prezentare sistemul mass-media editorial

Sistemul mass-media

drd. Laura Păuleţ-Crăiniceanu

ca sistem editorial

Meseria de jurnalist

¤  meseria de jurnalist se articulează pe două planuri distincte:

�  primirea şi căutarea de informaţii

�  aranjarea lor sub formă de materiale scrise, vorbite, televizate, electronice


• fapte, întîmplări, evenimente din realitate – observate în mod direct de reporter

• informaţii brute (broşuri, comunicare de presă livrate de corporaţii)

Surse

• selecţia, verificarea, filtrarea, contextualizarea şi „ambalarea” informaţiilor

• comentarea evenimentelor

Jurnalist/ instituţie media

• „digerarea” informaţiilor • interpretarea şi evaluarea

evenimentelor • crearea reprezentărilor

asupra realităţii

Public

Sistemul mediat de circulaţie a informaţiilor

Tipuri de surse

¤  SURSELE sînt acele persoane care furnizează jurnalistului detalii cu privire la fapte, evenimente, aspecte din realitate

�  oficiale sau neoficiale

�  formale sau informale

�  publice sau confidenţiale

�  on the record sau off the record

¤  pentru jurnalişti, confidenţialitatea surselor este una dintre valorile insurmontabile

Tipuri de jurnalişti

¤  JURNALIŞTII pot fi:

�  „legitimaţi” sau nu

�  angajaţi ai unei instituţii sau freelanceri

�  cu salariu lunar sau angajaţi la normă

�  „de teren” sau „de birou”

�  sedentari sau nomazi

�  specialişti şi polivalenţi

�  vedete şi pălmaşi

etc.

Organigrama unei redacţii

Director editorial

Redactori şefi

Redactori-şefi adjuncţi

Şefi de departament

Editor (1)

Redactori Redactori Redactori

Editor (2) Editor (o)





Redactori şefi

Director artistic

Secretar general de redacţie

Secretari de redacţie

Machetatori Machetatori Machetatori

Secretari de redacţie

Reporteri Reporteri

Reporteri

Reporteri Reporteri

Reporteri

Reporteri Reporteri

Colaboratori

Organigrama „Opinia studențescă”

Tipuri de public

¤  în funcţie de caracteristice socio-demografice şi psihografice care le definesc PUBLICURILE pot fi:

�  bărbaţi sau femei

�  copii, tineri, maturi sau bătrîni

�  de la ţară sau de la oraş

�  fără studii, cu studii medii sau cu studii superioare

�  cu venituri mici, cu venituri medii sau cu venituri mari

etc.


¤ jurnalismul – o meserie care intermediază

¤  jurnalistul culege şi expune informaţii pentru public - trebuie să scrie pentru cititori, să răspundă la aşteptările lor

¤  actul comunicării jurnalistice se fondează pe relaţia dintre cel care oferă informaţia – jurnalist/ instituţie media – şi cititor

Funcţiile presei

¤  după Thayer (1982) funcţiile presei sînt:

�  de socializare �  de identitate �  de mitologizare �  de compensare �  de informare �  de divertisment �  de educare

¤  după Mathien(1998) funcţiile presei sînt:

�  de evaziune �  de coeziune socială �  de distribuire a cunoştinţelor �  de depozitare a actualităţii �  de ghid al actualităţii �  de recreere �  de purificare

Funcţiile presei

¤  după după Wiley citat de Cazeneuve (1976) presa îndeplineşte cinci funcţii:

�  de a furniza informaţii �  de a analiza acele informaţii �  de a oferi un cadru general de referinţă pentru cunoaştere �  de a distra �  de a furniza o cunoaştere enciclopedică

Funcţiile presei

¤  McQuail (1987) stabileşte două mari familii de funcţii:

�  pentru indivizi, luaţi în parte

§  de informare §  de stabilire a identităţii personale §  de integrare în societate §  de divertisment

�  pentru societate în ansamblul ei

§  de informare §  de corelare (de socializare) §  de asigurare a continuităţii §  de divertisment §  de mobilizare

Funcţiile presei

¤  sintetizând, funcţiile principale ale presei, care definesc demersul şi conturează forma produsului jurnalistic sînt:

�  de informare

�  de formare de opinii

�  de divertisment

�  utilitare

Faptul de presă

¤  jurnalistul trebuie să evalueze realitatea şi să discearnă faptul obişnuit de faptul de presă

�  faptul de presă ü  nu se întîmplă în fiecare zi ü  reprezintă “o rupere” de la ordinea cotidiană ü  este ieşit din comun ü  are valoarea de eveniment ü  interesant, surprinzător ü  cunoscut de un cerc restrîns de persoane

�  faptul obişnuit: ü  se întîmplă în fiecare zi ü  face parte din ordinea cotidiană ü  banal ü  cunoscut de toată lumea

Faptul de presă

¤  printre factorii care influenţează încadrarea sau nu a unui aspect din realitate în fapt de presă se numără:

�  competenţa jurnalistului

�  linia editorială

�  norme impuse de sistemul mediatic

�  publicul căruia i te adresezi

Faptul de presă

¤  jurnaliştii şi redacţiile se ghidează după criteriul de relevanţă publicistică

¤  percepţia cu privire la ceea ce este important variază, aşa că şi reprezentările asupra realităţii (oferite prin intermediul ştirilor) vor varia;

¤  importanţa e capitală în ştiri: ştirile nu ne vorbesc despre ceea ce se întîmplă în realitatea înconjurătoare, ci despre ceea ce e important sau relevant în/ despre această realitate

Faptul de presă

¤  importanţa faptului de presă este apreciată prin raportare la legile proximităţii

¤  proximitatea este un principiu organizator al activităţii jurnalistice, ce contribuie la creşterea „valorii de ştire” a unui fapt de presă

�  proximitatea temporală - „ce se întîmplă acum”: publicul va fi mai receptiv la acele fapte, evenimente, situaţii care se petrec în prezent

�  proximitatea spaţială – „ce se întîmplă aici”: publicul va fi mai interesat de ceea ce se întîmplă în jurul lui

Legile proximităţii

�  proximitate socială – „ce mă interesează”: societate, muncă, asociaţii profesionale, timp liber, politică, sport, cultură, religie etc) �  proximitate psiho-afectivă – „ce mă afectează”: aspecte care au impact asupra publicului la nivel emoţional

�  proximitate tematică – „ce ştiu şi mai vreau să ştiu”: teme ce îi sînt familiare publicului �  proximitate culturală – „ce mă defineşte”: elemente din spaţiul cultural al publicului

Legile proximităţii

¤  se remarcă abordarea etnocentrică: accentul pe noi, pe ceea ce ni se întîmplă nouă şi pe ceea ce se întîmplă cu noi, aici şi acum

¤  pe baza acesteia se articulează mecanismele de: selecţie, includere şi excludere ele unor elemente din materiale publicistice

Discursul jurnalistic

¤  jurnaliştii nu pot prezenta realitatea “aşa cum este ea”; însuşi procesul de mediere deformează realitatea

¤  aceştia recompun realitatea pe baza informaţiilor primite de la surse şi îşi construiesc subiectele de presă după anumite reguli şi norme jurnalistice

¤  producţia de ştiri este un proces care presupune anumite operaţii de structurare a formei şi conţinutului discursului jurnalistic


¤  jurnaliştii „asamblează” informaţiile sub forma genurilor şi speciilor jurnalistice

¤  genurile jurnalistice se clasifică în două marii familii:

�  de informare: bazate pe transmiterea de informaţii într-o manieră obiectivă, imparţială, echilibrată (scopul lor este redarea cît mai fidelă a realităţii)

�  de opinie: presupun interpretarea informaţiilor şi luarea de poziţie faţă de anumite aspecte din realitate


º  Ştirea º  Relatarea º  Reportajul º  Interviul º  Ancheta

INFORMARE

OPINIE

º  Cronica º  Tableta º  Editorialul º  Comentariul º  Pamfletul

CÎMP TRANZITORIU

¤  în cazul presei scrise, este operaţională această clasificare în genuri şi specii jurnalistice


¤  în ceea ce priveşte redactarea propriu-zisă a materialelor jurnalistice, două aspecte definesc în linii mari specificitatea discursului:

�  unghiul de abordare al subiectului de presă: din ce perspectivă este „atacat” şi prezentat subiectul

�  scriitura de presă: stilul în care este scris materialul publicistic (cuvinte şi expresiile folosite, frazarea etc.)

Selecţia articolelor

¤  textele jurnalistice însă nu ajung la public aşa cum sînt ele concepute de către reporterul de teren sau de către redactor

¤  ele trec printr-o serie de procese de selecţie şi editare şi sînt supuse evaluării după criteriul relevanţei de către reprezentanţii instituţiei media

Specificitatea articolelor de informare

selecţie

filtre norme valori

Selecţia articolelor

¤  producţia articolelor (de informare, cu predilecţie) nu aparţine unui singure persoane, ci este rezultatul unei proces redacţional pe parcursul căruia selecţia şi construcţia materialelor este „negociată” pe baza a trei factori:

�  valoarea de ştire

�  filtrarea (gatekeeping): permite ori refuză transmiterea unei informaţii către public

�  stabilirea agendei (agenda-setting): stabilirea, în ordinea importanţei, a evenimentelor de comunicat

Valoarea de ştire

Lumea faptelor

Percepţia media

I

II

III

IV V

VI

VII

VIII

IX

Imaginea media

Factori care determină selecţia

Modelul filtrării selective (Galtung & Ruge,1965)

Valoare de ştire

¤  factori care determină valoarea de ştire:

�  frecvenţa �  amploarea �  claritatea (*suprasimplificare) �  surpriza (*negativitate) �  familiaritatea

�  corespondenţa �  compoziţia �  personificarea (* elitele) �  atribuirea �  promptitudinea

Valoare de ştire

Ştirea să nu genereze ambiguităţi la nivelul receptării (cititorul să înţeleagă imediat şi corect ceea ce i se transmite)

Ştirea să ofere informaţie într-o manieră concisă, pentru a nu genera dezinteres

Ştirea trebuie construită în aşa fel încît să capteze şi să menţină interesul cititorului

Gatekeeping

Sursa ştirilor

Ş1 Ş2 Ş3 Ş4

Ş1, Ş4

Ş2 (1) Ş3 (1)

Audienţa

Modelul simplu al filtrării - White (1950)

¤  filtrarea se poate produce atît în faza de documentare, cît şi în cea de producţie a ştirii

Gatekeeping

X1

X2

X3

X ∞

A …

c B

fBC

fCA

fBA

X’ X’’

Modelul Westley – MacLean (1957)

X1, X2,…, X ∞ - informaţii, aspecte concrete din realitate

A – reporter/ jurnalist de teren/ redactor

C – gatekeeper: editor/ redactor şef

B – publicul ţintă

X’, X” – mesaje jurnalistice filtrare fBC, fCA, FBA – mecanisme de feedback

Gatekeeping

C1

C2

C3

C4

C5

S

S1 S2

S3

S4

E

E E E

R

R1

R2 R3

SR

E – eveniment înzestrat cu valoare de ştire C1 – corespondent agenţie de ştiri străină C2 – editorul biroului regional C3 – biroul agenţiei centrale C4 – editorul biroului regional naţional C5 – editor ziar/radio/TV S, S1, S2,.. – ştirea cu modificările aduse R – receptor R1, R2,.. – membrii familiei, prieteni etc. SR – ştirea modificată prin trasimisie orală Linia întreruptă: tipuri de feedback

Modelul multi-filtre - McNelly (1959)

Agenda setting

¤  stabilirea agendei se referă la crearea unei „ordini de zi” pentru realizarea unor activităţi

¤  există atît agende publice, sau deschise, cît şi agende private, sau ascunse

¤  fiecare agendă publică (deschisă) este dublată de o agendă privată (ascunsă)

¤  în cazul media, tendinţa este de a se vorbi în general de o agendă deschisă, adică publică: ceea ce este cel mai important pentru public va apărea în topul agendei media

Agenda setting

¤  acoperirea mediatică, stabilită prin agenda instituţiei are capacitatea de a modela percepţia publicului asupra anumitor subiecte de presă şi a-i influenţa reprezentările asupra realităţii

¤  cu toate acestea, membrii publicului au şi ei propriile agende şi posibile percepţii ne-mediate asupra realităţii; la rîndul lor aplică „filtre” şi au capacitatea de selecţie

Agenda setting

Fapte de presă

Acoperirea mediatică diferenţiată

Percepţia publică

Modelul (simplificat) de stabilire a agendei şi a efectelor media elaborat de (McCombs & Shaw, 1976)

Agenda setting

‘Realitate’

Realitate nearătată de către media

Agenda “decupată”

‘Realitatea’ media

Percepţia publică a realităţii

Impact direct (?)

Agenda setting

Agenda setting

¤  acolo unde există interese competitive, ideologii rivale şi/sau priorităţi conflictive va exista şi o luptă cu privire la stabilirea agendei

¤  cei care controlează discursul dominant sînt şi cei care stabilesc agendele

¤  în industria media, activitatea jurnalistică este condiţionată de cei care gestionează agendele, în termeni de patronat şi control informativ şi/sau politic

Agenda setting

Agenda corporativă

Agenda media

Agenda politică

AGENDA PUBLICĂ

Modelul tripolar – rezultatul „negocierilor” dintre agende

determină ce va apărea pe agenda publică

Agenda setting

¤  o analiză a agendelor trebuie să înceapă cu răspunsul la întrebările: agenda cui şi articulată prin ce discurs?

¤  întrucît faptele de presă sînt prezentate sub o formă discursivă, sub un unghi de abordare anume gîndit pentru a genera un mod anume de lectură şi

Consideraţii finale

¤  gradul în care agenda media se suprapune cu cea a publicului sau în care discursul său influenţează, determină discursul publicului depinde într-o mare măsură de statutul media în percepţia publică

¤  credibilitatea sa ca sursă de informare şi reputaţia sa pentru acurateţea şi sinceritatea dovedite

Consideraţii finale

¤  producţia de articole de informare, cu precădere ştiri nu e, deci, un discurs menit să ofere imaginea duplicat a realităţii

¤  discursul informativ este tributar percepţiei reporterilor, intereselor instituţiilor media şi reprezentărilor despre aşteptările publicului

¤  chiar dacă aparent au un discurs imparţial, obiectiv, prin intermediul filtrării şi aranjării pe agenda de programe, ştirile dobîndesc putere de influenţă

Reality?

prezentare sistemul mass-media editorial

Documents