Proiect – Globalizare

Sensurile termenului de “kitsch”

Student: George AvramescuAn: I CFDP - ITM

Grupa: 5

KITSCH, (2) kitsch-uri,s. n.

 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 

2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici]

Conform DEX-ului

„Kitschul este negarea autenticului si opusul simplitatii”

(Abraham Moles)

“Kitschul este inamicul imaginaţiei” (Howard Barker)

“Kitschul este artă fără sistem imunitar”(David Bergman)

“Kitschul este experienţă suplinitoare şi senzaţii false”

(Clement Greenberg)

Conform citatelor unor filozofi:

Termenul de kitsch, ca şi conceptul pe care îl desemnează, este foarte recent. A intrat în uz în anii `60-`70 în jargonul pictorilor şi comercianţilor de artă din Munchen, fiind utilizat pentru a desemna producţia artistică ieftină. Abia în primele decenii ale secolului al XX-lea kitsch-ul a devenit un termen internaţional.

Chiar dacă putem descoperi unele relaţii formale între kitsch şi arta barocă sau cea manieristă, kitsch-ul pare a fi, din punct de vedere istoric, un rezultat al romantismului [principalul produs cultural al ascensiunii democraţiei moderne].

Etimologia cuvantului:

Definirea termenului kitsch este foarte dificilă și nu există o definiție simplă acceptată. De asemeni, termenul este considerat intraductibil în cele mai multe limbi și de aceea se folosește termenul original.

Criticul Marin Marian-Bălașa este de părere că Kitsch-ul este cea mai largă categorie sau gen artistic, reprezentând arta simplificată ieftin și adesea produsă în serie, care apelează la stridență, artificiu, zgomot și pompă pentru a reține atenția, pentru a zgâlțâi simțul, pentru a satisface fără probleme și consecințe, pentru a fi fără prea multă bataie de cap sau filozofie.

Incercari de definire:

Kitsch-ul este, aşadar, un fenomen social universal, permanent, de mare anvergură, dar a rămas multă vremeun fenomen latent în conştiinţa limbilor romanice din lipsa termenului adecvat care să-l denumească. De aceea, îl vom aproxima mai ales prin exemple

Există, deci, o artă kitsch sau mai degrabă un kitsch al Artei, care se referă fie la obiecte de artă, în sensul clasic al termenului, fie la un anumit tip de aranjare a acestora într-un cadru dat şi la relaţiile dintre ele; se poate vorbi, deci, de o operă kitsch (de ex. o statuie din biserica Saint-Sulpice sau un castel din Bavaria), după cum se poate vorbi de o ambianţă kitsch (de ex. Salonul tip 1895 sau marile magazine de antichităţi).

Există literatură kitsch, mobilier kitsch, decor kitsch,muzică kitsch, „artă în stil mare" kitsch (de ex. Stilul Ludovic de Bavaria)

Kitsch este un termen care provine din limba germană și denotă stil prost, de prost gust

De obicei kitsch se folosește în legătură cu obiecte pseudo-artistice de prost gust, față de stiluri cu adevarată valoare artistică și estetica sofisticată

Kitsch-ul a existat şi va exista. E ca şi cum ai vrea să delimitezi lumea de oameni buni sau răi, de proşti sau deştepti. Tot aşa există şi frumosul recunoscut artistic şi kitsch-ul

Kitschul – contributie personala:

Nu cred că putem schimba noi omenii de rând. Totul trebuie să vină de sus. Dacă ne referim la arhitectură la panouri publicitare, reclame. In ziua de astăzi nu se mai gândesc la cât de artistic sau nu e ceea ce ei realizează ci la cât de comercial, cât de bine are priză la public, cât de util astfel încât aspectul financiar să fie acoperit şi investiţia lor să dea roade în conturi.

Masele de oameni sunt in general compacte fără cunoştinţe în domeniu care îşi trăiesc viaţa aşa cum au fost educaţi sau nu...foarte puţini sunt cei care se evidenţiază ca non promotori ai kitsch-ului

Kitsch-ul are dreptul la existență - ca imagine de fundal, ca o gălăgie uniformă, or, cel puțin, ca o căutare în atingerea originalității

Kitsch-ul îndeplineşte, deci, o funcţie socială, adăugată la funcţia fundamentală a obiectului — cea de întrebuinţare, care nu mai serveşte drept suport, ci numai drept pretext.

Obiectele kitsch nu-şi justifică rostul în mod raţional, ele conţin un grad înalt de gratuitate şi de joc, care le conferă un fel de universalitate eterogenă.

Kitsch-ul apare astfel ca omişcare permanent în interiorul artei, prin prisma raportului dintre original şi banal.Kitsch-ul este acceptarea tacită,pe scară socială,a unei plăceri estetice de un uşor „prost gust", liniştitor şi moderat.

In medio stat virtus: kitsch-ul este o virtute care caracterizează linia de mijloc. Kitsch-ul este modul,şi nu Moda, în cadrul progresului formelor

Pentru fiecare persoana, kitsch-ul are alta semnificatie, dar granita dintre bun-gust si kitsch este extreme de fragil; pentru unii dintre noi kitsch-ul este o stare de spirit, pentru altii este un obiect amplasat intr-un cadru care nu se potriveste, iar pentru arhitecti este un fenomen destul de des intalnit pe care incearca sa-l previna.

George Pruteanu – Doar o vorba: kitsch

Oedipe – Intre perfectiune si kitsch

Abraham Moles - Psihologia kitschului

Silvia Pintilie - Ipostazele sociale ale kitsch-ului

Bibliografie: