manipularea prin mass-media
DESCRIPTION
ManipulareTRANSCRIPT
Manipularea prin mass-media
Sumar
introducere
informarea
informatia
efectele comunicarii în masa
tematici majore
caracteristicile efectelor comunicarii de masa
tipologia efectelor
avantajele comunicarii în masa
dezavantajele comunicarii în masa
manipularea
definitie
formele si modurile generale de manipulare
persuasiunea
dezinformarea
definitie
comanditarii
specialistii
controlorii
agentii de influenta
dezinformatorul
tintele
minciuna
zvonul
definitie
functiile zvonurilor
legile de circulatie ale zvonurilor
conditiile de circulatie ale zvonurilor
bârfa
modurile de manipulare specifice televiziunii
tipuri de manipulare
elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune
moderatorul
compozitia platoului
manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor
scenariul
manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare
forma si caracteristicile mobilierului din studio
modul de asezare a participantilor.
exemple de manipulare prin mass media in modernitate si în contemporaneitate
în loc de concluzii
bibliografie
resurse web
Introducere.
În ultimul timp, începand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii unei
extraordinare prevalente a practicilor de comunicare în toate domeniile societatii, precum si la
o dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.
Informatia.
Ca prim pas, e bine sa ne oprim asupra cuplului informare-informatie, dezinformarea
putând fi perceputa ca o "negare" a informarii sau, mai bine spus, ca o asimilare de informatii
false, o intoxicare informationala. În opozitie cu informarea, dezinformarea nu vizeaza
cunoasterea si poate fi nedeliberata, atunci când mesajele sunt transmise catre public de catre
neprofesionisti (amatorism jurnalistic etc.) sau deliberata, implicând o strategie care are ca
efect transmiterea unor mesaje partial sau total neadevarate, îndreptate spre anumite tinte
relevante. Sub aspect neintentional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionisti.
Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea
senzationala a continuturilor, cu intentia de a stârni curiozitatea si interesul unor segmente cât
mai largi de opinie. Bourdieu surprinde, într-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de
"coborâre" a senzationalului în cotidian.
Gradul de pertinenta cu care sunt prelucrate insuficient "stirile", diversitatea enunturilor, prin
corelarea cu un spatiu (canal de comunicare) limitat de inserare într-o situatie informationala,
deci inevitabilitatea unei selectii a mesajelor, practica uzuala mass-media (distorsionare a
mesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza în societatea comunicarii
generalizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categoriei
serviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practica
de folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia. sumar
Informarea.
Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a continutului unui mesaj
dinspre un emitator individual sau colectiv înspre un receptor individual sau colectiv prin care
se sporeste nivelul acestuia de cunoastere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau actiuni
sociale.1[1] Dupa cum am vazut, scopul oricarui act comunicational este de a transmite
informatie. Umberto Eco spune despre informatie ca este cantitatea de noutate ce poate fi
transmisa prin comunicare, fie ca e detinuta implicit de catre o sursa, fie ca e generata de un
sistem de decodificare si reprezinta o variabila direct cuantificabila a acestui proces. Se pot
distinge cinci tipuri de informatie (în functie de localizarea, în cadrul tripletelor semnal-semn-
mesaj2[2] sau emitator-mesaj-receptor, a consistentei informationale ) :
• informatia detinuta de sursa - ceea ce emite sursa în plus fata de ceea ce
cunoaste receptorul.
• informatia generata de sistemul de codificare - plusul de informatie datorat
tratarii în cheia proprie emitatorului a unor evenimente cunoscute atât de
receptor cât si de emitator.
• informatia transmisa mecanic - prezenta mesajului ca atare prin prezenta
implicită 16216q1613q ; a mesajului.
• informatia datorata traducerii în semne a unui semnal (eveniment).
• informatia nula - redundanta
În acesta clasificare se pot regasi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell si, fara a intra în
detaliile legate de fiecare tip de analiza propus de autor, putem intui faptul ca primele patru
forme pot fi manipulate iar încarcatura informativa poate fi "gestionata", în mod premeditat,
de catre emitator. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal, simboluri
concrete si simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unui nivel
metacomunicativ care poate sa decontextualizeze mesajul în sensul dorit de sursa de emisie.
De asemenea, codificarea polisemantica a unui mesaj, în sensul unei multitudini de
semnificatii imanente a enuntului, poate genera o diversitate de opinii ce se va rasfrânge într-o
diversitate de atitudini care poate merge de la adeziune pâna la refractarism, ducând la o
tensionare a relatiilor intrapersonala a celor care primesc mesajul. sumar
Efectele comunicarii în masa.
Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei
convergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV,
retelele telefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a
culturii în informatie digitala, caruia autorul îi indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul
informatiei poate sa nu aiba nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi
multiplicata, copiata, revanduta; informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe
exemplare diferite dintr-o revista si acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi
cantitate de informatie) si nu raspunde principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia
a doua exemplare ale aceluiasi ziar); informatia este partial substituibila. sumar
Tematici majore privind efectele comunicarii în masa
• puterea de influentare asupra anumitor tipuri de publicuri
• directiile de influentare
• clasificarea variantelor de efecte
• mecanismele de functionare a efectelor
• conditiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare sumar
Caracteristicile efectelor comunicarii de masa
• efectele sunt identice cu consecintele
• manifestarea efectelor se raporteaza la orizontul temporal : certitudini si probabilitati
• se produc la diferite niveluri ale realitatii sociale
• efectele actioneaza asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup,
organizarii institutionale, societatii sau culturii
• efectele au sens de actiune în vederea modificarii, prevenirii, facilitarii sau întaririi
unei opinii sau convingeri
• efectele sunt complexe si relative sumar
Tipologia efectelor
• dupa momentul manifestarii
o certitudini - sesizabile
o probabilitati - potentiale
• dupa nivelul manifestarii
o o prima grupare
• individuale - modificari la nivel personal
• de grup - modificarea sau alegerea reprezentarilor comune
• societale - resimtite la nivel general
• institutionale - schimbare în existenta sau functionarea unei institutii
sociale
o a doua grupare
• microefecte
• mezoefecte - la nivelul grupurilor
• macroefecte - la nivelul societatii
• dupa durata manifestarii
o termen scurt - < 6 zile
o termen mediu - 6 - 30 zile
o termen lung - > o luna
• dupa modul de actiune
o directe - expunere nemijlocita
o indirecte - prin intermediul tertilor (lideri, membrii grupului de apartenenta etc)
• dupa orientarea actiunii
o efecte de activare a atitudinilor latente
o efecte de întarire - confirmare a atitudinilor existente
o convertire - schimbare de atitudine sau comportament
• dupa natura actiunii
o de ordin cognitiv - schimbarea sistemului de cunostinte
o de ordin comportamental - influentare, alterarea perceptiilor, a continututrilor
valorice etc. sumar
Avantajele comunicarii în masa
• Faciliteaza un schimb de ganduri sau idei
• Prin dimensiunea sa, faciliteaza împrastierea informatiei, creste viteza cu care un
mesaj se propaga
• Este o modalitate de a lega parti discontinue ale vietii sociale
• Alimenteaza nevoia de reducere a certitudinii
• Diminueaza stressul cotidian
• Compenseaza anumite frustrari
• Sprijina efortul de autoidentificare
• Are rol de supraveghere publica
• Denunta si sactioneaza formele de devianta sociala
• Raspunde unor asteptari specifice cu grade diferite de satisfactie
• Mesaje complexe, cantitate mare de date
• Ofera alternative substantiale
• Mediaza raporturi dintre stat si public si dintre individ li mass-media
• Repereaza, selecteaza, evalueaza, prezinta evenimente etc. sumar
Dezavantajele comunicarii în masa (din perspectiva destinatarului)
• Relationarea între sursa si receptor este de obicei univoca. Publicul este aflat sub
controlul direct al comunicatorului
• Continuturile comunicarii sunt generate de nevoile publicului, deci informatia va fi
prelucrata cât sa satisfaca aceste nevoi
• Profesionalizarea substantiala a specialistilor din mass-media are si efecte negative,
deoarece institutiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficintei
• Transforma cotidianul în senzational
• Deformeaza perceptia asupra lumii reale
• Creaza (uneori involuntar) modele false, "proaste", pentru publicul care se expune,
dar care nu are capacitatea de a selecta si prelucra informatia (copiii, bolnavii etc.)
• Mesajul, oricât de obiectiv se vrea, este distorsionat înca de la sursa (subiectivitatea
creatorului)
• Creaza efecte de dependenta de natura cognitiva, afectiva si comportamentala
• Poate induce usor dezinformarea pentru anumite tipuri de public
• Produce modificari, facilitari sau întariri a unor opinii sau convingeri ce pot fi
gresite, periculoase social etc.
• Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualitatii unui
evenimet, stire etc. sumar
Manipularea
Conform Dictionarului de Sociologie, manipularea reprezinta actiunea de a determina
un actor social (persoana, grup, colectivitate etc.) sa gândeasca si sa actioneze într-un mod
compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca
persuasiunea, care distorsioneaza intentionat adevarul, lasând impresia libertatii de gândire si
decizie.
Spre deosebire de influenta de tipul convingerii rationale, prin manipulare nu se
urmareste întelegerea mai profunda a situatiei, ci inculcarea unei întelegeri convenabile,
recurgându-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât si la apelul palierelor
emotionale sau non-rationale. În cazul manipularii, intentiile reale ale celui care transmite
mesajul ramân insesizabile celui manipulat.
Din punct de vedere politic, manipularea reprezinta o forma de impunere a intereselor
unei clase, grup, colectivitati nu prin mijloace coercitive, la îndemâna totusi puterii, ci prin
inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale în situatii de divergenta de
interese devine tot mai frecventa în societatea actuala, manipularea fiind un instrument mai
eficient si mai puternic decât utilizarea fortei.
Herbert Marcurse (scoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a
manipularii, considerata a fi un instrument esential al "societatii industriale de masa". El
evidentiaza formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vietii sociale,
începând cu cea politica si sfârsind cu cea economica.
Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) :
• Manipulare mica - modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex:
România 1992, criza artificiala de pâine - facilitarea importurilor - comisioane)
• Manipulare medie - modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte uneori peste
ateptari (Ex: experimentul lui Milgram; Revolutia din decembrie 1998 - disiparea
responsabilitatii prin fragmentarea actelor genocide - neputinta detectarii vinovatilor)
• Manipularea mare - influentarii culturi în care traieste individul (Ex: învatamântul -
instrument de perpetuare si înradacinare a conformismului, potrivit ideologiilor
curente).
sumar
Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea
(prin minciuna, zvon etc.) sumar
Persuasiunea.
Prin persuasiune întelegem actiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa
faca sau sa aleaga un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee,
incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor
tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de "necesitatea"
sau "importanta" aparenta a actiuni sau lucrului respectiv.
Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le
evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere
a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea
sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta
cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea
are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.
Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai
bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii
de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul
incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja
propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu
folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila.
Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un
favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de
a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin
mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit.
Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu,
imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente
culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un
simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit:
ofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta
de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas".
Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face
aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut
anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu
atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe
care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu
actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru a
obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte
cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala.
Principiul atribuirii . Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un
anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri
de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce este
specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considera
o persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica
de om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie
poate conduce la surprize!
Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu
se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii,
manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de a
decide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai etica dintre
toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita cel
mai mult timp pentru a fi realizata. sumar
Dezinformarea
Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces
de comunicare, interventie ce modifica deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina
în receptori anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social3[3].
Uneori este considerata ca fiind echivalenta cu propaganda neagra deoarece
vehiculeaza informatii false. Etimologia cuvântului vine si sustine aceasta legatura.
Desinformation (< rusa dezinformatsia "numele unei divizii KGB raspunzatoare cu
propaganda neagra").
O alta definitie acceptata si destul de influenta este cea data de R. Shultz si R. Godson
(1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) "conceptul descrie ansamblul informatiilor
false, incomplete, eronate, care sunt îndreptate, alimentate, confirmate catre o tinta ce
reprezinta un individ, un grup sau o tara."
De regula, actiunea de dezinformare presupune existenta unei structuri sistemice
alcatuita din : unul sau mai multi comanditari, specialisti (planificatori si controlori),
intermediari (agentii de influenta) si relee.
• Comanditarii - formeaza nivelul de decizie. Sunt cei care concep si proiecteaza
continutul mesajului, stabilesc tintele, atitudinile si comportamentele dezirabile
care se cauta a se obtine. Acestia sunt factori de decizie (guverna, state majore
militare, partide politice, firme influente, organizatii economice etc.) care pot
solicita acest gen de operatiuni defensive (replica la atacurile adversarilor,
mascarea propriilor esecuri etc.) sau ofensive (angajarea într-o dezinformare). În
cea mai mare parte cele doua tipuri de operatiuni se întrepatund si se
autoalimenteaza reciproc într-o banala logica circulara.
• Specialistii (expertii) - nivelul de elaborare strategica. Reprezinta planificarea
profesionista a secventelor tactice ale dezinformarii. În aceasta categorie gasim
specialisti în comunicare, în tehnicile de influentare sociala, sociologi, psihologi
sociali, analisti politici etc.
• Controlorii - nivelul de legatura. Sunt alesi dintre persoanele ce stabilesc o
relationare eficienta între comanditari si agentii de influenta. Ei sunt "binevoitorii"
care sugereaza cine si în ce conditii ar fi dispus sa participe la dezinformare. Au
ca misiune racolarea subiectilor interesanti din perspectiva derularii operatiunilor
de dezinformare si de a comunica cu regularitate "efectele dezinformarii"
• Agentii de influenta - nivelul de propagare penetranta, releele. Indivizi care se
bucura de prestigiu în grupul lor si care, datorita statusului de prestigiu, vor ajunge
sa propage mesajul cu eficienta sporita. Acestia sunt recrutati din rândul liderilor
de opinie, persoane cu prestigiu academic, stiintific, cultural. Tehnicile uzuale în
vederea racolarii lor sunt : santajul ("fiecare are ceva de ascuns") sau cumpararea
("fiecare are pretul lui") .
Dezinformatorul este cel care dezinformeaza receptorul (tinta), dar acesta poate sa fie
diferit de individul, structura, grupul, institutia care doreste dezinformarea. Tintele pot fi atât
grupuri sau segmente ale societatii, cât si indivizi, dar întotdeauna lideri, oameni ce pot
influenta decizional grupul în care se afla. Dezinformarea desfasurata prin mass-media are
cele mai eficiente rezultate la nivel social. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de
caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii etc.), iar pe
de alta parte, de posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a informatiilor vehiculate.
Dezinformarea, ca fenomen malign, nedorit, dar totusi real în procesele
comunicationale contemporane de masa, poate fi surprinsa si din perspectiva analizei tipurilor
de informatie si a mijloacelelor de alterare ale acesteia, respectând nivelurile de abordare
propus de H. Lassewell : analiza sursei sau a emitatorului (control analysis), analiza mesajului
(content analysis), analiza canalelor de comunicare (media analysis), analiza receptorului sau
a destinatarului (audience analysis) si analiza efectelor comunicarii (effect analysis). Acest set
de modele va fi înbunatatit de P. Lazarsfeld, L. Berelson si H. Gaudet (1948) care aduc
amendamentul luarii în considerare si a contextului social (nuclee organizatoare de opinii -
teoria celor doi pasi în comunicare).
Plecând de la dimensiunile informatiei (sintactica, semantica (intentionala sau
realizata) si pragmatica), se pot intui alte cai de dezinformare : manipularea contextelor
receptorului prin modificarea, la nivel sintactic, a continutului mesajului; distorsionare
semantica, prin apelul la moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unor
conventii sociale acceptate; reglarea efectului continutului informativ asupra receptorului prin
dozarea, organizarea, modificarea mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradul
de valabilitate a informatiei4[4], adica verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) si/sau
autoritatea sursei (prestigiul cunoscut de catre receptor), aspect ce tine de componenta sociala
a procesului comunicational.
Dezinformarea are deci un caracter deliberat (în comparatie cu zvonul) si presupune,
în general, circulatia unor informatii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un
grup de specialisti etc. Poate fi o componenta a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie
a dezinformarii.
Dezinformarea este practicata de toate marile puteri si reflecta o realitate a politicii
internationale pe parcursul istoriei schimbându-se doar mijloacele, mizele si strategiei
acesteia. Structura sistemului social în societatile moderne este puternic influentata de
raportul dintre informare si dezinformare aferent mesajelor care se vehiculeaza în spatiul
social respectiv. Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se
înregistreaza în domeniul mass-mediei, unde se poate atinge, frontal, toate segmentele de
opinie ale spatiului social. sumar
Intoxicarea.
Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu
informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste
fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un
mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele
tendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in scopul acceptarii unei
diversiuni majore sau pentru a-l face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a fi
comunicat.
Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaie
ale imaginii, din care iese invingator cel care a investit cel mai mult in propria sa imagine si
care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat in acest sens il
reprezinta modurile in care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si
razboaiele din fosta Iugoslavie. (Televiziunea sarba a produs un clip in care portretele lui Bill
Clinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, peste
care scria Criminali de Razboi. La randul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor
albanezi, ca efect al epurarii etnice, in paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor in
lagarele de concentrare de la Auschwitz.) sumar
Minciuna
O specie mai putin tratata, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este un
concept cu puternice amprente morale si culturale, subiectul nu a interesat, pâna acum câtiva
ani, decât pe filosofi, teologi, antropologi si pe psihologi (s-au facut studii cu precadere pe
copii). Este ciudat desi putem spune ca întâlnim minciuni pretutindeni, atât în public, cât si în
viata privata, la orice nivel social si în toate socitatile trecute sau prezente.Un ziarist britanic
spunea ca anii '80 reprezinta decada minciunilor (Lott, 1990). În 1991, Bradlee afirma "am
impresia ca în ultimii ani minciunile au luat proportiile unei epidemii fata de care am devenit
cu totii imuni"5[5]. A minti este pentru oameni un obicei care dureaza de milenii si nu o
lamentabila inovatie de ultima ora, iar dupa cum considera Ruskin (1905, p. 351-352)
inducerea în eroare nu a fost considerata întotdeauna si oriunde un act condamnabil. La grecii
antici sentimentul de admiratie pentru cei care reuseau sa pacaleasca un strain era uzual.
sumar
Zvonul
Zvonul reprezinta o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i
se verifice corectitudinea.
Zvonurile care sunt lansate în circulatie au o functie dubla :
- functie explicativa
- functie de atenuare a anumitor tensiuni emotionale.
Circulatia lor este dependenta de contextele societale, de trasaturile de personalitate
ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunitatilor.
Lucrarile lui Allport si Postman (1965) au pus în evidenta trei legi de transmisie a zvonurilor:
- legea saraciei (a nivelarii) - pe masura ce zvonul circula, el tinde sa fie tot mai
scurt, mai usor de înteles si de relatat.
- legea accentuarii - anumite detalii se vor întari, dobândind loc central în
semnificatia acestuia
- legea asimilarii - informatia se conserva si se reorganizeaza în jurul unor
motive centrale. Asimilarea se poate face la tema centrala, prin condensare,
anticipare sau prin stereotipuri verbale.
Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individului, apartenentei sociale sau rasiale,
prejudecatilor personale ale celui care le transmite. Individul care propaga zvonul se loveste
de dificultatea de a sesiza si de a retine în obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare.
Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le adapteze si sa le structureze conform modelului
lor de întelegere si în functie de interesele personale.
Kapferer (1987) a aratat ca circulatia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale :
- credibilitatea zvonului (poate si a sursei etc.)
- aparenta de adevar (ca un zvon sa circule mai mult trebuie sa aiba totusi un
miez important de adevar)
- dezirabilitatea continutului informational (daca zvonul este indezirabil, exista
posibilitatea blocarii lui)
Pentru public, zvonul evoca ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboara,
serpuiesc, mocnesc, circula. Circulatia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii si a
incertitudinilor în fata unei situatii ambigue. Ea este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si
credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu cât cea din urma este mai saraca,
incompleta sau putin credibila, cu atât se intensifica propagarea zvonului. Din acest motiv în
societatile totalitare zvonurile au o mare raspândire (informatia oficiala este gestionata strict).
Circulatia zvonurilor se restrânge atunci când exista posibilitatea verificarii rapide a
adevarului unei informatii. "Zvonul nu este neaparat fals, în schimb este mereu neoficial.
Paralel sau uneori în opozitie cu informatia oficiala, zvonul o contesta, propunând alte
realitati. Asa se explica faptul ca mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au
desfiintat"6[6]. El va reprezenta un mijloc de comunicare complementar, dar si o informatie
paralela, asadar necontrolata.
Pentru profesionistii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei
defectiuni a fiabilitatii informatiei, defectiune ce trebuie eliminata. Pentru cetatean si pentru
omul politic, lipsa controlului denota lipsa cenzurii si accesul la o realitate obscura sau
ascunsa.
Autorul amintit determina 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latura sursa
zvonului - un eveniment, un detaliu sau imaginatia pura-, iar pe cealalta latura modul de
aparitie a zvonului - spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne intereseaza
tipurile de zvonuri provocate cu un anumit scop, a caror aparitie este premeditata. În aceste
cazuri nu se poate neglija implicarea unor actori care urmaresc sa profite de pe urma unui
eveniment. Astfel se pot obtine efecte care se întind pe o gama larga (panica, furie, frustrare,
modificari nefavorabile de imagine pentru persoanele publice etc.).
În spatiul cultural românesc trebuie amintita, ca aproape identificându-se cu zvonul,
bârfa. Aceasta are aceleasi motivatii psihologice (emotionale, afective, cognitive), putând fi
perceputa ca un laborator de productie a zvonurilor. sumar
Modurile de manipulare specifice televiziunii. sumar
Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe
credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este
considerat a fi veridic).
Tipuri de manipulare televizata
• Manipularea prin imagine
• Manipularea prin filmare
• Manipularea prin montaj
• Manipularea prin comentariul din off
• Manipularea prin paginatie
• Manipularea prin omisiune
• Manipularea prin zvonuri mediatice
• Manipularea prin cenzura
• Manipularea prin procedeul "a ascunde aratind"
• Manipularea prin charisma
• Manipularea prin jurnalisti
• Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare
Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune sumar
Manipularea opiniei publice intr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta in
scopul partinirii uneia dintre partile implicate se poate face prin darea cuvantului in
majoritatea timpului reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a avea
interventii mai lungi si intr-un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive
si minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse etc.
Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii in cazul
diverselor productii de televiziune:
a)Moderatorul
b)Compozitia platoului
c)Scenariul (discutiei/emisiunii)
Moderatorul
Primul nivel la care poate incepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiile
acestuia sunt vazute ca fiind constrangatoare, deoarece moderatorul impune
subiectul/tematica de discutie, da si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o importanta
diferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton
respectuos, dispretuitor, politicos, agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul
ca, de multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvant al publicului, pune
intrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicate
nefiind interesante pentru majoritatea telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este in
multe cazuri discutabil.
O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipsei
de timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe tocmai
cand se ajunge in miezul problemelor, astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul dezbaterii.
Cu cat un moderatori sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statut
social mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talk-show-uri,
numarul de relatii cu VIP-uri etc), cu atat discrepanta dintre el si un invitat mai putin
cunoscut, chiar daca este expert intr-un domeniu, este mai mare. sumar
Compozitia platoului
Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea in cazul productiilor de televiziune
- compozitia platoului - este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista
indivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modul
in care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al
telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii
avand o mare importanta in constructia perceptiei privitorilor. sumar
Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor
Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democratic
intre parti. Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului sunt folosite in scopul de a simboliza
Dreapta si Stanga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la inceputul
emisiunii, fie pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se
produce o deformare a perceptiei in favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu
de calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori. sumar
Scenariul
Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea/emisiunea si arbitreaza
partile poate sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care calitatea discutiei
poate fi afectata, incorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, insa,
lipsita de riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza scenariul in
linii mari in urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc si
improvizatiei sau exprimarii libere in timpul emisiunii, discutia poate sa devieze
intr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anume
mentinerea limbajului in limitele politetii sumar
Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare
Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea
sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceasta
comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanele
publice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedete
de cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri si
negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele.
Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale
deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente
esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:
-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)
-volumul (care poate varia de la mic la mare)
-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).
Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei
dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact
mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului
de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel
mai mare in desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de
control.
Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva
adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7-lea simt",
presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii
manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al
cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu
atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat sumar
Un element de o mare importanta intr-o dezbatere televizata il reprezinta forma si
caracteristicile mobilierului din studio.
Jocul de putere cu scaune dintre moderator-invitati
Caracteristica Semnificatia
1. Inaltimea
spatarului -este proportionala cu rangul si puterea ocupantului
2. Mobilitatea -in cazul in care exista, senzatia de putere este data de libertatea de
miscare intr-un scaun rotitor
-in cazul in care nu exista, ea va fi compensata cu mobilitatea trupului, cu
cresterea numarului de gesturi, fapt ce dezvaluie atitudini si sentimente
ale intervievatului
3. Inaltimea
scaunului
-este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are un efect psihic
deosebit de puternic; amplasarea unui invitat pe un scaun mai jos decat
cel al moderatorului va induce publicului o reactie psihologica
inconstienta de a-l desconsidera pe acel individ, scazandu-i din prestigiul
sau
4. Asezarea
-in pozitia
competitiva fata in
fata
-mai departe de
masa de dezbateri
-creaza presiune asupra interlocutorului (mai ales asupra celor neobisnuiti
sa dea interviuri la televiziune)
-diminueaza mult prestigiul interlocutorului
Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de forma mesei sumar
Forma Caracteristici Ce sugereaza si scopul
folosirii ei
Observatii
patrata -mijloceste relatii de
competitivitate si defensive
intre indivizi cu acelasi
statut social
-convorbiri scurte, bazate
pe dovezi (fapte,
exemple)
-scoate in evidenta relatia
superior-subordonat
-partea dreapta este mai
cooperanta decat stanga
-opusul este partea
rezistenta
rotunda -determina o atmosfera
relaxanta, fara ceremonii
-invitatii sunt persoane de
-folosita pentru
convingerea
interlocutorilor
-persoana de reng mai
mare polarizeaza puterea
(dreapta are mai multa
acelasi rang -atmosfera de discutie
destinsa
putere decat stanga)
dreptun-
ghiulara
-ordoneaza clar influenta -folosita pentru
influentarea cu maxima
eficienta a
interlocutorilor
-tinta reala este invitatul
amplasat exact de
cealalta parte a
moderatorului
-in general, in centrul
atenteie sunt moderatorul
si invitatul amplasat in
pozitie opusa acestuia
modul de asezare a participantilor.
Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de amplasarea la masa dezbaterilor sumar
Pozitia Tipul de dialog
sugerat
Caracteristici Intentiile
moderatorului
"de colt"
(interlocutorul este amplasat
in coltul mesei)
-conversatie
prieteneasca,
spontana
-coltul biroului este
o bariera potentiala
-grad bun de
colaborare
-impartirea
teritoriala inutila
-realizarea unui dialog
amical
"de cooperare" (invitatul sta
langa moderator)
-similitudini in
orientare si in
gandire
-atat moderatorul
cat si invitatul sunt
de aceeasi parte a
barierei
-grad ridicat de
colaborare
-realizarea unui dialog
ca de la egal la egal
-uneori poate fi o
violare mascata a
teritoriului invitatului
"de atragere a unei a treia
persoane" (moderatorul sta
langa alte persoane in timp
-similitudini in
orientare si
gandire
-strategia de "a tine
partea adversarului
", in care adversarul
-moderatorul pune
intrebari persoanei
amplasate diferit de
ce unul dintre interlocutori
sta exact de cealalta parte a
mesei
este invitat ceilalti in interesul
unuia dintre invitati
"competitiv-defensiva"
-competitie
-defensiva
-autoritate
manifestata non-
verbal
-masa este o bariera
solida intre oameni
-punctele de vedere
ar putea ramane
neclintite
-competitie de orice
natura
-conflict deschis de idei
-admonestare
-relationare superioara
fata de invitat
"independenta" -in care nu se
doreste stabilirea
nici unui tip de
raport
-indiferenta
-posibil ostilitate
-granitele nu sunt
incalcate
-nu se doreste nici un
fel de dialog real
-nu se doresc discutii
sincere
Exemple de manipulare prin mass media în modernitate si în contemporaneitate sumar
• Remodelarea gândirii în sistemele totalitare (Revolutia Franceza, regimurile
comuniste, regimul nazist) - cai de a controla mintile oamenilor:
o Controlul comunicatiilor umane - atât a informatiilor primite din exterior, cât si
a intracomunicarii (situatii disonante cognitiv)
o Manipularea mistica - crearea unei aure mistice în jurul grupului conducator,
cultul personalitatii
o Cerinta de puritate - delimitarea stricta între pur si impur, între bine si rau
o Cultul confesiunii - confesiunea purifica sufletul
o stiinta sacra - aura de sacralitate în jurul dogmelor de baza ale ideologiei
totalitariste
o Remodelarea limbajului - condensarea întregii complexitati a problematicii
umane într-un nr redus de categorii, strict delimitate, curatate de nuante - limba
de lemn
o Doctrina mai presus de oameni - ideologia ca adevar absolut
o Delimitarea sociala - împartirea indivizilor in doua categorii distincte : cei al
caror drept de a exista este recunoscut si cei care nu au nici un drept
• Remodelarea individului se realizeaza prin:
o Remodelarea comportamentului
o Restructurarea gândirii
o Redefinirea structurii emotionale
• Spalarea creierului
o Dezghetarea - distrugerea totala a vechiului element de identitate - prin
hipnoza, confuzie etc.
o Schimbarea - inocularea nouii identitati - ritualizare, dorinte de a fi asemanator
etc.
o Reînghetarea - fixarea noii personalitati
• Programarea neuro-lingvistica - prin mesaje subliminale, manipulari subtile
• Strategii de influenta cu grad mare de sofisticare ale mass-mediei
Exemple actuale de manipulare prin mass media în România
• Greva profesorilor din noiembrie 2005 - unele posturi TV si o anumita parte a
presei
• Semnarea acordului de amplasare de baze americane pe teritoriul RO
În loc de concluzii
Un amplu sondaj international realizat de Gallup in 1986 a relevar urmatoarele fapte:
• doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri (gen BBC sau NBC) sunt
credibile;
• 79% dintre indivizii intervievati cred ca presa este "cu adevarat profesionista" si ca se
preocupa sa-si faca cat mai bine treaba.
Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai tarziu (1989), a indicat anumite modificari in
perceptia publicului asupra modului in care televiziunea informeaza:
• doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta informatiile in mod
obiectiv;
• 44% considerau ca presa este frecvent neobiectiva;
• peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa favorizeze
intotdeauna una dintre partile implicate intr-un conflict;
• doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea considerand ca ea
este influentata de persoanele sau grupurile politice puternice;
• 77% blamau mass-media ca le invadeaza intimitatea. sumar
Bibliografie
1. Aries, Philippe & Duby, Georges (coord.), Istoria vietii private, Ed. Meridiane,
Bucuresti, 1997.
2. Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iasi, 1998.
3. Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998.
4. Bruner, Roland, Psihanaliza si societate postmoderna, Ed. Amarcord, Timisoara,
2000.
5. Buzarnescu, stefan, Sociologia Opiniei Publice, Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 2000.
6. Ferreol, Gilles (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Polirom, Iasi, 1998.
7. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucuresti, 1997.
8. Haines, Rosemarie, Comunicarea televizuala, Editura Eficient, Bucuresti, 2000.
9. Joule, K.V. & Beauvois, J.L.,Mic tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1997.
10. Kapferer, Jean - Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993.
11. Lorenz, Konrad, Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate, ED. Humanitas,
Bucuresti, 1996.
12. Miège, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2004
13. Moscovici, Serge, Psihologia sociala sau masina de fabricat zei, Ed. Polirom, Iasi,
1997.
14. Muchelli, Alex, Tehnici de manipulare, Ed. Polirom, Iasi, 2002.
15. O'Donnell, Jowett, Persuasion: An interactive dependency approach, New York,
Random House, 1982..
16. Peretti, Andre de (coord.), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2001
17. Roth, Andrei, Modernitate si modernizare sociala, Ed. Polirom, Iasi, 2002.
18. Zamfir, Catalin (coord.), Dictionar de Sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998.
Resurse web
1. http://www.leadercommunications.com/modules.php?name=Content&pa=showpage&
pid=33 - legile manipularii
2.
http://www.stopcalomnia.ro/product.php/Formele_si_modurile_de_manipulare_prin_t
eleviziune_-_partea_5/14/
3. http://www.aber.ac.uk/media/index.php - The media and Communications Studies
Site
4. Joshua Meyrowitz (1986) : No Sense of Place : The Impact of Electronic Media on
Social Behavior. Oxford: Oxford University Press
5.
http://www.aber.ac.uk/media/sections/go.php?url=http://www.aber.ac.uk/media/Stude
nts/rtf0401.doc&f=1 - Fowler, Rhys (2004) 'Electronic Media: Changing Social
Behaviour?'