Ministerul Educaţiei şi Tineretului Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra : Contabilitate şi Informatică Economică

PROIECT DE SPECIALITATE

ÎN PRACTICA DE INIŢIERE LA DISCIPLINA

CONTABILITATE

(în baza datelor contabile de la S.A. „Coloana Auto 2811”)

A efectuat:

Studenta anului II,

gr. CON 803

Pascari Natalia

Coordonator:

Dolghi Cristina

Doctor, conferenţiar universitar

Chişinău, 2010

PLAN

Capitolul I. Caracteristica generală a structuri şi organizării activităţii la

S.A. „COLOANA AUTO 2811”. ..........................................3

1.1. Forma organizatorico-juridică.

1.2. Istoria fondării întreprinderii.

1.3. Structura organizatorică a întreprinderii.

1.4. Sfera de producere a întreprinderii.

Capitolul II. Documentarea operaţiunilor economice. ........................5

2.1. Clasificarea documentelor.

2.2. Circulaţia documentelor la întreprindere.

Capitolul III. Inventarierea şi rolul acesteia în contabilitate..............20

3.1. Modul de efectuare a inventarierii

3.2. Determinarea rezultatelor inventarierii şi contabilitatea acestora

Concluzii. ................................................................................................28

Bibliografie..............................................................................................29

Anexe........................................................................................................30

2

Capitolul I. Caracteristica generală a structuri şi organizării activităţii la

S.A. „COLOANA AUTO 2811”.

1.1. Forma organizatorico-juridică.

Conform statului şi a Legii privind Societăţile pe Acţiuni nr. 1134-XIII din 2

aprilie 1997 denumirea completă a societăţii de tip deschis este”COLOANA AUTO

2811” SOCIETATE PE ACŢIUNI;denumirea prescurtată a societăţii:”CA 2811”

S.A.

Sediul şi adresa juridică a S.A. :MD-3505.str.Unirii ,49, or.Orhei ,Republica

Moldova

1.2. Istoria fondării societăţii.

În baza ordinului Ministerului Transporturilor auto al RSSM din 17.08.1960

nr.247 ,pe baza coloanei de transport ,ce funcţiona în or.Orhei la 1 septembrie1960 ,a

fost înfiinţat parcul de autobuze si taxomotoare (ATP-6).

La fondare ATP-6 dispunea de 74 de automobile de tip:ZIS-155,Pobeda,GAZ 21,

autobuse din lemn,taxiuri de marfă cu care se transportau pasagerii .Foarte grele erau

condiţiile de munca ale lăcătuşilor ,reparaţia se efectua sub cer liber,în încăperi reci.

Pe parcursul anilor situaţia s-a schimbat radical:au fost date in exploatare 2

complexe de producere cu utilaje noi si moderne, secţii de reparaţie a

motoarelor,strungărie,şlefuire, acumulatoare, carburatoare, utilaj electric , fierărie.

În anul 1983 a fost dat în exploatare corpul administrativ care a schimbat radical

condiţiile de muncă ale tuturor specialiştilor şi slujbaşilor .

La 15.01.1979 ATP-6 se reorganizează în CA-2811.La întreprindere activau 440

lucrători.

În anul 1994 Societatea pe Acţiuni este creata prin reorganizarea întreprinderii de

stat CA-2811 (certificatul înregistrării de stat Nr.14500394-5 din 02 decembrie

1994)şi este accesorul de drept al acestuia(anexa nr.1).

3

SA „CA-2811” renovează parcul cu mijloace de transport şi anume:în 2000 au

fost procurate 14 unităţi de transport de model Mercedes cu capacitatea de 14 ,17

locuri;în 2004-5 unităţi de transport de model Mercedes 312-Sprinter cu capacitatea

de 18 locuri; în 2007 -20 unităţi de transport de model Mercedes-Sprinter cu

capacitatea de pînă la 20 de locuri.

Licenţa de activitate a întreprinderii a fost eliberată la 25 iulie 2007 ( anexa nr.2).

În prezent SA „CA-2811” dispune de 117 unităţi de transport , majoritatea

moderne, care satisfac cerinţele călătorului cu care se deservesc 37 de rute suburbane,

14 rute interurbane si o rută internaţională.

1.3. Structura organizatorică a societăţii.

Conform statutului S.A. „CA 2811” capitolul 4 Conducerea Societăţii, art. 16,

societatea are următoarea structură de conducere:

Adunarea Generală a Acţionarilor;

Consiliul Societăţii;

Organul executiv (directorul);

Comisia de Cenzori.

În (Anexa nr. 4) este prezentata schema generală a structurii interne a societăţii.

1.4. Sfera de producere a societăţii.

Conform politicii de contabilitate(anexa nr.5 ) şi statutului societăţii (capitolul

3)” Dispoziţii generale, art. nr. 4: „Genurile principale de activitate ale societăţii sunt:

Transporturi auto de călători în folos public;

Transport auto internaţional de mărfuri;

Intermedieri pentru vînzareaunui asortiment larg de mărfuri;

Comerţul cu piese şi accesorii pentru autovehicule.

Scopul principal al Societăţii este obţinerea venitului de pe urma activităţii de

antreprenoriat.

Conform „ANEXĂ LA RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE

FINANCIARE” anexa nr. 5 a RAPORTULUI FINANCIAR a S.A. „CA 2811” pe

anul 2009 (Anexa nr. 3), capitolul 1.2. „Notă informativă la capitolul 1.1.”

4

Determinarea tipului de bază (prevalent) al activităţii prin veniturile din vânzări

în conformitate cu Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM)

observăm următoarele:

Tipul activităţii economice Suma vînzărilor nete efectuate în perioada de gestiune

Cota, %

Servicii transport auto 18232435 99,2Vînzarea produselor 98357 0,5

Arenda 45250 0,3

Deci activitatea de bază este transportul auto de călători în folos public ce are

o cotă de 99,2 % din vânzările nete ale întreprinderii.

Capitolul II. Documentarea operaţiunilor economice la S.A. „CA 2811”

1.1. Clasificarea documentelor.

            Operaţiile economice şi financiare care reflectă existenţa şi mişcarea valorilor

patrimoniale se pot înregistra în contabilitate numai şi numai dacă au la bază

documente care să demonstreze realitatea acestora, potrivit principiului că orice

înregistrare contabilă se poate efectua numai dacă operaţiunile au avut loc.

Documentaţia este strâns legată şi precedată de observare.

Observarea directă a fenomenelor economice şi reflectarea lor în contabilitate are loc

în baza consemnării acestora în documente, ca o condiţie primordială în faţa celorlalte

procedeie ale metodei contabilităţii: comparaţia, analiza, sinteza, bilanţ, etc.

Consemnarea operaţiilor economice în documente este organizată după criterii

precise, bine stabilite pe baze ştiinţifice şi în funcţie de necesităţile practice, ele

constituind baza întregului sistem de evidenţă din unităţile patrimoniale.

Observarea se efectuează în scopul înregistrării şi prelucrării ulterioare a datelor

privind operaţiunile economice pentru obţinerea unor indicatori generalizatori. Ea

reprezintă asigurarea informaţională a contabilităţii. În procesul observării se produce

studierea datelor privind fiecare operaţiune economică pentru înregistrarea acestora pe

purtătorul de informaţie.5

Orice operaţiune economică se caracterizează prin indici şi indicatori.

Indicii operaţiunilor economice includ timpul şi locul efectuării informaţiei,

elementele materiale incluse în operaţiune economică – stocurile de mărfuri şi

materiale, mijloace băneşti, informaţia despre părţile şi persoanele care au contribuit

la efectuarea operaţiunii respective.

Indicatorii reflectă caracteristica cantitativă a operaţiunilor economice în

etaloane naturale, de muncă şi băneşti. Indicatorii oricărui document trebuie să

dezvăluie conţinutul şi toate particularităţile unei sau altei operaţiuni.

În contabilitate, faţă de comunicatele privind observarea primară a operaţiunilor

economice, se înaintează cerinţe speciale.

            Contabilitatea respectă în mod obligatoriu două principii:

1.        nici o operaţie economică sau financiară fără document;

2 .       nici o înregistrare contabilă fără document.

Cuvântul „document” (din limba latină documentum) înseamnă certificat, dovadă.

Documentul este un certificat (act) scris privind efectuarea operaţiunii

economice întocmit în mod stabilit care îi atribuie putere juridică sau dreptul la

efectuarea acesteia. De regulă documentul contabil se pregăteşte pe un formular de

model stabilit, executat prin metoda tipografică. Aceasta reprezintă o foaie de hârtie

liniată cu indicatori şi indici tipăriţi anterior pe acesta, utilizaţi pentru înregistrarea

informaţiei privind operaţiunile economice. Indicii şi indicatorii înscrişi în acesta se

numesc elemente. Acestea reflectă indicii şi indicatorii care caracterizează o

operaţiune economică concretă (de exemplu : data întocmirii, denumirea

documentului).

Nici o operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris în

care să se consemneze operaţia respectivă.

6

            Conţinutul documentelor economice este în funcţie de caracterul operaţiei

consemnate. Ele conţin elemente obligatorii care pot fi comune tuturor categoriilor de

documente, iar altele sunt specifice numai anumitor documente.

            Elementele comune fiecărui document sunt:

denumirea documentului;

denumirea unităţii emitente şi adresa;

numărul şi data documentului;

părţile participante la efectuarea operaţiei economice consemnate

în document;

conţinutul operaţiei economice şi justificarea efectuării ei;

datele cantitative şi (sau) valorice aferente operaţiei economice

consemnate (cantitate, preţ unitar, valoare);

semnăturile persoanelor care au participat la realizarea operaţiei

economice şi care răspund de întocmirea acestuia.

Elementele specifice diferă de la o categorie la alta de documente.

Modul de întocmire şi reflectare în contabilitate, de primire şi păstrare a

documentelor primare este determinat de Legea contabilităţii.

Denumirea documentului (de exemplu: dispoziţia de încasare, factură fiscală) îi

atribuie acestuia o forţă probantă şi indică caracterul operaţiunilor economice care

urmează a fi reflectate.

Data întocmirii documentului are o însemnătate de control şi informaţională,

întrucât operaţiunile numeroase care sunt omogene după conţinut şi sens se repetă.

Pentru prevenirea utilizării repetate a documentelor acestea trebuie delimitate în timp.

Denumirea agentului economic şi locul întocmirii documentului au o

importanţă informaţională pentru documentele contabile expediate (transmise) altui

agent economic. Acest element asigură justificarea documentelor interne. De exemplu,

la livrarea produselor finite de la depozitul întreprinderii agentului economic A,

7

elementul specificat permite reflectarea în contabilitate a creanţelor pe termen scurt

apărute la agentul menţionat.

Conţinutul operaţiunii economice permite a determina corect conturile contabile

în care trebuie să fie reflectate datele corespunzătoare.

Expresia valorică şi cantitativă a operaţiunii economice se reflectă conform

principiului de înregistrare a datelor exprimate în indici şi indicatori care diferenţiază

acest fapt şi obţinute prin intermediul urmăririi (controlului).

Elementele părţilor permit a reflecta denumirea agentului economic, codul

fiscal, adresa etc.

Funcţia şi numele persoanelor responsabile de executarea operaţiunii

economice respective reprezintă informaţia privind persoanele fizice care au contribuit

la efectuarea operaţiunii, determină răspunderea materială, certifică autorizaţia la

dreptul efectuării operaţiunii economice.

Identificarea persoanelor care au efectuat operaţiunea economică este asigurată

prin semnătura lor proprie în document. Aceasta stabileşte responsabilitatea personală

pentru veridicitatea informaţiei indicate în document, justifică efectuarea operaţiunii,

precum şi permisiunea sau confirmarea corectitudini executării acesteia.

În cazul lipsei unui din elementele enumerate documentul se considera

nevalabil.

Foarte importantă, însă, este întocmirea documentelor la timp, pentru a asigura

operativitatea informaţiilor pe care să le furnizeze contabilitatea. Legea contabilităţii

specifică: „orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei

într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel

calitatea de document justificativ”.

Deci, orice document care se întocmeşte la locul şi în momentul efectuării

operaţiei economice poartă denumirea de document justificativ.

Pentru comoditatea întocmirii şi prelucrării ulterioare a datelor, elementele

documentelor se aranjează într-o ordine şi consecutivitate determinată.

8

Amplasarea variată a elementelor determină forma documentelor contabile. La

întocmirea documentului primar la computer trebuie să fie respectate forma şi

conţinutul documentelor primare-tip.

Orientarea documentelor primare spre prelucrarea automată înseamnă că

acestea trebuie să fie purtătorii, pe de o parte, a informaţiei contabile şi de control, iar,

pe de altă parte, a informaţiei electronice. Primul factor caracterizează aspectul de

gestiune a utilizării documentelor primare, atunci când conform datelor acestora se

efectuează contabilitatea şi controlul, iar al doilea factor – aspectul tehnologic, când

informaţia iniţială a documentelor serveşte drept obiect al preluării automate.

În condiţiile automatizării înţelegerea esenţei documentului necesită

conştientizarea provenienţei şi formării acestora. Pentru descifrare informaţiei incluse

în documentul electronic sunt necesare programe tehnice şi aplicative şi cunoaşterea

sistemului de codificare . Documentul scos la computer reflectă înregistrările efectuate

cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne.

Documentele se întocmesc, de regulă, pe formulare tipizate, iar completarea se

poate face manual sau cu ajutorul mijloacelor tehnice (maşină de scris, calculatoare

electronice).

Întocmirea manuală a documentelor se face cu cerneală ,cu pastă sau creion

chimic şi are următoarele inconveniente:

volum mare de muncă;

nu garantează exactitatea datelor înscrise;

nu se realizează o productivitate mare şi calitate superioară.

Reguli de întocmire:

documentele care se întocmesc în mai multe exemplare vor trebui să aibă

acelaşi număr de ordine pentru fiecare dintre exemplare;

în documentele de casă şi de bancă, datele cifrice se redau şi în litere.

9

Reguli de corectare a greşelilor:

nu se admit ştersături, răzuiri, etc.;

corectarea greşelilor se face de aşa manieră încât să se poată identifica că

aceasta s-a produs la întocmirea documentului şi nu mai târziu, iar cei care au

semnat documentul ştiu de corectura făcută;

rectificarea greşelii se face prin tăierea textului sau a sumei greşite cu o linie

astfel încât să se poată identifica textul sau suma iniţială şi se scrie deasupra

textul sau suma corectă, sub semnăturile celor care au semnat iniţial

documentul;

în documentele de casă şi cele de bancă nu se admit corecturi.

Dacă s-au efectuat greşeli în documentele de casă sau de bancă (chitanţe,

cecuri, ordine de plată, foi de vărsământ), acestea se anulează, fără a se detaşa din

carnetele respective (a se rupe), iar apoi se întocmesc altele corect.

Ca o consecinţă a varietăţii documentelor şi diversităţii operaţiilor economice,

consemnate în ele, apare necesitatea clasificării lor. Clasificarea documentelor este un

fapt de care trebuie să se ţină reama în mod obiectiv. Cunoaşterea acestei clasificări ne

permite să folosim documentul adecvat fiecărei operatiuni patrimoniale. Clasificarea

documentelor se face după mai multe criterii:

locul de întocmire (referitor la întreprindere),

destinaţie,

volum (gradul de cuprindere a datelor),

modul de întocmire,

modul de utilizare (ordinare şi cu regim special).

1. După locul de întocmire, documentele se subdivizează în interne şi externe.

Documente interne se întocmesc în cadrul întreprinderii de către colaboratorii

şi administratorii acesteia pentru operaţiile economice referitoare la activitatea

acesteia.Unele din aceste documente circulă numai în interiorul acesteia(bonul de 10

consum ,lista de plată a salariilor, foile de parcurs),fie către

exterior(facturile,dispoziţiile de plată).Astfel, bonul de consum(anexa nr.6 ) constituie

documentul care se indeplineşte zilnic pentru evindenţa consumurilor de produse din

cadrul ospătăriei societăţii .Acestea sînt întocmite pe baza achiziţionării iniţiale a

mărfurilor,în baza actului de achiziţie a mărfurilor (anexa nr.7 ) în care se indică

denumirea mărfurilor ,cantitatea şi preţul acestora precum şi reţinerile la buget. Un alt

tip de document intern este decontul de avans care confirmă ieşirea numerarului din

casierie. Astfel decontul de avans nr.2 (anexa nr.12 ) confirmă acordarea avansului

pentru procurarea lenţii de casă confirmat prin factura fiscală respectivă(RX1657792).

Lista de plată nr. 3 (anexa nr. 8) confirmă achitarea salariilor pentru luna februarie

a.2010.Salariul fiecărui angajat se calculează în baza tabelei de pontaj (anexa nr. 9)

care permite evidenţa timpului de muncă detaliat pentru fiecare zi.Deasemenea din

cadrul documentelor interne face parte foaia de parcurs pentru autoturisme (anexa

nr.10 )care reprezintă un document necesar pentru justificarea cheltuielilor

deductibile cu parcul auto.Foaia de parcurs arată că s-a efectuat un anumit număr de

km şi corespunzător s-a consumat şi carburant. În acest document datele sînt preluate

de la fiecare rută parcursă justificată prin forma BEB seria MT (anexa nr.11 ) în care

este indicată informaţia referitoare la numărul biletelor,numărul călătorilor şi suma

încasată .

Documentele externe se întocmesc de alte persoane fizice şi juridice care se

află în raporturi contractuale,dar circulă în cadrul întreprinderii primitoare (facturi

fiscale, facturi de expediţie, buletine medicale, documentele judiciare şi titlurile

executorii etc.) Factura fiscală (anexa nr. 13) primită pentru procurarea mijloacelor

fixe (autobuse) confirmă intrarea acestor. Factura de expediţie pentru servicii de

consulting investiţional pentru luna ianuarie a.2010 (anexa nr.14 ) a fost întocmită în

baza actului de îndeplinire si predare-primire a serviciilor prestate de consulting

investiţional(anexa nr.15 ).

2. După destinaţie se disting 3 grupe de documente: de dispoziţie, executorii

(justificative), justificative de dispoziţie.

11

Documentele de dispoziţie sunt documentele care conţin un ordin, dispoziţie

de efectuare a unei acţiuni economice determinate (ex.comanda ,ordinul de

plata).Ordinul de plată este un titlu de credit emis de posesorul unui cont bancar

(ordinator), adresat băncii care gestionează depozitul bancar respectiv, prin care

titularul contului solicita bancii sa plateasca o anumita suma de bani unei alte

persoane, denumita beneficiar (anexa nr.17,18,19 ). Ordinul de plată nr .175 reflectă

transferul banilor de la realizarea biletelor în contul societăţii,în ordinul nr.70 are loc

achitarea impozitului pentru folosirea drumurilor de către SA „CA 2811” şi ordinul

nr.70 reflectă transferul plăţii pentru energie electrică.Toate plăţile efectuate în

ordinele de plată se înscriu în Borderoul notelor de plată din 11 februarie 2010

(anexa nr. 20 ).În conformitate cu principiile de documentare stabilite, acestea conţin

doar semnătura persoanei care sancţionează efectuarea operaţiuni, ceea ce constituie

primul criteriu obligatoriu al documentului de dispoziţie. O dovadă convingătoare a

apartenenţei documentului la grupa specificată îl constituie faptul că în această bază a

fost efectuată operaţiunea economică.

Astfel documentele de dispoziţie au două trăsături:

cu ajutorul lor se exprimă voinţa persoanei autorizate;

în baza acestora se efectuează operaţiunea economică.

Documentele executorii (justificative) confirmă executarea operaţiunii

economice .Astfel documentul justificativ confirmă efectuarea operaţiunii economice

şi constituie forma primară de reflectare şi controlul al operaţiunii economice

(ex.factura,chitanţa ,extrasul din cont ,bonul de consum) .Extrasul din cont are funcţia

de a confirma soldul mijloacelor băneşti la un moment dat.(anexa nr.16 ).

Deosebirea radicală a documentelor executive (justificative) de cele de

dispoziţie constă în faptul că documentele justificative confirmă evenimentele produse

de facto, iar cele de dispoziţie iniţiază survenirea evenimentului.

Documentele justificative – de dispoziţie (combinate) îmbină ambele funcţii.

De exemplu, conducătorul semnează factura fiscală pentru livrarea producţiei şi prin

aceeaşi factură magazionerul justifică transmiterea acestora cumpărătorului.

12

Dispoziţia de plată conţine dispoziţia de eliberare a banilor şi confirmă primirea

banilor (executarea operaţiunii).

În primul caz dispoziţia de casă joacă rolul de document de dispoziţie, în al

doilea caz – de document justificativ, întrucât prin acesta se justifică casierul.

3. După volumul (gradul de cuprindere) informaţiei, documentele se subdivizează în

primare şi centralizatoare.

Documentele primare servesc pentru întocmirea şi reflectarea unei operaţiuni

economice. Aceste documente se întocmesc în momentul efectuării operaţiunii (de

exemplu factura ,chitanţa,bonul de consum etc.) (anexele nr.6,13,14 ).

Veridicitatea şi plenitudinea acestor operaţiuni sunt consemnate de persoanele

care au participat la efectuarea acestora.

Documentele centralizatoare se întocmesc în baza documentelor primare sau

concomitent cu acestea în scopul grupării şi acumulării operaţiunilor de acelaşi

fel,dintr-o anumită perioadă.Utilizarea documentelor centralizatoare contribuie la

reducerea numărului documentelor primare, simplifică sistemul de reflectare a

operaţiunilor în conturi.

4. După modul de întocmire (completare) documentele se împart în documente

întocmite manual şi automatizat. În prezent multe documente se completează

manual, deşi au apărut condiţii pentru înregistrarea automată a datelor

primare.Documentele primare întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică au

aceeaşi putere juridică.În cazul întocmirii documentului primar în formă

electronică ,entitatea,la solicitarea utilizatorului , este obligată să imprime copia

documentului pe suport de hîrtie din cont propriu.(art .19 „Legea Contabilităţii”)

5. După modul de utilizare, documentele se subdivizează în documente ordinare şi cu

regim special.

Documentele ordinare se execută în tipografie şi se vând fără înregistrare,au

un regim de circulaţie şi înregistrare specifice fiecărei întreprinderi. Aceasta se referă

la majoritatea documentelor primare.

Formularele documentelor cu regim special se tipăresc pe hârtie specială în

mod centralizat, au serie şi număr şi se supun unei înregistrări speciale în cazul

13

vânzării şi cumpărării. Documentele cu regim special sunt prevăzute pentru

întocmirea operaţiunilor privind ieşirea bunurilor, calcularea taxei pe valoare adăugată

(facturi fiscale etc.) (anexa nr.13 ). Pe formularele cu regim special întocmite cu

greşeli, ştersături, corectări nestipulate şi alte înscrieri nepermise se face menţiunea

„nevalabil”.

Eliberarea formularelor cu regim special către agenţii economici şi instituţiile

bugetare se efectuează centralizat , conform contractelor şi contra plată.

Păstrarea formularelor cu regim special se efectuează în conformitate cu normele de

păstrare a mijloacelor băneşti.

În vederea organizării corecte a contabilizării şi reflectării oportune a

operaţiunilor economice în conturi este necesar a respecta riguros cerinţele privind

întocmirea documentelor.

Prevederile de bază referitoare la documentele contabile sunt prezentate în art.

16 din Legea contabilităţii.

Documentul primar trebuie să fie întocmit în cazul efectuării operaţiuni

economice, iar dacă aceasta nu este posibil – nemijlocit după terminarea acesteia.

Documentele se întocmesc de persoanele responsabile în termene determinate

în conformitate cu regulile şi cerinţele stabilite, asigurând valoarea juridică integrală a

acestora. Etapa întocmirii documentelor prevede alegerea formularelor, documentelor

primare sau a altor purtători de informaţie contabilă pentru fiecare obiect contabil,

alegerea mijloacelor şi proceselor de întocmire a documentelor, stabilirea

componenţei persoanelor responsabile de întocmirea corectă şi oportună a unor sau

altor documente primare.

La întocmirea documentelor este important a asigura două condiţii: reflectarea

în document a conţinutului real al operaţiunii economice efectuate, evenimentului sau

procesului adică asigurarea veridicităţii şi întocmirea documentului cu cheltuieli

minime ale timpului de muncă.

Etapa de bază a procesului de întocmire a documentelor este perceperea şi

măsurarea parametrilor necesari ai operaţiunii economice şi fixarea în documentul

primar a datelor percepute.

14

Perceperea şi măsurarea operaţiunii poate fi efectuată nemijlocit de persoana

care întocmeşte documentul sau prin mijloace automatizate.

Pentru întocmirea documentelor primare se cheltuieşte mult timp, de aceea este

necesar a asigura reducerea maximă a volumului de muncă pe acest sector al activităţii

contabile. Se uşurează considerabil şi se simplifică procesul de fixare a elementelor

permanente în documentele pregătite în mod automatizat. Astfel, în documentele

bancare sunt constante elementele referitoare la denumirea întreprinderii, conturile

bancare, codul fiscal şi la completarea acestora se introduc doar celelalte elemente.

Documentele primare intrate în contabilitate, urmează a fi verificate în mod

obligatoriu: după conţinut, după formă, aritmetic.

Verificarea documentelor după conţinut constă în clarificarea respectării

regulilor de efectuare a operaţiunii economice, corespunderii normelor, oportunităţii

economice a acestora, respectării legilor în vigoare etc.

Verificarea documentelor după formă au drept scop de a stabili plenitudinea

completării elementelor obligatorii, existenţa semnăturilor corespunzătoare, claritatea

reflectării esenţei operaţiunii economice consemnate, corectitudinea indicării datei

întocmirii documentului etc.

Dacă în procesul primirii documentelor, verificării veridicităţii acestora se

costată inexactităţi, lipsa plenitudinii completării unor elemente distincte, greşeli

intenţionate şi neintenţionate, cazuri de abuz, acestea se întorc pentru prelucrare şi

corectare. Verificarea aritmetică (cifrică) constă în stabilirea corectitudinii calculelor,

taxării documentelor. Erorile depistate în urma verificării pot fi divizate în câteva

grupe:

după cauzele apariţiei – neglijenţa, necompetenţa contabilă, deteriorarea

tehnicii de calcul etc.;

după locul apariţiei – în textul sau cifrele documentelor primare, în

cazul înregistrării în registre;

după semnificaţie – greşeli locale (de exemplu, la scrierea datei) şi

tranzitorii (care cauzează greşeli automate în câteva locuri).

15

Greşelile în documentele primare întocmite manual (cu excepţia documentelor

de casă şi bancare) se corectează în felul următor:

se taie cu o linie subţire textul greşit sau suma astfel ca acesta să poată fi

citit;

se aplică semnătura sub textul corectat (sau suma);

pe câmpurile rândului respectiv se face menţiune „corectat” cu

semnătura persoanelor care au semnat anterior documentul sau se

confirmă prin semnătura persoanei care a efectuat corectarea, indicându-

se data corectării.

Documentele de casă ,bancare şi de decontare ,datoriile financiare ,comerciale

şi calculate pot fi semnate unipersonal de conducătorul entităţii ori de 2 persoane cu

drept de semnătură : prima semnătură aparţine conducătorului sau altei persoane

împuternicite a doua contabilului şef, se confirmă prin aplicarea ştampilei entităţii

respective.Corectări în aceste documente nu se admit.

Documentele primare primite de entitate într-o limbă străină,alta decît cea

engleză şi rusă,vor fi traduse în limba de stat , cu expunerea tranzacţiei respective.

2.2. Circulaţia documentelor.

Deoarece documentele de evidenţă stau la baza înregistrărilor contabile şi

constituie baza sistemului informaţional, un accent deosebit trebuie pus pe organizarea

procesului de circulaţie a documentelor într-un mod cît mai raţional.

Circulaţia documentelor consta în traseul descris de acestea din momentul întocmirii

sau intrarii lor în unitate şi pînă la predarea lor în arhivă.

Circulaţia documentelor trebuie astfel organizată încît toate documentele intrate la o

anumită dată în unitate sa fie verificate si înregistrate în cel mai scurt timp.

Evaluarea, măsurarea, înregistrarea, analiza si controlul permanent si completat al

modificărilor presupune un sistem unitar si coerent de circulaţie a documentelor care

trebuie să asigure: continuitate, operativitate, realitate si exactitate.

16

Condiţiile impuse de circulaţia documentelor sunt:

-mişcarea documentelor sa se facă pe căile cele mai scurte,printr-un număr

redus de verigi organizatorice(asigură operativitatea utilizării informaţiilor)

-în mişcarea documentelor trebuie să existe continuitate;

-rezolvarea problemelor de prelucrare a datelor din documente trebuie să se facă

complet şi în termenul prevăzut.

Circulaţia documentelor se organizează nemijlocit de aparatul contabil şi

prevede anumite reguli şi modalităţi de întocmire şi utilizare în activitatea contabilă a

documentelor contabile. La fiecare întreprindere aceasta presupune un termen scurt

între efectuarea operaţiunii economice şi obţinerea datelor generalizate necesare

organelor de conducere a întreprinderii, utilizarea celor mai perfecte metode şi

mijloace de culegere şi avansare a informaţiei la locul de prelucrare a acesteia,

sporirea productivităţii muncii salariaţilor din contabilitate. Orarul termenelor de

completare, verificare şi prelucrare a documentelor, înregistrarea şi gruparea datelor

contabile, parcurgerea altor etape ale procesului contabil se numeşte graficul

circulaţiei documentelor. El se întocmeşte de contabilul-şef, ţinând cont de

particularităţile întreprinderii în baza studierii proceselor de gestiune şi de producţie şi

se aprobă prin ordinul conducătorului întreprinderii.

În grafic se indică denumirea şi numărul fiecărui document, destinaţia, modul

de întocmire a acestuia, cine semnează, când (termenele), serviciul (secţia), unde

documentul se transmite, cine îl primeşte, îl verifică şi îl prelucrează. La întocmirea

graficului se prevede responsabilitatea personală a angajaţilor pentru documente aflate

la ei şi termenele de prelucrare a acestora.

Graficul trebuie adus la cunoştinţa executorilor care întocmesc documentele.

Etapele circulaţiei documentelor în cadrul întreprinderii sunt:

lucrările executate asupra documentelor primare în procesul întocmirii

sau primirii acestora din exterior,

circulaţia (mişcarea) documentelor de la locul de întocmire sau primire

până la locul de prelucrare,

17

circulaţia (mişcarea) documentelor după prelucrare la locul păstrării

permanente a acestora – arhiva.

Fiecare etapă a circulaţie documentelor are particularităţile sale care trebuie

luate în considerare la elaborarea acesteia. De exemplu, la prelucrarea rapoartelor

privind circulaţia mărfurilor o mare însemnătate au intrarea oportună a acestora de la

gestionari, numărul persoanelor care participă la prelucrare şi modul de prelucrare.

Reţinerea documentelor de către gestionari atenuează controlul economico-operativ,

încalcă ritmicitatea activităţii aparatului contabil al întreprinderii. pentru predarea

rapoartelor la contabilitate trebuie să fie stabilite termenele fixe care depind de

distanţa la care se află întreprinderile, volumul informaţiei conţinute în fiecare raport,

existenţa mijloacelor tehnice de transmitere a informaţiei.

Primirea documentelor primare în contabilitate de la gestionari este confirmată

de persoana care a primit documentele cu o menţiune în raportul propriu-zis.

Termenul necesar pentru prelucrare se determină în funcţie de volumul ultimei care se

stabileşte de contabilul-şef. Termenele de prelucrare a documentelor trebuie să asigure

oportunitatea primirii datelor generalizate pentru controlul economico-operativ,

contabilitatea sintetică şi analitică şi prezentarea rapoartelor în termen.

Pe parcursul anului şi până la predarea raportului financiar anual documentele

se păstrează în arhiva curentă a contabilităţii, întrucât pot să apară necesităţi de a

preciza unele date, iar la finele anului – de a verifica veridicitatea operaţiunilor

economice. După expirarea anului toate documentele primare (precum şi registrele

contabile) se predau în arhiva generală a întreprinderii. În conformitate cu regulile

stabilite (legislaţia) întreprinderea trebuie să asigure păstrarea documentelor contabile

primare, registrelor contabile şi rapoartelor financiare conform termenelor stabilite,

însă nu mai puţin de cinci ani.

Arhivarea documentelor contabile se face în conformitate cu următoarele reguli

generale:

documentele se grupează în dosare numerotate, şnuruite şi parafate;

gruparea documentelor în dosare se face cronologic şi sistematic, în

cadrul fiecărui exerciţiu financiar la care se referă acestea.În cazul

18

fuziunii sau a lichidării societăţii,documentele aferente acestei perioade

se arhivează separat;

dosarele conţinînd documente contabile se păstrează în spaţii amenajate

în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii,

dotate cu mijloace de ăprevenire a incendiilor.

În condiţiile utilizării computerelor există unele particularităţi în organizarea

circulaţie documentelor. Acestea sunt condiţionate de utilizarea programelor

informatice care asigură introducerea, păstrarea, căutarea şi verificarea versiunii

electronice.

În arhiva electronică documentele primare, analogice cu cele ordinare, se

plasează în mape (secţiuni). În scopul găsirii rapide a documentului necesar există un

sistem special de căutare, punctele de control ale căruia sunt data documentului,

denumirea întreprinderii, cuvintele cheie şi alţi parametri.

Sistemul circulaţiei documentelor sub formă electronică permite a reglementa

formatul masivului informaţiei contabile, a crea baza pentru excluderea pierderilor

documentelor, sporeşte controlul asupra îndeplinirii dispoziţiilor privind pregătirea şi

prelucrarea documentelor, păstrarea acestora.

19

Capitolul III. Inventarierea şi rolul acesteia în contabilitate.

3.1. Modul de efectuare a inventarierii.

Contabilitatea,ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii

reale asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii

fundamentate din punct de vedere ştiinţific.Pentru realizarea acestui obiectiv, o

condiţie fundamentală o reprezintă concordanţa deplină care trebuie să existe între

datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică existentă în realitate în unitate.

Inventarierea (din limba latină opis) reprezintă ansamblu de operaţii prin care

se constată existenţa elementelor de activ şi pasiv,cantitativ şi valoric.

Prin natura sa inventarierea îndeplineşte funcţia de control şi constituie un

supliment necesar la documentaţie. Ea permite a lua în considerare acele fenomene

care nu se reflectă în documentele primare, întrucât nu se supun contabilizării

cotidiene. Acestea sunt pierderile (scăzămintele) apărute ca urmare a proprietăţilor

fizico-chimic care determină uscarea, evaporarea, împrăştierea etc. Inexactităţile la

recepţionarea şi eliberarea bunurilor (eroare de măsurare, eroare de calcul, lipsă la

cântar, resortare), erorile contabile (în calcule la reflectarea incorectă a datelor

documentare în conturi), delapidări, sustrageri, înşelăciuni la cântar, înşelare la

măsurare, înşelare la socotit

Inventarierea se efectuează în conformitate cu art. 40 din Legea contabilităţii cu

modificările introduse prin regulamentul privind inventarierea.

Sarcinile de bază ale inventarierii sunt:

stabilirea existenţei efective a mijloacelo fixe , terenurilor, activelor

nemateriale , investiţiilor financiare , stocurilor de mărfuri şi materiale,

mijloacelor băneşti, volumului producţiei în curs de execuţie ,creanţelor

şi datoriilor etc.;

controlul asupra integrităţii activelor prin compararea existenţei efective

cu datele contabilităţii ;

stabilirea bunurilor , care parţial şi-au pierdut calitatea iniţială , stilul şi

modelele învechite;

depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare;

20

verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de

mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti precum şi a regulilor de

întreţinere şi exploatare a maşinilor , utilajelor şi a mijloacelo fixe;

verificraea realităţii valorii de bilanţ a activelor pe termen lung ,

stocurilor de mărfuri şi materiale , mijloacelor băneşti din casierie , din

conturi de la ionstituţiile financiare , datoriilor şi creanţelor , producţiei

în curs de execuţie, cheltuielilor anticipate şi altor posturi de bilanţ.

Inventarierea poate fi clasificată după următoarea schemă:

Inventarierea completă presupune inventarierea tuturor elementelor de activ

şi pasiv, fără excepţie, existente în toate subdiviziunile agentului economic ,inclusiv

bunurile care nu aparţin acestuia, dar se află în gestiune ( custodie,arendă,

consignaţie etc).

Agenţii economici sînt obligaţi sa efectueze inventarierea generală a

patrimoniului:

la începutul activităţii lor .al cărei scop principal este stabilirea existenţei

si evaluarea elementelor patrimoniale;

cel puţin odata pe an , de regula ,la sfîrşitul anului , pe parcursul întregii

activităţi a agentului economic;

21

inventarierea

În funcţie de sfera de cuprindere

În funcţie de modul de efectuare

După volumul totalităţii obiectelor

com

plet

e

parţ

iale

plan

ific

ate

nepl

anif

icat

e

De

lich

idar

e

tota

le

sele

ctiv

e

în caz de furt, delapidare, jafuri sau abuz, precum şi în caz de deteriorare

a bunurilor – imediat după depistarea acestor cazuri;

în urma incendiului sau calamităţilor naturale – imediat după stingerea

incendiului sau după încetarea calamităţilor naturale;

în cazul fuzionării, divizării agentului economic sau încetării activităţii

acestuia.

la solicitarea organelor de control, sau a a altor organe cu scopul

efectuării controlului în cazurile prevăzute de legislaţie.

Inventarierea parţială cuprinde unul sau mai multe elemente de activ ori de

pasiv,spre exemplu, numai mijloacele băneşti sau mijloacele fixe, fie tipuri separate

de stocuri de mărfuri şi materiale, fie bunurile aflate în cadrul unei sau altei

gestiuni(magazin,depozit etc).

Agenţii economici, de regulă, efectuiază inventarierea parţială:

în caz de schimbare a persoanei cu răspundere materială;

în cazul primirii unor informaţii despre existenţa lipsurilor sau plusurilor

la una sau altă persoană cu răspundere materiala;

în cazul reievaluării mijloacelor fixe ,stocurilor de mărfuri şi materiale;

la schimbarea preţurilor la tipuri separate de bunuri;

în cazul gestiunii colective-la schimbarea gestionarului-şef sau a

brigadierului şi/sau la cererea unui sau mai multor membri ai

colectivului.

Orice inventariere(generală sau parţială) se efectuează numai în baza unui ordin emis

de conducătorul agentului economic(anexa nr. 21 ), înregistrat de către serviciul

contabil în Registrul de control pentru executarea deciziilor de inventariere.

Inventarierea cuprinde următoarele etape:

1. pregătirea,

2. efectuarea propriu-zisă a inventarierii,

3. constatarea şi reflectarea rezultatelor inventarierii.

22

Pregătirea inventarierii prevede crearea condiţiilor necesare pentru buna

desfăşurare a acestea. În acest scop, se iau măsuri de natură organizatorică şi

contabilă.

Măsurile organizatorice prevăd:

determinarea cu precizie a obiectului şi sferei de cuprindere a

inventarierii, natura bunurilor (mărfuri, materiale, bani, datorii etc.)

emiterea de către persoanele responsabile a dispoziţiei privind efectuarea

inventarierii, prin care se precizează componenţa comisiei, preşedintele

comisiei, gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi sfârşitul

inventarierii. Dispoziţia se înregistrează de contabilitate în registrul de

control al executării dispoziţiilor.

dotarea comisiei de inventariere cu documentele corespunzătoare şi

formulare tipizate , precum si cu mijloace tehnice de sigilare.

Comisia de inventariere se formează din cel puţin 3 persoane cu pregătire

tehnică şi economică corespunzătoare.În acelaşi timp , ea poate fi constituită atît din

salariaţii proprii , cît si din persoane fizice angajate din exterior pe bază de contract de

muncă.

În ordinul de inventariere se indică :

obiectul (gestiunea) supus(ă) inventarierii;

componenţa comisiei de inventariere (preşedintele şi membrii ei);

data începerii şi terminării operaţiunilor de inventariere;

persoana responsabilă, care efectuează controlul rezultatelor inventarierii .

Înainte de începerea inventarierii , comisia de inventariere în componenţă completă

efectuează următoarele operaţiuni de organizare:

1.Primeşte in scris de la gestionarul responsabil Declaraţia de inventar , în care acesta

trebuie să declare:

a)în ce încăperi se găsesc bunurile aflate în gestiune;

b)dacă deţine bunuri materiale ce nu aparţin acestui agent economic , ci altui agent ,

sau primite fără documentele corespunzătoare;

23

c)dacă are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are

cunoştinţă;

d)dacă a eliberat bunuri fără perfectarea documentelor necesare la momentul începerii

inventarierii ;

e)dacă deţine numerar din vînzarea bunurilor si care este suma acestuia,

În continuare ,în declaraţie sînt indicate felurile ,numerele si datele:ultimului

document de intrare şi de ieşire a bunurilor .

2.Să asigure închiderea şi sigilarea intrărilor de acces ale tuturor încăperilor, unde se

păstrează bunurile materiale, în prezenţa gestionarului .Totodata intrările de regulă se

închid cu 2 rînduri de încuietori diferite,cheile de la un rînd de ăncuietori se păstrează

la gestionar ,iar de la celălalt rînd de încuietori –la preşedintele comisiei de

inventariere.

3.Verifică la gestionar documentele existente de primire şi predare a bunurilor cu

cele transmise în contabilitate , şi asigură înregistrarea acestora în registrele

depozitelor urmată de predarea lor în contabilitate,pentru ca datele evidenţei contabile

sa reflecte realitatea.

4.Dacă gestiunea supusă inventarierii dispune de aparate de casă ,atunci ănainte de

începerea inventarierii se ridicî benzile de control de la aparatele de casă ,se retrage

ştampila şi se asigură păstratrea acestoraîn siguranţă pînă la stabilirea rezultatelor

inventarierii.

Efectuarea propriu-zisă a inventarierii prevede executarea anumitor lucrări care

includ numărarea, recalcularea şi înregistrarea în listele de inventariere. Existenţa

bunurilor se constată în acest caz prin cântărire, măsurare sau numărare sau efectuarea

calculelor tehnice. Nu se admite trecerea haotică de la verificarea unui tip de mărfuri

la altul.

La finele zilei de lucru sau după recântărire datele efective din borderouri se

confruntă şi totalurile determinate se introduc în listele de inventar.

Existenţa bunurilor aflate în custodie sau arendate nu poate fi stabilită prin

recalcularea fizică, de aceea drept temei servesc datele existente în contabilitate.

24

Datele efective stabilite cu ocazia inventarierii se reflectă în lista de

inventariere, ce reprezintă un document contabil primar care reflectă existenţa

bunurilor constatate în procesul inventarierii (anexa nr.22 )-reflectă lista obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată, în baza careia se întocmeşte actul din 29.10.2009

privind casarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată(anexa nr.23).

Listele se întocmesc separat pe locuri de păstrare, gestionari, pe categorii de

bunuri cu termen expirat, degradate. Listele de inventar separate se întocmesc de

asemenea pentru bunurile aflate în custodie sau arendate. Aceste liste pot fi

completate (întocmite) atât cu mijloace tehnice, cât şi manual.

Pe fiecare pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine şi

denumirea bunurilor, cantitatea totală a acestora, indiferent de unitatea măsurată.

Listele de inventariere se întocmesc în 3 exemplare ,din care un exemplar de

către gestionar , iar 2 exemplare de un membru al comisiei de inventariere.Acestea

pot fi întocmite manual sau cu ajutorul mijloacelor tehnice de calcul.

În liste nu se admite a lăsa rînduri necompletate ,ultimele rînduri necompletate

se barează.

Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei şi gestionari, iar

pe ultima filă gestionarul face menţiunea care confirmă că bunurile au fost verificate

în prezenţa sa, că faţă de comisie nu are nici o obiecţie şi bunurile cuprinse în liste se

află în custodie.

3.2. Determinarea rezultatelor inventarierii şi contabilitatea acestora.

Documentul de bază pentru stabilirea rezultatelor inventarierii (lipsuri şi plusuri) este

Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii bunurilor INV-3, care se întocmeşte

de comisia de inventariere în colaborare cu contabilul în prezenţa gestionarului

responsabil de bunurile materiale.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate efectiv şi

înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa analitică din contabilitate pentru

fiecare poziţie în parte.Totodată,în Balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii

care se completează pentru un gestionar sau altul , se introduc numai acele poziţii,

25

pentru care au fost depistate divergenţe intre datele efective , incluse în lista de

inventariere şi dateşle evidenţei analitice din contabilitate,precum şi poziţiile valorilor

deteriorate.

Încheind completarea Balanţei de verificare a rezultatelor inventarierii ,comisia

trebuie să solicite de la gestionar o Notă explicativă,în care el este obligat să explice

cauzele apariţiei lipsurilor ,plusurilor,deteriorării valorilor sau ale depăşirii termenelor

de prescripţie a datoriei debitoare etc.Etapa finală a comisiei de inventariere constă în

întocmirea de către aceasta a Procesului- verbal privind rezultatele inventarierii, în

baza Balanţei de verificare şi a notelor explicative ale gestionarului .

Conform Regulamentului privind inventarierea din 9 martie 2001 art.108

” Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor”:

Plusurile de bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu

plusuri se înregistrează la majorarea veniturilor

Lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei

Lipsurile de bunuri care depaşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi

prejudiciile legate de deteriorarea lor, se reflectă în contul persoanelor

vinovate,în conformitate cu preţurile de piaţă la momentul depistării lipsurilor .

În cazul cînd nu sunt stabilite peroanele vinovate ,pierderile legate de

deteriorarea bunurilor sau lipsurile ,care depăşsesc normele perisabilităţii

naturale , se trec la chektuielile perioadei.

În cazurile în care lipsurile de gestiune nu sunt considerate infractiuni, la stabilirea

valorii debitului se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele

plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza

asemănării în ceea ce priveşte astectul exterior;

- diferenţele constatate în plus sau lipsă să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune

şi acelaşi gestinar;

- lipsurile constatate cu ocazia inventarierii să nu provină din sustragerea sau din

degradarea bunurilor respective datorită vinovăţieipersoanelor care răspund de

gestionarea lor.

26

Conform art.111 al Regulamentului compensarea se face pentru cantităţi egale

între plusurile şi lipsurile constatate la sorturile supuse compensaării.

Diferenţa lipsă stabilită în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de

perisabilitate naturată, care cauzează prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la

persoanele vinovate la valoarea venală la momentul depistării lipsurilor, în

conformitate cu legislaţia în vigoare(art.112).

Bunurile lipsă pot fi recuperate de la persoanele vinovate şi sub formă de alte

bunuri similare (la aceeaşi valoare) cu acordul conducătorului întreprinderii.

Pentru determinarea rezultatului definitiv al inventarierii se întocmeşte balanţa

de verificare. Până la determinarea rezultatelor inventarierii este necesar a verifica

corectitudinea preţurilor, taxării şi calculării totalurilor în liste şi a face o menţiune pe

fiecare pagină. Erorile depistate trebuie să fie corectate şi stipulate prin semnătura

tuturor membrilor comisiei şi gestionarilor.

În balanţa de verificare se reflectă rezultatele inventarierii, adică discordanţele

dintre datele contabilităţii şi existenţa faptică înscrisă în listele de inventar.

Discordanţele se evidenţiază după cantitate şi valoare separat pe fiecare sortiment,

calitate, preţ al materialelor şi mărfurilor pe ambalaje. Valoarea plusurilor şi lipsurilor

bunurilor materiale în balanţa de verificare se înregistrează în conformitate cu

evaluarea acestora în contabilitatea curentă.

La documentele prezentate pentru înregistrarea decontării lipsurilor de bunuri şi

deteriorării supra normei perisabilităţii naturale se anexează deciziile organelor

judecătoreşti care confirmă lipsa persoanelor vinovate sau refuzul de percepere a

prejudiciului.

Rezultatele inventarierii se înscriu de comisia de inventariere după confirmarea

de către contabilitate a soldurilor scriptice ,într-un proces-vrebal (anexa nr.24 ) atît în

evidenţa tehnic-operativă cît şi în contabilitate , în termen de cel mult 5zile de la data

primirii deciziei privind rezultatele inventarierii.

27

Încheiere

În urma elaborării proiectului de practică am conştientizat momente importante

din cadrul contabilităţii primare.Această primă experienţă practică în domeniu

reprezintă un important pas în devenirea noastră profesională,constituind, după

părerea mea fundamentul viziunii noastre asupra contabilităţii ca specialitate viitoare

pe care o vom avea.

Pe parcursul efectuării practicii ,evident,am întîlnit şi anumite dificultăţi în

special în ceea ce priveşte modul şi etapele de întocmire a documentelor ,iniţial avînd

doar cunoştinţe teoretice în domeniul respectiv.M-am convins încă odată de faptul că

rolul contabilului în cadrul oricărei întreprinderi este unul extrem de multiplu

( manager financiar , economist, analist etc), fapt care , din punctul meu de vedere, ar

trebui evitat deoarece diversele sarcini ale activităţii în cadrul societăţii trebuie

îndeplinite de specialişti în domeniul respectiv.Este de menţionat faptul că personalul

întreprinderii , şi în special contabilul financiar utilizează termeni contabili

actuali,ceea ce mi-a uşurat modul de asimilare a informaţiei oferite.

Analizînd raportul finaciar al societăţii am observat că activitatea se dezvoltă

într-un ritm constant.Cu toate că profitul net al perioadei de gestiune curente faţă de

cea precedentă este mai mic din cauza pierderilor din activitatea financiară ( a devierii

cursului valutar pe parcursul anului) veniturile sînt practic egale.

În urma realizării acestui proiect de specialitate am acumulat deprinderi

importante în practică şi experienţă privind organizarea evidenţei contabile într-o

întreprindere concretă.

28

Bibliografie:

„Bazele contabilităţii”, Viorel Ţurcanu, Eudochia Bejerean, Academia

de Studii Economice din Moldova, Chişinău 2004.

„Inventarierea”, îndrumar practico-informativ, Ceavdari Mihail,

Chişinău, Editura”Vivar-Editor”S.R.L., 2002.

„Ghidul contabilului”, Chişinău ,Editura „ Vivar-Editor”S.R.L., 2007

29

ANEXE

30