proiectarea unei sectii de expandare la o unitate de morarit (1)

Proiectarea unei secţiei de expandare la o unitate de morărit capacitatea de 30t/24h

Mod Coala № document Semn. data

Elaborat

ControlatLitera coala ColiCARACTERISTICA

PRODUSELOR FINITE REZULTATE LA PRELUCRAREA PORUMBULUI.

UTM FTMIAN. contr.Aprobat Lupaşco A.

Dodon A.

Introducere

Una dintre cele mai principale ramuri prelucrătoare în viaţa populaţiei este ramura prelucrării şi păstrării produselor cerealiere. Această ramură reprezintă una dintre cele mai vechi preocupări ale omului.

De-a lungul timpului, morăritul a evoluat concomitent cu progresul general al omenirii prin aplicarea unor procedee şi tehnologii de fabricaţie, extinderea gradului de mecanizare şi automatizare a proceselor tehnologice, lărgirea gamei sortimentale prin realizarea de noi produse, creşterea gradului de valorificare a cerealelor.

Produsele cerealiere întotdeauna au ocupat un loc de frunte în alimentaţia omului. Din gama largă de produse cerealiere se fabrică făinuri de diferite calităţi şi multe alte produse.

Cerealele reprezintă produse preţioase în raţia omului, datorită valorii nutritive şi valorii energetice înalte, asimilării bune a proteinelor şi glucidelor din ele, datorită proprietăţilor gustative bune şi ele contribuie la diversificarea gamei de produse alimentare a omului. Ele se folosesc pe larg în alimentaţia publică, la fabricarea concentratelor alimentare, la producerea produselor dietetice şi pentru copii. Cerealele, alături de celelalte produse alimentare, furnizează organismului uman o parte însemnată din substanţele care-i sînt necesare pentru activitatea vitală, menţinerea stării de sănătate şi conservarea capacităţii de muncă, iar orezul in special, reprezintă produsul alimentar de bază pentru mai mult de jumătate din populaţia globului pămîntesc. Aplicînd tehnologii adecvate şi moderne în industria prelucrării cerealelor, obţinem o gamă largă de semifabricate şi concentrate alimentare în scopul satisfacerii cerinţelor cescînde şi tot mai diversificate ale alimentaţiei moderne.

În domeniul alimentaţiei publice cu produse de provenienţă cerealieră, se petrec lucrări ştiinţifice asupra creării noilor metode progresive şi procese tehnologice continui, inclusiv cele cu economisirea energiei electrice, cu puţine deşeuri şi fără deşeuri, cu noi aspecte ale produselor, care satisfac cerinţele contemporane şi obiectivele normelor raţionale de alimentaţie în bilanţ.

În ultimii ani se urmăreşte o dezvoltare largă a tehnicii moderne în industria alimentara. Aceasta s-a dezvoltat din cauza necesităţii de ridicare a productivităţii muncii, din cauza apariţiei noilor tehnici electronice, care au posibilitatea multor funcţii de realizare. Introducerea tehnicii moderne în industria prelucrătoare de cereale va da posibilitatea :

- de a păstra calitativ si un timp cit mai îndelungat a cerealelor;- de a studia si pe cit de posibil de a micşora timpul de prelucrare a produselor ;- de a micşora cheltuielile de energie ;- de a îmbunătăţi calitatea produselor fabricate ;- de a simplifica dirijarea procesului tehnologic de producere ;- de a preveni situaţiile de avarie ;Progresele radicale a lucrărilor ştiinţifice în ultimele decenii ale secolului XX asupra creării

tehnicii moderne de determinare a indicilor termofizici, au dat posibilitatea de a determina cu o exactitate destul de precisa a conductibilităţii termice a diferitor materiale ceea ce ne va ajuta pe viitor sa folosim cit mai raţional atît resursele materiale cit si cele energetice. Odată cu desăvîrşirea diferitor metode a determinării conductibilităţii termice, sau perfecţionat si metodele de uscare, s-au efectuat cercetări asupra optimizării condiţiilor tehnologice termice de deshidratare cu scopul de a asigura integritatea maximă a tuturor componentelor valoroase din produsul supus uscării, obţinerea materiei cu noi calităţi caracteristice, cu proprietăţi structural-mecanice necesare.

Acest proces trebuie să se efectueze cu cheltuieli minime de energie şi cu păstrarea maximă a indicilor organoleptici şi chimico-tehnologici ai materiei studiate.

În aceasta lucrare am determinat indicii termofizici ai cerealelor pentru obţinerea unor rezultate cit mai precise si prin cele mai eficiente metode.

Coala

ModCoala

№ Document Semnat. Data

Lucrările teoretice cît şi practice în acest domeniu au o importantă valoare pentru argumentarea operaţiilor de păstrare si prelucrare termică a produselor, care se foloseşte în industria cerealiera. Studierea proprietăţilor cerealiere, găsirea metodelor eficiente de prelucrare dau posibilitatea de a crea linii tehnologice raţionale.

N. contr.Aprobat Lupaşco A.

Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

I. DESCRIEREA PORUMBULUI CA MATERIE PRIMĂ.1.1. IMPORTANŢA

Porumbul este una dintre cele mai inseminate plante de cultură din lume. Din punct de vedere al producţiei este, după grîu şi orz, cea mai importantă cereală a lumii, iar, din punct de vedere al suprafeţei, ocupă după grîu locul al doilea.

Importanţa deosebită a porumbului se datoreşte nu numai potenţialului productiv mai pronunţat decît al tuturor celorlalte cereale, ci şi multiplelor utilizări ale boabelor (Schema 1).

Boabele sînt folosite în alimentaţia omului mai ales sub formă de făină din care se obţin diferite preparate culinare (prin măcinare uscată), şi anume: făină de mălai „fulgi” şi floricele de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial etc., prin măcinare umedă (bobul cu embrion) se obţin, pe lîngă produsele enumerate, şi sirop bogat în fructoză (pentru diabetici), bere, înlocuitori de cafea, paste pentru glasat drajeuri etc. Circa 15% din producţia mondială actuală de porumb se foloseşte direct în hrana omului.

În furajarea animalelor se foloseşte fie la fabricarea nutreţurilor combinate, fie sub formă de boabe mature şi urluite ori boabe ajunse la coacerea în ceară, transformate în „pastă” sau „fulgi”. Însilozarea porumbului ca nutreţ se datoreşte valorii nutritive ridicate (1 kg boabe echivalează cu 1,17 – 1,30 unităţi nutritive şi conţine 70 – 80g proteină digestibilă). Din producţia mondială de porumb, circa 75 – 80 % se foloseşte în hrana animalelor.

Din ciocălăi se obţin: furfurol, nutreţuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine etc. sau sînt folosiţi ca drept combustibil.

Pănuşile se utilizează pentru împletituri sau furajere.În industrie boabele de porumb au multe şi variate utilizări. Dintr-un chintal de boabe, de la care

se separă embrionii, rezultă: 77 kg făină sau 44 l spirt, sau 63 kg amidon, sau 71 kg glucoză, la care se adaugă 1,8 – 2,7l ulei comestibil şi 3,6 kg şroturi de embrioni.

Extinderea porumbului a fost favorizată de următoarele însuşiri: comparativ cu celelalte cereale s-a dovedit mai productiv, mai rezistent la secetă şi cădere cu mai puţine boli şi dăunători; valorifică din plin precipitaţiile din a doua jumătate a verii, irigaţiile, gunoiul de grajd şi îngrăşămintele minerale; se poate cultiva în monocultură, reuşeşte ca plantă furajeră în miriştea premergătoarelor timpuri; se cultivă în culturi mixte cu fasole sau cînepă de sămînţă; are coeficient ridicat de înmulţire, încît necesită cantităţi mici de sămînţă.

Coala

ModCoala


Schema.1.1. Produsele alimentare ce se obţin din planta de porumb

Măcinat uscat

Boabele

Măcinat umed

Amidon

Embrioni

Endosperm

Convertire enzimatică

Ulei

Reziduri

Produse alimentare

Produse nealimentare

Produse alimentare

Produse industriale

Sirop fructoză pentru diabetici

Hîrtia de mătase

Produse pentru sosuri

Conserve

Paste p/u glasat drajeuri

Produse congelate

Dulciuri solubile p/u cafea

Dextroză

Glucoză

Spirt

Produse p/u glazarea hîrtiei

Bere

Cleiuri

Scrobeală

Superabsorbante

Amidon xontat insolubil

Făină (malai)

Folosit direct în arta culinară

Înlocuitor de zahar izoglucoză

Cornete p/u îngheţată

Fulgi de porumb

Nutreţuri concentrate

Alimente p/u copii

Biscuiţi

Nutreţuri concentrate

Făină (malai)

Produse de cofetărie

Înlocuitor de lapte

Ziante p/u brichetele de cărbuni

Materiale pentru îngroşat

Casahal

Materiale plastice biodegradabile

Coala

ModCoala


1.2. Compoziţia chimică.

Analiza unui număr de cîteva sute de probe de boabe de porumb din diferite varietăţi, soiuri şi hibrizi cultivate în diferite regiuni ale lumii a arătat că ele au următoarea compoziţie chimică medie, procentuală:

- umiditatea 13,32- proteină brută 10,05- grăsime brută 4,76- extractive neazotate 68,17 din care:

- zaharuri 2,23 - dextrine 2,47- amidon 59,09- pentazoni 4,38- celuloză brută 2,25- cenuşă 1,45

Compoziţia chimică a boabelor şi a diferitelor părţi şi organe ale plantelor de porumb sînt prezentate în tabelul 1.1, iar repartiţia diferitelor componente chimice între diferitele părţi ale boabelor în tabelul 1.2.

Cît priveşte compoziţia chimică a boabelor, în limitele date în tab. 1.1, vechile soiuri (convar, indurata) erau mai bogate în proteină, dar mai sărace în amidon decît actualii hibrizi (convar, dentiformis).

În boabe, proteinele sînt în cantitate mai mare în endosperm (75 – 80%) şi mai puţin embrion (17 – 24%), pe cînd grăsimile se află mai mult în embrion (69 – 85%) decît în endosperm (15 – 29%).

În tegument sînt 1 – 3% din proteine şi 1 – 2 % din grăsimi tab.1.2.Proteinele boabelor întregi sînt formate din circa: 45% prolamină (zeină), 35% gluteline şi 20%

globuline, iar proteinele din embrion sînt formate din 70% globuline. În compoziţia chimică intră acid glutamic, leucină, alanină şi prolamină, însă conţin foarte puţin triptofan, lizină şi glicocol, fapt ce produce tulburări în organism, în cazul unei nutriţii unilaterale cu porumb (la om, ar favoriza pelagra).

Tabelul. 1.1.Compoziţia chimică a boabelor şi a diferitor organe ale plantelor de porumb (%)

Organul plantei Apă Proteină Grăsimi Extractive neazotate

Celuloză Cenuşă

Boabele întregi (limite)

8,5 -12,9 9,3-14,7 4,3-5,3 68,8-72,3 1,9-2,6 1,3-1,5

Componentele boabelor:- tegument

9,80 6,6-7,4 1,6-2,1 69,2-74,1 10,2-16,4 1,3

- endosperm 12,10 7,5-12,2 0,9-1,5 78,5-85,0 0,39-0,6 0,6-0,7- embrion 7,20 14,2-21,7 29,6-36,9 32,4-34,1 2,9-11,8 7,3-11,1Alte organe:- tulpini uscate

16,40 3,53 1,01 39,14 35,02 4,90

- frunze uscate 14,20 5,14 0,64 38,78 33,42 7,82

Coala

ModCoala


- plantă întreagă fără ştiulete

15,30 4,36 0,76 39,25 33,63 5,70

- pănuşi verzi 63,50 1,80 0,40 20,90 11,90 1,50- ciocălăi uscaţi 10,70 2,40 0,50 0,5 30,10 1,50

Tabelul.1.2. Repartiţia componentelor chimice între diferite părţi ale bobului de porumb (% din

substanţa uscată)

Denumirea părţii bobului

Proporţia părţii în bob

Repartiţia procentuală a componentelor chimiceProteină brută

Grăsime brută

Extractive neazotate

Celuloză brută

Cenuşă

Bobul întreg 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0Endosperm 84 80,0 29,2 90,0 28,4 33,1Embrion 10 16,9 68,6 4,4 16,3 62,5Coaja (tegument)

6 3,1 2,2 5,6 55,3 4,4

S-a descoperit în anumite forme de porumb gena „Opaque – 2”, care determină creştere conţinutului în lizină şi triptofan, iar în alte biotipuri gena „Fluary – 2”, care condiţionează conţinutul în metionină. Aceştia fiind aminoacizi esenţiali, hibrizii care au aceste gene produc boabe cu o ridicată valoare nutritivă, făcînd din porumb una din cele mai importante plante alimentare.

Lizina este un aminoacid esenţial necesar creşterii organismelor tinere. Triptofanul este precursorul vitaminei PP (acid nicotinic), în lipsa căruia apar tulburări neurofiziologice grave, caracteristice pelagrei.

Porumbul constituie încă hrana unei mari părţi a populaţiei din Africa, America Latină etc., Furnizînd 50-70% din necesarul proteic.

Principalele componente ale proteinei din embrionul de porumb sînt de calitate excepţională. Ele conţin aminoacizi esenţiali ca proteinele animale, considerîndu-se ca o sursă importantă de proteine pentru alimentaţia umană şi pentru echilibrarea proteinelor sărace în lizină (tab. 1.3).

Tabelul 1.3 Conţinutul proteinei din embrionul bobului de porumb în aminoacizi esenţiali

Produsul g/100g proteineLizină Treonină Metionină Volină Izolencină Lenecină Fenilalanină Triptofan

Termeni de porumb

5,7 4,25 2,3 6,0 4,2 15,4 5,4 1,3

Necesar uman

4,2 2,8 2,2 4,2 4,2 4,8 2,8 1,4

Conţinutul în substanţe proteice ale boabelor de porumb este influenţat atît de factorii genetici, cît şi de condiţiile externe.

Cel mai mare procent de proteine în bob îl au soiurile şi hibrizii între soiuri ce aparţin convarietăţii indurata (peste12,5% la soiurile portocaliu, Hîngănesc). Conţinutul în substanţe proteice la hibrizii dubli de porumb ce aparţin convarietăţi indentata a fost găsit, în general, mai scăzut decît conţinutul soiurilor din indurata.

Coala

ModCoala


Condiţiile de mediu în care cresc plantele de porumb influenţează, de asemenea, conţinutul boabelor în substanţe proteice. Condiţiile de climă, sol, nutriţie etc. creează condiţii diferite mult mai mari în privinţa conţinutului în proteine al boabelor de porumb decît creează factorii de natură genetică.

Extractivele neazotate din boabe sînt bompuse, în cea mai mare parte, din amidon depus în endosperm, apoi din cantităţi mai mici de zaharuri, aflate în embrion, dextrine, pentozani etc.

Amidonul reprezintă 64,24 – 76,20% la porumbul dinte de cal şi 61,0 – 73,21% la porumbul cu bob tare cultivat în ţara noastră. Din totalul amidonului, 98% se depune în endosperm, 1,3% în embrion şi 0,7% în pericarp.

În compoziţia amidonului întră aminopectinele (72-97%) şi amiloza (21-28%).Grăsimile ocupă 4 -4,5% din greutatea bobului, cu următoarea repartiţie: 833,2% în embrion,

15% în endosperm şi 1,2% în pericarp. În compoziţia grăsimilor predomină acizii graşi nesaturaţi.Indiciul iod al uleiului de porumb este de 111-130. În componenţa uleiului intră: acid oleic 46%,

acid linoleic 41,5%, acid palmitic 7,8%, acid stearic 3,5% şi alţii.Boabele mature conţin cantităţi reduse din vitaminele B1, B2, B6, E, PP (lipseşte vitamina C). În

boabele cu pigmenţi carotinoizi se găseşte polivitemina A, care lipseşte din porumbul cu bob alb.Cenuşa în boabele de porumb este în proporţie mai redusă decît la alte cereale şi este dispusă în

cea mai mare parte în embrion (peste 60%). Ea este compusă din cantităţi mai mari de acid fosforic (45%), apoi oxid de potasiu (28%), acid de magneziu (16%) etc.

Compoziţia chimică a plantelor de porumb depinde de condiţiile de cultură, precum şi de faza de vegetaţie.

1.3. Răspîndire.

Porumbul ocupă al treilea loc între plantele cultivate pe glob, totalizînd, după datele statistice din 1995, suprafaţa de 130,2 mln. Ha cu o producţie medie de 37,0 q/ha.

Cele mai întinse suprafeţe cu porumb sînt în SUA (26,2 mln. ha; 73,2 q/ha), după care urmează China (21,2 mln. ha; 49,8 q/ha), Brazilia (14,0 mln. ha; 25,6 q/ha), Mexicul (7,5 mln. ha; 20,7 q/ha), India (6,1 mln. ha; 16,1 q/ha), Producţia medie mondială este cuprinsă între 38,7 şi 42,2 q/ha.

Prin suprafaţa cultivată şi prin producţiile obţinute, România se situează în rîndurile ţărilor mari cultivatoare de porumb, ocupînd locul întîi în Europa şi locul opt în lume.

În Republica Moldova, porumbul cultivat pentru boabe deţine, printre celelalte culturi, locul cel mai important, suprafaţa şi producţia de porumb în diferite perioade se prezintă în tabelul 1.4.

Tabelul 1.4.Suprafaţa şi producţia de porumb boabe în Republica Moldova.

SpecificareaPerioada

1966-1970 1971-1975 1976-1980 1981-1985 1986-1990 1991-1995Suprafaţa cultivării mii ha

388 420 359 310 275 304

Producţia medie, q/ha

33,8 35,8 36,0 36,6 39,8 33,2

Producţia totală mii tone

1309 1498 1280 1134 1094 1011

Coala

ModCoala


Din producţia totală de boabe, circa 75% se utilizează în furajarea animalelor, circa 15% pentru alimentaţia oamenilor, iar diferenţa pentru industrializare, seminţe şi export.

Datorită importanţei economice şi a condiţiilor favorabile, porumbul va deţine şi în continuare un loc preponderent în agricultura ţării noastre.

1.4. Sistematica. Origine. Hibrizi cultivaţi.

Sistematica. Porumbul face parte din familia Poaceal Graminae, subfamilia Panicoidal, Tribul Maydeas, specia Zea Mays L.. Din acelaşi trib, pe lîngă genul Zea, fac parte 8 genuri, din care importante pentru filogenia porumbului sînt două, Euclaena şi Tripsacum, Ambele răspîndite în America. Porumbul este mai apropiat genetic cu Euclaena, cu care se hibridează mai uşor decît cu Tripsacum.

Specia cultivată Zea mays L a fost împărţită iniţial în mai multe subspecii, care au fost denumite convarietăţi, deosebite după forma şi consistenţa endospermului (fig.1.)

Fig.2. Convarietăţi de porumb1- Z.m. indurata; 2-Z.m. indentata; 3-Z.m. aorista; 4-Z.m. everta; 5-Z.m. rigoza.a – boabe văzute dorsal; b – vîrful boabelor; c – Secţiune longetudională prin boabe.În funcţie de structura endospermului şi caracterele ştiuleţelului, specia Zea mays cuprinde mai

multe convarietăţi:- Zea mays L conv. indurata (Sturt) Bailey (sin. Vulgaris Kaerva), Porumbul cu bob tare, neted ,

lucios, cu zana coronată rotundiformă. Partea periferică a bobului este cornoasă, iar la interior este amidonoasă. Boabele au diferite culori: albe, galbene, portocalii, roşii. Provine din zona muntoasă a Americii centrale.

Acestei convarietăţi îi aparţin majoritatea vechilor soiuri româneşti de porumb- Zea mays L conv. Sturt (sin. Dentiformis Korn), porumbul dinte de cal, cu boabe mari, care în

zona coronară prezintă o adîncitură. În secţiune, boabele au zona tare (cornoasă), dispusă periferic, iar zona coronară şi mijlocul sînt ocupate de stratul amidonos, care la maturitate se contractă, formînd

Coala

ModCoala


„ mişuna” (adîncitura). Originea acestei convarietăţi este Mexicul, în prezent fiind predominantă în lume.

- Zea mays L conv. aorista (Sturt) BaileY (sin. Microsperma Koern) , porumbul cu bob mic, cornos, utilizat pentru floricele.

- Zea mays L conv. saccharata Koern (sin. Rugoosa Banat), porumbul zaharat, cu boabe zbîrcite şi sticloase.

- Zea mays L conv. amylacea Sturt – porumbul aminodos predominant şi foarte puţin endosperm cornos, în zona coronară este răspîndit în Peru şi Bolivia.

- Zea mays L conv. amyleosaccharata Sturt (Montg), cu partea inferioară a boabelor amidonoasă, iar cea superioară cornoasă. Este răspîndit în Peru şi Bolivia.

- Zea mays L conv. ceratina Kulesch, care are bobul cornos opac, cu aspect ceros: în loc de amidon conţine eretodextrină. A fost descoperit în China, iar în prezent este răspîndit în Asia şi Filipine.

- Zea mays L conv. tunicata – porumbul cu bobul îmbrăcat, care, după Grebenscicov (1959), n-ar fi o convarietate aparte (la fel ca Zea mays – hirta, Zea mays – japonica etc.).

Există şi alte grupe de porumb: Zea mays L conv. amylacea Sturt – porumb amidonos, cu întreg endospermul făinos. Se cultivă în Peru şi Bolivia; Zea mays L conv. ceratina Kulescov – Porumb ceros, cu zona periferică a endospermului cornoasă dar opacă şi cu aspect de ceară, răspîndit în china. Există şi forme de porumb ornamental.

Varietăţile de porumb se deosebesc după culoarea boabelor şi cultivarea paleelor.

Origine.După părerea cercetătorilor în materie, există două centre de forme a porumbului în America: 1-

la nord de Ecuator, unde predomină formele centrului primar Mexic -Guatemala, şi 2- la sud de Ecuator, unde predomină germoplasma centrului primar Peru – Bolivia.

În Europa, porumbul a fost adus de prima expediţie a lui Cristofor Columb (1493), fiind cultivat prima dată în Spania, de unde ulterior s-a răspîndit în toată Europa, Asia şi Africa.

- Tipul de porumb cu bobul tare sau porumb sticlos (convarietatea Zea mays indurata). Se caracterizează prin boabe rotunde, netede, tari, din cauza că endospermul este la cea mai mare parte cornos, parte făinoasă fiind redusă şi dispusă central. Hibrizii din acest tip au un conţinut ridicat de substanţe proteice.

- Tipul de porumb dinte de cal (conv. Z.m. dentiformis). Se caracterizează prin boabe mari, prismatice, cu o adîncitură în partea superioară. Boabele au partea cornoasă a endospermului redusă şi dispusă numai pe părţile laterale pe cînd partea centrală şi superioară este făinoasă. La maturitate, partea făinoasă îşi reduce volumul prin uscare formînd depresiunea menţionată.

Convarietatea este cea mai răspîndită în cultură şi cuprinde hibrizii cei mai productivi. În prezent, majoritatea hibrizilor zonaţi în Basarabia aparţin acestei convarietăţi.

- Tipul de porumb semisticlos (Convarietatea Z.m. aorista) Boabele au caracteristici intermediare între tipurile de porumb tare şi dinte de cal; sînt rotunde ca la porumbul tare, dar au structura endospermuli ca la porumbul dinte de cal, dintre care cauza prezintă la vîrf o pată sau uşoară adîncitură.

- Tipul de porumb pentru floricele (conv. Z.m. saccharata). Este caracterizat prin boabe zbîrcite la maturitate, cu endospermul translucid. Boabele conţin multă amilodextrină, din care cauză sînt dulci. Se consumă în faza de coacere în lapte, sub foră de porumb fiert, copt sau conserve.

Marea varietate a condiţiilor pedoclimatice din Basarabia şi particularităţile biologice ale hibrizilor de porumb au impus zonarea lor, respectiv stabilirea celor mai bune zone de cultură pentru fiecare hibrid în parte. În acest scop, teritoriul ţării noastre a fost împărţit în trei zone de cultură a hibrizilor de porumb, zone ce se deosebesc între ele prin condiţiile de climă, în special temperatură. În

Coala

ModCoala


tabelul 4.1 sînt prezentate zonele de cultură a hibrizilor în (%) pe zone. În fiecare zonă sunt cultivaţi numai acei hibrizi care pot să ajungă normal la maturitate şi care dau cea mai mare producţie.

Se recomandă ca, în fiecare unitate agricolă, să se cultive 2-4 hibrizi dintre cei repartizaţi pentru fiecare zonă, diferiţi ca perioadă de vegetaţie. Se valorifică, astfel, mai bine condiţiile naturale şi se obţine o eşalonare a lucrărilor de semănat, îngrijire şi recoltare. Suprafeţele ce urmează a fi semănate cu grîu şi orz de toamnă vor fi cultivate cu hibrizii cei mai timpurii indicaţi pentru zonele respective, care pot fi recoltaţi pînă la 10-15 septembrie.

Tabelul 1.5.Zonele de cultură şi structura hibrizilor de porumb pe zone

Zona de cultură Potenţialul termic al zonei Structura hibrizilor

I. Zona sudică de stepă 1300-1400Tîrzii 70%Semitîrzii 10%Semitimpurii 20%

II. Zona centrală cu păduri 1200-1300Tîrzii 10%Semitîrzii 50%Semitimpurii 40%

III. Zona de nord 1000-1100Timpurii 75%Semitimpurii 25%

Hibrizii de porumb zonaţi şi admişi în cultură sînt prezentaţi în tabelul 1.6.Tabelul 1.6.

Hibrizii de porumb zonaţi şi cultivaţi în Moldova în anul 1997

Denumirea hibridului Precocitatea (FAO)

Anul înregistrării Zona de cultivare Destinaţia

Hibrizii foarte timpuriiBemo 160 MV Pînă la 180 1995 Toate zonele p/u exportPorumbeni 170 ASV Pînă la 180 1995 Toate zonele p/u exportNemo 216 SV Pînă la 180 1995 Toate zonele p/u export

Hibrizii timpuriiMoldavski 215 MV 190-220 1991 Toate zonele p/u exportMoldavski 215 SV 190-220 1991 Toate zonele p/u exportMoldavski 215 fSV 190-220 1985 Toate zonele p/u exportMoldavski 205 ALSV 190-220 1995 Toate zonele p/u exportBemo181 SV 190-220 1988 Toate zonele p/u exportBemo 182 SV 190-220 1995 Toate zonele p/u export

Hibrizii semitimpuriiMoldavski 226 ASV 260-340 1993 Toate zonele p/u boabeMoldavski 330 MV 1984 Toate zonele p/u exportPioner 3978 SV 1986 Toate zonele p/u boabePorumbeni 295 ASV 1995 Toate zonele p/u boabeMoldavski 291 AMV 1987 Toate zonele p/u boabe

Hibrizii semitîrziiMoldavski 377 SV 350-390 1988 Toate zonele p/u boabeMoldavski 349 SV 1983 Toate zonele p/u industrial

Coala

ModCoala


Moldavski 381 SVL 1989 Zona II şi a III p/u boabeChişiniovski 307 LV 1995 Toate zonele p/u boabe

Hibrizii tîrziiMoldavski 411 MV 400-450 1988 Zona II şi a III p/u silozMoldavski 424 MV 1990 Zona II şi a III p/u boabeMoldavski 425 MV 1991 Zona II şi a III p/u boabeMoldavski 450MV 1991 Toate zonele p/u boabe şi silozMoldavski 456MV 1992 Toate zonele p/u boabe

1.5. Recoltarea. Producţia.

Recoltarea porumbului, indiferent de nivelul de mecanizare a culturii porumbului, reprezintă un element complex al tehnologiei cultivării porumbului care include şi modul de depozitare şi de păstrare a producţiei principale şi a celei secundare.

Porumbul se recoltează la maturitatea deplină, care se realizează aproximativ în 55-60 zile după ofilirea mătasii la ştiuleţi.

Ca indici ai coacerii complete sînt folosiţi de obicei următorii: ştiuleţii sînt rigizi, dezveliţi de pănuşi, pîrîie cînd sînt răsuciţi în mîini, boabele s-au întărit şi se desprind relativ uşor, iar plantele, mai ales frunzele, sînt de obicei îngălbinite şi uscate. Aspectul exterior al plantei poate însă înşela, deoarece există hibrizii care îşi menţin frunzele verzi pînă la maturitatea completă a boabelor. Din această cauză momentul recoltării trebuie determinat nu după aspectul plantei, ci după conţinutul în apă al boabelor.

Se recomandă ca recoltarea să înceapă în momentul cînd umiditatea boabelor a ajuns la 26-32% şi să se termine înainte de a scădea sub 16-18%. Deşi porumbul nu se scutură şi recoltarea se poate eşalona pe o perioadă mai lungă, întîrzierea recoltării este legată de mari pierderi, datorită frîngerii tulpinilor, căderea ştiuleţilor pe pămînt, atacurilor de răzătoare şi păsări.

Recoltarea porumbului poate fi făcută manual sau mecanizat. Recoltarea manuală necesită multă mînă de lucru, dar este încă mult folosită. Există mai multe variante, dar cea mai răspîndită constă în desfacerea ştiuleţilor din pănuşi direct de pe plante, strîngerea porumbului cules în coşuri şi transportarea lui la locul de depozitare. Recoltarea manuală are avantajul că poate începe la umiditatea porumbului de 32-34% iar dacă trebuie grăbită lucrarea, chiar la umiditate mai mare.

În toamnele şi zonele mai umede se recoltează plantele întregi, se aşază în glugi, urmînd ca detaşarea ştiuleţilor să se facă ulterior. Motivaţia procedeului constă în discuirea mai rapidă a terenului.

Recoltarea mecanizată se poate face sub forma de ştiuleţi sau sub formă de boabe.Recoltarea mecanizată sub forma de ştiuleţi este cea mai folosită şi se execută cu combinele

specializate „Hersoneţ-9” şi „Hersoneţ-200” sau cu combina de recoltat cereale.Combinele de tipul „Hersoneţ” recoltează porumbul sub forma de ştiuleţi depănuşaţi şi

efectuează următoarele operaţii: detaşarea ştiuleţilor de pe tulpini, depănuşarea ştiuleţilor şi încărcarea acestora într-o remorcă ataşată la combină, recuperarea în buncăr a boabelor desprinse la depănuşare.

Tulpinile rămîn în cîmp, netăiate, dar strivite şi sînt recoltate ulterior în combinele de siloz.Recoltarea mecanizată sub formă de ştiuleţi se începe cînd umiditatea boabelor ajunge la 30-

32% şi se încheie cînd aceasta este cuprinsă între 24-26%.Recoltarea porumbului sub formă de boabe se efectuează cu combinele de recoltat cereale

echipate cu adaptorul PPK-4 şi KMD-6. O astfel de schemă de recoltare se aplică cînd umiditatea

Coala

ModCoala


boabelor scade sub 25%. Ea necesită o cantitate mai mică de energie şi este mai convenabilă în comparaţie cu schema recoltării sub formă de ştiuleţi.

După recoltare, boabele trebuie imediat supuse procesului de uscare, pînă la umiditatea de 14-15%. Astfel, pericolul de incinerare a masei de boabe apare iminent. La recoltarea sub formă de boabe pierderile totale trebuie să se situeze sub 2,5%. Varianta de recoltare a porumbului în boabe îmbracă de fapt toate elementele tehnologiei industriale de recoltarea.

Înainte de începerea recoltării se are în grijă de a se pregăti drumurile din cîmp, se determină metodele de deplasare a agregatelor, se trasează fîşiile de întoarcere şi magistralele de descărcare, se împart cîmpurile în tarlale, se seceră fîşii pentru trecerea combinelor ş.a.

Fîşiile de întoarcere, Magistralele de transport şi fîşiile pentru trecerea combinelor trebuie să fie egale cu 2-4 lăţimi de lucru ale combinei, iar lăţimea postatei se ia de 8-12 ori mai mică decît lungimea ei. Atunci cînd lungimea postatei este prea mare, Magistralele pentru transport se fac peste fiecare 400-500 m.

Tărăgănarea recoltării are drept urmare polignarea plantelor şi ca rezultat, pierderi de recoltă. Cercetările efectuate demonstrează că în primele 10-15 zile ele constituie 20-25%.

Evaluarea producţiei.Pentru economia naţională şi pentru fiecare unitate agricolă este necesar să se cunoască, înainte

de recoltare, mărimea previzibilă a recoltei. În acest scop se execută evaluarea în lan a producţiei de porumb şi se comportă de fapt două etape:

- În prima, urmărirea stării de vegetaţie a culturii în fazele caracteristice formării componentelor de producţie, de la răsărire pînă la intrarea în pîrgă;

- În a doua, evaluarea directă, după norme tehnologice bine stabilite, prin care se pune în evidenţă mărimea „reală” a producţiei.

Dintre elementele cele mai importante care se analizează pe parcursul vegetaţiei se reţin: densitatea culturii la răsărire şi la terminarea lucrărilor de îngrijire; starea plantelor la trecerea în etapa generativă; momentul apariţiei inflorescenţei mascule şi femele etc.

Evaluarea directă se face în faza de coacere în pîrgă a porumbului, folosind formula:

În care: Qkg/ha – este producţia medie la ha; Nşt. – numărul de ştiuleţi la ha; Nb – numărul mediu de boabe pe ştiuleţe; MMB – masa a 1000 de boabe, g.

Numărul mediu de ştiuleţe la ha se determină din 5 puncte sau 8 puncte, echidistante pe diagonalul mare. În fiecare punct se determină ştiuleţii de pe patru rînduri, pe lungimea de 10 m (4 rînduri x 70cm = 2,8m x 10m - 28m2). Pe baza datelor obţinute se calculează numărul mediu de ştiuleţi la ha. Din cîte 10 ştiuleţi de mărime medie, reţinuţi din fiecare punct, se determină numărul de boabe pe ştiuleţe.

Producţia.Porumbul are un potenţial ridicat de producţie şi nu este întrecut de nici o cereală. Greşelile

tehnologice duc esenţial la micşorarea producţiei.După extinderea în cultură a hibrizilor de porumb şi îmbunătăţirea treptată a tehnologiei de

cultură, s-a realizat o creştere sistematică a producţiei la porumb.

Coala

ModCoala


Actualii hibrizi în cultură la noi în Basarabia au potenţialul de producţie de pînă la 180 q/ha boabe sau chiar mai mult, recordul mondial fiind de 272q/ha (SUA).

Raportul boabe – tulpini reprezintă 0,5-0,9, în funcţie de hibrid şi condiţiile de cultură. Procentul de boabe pe ştiuleţi este, cel mai adesea, de 75-82% (în medie 80%).

1.6. Păstrarea Porumbului.

Păstrarea porumbului se face sub formă de ştiuleţi sau sub formă de boabe, în funcţie de metoda de recoltare.

Păstrarea sub formă de ştiuleţi se face în pătule făcute de preferinţă din şipci aşezate vertical, la distanţă de 2,0-2,5 cm între ele. Dimensiunile acestora variază după condiţiile de climă, între 1,2 şi 2,5m lăţime, 3-4 m înălţime şi sînt aşezate pe picioare de beton sau lemn la o distanţă de 0,70-0,80 m de la pămînt. În asemenea patule, ştiuleţii sînt supuşi permanent curenţilor de aer care determină pierderea treptată a apei din boabe.

Se pot constitui, de asemenea, şi pătule improvizate, mai simple, folosind plase de sîrmă pentru pereţi.

Păstrarea porumbului sub formă de boabe impune, de la început, reducerea umidităţii acestora pînă la 14%. De aceea, imediat după recoltare cu combina, boabele de porumb sînt dirijate spre uscătorii, unde se aduc la umiditatea de păstrare.

1.7. Boli şi dăunători ai porumbului.

Grîul şi porumbul au peste 10 boli comune, dintre care unele extrem de grave. Una din bolile comune a grîului şi porumbului reprezintă fuzarioza. Particularitatea de bază în aprecierea calităţii porumbului constă în determinarea cantităţii ştiuleţilor atacaţi de boli criptogamice şi dăunători. Infestarea boabelor are loc în cîmp, în diferite etape ale perioadei de vegetaţie. Pe ştiuleţii infestaţi cu fuzarioză se formează pete imprimate de micotoxine, de culoare albă şi roz. Aceste pete cuprind aproximativ 15...30 boabe. Boabele sunt infestate parţial sunt distruse şi au culoarea de cafeniu-închis. În faza primară de infestare boabele au o nuanţă de roz. Dacă ştiuleţii conţin mai multe focare de fuzarioză el devine inutil pentru procesare. Porumbul atacat de fuzarioză poate deveni otrăvitor. Ştiuleţii atacaţi de fuzarioză infestează ştiuleţii sănătoşi. Cel mai mare grad de infestare o are partea superioară a ştiuleţului, de unde începe infestarea totală a boabelor.

Tăciune. Agentul patogen al acestei boli este ciupearca Ustilago maydis, care se găseşte în sol. Pe ştiuleţii atacaţi de tăciune se formează umflături de diferite forme şi demensiuni, care conţin spori fungici, de culoare cafeniu-închisă. La păstrarea ştiuleţior această boală nu se transmite ştiuleţilor sănătoşi.

Rugina. Infestarea cu această ciupearcă are loc în perioada de vegetaţie. Sub acţiunea ruginii are loc distrugerea, în primul rînd, a boabelor amplasate la vîrful ştiuleţului. Învelişul boabelor capătă o nuanţă roşietică, care treptat trece pe pănuşi. Această boală poartă un caracter parazitar şi trece de la ştiuleţii atacaţi la cei sănătoşi.

Diplodiosa. Aceasta este o boală de carantină a porumbului. Între boabele de pe ştiuleţi se formează un miceliu alb şi pufos. Atacul se răspîndeşte şi pe pănuşi, care se acoperă cu mucegai alb, iar ţesătura pănuşilor se înnegreşte.

Ştiuleţii atacaţi de diplodiosă se frîng uşor, iar boabele au o culoare cafenie, devin fragile şi uşor se despind de la ciocălău.

Nigrosporioza. Agentul patogen al acestei boli este ciupearca nigrospora. La ştiuleţii atacaţi, pe boabe şi ciocălăi apar spori negri. Ştiuleţii atacaţi sunt nedezvoltaţi, cu greutate mică, iar boabele sunt

Coala

ModCoala


slab prinse de ciocălău. Această ciupercă atacă foarte puternic embrionul. Ca consecinţă, seminţele de porumb îşi pierde facultatea germinativă.

Alte fungii întîlnite în masa de porumb sunt Cephalosporium, Demacium, Cladosporium, Alternaria şi Mycogona.

Mucigăirea ştiuleţilor în perioada de recoltare şi depozitare. În condiţiile recoltării porumbului umed, cu conţinutul înalt de boabe nematurizate, mucigăirea reprezintă cauza principală a pierderilor de substanţă uscată şi reducerii capacităţii germinativă a seminţelor. Acest fenomen se datorează dezvoltării diferitor microorganisme saprofite, care găsesc condiţii favorabile de dezvoltare pe boabele de porumb, bogate în substanţe nutritive. Pe suprafaţa boabelor de porumb se găsesc mucegaiuri din genul Penicillium, Aspergillus şi Cladosporium.

Pierderile de cereale, cauzate de dăunătorii de hambar sunt foarte mari, ele estimîndu-se la nivelul de circa 5...8% din volumul mondial de cereale depozitate. Cei mai răspîndiţi dăunători sunt: gărgăriţa, răţişoara porumbului, gîndacul negru al porumbului, molia cerealelor şi păduchele verde.

Molia preferă mai mult ştiuleţii, aici găsind condiţii mai bune de deplasare. În comparaţie cu umiditatea porumbului de 15%, la umiditatea de 17% dezvoltarea dăunătorilor este mult mai activă. Aceasta se datorează atît condiţiilor favorabile de dezvoltare, cît şi reducerii rezistenţei învelişurilor boabelor de porumb. În condiţii de păstrare şi transportare îndelungată a porumbului, cînd are loc traumatizarea boabelor, se semnalează infestarea cu acarieni. La umiditatea boabelor de 13,0...13,5% acarienii nu se pot dezvolta şi încep să piară. La umiditatea porumbului de 9...10% gărgăriţele nu se pot înmulţi, iar la umiditatea de 8,0...8,5% aceşti dăunători pier.

La depistarea gărgăriţelor vii în toate tipurile de cereale se interzice achiziţia acestora de la furnizori. Se admite achiziţia cerealelor numai în cazul depistării gărgăriţelor moarte, în acest caz amplasarea acestor cereale se efectuează în magazii separate cu efectuarea obligatorie a operaţiei de gazare. Se interzice categoric amplasarea cerealelor cu gărgăriţe moarte în silozul de cereale


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

II. ARGUMENTAREA TEHNICO – ECONOMICĂ

Calitatea producţiei este totalitatea proprietăţilor produselor, care determină capacitatea ei de a satisface anumite necesităţi în conformitate cu destinaţia sa. Industria alimentară are sarcina de a satisface perfect necesitatea populaţiei în produse alimentare, în conformitate cu normele alimentare, ştiinţific argumentate.

Deoarece în ultimul timp în republică morile cu capacitate mică de producţie au invadat localităţile rurale şi puţin cele urbane datorită situaţiei economice create am ajuns la concluzia că o moară cu o capacitate mică de producţie ar fi binevoită şi în cazul nostru. Morile cu capacitate mică au nişte avantaje cum ar fi: costuri relativ mici de fabricaţie, care ieftinesc produsele finite; lipsa aparatului administrativ numeros; condiţii uşoare de muncă impuse prin exploatarea nesofisticată; corelarea înaltă dintre volumul de producţie şi vînzari; riscul mic al afacerii prin investiţii mici.

Aceste mori sunt necesare în localităţile amplasate la distanţe mari de combinatele produselor cerealiere. Pot să menţionez că pentru o localitate urbană mai mică sau rurală puţin mai mare moara şi brutăria reprezintă o proprietate foarte mult aşteptată, mai ales în prezent, cînd majoritatea locuitorilor ţării sunt deţinători ai cotelor valorice şi au cereale în cantităţi suficiente Menţionăm că indiferent de capacitatea întreprinderii de tipul proprietăţii, organizarea şi conducerea procesului tehnologic trebuie orientate spre soluţionarea următoarelor sarcini:

utilizarea eficientă a materiei prime; extragerea produselor finite calitative; obţinerea profitului maximal prin costuri scăzute; organizarea eficientă a muncii în baza principilor „cel mai calitativ", „cel mai ieftin", şi „cel mai

rapid".Eficienţa funcţionării morii depinde şi de infrastructura de producţie: prezenţa căilor de acces, spaţiilor de

înmaganizare a produselor cerealiere, instalaţiilor de uscare, mijloacelor mecanizate folosite la descărcarea şi transportarea cerealelor în producţie.

Totodată, trebuie de remarcat faptul că capacitatea de producere a fabricilor de porumb, gradul de utilizare a materiei prime şi calitatea producţiei finite sunt determinate de însuşirile tehnologice ale cerealelor, de performanţa procesului tehnologic şi de starea utilajului din dotarea fabricii.

2.1. Scopul şi eficacitatea construcţiei

În urma cercetărilor de marketing pe teritoriul Republicii Moldova am ajuns la concluzia de a amplasa o moară pentru măcinarea porumbului cu obţinerea a trei sortimente de tainuri în regiunea centrală a ţării şi anume în incinta or.Ungheni. Această decizie a fost adoptată ţinînd cont de un şir de factori importanţi:

În această regiune nu sînt mori specializate în acest domeniu, deci concurenţa cade la minim. Moara v-a asigura, combinatele de pîine în regiunea centrală, brutăriile mari şi mini, precum şi

alte regiuni, de ce nu şi în România, adică îşi v-a desfăşura acţiunea atît pe piaţa internă cît şi pe piaţa externă. Consumatorii principali v-or fi: brutăriile din regiune şi chiar combinatul de pîine din or.Ungheni fabricile de biscuiţi, deasemenea şi alte combinate de pîine, mezeluri de pe tot teritoriul Moldovei.

Proiectarea şi construirea noilor mori reutilarea tehnică şi renovarea întreprinderilor care funcţionează acestea sunt probleme actuale în dezvoltarea ramurii de panificaţie în legătură cu acesta proiectarea unei întreprinderi are o mare importanţă.

La căile noi de îmbunătăţire a folosirii fondurilor de producţie de bază în industria alimentară este construirea întreprinderilor noi şi majorarea calităţii proiectării lor.

Productivitatea întreprinderii este calculată în dependenţă de numărul populaţiei din sectorul dat şi de prin apropriere, care sunt acordate de organele supravegherii de stat, unde este prevăzută

Coala

ModCoala


construcţia, la fel se iau în consideraţie şi normele de consum pentru o persoană, gradul de creştere a populaţiei pe 10 ani este de 4 % pe an.

Consumul de către un om a fainei de porumb este de circa - 10 kg/an această cifră am obţinut-o din normativele de consum, conform Departamentului de Statistică şi Soceologie.

Conform calculelor am obţinut rezultatele:consum de mămăligă - 0.039 kg/om/zi.

consum de făină - 0.027 kg/om/zi.consum de făină - 10 kg/om/an.10(kg) / 365(zile) = 0.027 kg/zi.

0.027 x 1.46 = 0.039 kg.0.01 t/om/an x 150000 (pers.) = 1500 t/faină/an. După randamentul de 70 % a fainei, trebuie de

prelucrat 215 t/porumb/an.

t/oră

unde : K - consuni anual de faină un om, kg ;B - numărul populaţiei, b - randamentul fainii, % ;z - numărul de zile lucrătoare ;x - numărul de ore lucrătoare în zi;

1,22 t /oră x 8ore/ zi = 9,76 t /8ore.9,76 t x221 zile = 2156 t/ porumb.1,22 t x 24 ore = 30 t/24 ore.

Conform rezultatelor am determinat că cea mai efectivă şi rentabilă line de porumb pe care o proiectăm este cu capacitatea de 30 t/24h.

Pentru proiectarea morii de porumb cu productivitatea medie 30 t/h a fost selectat terenul de pe teritoriul punctului de colectare şi prelucrare a cerealelor din or.Ungheni. Pe teritoriul de amplasare se indică obiecte principale şi auxiliare, clădirile, reţelele inginereşti, drumurile antiincendiare. Alegerea locului de proiectare este unul din cele mai importante funcţii. In procesul proiectării planului general amplasarea construcţiei se coordonează cu întregul plan de producere, utilizînd teritoriu minim.

Calitatea producţiei este totalitatea poprietăţii producţiei care determină capacitatea ei de a satisface anumite necesităţi în conformitate cu destinaţia sa. Industria alimentară are sarcina de a satisface perfect necesitatea populaţiei în produse alimentare. Un rol foarte important în condiţiile economiei de piaţă are consumul raţional al materialelor micşorarea pierderilor de materii majorarea produselor finite de înaltă calitate. Folosirea economică a combustibilului şi energiei, folosirea maximal efectivă a posibilităţilor de producţie a întreprinderilor şi asociaţiilor. Scopul principal al proiectării întreprinderii de măciniş este ridicarea continuă a nivelului tehnic a morilor pentru producerea diferitor.

La această moară de porumb se vor produce următoarele sortimente de faină:- mălai extra;- mălai obişnuit;- mălai fin;- fulgi;- germeni;În ziua de azi este actuală problema scoaterii pe piaţă de realizare a noilor sortimente de produse

de morărit. Această problemă este legată cu aceea că sortimente noi de produse capătă tot mai mare însemnătate nu numai ca mijloc de satisfacere a necesităţilor populaţiei, clar ca şi ca factorul necesităţii cerinţelor. Concomitent acestea sunt condiţiile măsurii capacităţii pieţei a produselor de panificaţie pe

Coala

ModCoala


contul introducerii în circuit a materiilor suplimentare, şi dacă calităţile de consum a produselor noi corespund cerinţelor consumatorilor, atunci le cuceresc locul ia piaţă pe un timp îndelungată.

2.2. Furnizorii de materie primă şi aprovizionare

Procesul de fabricaţie la unităţile de prelucrare a cerealelor are succes numai dacă sunt îndeplinite activităţile corespunzătoare, de exemplu activitatea comercială adică aprovizionarea cu materie primă şi materiale, aceştia sunt furnizorii noştri care ne permite unităţii noastre economice să dispună de bunurile necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a procesului tehnologic. Pentru aceasta trebuie să ţinem cont de nişte obiective de preţ, de cost şi de calitatea materiilor aprovizionate de furnizor. Pentru întreprinderea dată am hotărît că cel mai rentabil e să procurăm materie primă de la organizaţii şi asociaţii aflate în raionul Ungheni, unde este şi amplasată întreprinderea, cum este Asociaţia „Agrosfera" şi chiar raioanele, sate de alături bogate în culturi ca porumbul. Deoarece porumbul este o cultură răspîndită în Republice Moldova poate fi organizat un punct de colectare a acestuia chiar şi de la deţinătarii cotelor. Fundamentarea planului strategic de aprovizionare a materiilor prime nu este atît de simplu deoarece întreprinderea e necesar să funcţioneze în permanenţă pentru a obţine cît de cît un profit satisfăcător.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

III. CARACTERISTICA PRODUSELOR FINITE REZULTATE LA PRELUCRAREA PORUMBULUI.

Sporirea eficienţei de utilizarea a porumbului în cadrul valorificării sale la unităţile de morărit este strîns legată de folosirea potenţialului natural al boabelor. Proprietăţile tehnologice ale boabelor sunt influenţate de acţiunile factorilor biologici (tip, soi, subspecie) şi de condiţiile de cultură (sol, climă, tehnologie şi echipament agricol, etc.). Sub acţiunea a acestor factori se formează microstructura originală a endospermului boabelor de porumb, care interesează tehnologii morari, în vederea creşterii extracţiilor de produse finite solicitate pe piaţă de consum.

În tabelul 3.1. se reprezintă compoziţia chimică a porumbului şi a produselor finite rezultate la măcinare.

Tabelul.3.1

Produsul Proteine Lizină Lipide Amidon Zaharuri reducătoare

Boabe de porumb

13,20 0,48 9,22 65,39 0,71

Crupe nr.1 1,24 0,31 6,93 74,51 0,59Crupe nr.2 11,21 0,29 6,60 74,59 0,69Crupe nr.3 11,67 0,35 6,67 73,03 0,44Crupe nr.4 12,32 0,40 7,28 72,00 0,62Crupe nr.5 14,21 0,51 8,20 68,36 0,91Mălai extra 13,96 0,53 8,02 68,31 1,02Mălai obişnuit 13,90 0,54 7,93 67,80 0,69Mălai fin 13,47 0,73 9,23 68,07 0,42Pospai 11,77 0,59 9,34 68,64 0,59Tărîţă 12,38 0,87 6,12 66,59 1,01

Printre indicii de calitate care influenţează proprietăţile tehnologice ale boabelor de porumb trebuie menţionate sticlozitatea.

Spre deosebire de structura bobului de grîu, în endospermul bobului de porumb sunt inserate două zone structural distincte – zona sticloasă şi zona făinoasă. Proporţia acestor zone este diferită şi depinde, în mare măsură, de forma şi aşezarea granulelor de amidon în reţeaua proteică. Cu cît această aşezare a granulelor de amidon este mai compactă, fără formarea de spaţii mari de aer şi cu cît reţeaua proteică este mai groasă, cu atît această zonă a endospermului este mai sticloasă şi are un aspect translucid.

Sticlozitatea boabelor de porumb se determină prin introducerea a 100 boabe în soluţie de azotat de sodiu (NaNO3) cu densitatea de 1,250 g/cm3 , sau prin introducerea a 100 boabe în soluţie de tetraclorură de carbon (CCL4) şi petrol lampant cu densitatea de 1,275 g/cm3, sau prin metoda Braun.

La porumbul din subspecia Zea Mays L. Indurata raportul dintre endospermul sticlos şi cel făinos ajunge pînă la 2:1, zonele sticloase aflîndu-se pe părţile laterale şi la baza bobului.

Coala

ModCoala


În boabele porumbului subspeciei Indentata predomină endospermul cu constituţie făinoasă. De aceea, la măcinarea acestora se obţine un procent considerabil de mălai fin şi pospai, şi o cantitate redusă de produse cu granulaţie mare. Boabele porumbului subspeciei Indurata se caracterizează prin sticlozitate mare şi sunt mai dure.

Tabelul 3.2.Forţa de sfărmare a unui bob de porumb, kN.

Cereala

Umiditatea boabelorU=13% U=16% U=19%

Prima fisură Spargere totală



Porumb (în general)

1,2-4,6 3-10 0,9-3,85 2,2-8,9 0,75-3,6 1,95-7,8

Porumb cu bobul alb

2,20 2,40 1,20 1,90 0,95 1,25

Porumbul american Yellow Dent

3,80 8,40 2,95 7,10 2,10 4,60

În procesul de mărunţire o importanţă deosebită o are forţa de sfărmare a boabelor la solicitarea compresiunii. Astfel, din tabelul 3.2. se observă, că forţa de sfărmare a unui bob de porumb scade atunci cînd umiditatea creşte şi are valoarea maximă la spargerea totală a bobului.

Zonele făinoase ale endospermului bobului de porumb posedă legături slabe între granulele de amidon şi reţeaua proteică, ceea ce face ca la primele pasaje de şrotare să se obţină o cantitate mare de produse fine, în deosebi posai.

Structura relativ moale a endospermului făinos al boabelor împreună cu procesul de tratament hidrotermic, aplicat în fluxul tehnologic al secţiei de pregătire, influenţează negativ asupra procesului de cernere şi transport intern al produselor finite. Valorile mari de temperatură şi umezeală relativă a aerului pot influenţa, de asemenea, negativ asupra procesului tehnologic de măciniş al porumbului, cu reducerea extracţiei de mălai.

În tabelul 3.3. se prezintă indicii fizici ai porumbului şi ai produselor rezultate din măciniş.Tabelul 3.3.

Produsul Masa hectolitrică, g/hl Viteza de plutire, m/sBoabe de porumb 780...850 13,2…14,1Crupe nr.1 701...725 9,35…9,50Crupe nr. 635…650 8,42…8,59Crupe nr. 590…610 7,69…7,78Crupe nr. 545…565 6,67…6,72Crupe nr. 500…520 4,86…4,94Mălai extra 490…500 3,21…3,28Mălai obişnuit 480…490 2,59…2,65Mălai fin 455…475 1,71…1,81

Coala

ModCoala


Măcinarea boabelor cu endosperm sticlos se realizează fără dificultăţi deosebite. În comparaţie cu porumbul făinos, proprietăţile de măciniş ale porumbului sticlos, şi extracţia produselor finite obţinute sunt mult superioare. În legătură cu acest fapt, la evaluarea proprie tehnologice ale boabelor de porumb, tot mai multă atenţie se acordă determinării distribuţiei şi valorilor microdurităţii endospermului, în diferite puncte ale bobului.

Analiza investigaţiilor efectuate a scos în evidenţă faptul că distribuţia microdurităţii boabelor de porumb este neuniformă, fiind legată de structura sa, valorile maxime înregistrîndu-se în zonele sticloase, iar cele minime în zonele făinoase şi apropiate de embrionul bobului. Microduritatea zonei sticloase a endospermului bobului de porumb atinge valori de 20,35…21,28 kg/mm2 , iar microduritatea zonei făinoase a endospermului cuprinde valori de 4,29…13,52 kg/mm2.

În standardul de stat pentru porumbul alimentar sunt prevăzute condiţiile tehnice normale ce trebuie să le îndeplinească masa de porumb-boabe destinată industriei de morărit şi crupe (tab. 2.4.).

În privinţa consumului de energie necesar la sfărîmarea nu se poate de afirmat ferm, că numai din cauza sticlozităţii şi durităţii pronunţate porumbul Indurata necesită mai multă energie decît porumbul Indentata. Aici intervin alţi indici de calitate, cum ar fi forma şi mărimea boabelor, etc. Proprietăţile de măciniş ale boabelor sunt influenţate de varietate mare a hibrizilor în limita subspeciei, de condiţiile predoclimatice, de condiţiile de uscare.

Tabelul 3.4.

Indicii de calitate ValoriUmiditatea boabelor, max.% 15,0Conţinutul de corpuri străine negre, max. % din care:

2,0

Boabe atacate de boli criptogamice, max 1,0Boabe alterate, max. 0,5Impurităţi minerale, max. 0,3Conţinutul de corpuri străine, max. % pentru industria morăritului

3,0

Pentru industria crupelor 2,0Miros Specific boabelor de porumb sănătoaseStare de sănătate a boabelor Starea normală, nu închiseInfectări cu dăunători Nu se admite în afară de acarieni pînă la gradul I

de atac

Mălaiul extra reprezintă o fracţiune de produs, în majoritate obţinută din zonele sticloase ale bobului de porumb, de o granulozitate cuprinsă între 763…596m. Este lipsit complet de urme de posai şi de particule de tărîţe, şi are o culoare foarte pronunţată, deseori de roşcat-aurie şi care este influenţată de subspecia porumbului, de varietatea hibridului, de condiţiile pedoclimatice la cultivare etc.

Pentru obţinerea mălaiului extra se folosesc maşini duble de griş cu trei rînduri de site suprapuse. Efectul acestor maşini combinat cu cel al sitelor plane asigură realizarea unui produs finit cu limite de granulozitatea perfect delimitată.

Mălaiul obişnuit (M.O.) care apare ca o fracţiune de amestec de produse din zonele sticloase şi făinoase ale bobului, de o granulaţie cuprinsă între 619…438m, obţinut de la pasajele de cernere ale

Coala

ModCoala


sitei plane. Avînd o prelucrare mai puţin exigentă la maşinile de griş, în el apar particule de înveliş Are o culoare mai puţin pronunţată de galben spre roşcat.

Mălaiul fin (M.F.) la fel se obţine la pasajele de cernere şi constituie o fracţiune de produs rezultat în cea mai mare proporţie din zonele făinoase ale bobului de porumb. Din aceste motive culoarea este galben deschis, iar granulozitatea este cuprinsă între 329…264m. La noi în ţară pentru prepararea mămăligii, care este un aliment de tradiţie al neamului, se foloseşte cu precădere mălaiul la granulaţia mălaiului extra. Celelalte tipuri de mălai, cu granulaţie mai mică, la fierbere formează cocoloaşe şi au o valoare nutritivă mai scăzută.

După prelucrare produsele rezultate sunt trecute prin separatoare magnetice şi depozitate în silozul morii pe sortimente, de unde apoi sunt dirijate în secţia de ambalare sau livrare beneficiarilor în vrac.

3.1. Descrierea produselor finite

Făina de porumb este un produs alimentar fabricat din porumb alimentar nedegerminat sau degerminat. Masa de faină trebuie compusă din particule provenite numai din partea cornoasă a bobului de porumb. Sunt, însă cazuri cînd în masa de mălai intră şi particule din partea făinoasă a bobului, sorimentele de mălai se deosebesc nu numai după compoziţie chimică, dar şi după granulaţie.

Făina de porumb conţine pînă la 4% substanţe grase, de aceea este sensibilă la conservare, mai ales dacă are o umiditate crescută şi dacă umiditatea relativă a aerului şi temperatura sînt mari. Substanţele grase din faina de porumb rîncezesc relativ uşor, dîndu-i acesteia un gust amărui. Pentru faina I de porumb destinată panificaţiei se folosesc metode perfecţionate de separare - a embrionului din bob, care permit — în condiţii de producţie — să se reducă conţinutul în substanţe grase pînă la 1,7%, mărind astfel mult stabilitatea fainii de porumb la păstrare.

Proprietăţile elastico-vîscoase ale aluatului preparat numai din faină de porumb sînt cu totul neînsemnate; aluatul este greoi, neelastic, sfarîmicios, iar produsul copt are un volum redus şi compact. Dacă amestecul conţine pînă la 15% faină de porumb, nu se constată o influenţă negativă asupra proprietăţilor de panificaţie ale făinurilor de grîu şi după concluziile mai multor cercetări amestecul ar avea chiar proprietăţi îmbunătăţite, cu atît mai mult cu cît faina de porumb este mai fin măcinată. Deosebit de important este şi faptul că faina de porumb fin măcinată absoarbe o cantitate mai mare de apă la prepararea aluatului, gelifică bine şi duce la obţinerea unei pîini mult mai crescută şi mai afinată decît atunci cînd se foloseşte faină de porumb în prealabil opărită.

Compoziţia chimică a făinurilor de porumb. Umiditatea făinurilor de porumb scade cu circa 1—15% faţă de umiditatea boabelor şi, prin urmare, urmează proporţia umidităţii boabelor. Făinurile de porumb au în general o umiditate de peste 15% pînă în luna mai, care scade în anotimpul călduros, totuşi rămîne peste 14%.

În făinurile de porumb se găsesc o serie de proteine, dintre care în proporţie mai mare apare zeina, prolamina porumbului. Făinurile provenite din porumb vechi au un procent mai mic de zeină, care se degradează, determinînd şi o creştere a acidităţii.

Substanţele grase se găsesc în proporţie mai mare în faina de porumb decît î porumbul boabe, conţinutul lor oscilează de la 4,50 - 8,80%.

Sortimentul şi randamentul producţiei finite obţinute la prelucrarea porumbului. Crupele de porumb se clasifică pe trei tipuri de bază, prezentate în tabelul. 3.5.

Coala

ModCoala


Tabelul 3.5.

Tipul de crupe Caracteristici

Crupe de porumb, şlefuite, clasificate pe 5 numere funcţie de granulaţie

Particule sparte, provenite din endosperm, de diferite forme, obţinute la separarea germenilor şi învelişului, şlefuite, cu muchii rotunjite

Crupe mari, destinate fabricării fulgilorParticule sparte, provenite din endosperm, de diferite forme obţinute la separarea germenilor şi învelişului

Crupe mici, destinate fabricării pufuleţilorParticule sparte, provenite din endosperm, de diferite forme obţinute la separarea germenilor şi învelişului

La prelucrarea porumbului ce corespunde condiţiilor tehnice de calitate este stabilit randamentul crupelor prezentat în tabelul 3.6

Sortimentul şi randamentul crupelor de porumb, %. Tabelul 3.6

ProduseCrupe clasificate pe 5

numereCrupe mari Crupe mici

Crupe pe 5 numere 40,0 - -Crupe mari - 30,0 -Crupe mici - 10,0 40,0Mălai 15,0 15,0 150,

Total: 55,0 55,0 55,0Pospai 34,0 34,0 34,0Germene 7,0 7,0 7,0Deşeuri de categoria I; II 3,0 3,0 3,0Deşeuri de cat. III şi pierderi mecanice 0,5 0,5 0,5

Pierderi prin uscare 0,5 0,5 0,5Total: 100,0 100,0 100,0

Pentru mălai sunt prevăzute caracteristicile fizico — chimice indicate în tabelul 3.7

Coala

ModCoala


Caracteristica fizico - chimică a mălaiuluiTabelul 3.7

Indici de calitate

Sortimente de mălai

Fin Obişnuit Grişat

Umiditate, max., % 15,0 15,0 15,0Cenuşa, max., % 0,9 1,3 Fără limiteGrăsimi, max., % 2,5 3,0 Fără limiteFineţea, %:

Max. refuz pe sita 329u 2 - -Max. refuz pe sita 560u. - 2 -Max. refuz pe sita 670u. - - 5Min. cernut la sita 195 u. 30 -Culoare Galbenă, alb - gălbuie

Miros Specific, fără miros străinGust Specific, fără gust străin

Impurităţi minerale lipsă

Pentru crupe sunt prevăzute următoarele caracteristici fizico - chimice (tabelul 3.8).Indici de calitate prevăzuţi pentru crupele de porumb.

Tabelul 3.8.Indici Crupe pe 5 numere Crupe mari Crupe mici

Culoare Albe sau galbene

Miros Specific crupelor de porumb

Gust Specific, fără gust Străin

Umiditatea, max., % 14,0

Germene, max., % 3,0 2,0 -

Cenuşă, max., % 0,95 - 0,95

Pospai, max., %:

Pentru crupe nr.5 şi crupe mici 1,5 - 1,5

Pentru restul crupelor 1,0 1,0 -

Corpuri străine negre, max., % 0,3 0,3 0,3

Corpuri magnetice, mg/1kg 3,0

Infestare cu dăunători Lipsă

Particule de înveliş şi germene, max., % - 10,0 -

Coala

ModCoala


Boabe întregi de porumb, max., % - 1,0 -

3.2. Metode de folosire în alimentaţia omului, ca materie - primă în industrie, ca furaj în hrana animalelor.

Porumbul este o plantă cu întrebuinţări variate în toate fazele de vegetaţie. Este bine cunoscut locul însemnat pe care boabele lui îl ocupă în hrana poporului nostru şi a altora, de asemenea se cunoaşte larga lor folosire în hrana animalelor, precum şi ca materie primă pentru numeroase industrii. Nu mai puţin cunoscută este folosirea plantei de porumb în hrana animalelor, fie în stare verde, fie ca fîn sau ca nutreţ murat.

a. întrebuinţarea în hrana omului.Locul de frunte revine în această privinţă boabelor de porumb, ajunse la coacerea deplină,

respectiv produselor obţinute prin prelucrarea lor într-o oarecare măsură se mai folosesc şi boabele încă neajunse la coacerea deplină, ba chiar ştiuleţii, aflaţi la începutul formării şi creşterii.

Modurile de folosire a porumbului în hrana omului. Se foloseşte ca hrană, în numeroase feluri, nu numai bobul de porumb ajuns la coacerea deplină, ci si cel încă necopt, ba chiar ştiuletele întreg. Nu putem intra în amănunte despre formele extrem de variate în care porumbul este folosit ca aliment la diferite popoare. Ne vom limita mai ales la stările de la noi.

Ştiuleţii de porumb. Cînd sînt încă mici şi fragezi, ei se folosesc întregi, curăţiţi de pănuşi, ca legumă, la prepararea murăturilor (in amestec cu conopidă, morcovi, fasole păstăi etc ).

Boabele de porumb în faze timpurii de coacere, îndeosebi în faza de lapte şi lapte-ceară, sînt folosite mult ca aliment, fie proaspete, fie păstrate în stare uscată sau congelată sau sub formă de conserve. Deosebit de preţuit pentru acest fel de întrebuinţare este porumbul zaharat, mai dulce decît cel obişnuit.

În ţara noastră, porumbul ajuns în faza de coacere în lapte sau lapte-ceară se consumă numai proaspăt: ştiuleţii curăţiţi de pănuşi se fierb sau se coc la jăratec, după care se mănîncă boabele, de obicei sărate.

Boabele de porumb ajunse la coacerea deplină, ocupă în hrana un loc cu mult mai însemnat şi constituie, în unele părţi ale globului, baza regimului alimentar al unor pături largi ale populaţiei.

Ca sa poată fi destinat scopurilor alimentare, porumbul trebuie să îndeplinească însă anumite condiţii, prin care se urmăreşte să se asigure, în primul rînd, calitatea hranei şi sănătatea consumatorului, în ţara noastră, aceste condiţii sînt precizate în standardul de stat STAS 5447-56, care stabileşte caracterele organoleptice ale porumbului alimentar şi îi limitează conţinutul de umiditate, impurităţi, boabe stricate etc.

Floricelele de calitatea cel mai bună se obţin din porumbul Everta, cunoscut la noi sub denumirea de „«porumb de floricele». Compoziţia lui chimica nu diferă mult de aceea a altor porumburi din cultura mare, însă bobul lui este deosebit de dur şi cornos.

Tot cu ajutorul căldurii se fabrică adeseori, din boabele de porumb, un înlocuitor de cafea. Pentru aceasta se prăjesc boabele în prealabil înmuiate în apă sau chiar puţin încolţite .

Un loc cu mult mai larg revine produselor obţinute prin marunţirea porumbului. Acestea pot avea caractere foarte diferite, în funcţie de utilajul folosit şi modul de prelucrare, după cum diversele părţi

Coala

ModCoala


ale bobului rămîn şi mai departe împreună sau sînt mai mult sau mai puţin bine separate unele de altele. Poate fi vorba, în acest din urma caz, de o separare numai a componentelor anatomice ale boabelor (embrion, endosperm, coajă) sau de una a principalelor componente chimice (amidon, materii proteice, materii grase). Cea dintîi se realizează pe cale uscată, prin ceea ce înţelegem în mod curent sub termenul de măcinare, cea de-a doua pe cale umedă, în alte industrii decît a morăritului.

Produsele de măcinare a porumbului. În cazul cel mai simplu, boabele de porumb sînt măcinate direct, pînă la gradul de fineţe dorit. Produsul obţinut, cunoscut la noi sub denumirile de mălai, faină de porumb, faină de păpuşoi, făină de cucuruz, cuprinde toatecomponentele bobului si reprezintă forma sub care porumbul se foloseşte cel mai mult în ţara noastră, ca materie alimentară pentru om.

Mălaiul reprezintă un produs lipsit atît de tărîţe cît şi de faina fină rezultată din mărunţirea înaintată a părţii făinoase a endospermului. El se prezintă, din această cauză, ca o făină grişată şi este alcătuit îndeosebi din fragmentele părţii cornoase a endospermului. Pentru obţinerea lui se folosesc, de preferinţă, soiurile de porumb cu bobul tare, al căror randament este mai ridicat decît la cele cu bobul moale.

Pentru a transforma boabele de porumb în produse cu valoare nutritivă ridicată şi uşor de păstrat, este necesar sa se realizeze o separare cît mai bună a celor trei părţi principale ale bobului — coaja, embrionul şi endospermul. În acest scop boabele sînt supuse unor operaţii de cojire şi degerminare, în cursul cărora endospermul nu se sfărîmă decît în măsură redusă. Prin aspirare şi cernere se obţin de o parte tărîţele (cojile, care mai conţin şi embrioni şi părţi din endosperm), de alta embrionii (care mai au şi ceva tărîţe şi părţi din endosperm), apoi o faină de nutreţ, rezultată din sfărîmarea părţilor mai făinoase ale endospermului, în sfîrşit o fracţiune alcătuită din fragmente de endosperm în formă de crupe mari. Acesta se poate macină progresiv mai departe, în făinuri şi grişuri de diferite granulaţii, caracterizate, ca şi crupele mari, printr-o stabilitate la păstrare cu mult mai bună.

Făinurile şi grişurile se dau în consum mai ales ca atare, pe cînd crupele mari, de asemenea şi grişurile, se mai folosesc ca materie primă în industriile fermentative (bere, spirt, drojdie presată), în industria amidonului, glucozei etc.

Dacă sînt destinate industriilor fermentative, crupele mari se prelucrează adeseori mai departe, în fulgi, printr-o scurtă încălzire, de obicei cu adaos de malţ, şi laminare între valţuri încălzite. Amidonul fiind astfel gelatinizat, poate fi zaharificat mai tîrziu direct. Daca mai sînt supuşi şi unei uşoare prăjiri, fulgii se pot folosi de-a dreptul ca aliment.

Embrionii separaţi sînt trimişi fabricilor de ulei, pentru obţinerea uleiului de porumb şi, ca produs secundar, a turtelor, respectiv şroturilor de embrioni de porumb, folosite mai ales ca nutreţ. Tot ca nutreţ se folosesc şi tărîţele.

Instalaţiile de degerminare a porumbului nu se folosesc însă, la noi, pentru obţinerea făinurilor sau grişurilor sărace în materii grase şi mai uşor de păstrat. Aceste instalaţii se găsesc mai ales la fabricile care prelucrează porumbul pentru amidon şi glucoza, respectiv pentru spirt. Embrionii separaţi cu ajutorul lor, care cuprind o proporţie însemnată de fragmente ale endospermului, se folosesc nu numai la obţinerea uleiului, ci şi pentru produse alimentare de regim (biscuiţi).

Mămăliga si alte preparate din faină de porumb. Principala formă sub care făina de porumb se consumă ca aliment în ţara noastră este, cum se ştie, mămăliga. Aceasta reprezintă o fiertură deasă, preparată din făină şi apă, cu puţină sare de bucătărie. Ea se consumă mai ales proaspătă, caldă, dar şi după răcire, şi ţine locul pîinii.

Pîinea cu faină de porumb. Uneori faina de porumb se foloseşte şi în panificaţie, înlocuind o parte din faina de grîu. Făină de grîu cu faină de porumb este mai umedă şi mai puţin crescută decît

Coala

ModCoala


aceea din grîu curat şi are miezul mai sfarîmicios. Se poate obţine totuşi o pîine buna (cu un adaos de mălai de 20% din cantitatea totală de faină), cînd mălaiul este măcinat fin şi dospirea se face cu un amestec de drojdie şi maia. Dacă mălaiul nu este fin, el trebuie opărit, pe cînd dacă fineţea lui se apropie de aceea a fainii de grîu, el se poate adăuga direct. Este potrivit pentru panificaţie mai ales mălaiul din porumb cu bobul moale, fainos, ca al soiului Dinte de cal, care se macină mai bine.

b. întrebuinţarea ca materie primă în industrieAlături de industria morăritului şi a panificaţiei, multe alte industrii folosesc porumbul ca materie

primă, transformîndu-1 în diferite produse destinate fie hranei omului, fie hranei animalelor, fie unor scopuri tehnice. Locul principal revine şi aici boabelor de porumb ajunse la coacerea deplină.

1. Boabele de porumb. Ele sînt căutate mai ales pentru conţinutul lor ridicat de amidon, respectiv de hidraţi de carbon zaharificabili, pe cînd materiile proteice şi grase nu formează obiect de preocupări decît în legătură cu valorificarea porumbului pentru amidonul său.

Industria, amidonului, dextrinei şi glucozei. împreună cu cartofii., porumbul ocupă în numeroase ţări, printre care şi ţara noastră, un loc însemnat în producţia de amidon pentru scopuri alimentare sau tehnice. Alături de amidon rezultă o serie de produse secundare de mare valoare.

Pentru a se obţine un amidon cît mai pur şi a se recupera totodată celelalte componente preţioase ale bobului, schema generală de fabricaţie prevede o degerminare a acestuia, urmată de operaţii care să permită desprinderea granulelor de amidon, din masa proteică în care ele sînt înglobate în endosperm, şi separarea lor de restul componentelor în întreprinderile mai perfecţionate.

În acest din urmă porumbul este ţinut cîtva timp într-o soluţie apoasă de acid sulfuros, care înmoaie boabele, înălbeşte granulele de amidon şi dispersează materia proteică ce le înconjură. Boabele înmuiate trec la un degerminator, desprinzînd cojile şi embrionii şi sfarîmînd în parte şi endospermul. Se obţine un terci gros, a cărui densitate se potriveşte în aşa fel încît embrionii să poată pluti. Ei sînt daţi de o parte şi, după uscare, se trimit fabricilor de ulei.

Amidonul, după ce i se completează purificarea, prin spălări repetate şi treceri prin site, se usucă sau se prelucrează mai departe în stare umedă, dacă urmează a fi transformat în glucoza.

Principalul produs obţinut prin prelucrarea porumbului în felul descris, amidonul, se prezintă, în stare uscată, sub formă de bucăţi sau de pulbere fină, de culoare albă, şi este considerat de calitate cu atît mai bună, cu cît are un conţinut mai redus de particule de culoare închisă („puncte negre”), de apă, substanţe azotate, grase şi minerale, precum şi de compuşi cu caracter acid. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească amidonul produs în ţara noastră sînt fixate în standardul de stat STAS 7-53.

Amidonul de porumb are întrebuinţări multiple, alimentare şi tehnice, în alimentaţie el se foloseşte la prepararea de sosuri, creme, budinci, biscuiţi, prăjituri, apoi la fabricarea rahatului, jeleurilor, produselor dietetice etc. In tehnică este folosit fie direct, de exemplu ca adaos la săpunurile de toaletă, la pastele de dinţi etc., fie după o prealabilă transformare, prin care se urmăreşte obţinerea unor însuşiri speciale, în legătură cu solubilitatea lui, cu viscozitatea soluţiilor etc. Agenţii de transformare sînt, după caz, căldura, acizii, bazele, oxidanţii, enzimele etc. Prin asemenea procese de transformare, în aşa fel conduse încît să nu afecteze decît relativ puţin structura moleculei de amidon, se obţin diferitele calităţi de amidon cerute de industria textilă (scrobeală), industria hîrtiei etc. Unele amidonuri parţial transformate se folosesc şi în alimentaţie.

Cea mai mare parte a producţiei de amidon de porumb este destinată însă fabricării glucozei. Pentru aceasta se pleacă de la amidonul umed, purificat, care se zaharifică de obicei cu acid clorhidric sau sulfuric, la temperatură şi presiune mărită. Condiţiile de lucru se aleg după produsul dorit, care poate fi siropul de glucoza sau glucoza solidă, cristalizată.

Coala

ModCoala


În ţara noastră se fabrică din amidon de porumb atît glucoza solidă, cît şi sirop de glucoza. Condiţiile de calitate ale acestor produse sînt precizate de standardul de stat STAS 9-49. Ambele se întrebuinţează mult în industria alimentară (fabricarea bomboanelor, răcoritoarelor etc.). Cantităţi mari de glucoza, în diferite grade de puritate, se mai folosesc în tăbăcărie, în fabricaţia fibrelor textile artificiale, în prelucrarea tutunului etc. Cînd are o mare puritate, ea se foloseşte şi în medicină (injecţii intravenoase).

Industria uleiurilor. Embrionii separaţi la prelucrarea porumbului, fie pe cale uscată, fie pe cale umedă, sînt trimişi fabricilor de ulei, spre a fi prelucraţi mai departe, pentru uleiul pe care-l conţin. Mari cantităţi de embrioni de porumb pot proveni şi de la fabricile de spirt.

Uleiul brut de porumb are o culoare galbenă sau galbenă-portocalie şi mirosul caracteristic al mălaiului. După rafinare, el se foloseşte nu numai ca ulei alimentar, ci şi la fabricarea margarinei, apoi ca solvent în industria produselor farmaceutice, cosmetice etc. În stare mai mult sau mai puţin rafinată el se mai foloseşte şi ca material de impregnare, pentru îmbrăcămintea de protecţie, apoi la fabricarea lacurilor si vopselelor, de factisuri, de materiale anticorosive etc.

Uleiul de porumb face parte dintre uleiurile semisicative.Principalele sale caracteristice sînt următoarele:Densitate (la 15°)........................................... 0,920......0,926Punct de congelare......................................... 10.......20°Indice de refracţie (la 20°)............................. 1,469.... 1,474Indice de saponifîcare.................................. 188.......193Indice de iod ................................................ 111.......130Viscozitate (grade Bngler la 20°).................... 10.. ..13În ţara noastră el nu se fabrică decît în cantităţi reduse şi nu se rafinează, folosindu-se numai în

scopuri tehnice (săpun).Ca subproduse valoroase ale fabricării uleiului de porumb amintim lecitina de porumb, care se

obţine prin prelucrarea săpunului de neutralizare (soapstock) format în cursul rafinării uleiului brut şi se foloseşte în industria alimentară (fabricarea margarinei), cosmetică, farmaceutică etc., apoi turtele de presă, respectiv şroturile de extracţie, care se folosesc ca nutreţ. Este de observat că proteina brută a acestor turte şi şroturi are o valoare biologică mult superioară aceleia a proteinei brute din bobul întreg. Cauza este, cum s-a arătat mai înainte, compoziţia ei chimică în bună parte diferită, anume faptul că zeina, proteină de calitate inferioară din punct de vedere biologic, apare în embrion în proporţie cu mult mai mică decît în celelalte părţi ale bobului.

Industria spirtului. Datorită conţinutului său ridicat de amidon, porumbul este o materie primă foarte mult folosită în industria spirtului. Atît amidonul, cit şi dextrinele care-l însoţesc, se pot zaharifica, ceea ce de obicei se face cu ajutorul malţului de orz, si, împreună cu zaharurile aflate de la început în bob, pot suferi apoi acţiunea fermentaţi vă a drojdiilor. După separarea prin distilare a alcoolului etilic, rămîne ca reziduu de fabricaţie un borhot care se foloseşte ca nutreţ, de obicei ca atare, în stare umedă. El poate fi supus însă şi unei uscări.

Industria berii. Principala materie primă amidonoasă folosită la fabricarea berii este, cum se ştie, orzul (orzoaica). Aceasta are însă adeseori un conţinut prea ridicat de compuşi cu azot, ceea ce poate compromite calitatea produsului final. În asemenea cazuri se recurge la adaosuri de materii amidonoase mai sărace în substanţe proteice.

Una din ele este porumbul, sub formă de crupe, respectiv de fulgi sau grisuri. Nu se folosesc boabele ca atare, deoarece conţinutul lor ridicat de materii grase are o influenţă dăunătoare asupra fineţei şi gustului berii.

Coala

ModCoala


Pe lîngă că permite echilibrarea compoziţiei mustului de fermentare, porumbul face berea mai bogată în extract. El are şi avantajul de a fi mai ieftin decît malţul de orz.

Industria drojdiei presate. Alături de melasa de sfeclă de zahăr, industria drojdiei presate, necesare panificaţiei, foloseşte şi alte materii capabile să fie transformate în musturi zaharate. Printre ele se găseşte şi porumbul, care prin conţinutul său ridicat de hidraţi de carbon zaharificabili este deosebit de indicat în acest scop. La noi acest procedeu încă nu a pătruns.

Alte industrii de fermentaţie. În parte tot cu ajutorul drojdiei de bere, pusă însă în condiţii speciale de activitate, iar în parte cu ajutorul altor microorganisme, se mai pot obţine pe cale fermentativă, din musturile zaharate preparate din porumb, un mare număr de alte substanţe organice de mare valoare, cu utilizări alimentare sau tehnice. Se pot fabrica astfel: aldehida acetică, acetona, alcoolul propilic, alcoolul butilic, 2,3-butilen-glicolul, glicerina, acetil-metil-carbinolul, acizii formic, acetic, butiric, caproic, capnlic, oxalic, succinic, fumărie, lactic, piruvic, gluconic, oxigluconic, citric.

Pentru unele din aceste produse (ca acetona, alcoolul butilic, glicerina, acidul lactic) se poate folosi direct porumbul brut sau degerminat, pentru altele (butilen-glicol) este preferabil să se plece de la amidonul separat din bob, respectiv de la glucoza obţinută prin zahariflcarea lui (acid citric etc).

c. Porumbul în alimentaţia animalelorŞtiuleţii de porumb pentru boabe. Toamna, la recoltarea porumbului, o parte din ştiuleţi, datorită

faptului că nu ajung încă la coacere completă, se dau treptat în hrana animalelor, tocîndu-se mărunt, pe măsura consumului. Fiind suculenţi (20 – 40% apă) şi bogaţi în substanţe hidrocarbonate, sînt preferaţi îndeosebi de taurine şi porci. De asemenea, în unele regiuni se mai obişnuieşte a se da animalelor, chiar în cursul anului, ştiuleţii de porumb uscaţi împreună cu boabe, sub formă de uruială.

În schimb, poate fi folosit în hrana taurinelor şi ovinelor, dar cu multă atenţie, deoarece uruială din ştiuleţi cu boabe fiind higroscopică, se alterează uşor, provocînd intoxicaţii şi îmbolnăviri printre animale.

Pentru a îmbunătăţi calităţile nutritive ale uruielii din ştiuleţi, în S U.A se practică amestecarea ei cu melasă şi uree.

Tărîţele de porumb. Sînt produse rezultat de la industria morăritului, în urma decorticării şi măcinării boabelor. Ele sînt constituite din particule de coji de diferite dimensiuni, conţinînd şi puţine substanţe făinoase. Valoarea nutritivă a tărîţelor diferă după gradul de măcinare şl felul extracţiei: la o extracţie mare de făină, ele au un procent ridicat de celuloză şi un conţinut mic de substanţe extractive neazotate, iar la o extracţie mai mică conţin şi oarecare cantităţi de faină, care le ridică valoarea nutritivă.

Tărîţele de porumb. Se pot folosi în hrana tuturor animalelor, îndeosebi a taurinelor. Porcii supuşi îngrăşării nu le digeră bine, de obicei, pentru această specie ele se fermentează cu drojdie. Tărîţele se dau în hrană umezite şi amestecate cu alte nutreţuri suculente sau pot fi folosite la fabricarea brichetelor furajere şi la compunerea raţiilor împreună cu alte nutreţuri concentrate.

Porumbul degerminat. Rezultă în urma extragerii germenilor (embrionilor) din boabe, cu ajutorul unor instalaţii speciale. Este foarte bogat în substanţe extractive neazotate şi mai sărac în grăsimi. Sub această formă, el nu are efect defavorabil asupra calităţii grăsimii la porci sau asupra untului de vacă.

Germeni de porumb. Se caracterizează printr-un conţinut ridicat de grăsimi (14,60%), de proteine (13,66%) şi substanţe extractive neazotate (49,96%). Au o valoare hrănitoare mare - 1,38 unităţi nutritive şi 106 g proteină digestibilă la un kilogram de nutreţ.

Coala

ModCoala


Borhotul de porumb de la industria alcoolului. Boabele de porumb servesc şi ca materie primă la prepararea alcoolului. Rezidul obţinut în urma acestui proces de fabricare îl formează borhotul proaspăt de porumb, el se caracterizează printr-un conţinut mare de apă (91,32% — 91,7%), fapt care îi reduce posibilităţile de înmagazinare şi transport pentru utilizarea la distanţe mari. De asemenea, în contact cu aerul, borhotul de porumb se alterează uşor, devenind acru, apoi mucegăieşte şi putrezeşte.

La fabricile de prelucrare, prevăzute cu îngrăşătorii mari de animale, borhotul proaspăt se conservă prin fermentaţie lactică, fie simplu, fie în amestec cu nutreţuri fibroase, paie sau coceni tocaţi, pleavă etc.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

IV DESCRIEREA PROCESULUI TEHNOLOGIC DESFĂŞURAT ÎN MOARĂ.

Pregătirea pentru măciniş la mori trebuie să asigure în mod continuu partida de cereale necesare producţiei, cum şi reducerea acestora la indicii normelor de calitate. Secţia de curăţat cereale, în procesul de pregătire, poate asigura pregătirea cerealelor în anumite însuşiri de măciniş sau de panificaţie. De aceea, calitatea cerealelor depozitate în magaziile morii se determină prin condiţionare limitativă.

În secţiile de curăţat cereale, în procesul de pregătire a acestora pentru măciniş, calitatea lor se îmbunătăţeşte suplimentar, aducîndu-le pînă la condiţiile bazice, care sînt norme de calitate ce asigură fabricarea unei producţii de calitate înaltă.

Schemele tehnologice se alcătuiesc pentru cerealele ce corespund condiţiilor bazice de calitate.La măcinişul pe calităţi, în curăţătoria morii normele calităţii bazice prevăd separarea pînă la

2,0%. Şi la măcinişul integral normele de conţinut de corpuri străine în boabe sînt aceleaşi.Pentru funcţionarea fără întrerupere a morii, curăţătoria trebuie să aibă o capacitate de producţie

mai mare cu 10…20% de cît capacitatea morii, care poate varia.Procesul de pregătire a cerealelor pentru măciniş se împarte în trei stadii:Primul – curăţirea masei de boabe, separarea corpurilor după lungimea, lăţimea, grăsimea şi

însuşirile aerodinamice;Al doilea – Condiţionarea boabelor – încălzirea spălarea sau decojirea umedă, tratamentul termic,

umectarea, odihna şi reducerea cenuşii;Al treilea – curăţirea finală – reducerea cenuşii, separarea impurităţilor după lungime, lăţime,

grosime, masa specifică, umectarea înainte de şrotul I.Secţia de curăţire a morii este formată din curăţătoria neagră şi albă.În cadrul curăţătoriei negre se separă toate corpurile străine (praful mineral, pămîntul, nisip,

pietriş), seminţele degradate şi cele de buruieni.La curăţătoria albă se execută prelucrarea învelişului boabelor cu ajutorul decojitoarelor, urmată

de separarea boabelor de resturi organice şi de brizură de boabe.Pregătirea porumbului în vederea transformării în produse finitePregătirea porumbului pentru transformarea în diferite produse finite cuprinde două faze

distincte: separarea corpurilor străine ş; separarea germenilor ( vezi fig de mai jos).Prima fază, datorită uniformităţii gamei de corpuri străine prezente în masa de boabe de porumb,

în comparaţie cu alte cereale, este relativ simplă. Cea de-a două fază tehnologică este mult mai complicată. Germenul nu trebuie separat oricum, în sensul tratării lui ca un deşeu, ci prin valoarea lui deosebită în industrie obligă la o prelucrare specială care urmăreşte separarea cît mai curată, însoţită, totodată, de păstrarea integri iţii fiecărui germen pe cît posibil totală.

La aplicarea tuturor metodelor de condiţionare a porumbului tind spre saturarea germenului cu apă, de a-l înmuia maximal si de a-l face elastic, pentru ca acesta din urmă să devină rezistent şi uşor separa. Totodată, se pune sarcina de a majora duritatea pericarpului.

Endospermul constituie partea nutritivă principală a porumbului. Ei trebuie, de asemenea, separat cu multă atenţie de înveliş şi germen. Separarea lui se cere să se facă în particule cît mai mari, pe cît posibil fără părţi transformate în faină furajeră ( pospai ).

Umiditatea optimă a porumbului destinat fabricării mălaiului este de 14... 16 %. Dacă umiditatea este mai mare, porumbul se degerminează greu, iar crupele rămase prin măcinare nu dau naştere la un mălai cu granulaţie optimă. Porumbul cu umiditate redusă dă naştere mălaiului cu granulaţie mică (mălai fin) şi cu multă faină furajeră. Se recomandă ca porumbul destinat degerminării şi fabricării mălaiului să fie uscat natural sau, dacă această condiţie nu poate fi respectată, uscarea trebuie efectuată lent, pentru a nu provoca fisurarea boabelor încă din uscător. Uscarea rapidă, la temperaturi mari,

Coala

ModCoala


Fig.. Schema tehnologică de pregătire a porumbului pentru măciniş1-buncăre de recepţie; 2-cintar automat; 3-separator-aspirator; 4-separator de pietre; 5-

aparat magnetic; 6-aparat de umectare; 7-celule de odihnă; 8-aparate de procentaj; 9-Tansportor elicoidal; 10-degerminator; 11-sită plană; 12-coioană de aspiraţie; 13-separator densimetric.

formează o legătură mai strînsă între germene şi corpul făinos al bobului. Acest fenomen are un efect negativ la degerminare, în sensul că germenele nu rezultă curat şi cu părţi din endosperm ataşate de el.

Înainte de măcinare porumbul este supus unor operaţii prealabile. Trebuie de menţionat, în primul rînd, bateria ştiuleţiior de porumb operaţie prin care boabele sunt scoase de pe rahisul ( ciocan, ciocălău) de porumb.

Baterea boabelor de porumb se execută la aşa-numitele batoze de porumb. Aceste maşini asigură desprinderea integrală a boabelor de pe rahis şi separarea grosieră a boabelor de ciocălău.

Porumbul - boabe este adus la unităţile de morărit şi aici depozitat. Depozitarea se face în vrac sau în saci. Pentru depozitarea în vrac se folosesc magazii plane şi silozuri. Pe măsura necesităţii lor pentru măciniş, din aceste spaţii se scot diverse cantităţi de boabe care se dirijează către curăţitoria morii.

Masa de porumb este caracterizată printr-un anumit conţinut de impurităţi. în rîndul acestor corpuri străine se găsesc: corpuri inerte minerale ( pămînt, nisip, pietre ); corpuri inerte organice ( părţi de tulpină, frunze, păn şi, mătase, pleavă ); seminţe de alte plante de cultură; seminţe" de buruieni; spărturi de porumb şi boabe nedezvoltate; boabe de porumb şi spărturi acerate, putrezite; boabe de porumb şi spărturi arse, cu endosperm distrus total; boabe de porumb seci, strivite, mîncate de insecte mai mult de jumătate; boabe de porumb încolţite.

De evidenţiat, că datorită condiţiilor culturale şi de recoltare, în masa de porumb boabe conţinutul în seminţe de alte plante de cultură şi de buruieni este mult mai mic faţă de celelalte cereale.

Coala

ModCoala


4.1. Descrierea procesului tehnologic realizat în secţiile de producereSchema tehnologică de curăţire a porumbului

Porumbul primit la mori constituie o masă neomogenă, alcătuită din porumb propriu - zis şi impurităţi (pietre, particule de pămînt, corpuri feroase, seminţe de alte cereale şi buruieni, săculeţe cu spori, boabe nedezvoltate, şiştave, mucegăite, încolţite), care trebuie să fie eliminate.

Prezenţa impurităţilor în porumb are un rol defavorabil asupra indicilor de morărit, care poate conduce la:

- închiderea culorii fainii;- alterarea mirosului şi gustului fainii;- scăderea valorii alimentare a fainii;- pericolul de intoxicaţie.De aceea, porumbul înainte de a fi transformat în faină, trebuie supus unei atente curăţiri, în

vederea eliminării cît mai complete a impurităţilor.Curăţirea cerealelor de impurităţi şi condiţionarea acestora se desfăşoară în curăţătorie, care este

parte componentă a morii. Curăţătoria morii este formată din curăţătoria neagră şi cea albă. În cadrul curăţătoriei negre, din porumbul supus prelucrării se separă impurităţile străine - praful, pămîntul, pietrişul şi seminţele de alte culturi.

În curăţătoria albă se desfăşoară condiţionarea, odihna porumbului şi separarea embrionului.În procesele dezvoltate de curăţire a porumbului se aplică tehnologii care cuprind trei faze de

prelucrare, după cum urmează:- faza de precurăţire a porumbului pentru separarea corpurilor străine grosiere înainte de

depozitare;- faza de curăţire a porumbului în vederea continuării procesului de separare a tuturor corpurilor

străine înainte de germinare;- degerninarea prin separarea în mai multe trepte a germenilor şi spărturilor de Pentru curăţire porumbul trece din celula de alimentare care are capacitatea în transportorul cu

banda şi noria Nr.1, de unde este dirijat la cîntarul АД - 50 pentru înregistrarea cantitativă a efectului de precurăţire şi controlul de gestiune. Separatorul –aspirator (А-1) Бис-12 este prevăzut cu două rânduri de site cu diametru de 1,2 mm. După ce boabele de porumb trec prin prima sită care reţine corpurile străine foarte mari (paie, sfori, bucăţi de ciocălăi), ajung pe a doua sită care permite să treacă destul de uşor toate boabele de porumb, reţinînd însă corpurile străine mai puţin grosiere şi corpuri străine mai mici decît boabele de porumb. De la separator, porumbul se dirijează la masa densimetrică РЗ БКТ-100 pentru separarea pietricelelor din masa de boabe. Noria Nr.2 destinată de a ridica boabele la etajul 4 pentru a trece în a II fază de prelucrare a porumbului. În vederea separării în măsură cît mai avansată a învelişului bobului şi germenului şi pentru eliminare gustului uşor amărui pe care îl au în mod frecvent produsele obţinute din endospermul bobului, se prevede condiţionarea porumbului cu apă caldă.

Umectarea cu apă caldă, se efectuează la aparatul umidificator А1-БУЗ. Apa caldă influenţează randamentul şi calitatea produselor finite. Astfel, prin tratarea cu apă rece, urmată de odihnă, creşte randamentul de germeni şi tărîţe şi scade cantitatea de mălai fin obţinută. De asemenea, scade conţinutul în grăsimi şi celuloză a grişurilor mari şi mijlocii pentru loturile cu umiditate mai mare. Umectarea boabelor se desfăşoară pînă la umiditatea de 15 - 16% sau 20 - 22%, după care urmează procesul de odihnă timp de 2 -3 ore în două celule cu capacitatea de 20 tone fiecare. Transportorul - melc УШЧ - 2520 transportă porumbul la noria Nr. 3 pentru a ridica produsul la etajul 4 pentru a fi la trecut prin sită plană 3РШ-6-6М unde mai apoi este transportat separatorul magnetic de impurităţi metalo - feroase.

Coala

ModCoala


Degerminarea cuprinde cîteva faze succesive prin care se ajunge la separarea germenilor eliberaţi de orice alte particule ale bobului.

O primă fază o constituie zdrobirea boabelor de porumb cu ajutorul degerminatorului de tip AI - БB3 în scopul detaşării germenului de pe endosperm. Masa de boabe trecută prin degerminator se îndreaptă la aparatul pneumatic şi spre separatorul magnetic.

Schema structurală de măciniş a porumbului

Procesul de separare

Separarea învelişului Finisarea a tărîţei

Procesul de sortare

Procesul de curăţire a produselor intermediare

Procesul de măcinare

Controlul produsului finit

Procesul de mărunţire

Porum

b

Tărîţă

Făină şi crupe de

porumb

Coala

ModCoala


Curăţătoria morii

Coala

ModCoala


4.3. Procesul de măcinare a cerealelor.

Măcinişul se compune din trei procese de bază, legate unele de celelalte: Şrotarea, curăţirea grişurilor şi dunsturilor, desfacerea grişurilor şi măcinarea.

- Procesul de şrotare – cuprinde două stadii consecutive: obţinerea grişurilor şi dunsturilor de calitatea I şi remăcinarea particulelor sfărîmate, după alegerea grişurilor şi dunsturilor, pentru obţinerea tărîţelor.

- Procesul de curăţire a grişurilor şi dunsturilor se reduce la separarea particulelor bogate în endosperm de particule cu un conţinut mare de învelişuri. Acest proces include 3 faze: sortarea prealabilă a grişurilor şi dunsturilor la site plane curăţirea lor la maşinile de griş şi desfacerea grişurilor la valţuri.

- Procesul de măcinare cuprinde sfărîmarea grişurilor şi dunsturilor de calitatea I şi II, cum şi remacinarea produselor rămase după extragerea din ele a făinei.

4.4.Schema tehnologică de măcinare a porumbului

În figura 2 este prezentată schema tehnologică de măciniş a porumbului în boabe la o moară cu capacitatea de 60 t/24h cu obţinerea mălaiului pe trei sortimente: mălai extra - 15%, mălai obişnuit - 45% şi mălai fin - 18%.

Schema tehnologică prezentată include cinci etape tehnologice: măcinarea spărturii de boabe, sortarea produselor intermediare, curăţirea mălaiului extra, finisarea produselor tărăţoase, controlul produselor finite.

Etapa tehnologică de măcinare a spărturii de boabe rezultate în secţia de curăţire şi pregătire a porumbului - boabe este redusă şi include patru pasaje de măcinare realizată la valţuri de tip A1- BZN. Şrotul III este destinat pentru separarea germenului rămas în masa de miez, iar şrotul IV asigură finisarea produselor tărăţoase.

Mălaiul extra reprezintă o fracţiune de produs, în majoritatea obţinută din zonele sticloase ale bobului de porumb, de o granulozitate cuprinsă între 763 - 596 μ. Este lipsit complet de urme de pospai şi de particule de tărâţe, şi are o culoare foarte pronunţată, deseori de roşcat - aurie şi care este influenţată de subspecia porumbului, de varietatea.

Ca o caracteristică generală a procesului tehnologic, prezentat este faptul că pentru obţinerea mălaiului extra se folosesc maşini duble de gris cu trei rînduri şi site suprapuse. Efectul acestor maşini combinat cu cel al sitelor plane asigură realizarea unui produs finit cu limite de granulozitatea perfect delimitate.

Al doilea sortiment este mălaiul obişnuit care apare ca o fracţiune de amestec de produse din zonele sticloase 619 - 438 µ, obţinut de la pasajele de cernere ale sitei plane. Avînd o prelucrare mai puţin exigentă la maşinile de gris, în el apar particule de înveliş. Are o culoare mai puţin pronunţată de galben spre roşcat.

Al treilea sortiment - mălaiul fin la fel se obţine la pasajele de cernere şi constituie o fracţiune de produs rezultat în cea mai mare proporţie din zonele făinoase ale bobului de porumb. Din aceste motive culoarea este galben deschis, iar granulozitatea este cuprinsă între 329 - 264µ. La noi în ţară pentru preparare mămăligii, care este un aliment de tradiţie al neamului, se foloseşte cu precădere mălaiul la granulaţia mălaiului extra. Celelalte tipuri de mălai cu granulaţia mai mică, la fierbere

Coala

ModCoala


formează cocolaşe şi au o valoare nutritivă mai scăzută. în străinătate mălaiul obţinut din părţile sticloase ale bobului, este folosit la prepararea unei serii largi de preparate: „porridge”, creme, „tortillas”, pâine compusă, paste făinoase, „snack foods”, produse „baby food”.

Din schema prezentată rezultă caracteristicile suprafeţelor de lucru ale valţurilor, ale sitelor folosite pentru cernere, cît şi ale sitelor de la maşinele duble de gris.

După prelucrare produsele rezultate sunt trecute prin separatoare magnetice şi depozitate în silozuri morii pe sortimente, de unde apoi sunt dirijate în secţia de ambalare sau livrare beneficiarilor în vrac.

Coala

ModCoala


Schema de mărunţire şi măcinare

Coala

ModCoala


4.5 Condiţionarea porumbului

Tratarea porumbului cu apă constituie una din principalele etape de pregătire a materiei prime în

procesele tehnologice de fabricare a fainii şi crupelor.

Modificarea calităţii tehnologice a porumbului în direcţia dorită, prin condiţionare, depinde pe de

o parte de proprietăţile naturale ale cerealelor, şi pe de altă parte de metoda şi regimul de condiţionare,

ce determină schimbarea proprietăţilor naturale ale acestora.

Alegerea şi conducerea corectă a procesului de condiţionare presupune cunoaşterea:

- proprietăţile porumbului care sunt supuse transformării în procesul de condiţionare;

- factorii are influenţează porumbul, în timpul condiţionării şi influenţa lor asupra schimbării

proprietăţilor naturale ale lui;

- efectul condiţionării sub aspectul indicilor tehnologici, energetici şi tehnico-economici.

La fabricile de crupe, în principal, se aplică două metode de tratament hidrotermic al boabelor.

Prima metodă cuprinde următoarele faze tehnologice: aburire surtă, uscarea şi răcirea boabelor. A doua

metodă include umectarea şi odihna boabelor, este metoda care se referă la tratamentul hidrotermic al

boabelor de porumb.

Acesta metodă include două operaţii tehnologice: umectarea şi odihna porumbului.

Umectarea boabelor se realizează în diverse aparate de umectare. Imediat după umectare apa se

concentrează în învelişuri umple vasele capilare şi pătrunde în miezul porumbului. Umectarea

învelişurilor întrucîtva le înmoaie, ele devenind elastice. Pătrunderea ulterioară a umidităţii în stratul

exterior al endospermului reduce conexiunea acestuia cu straturile de înveliş. Tratamentul hidrotermic

al boabelor de porumb, de asemenea, contribuie separării eficiente a germenilor. În procesul de

degerminare conexiunea dintre germene şi endosperm se reduce, iar germenul umed rămîne întreg.

Pentru modificarea eficientă a însuşirilor structural — mecanice ale părţilor anatomice ale

părţilor anatomice ale boabelor la umectare se utilizează apă caldă cu temperatura de 35 - 45°C.

Procesul de umectare poate fi înlocuit printr-o aburire de scurtă durată în aburitoare cu acţiune

continuă la presiune aburului de 0,1 MPa. Aburirea realizează nu numai umectare dar şi încălzirea

boabelor. Tratamentul hidrotermic al boabelor de porumb este prezentată în figura 4.5

Coala

ModCoala


Fig. 4.5. Schema tratamentului hidrotermic al boabelor de grîu şi porumb: 1-umidificator; 2-

aburitor; 3-enec; 4-celula de condiţionare a boabelor.

Umiditatea finală a boabelor de porumb după umectare depinde de tipul aestora şi de sortimentul

producţiei finite. La porumb umiditatea finală pote fide 15-16% sau de 19-22%. In primul caz se obţin

crupe mici destinate fabricării pufuleţilor, în al doiea caz se obţin crupe mari destinate fabricării

fulgilor de porumb.

Odihna boabelor de porumb este necesară pentru pătrunderea umidităţii în spaţiul dintre înveliş şi

miez. Durata odihnei boabelor nu depăşeşte 2-3 ore.

Tratamentul hidrotermic determină modificări ale proprietăţilor mecanice ale părţilor anatomice

ale boabelor. învelişurile avînd o structură coloidală capilar poroasă, absorbînd apa îşi măresc

rezistenţa la acţiunile mecanice.

Metoda şi regimurile principale de tratament hidrotermic ce sunt recomandate pentru boabele de

porumb sunt arătate în tabelul 4.1

Metodele şi regimurile principale

Tabelul 4.1.

Cereala Metoda şi regimul

Porumb pentru erupt pe 5 numere

Umectare pînă la 15-16% cu apă caldă la temperatura de 40°C. Durata odihnei 2-3 ore.

Porumb pentru fulgi şi pufuleţi

Umectare pînă la 19-22% cu apă caldă la temperatura de 40°C. Durata odihnei 2 ore.

Tratamentul hidrotermic al boabelor culturilor crupificabile este procedeul cel mai important în

ce priveşte ameliorarea proprietăţilor tehnologige şi influenţează la majorarea randamentului şi calităţii

crupelor, la reducerea randamentului de spărtură şi faină furajeră.

Coala

ModCoala


4.6. Descrierea utilajului cercetat

Pentru producerea a unei faini şi crupe de calitate bună, pentru curăţarea şi măcinarea porumbului sunt folosite un număr mare de utilaje de capacităţi mari. Din toate utilajele care participă la prelucrarea porumbului vom descrie unele din ele:

- Separator - magnetic;- Degerminator;- Valţ;Degerminator. În vederea prelucrării industriale a porumbului în scopuri alimentare este necesară

degerminarea lui. Degerminatorul de porumb este folosit pentru zdrobirea porumbului şi extragerea din el germenele. Acest utilaj cuprinde un şir de calităţi, şi anume: compactitate, reglaje permanente în funcţionare, simplicitatea schimbării organelor. Boabele de porumb intră în maină prin gura de alimentare - 1 şi sunt preluate de aripioarele elicoidale - 2, care le proiectează către zona cu ştifturi - 3. Boabele sunt descojite intensiv între statorul - 5 şi ştifturile rotorului - 6 suferind, în acelaşi timp, şi spargere. Cernutul format din particule de tărîţe, germeni şi particule fine trece prin sita - 8 şi se evacuează prin tremia - 10, iar refuzul eliberat de înveliş şi particule fine se evacuează prin racordul - 9. Degerminarea este influenţată de distanţa care se poate modifica prin reglarea şuruburilor - 7 sau modificarea poziţiei contragreutăţilor - 4.

Fig.3 Degerminator de porumb.Separator magnetic. Masa de cereale este impurificată cu corpuri străine metalice pe tot

parcursul proceselor tehnologice, începînd chiar la recoltare. Totodată, corpurile feroase pot nimeri şi în produsele intermediare de măciniş şi în produsele finite.

Totodată, necesitatea separării corpurilor metalice este impusă şi de cerinţele standardelor de ramură faţă de calitatea produselor finite - lipsa în acestea a corpurilor metalomagnetice.

Coala

ModCoala


Fig. 4. Separator magnetic.

Funcţionarea, produsele cerealiere sunt alimentate prin racordul 9, apoi produsul alunecă pe planurile înclinate. Eventualele impurităţi metalice sunt atras de magneţii permanenţi astfel încît cerealele curăţate de corpuri feroase se evacuează prin gura de evacuare 9'. Pereţii rabatabili 8, 8', 8" se deschid şi se curăţă particulele feroase reţinute de magneţi.

Valţul. Valţurile sunt destinate mărunţirii boabelor şi produselor de prelucrare şi constituie unele din maşinele de bază în procesul de fabricaţie a fainei. Organele de lucru al valţului sunt două perechi de tăvălugi măcinători, aşezaţi orizontal sau diagonal.

1- bunăr de alimentare; 2 – cuţite pentru curăţirea suprafeţei tăvălugilor netezi; 3 –tăvălugul măcinător rapid fix; 4 – cilindru de alimnae rapid; 5 – şnec cu palete; 6 – sesizor de nivel; 7 – tub de alimentare; 8 – axa peretelui rotativ; 9 – manetă de fixare a peretelui rotativ, 10 – clapetă de distribuire uniformă a produsului toată lungimea cilindrului de alimentare; 11 – şurub de reglare a poziţiei clapetei; 15 – perii de curăţit suprafeţele tăvălugilor

.Fig. 5 Valţ dublu de tip A1 -B3H.

Coala

ModCoala


4.6. Perspectivele tehnologiei de producere a produselor în baza componentelor expandate

D.Nicolaeva, M. Podogova - Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice în Industria Alimentară, S. Sluhinschii - SRL "Policom-Prim".

Moldova în prezent, în raţiile de alimentare ale populaţiei creşte considerabil rolul produselor instant (gata pentru consum), precum şi a celor dietetice, curativ-profilactice, terapeutice pe bază de culturi cerealiere.

A crescut necesitatea produselor instant cu conţinut înalt de proteină şi fibre vegetale alimentare. În alimentaţia populaţiei din ţările în curs de dezvoltare din spaţiul post-sovietic, în particular Moldova, există un mare deficit de proteină, deoarece în prezent creşterea animalelor se află la un nivel foarte jos. Apropo, chiar şi creşterea animalelor suferă un deficit de nutreţuri proteice.

Se încearcă de a completa acest deficit prin consumul hranei proteice vegetale, în special proteine de soia importate, atât pentru prelucrare în ramura de prelucrare a cărnii, cât şi în alimentarea individuală.

Între timp, în regiunile noastre sudice pot fi cultivate şi sunt cultivate recolte mari de leguminoase cultivate pentru boabe (fasole, mazăre, năut, linte şi aceeaşi soia).

Dar chiar dacă sunt cultivate, prelucrarea lor industrială este destul de limitată. Conserve practic nu se produc (cu excepţia mazării verzi) din cauza complexităţii procesului de prelucrare a boabelor uscate de leguminoase. Producerea altor tipuri de conserve sau produse instant din cereale absentează absolut.

Acelaşi lucru cu cerealele de bază - porumbul, grâul se prelucrează în special pentru faină şi crupe, iar ovăzul în ultimul timp pentru producerea fulgilor de ovăz, alte culturi cerealiere nu se utilizează deloc, decât doar pentru producerea crupelor obişnuite.

Produsele instant au modificat obiceiurile alimentare şi au devenit una dintre formele tradiţionale de alimentare în toată lumea, ele sunt utilizate pe larg şi de populaţia multor ţări în calitate de dejunuri gata, produse de alimentare sănătoasă. în SUA, de exemplu, piaţa produselor gata pentru consum şi a gustărilor uşoare creşte anual cu 3 %. La noi această cerere, precum şi cererea pentru produsele alimentare proteice este satisfăcută prin importuri.

Pentru fabricarea produselor instant se utilizează cele mai dese ori tehnologia expandare. Tehnologia de expandare este unul dintre procesele cele mai de perspectivă şi de înaltă eficienţă,

care combină prelucrarea hidrotermică şi mecanică a materiei prime, ceea ce permite de a obţine produse şi componente de generaţie nouă cu proprietăţi prestabilite, cu o structură nouă, produsele instant.

La prelucrarea prin expandare a materiei prime cu conţinut de amidon şi proteină pot fi obţinute un şir de avantaje în comparaţie cu tehnologiile tradiţionale.

Aceste avantaje rezultă din faptul, că la o prelucrare unică de scurtă durată este posibil:• de a obţine produse gata pentru consum sau componente, care posedă o capacitate înaltă de

reţinere a apei şi a grăsimii, precum şi produse gata pentru consum;• de a ridica gradul de asimilare a materiei prime şi gradul său de utilizare;• de a reduce gradul de contaminare microbiană a materiei prime şi de a neutraliza

componentele antinutritive termolabile ale leguminoaselor.Fiecare dintre componentele materiei prime în procesul de expandare sunt supuse unei serii de

modificări.Amidonul nativ în timpul expandărei este supus hidrolizei, ca urmare solubilitatea şidigerabilitatea sa sporeşte. Amidonul se leagă parţial cu lipidele şi proteinele.

Coala

ModCoala


Moleculele de proteine la expandare se desfac structural, se denaturează uşor, are loc mărirea cantităţii de peptide şi aminoacizi liberi şi, prin urmare, creşte digerabilitatea acestora, iar proteinele - fermenţi antinutritive de leguminoase, inhibitori de tripsină îşi pierd activitatea sa - se denaturează.

Lipidele la expandare îşi păstrează proprietăţile, deoarece are loc inactivarea fermenţilor oxidanţi (ale lipazelor şi lipoxigenazelor), care contribuie la oxidarea lipidelor, deşi este evident că din cauza porozităţii obţinute în procesul de expandare, oxidarea lipidelor ar putea decurge mult mai repede, decât în materia primă iniţială.

Astfel, este evident, că prelucrarea prin expandare este de perspectivă la prelucrarea boabelor uscate de culturi cerealiere şi leguminoase şi pentru a obţine componente funcţionale în baza acestora, din care este uşor de creat cele mai diverse produse.

La ICSPTIA (Republica Moldova) s-a elaborat tehnologia de prelucrare a boabelor de culturi cerealiere şi leguminoase cu obţinerea fainii-extrudate-din 9 tipuri de materii prime, fainii instant, care poate fi utilizată în cele mai diverse ramuri ale industriei prelucrătoare (Condiţii tehnice „Făina din prelucrarea prin extrudare din culturi cerealiere şi leguminoase cultivate pentru boabe" PT MD 67-00411795-175:2003). Elaborarea s-a efectuat fiind utilizat extruderu-1 pentru cereale 33-150 de la Uzina din Cherkassy „Elevatormaş", instalat la baza firmei "Policom-Prim" (Floreni, Republica Moldova). Produsele, fabricate după tehnologiile elaborate, sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova în calitate de produse alimentare (componente), termenii stabiliţi de păstrare a acestei faini - 12 luni, fără semne de destrucţie oxidativă a lipidelor şi a altor componente. În baza acestei faini, de exemplu, din fasole, mazăre, năut, linte, soia - în industria conservelor pot fi fabricate conserve în cutii de pateuri vegetariene, caviar cu materii prime de legume, paste proteice.

În baza fainii expandate (din grâu, porumb, (sorg) pot fi fabricate dejunuri uscate, atât din culturi cerealiere, cât şi din culturi leguminoase cultivate pentru boabe (cipsuri, pesmeţi, muesli, snacks etc), precum şi texturate din leguminoase (soia) - supliment nutritiv proteic. În baza fainii expandate pot fi fabricate noi produse de panificaţie îmbogăţite cu proteine, produse noi în ramura de prelucrare a cărnii, cu utilizarea materiei prime autohtone, neimportate.

Şi, în sfârşit, în baza fainii expandate pot fi create produse pentru alimentaţia dietetică, sănătoasă, vegetariană, îmbogăţite cu componente speciale, conserve vegetariene, uşor asimilabile şi digerabile şi uşor preparabile.

Institutul nostru (ICSPTIA) a elaborat documentaţia tehnică, care este aprobată în condiţii industriale:

• Tehnologia fabricării produselor de conserve vegetariene cu utilizarea fainii expandate. Condiţii termicele PT MD 67-00411795-135:2000 „Pateuri vegetariene"; . Condiţiile tehnice „Produse din leguminoase" PT MD 67- 00411795-183:2003;

• Condiţiile tehnice „Făină alimentară de soia cu conţinut deplin de grăsimi" PT MD 67-06815708-001:2000.

În Moldova dezvoltarea şi utilizarea tehnologiilor de extrudare pentru fabricarea produselor alimentare se află la etapa iniţială. Producerea nutreţurilor proteice din soia cu ajutorul tehnologiilor de extrudare a fost asimilată de Compania "Policom - Prim", care utilizează expanderele „CherkassyElevatorMaş".

Asistenţa tehnologică la elaborarea unor noi tipuri de produse este acordată de colaboratorii ştiinţifici ai Institutului de Cercetări Ştiinţifice şi Proiectări Tehnologice în Industria Alimentară din Moldova (ICSPTIA), or. Chişinău.

Coala

ModCoala


4.7. Procesul tehnologic de fabricare a pufuleţilor de porumb.Linia tehnologică de prelucrare a pufuleţilor de porumb.

Caracteristica produsului, materiei prime şi a semifabricatelor.

Produsele obţinute din porumb şi alte seminţe se prelucrează în formă de fulgi, pop-corn şi bastonaşe. Ele pot fi întrebuinţate direct în alimentaţie şi nu necesita nici o preparare suplimentară.

Seminţa de porumb se împarte în 9 clase în dependenţă de formă şi culoare. în producerea concentratelor alimentare se întrebuinţează porumbul dinţat galben şi alb. Fulgii se produc din porumb sau din crupele mascate ale porumbului, obţinute din seminţe dinţate, semidinţate şi sticloase.

Particularităţile producerii şi întrebuinţării produsului obţinut.Fabricarea pufuleţilor se înfăptuieşte la linii mecanizate ce permit saltul de producere a unui fel

de crupe la altul. Principalele operaţii ale acestui proces sunt: curăţirea şi spălarea, condiţionarea şi odihna crupelor de porumb şi prelucrarea termică ( fierberea, uscarea). La curăţire şi spălare are loc separarea corpurilor străine şi înlăturarea diferitor impurităţi. În procesul de fierbere are loc acţiunea hidrolitică a umedităţii asupra substanţelor uscate din amestec, totodată şi schimbări ireversibile în complexul de albumine şi hidraţilor de carbon. La uscare se petrece evaporarea umidităţii şi au loc aşa modificări în componenţa structurii crupelor care influenţează asupra proprietăţilor gustative şi de consum în produsul obţinut. Întrebuinţarea băii cu abur va permite strivirea mai uşoară a crupelor pentru a da granulelor forma fulgilor.

Una din cele mai importante etape este procesul de deshidratare cu o prăjire superficială a pufuleţilor, ei se emit cu un aspect plăcut utilizaţi direct în alimentaţie. Termenul de păstrare în ambalaj special se marchează pe un an, de aceea fabricarea lor se face în zonele de cultivare a acestor culturi cerealiere. Pentru transportare producţia se aşează în cutii de carton, se aranjează pe un suport în cîteva rînduri şi se deplasează în transportul special auto sau feroviar.

Etapele procesului tehnologic.

Fabricarea fulgilor de porumb e alcătuită din următoarele etape.■ pregătirea materiei prime pentru fabricare: păstrarea, înlăturarea corpurilor străine, calibrare;■ spălarea;■ condiţionarea şi odihna crupelor;■ pregătirea siropului din amestec de zahăr şi sare■ prelucrarea termică ( fierberea crupelor)■ gomflarea şi rîcirea crupelor în fulgi■ prăjirea superficială a fulgilor■ adăugarea suplimentelor■ analiza , sortarea şi răcirea■ ambalarea, depozitarea şi păstrarea producţiei finite.

Caracteristica complexului de utilaje.

Primele etape tehnologice ale procesului de producere a fulgilor se efectuează cu ajutorul grupei de utilaje destinate păstrării, transportării şi pregătirii pentru fabricarea materiei prime ca: crupele, apoi zahărul şi alte adaosuri întrebuinţate. Pentru păstrarea materiei prime se folosesc bunchere metalice şi din beton armat.

La întreprinderile cu capacităţi mici se utilizează transportoare mecanice, elicoidale, cu bandă şi norii, iar la cele de capacitate mare—transportul pneumatic 5. soluţiile semifabricatelor se pompează

Coala

ModCoala


cu ajutorul pompelor. Pregătirea materiei prime se face cu ajutorul cernătoarelor, aparatelor de curăţire, separatoarelor magnetice, filtrelor şi utilajelor auxiliare.

Linia principală de producere este compusă din aparatele de fierbere şi aburire, cuve, uscătoare, bunchere speciale pentru temperarea produsului. Acest complex constă din dozatoarele crupelor, apa şi soluţiile semifabricatelor, instalaţiile de amestecare şi agregatele de fierbere şi uscare.

Următorul complex al liniei de producere conţine utilaje de aburire, zdrobire, prăjire superficială a fulgilor, dozarea şi amestecarea componenţilor.

Utilajul de la sfîrşitul procesului tehnologic asigură ambalarea, păstrarea şi transportarea produsului finit. El conţine utilajele de împachetare şi despachetare, transportoare şi depozite produse.

Fulgii de porumb se produc după schema tehnologică prezentată în desen.Caracteristicile tehnice ale liniei

Productivitatea 80 kg/24h Consumul de energie 80 KW/h Suprafaţa ocupată 20-30 m2

Personal tehnic 2 oameni

1-Aparat de ferbere 2-Uscător cu microunde 3- Dozator 4- Utilajul de transport

4.8 Dispozitivele şi principiul de lucru al instalaţiilor.

Crupele de porumb primite în secţie sunt curăţate de impurităţi la separatorul 1.Acest separator este dotat cu site metalice, la care diametrele orificiilor diferă: la primele orificii

cu diametrul 10mm; pentru sortare cu diametrul orificiilor 5mm- pentru impurităţi mai mare ca granulele crupelor; la descărcare cu diametrul de 2mm pentru impurităţile mai mici ca crupele.

Cu ajutorul sistemului de aspirare se îndepărtează impurităţile mai uşoare, cu separatoarele magnetice impurităţile metaloferoase.

Granulele curăţate sunt spălate în maşina de umectare cu apă caldă la t0 40-450C. Aici se înlătură toate impurităţile ce nu s-au îndepărtat în separatorul 1.

Coala

ModCoala


La această spălare umiditatea se măreşte cu 22...25%. crupele spălate se trec în şnecul de aburi 3 sub presiunea de 0,15 MPa în decurs de 2...3 min şi mai apoi se transferă în buncherele 4 pentru odihna în decurs de 1...4 ore.

În procesul de spălare umectare şi odihnă se gomflează particulele de amidon şi substanţele proteice din crupe. Aceasta contribuie pe parcurs în procesul de fierbere la denaturarea proteinelor şi formarea cleiului de amidon.

Crupele condiţionate se transportă în aparatul de fierbere 5 unde concomitent prin dozatorul 6 se adaogă soluţie amestecului de sare şi zahăr.

Siropul de zahăr pentru fierbere şi prepararea glazurei se pregăteşte cu instalaţiile: sita vibraţională22 unde se cerne sarea, vanil pentru măsurarea sării 23, cernător pentru zahăr 24, dozatorul de apă 25, disutorul 26, filtru pentru soluţie 27 şi pompele 28.

Siropul întrebuinţat la fierberea crupelor conţine zahăr tos, sare şi apă.De obicei siropul se pregăteşte pentru fierberea a 800 kg de crupe cu umiditatea de 15%.Pentru aceasta se ia 39,6kg zahăr tos, 19,8kg sare şi150...160kg apă. Se prepară soluţia în

disutorul 26 unde se adaogă zahăr tos, sare şi se amestecă cu apă.Soluţia se aduce pînă la fierbere se filtrează cu pompele 28 se pompează la dozatorul 6 în secţia

de fierbere. Fierberea crupelor de porumb în sirop continuie 2 ore din momentul în care presiunea aparatului e de 0,15 Mpa pînă la umiditatea la umiditatea de 27...30%. în procesul de fierbere substanţele proteice din crupe sunt supuse diferitor modificări. Amidonul se transformă în substanţă cleioasă şi parţial se dextrinizează.

Iar cleisterizarea se petrece prin absorbţia apei de către amidon, avînd ca urmare mărirea substanţelor solubile. Albuminele se coagulează eliminînd umiditatea. Coagularea substanţelor proteice majorează asimilarea produsului de către organism.

Crupele în procesul de fierbere capătă o nuanţă de cafeniu-deschis. Gradul de colorare depinde de prezenţa melanoidinelor, care se formează în urma reacţiei dintre monozaharide şi aminoaclizii crupei. După finisarea fierberii crupele se răstoarnă în cuva de evaporare şi se menţin pînă ating umiditatea de 25...28%, de unde cu mecanismul de capsare se distrug aglomerările formate, şi se transportă în tava unită cu transportul uscătorului cu microunde 7. Temperatura agentului termic la uscarea granulelor de porumb se fixează de 80...850C. crupele de porumb pentru fulgi se usucă pînă la umiditatea de 18%.

Prin întrebuinţarea uscătoarelor cu bandă produsul va fi uscat pe ultima bandă ea fiind tratată din interior cu un get de aer rece.

Produsul uscat şi răcit se temperează ( se lasă spre odihnă) în buncherele speciale 8 în decurs de 6...8 ore—pentru crupele din seminţele dinţate şi semidinţate şi 10...12 ore pentru porumbul sticlos.

După aceasta ele se încălzesc şi se umectează cu abur sub presiunea de 1 Kpa în şnecul de aburire 10 pînă la umiditatea de 20-22%.

Dacă crupele vor conţine o umezeală mai mică atunci la strivire se vor fărîmiţa. Crupele cu umiditate mai mare se vor lipi de valţuri şi fulgii se vor frînge. Crupele aburite se strivesc pe foile subţiri ale utilajului de zdrobire 11.

Grosimea foilor se reglează cu distanţa spaţiului liber dintre valţuri. Producţia de calitate superioară se obţine în rezultatul rumenirii fulgilor de grosimea 0,25...0,4mm.

Produsul strivit din aparatul de zdrobire 11 se transferă la sită 12 dotată în partea inferioară cu 2 nivele pentru separarea particulelor fărîmiţate.

Primul nivel este o sită cu diametrul orificiilor de 6 mm, particulele fărîmiţate trec prin această sită şi se opresc la al doilea nivel rostogolindu-se în cutia de resturi. După separarea particulelor mărunte fulgii se pregătesc superficial rumenindu-se la plita de gaz 13 la t0 200...5000cv pe parcursul a 2...3 min. Umiditatea lor e de 3,0-5,0%, fulgii obţinuşi se sortează la sita vibraţională 14 se răcesc şi se analizează la transportul 15 se ambalează la maşina automată 16 cutiile se împachetează cu hîrtie

Coala

ModCoala


„craft” la maşina automată 17. fulgii acoperiţi ci zahăr glazurat după uscarea şi sortarea la sita vibraţională 14 ei sunt transformaţi la aparatul 18 pentru glazurare în acest utilaj ei sunt stropiţi cu sirop de zahăr din vasul 20

Glazura pentru acoperirea fugilor se pregăteşte în disutorul 26. în disutor se adaogă apa şi zahărul măcinat preventiv la 7,5 părţi de zahăr se adaogă 9,5 părţi apă. Soluţia se fierbe pînă la un conţinut de zaharoză de 74-76%. La sfărşitul fierberii se adaogă vanilie. Soluţia pregătită de filtrează şi se pompează în vasul 20. însă fiindcă temperatura siropului trebuie să fie permanent 80-85 0C , în interiorul vasului 20 sunt montate serpentine ( ţevi cu spirală ) pentru aburi cu ajutorul cărora se menţine temperatura indicată. Fulgii glazuraţi la ieşire din aparatul 18 se răcesc cu getul de aer rece şi se cern , apoi sunt transferaţi la maşina de ambalare 19. cutiile obţinute sunt împachetate la aparatul 21.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

V. CONTROLUL TEHNIC DE CALITATEPentru toate culturile prelucrate la fabrice sunt prevăzute anumite acte normative care

reglementează atît calitatea materiei prime cît şi produsele finite. Laboranţii controlului tehnic de calitate efectuează controlul calităţii materiei prime la punctul de recepţie. înainte de a descărca materia primă se recoltează probe şi se fac analizele necesare pentru a stabili dacă materia primă se ia în prevederile standardelor de stat. Calitatea materiei prime recepţionate trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute în „Regulamentul conducerii procesului tehnologic”. Materia primă cu conţinut sporit de umiditate este depozitată în spaţii separate şi imediat uscată, iar masa de boabe cu conţinut ridicat de corpuri străine este curăţat în turnul cu instalaţii a silozului de cereale sau în magaziile de depozitare.

Controlul eficienţei procesului tehnologic de pregătire a materie prime se face la punctul de primire se face la punctul de intrare în faza de transformare în produs finit. Acest control se efectuează la analiza masei de boabe curăţate cu determinarea cantităţii de corpuri străine. Totodată, toate corpurile străine se distribuie pe corpurile străine mici, mari, uşoare, minerale, vătămătoare, pentru ca apoi să se determine care utilaj tehnologic mai eficient. Se verifică corectitudinea sortării masei de boabe după dimensiuni. Nimerirea fracţiunii de boabe mici aduce la reducerea considerabilă a extracţiilor de crupe şi a calităţii produselor finite.

În afară de determinarea eficienţei de curăţare a materiei prime obligatoriu se verifică calitatea deşeurilor obţinute (conţinutul cu miez, de coji şi de impurităţi). În acele cazurile cînd în deşeurile nimeresc peste 2% de boabe dezvoltate şi sănătoase analiza deşeurilor se repetă, iar probele se iau nemijlocit de la utilaje tehnologice. Deficienţele descoperite se aduc la cunoştinţa toate cazurile, în scris, şeful de producere pentru ca acesta să ia măsuri de remediere.

O atenţie deosebită trebuie acordată tratamentul hidrotermic al boabelor. La această operaţie tehnologică sunt dirijate boabe preliminar curăţate de impurităţi şi uniforme în conţinut de umiditate.

Organele controlului tehnic de calitate efectuează controlul calităţii produsului finit la ieşirea din fabricaţie, înainte de a fi realizată depozitarea şi ambalarea acestuia. Pentru aceasta, peste fiecare 2 ore se iau probe de analize şi se stabilesc indicii de calitate care indică imperfecţiunile procesului tehnologic. O dată în schimb din probele se face o probă medie, pentru ca să se determine indicii de calitate prevăzuţi în standardele de stat.

Conform rezultatelor de analize se stabileşte tipul fainei, care se indică pe etichetele de pe ambalaj. Cu ajutorul acestor rezultate se întocmeşte extracţia întregului asortiment de faină fabricată.

În caz de constatare a fabricării fainii nestandarte şeful unităţii controlului tehnic de calitate interzice procesul fabricării ulterioare acesteia. Totodată laboranţii controlului tehnic de calitate supraveghează indicii de calitate a produselor derivate, care trebuie să corespundă condiţiilor tehnice actuale.

În secţia de depozitare producţie finită este stivuită pe tipuri şi pe data ambalării.Pe fiecare stivă se agroşează o etichetă cu indicarea datei de recepţionare a gramajului şi a

calităţii făinurilor. Ulterior în această etichetă se înscriu rezultatele analizelor de controlul tehnic de calitate realizate pe parcursul întregului timp de depozitare.

Înainte de livrare spre consumatori organele controlului tehnic de calitate efectuează un nou control al calităţii crupelor. În caz de depistare a necorespunderii indicilor de calitate cu cei stabiliţi în standardele de ramură, producţia finită este reîntoarsă la prelucrare.

Organele controlului tehnic de calitate supraveghează oportunitate şi eficienţa combaterii rozătoarelor în corpurile de producere şi în spaţiile de depozitare, urmăresc lucrările de dezinfectare a masei de boabe, lucrările de gazare şi alte măsuri dirijate în asigurare fabricării unei producţii calitative.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

VI. ARHITECTURA - PARTEA CONSTRUCTIVĂ.

Fabrica reprezintă un ansamblu de tip industrial-comunicaţional. Vracul pentru depozitarea cerealelor se proiectează de tip deschis ceia ce permite micşorarea pierderilor de timp şi resurse construirea clădirilor speciale pentru depozitele de faină cu cisterne de încălzire, ilumiare-ventilare sau cheltuieli de exploatare, scade considerabil pericolul exploziei, nimiceşte posibilitatea apariţiei dăunătorilor fainii se simplifică deservirea automaticii, unde sunt instalate silosurile de la care faina prin ţevi parcurge traseul stabilit şi vine la producere.

Pentru expediţie şi în puncte de primire sunt prevăzute platforme de încărcare.Blocul administrativ se proiectează în clădire aparte.

6.1.Elementele de construcţie

Clădirea întreprinderii e proiectată de tip carcasă, cu construcţii din prefabricate din beton armat. Arcadele şi pasul coloanelor în clădire sunt de 6x6m.

Înălţimea încăperilor se alege luîndu-se în consideraţie gabaritele utilajului tehnologic şi normele de proiectare. înălţimea clădirii este de 10,8 m (se ia în consideraţie faptul că rezervoarele sunt amplasate în punctul cel mai înalt al clădirii.)

Fundamentul e făcut din blocuri prefabricate din beton armat. Pereţii suspendaţi sunt fixaţi de coloane, iar cei de jos sunt plasaţi pe grinzi din beton armat la fundament.

Fundamentul de sub maşini este necesar de al plasa pe nişte fundări trainice prevăzând repartizarea uniformă a greutăţii pe pământ pentru a evita aşezarea neregulată.

Deschizăturile pentru lumină sunt proiectate conform NRC-A-8-72. Iluminarea naturală se face din părţi prin deschizăturile în zidărie pentru ferestre. Pentru ventilarea naturală a încăperilor sunt prevăzute ferestrele care se deschid. Ferestrele au lăţimea de 910 şi 2693 mm, iar înălţimea de 1182, 1759, 2954, 3664 mm. Ele se deschid înăuntru şi sunt la înălţimea de 0.8 metri de la podea.

Sub ferestre e prevăzută instalaţia de încălzire a încăperilor. Uşile sunt cu 2 canale cu lăţimea de 1390 mm şi înălţimea de 2352 mm şi cu un canal cu dimensiunile 1200x2100 mm.

Planşeurile între etaje sunt din elemente prefabricate din beton armat sub formă de chesoane pe rigle. Acoperişul se face tară mansardă, adică plitele sunt elemente portative şi servesc totodată şi ca bază pe care se amplasează izolaţia termică şi se aştern materialele de acoperiş.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

VII. COMPARTIMENTUL TEHNICO – SANITAR

Încălzirea combinatului.Toate încăperile întreprinderii cazangerie, staţia de transformatoare, depozitele sunt încălzite.

Temperatura încăperilor trebuie să corespundă cerinţelor СНиП, normelor sanitare CH-245-7.Temperatura încăperilor întreprinderii

Tabelul 7.1.încăperi Temperatura, °C

încăperi de producere 18-20Depozitul de păstrare a fainii şi pregătirea ei pentru producere

12-16

Depozit de păstrare a fainii 17-18De producere - auxiliare 16-18Sociale şi administrative 20-22

Încălzirea întreprinderei se face cu apă. Acest tip de încălzire are o prioritate faţă de încălzirea cu aburi, ea constă în posibilitatea de a manevra cu temperatura. Căldura necesară pentru încălzire vine din cazangerie. Consumul de căldură (pe oră) pentru încălzirea proceselor de producere principale se determină după formula:

Qînc = 0,8*V-gînc (taer-text), (1)unde:V-volumul de construire a clădirii după diametrul exterior, nr';gînc - pierderile specifice de căldură 0,1 m de încăpere a întreprinderii de panificaţie (W/m3 )la diferenţa de temperaturi din exteriorul şi interiorul încăperii de 1°C: taer- temperatura medie a aerului în încăperi încălzite;tcxt - temperatura calculată în timp de iarnă a aerului din exterior pentru încălzire (-15°C).

Qînc=0,8* 21929*0.32* [16- (-10)] = 145962 MWConsumul pe an al căldurii pentru încălzire se calculează după formula:

O inc.an = 0,8 * V * g înr * (taer - t'cxt ) * Tînc • 11înc., (2)unde:

t'ext - temperatura medie a perioadei de încălzire (-22 C); n înc - numărul de zile a perioadei de încălzire (180 zile); T înc - durata de lucru a sistemei de încălzire în 24 ore, T = 24 h.

Qînc.an = 0,8 * 21926* 0,27 * (16-0) *24* 190 = 409,6 MW .În încăperile auxiliare şi de producere în calitate de dispozitiv de încălzire se folosesc calorifere

de tip M-140-AO cu suprafeţe netede. În încăperi administrative şi sociale se folosesc convectore. În încăperi cu eliminare de praf, încăperi pentru cântărire şi cernere se folosesc ţevi netede.

VentilareaÎn încăperile de producere se practică folosirea ventilaţiei mecanice de extragerea fluxului şi

naturale, ce e prevăzută pentru absorbirea surplusului de căldură şi umezeală. De asemenea, e prevăzută pentru înlăturarea substanţelor nocive degajate din utilajele, din producţia finită, din mecanisme. Ventilarea e prevăzută pentru crearea condiţiilor de temperatură şi umiditate favorabilă pentru lucrători şi pentru procesul tehnologic.

Coala

ModCoala


La locurile de lucru lângă sită plană şi separatoare e prevăzută ventilarea cu aer. încăperile expediţiei pentru prelucrarea sanitară a navetelor e prevăzută cu un val de aer cald. Pentru praful de făină la cernere e prevăzută aspirarea cu aer.

Cantitatea totală a aerului ventilat (m3/h):

(3)

unde:60 - cantitatea încăperilor ventilate;V - volumul clădirii pe măsurarea exterioară, m3;naer - divizibilitatea medie de schimb de aer, (rot/h.); naer - 3-5;

Consumul de căldură pe oră pentru ventilare se calculează după formula:

(4)

unde:p - densitatea aerului, kg/m3 (p = 1,2 kg/m3);c - capacitatea termică specifică de masă a aerului, c = 1,0 kj/(kg*k);t aer - temperatura medie a încăperilor ventilate, °C, t aer = 18 C°;t ext - temperatura calculată medie a celor mai reci zile, °C, t ext = -15 °C.

Consumul anual de căldură pentru ventilare se calculează după următoarea formulă:

unde:ρ - densitatea aerului, kg /m3 (ρ=l,2 kg/m3)t med.inc - temperatura medie a perioadei de încălzire (-22 °C);T - durata de lucru a întreprinderii în 24 ore (T = 24 ore);n - numărul de zile de)lucru în timpul perioadei de încălzire n = 180 zile);

Capacitatea stabilită a electromotoarelor (kW) în instalaţii de ventilare de extragere -aflux

(5)

unde:H - rezistenţa medie a sistemelor de ventilare de extragere - aflux (H = 500); η - randamentul ventilatorului şi aparatului de transmisie (0,7 - 0,8); 1,2 - coeficientul mediu de rezistenţă la capacitatea stabilă.

Alimentarea cu apă rece

Coala

ModCoala


Întreprinderea de panificaţie este aprovizionată cu apă de la reţeaua orăşenească. Apa fok tehnologie trebuie să satisfacă cerinţele STAS 2874-74. Apa se consumă pentru spălarea cerealelor, pentru umectarea cerealelor, pentru necesităţile sociale şi gospodăreşti (pentru duşuri, veceuri. lavoare); în scopuri antiincediare.

Conducta de apă rece internă din blocul de producere constă din 2 reţele desimestătătoare:- reţeaua antiincendiară - de producere cu alimentarea de la reţeaua orăşenească;- de producere cu alimentarea de la vasul cu alimentare rece.La întreprindere pentru asigurarea rezervei se prevede vas cu apă rece şi fierbinte. Astfel la

întreprindere sunt prevăzute următoarele conducte pentru apă: de producere - de gospodărie - antiincendiară:

- de producere - din vasul cu apă rece;- apă răcită de la turnul de răcire.

Alimentarea cu apă fierbinteLa întreprindere pregătirea apei fierbinţi e prevăzută în vasul pentru apă fierbinte cu serpantină

cu ajutorul aburului din cazangerie. Temperatura calculată a apei fierbinţi în vase este de 65 °C. Pentru primirea apei cu temperatura dată sunt instalate robinete de amestecare a apei reci cu cea fierbinte. Vasele cu apă rece şi fierbinte sunt unite între

CanalizareaAruncarea scurgerilor de producere şi sociale impurificate e prevăzută în canalizarea

orăşenească, iar a apelor de ploaie de pe teren şi acoperiş în canal de scurgere a apei orăşeneşti. Ca recipient de apă scursă la întreprindere servesc chiuvetele, closetul, lavoarele.

Conductele de canalizare a încăperilor la fabrică sunt montate din ţevi de fontă cu diametrul 0 = 50 -100 mm cu înclinarea de 0,02-0,03.

Determinăm cantitatea de apă de scurgere pentru întreprindere. După norme luăm 3,6 m 3 la 1 t în 24 ore de productivitate 172,8 m3. Această apă se îndreaptă în sistema reversibilă pentru necesităţile gospodăreşti. Cantitatea apelor de ploaie scurse se determină după intensitatea sa în dependenţă de sectorul de amplasare a fabricii şi de suprafaţa acoperişului.

7.2. Compartimentul energetic

Asigurarea cu căldurăFabrica de cereale e conectată la sistema centralizată de asigurare cu căldură de la CTE.

Asigurarea cu căldură centralizată e folosită pentru încălzire, ventilare şi alte scopuri.

Asigurarea cu energie electricăAsigurarea cu energie electrică a întreprinderii se efectuează la linia de transmitere a energiei

electrice cu tensiunea de 10 KW prin staţia de transformatoare proprie. La întreprindere este o sistemă cu patru cabluri, cu trei faze de schimbare a curentului cu tensiunea 380/220 V cu legarea la pământ (380 V - pentru sarcina de lucru, 220 V - pentru iluminare).

Tensiunea fixată a utilajului de producere a întreprinderii se determină după tensiunea normală a unor receptoare de curent de producere în parte:

Pnx = Z Pn · Nunde: Pn – tensiunea normală a motorului electric a unei maşini aparte;

Coala

ModCoala


N – numărul electromotoarelor cu aceeaşi productivitate cu o singură bază. Capacitatea activă a utilajului tehnologic-sanitar:

Pn.c. = ΣPu.c.·hc.c.

unde:hc.c.= coeficientul activităţii sumare.hc.c.= 0,5 - 0,65 - tehnologică; hc.c.= 0,65 - 0,7 - tehnico-sanitară;hc.c. = 0,4 - 0,5- pentru secţiile auxiliare;hc.c = 0,45 - 0,65 - pe fabrica în întregime. Determinăm capacitatea reactivă :

Qn.c·.= Pn.c * tgφtgφ=033

Qn.c.= 407,15*0,33 = 134,36kW/tp

Pentru utilajul tehnologic: Q n.c. = 394,94 * 0,8 = 315,9 kW/tp

Pentru utilajul tehnico - sanitar: I Qnx = 315, 9 + 25,05 =340,95

Consumul de energie electrică anual: pentru sarcina de lucru A a.c = P n.c * Tec pentru energia reactivă A p.c= Q n.c * Tec unde:P n.c şi Q p.c - capacitatea necesară activă şi reactivă;T c.c - numărul de ore de îndeplinire a maximului. Pentru utilajul tehnologic:

A a.c = 407,15 * 5200 = 2117180 ~ 2117,18 kWA p.c = 134,36 * 5200 = 698672 = 698,67 kW*tp

Pentru iluminare: Consumul energiei active: A a.c= 10,16 * 4200 = 42672 kWh

Consumul energiei reactive: A P.c= 3,35 * 4200 = 14070 = kWh

Alimentarea cu gazÎn calitate da combustibil poate fi folosit gazul alimentar, cu capacitatea de căldură Qp = 33500

kj/m, din reţeaua orăşenească de alimentare cu gaz, care vine cu o presiune de circa 0,6 MPa.Conectarea la reţeaua orăşenească se efectuează în fântâni la adâncime, în afara teritoriului

fabricii. În fântână este necesară instalarea unui întrerupător şi a unui punct de control. Ţevile sunt din oţel neted şi se instalează la adâncimea de 1 m.

Eliminarea fumului şi zgurii are loc printr-o ţeava metalică specială care prezintă doi cilindri. Prin cilindrul intern trec produsele obţinute după ardere, iar printre canalul dintre cilindri amestecul de abur, aer. Diametrul cilindrului interior este de 220 mm, iar a celui exterior de 320 mm.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

VIII. TEHNICA SECURITĂŢII Introducere

În ultimele decenii progresul tehnic a cunoscut un înalt nivel în toate ramurile de activitate. Ritmul sporit al acestui proces în plină evoluţie a adus cu sine raporturi noi, între om - mijloacele de lucru şi mediul de producţie. Pentru a răspunde cerinţelor proceselor moderne de producţie, activitatea de protecţie a muncii, trebuie să ţină şi ea permanent pasul cu tot ce este nou.

Asigurarea protecţiei muncii este strâns legată de pregătirea profesională a angajaţilor şi de respectarea cu stricteţe a regulilor de protecţie a muncii.

În concepţia organizatorică a legii R. Moldova „Cu privire la protecţia muncii” obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţie a muncii, o au cei ce organizează, controlează şi conduc procesul de muncă.

Conducătorii procesului de producţie, au obligaţia să cunoască în primul rând toate locurile de muncă din unitatea respectivă care prezintă pericol de accidentare şi în acelaşi timp şi cauzele reale care au produs anterior accidente de muncă, pentru luarea măsurilor tehnico-organizatorice corespunzătoare.

Măsurile de protecţie a muncii, se asigură pentru toţi angajaţii (permanenţi, sezonieri sau angajaţi vremelnic), pentru elevi şi studenţi în perioada practicii profesionale, precum şi pentru cei ce efectuează vizite în unităţi.

Normele şi regulile de protecţie a muncii au drept scop îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi înlăturarea cauzelor care pot provoca accident de muncă şi îmbolnăviri profesionale prin folosirea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi organizarea corespunzătoare a muncii.

O parte indispensabilă a protecţiei muncii este profilaxia incendiară care include un ansamblu de măsuri organizatorice şi tehnice, orientate spre asigurarea securităţii oamenilor, prevenirea incendiilor, limitarea propagării acestora în spaţiu, precum şi crearea condiţiilor pentru lichidarea cu succes a incendiului.

Soluţionarea cu succes a problemelor complexe ce ţin de securitatea muncii necesită o organizare corespunzătoare şi conlucrare a multor subdiviziuni ale întreprinderii, a organelor controlului şi supravegherii de stat, a sindicatelor.

8.2.Analiza condiţiilor de muncă

Condiţiile de muncă au un rol Decisive în activitatea de producţie, determinând nivelul productivităţii muncii, starea traumatismului şi a îmbolnăvirilor profesionale. Crearea condiţiilor sănătoase de muncă trebuie să se afle în atenţia conducătorilor locurilor de muncă de toate nivelele.

Analiza condiţiilor de muncă urmăreşte scopul de a evidenţia factorii dăunători şi periculoşi de producţie care pot influenţa negativ asupra muncitorilor la executarea unor sau altor lucrări, exploatarea utilajului tehnologic, maşinilor, mecanismelor, dispozitivelor şi sculelor, a stabili sectoarele şi operaţiile la care aceştia au valori periculoase şi o frecvenţă mai mare. Analiza lor este efectuată sub formă de tabel.

Coala

ModCoala


FACTORII PERICULOŞI ŞI DĂUNĂTORI DE PRODUCŢIE

APRECIEREA CONDIŢIILOR DE MUNCĂvizuala Conform normelor

Coala

ModCoala


1 2 3

1. Condiţiile igienico-sanitareMicroclimatul, STAS 12.1.005-88

temperatura, °C 12…38 20…22

umiditatea relativă, % 30…90 40…60

viteza mişcării aerului, m/s 0,1…0,8 0,1…0,5

Iluminatul de producţie, SNiP II-4-79

natural lateral, (CZ), % 0,5…10 1,05

artificial general, lx 80…150 100

Ventilaţie de PM, STAS 12.4.021-87

aeraţie naturală, Kdv 1…3 2

infiltrare naturală, Kdv 2…4 2

mecanică aspirativă, Kdv 8…12 10

2. Caracteristica încăperilorzona sanitară de protecţie conform SN 245-

71 V V

gradul de rezistenţă la foc a clădirii I,II IIcategoria industriei după pericolul incendiar-exploziv C C

categoria lucrărilor după pericolul electro-cutării

I I

caracteristica lucrului vizual (categoria) III-IV III3. Factorii periculoşi şi dăunători de pro ducţie

Electrici, STAS 12.1.019-79genul curentului electric ~ ~

tensiunea, V 220 220

frecvenţa, Hz 50 50Mecanici, STAS 12.1.012-78

zgomot, dBA 110 85vibraţie 63(6;105) 30(2;90)mişcarea agregatelor şi maşinilor + +zborul aşchiilor de materiale şi scule + +

Termici, STAS 12.3.003-86detalii încălzite + 45căldură radiantă + +

Coala

ModCoala


Chimici, STAS 12.1.007-88

vapori, gaze + +

prafuri + +

Emanări, NS 5804-91infraroşie 2…3 1J/(cm2·min)ultravioletă + +electromagnetică + +

8.3. Măsuri privind sanitaria industrială

Condiţiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă şi factorii mediului extern, ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producţie.

În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea mediului de producţie şi a organismului. Omul transformă, acomodează mediul de producţie la necesităţile sale, iar mediul de producţie acţionează într-un mod sau altul asupra lucrătorilor.

Pentru asigurarea condiţiilor sănătoase de muncă proiectul prevede următoarele măsuri:- toţi muncitorii vor fi asiguraţi cu încăperi sanitaro-igienice în conformitate cu normele de

ramură, reieşind din numărul maximal de lucrători în cel mai numeros schimb de lucru;- la executarea lucrărilor în încăperi închise se vor crea condiţii microclimaterice în

conformitate cu cerinţele normelor sanitare prin amenajarea sistemelor sau surselor de încălzire şi a sistemelor de ventilaţie naturală şi mecanică;

- iluminatul locurilor de muncă se va organiza astfel ca să se asigure nivelul de iluminare prevăzut de SNIP II-4-79 „Iluminatul natural şi artificial”. în locurile cu pericol deosebit de electrocutare iluminatul artificial va fi organizat de la surse alimentate cu o tensiune U ≤ 12 V;

- angajaţii care vor executa lucrări cu formarea şi răspândirea în mediu a prafului vor utiliza mijloace de protecţie individuală în conformitate cu regulile de securitate: respiratoare, ochelari de protecţie, costume antipraf;

- la executarea lucrărilor în încăperi cu zgomot sporit sau în imediata apropiere a utilajului zgomotos, muncitorii vor fi dotaţi cu mijloace individuale de protecţie: antifoane, căşti antizgomot, iar durata lucrului neîntrerupt în aceste condiţii nu va dura mai mult de 30 min;

- la executarea lucrărilor în încăperi sau pe sectoare unde concentraţia substanţelor nocive depăşeşte concentraţia maximă admisă (CMA), muncitorii vor folosi măşti antigaz filtrante sau izolante.

8.4. Rolul igienic al microclimatului de producţie.

Prim microclimatul zonei de producţie se subînţelege ansamblul factorilor meteorologici, care poate fi la întreprinderea dată, în încăperea dată de producţie, la locul de muncă concret. Cu alte cuvinte, prin microclimat se înţelege starea optimală a mediului, care condiţionează senzaţia termică favorabilă a omului şi care depinde de temperatură umiditate relativă, viteza mişcării aerului, temperatura suprafeţelor înconjurătoare. Asupra formării microclimatului de producţie o influenţă considerabilă o au procesul tehnologic, clima şi vremea localităţii concrete.

Coala

ModCoala


Starea termică poate fi apreciată după indici subiectivi şi obiectivi. Aprecierea subiectivă reflectă caracteristica personală, dată de muncitor, a stării sale termice. La astfel de apreciere de regulă sunt folosite şapte caracteristici ale senzaţiilor termice: foarte frig, frig, răcoros, confortabil, călduţ, cald şi foarte cald. In evaluarea subiectivă a stării termice a omului, în cazul microclimatului nefavorabil sunt folosite nişte caracteristici suplimentare, aşa ca: sufocant, umed, vânt ş.a.

Mult mai complicată şi responsabilă este aprecierea obiectivă a stării termice reale a omului. în acest scop poate fi utilizată metoda de calcul a determinării stării termice bazată pe compararea valorilor termogenezei şi termolizei în condiţiile presupuse sau reale.

Starea termică a omului şi indicii cantitativi ai acesteia sunt caracterizaţi de relaţia dintre termogeneză şi termoliză, fapt ce determină echilibrul termic. însemnătatea fiziologică a homeostazei termice constă în aceea, că activitatea vitală a omului este însoţită de formarea căldurii.

Producerea căldurii de către organism sporeşte odată cu intensificarea actului muscular. în stare de repaus un om matur produce 3.34 - 6.27 kJ de căldură la 1 kg de masă a corpului într-o oră. Termogeneză, în dependenţă de caracterul şi gravitatea muncii, precum şi de mediu şi starea sănătăţii omului, poate spori considerabil, atingând 1 - 2 mii kJ şi chiar mai mult într-o oră. Evident, că în cazul lipsei unei cedări adecvate de căldură, temperatura corpului omului într-un interval relativ scurt de timp se poate mări, atingând valori de 42 - 44 °C, provocând hipertermia. Pentru prevenirea acestui fenomen la om s-a format un mecanism dinamic complicat de termoreglare. Datorită acestui mecanism se asigură diapazonul de temperaturi ce asigură posibilitatea existenţei omului, într-un interval de 25 - 43°C la norma fiziologică de 36 - 37°C.

O condiţie esenţială a menţinerii fiziologice a homeostazei termice este cedarea adecvată a căldurii în mediul exterior. În condiţii normale (temperatura de cameră a aerului - 18 °C) omul pierde cea 85 % din căldură prin piele, iar 15 % pentru încălzirea produselor alimentare şi băuturii consumate, a aerului inspirat, precum şi pentru evaporarea apei în plămâni. Din cele 85 % de căldură, cedată prin piele, cea 30 % se pierd prin convecţie, 45 % - prin radiaţie şi 10 % - prin evaporarea sudorii de pe suprafaţa corpului.

Aceste relaţii se schimbă considerabil în funcţie de condiţiile microclimatului.Există două grupe de indici, care servesc drept iniţiali la determinarea stării termice a omului în

unele sau alte condiţii de microclimat. Prima grupă se referă la omul care produce căldura şi include: suprafaţa corpului, temperatura medie a corpului, valoarea termogenezei într-o oră. Suprafaţa corpului pentru omul „standard” (înălţimea 170 cm, masa 70 kg) se ia egală cu 1,8 m2, iar temperatura normală - 36,6 °C.

A doua grupă de indici caracterizează microclimatul încăperii în care află omul: temperatura aerului, temperatura medie de la încălzitor, viteza aerului, umiditatea absolută a aerului.

Pierderile sumare de căldură (Qsum, kj/h ) ale omului în condiţiile de microclimat date se calculează după formula

Qsum = Qr + Qc + Qevp

unde:Qr - cedarea căldurii prin radiaţie calorică; Qc - cedarea căldurii prin convecţie; Qevp - cedarea căldurii prin evaporare.Influenţa microclimatului nefavorabil, în activitatea de producţie, asupra sănătăţii muncitorilor,

are anumite particularităţi. Pot fi evidenţiate două tipuri de reacţii patologice la disconfortul termic: supraîncălzirea şi suprarăcirea. în legătură cu aceasta deosebim microclimatul de producţie hipotermic, hipertermic şi corespunzător cerinţelor normative (optimal şi admisibil).

Microclimatul hipotermic - combinaţie a parametrilor microclimatului la care are loc depăşirea sumară de cedare a căldurii în mediul înconjurător faţă de valoarea termogenezei organismului, fapt ce provoacă deficitul general sau local de căldură în corpul omului.

Coala

ModCoala


În asemenea condiţii, mai cu seamă iarna, lucrează milioane de oameni (constructorii, pescarii, lucrătorii căilor ferate, lucrătorii forestieri ş.a.). mulţi oameni lucrează în încăperi neîncălzite sau încălzite insuficient. In noţiunea de microclimat hipotermic intră temperatura joasă, umiditatea ţi mobilitatea aerului sporite, lipsa iradierii infraroşii. Organismul omului, în asemenea condiţii, cedă intens căldura prin convecţie aerului rece şi umezelii, precum şi obiectelor ce au temperatura mai joasă decât cea a corpului (iradiere). Organismul suferă o încordare puternică, sporeşte tonusul, are loc constricţia vaselor sangvine periferice, creşte tensiunea în cercul mic al circuitului sanguin, fapt ce duce la sporirea solicitării asupra muşchiului inimii. La muncitori se observă dureri în tot corpul, dereglări neuro-psihice, apare stinghereală în mişcări, sentimentul hainelor grele.

Îmbolnăvirile condiţionate de influenţa frigului sunt destul de accentuate la muncitorii ce lucrează în asemenea condiţii (angionevroza, endarterita ş.a.)

Măsuri de prevenire a influenţei negative a microclimatului hipotermic sunt respectarea regimului raţional de muncă şi încălzirii periodice în încăperi calde, întreruperea lucrărilor la aer liber la temperaturi critice şi mobilitate mare a aerului, folosirea hainelor şi încălţămintei călduroase şi impermeabile.

Încăperile de producţie şi cabinele trebuie să fie dotate cu sisteme de încălzire pentru menţinerea microclimatului corespunzător cerinţelor normative.

Muncitorii care lucrează în condiţiile microclimatului hipotermic vor fi expuşi examenului medical anual sau chiar de două ori pe an. Persoanele bolnave vor fi eliberate de la lucrul în condiţii de frig şi li se va stabili cursul de tratament. Persoanele cu boli cronice ale vaselor sangvine şi a sistemului nervos periferic, la indicaţia comisiei medicale, nu pot fi angajate la muncă în condiţiile microclimatului hipotermic.

Microclimatul hipertermic - combinaţie a parametrilor microclimatului la care are loc dereglarea schimbului termic cu mediul ambiant, ce se manifestă în acumularea căldurii în organism mai sus de limita valorii optimale (> 0,87 kJ/kg) şi majorarea cedării căldurii prin evaporare (> 30 %) în structura generală a echilibrului termic, apariţia senzaţiilor locale sau generale de disconfort termic (uşor cald, cald, foarte cald).

În asemenea condiţii lucrează muncitorii halelor fierbinţi la întreprinderile metalurgice, constructoare de maşini, în industria materialelor de construcţii, alimentară, celuloză şi hârtie ş.a., precum şi toţi muncitorii, care lucrează la aer liber în perioada caldă a anului.

În noţiunea de microclimat hipertermic intră temperatura şi umiditatea sporite, lipsa mişcării aerului, prezenta suprafeţelor încălzite şi a iradierii infraroşii (radiaţiei termice).

În condiţiile microclimatului hipertermic devine dificilă cedarea căldurii în mediu, are loc acumularea acesteia în organism. Este posibilă creşterea temperaturii corpului şi a eliminării sudorii, scade greutatea corpului în rezultatul eliminării apei, se dereglează schimbul de substanţe. Se observă accelerarea pulsului, scăderea tensiunii arteriale, slăbeşte capacitatea de contracţie a muşchilor inimii, sporeşte de 2 - 3 ori frecvenţa respiraţiei. Aceste schimbări duc la scăderea capacităţii de muncă, ca rezultat al oboselii precoce. Continuarea lucrului în asemenea condiţii, mai cu seamă lucrul fizic greu, poate provoca şocul termic sau insolaţia, care se referă la accidente sau traume de producţie.

Adaptarea la microclimatul hipertermic (încălzitor) decurge foarte greu. Primele simptoame ale adaptării apar peste un an de lucru în asemenea condiţii. Cauzele profesionale ale şocului termic şi insolaţiei sunt foarte diverse.

Şocul termic apare la muncitorii din încăperile cu microclimat încălzitor pronunţat, condiţionat, de regulă, de temperatura înaltă a aerului. Victima acuză dureri de cap, ameţeli, slăbiciune generală, sete, întunecarea ochilor. Temperatura corpului atinge 38-39 °C, se accelerează pulsul şi respiraţia, este posibilă pierderea cunoştinţei.

Insolaţia se manifestă la persoanele care muncesc sub cerul liber şi este direct legată de influenţă intensivă a iradierii infraroşii asupra creierului. Manifestările clinice sunt aproape identice cu cele ale

Coala

ModCoala


şocului termic, suplimentar fiind posibile la victimă starea excitată şi lipsa temperaturii sporite a corpului. în ambele cazuri este necesar ajutorul medical urgent.

8.5. Măsurile de normalizare a microclimatului.

Aprecierea parametrilor microclimatului se efectuează în conformitate cu SanPiN 2.2.4.548 - 96 „Cerinţe igienice faţă de microclimatul încăperilor de producţie” în care sunt indicate valorile optimale şi admisibile ale parametrilor microclimatului cu considerarea gravităţii lucrului (categoria lucrului) şi a perioadei anului.

Direcţiile de bază a recomandărilor de asanare a condiţiilor de muncă, inclusiv a microclimatului sunt următoarele:

- perfecţionarea proceselor tehnologice cu considerarea cerinţelor igienice;- reducerea intensităţii radiaţiei calorice, a degajărilor de căldura de la utilaj prin ermetizare,

termoizolare sau amenajarea sistemelor locale de aspiraţie;- perfecţionarea sistemelor de încălzire, ventilaţie şi condiţionare a aerului; organizarea

raţională a muncii şi a locurilor de muncă;- organizarea regimurilor fiziologic argumentate de muncă şi odihnă, a regimului de consumare

a apei;- asigurarea muncitorilor cu mijloace individuale de protecţie.În conformitate cu cerinţele normativului indicat, pentru a preveni supraîncălzirea sau

suprarăcirea organismului angajaţilor, durata aflării acestora (neîntreruptă sau sumară) la locurile de muncă, ce nu corespund valorilor admisibile de temperatură, trebuie limitată considerabil.

Examenele medicale prealabile, la încadrarea în câmpul muncii, şi periodice, în termenele stabilite de organele ocrotirii sănătăţii, se efectuează cu scopul prevenirii bolilor profesionale şi reducerea nivelului îmbolnăvirilor, condiţionate de activitatea de producţie. La lucrările cu microclimat hipertermic nu se vor admite persoanele cu boli cronice de ochi, cu distonie accentuată vegetativ-vasculară şi cataractă (întunecarea cristalinului ocular).

8.6. Măsuri privind tehnica securităţii

Cerinţe faţă de încăperile pentru exploatarea utilajului.Încăperile pentru amplasarea utilajului trebuie să posede sisteme de iluminat natural şi artificial.

Iluminatul natural se va organiza prin goluri de lumină orientate preferenţial spre nord şi nord-est, asigurând un coeficient al zilei nu mai jos de 1,5 %. Nu se admite amplasarea locurilor de muncă cu utilizarea utilajelor în subsoluri şi încăperi situate la demisol. In cazuri excepţionale, cu acordul organelor serviciului sanitar-antiepidemic, se admite amplasarea utilajelor în încăperi fără iluminat natural.

Suprafaţa pentru un loc de muncă va fi nu mai mică de 6,0 m , iar nu mai puţin de 20 m 3. în cazul reconstrucţiei sau construirii unor clădiri noi, înălţimea încăperilor pentru amplasarea utilajului va fi nu mai mică de 4 m.

Încăperile pentru utilaje trebuie dotate cu sisteme de încălzire şi condiţionare a aerului sau cu un sistem efectiv de ventilaţie mecanică aspirativ-refulantă. Pentru faţuirea şi finisarea acestor încăperi se vor folosi materiale cu coeficientul de reflectare: pentru tavan - 0,7-0,8; pentru pereţi - 0,5-0,6; pentru pardoseală - 0,3-0,5. Suprafaţa pardoselei trebuie să fie netedă, nealunecoasă, comodă pentru curăţare şi dereticare umedă şi să posede proprietăţi antistatice.

Coala

ModCoala


În încăperile operatorilor se va menţine un microclimat corespunzător: temperatura în perioada rece a anului în funcţie de subcategoria lucrării în limitele 21-24 °C, iar în perioada caldă - 22-25 °C; umiditatea relativă trebuie să se afle în limitele 40-60 %; viteza mişcării aerului - 0,1 m/s în perioada rece a anului şi 0,1-0,2 m/s în perioada caldă.

Periodic încăperile vor fi aerisite pentru a asigura un regim aeroionic corespunzător. Nivelul optimal al ionizării aerului se va afla în limitele 1500...3000 ioni pozitivi şi 3000...5000 ioni negativi într-un cm3 de aer.

Concentraţia substanţelor nocive în aerul încăperilor nu va depăşi concentraţiile maxime admise stabilite de normele sanitare SN 245-71.

Nivelul zgomotului în încăperile operatorilor nu va depăşi 65 dBA, iar în încăperile cu imprimante şi alte agregate zgomotoase - 75 dBA.

Iluminatul artificial se va asigura cu ajutorul unui sistem general de iluminat uniform, admiţându-se în cazul lucrului cu documente şi sistemul combinat de iluminare. Iluminarea suprafeţei de lucru trebuie să constituie 300...500 lx. Drept surse de lumină se vor utiliza preferenţial lămpile luminiscente de tipul LB (lumină albă). Coeficientul de rezervă pentru instalaţiile de iluminat va constitui 1,4, iar coeficientul de pulsaţie nu va depăşi valoarea de 5 %. Pentru asigurarea nivelului corespunzător al iluminării lămpile arse se vor schimba la timp, iar geamurile se vor curaţi cel puţin de două ori pe an.

8.7. Calcularea protecţiei prin legare la pământ

De calculat rezistenţa instalaţiei de legare la pământ a unui motor electric racordat la reţeaua 380V, trifazată cu punctul neutru legat la pământ cu tensiunea 380/220V dacă se cunosc următoarele date:

p, Ω·m - rezistivitatea solului; lv,m - lungimea electrozilor verticali; dv, m - diametrul electrozilor verticali;a / lv - raportul distanţei dintre electrozii verticali la lungimea lor; „r” sau „c” - modul de amplasare a electrozilor; t0, m - adâncimea îngropării electrozilor; dor, m - diametrului electrodului orizontal; Ntr kVA - puterea transformatorului.Notă: Indicii „r” şi „c” privind modul de amplasare a electrozilor înseamnă: „r” -amplasarea în

rând; „c” - amplasarea în contur închis.În conformitate cu REIE (reguli de execuţie a instalaţiilor electrice) rezistenţa legării la pământ

în orice anotimp nu trebuie să depăşească:10 Ω - la puterea transformatorului Ntr < 100 kVA; 4 Ω- la puterea transformatorului Ntr >100 kVA;0,5 Ω - în instalaţiile cu tensiunea U > 1000 V.

8.8. Caracteristica generală a poluării mediului ambiant

Coala

ModCoala


Noţiunea de poluare a mediului ambiant Mediul nativ este condiţia indispensabilă a vieţii omului şi a producerii sociale, deoarece este

spaţiul în care omul locuieşte şi sursa tuturor bunurilor necesare lui. Sub acţiunea omului au loc grandioase schimbări ale mediului nativ. Toate schimbările antropice ale mediului nativ pot fi divizate în două categorii: intenţionate şi concomitente.

La schimbările antropice intenţionate ale stării mediului nativ pot fi referite valorificarea pămînturilor pentru culturile agricole şi a plantele multianuale, construcţia dambelor, oraşelor, întreprinderilor industriale şi localităţilor, căilor de comunicare etc.

La schimbările concomitente se referă schimbarea componenţei aerului atmosferic, degradarea speciilor lumii animale şi vegetale, poluarea mediului ambian etc.

Prin noţiunea de poluare a mediului înconjurător se subînţelege nimerirea în mediul nativ a oricăror substanţe solide sau gazoase, a microorganismelor sau energiilor (sub forma de sunete, zgomote, radiaţii electromagnetice şi radioactive), ce duc la schimbarea conţinutului şi proprietăţilor compuşilor naturali şi influenţează negativ asupra omului, florei şi faunei.

Cu dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific intensitatea acţiunii asupra mediului nativ a crescut incomparabil şi experţii ONU caracterizează PTŞ ca o invaţie a omului în mediul nativ, care este determinată de cantitatea substanţelor aruncate în biosferă, viteza lor de acumulare şi migrare, caracterul acţiunii asupra omului şi biosferei.

Substanţa se socoate poluată, dacă ea se întîlneşte nu în locul cuvenit, nu în timpul şi nu în cantitatea cuvenită.

Toţi poluanţii se împart în materiali (praf, zgură, cenuşă, funigină, gaze etc.) şi fizici sau energici (energia termică, zgomotul, vibraţia, cîmpuri electrice şi electromagnetice etc.)

Poluanţii materiali se împart în mecanici, chimici şi biologici.La poluanţii mecanici se referă prafurile şi aerozolurile din aer, particulele solide din apă şi sol.Poluanţii chimici sunt diferite elemente şi compuşi chimicigazoşi, lichizi şi solizi, ce nimeresc în

atmosferă şi hidrosferă şi interecţionează cu elementele lor.Poluanţii biologici sunt toate felurile de organisme apărute cu concursul omului spre paguba lui

(bacterii, virusuri, ciuperci, alge etc.)Poluaţii energetici au o natură fizică: la acest fel de poluanţi se referă tipurile de energii, pierdute

sub formă de deşeuri industriale (energia termică, mecanică, unde sonore, diferite cîmpuri şi radiaţii etc.)

Poluarea atmosfereiUna din cele mai acute probleme este creşterea gradului de poluare a atmosferei. Aerul este

necesar pentru toate vieţuitoarele Terrei. De calitatea lui depind sănătatea oamenilor, starea lumii animale şi vegetale, rezistenţa şi longevitatea construcţiilor şi cladirilor. Aerul poluat poate servi ca sursa de poluare e apelor, uscatului, mărilor, solului.

Pentru activitatea vitală a oamenilor este necesar aerul de o altă calitate.Poluare a atmosferei numim aducerea în ea a noilor, necaracteristici pentru atmosferă, agenţi de

natură fizică, chimică şi biologică sau depăşirea în conţinutul acestora a nivelului multianual stabilit, ceea ce transformă atmosfera într-un lucru parţial sau complet inutibilizat.

În protecţia sanitară a bazinului aerian, poluarea atmosferei este denumită schimbarea componenţei ei în rezultatul prezenţei diferitelor impurităţi. Prin impuritate se subinţelege substanţa care lipseşte în componenţa permanentă a aerului. Impuritatea care exercită o acţiune negativă asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei este numită substanţa poluantă a atmosferei (STAS 17.2.1.04-77).

Coala

ModCoala


Practic, toate substanţele care poluează aerul exercită o acţiune dăunătoare asupra organismului uman. Substanţă adunătoare se numeşte substanţa, care, contactînd cu organismul, poate duce la îmbolnăviri profesionale sau la schimbări în starea sănătăţii, observate prin metodele contemporane, cum în procesul de muncă, aşa şi în viitorul generaţiilor actuale şi următoare.

Substanţele dăunătoare se caracterizează prin toxicitate, care constă în capacitatea de a dăuna organismului prin acţiunea biologică negativă. Gradul de toxicitatea se măsoară prin cantitatea absolută de substanţă capabilă să provoace în organism un efect biologic negativ, inclusiv moartea.

Învelişul aerian al Terrei conţine o cantitate mai mare sau mai mică de diferite impurităţi. Conform provinienţei impurităţilor pot fi împărţite în naturale şi artificiale- care apar în timpul circuitului natural al substanţelor sau activităţii omului. După componenţa chimică şi dispersitate ele se impart în gaze, inclusiv vapori şi aerosoluri, iar după acţiunea asupra organismului, mediul ambian şi bunurile materiale - în pozitive şi negative.

La sursele naturale de poluare se referă furtunile de praf, erupţiile vulcanice, praful cosmic, produsele eroziunii eoliene, particulele solului, scrumul, sarea care nimereşte în aer în rezultatul evaporării picăturilor apei de mare, particulele substanţelor organice, microorganismele.

Cota inpurităţilor de provenienţă naturală alcătuieşte aproximativ 50% de compuşi ai sulfului, 93% de oxid de carbon, 98% de oxizi ai azotului, 87% aşa numiţii carbonaţi reactivi. Însă aceste impurităţi, de obicei, sunt împrăştiaţi în spaţiu, se amestecă în aer şi se dispersează, sunt îndepărtate de locurile cu o populaţie densă.

Afară de aceasta, în rezultatul diferitelor procese naturale are loc în permanenţă autopurificarea atmosferei.

Doar în cazuri excepţionale se observă concentraţii destul de înalte ale poluanţilor naturali în atmosferă, de exemplu, metan ( gazul de baltă) sau bioxit de sulf, eliminat de izvoarele geotermale.

Drept sursa de poluare antropică a atmosferei cu impurităţi servesc termoenergetica, industria, prelucrarea gazului natural şi ţiţeiului, transportul, experimentarea armelor termonucleare etc. Fiecare din aceste surse este legată eliminarea anumitor impurităţi, componenţa cărora numără zeci de mii de substanţe.

Poluanţii atmosferici se împart în primari, care nimeresc direct în atmosferă şi secundari, care se conţin în rezultatul transformărilor poluanţilor primari. Astfel, bioxidul de sulf (SO2), nimerind în atmosferă, se oxidează pînă la anhidridra sulfuroasă (SO3), care interacţionează activ cu vaporii de apă, formînd picături de acid sulfuric.

La interacţiunea anhidridei sulfoase cu amoniacul gazos se formează cristale ale sulfatului de amoniu.

În acest fel în rezultatul reacţiilor chimice, foto-chimice, fizico-chimice, între poluanţi şi componenţei atmosferei se formează poluanţi secundari, care în multe cazuri sunt mai periculoşi decît cei primari.

În anumite condiţii climarice se pot forma mase de aer cu o concentraţie mare de impurităţi la suprafaţa solului şi în stratul de jos al atmosferei.

De obicei, acest lucru se întîmplă atunci, cînd în stratul de aer de deasupra sursei de poluare persistă inversia aeriană – situarea unui strat de aer mai rece sub un strat de aer mai cald, ceea ce împiedică amestecarea aerului pe verticală, adică reţine transportarea impurităţilor în straturile de sus ale atmosferei.

În rezultat, substanţele dăunătoare se concentrează în stratul de jos şi serveşte drept cauză principală a formării ceţei fotochinice.

În acelaşi timp, atmosfera este supusă acţiunii crescînde a factorilor negativi de natură fizică (căldură, zgomot, vibraţie, factori electromagnetici, radiaţie etc.).

Anual, în mediul înconjurător al planetei nimeresc pînă la 2.1020 J căldură, însoţită de aruncarea în atmosferă a 18.109 tone CO2. Sursele principale ale degajărilor tehnice sunt procesele de ardere ale

Coala

ModCoala


combustibilului organic şi obiectivele energeticii nucleare (SAE). Degajările termice duc la creşterea temperaturii medii anuale a atmosferei, la micşorarea suprafeţei învelişului geaţă-zapadă şi, ca urmare, la micşorarea suprafeţei de reflecţie a planetei.

Toţi aceşti factori stimulează creşterea da mai departe a temperaturii medii a suprafeţei pămîntului. În unele regiuni, în rezultatul degajării de căldură de la întreprinderile industriale are loc formarea în atmosferă a aşa-numitelor „insule de căldură” cu o temperatură de 1-4 0C mai ridicată decît temperatura obişnuită a aerului. Influenţa acestor insule duce la formarea în zona lor de acţiune a ceţurilor, nebulozităţilor, mărirea cantităţii de precipitaţii, inclusiv a ploilor acide.

Formarea ploilor acide este legată de nimerirea în atmosferă saturată a oxizilor de sulf şi azot. Ploile acide micşorează fertilitatea solurilor, înrăutăţesc sănătatea populaţiei, influenţează negativ asupra florei şi faunei, distrug construcţiile metalice, piatra, marmora etc.

În diversitatea factorilor chimici şi fizici, ce nimeresc în mediul ambian, cele mai periculoase sunt substanţele cancerogene, maligne.

La factorii cancerogeni de natură fizică se referă razele Roengen, izotopii radioactivi şi alţi poluanţi radioactivi, precum şi razele ultraviolete în doze mari.

Poluarea hidrosfereiHidrosfera este poluată de reziduurile industriale, inclusiv de produsele chimice şi de prelucrare a

ţiţelului. Substanţele poluate, care nimeresc în bazinele acvatice, se împart în minerale, organice şi biologice.

Apele reziduale (de scurgere, da canalizare), care au în componenţa lor diferite substanţe poluate, duc la schimbări compuse de ordin primar, secundar şi terţiar în fiecare obiect acvatic.

Schimbările primare apar în rezultatul acţiunii directe, nemijlocite ale substanţelor poluate, care constă în dereglarea condiţiilor abiotice stabile (în masa de apă, suprafaţa de despărţire apă-sol şi masa depunerilor). Schimbările primare duc la o serie de schimbări secundare, substanţele poluante se includ în procesele chimice şi biologice în masă de apă şi la fund (în nămol).

Poluanţii organici în permanenţă se depun pe fund, formînd precipitaţii în descompunere şi putrifacţie, care folosesc oxigenul dizolvat în apă. În zona poluată apare un deficit de oxigen dizolvat, atît de necesar pentru respiraţia peştilor şi a altor organisme. La descompunerea compuşilor organici din apele reziduale se formează diferite produse otrăvitoare, aşa ce metanul, hidrogenul sulfatic, acizii organici, compuşii organici ai sulfului (sulfuri, bisulfuri, mercaplane) etc.

Impurităţile otrăvitoare accentuiază peirea în rezultatul lipsei de oxigen. Multe substanţe toxice se pot acumula în organismele peştilor comestibili (de pescuit).

Astfel, schimbările primare şi secundare se răsfrîng asupra mediului abiotic, a tuturor organismelor acvatice: planctonului. Totalitatea plantelor munuscule (fitoplanctonul) şi organismelor animale (zooplanctonul), ce se găsesc în stare de suspensie şi se mişcă pasiv împreună cu apa; bentosului- organismelor vegetale (fitobentosul) şi animale (zoopentosul), care locuiesc în straturile de sus ale namolului de pe fundul bazinelor de apă; asupra plantelor acvatice superioare. Au loc schimbări ireversibile în componenţa biocenozilor (totalitatea organismelor animale şi vegetale caracterizată de aceleaşi condiţii biologice de existenţă), se distrug legăturile trofice (de hrană) şi de altă natură dintre organisme.

O urmare extrem de negativă a poluării este micşorarea capacităţii de autocurăţare a obiecului acvatic, prin care se înţelege ansamblul tuturor proceselor naturale (biologice, hidrologice, chimice şi fizice), îndreptate spre restabilirea componenţei şi proprietăţilor iniţiale ale apei. Multe organisme ale planctonului şi bentosului, care iau parte în procesul de autocurăţare, la un grad înalt de poluare pier şi sunt înlocuite de specii, care nu joacă nici un rol în procesul de autocurăţare. Aruncarea apelor calde în obiectele acvatice este însoţită de ridicarea temperaturii apelor continentelor şi de litoral, ceea ce duce la schimbări serioase în bioceneză. Poluarea termică a hidrosferei a devenit esenţială în legătură cu

Coala

ModCoala


dezvoltarea energiei atomice. Ridicarea temperaturii duce la micşorarea conţinuturilor de oxigen în apă, a bioxidului de carbon şi azotului, ceea ce se răsfrînge asupra capacităţilor de reproducere a peştilor, insectelor, plantelor.

Poluarea soluluiPoluarea solului este legată de folosirea îngrăşămintelor minerale, pesticidelor, otrăvurilor, de

formare deşeurilor industriale şi comune. Folosirea îngrăşămintelor minerale transformă agricultura, însă folosirea lor sistematică şi în cantităţi mari poate duce la dereglări seriase în circuitul substanţelor hrănitoare în natură. Astfel de dereglări sunt posibile, în primul rînd, în regiunile cu o agricultură intensă, cum ar fi creşterea bumbacului, sfeclei de zahăr, legumelor, orezului, în suborbiile oraşului mari.

Elementele hranitoare din sol nimeresc în bazinele acvatice, care sunt, de obicei mediul final al acumulării substanţelor solubile.

Descoperirea pesticidelor - mijloace chimice de protecţie a plantelor şi animalelor împotriva diferitor dăunători şi boli, este una din cucerirele de bază ale ştiinţei contemporane. Pesticide – este denumirea compus al unui grup de chimicale otravitoare ce şi-au capătat denumirea de la cuvintele latine „pestes” – mîncător şi „sidis”- a omorî. Aceste variate substanţe naturale, chimice sau de sinteză au fost elaborate ca armă cu un spectru larg de acţiune, potrivite pentru tot felul de dăunători vegetali şi animali şi urmărinduse în consecinţă, ridicarea productivităţii plantelor agricole.

În dependenţă de obiectul acţiunii ( buruienele, insectele dăaunătoare, rozătoarel etc.) şi natura chimică, pesticidele se împart: erbicide, insecticide, zoocide, fungicide, bactericide etc.

Erbicidele sunt folosite pentru nimicirea buruienilor, insecticidele au ca menire nimicirea insectelor considerate dăunătoare, zoocidele sunt folosite în lupta cu rozătoarele, fungicidele sunt substanţe chimice utilizate pentru nimicirea ciupercilor fitopatogene şi pentru tratarea seminţelor de culturi agricole, acaricidele nimicesc viermii acarieni.

Folosirea neraţională a pesticidelor( erbicide, insecticide, defolianţi) acţionează negativ asupra calităţii solului. Pesticidele stabile, jucînd un rol însemnat în protecţia plantelor şi animalelor de boli şi dăunători, au în acelaşi timp un efect negativ asupra activităţii şi numărului microorganismelor şi faunei solului. Resturile de pesticide sau produsele transformării lor nimeresc în apele naturale, se includ în reţelele alimentare, nimeresc în produse şi cu ele în organismul omului, pricinuindu-i daune considerabile. Este de menţionat acţiunea negativă a drumurilor şi transportului auto asupra aerului, solului, plantelor, apelor de suprafaţă şi friatice. Compuşii metalelor grele, hidrocarburile, produsele uzării anvelopelor, praful şi alte substanţe şi materiale poluiază solul la distanţe considebile da la drum atingînd 150 m. şi mai mult. În rezultatul poluării aceste pămînturi nu pot fi folosite nici în agricultură, nici în gospodăria piscicolă, nici pentru zone de odihnă. Din toate substanţele gazoase, plantele cel mai intens sunt supuse acţiunii bioxidului de sulf (SO2), oxizilor de ozot (NOx), hidrogenului fluorat (HF), care sunt părţi componente ale gazelor de eşapament. Acţiunea lor asupra plantelor se ezprimă mai cu seamă, în distrugerea clorofilei. Praful, în dependenţă de provenienţa sa, exercită o influenţă diferită. Astrel, praful inert, din punct de vedere chimic, acoperind plantele, înrăutăţeşte procesele schimbului termic, coboară procesul de fotosinteză cu 8-22%, încetineşte creşterea lor cu 15-20%. Praful toxic, nimerind prin pori şi uninduse cu apa distruge plantele, intrînd în reacţii chimice.

Cea mai dăunătoare influenţă asupra omului şi animalelor o exercită compuşii plumbului, care nimeresc în organism cu apa, aerul şi hrana. Destul de însemnată este acţiunea substanţelor chimice folosite pentru lupta cu gheţuşul asupra zonei din apropierea drumului. Cercetările arată că aceste substanţe acţionează distrugător asupra vegetaţiei naturale. Din culturile agricole cel mai slab se comportă faţă de aceşti poluanţi boboasele, cartoful, ridicia, usturoiul, din pomi- nucul grecesc, mărul de pădure etc.

Coala

ModCoala


A devenit destul de acută problema lichidării deşeurilor industriale şi comunale, care influenţează simţitor asupra schimbării componenţei chimice a solului, ducînd la înrăutăţirea calităţii lui.

Poluarea puternică a solului cu metale grele în ansamblu cu focarele poluării cu compuşii sulfului, care se formează la arderea cărbunelui, duce la apariţia pustiurilor industriale.

În cazurile cînd deşeurile industriale şi comunale sunt duse la gunoişte, se cercetează pericol real de poluare a atmosferei, a apelor, ele ocupă suprafeţe considerabile şi poluiază solul. Aciditatea apelor freatice creşte pînă la 2,5-3,5.

Iată de ce, lichidarea şi utilizarea deşeurilor ramîne una din problemele principale ale protecţiei mediului ambiant.

Cerinţele normative faţa de calitatea apeiProblemele păstrării apelor naturale de obicei sunt cercetate în doua aspecte . Pe de o parte, e

foarte însemnată ocrotirea rezervelor de apă, iar pe de altă parte, trebuie exclusă poluare lor. Poluarea apelor de suprafaţă sau freatice duce la schimbarea proprietăţilor lor fizice, ceea ce exercită o influenţă dăunătoare asupra omului şi naturii. Ea limitează posibilităţile de folosire a apei.

Toate substanţele poluante, ce nimeresc în apele naturale, provoacă în ele schimbări calitative. Dereglarea transparenţei şi culorii iniţiale, apariţia mirosurilor şi gusturilor neplăcute, alte fenomene vorbesc despre schimbările fizice şi organoleptice ale proprietăţilor apei. Apariţia în ea a substanţelor nocive în ea vorbeşte şi despre shimbarea componenţei chimice.

Ca şi pentru impurităţile din aerul atmosferic, pentru substanţele ce poluează apa este stabilită normarea aparte a calităţii apei în dependenţă de categoria folosirii.

Faţă de fiecare categorie de folosire a apei din punct de vedere a calităţii ei, sunt înaintate diferite cerinţe: în unele cazuri - mai mult, în altele – mai puţin stricte. De exemplu, prezenţa de astfel de toxicant chimic, ca hexacloranul, în apele potabile şi cultural- sociale este admisă într-o cantitate foarte mică: CMA=0,02 mg/l. În bazinele acvatice ale gospodăriei piscicole prezenţa acestei substanţe nu este admisă, ceea ce se explica prin faptul că această substanţă are proprietatea de a se acumula progresiv în lanţurile trofice.

În timpul de faţă CMA a unei sau a altei substanţe în bazinul acvatic se stabileşte după acel criteriu de acţiune nocivă care se caracterizează prin cea mai mică concentraţie. Astfel de criteriu al nocivităţii a căpătat denumirea de indicele nocivităţii limită (INL).

Toate substanţele dăunătoare după caracterul de acţiune sunt împărţite de către organele ocrotirii sănătăţii în trei grupe după INL (general-sanitari, sanitar-toxicologici, organoleptici) , iar organele de protecţie a peştelui mai au şi indiciile pentru gospodăria piscicolă.

Mai sunt şi doi indici, obligatoriu controlaţi de laboratoarele sanitare ale întreprinderilor în apele reziduale, recirculate şi naturale: necesaitatea chimică în oxigen (NCO) şi necesitate biochimică în oxigen (NBCO).

NCO este cantitatea de oxigen în miligrame la 1 litru de apă, necesară pentru oxidarea compuşilor organici, NBCO- cantitatea de oxigen cheltuită într-un anumit interval de timp pentru oxidarea anaerobică biochimică ( descompunere) a compuşilor organici nestabili, ce se conţin în apa cercetată.

Unităţile de măsură NCO şi NBCO sunt aceleaşi: mg O2/l. Faţă de componenţa şi proprietăţile apelor acvatice situate lîngă punctele de folosire a apei gospodăreşti- sociale sunt înaintate următoarele cerinţe:

- Conţinutul substanţelor în suspensie nu trebuie să se mărească cu mai mult de 0.25 mg/l, pentru bazinele din prima categorie, şi mai mult de 0.75 mg/l , pentru bezinele din categoria a doua;

- Pentru bazinele, care conţin în perioada etiajului mai mult de 30 mg/l de substanţe materiale naturale, este admisă mărirea conţinutului de substanţe în suspensie pînă la 5 %; pe

Coala

ModCoala


suprafaţa apei bazinului nu trebuie să fie pelicule plutitoare, pete de uleiuri minerale şi îngrămădiri de alte impurităţi;

- Apa nu trebuie să capete mirosuri şi busturi cu intensitate mai mare de 2 baluri şi să nu transmită busturi şi mirosuri strîine cărnii peştelui;

- Culoarea nu trebuie să se observe într-o coloană cu înălţimea de 20 cm pentru bazinele din categoria a doua;

- Temperatura apei vare nu trebuie să se ridice cu mai mult de 3oC în rezultatul evacuărilor apelor reziduale, în comparaţie cu temperatura medie lunară a celei mai calde luni din ultimii 10 ani;

- Aciditatea nu trebuie să iasă din limitele 6.5…8.5.pH;- Componenţa minerală a apei în bazinele din prima categorie nu trebuie să întreacă 1000

mg/l după restul uscat, inclusiv 350 mg/l de cloruri şi 500 mg/l sulfaţi, în bazinele categoriei a doua apa nu trebuie să capete gusturi şi miros cu intensitatea mai mare de 2 puncte;

- Oxigen dizolvat trebuie să fie nu mai puţin de 4 mg/l în orice perioadă a anului, în proba luată pînă la ora 12 ziua;

- Necesitatea completă a apei în oxigen la temperatura de 20o C nu trebuie să întreacă valoarea de 3 mg/l, pentru bazinele din prima categorie, şi 6 mg/l pentru bazinele din categoria a doua;

- Apa nu trebuie să conţină agenţi patologici, nimicirea cărora se face prin dezinfectarea apelor reziduale biologic epurate pînă la indicele coli nu mai mare de 3 sau titrul coli de cel puţin 300.

Măsurile de protecţie a aerului atmosferic Măsurile de protecţie a aerului atmosferic de poluare pot fi grupate în felul următor: măsuri

planificate, tehnologice, tehnico-organizatorice, sanitaro-igiene şi juridice. Măsurile planificatoare - de protecţie a aerului sunt examinate ca o parte componentă a

programului complex de protecţie a mediului înconjurător şi folosirea raţională a resurselor naturale. Ele presupun amplasarea oraşelor, localităţilor, întreprinderilor industriale cu conside4rarea reliefului, condiţiilor meteorologice, particularităţile climaterice, învelişului de sol etc.; amplasarea argumentată a întreprinderilor, scoaterea lor în afara oraşelor mari şi construirea întreprinderilor noi în raioane puţin populate pe pămînturi neprielnice pentru activitatea agricolă; micşorarea prin mijloace urganistice a nivelului de poluare a spaţiului locativ; crearea zonelor sanitare de protecţie în jurul întreprinderilor industriale, a spaţiului locativ.

Măsurile tehnologice – prevăd aplicarea tehnologiilor avansate la întreprinderile existente şi cele nou constituie – tehnologii fără deşeuri sau cu puţine dejeuri, care exclud degajările de substanţe nocive în aer. Crearea a astfel de industrii necesită soluţionarea unui şir de probleme inginereşti, formarea a astfel de cicluri industriale şi energetice, cînd deşeurile şi degajările unei industrii sunt materie primă pentru alte industrii. Astăzi, mai bine de 30 % din cantitatea de acid sulfuric se obţine din gazele de coş, care mai înainte se aruncau în atmosferă. Costul acestui acid este mai mic decît a acelui produs de întreprinderile industriei chimice. Poluarea atmosferei se preîntîmpină prin captarea deşeurilor şi purificarea prin diferite metode a degajărilor gazoase.

Măsurile tehnico-organizatorice – prevăd interzicerea dării de exploatare a întreprinderilor noi fără instalaţii de purificare a degajărilor, acelaşi lucru fiind prevăzut şi pentru întreprinderile ce se reconstruiesc; reconstruirea, iar în cazuri excepţionale replofilarea întreprinderilor industriale în afara oraşului. Construirea în localităţi a întreprinderilor noi sau lărgirea celor existente se admite numai în cazul cînd acestea nu vor fi surse de poluare a aerului.

Măsurile sanitaro-igienice – aceste măsuri prevăd stabilirea concentraţiilor maxime admise (CMA) pentru substanţele poluante, ce nimeresc în aerul atmosferic al localităţilor, şi a zonelor sanitare de protecţie ce despart întreprinderile industriale de spaţiul locativ.

Coala

ModCoala


În conformitate cu clasificarea sanitară a întreprinderilor sunt stabilite următoarele dimensiuni ale zonelor sanitare de protecţie (ZSP): I-1000m; II-500m; III-300m; IV-100m; V-50m. În unele cazuri dimensiunile ZSP pot fi mărite pînă la 3 ori (industrii noi, lipsa procedeelor efective de purificare, necesitatea amplasării localităţilor în zona posibilă poluarii a atmosferei etc.) prin hotărîrea organelor sanitaro-enidemiologice şi de dezvoltare a teritoriului şi construcţiilor.

Dimensiunile YSP pot fi micşorate, dacă în rezultatul perfecţionării tehnologiilor şi a altor măsuri se va stabili că conţinutul substanţelor nocive în aerul atmosferic al localităţilor nu va depăşi concentraţiile maxime admise (CMA) pentru poluanţii atmosferici.

Măsurile juridice – Măsuri bazate pe acţiunea legii „ cu privire la protecţia aerului atmosferic”. Legea interzice aplicarea în practică a invenţiilor, descoperirilor, instalaţiilor, utilajului, punerea în funcţiune a proceselor tehnologice şi altor obiecte, dacă ele nu corespund cerinţelor de protecţie a aerului.

Legea prevede pe lîngă controlul executării şi formele de responsabilitate ( penală, administrativă, materială ş.a.) pentru încălcarea ei. Prin lege se stipuleaţă că protecţia aerului atmosferic trebuie să asigure condiţii maxime favorabile de viaţă pentru întreaga populaţie.

Măsurile de protecţie a soluluiProtecţia teritoriului constituie un sistem de măsuri juridice, organizatorice, economice şi de altă

natură, prin care se urmăreşte folosirea lor raţională, prevenirea retragerii lor din circuitul agricol, protecţia contra efectelor antropogene nocive, precum şi sporirea fertilităţii solurilor, productivităţii terenurilor destinate agriculturii şi silviculturii.

Măsurile de protecţie ale solurilor pot fi divizate în următoarele grupe: gospodăresc-organizatorice, agrotehnice, silvomeliorative şi hidrotehnice. Ele sunt îndreptate, în primul rînd, spre combaterea eroziunii solurilor, lupta cu ea fiind considerată veriga principală a culturii înalte de activitate în agricultură.

Măsurile gospodăresc-organizatorice – prevăd organizarea corectă a terenurilor, clasificarea lor după gradul de afectare pentru folosirea corectă a măsurilor de combatere a eroziunii.

Măsurile agrotehnice – prevăd aratul transparent al pantelor, crearea microreliefului, brăzdarea întreruptă, aratul adînc, crearea făşiilor de protecţie din plante multianuale, situarea culturilor în făşii, aratul fără cormană cu păstrarea ţelinei dezi, muşuroirea şi gtazdarea arăturilor, mulcirea etc.

Ameliorările silvice, ca măsură de protecţie a solurilor împotriva eroziunii, părevăd crearea făşiilor de reglare a umezelii pe pentele cu înclinare sporită pe marginea şi pe fundul văgăunilor, rîpelor ş.a.

Făşiile de pădure pentru reglarea umezelii sunt create pe cvonturul orizontalelor localităţii mai sus de zonele de spălare cu o lăţime de 9…15 m. Distanţă dintre făşiile de pădure constituie de la 100-200 m pînă la 350-400 m, în dependenţă de înclinarea pantelor. Cu cît unghiul de înclinare al pantelor este mai mare, cu atît distanţa dintre făşii este mai mică.

Măsurile hidrotehnice – prevăd protecţia pantelor împotriva spălării şi surpării, reţinerea apelor în văgăuni şi rîpi prin construcţia diferitelor îngrădituri, dambe din resturi de plante şi piatră. În unele cazuri sunt folosite uluce din beton pentru organizarea scurgerii torentelor puternice de apă. Aceste construcţii cer un control permanent şi reparaţia la timp.

Cea mai radicală măsură de luptă contra formării rîpelor este astuparea lor la timp cu păstrarea la zi a stratului fertil, ceea ce permite întoarcerea rapidă a terenurilor în circuitul agricol.

Solurile trebuie protejate, de asemenea, da salinizate, mlăştinire şi poluare.Salinizare este numit procesul de acumulare a sărurilor de natriu, calciu, magneziu în straturile

de suprafaţă ale solului în concentraţii, neatinse pentru creşterea şi dezvoltarea normală a plantelor.Mlăştinirea solurilor este rezultatul supraumezelii acestora în vecinătatea canalelor, bazinelor de

acumulare a apelor, a sondelor arteziene incorecte exploatate etc.

Coala

ModCoala


Poluarea solurilor este rezultatul activităţii industriale a omului, fără a ţine cont de interesele naturii.

Prevenirea poluării solurilor de către apele reziduale industriale sau comunale, de deşeuri solide se asigură printr-un sistem de măsuri legislative, organizatorice şi sanitaro-tehnice.

Curăţarea teritoriului localităţilor include un şir de măsuri privind colectarea, înlăturarea, dezinfectarea şi utilizarea deşeurilor comunale şi industriale.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

IX. COMPARTIMENTUL ECONOMIC

Necătând la faptul că specificul segmentului de produse cerealiere are regulile şi caracteristicile sale proprii, diferite de restul din industria de panificaţie, diversificarea apare ca un punct strategic, care se stăruie să dezvolte noi varietăţi de pâine cu scopul de a satisface un spectru larg de preferinţe.

Concepţia de dezvoltare.Concepţia de dezvoltare trebuie să fie bazată pe factorii mediului de marketing întreprinderile

trebuie să reacţioneze la orice modificare a mediului, imediat sau în mod sistematic. Miezul firmei este Marketingul Mixt - o întrebuinţare optimă a 4 elemente: produs, preţ, distribuţie şi promovare. Utilizarea incorectă se soldează cu eşecul programului de marketing şi cu pierderea profitului. Prognozarea activităţii şi planificarea ulterioară se efectuează în urma implementării Marketingului Mixt, care se bazează pe:

- Politica de produs;- Politica de preţ;- Politica de distribuţie;- Politica de promovare;- Politica de produs.Piaţa de desfacere a produselor de panificaţie este municipiul Chişinău şi suburbiile. Pentru

sporirea realizării produselor de panificaţie activitatea de marketing este îndeplinită spre mărirea cotei de piaţă prin utilizarea diverselor măsuri:

1. Acoperirea municipiului Chişinău cu producţie; 2. Lărgirea pieţelor de desfacere pe Republică;3. Oferirea unui sortiment divers de produse, pentru diferite grupe de consumatori; 4. Asigurarea calităţii înalte a produselor;5. Menţinerea preţului pe piaţă.Calitatea înaltă este preţuită de cumpărători şi contribuie la sporirea reitingului produselor în

lupta concurenţială. Aceasta se datorează specialiştilor cu un grad înalt de calificare şi experienţă bogată de lucru.

6. Însă devine tot mai greu de menţinut calitatea din cauza utilajului uzat şi lipsei de materie primă calitativă. Sarcina secţiei de a asigura achiziţiile de materie primă de înaltă calitate.

Ambalajul îndeplineşte două funcţii: de producţie şi promovare. Protecţia este esenţială şi necesară pentru majoritatea produselor. Ambalajul necalificativ are drept consecinţă deteriorarea produselor sau le dă produselor un aspect puţin atrăgător. Această problemă nu este hotărâtă la realizarea produselor de patiserie şi cofetărie.

Promovarea. în economia de piaţă produsele trebuie să vorbească de la sine. Deseori cumpărătorii aleg produsul care atrage o atenţie mai mare, de aceia este necesar de a efectua schimbări în domeniul ambalării produselor de cofetărie şi patiserie.

Politica de preţ. Formarea preţurilor este un proces destul de dificil, întrucât trebuie să se ţină cont de interesele contradictorii ale producătorului şi consumatorului şi să fie găsite soluţii de compromis pentru ambele părţi. Preţurile se determină de regulă, astfel încât să acopere cheltuieli de producţie, de distribuire şi de vânzare.

Este necesar de implementat politica de formare a preţurilor în dependenţă de scopul pus în faţă; preţuri mici - atragerea clienţilor, preţuri prestigioase - pentru produse de elită. Preţuri flexibile variază în funcţie de cerere şi ofertă.

Principala sarcină a politicii de preţ trebuie să fie: asigurarea profitabilităţii producţiei şi a cererii de produse pe piaţă. în secţia de marketing trebuie să fie o persoană responsabilă de susţinerea politicii

Coala

ModCoala


de preţ. Pentru aceasta permanent trebuie efectuată analiza preţurilor de piaţă a produselor similare ale concurenţilor.

Este necesar de analizat punctul activităţii rentabile, pentru diferite grupe de produse. Permanent trebuie efectuată analiza rentabilităţii şi făcute propuneri privind schimbarea sortimentului în dependenţă de a rentabilităţii şi cererii pe piaţă.

Politica de desfacere. Politica de desfacere prezintă activitatea care generează canalele de distribuţie către client şi metodele de comunicare cu clienţii.

Pentru a asigura sporirea realizării producţiei de panificaţie activitatea de marketing trebuie să fie îndepărtată spre mărirea cotei de piaţă utilizarea diverşilor măsuri:

1. Acoperirea complectă a oraşului cu producţia întreprinderii. Lărgirea peţii de desfacere pe Republică;

2. Oprirea consumatorilor un sortiment vast de produse;3. Menţinerea preţului pe piaţă;4. Stimularea vânzărilor prin stimularea clienţilor ce sporesc volumele de realizări.

Planul de producere şi realizare a producţieiProducerea şi realizarea producţiei este partea de bază a planului de activitate a întreprinderii. Pe

baza indicatorilor acestui capitol se elaborează indicatorii planului anual.Elaborarea acestui compartiment se începe cu determinarea volumului şi a sortimentului de

producţie exprimat în unităţi naturale.Producţia industrială este un rezultat al activităţii industrial productive exprimată în formă de

produs sau lucrări cu caracter industrial.Sub noţiunea de capacitate de producţie a întreprinderii se subînţelege randamentul

maxim posibil de obţinere a producţiei sau volumul de materie primă prelucrat într-o perioadă de timp cu utilizarea utilajului tehnologic şi aplicarea tehnologiei progresiste, practicii înaintate în organizarea producţiei şi a muncii. Asupra capacităţii de producţie acţionează o mulţime de factori:

- componenţa şi normele tehnice ale utilajului;- productivitatea utilajului principal;- fondul real de timp al întreprinderii.Elaborarea planului de producere şi realizare a producţiei se începe cu determinarea

volumului şi sortimentului de producţie.Cunoscînd productivitatea morii egală cu 30 t/24 ore, planificăm cantitatea de materie primă care

se va prelucra la întreprindere pe întregul an, luînd în calcul numărul de zile lucrătoare egal cu 245.Randamentul produselor finite

TabelulProducţia Randamentul, % Volumul de producţie, tone

mălai extra 20 1470mălai obişnuit 40 2940mălai fin 18 1323deşeuri furajere 2 147tărîţă 20 1470Total 100 7350

Producţia marfă reprezintă valoarea producţiei obţinută la întreprindere care este destinată pentru

a fi realizată.

Coala

ModCoala


Calculul producţiei marfăTabelul

Producţia u.m Plan anual Producţia marfă Preţ curent, lei/t

Volum total, mii lei

mălai extra t 1470 7500 11025mălai obişnuit t 2940 6800 19992

mălai fin t 1323 7000 9261deşeuri furajere t 147 2800 411,6tărîta t 1470 3500 5145Total 7350 45834,6

Planul de aprovizionare tehnico-materialăPentru a asigura deservirea fără întreruperi cu necesarul de materiale de calitate înaltă, în

cantităţi necesare şi în limitele de timp respective, se elaborează planul de aprovizionare tehnico-materială. Acest plan conţine calculul necesităţii e materie primă, materiale principale şi auxiliare.

Sarcina de bază a normării reprezintă prelucrarea şi asigurarea folosirii în producere a normelor de consum a materiei prime, materialelor principale şi auxiliare necesare pentru a obţine indici economici corespunzători.

Norma de consum este cantitatea de materie primă şi materiale principale maxim admisibile în perioada planificată, folosită la producerea unei unităţi de produs.

La întreprinderile de prelucrare se elaborează normele de consum individuale, conform planului anual de producţie în dependenţă de sortimentul producţiei finite.

Calculul necesităţii în materie primă şi materiale auxiliareTabelul

Materie primă şi materiale auxiliare

u.m Norma de consum Preţ la unitate, lei Consumul anual, mii lei

porumb t 7350 4000 29400

Apă m3 271,95 15 4,07Energie electrică kw/h 10192 0,98 9,98

Total 29414,05

Planul muncii şi al cadrelorîn orice întreprindere un rol important revine forţei de muncă, ca factor de producţie. Elaborarea

planului muncii şi al cadrelor începe cu planificarea productivităţii muncii. Productivitatea muncii se exprimă prin cantitatea producţiei produse într-o unitate de timp. Conform balanţei timpului de muncă se analizează eficaciatea folosirii timpului şi determină fondul nominal şi util al timpului de lucru al unui muncitor. Sarcina principală a balanţei timpului de muncă este de a determina numărul planificat

Coala

ModCoala


de lipsuri de la serviciu, numărul de zile lucrătoare, durata medie a zilei de lucru, şi fondul efectiv al timpului de muncă al unui muncitor calculat în ore.

Balanţa timpului de muncă al unui muncitorCalculul necesităţii în materie primă şi materiale auxiliare

TabelulNr. Indicator Total

1 Fondul de timp calendaristic, zile 3652 Numărul de zile nelucrătoare, zile 913 Zile de odihnă, zile 824 Sărbători, zile 95 Fondul nominal de timp, zile 2746 Absente de la lucru, zile 297 Concedii de odihnă, zile 228 Concedii de maternitate, zile 19 Concedii de studii, zile 110 Boli, zile 111 Absenţe cu permisiunea administraţiei, zile 112 Alte absenţe permise de lege, zile 213 Fondul real de timp, zile 24514 Durata medie a zilei de lucru, ore 815 Fondul util al timpului de muncă al unui muncitor,

ore1960

Notă: Din balanţa timpului de muncă observăm că fondul util al unui muncitor pe an este de 1960 ore.

Fondul de salarii reprezintă remunerarea muncitorilor pentru lucrările îndeplinite.

Numărul de muncitori şi fondul de salarizare a PIPtabelul

Nr Profesia Categoria Numărul muncitorilor

Tarif lei tonă, lei

Salariu tarifar total ,lei

Fondul total de salarizare, mii lei

1 Operator în curăţătorie

V 1 2,5 18375 19,8452 Operator la bătător3 Operator la valţuri4 Operator la site plane

IV 1 2,2 16170 16,9785 Operator la elevatoare6 Operator la ventilator7 Operator la magneţi

IV 1 2,2 16170 16,9788 Operator la celule

3 53,8

Coala

ModCoala


Personal auxiliartabelul

Nr. Profesia Numărul muncitorilor

Numărul lunilor lucrate pe an

Salariu tarifar lunar, lei

Salariu lunar total, lei

Fondul anual de salarizare, mii lei

1 Hamal 1 12 1800 1980 23,762 Electrician 1 12 2500 2750 333 Paznic 2 12 2000 2200 26,4

Total 4 83,16

Personal administrativtabelul

Nr Funcţia Numărul muncitorilor

Numărul lunilor lucrate pe an

Salariu lunar, lei

Premii, lei

Fondul anual de salarizare, mii lei

1 Director 1 12 3800 360 47,522 contabil 1 12 3000 280 36,96

Total 2 84,48

TabelulNr Categorie Număr personal Fond salariu, mii lei

1 Personal administrativ 2 84,482 Personal auxiliar 4 83,163 Personal inustrial productiv 3 53,8

Total 9 221,44CAS 64,21

Planificarea costului de producţie, profitului şi a rentabilităţii

Costul de producţie reprezintă cheltuieli în unităţi valorice pentru producerea şi realizarea producţiei. în costul producţiei întră şi cheltuielile pentru pregătirea producţiei, cheltuieli pentru obţinerea noilor tipuri de produse, de organizarea producerii, inclusiv şi cheltuieli pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

Funcţia de cheltuielile suportate, de volumul lor, deosebim cheltuieli: -de secţie; -de producţie; generale.

Cheltuielile de secţie sunt cheltuielile în interiorul unei. secţii suportate pentru producerea producţiei.

Calcularea costului de producţie se va efectua după articolele de cheltuieli pentru producerea şi realizarea unei unităţi de produs.

Cheltuielile generale sunt cheltuielile suportate de întreaga gospodărie în cadrul producerii producţiei. Suma cheltuielilor obţinute va constitui costul complet al producţiei.

Planificarea micşorării procentului de cost al producţiei se realizează conform factorilor tehnico-economici, influinţînd nivelul cheltuielilor a următoarelor grupe.

- creşterea nivelului tehnic al producţiei;

Coala

ModCoala


- organizarea producţiei şi a muncii;- schimbarea volumului şi structurii producţiei;- utilizarea corectă a resurselor naturale.

Calculul consumurilor directe pentru moara cu capacitatea 30t/24htabelul

Articole Cost total, mii lei

1 Porumb 294002 Apă 4,073 Energie electrică 9,984 Fondul de salarizare 221,445 Defalcări în fondul social 64,216 Total consumuri directe 29699,77 Consumuri indirecte 454,95

Total 34154,65

Caracteristica utilajului calculatTabelul

Maşina Marca Nr. Capacitatea t/h Turaţia rotorului rot/min

Puterea instalată kW

Greutatea, kgDin

paşaportProcentului utilizat

Cîntar automatic

ДН-50 1 5 40 975 1,2 830

Separator aspirator

А1-БИС 2 3 100 940 0,76 690

Separator de pietre

NAGEM 1 3 95 575 0,24 230

Aparat de umectare

33M-2 2 1 53 1100 1,5 200

Separator magnetic

А1-БМЗ 1 80 - - 85

Masa densimetric a

А1-БУЗ 1 0,8 40 925 0,7 650

Total 4,4

Indicatorii tehnico-economiciTabelul

Indicator u.m valoare1 Producţia marfă mii lei. 45834,62 Costul producţiei marfă mii lei 34154,653 Profit brut mii lei 11679,954 Impozit pe profit mii lei 3270,385 Profit net mii lei 8409,566 Cheltuieli la 1 leu PM lei 0,74

Coala

ModCoala


7 Rentabilitatea producţiei % 24

Întreprinderea reprezintă o verigă de bază a activităţii economice. Asigurată cu un patrimoniu fără de care ni-şi poate desfăşura procesul de producţie, întreprinderea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu cerinţele pieţei.

Profitul obţinut se repartizează pentru:- modernizarea întreprinderii;- implementarea noilor tehnologii;- investiţii;- publicitate şi marketing (promovări);- reparaţii capitale;- fondul de rezervă a întreprinderii.Rentabilitatea obţinută la întreprindere constituie 23,3%, care ne confirmă că întreprinderea va

lucra eficient.Pentru ca toată această activitate să se desfăşoare a fost nevoie de resurse financiare necesare

pentru procurarea utilajului şi a suprafeţei de producţie.

TabelulDenumire articol Valoare

articolValoarea utilajului, mii lei 960Suparafaţa de producţie, mii lei 540Total 1500

Reeşind din aceste valori poate fi calculate termenul de recuperare a investiţiilor T= investiţii capitale/profit net T= 1500/8409,56=0,17 ani


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

BIBLIOGRAFIE1. Bălan Iu. Studiul cerealelor cu elemente de seminologie, îndrumar de

laborator, Chişinău, U.T.M. 1996, 66 pagini.2. Bălan Iu. Tehnologi prelucrării cerealelor, îndrumar de laborator, Chişinău,

Departamentul editorial - poligrafic al U.T.M., 1997, 111 pagini.3. Bălan Iu. Tehnologia conservării cerealelor, îndrumar de laborator, Chişinău,

U.T.M. 1996, 56 pagini.4. Bălan Iu. Tehnologia faricării crupelor - Ciclu de prelegeri, Partea III,

Chişinău, U.T.M. 1998, 105 pagini.5. Bălan Iu. Tehnologia morăritului - Ciclu de prelegeri, Partea I, Chişinău,

U.T.M. 1996, 126 pagini.6. Bălan Iu. Tehnologia morăritului, Chişinău 1998, 105 pagini.7. Bălan Iurie - Tehnlogia fabricării crupelor. Chişinău 1998, 105 pagini.8. Bălan Iurie, A. Lupaşco, V. Tarlev- Tehnologa fainii şi crupelor. Editura

Tehnica-Info, Cnişinău, 2003.-312 pagini.9. Catedra de economie şi management industrial, îndrumar metodic - privind

elaborarea părţii economice a poiectului de licenţă la specializare 2202.2 „Tehnologia panificaţiei, pastelor făinoase şi articolelor de cofetărie,Chişinău 1997, 19 pagini.

10. Dinca D., Moscalu T. Cultura porumbului, Editura Agro - Silvică, Bucureşti 1967, 175 pagini.

11. E. Olaru, Iu. Olaru. Protecţia împotriva incendiilor. Ciclu de prelegeri, 2000.12. E. Olaru. Protecţia mediului ambiant. Ciclu de prelegeri, 2000.13. I. Cobuşean „îndrumar metodic privind elaborarea capitolului Protecţia muncii

şi a mediului ambiant în proiectele de diplomă" Chişinău, UTM, 2002.14. Leon S. Muntean, Ioan Borcean, Mihai Axinte, Gh. V. Roman. Fitotehnie -

Bucureşi 1995, 610 pagini.15. Leonte Mihai Tehnologii şi utilaje în industria morăritului - Pregătirea

cerealalor pentru măciniş, Editura Millenium, Piatra-Neamţ 2001, 565 pagini.16. Leonte Mihai Tehnologii şi utilaje în industria morăritului -Măcinişul

cerealelor, Editura Millenium, Piatra - Neamţ 2002, 751 pagini.17. Ministerul agriculturii şi alimentaţiei. Academice de ştiinţe agricole şi silvice.

Cultua porumbului pe soluri podzoice şi podzolite, Bucureşti 1993, 299 pagini.18. 18.Moraru Ş. Cultura porumbului. - Chiinău, „Tipografia Centrală", 1998, 100

pag.19. Oancea F., Mălureanu C. Diagrame penru măcinarea cerealelor, Bucureşti

1997, 175 pagini.20. Popescu S. Biochimia cerealelor şi făinurilor, conservaea lor, Bucureşti 1964,

421 pagini.21. Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova pentru anul 2006. -

Chişinău, Comisia de Stat penru încercarea soiurilor de plante, 2006, 100 pagini.


Dodon A.



Elaborat



UTM FTMIA

22. Săvulescu Traian, Editura Academiei Republicii Populare Romîne Institutul de Cercetări Agronomice 1957, Porumbul studiul monografic, 926 pagini.

23. Securitatea activităţii vitale, material metodic, 2004, U.T.M.24. Ştefan Andrei Moraru - Tratat de Fitotehnie, Cultura plantelor de cîmp

cereale. Editura Dosoftei Iaşi 1998, 212 pagini.25. www. rambler.ro 26.www.google.ro 26. Научно производственный журнал «Кукуруза и сорго», Москва 2006

.

proiectarea unei sectii de expandare la o unitate de morarit (1)

Documents