperilor ei, inclusiv a conceptelor şi priceperilor de democraţie, de stat de drept,

de patriotism, de umanism, de disciplină conştientă, de dragoste faţă de muncă, de căsătorie şi

familie, însuşirea principiului cooperării, al respectului reciproc, comportării civilizate etc.;

este cunoscut că aceste concepte şi norme au fost demonetizate în regimul de dinainte de

Revoluţia din decembrie 1989; ele trebuie reconsiderate şi abordate în spiritul cerinţelor

contemporane, ale societăţii democratice şi ale statului de drept, în strânsă legătură cu

drepturile omului;

b)formarea de convingeri şi sentimente morale; ceasta înseamnă că noţiunile şi normele

morale (cunoştinţele morale) trebuie să se transforme în trăiri afective înalte, demne, care

să polarizeze în jurul binelui, transformându-se în convingeri şi sentimente morale, acestea

fiind o îmbinare dintre tăirea afectivă şi raţiune (înţelegere).

Omul din societatea democratică nu trebuie să fie o fiinţă rigidă, de piatră; el trebuie să

înţeleagă şi să trăiască în aceleşi timp afectiv, normele moral civice sub formă de convingeri

şi sentimente patriotice, umaniste, de muncă, de competiţie loială, de cooperare, de respect,

întrajutorare şi altele.


Formarea conduitei şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter

Aceste condite şi trăsături presupun:

a)Formarea conduitei, adică a deprinderilor şi obişnuinţelor morale; aceasta

înseamnă transpunerea zi de zi, oră de oră, a normelor şi cunoştinţelor morale, în fapte

(acţiuni) morale, în deprinderi şi obişnuinţe morale; zadarnic un tânăr ştie ce este cinstea,

poate să o definească, dar nu ajunge să o transforme în faptă morală; există mulţi indivizi care

cunosc normele morale, dar nu le respectă şi astfel, încalcă drepturile altora, efectuînd fapte

imorale şi devenind infractori, ceea ce ar trebui să intre sub incidenţa legilor juridice.

b)Formarea trăsăturilor de voinţă: aceasta înseamnă a forma calităţi şi capacităţi de

orientare, rezolvare şi înfăptuire a unei acţiuni constructive, la baza cărora să stea motivaţiile

şi actele de deliberare raţională şi ndemnă, dovedind asfel calităţi de voinţă: „Ai izbutit

continuă!, n-ai izbutit continuă!” spunea marele explorator norvegian F.Nansen; calităţile de

a delibera şi a discerne raţional şi demn, de a persevera, de a dobândi hotărâre şi calităţi de

decizie, de a nu dezarma etc. sunt trăsături de voinţă ce pot şi trebuie educate.

c)Formarea trăsăturilor de caracter (grecescul character – semn, pecete, tip,

trăsătură, particularitate, fel de a fi). Caracterul este ansamblul trăsăturilor

psihocomportamentale esenţiale şi stabile ale personalităţii umane, prin care se manifestă

ca o unitate bine conturată în relaţiile şi situaţiile sociale, exprimate prin atitudini, convingeri,

idealuri, şi calităţi morale înalte valoroase şi demne; printre calităţile (trăsăturile) omului

de caracter pot fi educate, menţionăm următoarele: cinste sinceritate, modestie, curaj, spirit

de independenţă şi iniţiativă constructivă, atitudine şi manifestare demnă faţă de realitate, faţă

de sine, faţă de cei din jur şi faţă de societate (patriotism, umanism, etc.), principialitate,

dreptate, prietenie adevărată, comportament demn, civilizat în orice ocazie etc.

d)Formarea şi dezvoltarea capacităţii de autoeducaţie moral civică, bazată pe

înţelegerea caracterului complex al vieţii sociale, al rolului normrlor sociale şi al libertăţii de

acţiune, în concordanţă cu cerinţele democraţiei şi ale dreptului omului.

Educaţia juridică

Importanţa educaţiei juridice

Noua societate democratică şi statul de drept au nevoie de legi, noi, pe măsură. În

aceste condiţii noi, educaţia juridică este o necesitate. Aceasta pentru a putea gândi şi acţiona

în spiritul Constituţiei şi legilor ţării. Societatea democratică şi statul de drept nu pot exists şi

progresa în mod real în afara legilor. Anarhia şi nerespectarea legilor nu sunt compatibile cu

statul de drept, cu democraţia.


Educaţia juridică este necesară şi pentru faptul că necunoaşterea legilor, mai ales de

către adulţi, nu împiedică aplicarea prevederilor lor, inclusiv a sancţiunilor (pedepselor)

prevăzute de ele în cazul încălcării lor. Oamenii legii (judecătorii, procurorii, avocaţii, notarii)

trebuie astfel formaţi încât să asigure exercitarea drepturilor omului şi corectitudinea actului

juridic, fără condiţionări ce încalcă spiritul deontologiei.

Obiectivele educaţiei juridice

a)Formarea conştiinţei şi gândirii juridice, ceeace necesită cunoaşterea legii

fundamentale – Constituţia şi a celorlalte legi specifice societăţii democratice şi statului de

drept.

b)Formarea de convingeri, sentimente şi atitudini juridice, orespunzătoare

conştiinţei şi gândirii juridice.

c)Formare de priceperi, deprinderi şi obişnuinţe juridice, a unei conduite juridice,

care să asigure respectarea legilor societăţii democratice şi statului de drept. Educaţia juridică

este necesară să se îmbine cu autoeducaţia juridică, care să determine respectarea legilor din

înţelegerea necesităţii lor şi în nici un caz, de teama sancţiunilor.

Educaţia religioasă

Locul educaţiei religioase în sfera învăţământului şi a societăţii în general

În condiţiile respectării „Declaraţiei universale a drepturilor omului” – care prevede

dreptul fiecărui cetăţean la o credinţă, la o anumită religie – şi a Constituţiei României – care

garantează libertatea libertatea conştiinţei, gândirii şi credinţelor religioase, Legea

învăţământului asigură loc educaţiei religioase ca o componentă a educaţiei generale a

elevilor.

În acest context, părinţii şi tutorii au dreptul şi răspunderea educaţiei religioase a

copiilor minori, potrivit propriei convingeri, iar învăţământul preuniversitar are dreptul şi

răspundrea integrării educaţiei religioase, în ansamblul educaţiei generale, prin predarea

religiei în şcoală, ca obiect de învăţământ.

Obiectivele educaţiei religioase

Religia (latinescul religio-onis) este o formă a conştiinţei sociale care prin teorii şi

practici specifice asigură credinţa în Dumnezeu (latinescul domine-deus) sau alte forţe ale

trinităţii, având ca instituţie de cult biserica sau alte instituţii similare, potrivit fiecărui cult.

Fiecare religie propagă şi practică o anumită etică, prin intermediul anumitor norme morale

specifice (porunci), aşa cum pot fi exemplificate în cazul creştinismului; iubirea de aproapele

tău, abandonarea păcatelor sau greşelilor morale (a nu fura, a nu ucide etc. etc.), toleranţa şi

iertarea greşelilor, cuvioşenia, pietatea etc.


Obiectivele principale ale educaţiei religioase sunt:

a)Formarea conştiinţei religioase specifice fiecărui cult, care de exemplu, în cadrul

religiei creştine necesită cunoaşterea Bibliei, al Vechiului şi Noului Testament etc.

b)Formarea convingerilor, sentimentelor şi atitudinilor religioase, în concordanţă cu

conştiinţa religioasă a fiecărui cult.

Este necesar ca educaţia religioasă să se realizeze în relaţie cu celelalte laturi ale

educaţiei, cu idealurile societăţii democratice şi statului de drept, asigurând manifestarea

spiritului de toleranţă, înţelegere şi respect reciproc, între cetăţenii de credinţe diferite,

înlăturându-se prozelitismul, religios şi orice formă de fanatism, intoleranţă şi practicile de

cult inumane. Educaţia religioasă trebuie astfel să contribuie la respectarea valorilor

fundamentale şi individuale ale omului, să cultive toleranţa, libertatea religioasă, fără să

culpabilizeze sau să marginalizeze oamenii pe motive religioase, evitând disputele şi luptele

religioase.5

Educaţia estetică

Conceptele de estetică şi educaţia estetică. Design-ul

Conceptul de estetică îşi are originea în limba grecă: „aisthesis, aisthetikos” –

percepţie, senzaţie, ceea ce se referă la sensibil. Odată cu apariţia esteticii, în secolul al XVIII

– lea filozoful german Baumgarten a folosit termenul de „astheta”, cu aceeaşi semnificaţie cu

termenul grecesc „aisthetikos”. Aspectele (faptele) estetice, frumoase, plăcute, sensibile,

sublime etc. se găsesc în artă, îndeosebi, dar şi în viaţa socială şi natură.

Esteticaeste ştiinţa despre frumos, ea studiind legile şi categoriile frumosului.

Arta ca o componentă esenţială a esteticii, exprimă realitatea sub formă de imagini

artistice (estetice), fiind o exprimare complet-senzorială tipică a creaţiei estetice, care-şi

are nuanţe şi limbaje specifice fiecărei ramuri ale ei, - pictură, gravură, sculptură, muzică,

literatură, film, teatru, desen, dans, etc.

Design-ul şi estetica industrială exprimă îmbinarea utilului, performanţelor şi

funcţionalităţii, cu plăcutul, sensibilul, frumosul în crearea şi comercializarea

produselor materiale. Design-ul reprezintă astăzi, o condiţie esenţială a competitivităţii şi

desfacerii produselor materiale în toate domeniile vieţii economice.

Istoroa civilizaţiei şi estetica ne-au evidenţiat adevărul că omul, din cele mai vechi

timpuri, a fost sensibil la frumos, a iubit şi preţuit frumosul, preocupându-se de promovarea şi

crearea lui. Desenele şi încrustările de animale, de scene de vânătoare sau luptă etc. din 5 C.Cocoş, Pedagogie şi axiologie, Editura EDP, Bucureşti, 1995, 89.


peşteri, ornamentele arhitecturale de pe diversele construcţii, artă populară şi mai ales, crearea

marilor opere literare, de pictură şi sculptură, de muzică, teatru şi film etc. sunt o dovadă a

legăturii nemijlocite dintre om şi valorile estetice. În zilele noastre, când nevoia omului pentru

frumos creşte considerabil odată cu sporirea creaţiilor estetice, apare ca necesară modelarea

lui prin intermediul frumosului care trebuie să înceapă cu cele mai fragede vârste, continuând

cu fazele următoare în şcoală, licee şi facultăţi, habitate de cultivare a frumosului şi

esteticului.

Categoriile esteticii şi educaţiei estetice

Abordarea fundamentală şi eficientă a obiectivelor, conţinuturilor, mijloacelor şi

cerinţelor educaţiei estetice necesită cunoaşterea categoriilor estetice şi ale educaţiei estetice.

Categoriile esteticii

Sunt concepute abstracte şi esenţiale care cuprind atât elementele estetice

cognitive, exprimate prin imagini artistice tipice, cum sunt frumosul, sublimul, eroticul,

maiestosul, comicul, tragicul, grotescul şi urâtul, cât şi elemente estetice afective – cum sunt

convingerile şi sentimentele estetice. Frumosul şi urâtul sunt categoriile fundamentale ale

esteticii.

Frumosul exprimă ceea ce ne place, ne dă satisfacţie, ne bucură, ne satisface etc. în

cadrul trăirilor afective şi a actului intelectual de cunoaştere, aceasta datorită armoniei,

aspectelor încântătoare, fermecătoare etc. ale formelor, liniilor, culorilor, luminilor, sunetelor,

cuvintelor, mişcărilor, materialelor etc. şi altor mijloace de exprimare în artă, viaţă socială sau

natură.

Urâtul exprimă tot ceea ce este opus frumosului: ce nu ne place, ce nu ne dă

satisfacţie, ce ne face să suferim. Perceperea frumosului sau urâtului are elemente de

subiectivitate datorită individualităţii (gustului) fiecăruia, determinată într-o măsură

importantă de educaţie. Aici se leagă foarte bine educaţia civică de educaţia pentru frumos

(estetică), de ducaţia pentu religios, respectiv de educaţia pentru drept şi dreptate, cinste şi

corectitudine. Este de reţinut faptul că, admiţând o anumită subiectivitate, trebuie să admitem

şi o anumită obiectivitate (universalitate) în esenţa frumosului şi urâtului, în sensul că există

elemente de frumos sau urât în sine, apreciate stfel de majoritatea oamenilor, desigur şi sub

impactul educaţiei în general, al educaţiei estetice în special. Astfel, operele marilor sculptori,

pictori, muzicieni, etc., ca şi comportamentul civilizat sunt apreciate de majoritatea oamenilor

ca fiind frumoase, după cum comportamentul necivilizat, hidos, vulgar etc. şi kitsch-ul sunt

apreciate de majoritatea oamenilor ca „produse” estetice urâte. În aprecierea estetică, intră în


acţiune şi nuanţarea sau gradele de comparaţie, încât se poate vorbi de „produse” estetice

foarte frumoase sau urâte, mai frumoase sau urâte, frumoase sau urâte, frumuşele sau urâţele.

Categoriile educaţiei estetice

Sunt concepte care fundamentează şi orientează obiectivele şi conţinutul

întregului proces de modelare estetică a omului, cele mai importante fiind: a) idealul

estetic, b) simţul estetic c) gustul estetic, d) spiritul de creaţie estetică.

a)Idealul estetic este categoria care exprimă modelul (prototipul) estetic spre care

năzuieşte, aspiră să-l cultive şi să-l finalizeze un artist, un individ şi o comunitate umană,

în concordanţă cu cultura şi spiritualitatea generală şi specifică unei epoci, orientată de

anumite concepţii filozofice, etice, juridice, estetice etc. Idealul estetic se intercondiţionează

cu idealul social, cultural, etic, juridic sau profesional el epocii. Idealul estetic, în corelaţie cu

celelalte idealuri este un criteriu de judecată şi apreciere a valorilor estetice. Idealul estetic,

componentă importantă al idealului educaţiei integrale urmăreşte să formeze „homo

aesthetikos”.

b)Simţul estetic este categoria care exprimă calitatea şi capacitatea omului de a

percepe şi trăi frumosul, ca o atitudine şi modalitate de comportament estetic, determinate

de „forţele” senzoriale – văzul cu fineţea lui privind culorile, formele etc. tactilul cu fineaţea

lui privind formele materiale etc. În acest context se vorbeşte de bunul simţ ca o calitate de a

percepe şi trăi numai ceea ce este frumos.

c)Gustul estetic este categoria care exprimă calitatea şi capacitatea omului de a

iubi şi aprecia frumosul sub raport cognitiv şi comportamental, fapt ce determină satisfacţia

în faţa frumosului şi insatisfacţia în faţa urâtului. Gustul estetic se află sub influenţa

socialului, al educaţiei şi culturii şi esteticii epocii, fiind valabilă zicala: „Ce-i frumos place la

toţi” sau „Ce-i frumos î-i place şi lui Dumnezeu”, cât şi sub influenţa individului, al

aptitudinilor şi talentului fiecărei persoane, care-şi pune o amprentă estetică asupra aprecierii

şi dragostei faţă de frumos, faţă mde modul de exprimare al frumosului, fiind valabilă zicala

românească: „Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie, precum şi proverbul latin:

„De gustibus et coloribus non disputandum”, în traducere liberă: „În materie de gust nu

există reguli, fiecare om îşi are criteriile şi măsura proprie de apreciere”. Şi această

categorie îşi are o formulare proprie: „bunul-gust”, care exprimă calitatea omului de a iubi şi

aprecia, ceea ce înseamnă cu adevărat creaţie şi valoare estertică.

d)Spiritul de creaţie estetică este categoria care exprimă capacitatea şi abilitatea

de a imagina şi crea frumosul. Educaţia în general, şi educaţia estetică în special, trebuie să

treacă accentul de pe ipostaza reproductivă a învăţământului, pe ipostaza cultivării


potenţialului creator al personalităţii. O asemenea educaţie va dezvolta calităţile creative ale

tineretului atât în planul creaţie tehnico-ştiinţifice cât şi în cel al creaţiei estetice, literar

artistice a design-ului.

În şcoala românească de toate gradele există numeroşi tineri cu un valoros potenţial

creativ. El trebuie depistat şi dinamizat în vederea dezvoltării aptitudinilor şi talentului, atât

în planul creaţiei tehnică-ştiinţifice, al altor domenii, cât şi în cel al creaţiei estetice.

Obiectivele educaţiei estetice

Interiorizarea categoriilor estetice şi ale educaţiei estetice în procesul modelării

estetice a personalităţii şi îndeplinirii idealului estetic implică realizarea unor sarcini, a unor

aspiraţii, cu alte cuvinte a unui sistem de obiective estetice, printre care evidenţiem:

a)Însuşirea valorilor estetice şi educarea capacităţilor de a percepe, înţelege şi

judeca (aprecia) frumosul, deosebindu-l de opusul său – urâtul – ca obiectiv cognitiv –

formativ.

b)Educarea convingerilor şi sentimentelor estetice, a simţului, gustului şi

dragostei faţă de frumos, manifestând tendinţa de respingere a urâtului – ca obiectiv

formativ – afectiv – aptitudinal.

c)Educarea capacităţilor şi deprinderilor de a păstra şi promova valorile estetice,

a frumosului, precum şi dezvoltarea şi manifestarea spiritului şi deprinderilor de creaţie

a valorilor estetice, a frumosului – ca obiectiv formativ-praxiologic.

Având în vedere interacţiunea dintre laturile educaţiei, obiectivele educaţiei estetice

pot fi îndeplinite în interacţiune cu obiectivele celorlalte laturi ale educaţiei.

Conţinutul educaţiei estetice

Obiectivele educaţiei estetice determină valorile care alcătuiesc conţinutul educaţiei

estetice, concretizat în conţinutul unor obiective de studiu din planurile de învăţământ, cum

sunt: literatura, desenul, muzica, istoria, tehnologia etc. precum şi a unor activităţi

extradidactice de specialitate sau cu caracter estetic.

Conţinutul educaţiei estetice cuprinde următoarele:

a)Valorile estetice din operele literar-artistice, de critică literar-artistică;

b)lLimbajele şi modalităţile de exprimare ale artelor, literaturii, arhitecturii şi ale

altor domenii care operează cu valori estetice;

c)Sistemul de informaţii estetice privind genurile şi stilurile operelor estetice şi

autorilor de creaţie estetică;

d)Convingerile şi sentimentele estetice, simţul şi gustul estetic, incluse în operele

artistice, în istoria ;


e)Priceperile şi deprinderile de promovare şi creaţie estetică;

f)Valorile estetice, convingerile şi sentimentele estetice, priceperile şi deprinderile

incluse în activităţile extradidactice – cercuri literar-artistice, muzeele şi expoziţiile de

creaţie artistică, serbările literar-artistice, drumeţiile, vizitele şi excursiile la monumentele

istorice, cultural-artistice şi în natură, massmedia etc.

Sursele şi mijloacele educaţiei estetice

Frumosul se găseşte în variate surse de consum şi inspiarţia ori de realizare, printre

care:

a)Frumosul din procesul de învăţământ cuprins în conţinutul disciplinelor de

învăţământ cum sunt: limba ţi literatura română şi universală, geografia şi istoria, unele

discipline tehnice, ştiinţifice (matematica, fizica, chimia), ştiinţe ale mediului şi ecologiei,

educaţie fizică, plastică, civică, muzicală sau lucrări de atelier, proiecte artistice sau

arhitecturale etc.

b)Frumosul din natură cel integrat reliefului (munţilor, dealurilor, câmpiilor),

pădurilor, apelor, recoltelor, parcurilor etc.

c)Frumosul din mediul social integrat îmbrăcămintei şi încăţţămintei, frumosului din

arta modei, sau din arhitectură, frumosul din mijloacele de transport sau frumosul din locuinţe

etc.

d)Frumosul din arte consacrat picturii, gravurii, sculpturii, muzicii, dansului,

desenului, literaturii, teatrului, filmului, expoziţiilor etc. acestea având ponderea cea mai mare

în educaţia estetică.

e)Frumosul din activităţile extradidactice, cu sunt: cercurile de creaţie literar-

artistică şi tehnico-ştiinţifică, serbările literar artistice, serile de dans, serbările câmpeneşti,

expoziţiile de creaţie ale tineratului etc.

f)Frumosul din activitatea profesională din producţia materială, din comerţ, etc.

prezent prin ceea ce denumim design, care îmbină utilul cu plăcutul, cu frumosul, precum şi

frumosul din activitatea estetică extraprofesională, desfăşurată ca hobby, poate da naştere

unor creaţii estetice.

Educaţia ecologică

Educaţia ecologică se impune tot mai mult ca o componentă organică a educaţiei

generale, a formării personalităţii. Acest demers este determinat de evoluţia civilizaţiei

contemporane, care concomitent cu crearea de bunuri, valori spirituale, servicii, tehnologii

etc., benefice pentru existenţa şi prosperitatea omenilor, provoacă în mod alarmant, fenomene


grave de poluare fizică şi psihosocială, care afectează viaţa în general, punând în pericol chiar

existenţa omului.

Pentru exemplificare, menţionăm câteva fenomene poluante grave, care se cer

cunoscute de specialişti şi de fiecare om în parte, în vederea prevenirii şi înlăturării

consecinţelor negative care afectează viaţa, astfel:

a)De natură fizică: arme de distrugere în masă – nucleare, chimice, biologice; deşeuri

toxice: radioactive, chimice, organice, emanaţiile în atmosferă de gaze, substanţe şi pulberi

toxice etc.;

b)De natură psihologică: corupţia, distrugerile, agresiunile, violenţele, violurile, ura,

intoleranţa, extremismul, şovinismul, xenofobia, spiritul revanşard, tensiunile sociale,

conflictele grave (sângeroase), războaiele civile şi războaiele interţări;

c)Ctastrofele naturale materializate prin: cutremurele telurice, inundaţiile, incendiile,

invazia de insecte, molimele ş.a.

În faţa unor asemenea fenomene poluante antinatură, antisociale, antiviaţă în general şi

antiumane îndeosebi, apare necesitatea unei ofensive antipoluante cu limitele civilizaţiei

umane, în ceea ce priveşte catastrofele naturale, compusă atât din măsuri fizice cât şi

psihologice adecvate şi eficiente de prevenire şi înlăturare a poluării, cât şi de măsuri (acţiuni)

educaţionale ecologice, care să pregătească oamenii din punct de vedere informaţional şi

acţional (practic) în spirit creativ, pentru prevenirea şi înlăturarea poluării, pentru ameliorarea

ecologică a mediului ambiant.

Obiectivele educaţiei ecologice

Educaţia ecologică proiectează şi realizează următoarele obiective care dacă sunt

realizate se ajunge la un scop final acela de a preveni poluarea pe Terra, astfel:

a)Dobândirea de cunoştinţe ecologice şi formarea unei gândiri ecologice dinamice

şi creative, care să contribuie la înţelegerea pericolului fenomenelor care poluează şi a

necesităţii luării măsurilor eficiente de prevenire şi înlăturare a poluării, de ameliorare

ecologică a mediului ambiant, în vederea obţinerii unui mediu curat, pur şi a unui climat

internaţional de înţelegere, cooperare şi pace, aceasta ca un obiectiv cognitiv-formativ;

b)Formarea de convingeri şi sentimente ecologice, obiectivate de simţuri şi trăiri

superioare, care să determine oamenii să-şi folosească toate forţele lor pentru prevenirea şi

înlăturarea poluării şi pentru asigurarea unui mediu ambiant curat, pur şi a unui climat intern

şi internaţional de înţelegere, cooperare şi pace, ca un obiectiv afectiv-formativ şi

c)Formarea de priceperi, deprinderi şi obişnuinţe ecologice, care să-l ajute pe om

să contribuie efectiv, practic la prevenirea şi înlăturarea poluării, la realizarea unui mediu


ambiant pur, curat şi a unui climat intern şi internaţional de înţelegere, cooperare şi pace

durabilă, ca un obiectiv acţional, practic.

Educaţia ecologică trebuie să determine omenirea să păstreze puritatea şi frumuseţea

naturii, să păstreze curăţenia mediului ambiant, aducând totodată ameliorări naturii, prin

extinderea pădurilor şi spaţiilor verzi, prin păstrarea purităţii apei, aerului şi solului. De

asemenea, educaţia ecologică trebuie să determine oamenii pentru a crea pe plan naţional şi

internaţional relaţii ţi climat demne, civilizate, democratice, etice, de înţelegere şi cooperare,

cu evitarea tensiunilor şi conflictelor antiumane, pentru instaurarea durabilă a păcii sociale şi

internaţionale.

Educaţia ecologică trebuie să fie prezentă în conţinutul învăţământului prin discipline

ecologice (cunoştinţe ecologice, Ecologie etc.). Educaţia ecologică trebuie să fie o

mpreocupare şi în afara şcolii, a tuturor factorilor şcolii – familie, stat, societate civilă, mass

media, societăţi comerciale etc, făcând din păstrarea purităţii mediului ambiant o chestiune de

conştiinţă, de etică, igienă şi de civilizaţie a fiecărei persoane, a întregii comunităţi umane.

Interdependenţa laturilor educaţiei în îndeplinirea idealului educativ

Laturile educaţiei în interacţiune constituie un sistem educativ, care contribuie la

realizarea idealului educativ – personalitate complexă, integrală, multidimensională,

armonioasă, fenomen obiectivat în formalizarea matematică şi în desenul schematic de mai

jos:

Idealul Educativ (IE) include EI U ET U EP U EU U EJ U ER U EES U EFS U EE U

EEC.

Ponderea laturilor educaţiei în realizarea idealului educativ, în favoarea personalităţii,

este diferirită de la un grad la altul de învăţământ. Desigur, şcoala pune accentul pe EI şi EP.

EI – educaţia intelectuală are o pondere mai mare în învăţământul general (şcoala primară,

gimnaziu şi liceu). EP – educaţia profesională – are o pondere mai mare în învăţământul

tehnico-profesional şi a învăţământului superior. Celelalşte laturi sunt prezente cu ponderi

raţionale, aproape în toate etapele dezvoltării personalităţii, în toate gradele de învăţământ.

Până în prezent s-a acordat o mai mare importanţă problemelor de didactică, absolut

necesare realizării cu succes a instrucţiei în plan intelectual şi profesional. Fără diminuarea

rolului instrucţiei, este imperios necesară sporirea în viitor a preocupărilor pedagogice în

domeniul educaţiei, acordând atenţia corespunzătoare şi celorlalte laturi ale educaţiei. Numai


ID-educ. Ideal educativ

EI-educaŃie intelectuală

ET-educaŃie tehnologică

EP-ed. profesională

EM-ed.moral-civică

EJ-educaŃie juridică

ER-educaŃie religioasă

EES-sducaŃie estetică

EFS-ed.fizică,igien.sanit

EE-educaŃie economică

EEC-educaŃie ecologică

astfel se va contribui efectiv la formarea multidimensională, integrală, eficientă şi creativă a

personalităţii.6

ET EP

EI

EE EM

EE EI

EES ER

EFS

Cap.5.

Utilizarea resurselor în educaţia civică

Conţinutul educaţiei morale – factor al formării profilului etic

Conceptul de conţinut al educaţiei morale,

interrelaţia lui cu sociatatea şi componentele lui

Conţinutul educaţiei morale îl reprezintă sistemul de valori, principii, trăsături şi

semnificaţii, convingeri, sentimente, deprinderi şi obişnuinţe etice de natură umanistă,

patriotică, de muncă, disciplină etc., care se constituie ca factor ce formează conştiinţa şi

conduita etică, profilul moral al personalităţii.

Conţinutul educaţiei morale dezvoltă interrelaţii active cu societatea, cu

caracteristicile şi exigenţele ei privind formarea profilului etic al personalităţii. Astfel

caracteristicile societăţii contemporane, specifice şi societăţii româneşti, cu sunt: democraţia

6 I.Gh.Stanciu, Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX” , Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti,

1995, p.352.


şi statul de drept, economia de piaţă, concurenţa loială şi cooperarea internă şi internaţională,

libera circulaţie a omului în ţară şi peste hotarele ei, integrarea europeană etc., precum şi

progresul ştiinţifico-tehnic, îndeosebi informatizarea, aduc modificări şi semnificaţii noi

conţinutului educaţiei morale, cum ar fii: dezvoltarea democratică a moralei şi educaţiei

morale, integrarea de semnificaţii şi implicaţii noi, ca: toleranţa, respectul şi cooperarea între

oameni, fără nici o discriminare şi convieţuirea lor în mod demn, civilizat şi constructiv;

devotament conştient, activ şi responsabil faţă de muncă, patrie şi popor etc. Odată

perfecţionat, în baza noilor caracteristici sociale menţionate, conţinutul educaţiei morale poate

contribui la perfecţionarea unor componente sociale, cum ar fi democratizarea structurilor şi a

actelor de decizie, respectul faţă de putere, perfecţionarea legilor şi respectul pentru acestea a

tururor membrilor societăţii indiferent pe ce scară socială s-ar găsi, perfecţionarea şi

modernizarea vieţii sociale, precum şi îmbunătăţirea relaţiilor interumane etc.

Conştiinţa şi conduita etică, profilul etic al personalităţii, integrează toate componentel

conţinutului educaţiei morale.

Conţinutul educaţiei morale cunoaşte anumite componente specifice, în

interacţiune, prin care menţionăm: educaţia umanistă, educaţia patriotică, educaţia

muncii şi educaţia disciplinei conştiente.

Se poate observa că s-a renunţat la unele denumiri formulate complicat, pleonastic,

cum a fost (şi se mai folosesc încă): educaţia în spiritul umanismului, educaţia atitudinii faţă

de muncă (prin şi pentru muncă), educaţia în spiritul disciplinei, etc. folosindu-se în locul

acestora, denumiri mai concise (la obiect), care se consideră benefice pentru perfecţionarea

limbajului pedagogic.

Educaţia umanistă

Conceptul de umanism

Umanismul reprezintă o concepţie (mişcarea) socială şi culturală europeană, care-şi

are începutul şi afirmarea în perioada Renaşterii (sec.al XIV-lea). El promovează ideile de

încredere în om şi valorile lui, libera dezvoltare a personalităţii şi realizarea fericirii omului în

timpul vieţii. Recunoaşte posibilităţile de dezvltare şi perfecţionarea nelimitate şi

multidimensionale ale personalităţiiomane. Nutreşte o concepţie obtimistă despre om,

susţinând că omul normal posedă astfel de valori şi calităţi, care demonstrează că tot ceeea ce

s-a produs în lume reprezintă creaţii umane. Concepţia optimistă a umanismului concordă cu

aprecierea relevantă a savantului şi inventatorului român H.Coandă, care a afirmat: „Omul ca

persoană este un infinit mic, dar prin ceea ce face este infinit de mare”.

Conţinutul educaţiei umaniste


Conţinutul educaţiei umaniste se caracterizează printr-o gamă variată de trăsături şi

semnificaţii, astfel:

- Încredere deosebită în om, în valorile şi capacităţile sale;

- Respect, dragose şi grijă faţă de om;

- Respect, dragoste şi grijă pentru familie, copii, părinţi etc., pentru creşterea şi

educarea copiilor;

- Respect şi grijă faţă de cei suferinzi, handicapaţi, în vârstă sau alţii în nevoi;

- Cinste, sinceritate şi politeţe, comportare civilizată etc., în realţiile interumane, cu

evitareaoricăror forme de jignire fizică sau morală;

- Atitudine demnă, activă şi conştiinţă faţă de muncă (învăţătură), ca instrument

productiv, creat şi subordonat omului, în folosul lui şi al societăţii;

- Respectarea drepturilor omului, în conformitate cu Constituţia şi legile ţării în

conformitate cu Declaraţia universală a drepturilor omului şi a altor documente

internaţionale asemănătoare;

- Respectarea opiniilor, părerilor, ideilor exprimate de oameni;

- Raporturi raţionale, echilibrate între individ şi grup, între interesele individuale şi

cele publice (generale);

- Toleranţă, respect şi convieţuire demnă, civilizată şi constructivă între români şi

persoanele ce aparţin minorităţilor naţioanle, respectându-se reciproc cultura, limba,

tradiţiile etc.;

- Lupta pentru democraţie şi pentru respectarea ei în toate împrejurările vieţii

individuale şi sociale;

- Asigurarea protecţiei minorilor, a ocrotirii sănătăţii oamenilor, a protecţiei muncii şi

protecţiei sociale;

- Respect, dragoste şi convieţuire demnă, civilizată între oamenii de toate vârstele –

tineri sau bătrâni; respect, înţelegere şi cooperare între generaţii, cu evitarea

neânţelegerilor şi tensiunilor artificiale între generaţia tânără şi cea vârstinică,

avându-se în vedere că generaţia vârstnică, printre care şi pensionarii, reprezintă pe

cei care prin muncă au produs bunuri materiale şi spirituale, au o experienţă

valoroasă şi o anumită înţelepciune, de care poate beneficia generaţia tânără

reprezintă forţa, entuziasmul, potenţialul creativ şi viitorul societăţii;

- Lupta împotriva oricăror forme de dezumanizare, alienare, nedreptate, favoritism,

subiectivism, acte inumane (distrugeri, crime, violuri, trafic de droguri etc.) cu


aplicarea constrângerilor şi pedepselor pentru cei vinovaţi, potrivit prevederilor

legilor;

- Aprecierea corectă şi obiectivă a muncii şi rezultatelor ei, însoţită de recompense

materiale, financiare (salarii, pensii, etc. corespunzătoare) şi morale, care să ofere

plăcere, satisfacţii şi un nivel de trai decent şi altele.

Obiectivele educaţiei umaniste

Contribuţia potenţialului socioeticoeducativ al conţinutului educaţiei umaniste la

formarea profilului moral se face prin proiectarea şi finalizarea următoarelor obiective:

a)Cunoaşterea conţinutului educaţiei umaniste pe bază de înţelegere, a valenţeleor

socioeticoeducative – ca obiectiv cognitiv.

b)Formarea convingerilor şi sentimentelor umaniste, în concordanţă cu valorile

socioeticoeducative ale conţinutului educaţiei umaniste – ca obiectiv cognitiv-

formativ-afectiv, care împreună cu primul obiectiv, formează conştiinţa umanistă şi

c)Formarea deprinderilor şi obişnuinţelor umaniste, corespunzătoare aceloraşi

valenţe eticosocioeducative ale conţinutului educaţiei umaniste şi în concordanţă cu

conştiinţa umanistă – ca obiectiv psihomotor, acţional, care formează conduita

umanistă.

Educaţia umanistă poate fi realizată prin contribuţia conţinuturilor şi activităţilor tuturor

disciplinelor de învăţământ, a activităţilor didactice şi extradidactice, ca şi a celor

extraşcolare, îndeosebi cu caracter social, cum ar fi ajutorarea celor suferinzi, acelor cu

handicap, a bătrânilor, a celor aflaţi în nevoi, a celor vitregiţi de calamităţi (incendii,

cutremure, inundaţii etc.). Educaţia umnaistă îl face pe om mai bun, mai frumos, mai

iubitor de oameni, mai civilizat în comportare, mai săritor la înlăturarea necazurilor

semenilor, mai devotat muncii, ţării şi poporului său.

Educaţia patriotică

Conceptele de patrie şi patriotism

Patria (ţara) constituie sistemul de idei, convingeri şi sentimente despre mediul

geografic, socio-economic, cultural, politic etc., în care munceşte, trăieşte şi crează poporul

nostru. Ea cuprinde, de asemenea, limba, obiceiurile, tradiţiile, datinile, folclorul etc.,

dezvoltate în convieţuirea îndelungată (de milenii) a poporului român, împreună cu

persoanele de altă origine (etnie), care alcătuiesc minorităţile naţionale, stabilite pe teritoriul

României, după formarea poporului român, recunoscute ca cetăţeni români, convieţuire

realizată prin înţelegere, cooperare şi activitate constructivă, fără nici o discriminare rasială,

etică, culturală, religioasă etc.


Patriotismul exprimă sistemul de idei, valori, convingeri, stări şi trăiri afectiveetc., sub

forma unui sentiment complex şi profund de dragoste şi devotament conştient şi afectiv faţă

de patrie şi popor.

Ideile despre patrie şi popor au un caracter dinamic, putându-se înnoi şi integra noi

semnificaţii eticosocioeducative în condiţiile transformărilor din societatea contemporană, aşa

cum sunt: dezvoltarea democraţiei, şi statului de drept, libera circulaţie a cetăţenilor, cooperarea

dintre ţări şi popoare, integrarea europeană şi chiar mondială etc.

Aceste transformări nu înlătură însă ideile despre patrie şi popor, ideile de patriotism,

deoarece ele nu pot şi nu-şi propun să ducă la migrarea popoarelor, la schimbarea teritoriilor,

la desfinţarea ţărilor şi popoarelor. łările şi popoarele vor rămâne în continuare pe teritoriile

lor actuale, manifestându-şi şprincipalele caracteristici speciale.

Ca atare, ideile de patrie şi patriotism nu s-au demonetizat, ele trebuie în continuare

cultivate, desigur, având în vedere şi contextul nou al dezvoltării contemporane a ţărilor şi

popoarelor, a noilor relaţii dintre ţări şi popoare. Pe acestă bază, educaţia patriotică rămâne o

componentă importantă a educaţiei morale, a formării profilului etic al tuturor cetăţenilor ce

alcătuiesc poporul român şi locuiesc în România, dar şi al românilor ce locuiesc în afara

fruntarilor ţării, dezvoltând legăturile cu ei, în scopul asigurării condiţiilor păstrării şi folosirii

limbii române, a culturii şi tradiţiilor româneşti.

Conţinutul educaţiei patriotice

Conţinutul educaţiei patriotice se caracterizează printr-o serie de trăsături şi

semnificaţii:

- dragoste şi devotament activ şi conştient faţă de patrie, faţă de bogăţiile şi

frumuseţile ei, faţă de strămoşii şi eroii ei, faţă de popor;

- lupta fermă pentru apărarea şi dezvoltarea statului nostru naţional, suveran,

independent, unitar şi indivizibil, chiar cu sacrificiul suprem, dacă ţara o va cere;

- respectul faţă de constituţia şi legile ţării, faţă de instituţiile statului român;

- respect faţă de tradiţiile, datinile, folclorul poporului nostru etc.;

- atitudine demnă, conştientă şi activă faţă de învăţătură, faţă de muncă, ca

instrumente create de om, subordonate lui, dar folositoare dezvoltării şi prosperităţii

individuale şi generale;

- demnitate, mândrie naţională şi patriotică, fidelitate faţă de ţară şi popor;

- susţinerea realizărilor şi luptei poporului român pentru democraţie, progres social,

etc., pe plan atât intern cât şi internaţional, pentru o cunoaştere veridică a ţării şi

statului român, luptând împotriva celor care le denigrează şi le trădează;


- susţinerea drepturilor persoanelor ce aparţin minorităţilor naţionale în conformitate

cu standardele europene şi internaţionale, cu respectarea limbii, culturii şi tradiţiilor

acestora, precum şi toleranţă reciprocă între toţi cetăţenii ţării fără nici o

discriminare;

- asigurarea drepturilor egale tuturor cetăţenilor ţării, fără nici a discriminare în

conformitate cu Constituţia şi legile ţării, cu Declaraţia universală a drepturilor

omului;

- cooperare şi înţelegere cu ţările şi popoarele vecine României, cu toate ţările şi

popoarele lumii;

- lupta susţinută pentru pace, pentru prevenirea şi înlăturarea conflictelor armate,

pentru asigurarea liniştii pe planeta noastră;

- lupta fermă împotriva manifestărilor dr rasism, şovinism, xenofobism, antisemism,

spirit revanşard şi extremist, împotriva manifestărilor antiromâneşti;

- educaţie ecologică, însoţită de acţiuni de protecţie a mediului natural şi psihosocial,

de luptă împotriva poluării lui şi altele.

Obiectivele educaţiei patriotice

Valenţele socioeticoeducative ale conţinutului educaţiei patriotice se valorifică prin

proiectarea şi finalizarea următoarelor obiective:

a)Cunoaşterea pe bază de înţelegere a ideilor despre patrie şi patriotism, ca obiectiv

cognitiv;

b)Formarea convingerilor şi sentimentelor patriotice în concordanţă cu valenţele

socioeticoeducative ale conţinutului educaţiei patriotice, ca obiectiv cognitif-formativ-

afectiv, care în interacţiune cu primul obiectiv formează conştiinţa patriotică şi

c)Formarea deprinderilor şi obişnuinţelor patriotice cu valenţe şi implicaţii

eticosocioeducative patriotice, concretizate în fapte patriotice – ca obiectiv psihomotor,

acţional care dezvoltă conduita patriotică.

Educarea conştiinţei şi conduitei patriotice se realizează prin intermediul

disciplinelor de învăţământ şi al activităţilor didactice, extradidactice, extraşcolare şi

sociale ale tinerilor, cu implicarea tuturor factorilor educativi – familia, şcoal,

massmedia, unităţile socioeconomice, asociaţiile culturale, ştiinţifice, sportive etc.

Procesul educaţiei patriotice este necesar să fie realizat la toate vârstele. El

începe cu educarea sentimentului de dragoste faţă de învăţătură şi şcoală şi apoi cu

dezvoltarea sentimentului faţă de muncă şi profesie, faţă de patrie şi popor.


O educaţie patriotică aleasă, competentă, densă în conţinuturi

eticosocioeducative, realizată în concordanţă cu schimbările produse în viaţa societăţii şi a

oamenilor, va forma un om care nu va manifesta indifernţă faţă de patrie şi popor, nu le

va denigra sau trăda niciodată, nici în situaţia unor neajunsuri şi greutăţi. Un om cu astfel

de profil moral va lupta pentru înlăturarea neajunsurilor, fiind preocupat de găsirea

soluţiilor şi mijlocelor de dezvoltare a ţării din pziţia pe care o acupă el, motivat pentru

atingerea prosperităţii ei materiale.

Educaţia patriotică îşi poate îndeplini obiectivele numai daă contribuie la:

dezvoltarea relaţiilor multiple cu românii de peste hotarele României, cu cei din ţara-

soră şi vecină Basarabia, acttuală Republica Moldova şi cu cei din diaspora; realizarea

unităţii spirituale şi de neam a tuturor românilor şi conjugarea conştientă şi activă a

inteligenţelor, competenţelor şi eforturilor lor pentru prosperitatea şi prestigiul României

şi respectiv ale românilor de pretutindeni.

Educaţia muncii

Conceptul de muncă şi relaţia omului cu munca

Munca este o componentă a mediului social formată din teorii, acţiuni, tehnici,

mijloce şi deprinderi practice, care are ca finalitate producerea de bunuri materiale şi

spirituale necesare dezvoltării şi existenţei omului şi societăţii.

În societatea contemporană democratică, bazată pe economia de piaţă, munca

este subordonată omului, omul fiind agentul principal al creării şi perfecţionării muncii,

ca un instrument complex teoretico-acţional de producere a bunurilor materiale în

folosul omului şi al societăţii.

Progresul tehnico-ştiinţific obiectivat în mecanizare, robotizare, automatizare şi

îndeosebi informatizare, creaţie a omului, îl ajută să-şi perfecţioneze munca, s-o facă

mai productivă şi să-i aducă tot mai multă plăcere şi stisfacţie.

Genuri de muncă

a)În funcţie de implicaţiile forţelor psihofizice ale omului există două

genuri de muncă: manuală şi intelectuală.

Munca manuală (fizică) este aceea făcută de mâna, cu eforturi fizice. Ea cuprinde o

serie de îndeletniciri din domeniul agricol, industrial, de construcţii, casnice etc. Deşi

progresul tehnico-ştiinţific va reduce ponderea muncii manuale, aşa cum s-a arătat, ea se

va mai menţine la unele activităţi.

Munca intelectuală este aceea care aparţine minţii, intelectului, într-o măsură

importantă. Ea implică antrenarea informaţiilor dobândite şi a capacităţilor cognitive


(intelectuale), aşa cum sunt atenţia, memoria, gândirea, imaginaţia etc., în rezolvarea

problemelor, îndeplinirea unor activităţi profesionale. Ea este specifică anumitor

profesii, aşa cum sunte cele de inginer, medic, economist, artist, profesor, manager etc.

Munca intelectuală va cunoaşte o dezvoltare deosebită, datorită progresului tehnico-

ştiinţific – mecanizarea, robotizarea, automatizarea, informatizarea etc. specialiştii care

lucrează într-o măsură mare cu mintea alcătuiesc categoria socială a intelectualităţii.

Este cunoscut că genul de muncă intelectuală nu se instalează într-un „turn de

fildeş”, ci se ancorează în realitate, are implicaţi practice, contribuie la producerea

bunurilor materiale şi spirituale.

Mai mult, unele profesii îmbină nu numai munca intelectuală cu activitatea

practică, ci îmbină chiar munca intelectuală cu munca manuală, aşa cum sunt profesiile

din domeniul chimiei, electronicii, artei, agriculturii, construcţiilor, activităţilor casnice

etc.

b)În funcţie de domeniile sociale se pot evidenţia alte genuri convenţionale

de muncă, cum sunt cele: cultură, artistică, ştiinţifică, economică, industrială, agricolă,

comercială, pedagogică, sanitară, juridică, sportivă, politică, managerială, diplomatică

etc. În cadrul acestor genuri de muncă se pot regăsi şi genurile ce implică forţele

psihofizice umane – munca manuală, cu implicaţii şi aplicaţii practice.

Ca urmare a acestor genuri de muncă, învăţământul de toate gradele trebuie să

se implice, să prevadă timp, conţinuturi şi activităţi adecvate, care să asigure tinerilor

pregătirea pregătirea pentru genurile de muncă prezentate, desigur aceasta făcându-se

difernţiat, în funcţie de calificarea ca personal de execuţie sau calificarea ca personal de

specialitate, realizând, totodată, şi educaţia muncii, dobândirea unei atitudini corecte faţă

de fiecare gen de muncă.

Conţinutul educaţiei muncii

El include următoarele trăsături şi semnificaţii:

- înţelegerea rolului şi necesităţii învăţării şi a muncii sociale pentru om şi societate,

considerând că munca este un instrument creat şi perfecţionat de om, subordonat lui,

în folosul lui şi al semenilor săi, care contribuie prin intervenţia şi conducerea lui de

către om, la dezvoltarea oamenilor şi societăţii prin intermediul bunurilor materiale

şi spirituale produse (create);

- drepturi egale la învăţătură, la muncă pentru toţi cetăţenii, fără nici o discriminare;

- realizarea unei pregătiri teoretice şi practice temeinice, de performanţă şi eficienţă,

prin intermediul învăţăturii (a studiilor) a tinerei generaţii;


- spirit de independenţă, iniţiativă şi creativitate în muncă, însoţit de dragoste, respect,

devotament şi responsabilitate faţă de muncă;

- organizarea ştiinţifică a muncii, însoţită de disciplina muncii, a unei discipline liber

consimţite, conştiente;

- protecţia, securitatea şi igiena muncii;

- competiţie locală, cooperare şi într-ajutorare în muncă;

- fundamentarea ştiinţifică a muncii, evitând pregătirea meşteşugărească;

- protecţia minorilor, în sensul de a nu fi folosiţi în munci dăunătoare sănătăţii,

moralităţii şi dezvoltării normale;

- interzicerea muncii forţate;

- combaterea fenomenului de indiferenţă şi neangajare în muncă;

- lupta împotriva celor ce participă la furtul sau distrugerea produselor muncii, cu

aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege;

- recompesarea materială, financiară şi morală a celor ce obţin rezultate în muncă, în

funcţie de calificare, realizări, împortanţa socială a muncii, urmărindu-se producerea

plăcerii şi satisfacţia în muncă, a sporirii cantităţii şi calităţii muncii;

- desfăşurarea unei munci, inclusiv a învăţăturii, susţinute şi eficace, cu respectarea

normelor ergonomice, între care munca raţională, îmbinată cu acţiunile

compensatorii, îndeosebi odihna activă şi cu evitarea suprasolicitărilor provocatoare

de oboseală accentuată, a stimulentelor nocive, cum sunt alcoolul, drogurile şi altele.

Obiectivele educaţiei muncii

Potenţialul eticosocioeducativ al conţinutului educaţiei muncii, al trăsăturilor şi

semnificaţiilor ei se valorifică prin proiectarea şi finalizarea următoarelor obiective:

a)Cunoaşterea pe bază de înţelegere, a conţinutului educaţiei muncii, a valenţelor

eticosocioeducative, ale trăsăturilor şi semnificaţiilor ei – ca obiectiv cognitiv;

b)Formarea convingerilor şi sentimentelor de dragoste şi devotament faţă de muncă,

în concordanţă cu valorile eticosocioeducative ale conţinutului educaţiei muncii, ale

trăsăturilor şi semnificaţiilor lui – ca obiectiv cognitiv-formativ-afectiv, care împreună cu

primul obiectiv formează conştiinţa muncii şi

c)Formarea deprindrilor şi obişnuinţelor de muncă, care se valorifică în fapte de

muncă productivă (materială şi spirituală), în strânsă legătură cu valenţele eticosocioeducative

ale conţinutului educaţiei muncii – ca obiectiv psihomotor, acţional care formează conduita

muncii.


Finalizarea obiectivelor educaţiei muncii în şcoală se face prin toate formele de

învăţătură (activităţi didactice şi extradidactice) cât şi prin formele de activitate extraşcolară,

printre care se pot menţiona:

- lecţii de toate tipurile desfăşurate în clasă;

- lucrări practice de laborator, ateliere;

- practica de specialitate în unităţile sociale de profil;

- consultaţii şi meditaţii, vizite şi excursii didactice;

- studiul individual;

- activităţi în cercuri de obiecte sau cercuri tehnico-ştiinţifice;

- activităţi în cluburi cultural-artistice, sportive;

- concursuri profesionale şi alte genuri de competiţii şcolare;

O educaţie a muncii, făcută cu competenţă, cu conţinuturi cognitive, acţionale şi

afective dense, elevate, moderne strâns legate de pregătire generală şi profesională

temeinică a tinerilor, de formare multidimensională a personalităţii lui, în care au fost

prezente eforturile psihofizice conştiente, active, responsabile şi eficiente ale elevilor aduce

în profilul moral al acestora o componentă de mare importanţă care va duce la

conştientizarea ideii că tot ceea ce a produs şi a acumulat omenirea, toată cultura

materială şi spirituală, reprezintă rezultatul muncii omului şi că fără muncă, subordonată

omului şi condusă de acesta, nu se poate realiza dezvoltarea şi prosperitatea omului şi a

societăţii.

Educaţia disciplinei conştiente

Concept, importanţă şi genuri de disciplină

Disciplina, în general reprezintă un sistem de normare, reguli, dispoziţii obiceiuri

de comportare şi ordine care reglementează buna organizare şi eficienţa vieţii, actvităţii

şi convieţuirii oamenilor.

Dsciplina are un caracter obiectiv, necesar şi pozitiv, ca fiind integrată în mod

organizat vieţii, activităţii şi convieţuirii oamenilor, viaţa, acvtivitatea şi convieţuirea umană

există şi acţionează eficace numai în condiţii de disciplină, fiindu-i inadecvată şi ineficientă

indisciplina, care are caracteristici negative (distructive) ca: dezorganizarea, dezordinea,

haosul, anarhia, liberul arbitru (bunul plac) etc.

Disciplina umană nu poate şi nu trebuie să aibă un caracter mecanic, un carcter forţat.

Disciplina umană trebuie să fie o disciplină liber consimţită, de bună voie bazată pe

înţelegerea necesităţii respectării normelor de ordine, bazată pe convingeri, adică o disciplină

conştientă.


Disciplina este necesară tuturor domeniilor sociale. Privind sintetic acest adevăr, se

poate aprecia că există trei mari genuri de disciplină;

- disciplină socială – specifică întregii societăţi;

- disciplina muncii – specifică tuturor locurilor de muncă şi tuturor profesiunilor şi

- disciplina şcolară –specifică tuturor instituţilor de învăţământ şi activităţilor

instructiv-educative.

Conţinuturile acestor genuri de disciplină – mai ales cele ale disciplinei muncii sunt

cuprinse în documente oficiale, îndeosebi în Regulamentele de ordine interioară. Conţinutul

disciplinei şcolare este cuprins în Regulamentele şcolare şi universitare (Carta universitară).

Anumite norme, dispoziţii etc., îndeosebi de disciplină socială, sunt cuprinse în anumite

coduri, aşa cum sunt: Codul familiei, Codul civil, Codul penal etc. , precum şi anumite legi

specifice diferitelor domenii sociale.

Conţinutul educaţiei disciplinei conştiente

Conţinutul educaţiei disciplinei conştiente include următoarele trăsături şi semnificaţii:

- înţelegerea importanţei şi necesităţii respectării de bunăvoie, liber consimţit a

disciplinei, în spiritul „libertăţii ca necesitate înţeleasă”;

- înţelegerea normelor de ordine ca pe o disciplină interioară, bazată pe convingeri,

mobiluri intriseci şi trăiri afective superioare, care produc plăcere şi satisfacţie;

- dezvoltarea spiritului de organizare şi ordine înţelese în viaţă, muncă inclusiv în

învăţătură şi în convieţuirea oamenilor, tinerilor;

- asigurarea unui caracter umanist şi optimist disciplinei conştiente, a cărei respectare

să se bazeze în cea mai mare măsură pe cerinţe de disciplină pozitive şi în mai mică

măsură pe interdicţii;

- disciplină egală pentru toţi cetăţenii ţării, fără nici o discriminare;

- respectarea disciplinei să fie urmată de evaluare etică pozitivă, sub formă de

aprobare, cu toate formele ei;

- încălcarea normelor de disciplină să fie urmată de evaluarea etică negativă, sub

formă de dezaprobare, cu toate formele prevăzute de regulamentele de ordine

interioară, ca atare şi de regulamentele şcolare;

- combaterea oricăror forme de indisciplină (anarhie, haos, dezordine etc.)urmate de

nevoie (în caz de vinovăţie verificată) de sancţiuni, aplicate coform regulamentelor

de ordine interioară (şcolare);

- evitarea jignirilor fizice şi morale;

- respingerea ordinelor, dispoziţiilor, interdicţiilor etc., nelogice, absurde, inumane;


- punctualitate, operativitate şi iniţiativă creatoare în respectarea disciplinei;

- conceperea şi respectarea disciplinei ca ideal, mijloc şi rezultat al educaţiei morale şi

altele;

- În şcoala de toate gradele, ca de altfel în întreaga viaţă socială, disciplina conştientă

are indisolubile legături cu democraţia şi libertatea. În acest context, democraţia şi

libertatea nu presupun, în nici o situaţie, indisciplină, încălcarea regulilor şcolare şi

de convieţuire socială, absenţa de la ore, dezinteres faţă de învăţătură, comportare

necivilizată. Din contră, dacă sunt înţelese, ele presupun, fără nici o îndoială,

respectarea regulilor şcolare şi de convieţuire socială, prezenţă la la orele didactice,

interes şi eforturi susţinute faţă de învăţătură şi comportare civilizată, demnă în

şcoală şi în societate.

Obiectivele educaţiei disciplinei conştiente

Conţinutul educaţiei discplinei conştiente poate fi valorificat prin proiectarea şi

finalizarea următoarelor obiective:

a)Cunoaşterea, pe bază de înţelegere, a conţinutului educaţiei disciplinei

conştiente, a valenţelor socioeticoeducative a trăsăturilor şi semnificaţiilor ei – ca obiectiv

cognitiv;

b)Formarea convingerilor şi sentimentelor de disciplină conştientă, în concordanţă

cu valenţele socioeticoeducative ale conţinutului educaţiei disciplinei conştiente – ca obiectiv

cognitiv-formativ-afectiv, care în interacţiune cu primul obiectiv formează conştiinţa

disciplinată;

c)Formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de disciplină conştientă, în concordanţă

cu convingerile şi sentimentele de disciplină conştientă, ca obiectiv psihomotor, acţional, care

formează conduita disciplinată şi

d)Formarea autodisciplinei conştiente, însoţită de capacităţi de autoevaluare şi

autoreglaj etic, ca obiectiv superior complex al conştiinţei şi conduitei disciplinate.

Ca şi cele componente ale educaţiei morale, educarea disciplinei conştiente se

realizează în cadrul tuturor activităţilor didactice, extradidactice şi extraşcolare cu implicarea

tuturor factorilor educativi.

Omul caracterizat de o disciplină conştientă îşi desfăşoară viaţa, activitatea şi

comportarea în mod liber, de bună voie, fiind capabil să învingă greutăţile, respectarea

normelor de disciplină aducându-i plăcere şi satisfacţie.

Componentele conţinutului educaţiei morale se află în interacţiune, toate contribuind

la educarea conştiinţei şi conduitei morale, la formarea profilului moralal personalităţii


oamenilor, care îşi vor aduce, fără îndoială, o contribuţie însemnată la dezvoltarea şi

prosperitatea societăţii, a patriei şi poporului nostru.

Cap.6.

Evaluarea rezultatelor şcolare la educaţia civică

Modalităţi de evaluare care motivează şi stimulează elevii în învăţare

Metode de educaţie morală

Conceptul de metode de educaţie morală

Metodele de educaţie morală sunt căi (modalităţi) de cunoaştere a principiilor

(etice) şi de formare a cunoştiinţelor morale (cunoştinţe şi sentimente morale), precum şi

de transpunerea lor în practică, sub forma conduitei morale (priceperi, deprinderi şi

obişnuinţe morale).

Metodele de educaţie morală se fundamentează pe principiile de educaţie morală. Ele

au un specific al lor determinat de domeniul etic, dar sunt în interacţiune cu metodele de

instrucţie, cu cele didactice. Metodele de educaţie morală au, în primul rând, un rol

educativ-formativ, constructiv, de formare nemijlocită a unei conştiinţe şi conduite etice

demne, civilizate. Ele au însă, un rol educativ, preventiv şi combativ, în sensul că

urmăresc să preântâmpine apariţia şi manifestarea unei conduite nedemne, necivilizate

şi respectiv, de combatere, de înlăturare, a unei conduite nedemne, necivilizate.

Principalele metode de educaţie morală sunt: a) cognitive, b)exemplul personal şi

terţiar, d) aprobarea şi dezaprobarea (evaluarea morală), d) exerciţiul.

Convingerea

Convingerea are ca origine etimologică cuvântul latin „convincere” care înseamnă a

dovedi clar, a arăta un lucru în ultimă instanţă, convingere, „convincere” este apropiat ca

semnificaţie de „conscientia”, care înseamnă – cunoaştere, noţiune, părere, înţelegere,

convingere.

Convingerea este o metodă fundamentală de educaţie morală. Prin extindere este şi o

metodă de educaţie ştiinţifică.

Convingerea este metoda care asigură înţelegerea necesităţii cunoaşterii şi

respectării normelor morale. Convingerea înseamnă conştientizarea, înţelegerea,

acceptare, adeziune, motivaţie intrisecă, atitudine pozitivă în plan cognitivşi afectiv faţă

de normele morale. Ea înseamnă demnitate, umanism şi responsabilitate etică şi civică.

Convingerea este stadiul libertăţii, a unei libertăţi pozitive, conştientizate , ca un reflex a unei


conştiinţe a libertăţii – stadiu superior de dezvoltare, responsabilitate şi afirmare a

personalităţii.

La realizarea convingerii contribuie toate metodele de educaţie morală: explicaţia,

convorbirea, exemplul, evaluarea etică şi exerciţiul.

Explicaţia etică

Explicaţia etică este procedeul metodologic de a asigura înţelegerea şi respectarea

normelor morale prin clarificarea semnificaţiilor, a motivelor, rolului şi cerinţelor

acestora.

Explicaţia foloseşte lămuriri, argumentări logice, afective şi faptice etc. privind

semnificaţiile, avantajele, finalităţile etc. normelor morale, pentru înţelegerea şi respectarea

acestora, ca şi a cauzelor, dezavantajelor, consecinţelor necunoaşterii şi nerespectării

normelor etice. Explicaţiile trebuie să fie: convingătoare, argumentate, să ducă la înţelegerea

firească a normelor etice; inteligibile, mobilizatoare, bazându-se pe motivaţii şi trăiri afective

superioare variate, luate de diverse domenii, folosind căi logice, inductive şi deductive.

Convorbirea şi dezbaterea etică

Convorbirea etică este un dialog între educator şi educat, cu caracter bivalent. Ea

poate fi individuală – de la om la om, de un caracter apropiat şi natural. Ea poate să fie în

grup, sub formă de dialog cu participarea membrilor grupului. Ea se poate transforma în

discuţie (dezbatere), care permite ca fiecare să-şi spună opinia, punctul său de vedere asupra

întregii probleme. Desigur, educatorul trebuie ca pe bază de argumente convingătoare, să

omologheze acele puncte de vedere, soluţii etc. care concordă principiile eticii. Convorbirile

şi dezbaterile pot fi: spontane – atât cele individuale, cât şi în grup şi organizate – cu o

tematică dinainte cunoscută.

Convorbirile şi dezbaterile pot fi însoţite de : exemple (fapte morale); filme pe teme

de etică şi alte mijloace audio-vizuale; de anumite expuneri (conferinţe) ale unor personalităţi

din domenii diferite; de referate ţinute (pregătite) de elevi; de analize ale comportării tinerilor

etc.

Exemplul

Termenul vine de la latinescul exemplum care înseamnă copie, original, model,

exemplu, ilustrare, demonstrare, pentru imitare.

Exemplul este o metodă de educaţie morală care foloseşte modele etice, ca

mijloace da a ilustra (argumenta, de a fi pildă) ceva şi care trezeşte interesul unora de a

le imita, de a le urma. Exemplul are o mare forţă educativă, de convingere, datorită unor

caracteristici (calităţi) specifice: concreteţe, intuitivitate; plasticitate; afectivitate (tărie


emoţională, sentimente); posibilitate de imitaţie. Aceste caracteristici îl fac uşor de înţeles;el

acţionând în plan cognitiv, dinamizează, în acelaşi timp, şi trăirile afective – emoţiile,

sentimentele, determinând copilul la imitaţie.

Condiţii ale folosirii exemplului: să fie tipice şi apropiate de real, de autentic,

evitându-se banalităţile; să fie adecvate temei (problemei) etive ce ne interesează; să fie pe

cât posibil pozitive; exemplele negative trebuie folosite cu atenţie, măiestrie şi discernământ,

pentru a nu avea efect contrar – în cazul unor necorespondenţe cu comportamentul real, fie

că-i vorba de o persoană şi cu atât mai mult de un grup; orice domeniu poate oferi exemple

(modele); viaţa şcolară şi viaţa familială, oferă o multitudine de exemnple şi situaţii dintre

cele mai diverse; voiaţa social-economică; personalităţile diverse; cinematograful, teatrul;

literatura şi artele; sportul etc.

Desigur, exemplul personal concret, fie că este vorba de educator, părinte,

conducător de şcoală sau ca simplu cetăţean, are forţa cea mai puternică de modelare

etică.

Elevul (cel educat) – este bine să imite modele etice, mai ales în perioada sa de

formare. Este necesar să fie conştientizat faptul că modelul etic trebuie să fie luat, urmat cu un

anumit discernământ, astfel încât să-şi spună cuvântul şi personalitatea celui care se

modelează, ceea ce va duce, în timp chiar la depăşirea modelului pe care l-ai luat sau urmat la

un moment dat.

Aprobarea şi dezaprobarea (evaluarea etică)

Omul adevărat, normal, ca individ şi finţă socială, a fost, este şi va fi sensibil la

aprecierile celor din jur în legătură cu faptele sale, cu comportarea sa. Nimeni, fiind normal,

nu rămâne indiferent la aprecierile celor din jur, chiar dacă, în mod ostentativ, bravează că nu-

l interesează ce spun alţii despre el.

Aprecierea etică (sub formă de aprobare şi dezaprobare) este legată de semnificaţiile

normelor etice şi de cerinţele dezvoltării morale a societăţii şi personalităţii la un moment

istoric dat.

Exemple de oferit: în Comuna primitivă, ca şi în viaţa unor populaţii tribale din zilele

noastre, canibalismul nu însemna un act nedemn, imoral. În cindiţiile educaţiei medievale şi

mai târziu, în care acţiona proverbul „bătaia este ruptă din rai”, bătaia în şcoală nu însemna

un act imoral.

Privite prin concepţiile contemporane, mai ales în societatea democratică, a statului de

drept, a principiilor eticii, exemplele de mai sus şi multe alte asemănătoare lor sunt acte

inumane, imorale, care nu trebuie să mai fie prezente în viaţa oamenilor. Evaluarea etică în


statul de drept presupune exigenţă faţă de respectarea legilor şi principiilor eticii demne,

civilizate, dar în acelaşi timp presupune înţelegere şi toleranţă, respectarea drepturilor

individuale ale omului, aşa cum este vorba de libertatea conştiinţei asigurată de Constituţia

României.

Evaluarea etică se manifestă sub două forme: 1- aprobarea; 2 – dezaprobarea.

1.Aprobarea Aprobarea reprezintă aprecierea favorabilă de către educator a

atitudinilor şi faptelor morale pozitive ale tinerilor, în sensul că ele sunt în concordanţă

cu principiile eticii. Aprobarea produce satisfacţie şi motivaţie interioară.

Aprobarea este însoţită de măsuri stimulative ca: gesturi de aprobare (un zâmbet, o

înclinaţie a capului); îndemnuri; încurajări; laude, evidenţieri individuiale şi în cadrul

grupului; nota bună la purtare – pentru elevi; recompense morale – insigne, diplome,

medalii, sarcini de onoare în cadrul clasei, şcolii etc.; recompense material-financiare –

premii în cărţi şi alte bunuri folositoare, premii în bani, bilete pentru excursii, bilete pentru

odihnă, burse etc., când se asociază cu rezultate bune la învăţătură etc.

2.Dezaprobarea. Dezaprobarea reprezintă aprecierea etică nefavorabilă de către

educator pentru atitudinile şi faptele morale negative, pentru abaterile de la principiile

eticii demne, civilizate.

Dezaprobarea produce insatisfacţie. Dacă dezaprobarea este făcută în spiritul

regulamentar, cu respectarea dreptului individului, cu respectarea principiilor educaţiei

morale, cu măiestrie şi tact, ea poate avea un efect educativ, pozitiv, mobilizator.

Dezaprobarea trebuie să aibă forţa de convingere pentru ca elevul să înţeleagă faptele sale

morale negative ca nefiind în concordanţă cu normele moralei demne, civilizate şi în acelaşi

timp să se mobilizeze pentru înlăturarea sau pentru prevenirea lor în viitor. În pedagogia

veche dezaprobarea se materializa prin pedepse, ele implicând impuneri, interdicţii şi măsuri

ce afectează demnitatea individului. În pedagogia nouă, democratică, dezaprobarea se

obiectivează prin ceea ce denumim sancţiuni, deşi unii pedagogi şi azi mai întrebuinţează

termenul de pedeapsă.

Termenul de pedeapsă a căpătat un sens peiorativ, de constrângere gravă şi de aceea,

trebuie înlocuit neapărat cu cel de sancţiune. Termenul de pedeapsă se foloseşte pentru abateri

moral-civice foarte grave şi este menţinut în „Codul penal”.

Forme de dezaprobare: gesturile dezaprobative (o încruntare discretă a feţei, o

mişcare negativă a capului); dezaprobări individuale sau în faţa grupului; dezaprobări în faţa

conducerii şcolii; scrisori de înştinţare a părinţilor; anumite interdicţii; lipsirea de învoire în

oraş, pentru cei care frecventează internetul şi nu-l au acasă etc; sancţiuni: observaţie,


mustrare scrisă, mustrare cu avertisment, eliminare pe timp limitat din şcoală ; eliminare din

toate şcolile; propunere de trecere într-o şcoală specială de reeducare etc., acestea din urmă

aplicându-se numai în cazul în care intervenţile educative n-au avut efectul scontat şi nu se

aplică la preşcolari şi şcolari.

Cerinţe ale evaluării etice (aprobări şi dezaprobări)

a)Corectitudinea şi obiectivitatea evaluării etice – să corespundă caracterului

pozitiv sau negativ al comportării;

b)Înţelegerea de către elev şi grup a evaluării etice – pozitive sau negative - pentru a

scoate învăţăminte (aplicarea metodei feedback-ului);

c)Aplicarea gradată a formelor de evaluare etică, în funcţie de calitatea şi

respectiv gravitatea faptelor morale, lăsând astfel loc pentru alte evaluări; fac excepţie

faptele deosebite – pozitive sau negative;

d)Să nu fie aplicate prea des, mai ales pentru fapte morale nesemnificative, pozitive

sau negative, dar şi pentru a nu se obişnui elevul cu ele şi a le diminua efectul educativ sau în

cazul celor pozitive, de a cere mereu aprecieri pozitive;

e)Evaluarea etică să nu preceadă o faptă morală: nici pozitivă – urmăreşti cu orice

preţ ca elevul să greşească şi să-l sancţionezi; aceasta denaturează concepţia educativă

pozitivă a educatorului, precum şi atitudinea şi comportarea elevului; când ştie că orice-ar

face, tot va fi sncţionat, nu va căuta să se îndrepte;

f)Evaluarea etică să urmeze unei fapte morale pozitive, ca ceva firesc şi necesar şi

să pretindă o abatere morală;

g)Se exclud cu desăvârşire evaluările morale care jignesc invidualitatea

(personalitatea) elevilor cum sunt: epitetele, injuriile, pedepsele corporale – bătaia etc.,

luarea dreptului de masă, de odihnă de igienă;

h)O dezaprobare aplicată nu trebuie reamintită, dacă nu este cazul, dacă elevul n-

a mai repetat abaterea morală;

i)O dezaprobare morală nu trebui considerată ca sentinţă definitivă, „pe viaţă”;

dacă elevul s-a îndreptat, sancţiunea trebuie ridicată;

j)Repetarea abaterii poate duce la cumul de sancţiuni, la aplicarea sancţiunii celei

mai severe (fie că este vorba de acelaşi individ, fie că este vorba de un alt individ din grup),

cu grija ca abaterea ce se repetă să fi fost cunoscută de către toţi membrii grupului;

k)Aprobarea se poate da, dacă merită, întregului grup, deoarece are efect pozitiv şi

nu vor apărea reacţii negative;


l)Dezaprobarea nu se dă în principiu întregului grup, căci poate avea efect

negativ – solidarizarea în rău a grupului; trebuie descoperiţi vinovaţii din grup; la

nevoie se sancţionează liderii grupului şcolar, grupul în întregime se sancţionează foarte

rar – de obicei când se desfinţează;

m)dezaprobările sub formă de impuneri şi interdicţii, ca şi sub formă de sancţiuni

– trebuie să nu constituie forme principale de educare morală, ponderea lor trebuie să scadă

tot mai mult, crescând ponderea convingerii, exemplului şi aprobării; şcoala cu foarte multe

sancţiuni, mai ales eleiminări şi exmatriculări poate dovedi mari carenţe educative, şi nu se

întâmplă la elevii preşcolari şi şcolare. Desigur, numai o analiză concretă şi obiectivă poate să

evidenţieze adevărul.

Exerciţiul

Aplicarea repetată a normelor sub fapte morale, pentru formarea priceperilor,

deprinderilor şi obişnuinţelor morale reprezintă esenţa metodei exerciţiului. Exerciţiul

este şi o metodă de educaţie foarte importantă. Este prezentă în cadrul metodelor de

învăţământ, de unde se pot face extrapolări la educaţia morală.

Bibliografie de elaborare a cursului :

1. Bontaş, I., Pedagogie, Editura All Education, Ştiiţe Umaniste, Bucureşti, 1998

2. Cerghit, I., Proiectarea demersului didactic, în Învăţământul primar, nr.1-2;

3. Emil Păun, Dan Potolea, Pedagogie – Fundamentele teoriei şi demersuri aplicative,

Editura Polirom, Iaşi, 2002

4. Iucu, R.,B., Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoretico-

metodologice, Polirom, Iaşi, 2000;

5. M.E.C., Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ghid metodologic pentru aplicarea

programelor de educaţie civică, Bucureşti, 2001;

6. Planificarea calendaristică orientativă. Proiectarea unităţilor de învăţare, Centrul de

Resurse şi Aplicaţii pentru Învăţământ. Învăţământ primar, AS’S, Iaşi, 2004;

7. Planul-cadru pentru învăţământul preuniversitar aprobat cu O.M. nr. 3680 din 18.04.2001;

8. Ulrich, C., Managementul clasei -Învăţare prin cooperare, Ghid pentru profesori, Centrul

Educaţia 2000+, Corint, Bucureşti, 2000;

9. Planul-cadru pentru învăţământul preuniversitar aprobat cu O.M. nr. 3680 din 18.04.2001;

10. Ulrich, C., Managementul clasei -Învăţare prin cooperare, Ghid pentru profesori, Centrul

Educaţia 2000+, Corint, Bucureşti, 2000;

pipp ed civica

Documents