presa si actualitate

1

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării

Universitatea din Bucureşti

Specializarea ŞtiinŃele Comunicării Nivel licenŃă

Presa şi actualitatea I

Titular de curs: lect. univ. dr. Romina Surugiu

Presa şi actualitatea

2 ŞtiinŃele Comunicării

Acest material este protejat prin Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe nr. 8 din 1996, cu modificările ulterioare.

Dreptul de autor le aparŃine următorilor (în ordine alfabetică): Oana BăluŃă, Daniel Mihai Dragnea, Aurora Martiniuc, Antonio Momoc, Raluca Radu, Romina Surugiu. Fiecare text este semnat de persoana care l-a realizat.

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, are dreptul de utilizare a acestui material.

Nici o parte a acestui material nu poate fi copiată, multiplicată, stocată pe orice suport sau distribuită unor terŃe persoane, fără acordul scris al deŃinătorului dreptului de autor.

Citarea se face numai cu precizarea sursei.



INTRODUCERE

DESPRE CUM FUNCłIONEAZĂ INSTITUłIILE DEMOCRATICE

(ŞI CUM AR TREBUI SĂ FUNCłIONEZE)

Este interesant pentru jurnalişti că un parlamentar este om de afaceri? Are vreo importanŃă că unul dintre candidaŃii la Parlamentul României este în arest preventiv la data votării? Dar că unul dintre candidaŃii la primărie a murit chiar în ziua alegerilor locale? Sunt serviciile secrete prin definiŃie rele?

Trebuie să ne îngrijorăm dacă România semnează un nou acord cu Fondul Monetar InternaŃional? De ce iau parte militarii români la un conflict armat în Afganistan, când majoritatea conaŃionalilor lor nici nu ştiu unde se găseşte pe hartă acest stat?

Sensul unei informaŃii prezentate de jurnalişti este dat de context, mai precis de coordonatele instituŃionale ale unei situaŃii: (1) ce spune legislaŃia, (2) care sunt normele şi valorile acceptate şi (3) cum interpretează o comunitate o informaŃie, bazându-se pe definiŃii implicite date realităŃii (Scott, 2004). Legitimitatea unei construcŃii instituŃionale, arată sociologii (Scott, 2004, p. 74), este (1) confirmată legal, (2) Ńine de moralitate şi (3) este susŃinută din punct de vedere cultural.

LegislaŃia După RevoluŃia din 1989, clasa politică din România, la presiunea şi cu sprijinul cetăŃenilor, a făcut eforturi susŃinute pentru a adopta o legislaŃie demnă de un stat democratic, cu o economie de piaŃă funcŃională. Aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, a fost precedată de adoptarea unui pachet minim de acte legislative, relevante pentru domeniile politice, sociale, economice şi culturale. Schimbarea legislaŃiei perioadei comuniste s-a dovedit esenŃială: în anii ’80 românii nu puteau ieşi din Ńară, nu puteau scrie unui post de radio sau de televiziune din străinătate (scrisorile erau interceptate), nu puteau deschide o afacere, nu puteau face parte dintr-un partid politic, altul decât Partidul Comunist Român (PCR). Nu aveau voie nici să trândăvească (fiecare adult trebuia să aibă un loc de muncă), nici să se uite la televizor cât voiau (transmisiunile TV erau reduse la câteva ore pe seară), nici să mănânce cât voiau (zahărul şi uleiul erau vândute în funcŃie de o raŃie lunară). Nu aveau voie nici măcar să spună ce vroiau, chiar dacă ar fi vrut pur şi simplu să critice situaŃia descrisă mai sus.

Căderea sistemului comunist în România a însemnat schimbarea legislaŃiei, pentru a permite dezvoltarea normală a vieŃii sociale şi



economice. Legea nu a fost însă recunoscută de toŃi ca o modalitate de a îmbunătăŃi situaŃia unei comunităŃi, prin încurajarea comportamentelor de dorit şi eliminarea comportamentelor dăunătoare. Adesea, politicienii au fost acuzaŃi că au protejat grupuri de interese sau propriile lor interese, prin adoptarea unor reglementări naŃionale sau locale. În noiembrie 2007, Monica Macovei, fostul ministru de JustiŃie, declara într-un interviu pentru Evenimentul zilei: „Constatarea mea, după experienŃa guvernamentală, este ca se fură prin hotărâri de guvern, ordonanŃe de urgenŃă şi legi. Trebuie să ne uităm în primul rând la achiziŃiile publice, la privatizări, la schimburile de terenuri dintre instituŃii, la trecerile din proprietatea publică în cea privată, pentru că, în cele mai multe cazuri, au fost subevaluate. Eu, statul, îŃi dau Ńie, companie privată, la un preŃ mult mai mic decât cel real, iar tu, mâine, vinzi şi ai ajuns milionar” („Macovei: Se fură…”, Evenimentul Zilei, 2007).

Normele şi valorile acceptate Modul în care sunt create legile care stau în spatele unei instituŃii, pe de o parte, şi modul în care sunt puse în aplicare, pe de alta, Ńine de normele acceptate ale unei comunităŃi. Aceste norme se referă la ce considerăm noi, ca grup, că este normal să facem şi ce nu, în funcŃie de experienŃele noastre din trecut sau de modul în care am înŃeles de la ceilalŃi (de la alte grupuri) că ar trebui să funcŃioneze o instituŃie.

De exemplu, Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei (www.cdep.ro) stabileşte pentru prima dată incompatibilitatea între calitatea de parlamentar şi cea de om de afaceri. Această lege a fost una dintre consecinŃele scandalurilor financiare legate de Fondul NaŃional de InvestiŃii, un joc piramidal desfăşurat în perioada 1998-2000 („FOCUS…”, Mediafax, 2008). La clarificarea motivelor prăbuşirii FNI au contribuit anchetele jurnalistice şi anchetele penale, desfăşurate de procurori.

În cadrul uneia dintre aceste anchete, jurnaliştii de la România liberă au publicat un contract din 1999 prin care Nicolae Văcăroiu, fost prim-ministru al României (1992-1996) şi senator (1996-2008), primea 657.000 EUR pentru a-l ajuta pe Sorin Ovidiu Vântu să înfiinŃeze Banca de InvestiŃii şi Dezvoltare (Dobreanu, 2009).

DiscuŃiile publice care au urmat acestor tipuri de dezvăluiri au clarificat pentru opinia publică norma: politicienii ar trebui să urmărească exclusiv interesele comunităŃii şi interesele grupului de alegători care i-au votat, nu interesele lor personale. Aceeaşi normă există şi în Ńările democratice cu economie de piaŃă funcŃională. Clarificarea normei a dus la o schimbare de legislaŃie. Parlamentarii, prin urmare cei direct interesaŃi, au fost nevoiŃi să voteze proiectul de lege şi să decidă care va fi evoluŃia lor ulterioară: se vor ocupa de afaceri (Dinu Patriciu, de



exemplu, decide în 2003 să renunŃe la calitatea de parlamentar) sau vor funcŃiona exclusiv ca deputaŃi şi senatori.

Cum este interpretată realitatea Zona cultural-cognitivă a unei instituŃii este adesea dificil de analizat, deoarece este negociată în mod tacit între membrii unei comunităŃi. Adesea, definiŃiile folosite de o comunitate pentru scopurile şi pentru modalităŃile de funcŃionare ale unei instituŃii sunt subînŃelese, sunt ascunse sau sunt negate chiar de membrii comunităŃii respective (Douglas, 2002). Exemplele şi experienŃele repetate duc la acceptarea unei anumite definiŃii cultural-cognitive, care poate avea ca efect, spre exemplu, un anumit tip de politică externă cu efecte benefice asupra comunităŃii sau, dimpotrivă, susŃinerea populară declarată a unui comportament reprobabil.

Aderarea României la Uniunea Europeană este consecinŃa împărtăşirii unor valori democratice şi a dorinŃei pentru un trai mai bun la nivelul majorităŃii populaŃiei României. În mod statistic, românii au fost în mod constant printre cei mai optimişti în legătură cu viitorul lor în Uniunea Europeană, în comparaŃie cu celelalte Ńări europene. Jurnaliştii români specializaŃi pe problematica Uniunii Europene ştiau că există unele probleme la nivelul structurilor Uniunii. Cu toate acestea, informaŃiile despre disfuncŃionalităŃile UE sunt aproape inexistente în presă, înainte de momentul aderării României – sub 1% (Lazăr, Păun, 2008). DefiniŃia generală dată Uniunii Europene, atât de către jurnalişti, cât şi de către publicurile lor, este legată de o şansă oferită României de a deveni un stat democratic, nu de o posibilă problemă pentru români.

Pe de altă parte, cu toate că efectele asupra unor cazuri particulare sunt dezastruoase, unii pacienŃi murind sau fiind mutilaŃi pe viaŃă, cu toate că mita este incriminată de Codul Penal şi cu toate că, în cadrul discuŃiei publice, există numeroase voci care explică faptul că mita în sistemul sanitar nu poate fi acceptată, Preşedintele Camerei Federative a Medicilor declara, în 2008, că suma pe care o primesc medicii de la pacienŃi este „un mizilic” (Neagu, 2008). Prin urmare, medicul consideră că banii care vin din partea pacienŃilor, suplimentar faŃă de salariu pe care îl primeşte de la bugetul de stat, strâns tot din bani pacienŃilor, i se cuvin şi sunt chiar prea puŃini. Peste 40% dintre români au dat bani medicilor din proprie iniŃiativă, arată un studiu din 2008 al Ministerului SănătăŃii. Unii au făcut acest gest de frică să nu li se întâmple ceva rău în spital („SunteŃi contra…”, Academia CaŃavencu, 2008).

DefiniŃiile în conflict şi o discuŃie publică a valorilor pe care le împărtăşeşte fiecare grup, prin intermediul mass-media, poate duce la o schimbare instituŃională, atât la nivel legislativ, cât şi la nivelul normelor şi al valorilor acceptate. Este nevoie însă de exemple repetate că regulile există, iar funcŃionarea lor este benefică pentru a se produce o schimbare dramatică de valori. Astfel de exemple pot fi cazurile unor cadre medicale care îşi pierd locul de muncă şi intră la închisoare



pentru că au cerut bani de la pacienŃi sau de la rudele lor, în schimbul actului medical.

Schimbările la nivel instituŃional Procesele de instituŃionalizare implică o anumită stabilitate a funcŃionării unui mecanism social, dar implică, pe de altă parte, şi o schimbare continuă, influenŃată de interesele grupurilor care fac parte dintr-o comunitate, de forŃele externe acelei comunităŃi, de tipul de discuŃie publică susŃinută de presă. OrganizaŃiile internaŃionale din care România făcea parte sau la care a aderat după căderea comunismului au avut un rol esenŃial în schimbare. La fel, un rol esenŃial l-au avut jurnaliştii sprijiniŃi de publicurile lor şi de sursele din instituŃii, deoarece au încercat să identifice şi să pună în discuŃie permanent distanŃa dintre modul de funcŃionare al unor instituŃii româneşti şi modelul ideal, legat de o Ńară democratică şi de o economie de piaŃă funcŃională.

LegislaŃia este, de asemenea, în continuă schimbare, o dată cu societatea, de aceea un stat păstrează funcŃională una dintre cele trei puteri principale, puterea legislativă, alături de cea executivă (care ar trebui să pună în aplicare legislaŃia) şi cea judecătorească (care ar trebui să sancŃioneze abaterea de la comportamentul acceptat de legislaŃie).

Dacă ne întoarcem la întrebările de mai sus, toate legate de subiectele propuse de către jurnalişti şi de către sursele lor în ultimii ani, putem să remarcăm faptul că răspunsul la fiecare dintre ele depinde de modul în care este formulată legislaŃia şi de modul în care sunt înŃelese normele şi de valorile pe care le au, la un moment dat, membrii unei comunităŃi. Din punct de vedere instituŃional, România a evoluat extrem de mult în ultimele două decenii. În funcŃie de moment, de grupul căruia îi pui întrebarea şi de discuŃiile publice din perioada respectivă, cele şase întrebări pot avea răspunsuri diferite în mod radical.

Valorile multor politicieni şi modul în care aleg să respecte regulile s-au schimbat în ultimele decenii. La fel, s-au schimbat şi regulile instituŃionale, iar încălcarea lor este mai dificilă şi mai periculoasă acum, spre deosebire de anii trecuŃi. Este posibil ca preşedinŃia lui Nicolae Văcăroiu în fruntea instituŃiei care se ocupă de controlarea gestionării fondurilor publice şi a patrimoniului public să decurgă liniştit şi corect. Oricum, contextualizarea informaŃiei cu date despre rolul CurŃii de Conturi şi trecutul public al lui Nicolae Văcăroiu ar trebui să aibă ca efect o atenŃie sporită a jurnaliştilor şi a opiniei publice asupra acestei chestiuni.

LegislaŃia permite, deocamdată, ca un candidat la Parlament să rămână pe listele electorale chiar dacă este în arest preventiv, la fel cum nu indică modalităŃile prin care poate fi oprit votul pentru un candidat la alegerile locale care a decedat chiar în ziua alegerilor. InformaŃia este interesantă însă pentru alegător, din perspectiva normelor şi a valorilor



puse în discuŃie. Dacă un cetăŃean este în arest preventiv înseamnă că o instanŃă de judecată consideră că pericolul potenŃial prezentat de acesta este destul de mare pentru comunitate. În aceste condiŃii, şansele ca respectivul candidat să reprezinte pe viitor, cu succes, interesele celor care îl votează, sunt, probabil, în ochii alegătorilor destul de mici. Explicarea de către jurnalist a termenilor tehnici, cum ar fi arest preventiv, în acest caz, este crucială.

În cazul candidatului la primărie care a decedat chiar în ziua alegerilor, unii dintre locuitorii din Voineşti (Iaşi) au declarat jurnaliştilor că l-au votat pe Neculai Ivaşcu ca un ultim omagiu. DeclaraŃia lor intra în logica acceptată a lui „Despre morŃi, numai de bine”. AlŃi locuitori au recunoscut însă care era motivaŃia reală a acestui vot neobişnuit: nu erau de acord cu celălalt candidat şi sperau ca alegerile să se repete. Valorile deŃinute în mod tacit de comunitate au fost puse în discuŃie în mod public datorită efortului jurnaliştilor de a se documenta asupra acestui caz. După ce Biroului Electoral Central l-a declarat învingător pe candidatul nedorit, unii locuitori din Voineşti au făcut mai multe mitinguri de protest, prin care contestau decizia luată („Noi proteste…”, www.realitatea.tv, 2008).

Una dintre întrebările care a persistat în discuŃia publică după 1989 este legată de serviciile secrete. Securitatea a fost, înainte de 1989, una dintre cele mai detestate şi temute instituŃii, iar documentele făcute publice după 1989 demonstrează cum instrumente precum tortura fizică, folosirea unor detalii sordide din viaŃă intimă a persoanei, minciunile erau folosite pentru oprimarea oricărei rezistenŃe împotriva sistemului creat în jurul Partidului Comunist Român. În orice stat însă există servicii secrete, care au inclusiv atribuŃii legate siguranŃa acelui stat şi de urmărirea cheltuirii eficiente a fondurilor publice. Unele dintre aceste atribuŃii au fost îndeplinite de cadre tehnice înalt calificate din serviciile secrete şi înainte de 1989. Modul în care este elaborată legislaŃia, istoria unei instituŃii şi modul în care cetăŃenii, cei care gestionează serviciile secrete şi cei care fac parte din serviciile secrete se raportează la rolul şi funcŃionarea acestora face diferenŃa între un serviciu de opresiune politică detestabil şi un garant al democraŃiei şi al unei economii de piaŃă funcŃionale.

Şi pentru a înŃelege sensul pentru unele dintre deciziile legate de politica externă, jurnaliştii şi publicurile lor au nevoie de informaŃii de context: care sunt scopurile partenerului de discuŃii al României, care este istoria relaŃiilor noastre cu acel partener, care este rolul şi locul unui partener extern dat, pe plan mondial.

Militarii români participă în Afganistan la o misiune internaŃională coordonată de OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). România a devenit stat membru NATO în 2004, urmând un mod de asigurare a siguranŃei naŃionale considerat natural după căderea sistemului politic, economic şi militar de state comuniste din jurul fostei Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Tot o modalitate naturală, de această dată de stabilizare economică a situaŃiei României,



a fost considerată şi reluarea relaŃiilor economice şi, respectiv, semnarea acordurilor financiare cu Fondul Monetar InternaŃional (FMI) şi Banca Mondială, după 1989. Acordurile urmăreau obŃinerea unor ajutoare financiare în schimbul respectării unor recomandări legate de gestionarea fondurilor publice. Nu toate Ńările lumii apelează la sprijinul NATO şi FMI şi nu toate sunt în relaŃii de cooperare cu aceste instituŃii, dar modul în care o mare parte dintre politicieni şi o mare parte a populaŃiei proiectează viitorul României face din cooperarea cu aceste tipuri de instituŃii internaŃionale o cooperare considerată de dorit.

Acest volum va oferi informaŃiile de bază de care are nevoie un jurnalist în legătură cu principalele instituŃii româneşti şi cu principalele instituŃii internaŃionale. Alături de prezentarea reglementărilor juridice şi de explicarea modul de funcŃionare a fiecărei instituŃii alese, capitolele vor ilustra, cu ajutorul unor studii de caz, normele şi valorile care susŃin acele instituŃii sau situaŃiile prin care aceste norme şi valori au fost clarificate, atât pentru jurnalişti şi pentru cetăŃeni, cât şi pentru oamenii politici.

Material realizat de Raluca Radu.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Douglas, Mary (2002), Cum gîndesc instituŃiile (traducere a How Institutions Think, 1986), Iaşi, Polirom.

Lazăr, Mirela; Păun, Mihaela (2008), „Să înŃelegem logica relatării despre Uniunea Europeană în mass-media. Cazul României”, în M. Lazăr (coord.), România şi integrarea europeană. Logici şi rutine jurnalistice, Bucureşti, Ars Docendi.

Scott, Richard (2004), InstituŃii şi organizaŃii (traducere a Institutions and organizations, 2001), Iaşi, Polirom.

Articole de presă

*** 13 noiembrie 2007, „Macovei: Se fură prin hotărâri de guvern, legi şi ordonanŃe”, Evenimentul zilei, www.evz.ro, accesat 6 iunie 2009.

*** 22 ianuarie 2008, „SunteŃi contra sau împotriva şpăgii pentru medici?” Academia CaŃavencu, www.catavencu.ro (inclusiv comentariile cititorilor), accesat 7 iunie 2009.

*** 7 aprilie 2008, „FOCUS: Una dintre cele mai mari «inginerii financiare», rezolvată prin eliberarea Mariei Vlas”, Mediafax, www.mediafax.ro, accesat 7 iunie 2009.

*** 30 iunie 2008, „Noi proteste în comuna ieşeană Voineşti unde primar a ieşit un mort”, www.realitatea.tv, accesat 7 iunie 2009.



Dobreanu, Cristina, 05 martie 2009, „Victorie la CEDO împotriva lui Văcăroiu”, România liberă, www.romanialibera.ro, accesat 7 iunie 2009.

Neagu, Alina, 23 mai 2008, „Şpaga pentru medici reprezintă 0,3% din PIB. Peste jumătate dintre romani le dau bani sau cadouri doctorilor pentru ca aceştia le cer”, HotNews.ro, www.hotnews.ro, accesat 7 iunie 2009.

LegislaŃie

Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.

Site-uri de Internet

www.cdep.ro, site-ul oficial al Camerei DeputaŃilor, Repertoriu legislativ.

.

Presa Qi actualitatea 10

Unitatea de învăŃare 1

PARLAMENTUL ROMÂNIEI, PREŞEDINłIA, GUVERNUL

CUPRINS

1.1 Parlamentul României 1.1.1 FuncŃiile îndeplinite de cele două Camere

1.1.2 Structura şi organizarea Parlamentului României

1.1.3 Organizarea şi constituirea Parlamentului României

1.1.4 Sesiunile Senatului şi ale Camerei DeputaŃilor

1.1.5 Traseul unei legi în Parlamentul României

1.2 PreşedinŃia 1.2.1 Preşedintele şi partidele politice

1.2.2 AtribuŃii ale preşedintelui

1.3 Guvernul 1.3.1 Prezentare generală

1.3.2 Desemnarea premierului

1.3.3 Raportul guvern – preşedinte

1.4 Test de autoevaluare Unitatea 1

Obiectivele unităŃii de învăŃare 1

După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să:

• explicaŃi modul în care funcŃionează Parlamentul, PreşedinŃia şi Guvernul – principalele trei instituŃii fundamentale ale statului român.

• enumeraŃi principalele atribuŃii ale parlamentarilor, preşedintelui şi miniştrilor.

• prezentaŃi modul în care cele trei instituŃii reuşesc să asigure buna funcŃionare a statului democratic.

• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la cele trei instituŃii menŃionate.

• comentaŃi critic ştirile şi relatările jurnalistice referitoare la funcŃionarea instituŃiilor menŃionate.


11 Presa si actualitatea

1.1. PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a Ńării (Art. 61 din ConstituŃia României).

ConstituŃia României defineşte atribuŃiile instituŃiilor politice fundamentale şi sistemul autorităŃilor publice: Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul, autoritatea judecătorească, administraŃia publică centrală şi locală, precum şi alte instituŃii subordonate acestora. Parlamentul României, alcătuit din Senat şi Camera DeputaŃilor, deŃine funcŃia legislativă, PreşedinŃia şi Guvernul pe cea executivă, iar Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi instanŃelor judecătoreşti le revine puterea judecătorească.

Sistemul parlamentar românesc este unul bicameral. Atât Senatul, cât şi Camera DeputaŃilor au un mandat de patru ani care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă, până la încetarea acestora.

Potrivit ConstituŃiei (Art. 1), România este un stat naŃional unitar, iar forma de guvernământ este republica. Preşedintele Ńării este ales de cetăŃeni prin vot universal, pentru un mandat de cinci ani. O persoană nu poate îndeplini funcŃia de Preşedinte decât două mandate (care pot fi şi consecutive). Preşedintele Ńării reprezintă statul român, exercită funcŃia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, îndeplinind şi importante funcŃii în domeniul apărării şi al politicii externe.

Guvernul este învestit de către Parlament cu autoritatea de a exercita puterea executivă, de a conduce întreaga administraŃie în rezolvarea treburilor publice. Programul de guvernare şi lista Guvernului se dezbat de către Camera DeputaŃilor şi Senat în şedinŃă comună, iar încrederea Guvernului se acordă cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor. Guvernul răspunde politic în faŃa Parlamentului pentru întreaga sa activitate.

Parlamentul României, alcătuit din Senat şi Camera DeputaŃilor, este organul reprezentativ, cu rol deliberativ, având funcŃii multiple, dintre care cele mai importante sunt funcŃia de legiferare şi funcŃia de control parlamentar. Cele două Camere sunt alese prin acelaşi sistem electoral, având un număr diferit de membri (în prezent sunt 137 de senatori şi 332 de deputaŃi).

Cele două Camere ale Parlamentului se organizează şi funcŃionează potrivit prevederilor constituŃionale, care stipulează separaŃia puterilor în stat şi echilibrul acestora în exercitarea funcŃiilor publice care le revin, precum şi pe baza regulamentelor de funcŃionare ale fiecărei Camere.



1.1.1 FUNCłIILE ÎNDEPLINITE DE CELE DOUĂ CAMERE ALE PARLAMENTULUI

FuncŃia de reprezentare - Articolul 61 al ConstituŃiei stipulează că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a Ńării”. Această funcŃie de reprezentare se manifestă în special în raporturile României cu Uniunea Europeană şi în orientarea întregii activităŃi externe în raport cu toate statele lumii, pe baza principiilor dreptului internaŃional.

FuncŃia legislativă - Orice proiect de lege trebuie să fie dezbătut şi adoptat atât de Senat, cât şi de Camera DeputaŃilor pentru a putea fi înaintat către Preşedintele Ńării spre promulgare şi a deveni lege. Parlamentul colaborează şi cu alte instituŃii: Guvernul, care iniŃiază proiecte de lege, Curtea ConstituŃională, care se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor, Preşedintele României, care promulgă legile, având şi dreptul de a cere reexaminarea unei legi de către Parlament.

FuncŃia de control parlamentar. Parlamentul are dreptul de a controla modul în care autorităŃile publice îşi îndeplinesc atribuŃiile conferite prin ConstituŃie şi prin legi. Controlul parlamentar se realizează prin: moŃiuni simple, moŃiuni de cenzură, întrebări, interpelări. Întrebările şi interpelările sunt adresate de către senatori membrilor Guvernului sau ai altor instituŃii din administraŃia publică cu privire la probleme de interes public.

FuncŃia de informare – se realizează prin argumentarea deciziilor politice, dar şi a legilor, pe o temeinică evaluare a unor consideraŃiuni economice, sociale şi politice. Datorită dreptului de a depune petiŃii, cetăŃenii îşi fac cunoscute doleanŃele în faŃa parlamentarilor, iar Regulamentele parlamentare prevăd modalităŃi practice prin care parlamentarii pot solicita informări din partea organelor de stat.

FuncŃia de desemnare prin învestire, alegere sau numire a unor autorităŃi publice – potrivit ConstituŃiei, Parlamentul mai exercită şi alte activităŃi legate de desemnarea sau învestirea unor autorităŃi publice, cum ar fi alegerea Consiliului Superior al Magistraturii, numirea unor membrii ai CurŃii de Conturi, numirea directorului Serviciului Român de InformaŃii, numirea Avocatului Poporului, desemnarea în mod separat de către fiecare Cameră a unui număr de trei din cei nouă judecători ai CurŃii ConstituŃionale (Călinoiu, Duculescu, 2006, p. 23-24).

1.1.2 STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI Parlamentul României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit ConstituŃiei şi Legii electorale. Senatorii şi deputaŃii sunt aleşi în circumscripŃii şi colegiile electorale, pe baza votului uninominal şi a candidaturilor independente, potrivit principiului reprezentării proporŃionale.



Parlamentarii îi reprezintă pe cetăŃenii care şi-au exprimat dreptul de vot într-una dintre cele 43 de circumscripŃii electorale (adică cele 41 de judeŃe, plus circumscripŃia Bucureşti plus circumscripŃia electorală pentru românii din afara graniŃelor). În aceste circumscripŃii, votul se face în sistem uninominal. Fiecare circumscripŃie este împărŃită în mai multe colegii uninominale, în care este atribuit un singur mandat (Legea 35/2008, www.cdep.ro).

Astfel, circumscripŃiile electorale sunt împărŃite în colegii uninominale pentru Camera deputaŃilor şi Colegii uninominale pentru Senat. Prin lege, într-o circumscripŃie electorală sunt minim 2 colegii pentru 2 mandate de senator şi 4 colegii pentru 4 mandate de deputat. Fiecare partid poate propune un singur nume pentru fiecare colegiu. OrganizaŃiile minorităŃilor naŃionale pot depune aceeaşi candidatură în mai multe colegii electorale, dacă au un singur candidat pentru Camera DeputaŃilor. În plus, în colegiile uninominale pot candida şi independenŃi.

Repartizarea mandatelor se face astfel: dacă un candidat a câştigat în colegiul său 50% plus un vot din voturile valabil exprimate, el va intra în Parlament automat, dacă este candidat independent, sau cu condiŃia ca partidul din care face parte să fi depăşit pragul electoral, dacă este un candidat propus de un partid. Pragul electoral este de minimum 5% din voturile valabil exprimate sau cel puŃin de 6 colegii câştigate pe primul loc, pentru Camera DeputaŃilor, şi 3 colegii pentru Senat, pentru un partid. În cazul alianŃelor de partide, pentru al doilea membru al alianŃei se adună 3% la pragul electoral, iar pentru următorii, câte 1%.

După ce au fost repartizate voturile câştigate la nivel de colegiu, repartizarea celorlalte voturi se face urmărind principiul reprezentării proporŃionale, la nivel de circumscripŃie şi apoi la nivel de Ńară. Astfel, în Parlament fiecare partid sau alianŃă va avea un procent din locurile de senator şi deputat în funcŃie de procentul de voturi valabil exprimate câştigat în alegeri.

În caz de deces sau de demisie, pentru locul rămas liber se organizează un scrutin parŃial, dacă sunt mai mult de 6 luni înainte de termenul stabilit pentru alegerile parlamentare generale.

Partidele sau organizaŃiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităŃii, a integrităŃii sau a independenŃei României sunt neconstituŃionale (Art. 40 din ConstituŃie).

Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces (Art. 70 din ConstituŃie). Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, şi deputat, şi senator. Calitatea de membru al Parlamentului este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilităŃi se stabilesc prin lege organică (art. 71).



După alegerile din 2008 sunt reprezentate în Camera DeputaŃilor şi în Senat următoarele formaŃiuni politice şi organizaŃii:

Partidul Social Democrat (PSD) şi Partidul Conservator (PC), care au candidat ca alianŃă electorală,

Partidul Democrat – Liberal (PD-L),

Partidul NaŃional Liberal (PNL),

Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR).

În Camera DeputaŃilor mai sunt reprezentate şi organizaŃii ale cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale (cu câte un deputat) cum ar fi AsociaŃia Liga Albanezilor din România, AsociaŃia Macedonenilor din România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, FederaŃia ComunităŃilor Evreieşti din România, Forumul Democrat al Germanilor din România.

Senatul şi Camera DeputaŃilor sunt alese pentru un mandat de patru ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă, până la încetarea acestora. Alegerile pentru Camera DeputaŃilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Mandatele celor două Camere se încheie la data întrunirii legale a Parlamentului nou ales.

Cele două Camere legiuitoare au un număr diferit de membri. Determinarea numărului senatorilor şi deputaŃilor se face, potrivit Legii electorale, prin raportarea numărului de locuitori ai fiecărei circumscripŃii electorale la norma de reprezentare. Astfel, pentru Senat norma de reprezentare este de un senator la 160.000 de locuitori, iar pentru Camera DeputaŃilor este de un deputat la 70.000 de cetăŃeni. Persoanele care candidează pentru un loc în Senat trebuie să aibă cel puŃin 33 de ani împliniŃi, iar cei care candidează pentru un loc de deputat trebuie să aibă cel puŃin 23 de ani.

Organizarea şi funcŃionarea internă a fiecărei Camere parlamentare sunt stabilite printr-un Regulament propriu. Regulamentele se adoptă în şedinŃe plenare, cu votul majorităŃii senatorilor, respectiv al deputaŃilor, devenind astfel un act normativ ce reglementează toate aspectele privitoare la organizarea şi funcŃionarea acestui for legislativ.

1.1.3 ORGANIZAREA ŞI CONSTITUIREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI La începutul fiecărei legislaturi, Senatul şi Camera DeputaŃilor îşi constituie organele lor de conducere şi de lucru, potrivit ConstituŃiei şi Regulamentelor. În cel mult 20 de zile de la alegeri, potrivit Art. 63 alin. (3) din ConstituŃie, cele două camere se întrunesc în prima şedinŃă, sub preşedinŃia celui mai în vârstă senator, respectiv deputat, şi aleg câte o comisie de validare a mandatelor de senator şi a celor de deputat. Comisiile verifică legalitatea alegerii fiecărui membru, pe baza dosarelor primite de la Biroul Electoral Central.



În termen de patru zile, comisiile întocmesc câte un raport în care propun validarea sau invalidarea alegerii membrilor Senatului şi a Camerei DeputaŃilor. Rapoartele se prezintă în plenul fiecărei camere a Parlamentului, care hotărăşte prin vot asupra acestor propuneri. Senatul şi Camera DeputaŃilor sunt legal constituite după validarea a două treimi din mandatele de senatori, respectiv deputaŃi.

Senatorii şi deputaŃii trebuie să se constituie în grupuri parlamentare şi să facă parte din comisiile parlamentare. Conducerea fiecărei camere este asigurată de către un Preşedinte şi de un organ de conducere, numit Biroul permanent. Organele de lucru ale Senatului sunt comisiile permanente, precum şi comisiile speciale, comisiile de anchetă şi comisiile comune ale Senatului şi Camerei DeputaŃilor.

Birourile permanente ale Senatului şi Camerei DeputaŃilor Biroul permanent este structura de conducere, care reflectă configuraŃia politică a fiecărei Camere, aşa cum rezultă aceasta din alegerile generale şi din constituirea iniŃială a grupurilor parlamentare. Biroul permanent al fiecărei Camere este alcătuit din 13 membri: Preşedintele Senatului, respectiv al Camerei DeputaŃilor; 4 vicepreşedinŃi; 4 secretari; 4 chestori. CandidaŃii propuşi de grupurile parlamentare, din rândul senatorilor sau, după caz, al deputaŃilor, pentru funcŃiile prevăzute în Biroul permanent sunt aleşi, în şedinŃă plenară, prin vot secret, cu buletine de vot.

PreşedinŃii celor două Camere sunt şi preşedinŃii Birourilor permanente.

Preşedintele Senatului şi cel al Camerei DeputaŃilor sunt aleşi prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrişi toŃi candidaŃii propuşi de grupurile parlamentare. AtribuŃiile unui preşedinte de Cameră a Parlamentului: convoacă Senatul, respectiv Camera DeputaŃilor în sesiuni ordinare şi extraordinare, conduce lucrările de plen şi ale Biroului permanent, reprezintă Senatul, respectiv Camera DeputaŃilor în relaŃiile interne şi externe, în relaŃiile cu Preşedintele României, Guvernul şi Curtea ConstituŃională. Preşedintele Senatului asigură interimatul funcŃiei de Preşedinte al României în condiŃiile în care această funcŃie devine vacantă, potrivit Art. 98 din ConstituŃie. În cazul în care acesta nu poate asigura interimatul, va fi înlocuit de al treilea om în stat, preşedintele Camerei DeputaŃilor.

Membrii Biroului permanent pot fi revocaŃi înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă, prin votul majorităŃii senatorilor, respectiv a deputaŃilor.

VicepreşedinŃii Senatului şi ai Camerei DeputaŃilor îndeplinesc, în ordinea stabilită de Biroul permanent, unele atribuŃii ale preşedintelui, la solicitarea sau în absenŃa acestuia.

Secretarii îl asistă pe preşedinte în conducerea lucrărilor, întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, prezintă preşedintelui propunerile, amendamentele şi orice comunicări adresate Senatului, respectiv



Camerei DeputaŃilor, efectuează prezenŃa în cadrul şedinŃelor de plen şi consemnează rezultatul votului, Ńin evidenŃa hotărârilor adoptate şi veghează la întocmirea stenogramelor.

Chestorii verifică modul de gestionare a patrimoniului Senatului, exercită controlul financiar, prezintă Senatului, respectiv Camerei DeputaŃilor, proiectul de buget şi încheierea exerciŃiului bugetar anual, asigură menŃinerea ordinii în sediul instituŃiei.

Grupurile parlamentare Grupurile parlamentare reprezintă partidele şi formaŃiunile politice care au câştigat mandate în acest for legislativ. Partidele îndeplinesc un rol esenŃial într-un regim democratic şi acest lucru se reflectă şi în configuraŃia celor două Camere ale Parlamentului României. Senatorii şi deputaŃii se organizează în grupuri parlamentare în funcŃie de apartenenŃa sau de afinităŃile lor politice.

Potrivit Regulamentelor Senatului şi a Camerei DeputaŃilor, un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcŃiona pe toată durata legislaturii dacă este alcătuit din cel puŃin 7 senatori, respectiv 10 deputaŃi care au fost aleşi din cadrul aceluiaşi partid sau al aceleiaşi formaŃiuni politice. Grupurile parlamentare se constituie la începutul legislaturii, când îşi aleg un lider, unul sau doi vicelideri şi un secretar.

Un senator sau un deputat poate face parte dintr-un singur grup parlamentar. Senatorii şi deputaŃii aleşi ca independenŃi se pot afilia unui grup parlamentar constituit. Regulamentele Camerelor interzic constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid care nu a participat la alegeri sau care nu a obŃinut locuri în Senat, respectiv în Camera DeputaŃilor, în urma alegerilor.

Senatorii şi deputaŃii aleşi ca independenŃi sau deveniŃi independenŃi prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui nou grup parlamentar. În decembrie 2007, delegaŃiile ale PD-L şi PD au organizat o ConvenŃie NaŃională Extraordinară unde s-a decis absorbŃia PD-L de către PD şi modificarea statutului, Partidul Democrat schimbându-şi numele în Partidul Democrat Liberal. Noul partid nu şi-a putut face un grup parlamentar, deoarece mandatul Parlamentului pentru perioada 2004-2008 era în desfăşurare.

Rolul şi atribuŃiile grupurilor parlamentare Grupurile parlamentare exprimă, de obicei, poziŃia politică a partidelor pe care le reprezintă. În funcŃie de orientarea lor politică, de ponderea numerică şi de înŃelegerile dintre ele, grupurile parlamentare îşi definesc şi îşi exprimă poziŃia faŃă de documentele supuse dezbaterii în comisii sau în şedinŃele în plen ale Senatului sau ale Camerei DeputaŃilor.



Comisiile Parlamentului României Comisiile sunt organe de lucru interne ale acestui for legislativ, constituite pentru pregătirea activităŃii de legiferare, precum şi pentru realizarea funcŃiei de control parlamentar. Ele au un rol deosebit în examinarea, avizarea şi pregătirea proiectelor de lege pentru a fi dezbătute în plenul Senatului şi al Camerei deputaŃilor.

ComponenŃa comisiilor se stabileşte potrivit configuraŃiei politice a Senatului sau a Camerei DeputaŃilor rezultate din constituirea iniŃială a grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanŃii grupurilor parlamentare. În cadrul celor două Camere ale Parlamentului funcŃionează următoarele tipuri de comisii: comisii permanente, comisii speciale şi comisii de anchetă.

Comisii speciale La propunerea Biroului permanent, Senatul şi Camera DeputaŃilor pot constitui, prin hotărâre, comisii speciale pentru avizarea unor proiecte de lege complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri indicate în hotărârea de înfiinŃare a comisiei. Proiectele de lege astfel avizate şi propunerile legislative elaborate de comisie nu vor mai fi supuse examinării altor comisii.

Prin aceeaşi hotărâre se vor preciza parlamentarii care compun comisia, precum şi termenul în care va fi depus raportul comisiei. Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente.

Există şi comisii speciale comune ambelor Camere. De exemplu, Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenŃă, a Codului Penal, a Codului de procedură penală, a Codului Civil, a Codului de procedură civilă a fost alcătuită în martie 2009 din 25 de parlamentari. Concluziile şi propunerile Comisiei au fost prezentate într-un raport. Guvernul şi-a asumat răspunderea în faŃa Parlamentului pentru cele patru coduri enumerate mai sus, iar acestea au fost adoptate. La data finalizării acestui material (iunie 2009), Comisia îşi continua însă activitatea pentru finalizarea discuŃiilor la codurile de procedură civilă şi penală.

Comisii de anchetă Senatul poate hotărî, la cererea unei treimi din membrii săi, înfiinŃarea unei comisii de anchetă asupra unui eveniment sau fenomen deosebit. Această comisie poate solicita relaŃii sau documente de la persoane sau autorităŃi publice. PrezenŃa la audieri a persoanelor invitate este obligatorie. Comisia prezintă un raport, care este dezbătut în plen, după



care Senatul, respectiv Camera DeputaŃilor adoptă o hotărâre cu privire la acesta. În legislatura 2004-2008 au existat comisii comune ambelor camere cum ar fi Comisia parlamentară de anchetă pentru investigări şi clarificări referitoare la conturile lui Nicolae Ceauşescu sau Comisia parlamentară de anchetă privind activitatea SocietăŃii Române de Televiziune.

Comisii comune ale celor două Camere Pentru examinarea unei probleme deosebite, Senatul şi Camera DeputaŃilor pot hotărî formarea unor comisii comune, ca expresie a faptului că cele două Camere îşi exercită unele atribuŃii în comun, fie în ceea ce priveşte elaborarea legislaŃiei, fie în privinŃa controlului parlamentar. Astfel de comisii permanente comune sunt:

1. Comisia Parlamentului României pentru afaceri europene;

2. Comisia comună permanentă a Camerei DeputaŃilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităŃii Serviciului Român de InformaŃii;

3. Comisia specială a Camerei DeputaŃilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de InformaŃii Externe.

Activitatea comisiilor Activitatea comisiilor este condusă de birourile acestora, care propun ordinea de zi şi sarcinile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiilor. Biroul comisiei poate propune constituirea de subcomisii, cu votul majorităŃii membrilor comisiei, stabilindu-le componenŃa şi sarcinile.

ŞedinŃele comisiilor nu sunt publice. Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, comisiile pot invita să participe la dezbateri specialişti sau reprezentanŃi ai autorităŃilor publice şi ai unor organizaŃii neguvernamentale. ReprezentanŃii mass-media pot participa la şedinŃele comisiilor permanente în condiŃii stabilite de membrii comisiei. Dacă jurnaliştii nu pot asista la şedinŃă, la finalul acesteia, unul dintre membrii comisiei va da declaraŃii cu privire la proiectele de lege dezbătute în cadrul şedinŃei.

ReprezentanŃii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor şi a unor membri ai Guvernului sau a conducătorilor unor instituŃii publice, situaŃie în care prezenŃa acestora este obligatorie. La şedinŃele comisiilor pot participa şi senatori sau deputaŃi din alte comisii, fără a avea drept de vot. Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi.

Rapoartele şi avizele întocmite de membrii fiecărei comisii sunt prezentate în plen camerei înainte de dezbaterea propunerii legislative



la care face referire raportul. Rapoartele pot fi favorabile, cu sau fără amendamente, sau de respingere.

Comisiile permanente au importante atribuŃii şi în realizarea controlului parlamentar. Ele pot efectua anchete parlamentare atunci când consideră necesar. Orice comisie permanentă poate iniŃia o anchetă parlamentară, în limitele competenŃelor ei materiale privitoare la activitatea desfăşurată de un minister sau de altă autoritate publică. În acest sens, comisia respectivă va prezenta o cerere scrisă, temeinic motivată, adoptată cu votul majorităŃii membrilor săi, în care vor fi enunŃate obiectivele şi scopul anchetei, mijloacele de realizare şi termenul de depunere a raportului. Biroul permanent al Senatului, respectiv Camerei DeputaŃilor, va decide asupra cererii, precum şi dacă raportul se supune dezbaterii şi aprobării Senatului sau a Camerei DeputaŃilor.

1.1.4 SESIUNILE SENATULUI ŞI ALE CAMEREI DEPUTAłILOR Senatul şi Camera DeputaŃilor lucrează în două sesiuni ordinare. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. În cazuri deosebite, Senatul şi Camera DeputaŃilor se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puŃin o treime din numărul senatorilor, respectiv al deputaŃilor. Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi cuprinde motivul şi durata sesiunii. Sesiunile extraordinare, convocate de preşedintele Senatului sau al Camerei DeputaŃilor, se desfăşoară în perioada vacanŃei parlamentare şi au ca scop dezbaterea proiectelor de lege urgente sau a unor probleme de interes naŃional. Nu este obligatoriu ca sesiunea extraordinară să fie convocată pentru ambele camere în acelaşi timp.

ŞedinŃele de plen

ŞedinŃele în plen sunt conduse de preşedintele Senatului, respectiv al Camerei DeputaŃilor sau de unul dintre vicepreşedinŃi. Preşedintele veghează la respectarea Regulamentului şi la menŃinerea ordinii în sala de dezbateri.

Parlamentul României adoptă legi, hotărâri şi moŃiuni. De asemenea, Senatul şi Camera DeputaŃilor pot adopta mesaje, declaraŃii şi alte acte cu caracter politic.

Pentru a fi informaŃi asupra subiectelor care se dezbat, senatorilor şi deputaŃii primesc din timp materialele necesare la caseta parlamentarului (textele proiectelor de lege şi ale proiectelor de hotărâre, rapoartele comisiilor, avizele Consiliului Legislativ, avizele Consiliului Economic şi Social, punctul de vedere al Guvernului pentru propunerile legislative, rapoartele de activitate ale unor autorităŃi publice alese sau numite de fiecare cameră în parte).



Dezbaterile din şedinŃele de plen se înregistrează pe bandă magnetică şi se stenografiază. Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepŃia celor privitoare la şedinŃele secrete. Până în prezent nu a avut loc nicio şedinŃă secretă.

ŞedinŃele Senatului şi cele ale Camerei DeputaŃilor sunt publice. Membrii Guvernului sau reprezentanŃii acestora au acces la lucrările de plen şi pot lua cuvântul în orice fază a dezbaterilor. Dacă li se solicită participarea, prezenŃa lor este obligatorie.

La şedinŃele de plen pot asista diplomaŃi, jurnalişti acreditaŃi, precum şi alŃi invitaŃi, pe baza unei acreditări sau a unei invitaŃii. CetăŃenii pot asista la lucrările Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaŃi, în limita locurilor disponibile în spaŃiul destinat publicului.

Camera DeputaŃilor şi Senatul lucrează în şedinŃe separate, în afară de următoarele situaŃii (art. 65, ConstituŃia României) :

a) primirea mesajului Preşedintelui României;

b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;

c) declararea mobilizării totale sau parŃiale;

d) declararea stării de război;

e) suspendarea sau încetarea ostilităŃilor militare;

f) aprobarea strategiei naŃionale de apărare a Ńării;

g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a łării;

h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaŃii şi exercitarea controlului asupra activităŃii acestor servicii;

i) numirea Avocatului Poporului;

j) stabilirea statutului deputaŃilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaŃiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;

k) îndeplinirea altor atribuŃii care, potrivit ConstituŃiei sau regulamentului, se exercită în şedinŃă comună.

1.1.5 TRASEUL UNEI LEGI ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI Procesul legislativ parcurge diferite etape, de la formularea iniŃiativei legislative până la intrarea în vigoare a legii. Aceste etape sunt stabilite constituŃional şi se desfăşoară conform regulamentelor de funcŃionare a celor două Camere ale Parlamentului. Etapele sunt următoarele:

Formularea iniŃiativei legislative.

Potrivit ConstituŃiei, iniŃiativa legislativă poate aparŃine Guvernului, deputaŃilor şi senatorilor, precum şi unui număr de cel puŃin 100.000 de cetăŃeni cu drept de vot. Proiectele de lege şi propunerile legislative se



transmit către Camera competentă să le adopte, ca primă Cameră sesizată. ConstituŃia precizează faptul că cele două Camere au atribuŃii complementare şi împarte domeniile lor de activitate. Practic, o lege este văzută de două ori, trece prin comisiile fiecărei Camere şi în cazul în care pe parcursul procesului legislativ de la o Camera se constată o neregulă, atunci aceasta poate fi remediată la cea de-a doua cameră, aceasta fiind Camera decizională.

Depunerea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative la Biroul permanent al Camerei care este competentă să le dezbată ca primă Cameră sesizată. După înregistrarea proiectelor de lege ale Guvernului şi a propunerilor legislative, având avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social, după caz, Biroul permanent al fiecărei Camere dispune sesizarea comisiilor permanente competente pentru dezbaterea lor şi întocmirea de rapoarte sau avize.

Examinarea şi avizarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative în comisiile permanente. Proiectele legislative se trimit spre dezbatere comisiilor care sunt competente să se pronunŃe asupra fondului chestiunii, Ńinând seama de specializarea lor. Aceleaşi proiecte se trimit spre avizare şi altor comisii permanente, care au preocupări tangente cu domeniile ce constituie obiectul viitoarelor reglementări. Comisiile permanente întocmesc rapoarte sau avize asupra proiectelor legislative, care se transmit Biroului permanent.

EXEMPLU Proiectul de lege pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 57/2009 pentru modificarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Proiectul de lege a fost înregistrat la Senat ca primă Cameră sesizată.

Trimis pentru raport la Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital.

Trimis pentru aviz la Comisia pentru administraŃie publică, organizarea teritoriului şi protecŃia mediului.

Trimis pentru aviz la Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităŃi.

Trimis pentru aviz la Comisia pentru muncă, familie şi protecŃie socială.

Includerea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative pe ordinea de zi a şedinŃelor în plen. Primind raportul comisiei, Biroul permanent introduce pe ordinea de zi a Senatului proiectul de lege sau propunerea legislativă. Raportul comisiei permanente se difuzează senatorilor, Guvernului şi iniŃiatorului înainte de data dezbaterii în plen. La cererea Guvernului sau la propunerea Biroului permanent, a grupurilor parlamentare sau a comisiilor permanente, prima Cameră



sesizată poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedură de urgenŃă.

Dezbaterea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative în plenul Senatului. Prima fază este reprezentată de prezentarea iniŃiativei legislative de către iniŃiator. Apoi este prezentat raportul întocmit de comisia sesizată. Grupurile parlamentare au dreptul, prin intermediul unui reprezentant desemnat, să îşi exprime poziŃia faŃă de conŃinutul proiectului. Reprezentantul Guvernului, prezent în mod obligatoriu la dezbateri, poate lua cuvântul în orice fază a dezbaterii sau ori de câte ori i se solicită acest lucru. Urmează dezbaterea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative. După încheierea acestor dezbateri, se supun votului raportul comisiei permanente şi proiectul de lege în ansamblu.

Votarea legilor. Votul poate fi vot deschis sau vot secret. Fiecare cameră hotărăşte, la propunerea Biroului permanent, ce modalităŃi de vot se pot folosi, dacă acestea nu sunt specificate în Regulament. ConstituŃia României prevede anumite condiŃii pentru adoptarea legilor, în funcŃie de caracterul lor – legi constituŃionale, legi organice sau legi ordinare. Legile constituŃionale, cele care privesc revizuirea ConstituŃiei, se adoptă cu o majoritate de cel puŃin două treimi din numărul parlamentarilor. Legile organice se adoptă cu votul majorităŃii parlamentarilor. Acestea sunt legi ce reglementează domenii fundamentale, precum sistemul electoral, organizarea şi funcŃionarea partidelor politice, regimul stării de asediu şi al celei de urgenŃă, infracŃiunile şi pedepsele, regimul juridic general al proprietăŃii şi al moştenirii, statutul funcŃionarilor publici, organizarea generală a învăŃământului, regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecŃia socială, organizarea administraŃiei publice locale ş.a. Pentru legile ordinare, ca şi pentru hotărârile Senatului, respectiv al Camerei DeputaŃilor este necesar numai votul majorităŃii parlamentarilor prezenŃi în Senat sau în Camera DeputaŃilor.

Întoarcerea legii la prima Cameră sesizată. Potrivit ConstituŃiei, prima Cameră sesizată este obligată să adopte un proiect de lege în 30, 45 sau 60 de zile, în funcŃie de urgenŃa şi de complexitatea acelui proiect. Dacă prima Cameră sesizată nu adoptă proiectul de lege în termenul prevăzut de ConstituŃie, proiectul de lege sau propunerea legislativă se consideră adoptată în forma depusă spre dezbatere de iniŃiator. După adoptarea sau respingerea de către prima Cameră sesizată, proiectul de lege se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. De la această regulă, stabilită la art. 75, alin. 2 şi, respectiv, art. 115, alin. 5 din ConstituŃie, este prevăzută o excepŃie. Astfel, potrivit art. 75, alin. 4 şi 5 din ConstituŃie, în cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit ConstituŃiei, intră în competenŃa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată care va decide definitiv în procedură de urgenŃă. DispoziŃiile referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod



corespunzător şi în situaŃia în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenŃa decizională aparŃine primei Camere.

Semnarea legii de către preşedinŃii celor două Camere. Proiectele de lege şi propunerile legislative examinate mai întâi de o Cameră se semnează, după adoptare, de către preşedintele acestei Camere şi se înaintează celeilalte Camere, în vederea dezbaterii şi adoptării. După adoptarea de către Camera decizională, proiectul de lege sau propunerea legislativă se semnează atât de preşedintele acestei Camere, cât şi de preşedintele primei Camere sesizate şi se trimite la promulgare. Guvernul va fi înştiinŃat despre aceasta. Semnarea legii este urmată de depunerea ei la secretariatele generale ale celor două Camere ale Parlamentului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a CurŃii ConstituŃionale, cu cinci zile înainte de a fi trimisă spre promulgare sau cu două zile înainte, dacă legea a fost adoptată cu procedură de urgenŃă.

Promulgarea legii de către Preşedintele României. Legea, adoptată cu respectarea procedurilor legislative stabilite prin ConstituŃie şi prin regulamente, se trimite Preşedintelui României spre promulgare. Înainte de promulgare, preşedintele poate cere Parlamentului, potrivit art. 77 din ConstituŃie, o singură dată, reexaminarea legii.

Reexaminarea legii. Procedura de reexaminare a legii are loc în cazul în care Preşedintele României solicită acest lucru Parlamentului sau în cazul în care Curtea ConstituŃională declară anumite dispoziŃii ale legii ca fiind neconstituŃionale. După ce proiectele de lege şi propunerile legislative au fost adoptate de către cele două Camere ale Parlamentului, ConstituŃia prevede posibilitatea sesizării CurŃii ConstituŃionale pentru a se pronunŃa asupra constituŃionalităŃii legilor, înainte de promulgarea acestora de către Preşedintele României. Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau cel puŃin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei. În cazul în care este sesizată, Curtea ConstituŃională, care este garantul supremaŃiei ConstituŃiei asupra actelor normative, are atribuŃia de a se pronunŃa asupra constituŃionalităŃii legilor, stabilind, prin decizie, dacă acestea sunt sau nu în acord cu principiile, cu normele şi dispoziŃiile ConstituŃiei. În situaŃia în care Curtea ConstituŃională constată că unele prevederi ale legii sunt neconstituŃionale, legea se trimite spre reexaminare celor două Camere ale Parlamentului. Acestea, fiecare în mod separat, iau din nou în dezbatere textele care au fost declarate neconstituŃionale. Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziŃiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CurŃii ConstituŃionale. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de către prima Cameră sesizată.



Publicarea legii în Monitorul Oficial şi intrarea ei în vigoare. Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la trei zile de la data publicării ei sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul ei.

AtribuŃii de control parlamentar Exercitarea controlului parlamentar este una dintre cele mai importante funcŃii ale Parlamentelor în toate statele democratice.

MoŃiunile MoŃiunile exprimă poziŃia Senatului, respectiv a Camerei DeputaŃilor, într-o anumită problemă de politică internă sau externă. În practica parlamentară există moŃiuni simple şi moŃiuni de cenzură.

MoŃiunile simple sunt prezentate unei singure Camere, unde se dezbat şi se adoptă cu votul majorităŃii membrilor ei. La Senat, moŃiunea simplă poate fi iniŃiată de cel puŃin o pătrime din numărul senatorilor.

MoŃiunile de cenzură reprezintă o categorie specială de moŃiuni prin care se exercită controlul parlamentar asupra Guvernului. Scopul moŃiunii de cenzură este de a angaja o dezbatere publică asupra politicii de ansamblu a Guvernului, pentru a evalua dacă acesta mai dispune sau nu de sprijin politic din partea forului reprezentativ. Aceasta reprezintă cea mai severă formă de control pe care o exercită Parlamentul asupra activităŃii Guvernului.

MoŃiunea de cenzură este un document care trebuie semnat de cel puŃin o pătrime din numărul total al senatorilor şi deputaŃilor, arătându-se în textul său motivele pentru care se solicită Parlamentului retragerea încrederii acordate Guvernului. MoŃiunea de cenzură se dezbate în şedinŃa comună a celor două Camere, în termen de trei zile de la data când a fost depusă. Pentru a fi adoptată, moŃiunea de cenzură trebuie să întrunească votul majorităŃii senatorilor şi deputaŃilor.

Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faŃa celor două Camere ale Parlamentului asupra unui program, a unei declaraŃii de politică generală sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă o moŃiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului sau a declaraŃiei de politică generală ori a proiectului de lege, a fost votată de majoritatea deputaŃilor şi senatorilor.

Întrebări şi interpelări Senatorii şi deputaŃii pot adresa Guvernului întrebări şi interpelări. Întrebarea constă în solicitarea de a se răspunde dacă un fapt este adevărat ori dacă o informaŃie este exactă privind intenŃia Guvernului de a lua o hotărâre într-o anumită problemă sau de a comunica Senatului sau Camerei DeputaŃilor documentele sau informaŃiile solicitate de către parlamentari.



Fiecare senator şi deputat poate adresa întrebări Guvernului, membrilor acestuia sau conducerii autorităŃilor administrative autonome. Răspunsurile pot fi date pe loc, dacă membrii Executivului sau cei întrebaŃi sunt prezenŃi, după cum pot fi date şi în următoarele zile, oral sau în scris.

În practică, în programul camerelor Parlamentului sunt prevăzute şedinŃe (de obicei, lunea), consacrate prezentării întrebărilor şi interpelărilor, zi în care membrii Guvernului sunt invitaŃi să participe direct pentru a da răspunsuri problemelor ridicate de senatori. În anumite situaŃii, pe lângă răspunsurile orale, care se dau, de obicei, la întrebările sau interpelările parlamentarilor, aceştia primesc şi răspunsuri scrise.

Informarea Parlamentului Preşedintele Senatului sau al Camerei DeputaŃilor şi preşedinŃii comisiilor, în cadrul controlului parlamentar, pot cere Guvernului şi celorlalte organe ale administraŃiei publice informaŃii şi documente asupra unei probleme de interes public.

De asemenea, fiecare senator sau deputat poate cere, prin intermediul preşedintelui Camerei sau al preşedinŃilor comisiilor, acte, dosare şi alte informaŃii utile pentru activitatea sa.

PetiŃii primite la Parlament din partea cetăŃenilor Parlamentul este o instituŃie reprezentativă la care cetăŃenii se pot adresa cu petiŃii, solicitând sprijinul pentru înlăturarea unor abuzuri, pentru rezolvarea unei situaŃii sau a unei probleme de interes obştesc. PetiŃiile adresate în scris de către cetăŃeni sunt înregistrate şi repartizate spre soluŃionare de către unul dintre vicepreşedinŃi, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petiŃiei, ori se trimit parlamentarilor cărora le-au fost adresate personal.

Comisia care a primit petiŃia spre rezolvare o va trimite autorităŃilor publice competente să o soluŃioneze. AutorităŃile publice sesizate au obligaŃia să informeze Senatul, respectiv Camerei DeputaŃilor, în termen de 30 zile, despre soluŃia adoptată. PetiŃionarului i se aduce la cunoştinŃă soluŃia adoptată.

Material realizat de Aurora Martiniuc.



BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Călinoiu, ConstanŃa; Duculescu, Victor (2006), Drept parlamentar, Bucureşti, Editura Lumina Lex.

LegislaŃie

ConstituŃia României, 2003.

Legea 35/ 2008 pentru alegerea Camerei DeputaŃilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale, a Legii administraŃiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Regulamentul Camerei DeputaŃilor.

Regulamentul Senatului.


www.cdep.ro, site-ul oficial al Camerei DeputaŃilor.

www.presidency.ro, site-ul oficial al PreşedinŃiei României.

www.senat.ro, site-ul oficial al Senatului.

Temă de reflecŃie

Parlamentul unicameral

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a adresat preşedinŃilor celor două Camere ale Parlamentului, în data de 24 septembrie 2009, solicitându-le avizul consultativ pentru organizarea unui referendum pentru reformarea Parlamentului.

Demersul Preşedintelui este necesar în vederea organizării unui referendum naŃional prin care cetăŃenii să fie consultaŃi cu privire la două aspecte importante, şi anume: reorganizarea Parlamentului, din bicameral în unicameral, şi reducerea numărului de parlamentari la maximum 300. În prezent, în Senat şi Camera DeputaŃilor sunt 471 de parlamentari. Preşedintele Ńării a propus organizarea referendumului în aceeaşi zi cu alegerile prezidenŃiale, respectiv 22 noiembrie 2009.

Preşedintele României crede că reorganizarea Parlamentului continuă reforma statului şi reduce cheltuielile statului. Totodată, Traian Băsescu arată că un parlament unicameral ar răspunde mult mai rapid consultărilor pe care Parlamentul European le va face cu parlamentele naŃionale. „Un parlament unicameral cu un număr mai mic de parlamentari, maximum 300, faŃă de 471, câŃi avem acum, ar fi un element şi de reducere a corupŃiei: mai puŃini politicieni de rang înalt care fac trafic de influenŃă”, adaugă Preşedintele în declaraŃia sa de presă din 24 septembrie.



Potrivit art. 90 din ConstituŃia României, Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinŃa cu privire la probleme de interes naŃional. Pentru aprobarea unui Parlament unicameral este necesară revizuirea ConstituŃiei. Astfel, art. 150 prevede că revizuirea ConstituŃiei poate fi iniŃiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puŃin o pătrime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor, precum şi de cel puŃin 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot.

Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera DeputaŃilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puŃin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Surse:

www.presidency.ro, accesat 28 septembrie 2009.


Lucrare de verificare

AlegeŃi varianta sau variantele corecte:

1. Parlamentarii sunt aleşi:

a) pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă;

b) pentru un mandat de 3 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă;

c) până la următoarele alegeri.

2. Guvernul României îşi poate angaja răspunderea în faŃa Parlamentului:

a) pentru un proiect de lege sau o hotărâre;

b) asupra unui program, proiect de lege sau a unei declaraŃii de politică generală;

c) asupra unei moŃiuni simple sau de cenzură.



1.2. PREŞEDINłIA ROMÂNIEI

1.2.1 PREŞEDINTELE ŞI PARTIDELE POLITICE În România, forma republicană de guvernământ, caracterul naŃional-unitar al statului sau limba oficială nu pot forma obiectul schimbării normelor constituŃionale (Art. 152 referitor la limitele revizuirii din ConstituŃia României). Cu alte cuvinte, orice propunere de modificare a a formei de stat din unitar în federal sau a formei de guvernământ din republică în monarhie este anti-constituŃională. Această normă juridică pozitivă asigură un plus de stabilitate instituŃiei prezidenŃiale.

După dictatura regală a lui Carol al II-lea, după dictatura antonesciană şi după dictatura comunistă a lui Gheorghiu-Dej, regimul naŃional-comunist al lui Nicolae Ceauşescu a continuat procesul de personalizare a puterii politice. Titulatura de Preşedinte al României a fost introdusă pentru prima oară de Nicolae Ceauşescu, prin modificarea ConstituŃiei în 1974 creându-se funcŃia de preşedinte de republică. Până atunci Ceauşescu condusese statul din funcŃia de secretar general al P.C.R. Cultul „conducătorului iubit” promovat de dictatura ceauşistă avea mai multe în comun cu o monarhie absolutistă decât cu o republică populară ori socialistă. Preşedintele, ca instituŃie, era identificat înainte de 1989 cu persoana lui Nicolae Ceauşescu. InstituŃia prezidenŃială reunea însă familia dictatorului şi adulatorii acestuia, care nu făceau altceva decât să-i încurajeze demersurile paranoice (Dinescu, 2000, p. 17). Partidul Comunist Român şi familia Ceauşescu au confiscat statul şi au personalizat puterea în absenŃa unei disidenŃe organizate. PCR a constituit, de fapt, o organizaŃie de promovare a unor interese private (Pîrvulescu, 2000, p. 9).

Puterea partidelor politice care îşi urmăresc interesele private în dauna celor publice a degenerat după 1990 în partitocraŃie (Pîrvulescu, 2000, p. 10). În regimul post-comunist una din replicile la partitocraŃie a constituit-o întărirea Executivului şi în special a poziŃiei şefului statului în raport cu partidele. Alegerea directă a Preşedintelui României (Art. 81, alin. 1 din ConstituŃie) conferă Şefului statului cea mai mare legitimitate, pe fondul pierderii încrederii populaŃiei în partide. ExistenŃa unui drept de dizolvare a Parlamentului (Art. 89 din ConstituŃie) şi posibilitatea de a cenzura Parlamentul prin recursul la referendum cu privire la probleme de interes naŃional (Art. 90 din ConstituŃie) sunt instrumentele unei preşedinŃii puternice.

România, regim parlamentar semi-prezidenŃial Din punct de vedere instituŃional, adică din perspectiva raportului dintre instituŃiile publice şi a localizării puterii în ansamblul instituŃional,



România nu este un regim prezidenŃial, ci un regim parlamentar semi-prezidenŃial.

Regimul politic prezidenŃial se defineşte prin alegerea directă a Preşedintelui, alegerea prin scrutin majoritar a parlamentarilor („primul clasat învinge”) şi puterea reală a Preşedintelui de a dizolva Parlamentul. În cazul României, prima condiŃie este îndeplinită, a doua parŃial, iar a treia doar formal.

În statele în care Executivul este monocefal (SUA, Brazilia, Mexic) şi este condus de un preşedinte ales prin vot universal care dispune de o echipă care-l ajută în atribuŃiile sale de guvernare, regimul este prezidenŃial. Şeful statului este şi capul guvernului deoarece regimul prezidenŃial nu admite dualismul executivului. Preşedintele SUA conduce guvernul federal, încheie tratate internaŃionale, numeşte miniştri, ambasadori, consuli, judecători la Curtea Supremă; în cazuri extraordinare poate să convoace ambele Camere ale Congresului sau una din ele şi în caz de dezacord între ele cu privire la data suspendării sesiunii, el le poate suspenda până la data pe care o socoteşte corespunzătoare.

În statele unde puterea executivă este dependentă de încrederea Legislativului, regimul este parlamentar, din punct de vedere instituŃional. În modelul parlamentar britanic, Cabinetul, adică grupul de funcŃionari cu rolul de a asigura gestiunea afacerilor publice, trebuie înfiinŃat şi susŃinut de Parlament. Camera populară (Camera Comunelor în Regatul Unit) este cea care poate îndepărta Cabinetul de la guvernare şi care, din punct de vedere formal, controlează guvernul. În realitate însă, Cabinetul englez este format din liderii partidului majoritar din Camera inferioară şi este susŃinut de parlamentari: Cabinetul este dominant în raport cu Parlamentul.

În FranŃa, deşi Executivul este bicefal (executivul are o structură dualistă şi este împărŃit între Şeful de stat şi şeful de guvern), Preşedintele republicii este ales prin vot universal direct. La alegerile pentru Adunarea NaŃională participă la turul doi doar candidaŃii care au depăşit în primul tur pragul de 12,5%. Preşedintele republicii franceze poate dizolva Adunarea NaŃională. Preşedintele FranŃei îl numeşte şi îl revocă pe primul-ministru, iar la propunerea acestuia pe miniştri; Preşedintele prezidează Consiliul de Miniştri, promulgă legile şi poate supune referendumului anumite proiecte de lege. FranŃa este un regim semi-prezidenŃial din punct de vedere al raportului instituŃional.

Regimul prezidenŃial are în comun cu cel semi-prezidenŃial faptul că preşedintele este ales de popor sau că cel puŃin nu este ales şi de Parlament (Santori, 2006, p. 161). În sistemul semi-prezidenŃial, preşedintele împarte puterea executivă cu premierul, iar prim-ministrul trebuie să obŃină continuu sprijinul parlamentar. În sistemul prezidenŃial conflictul instituŃional este între Preşedinte şi Congres, în vreme ce într-un sistem semi-prezidenŃial conflictul este între Preşedinte şi Premierul susŃinut de Parlament (Santori, 2006, p. 163).



Semi-prezidenŃialismul este o alternare între etape prezidenŃiale şi etape parlamentare (Duverger, 1980). Astfel, regimul francez şi cel românesc sunt prezidenŃiale atunci când majoritatea preşedintelui şi majoritatea parlamentară sunt consonante (atunci când partidul preşedintelui este la guvernare şi are majoritatea în Parlament) şi sunt parlamentare atunci când cele două majorităŃi sunt în disonanŃă (când partidul preşedintelui este în opoziŃie, iar preşedintele trebuie să coabiteze cu un premier al unei alte formaŃiuni).

Semi-prezidenŃialismul este un sistem mixt bazat pe o structură executivă duală flexibilă, adică pe un Executiv bicefal al cărui „prim cap” oscilează după cum se schimbă majoritatea parlamentară (Sartori, 2006, p. 165). Cu o majoritate consonantă, preşedintele prevalează asupra premierului, iar cu o majoritate parlamentară disjunctă cel care prevalează este prim-ministrul.

Răspunderea şefului de stat Atunci când şeful de stat este ales de către Parlament (în republicile parlamentare), Preşedintele răspunde măcar aparent în faŃa acestuia. Parlamentul poate chiar controla activitatea şefului de stat şi îl poate revoca.

În cazul în care şeful de stat este ales direct, prin sufragiu universal (în republicile prezidenŃiale pure), atunci Parlamentul are un rol scăzut sau inexistent în antrenarea răspunderii şefului de stat (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 262).

Raportul Preşedinte - Guvern În România există două categorii de guvernanŃi (Pîrvulescu, 2002, p. 67), deoarece Preşedintele şi Guvernul împart puterea executivă. Şeful statului nu are un rol pur onorific, ci puteri reale în raport cu Guvernul ori împreună cu acesta. PoziŃia prim-ministrului în Consiliul Suprem de Apărare a łării - CSAT exprimă raportul instituŃional dintre cele două niveluri ale Executivului românesc. Preşedintele României este Preşedinte al CSAT şi Comandantul forŃelor armate (Art. 92, alin. 1 din ConstituŃie). Şeful statului are atribuŃii militare pentru realizarea cărora colaborează cu Premierul, care este doar vicepreşedintele CSAT.

PrezidenŃialismul a culminat în România în 1999 odată cu demiterea prim-ministrului Radu Vasile de către preşedintele Emil Constantinescu, printr-o interpretare forŃată a ConstituŃiei (Pîrvulescu, 2000, p. 12), potrivit căreia Preşedintele putea revoca miniştri, iar prim-ministrul a fost considerat (în acea interpretare) unul dintre miniştri. Această tendinŃă spre prezidenŃialism a fost frânată prin modificarea normei constituŃionale în 2003, astfel încât Preşedintele României (spre deosebire de cel al FranŃei) nu îl poate revoca pe prim-ministru (Art. 107, alin. 2 din ConstituŃie).



RelaŃia preşedintelui cu premierul este determinată de faptul că preşedintele, după alegerile parlamentare, desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru (Art. 85, alin. 1 din ConstituŃie) şi numeşte apoi guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Preşedintele desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru în urma consultării partidului care a câştigat majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există în urma alegerilor o asemenea majoritate, Preşedintele se va consulta cu partidele reprezentate în urma scrutinului, în Parlament (Art. 103, alin. 1 din ConstituŃie). Ca în orice regim parlamentar, Parlamentul României acordă apoi încrederea guvernului, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor (Art. 103, alin. 3 din ConstituŃie).

Raportul dintre preşedinte şi autoritatea guvernamentală este ilustrat şi prin Art. 104, alin. 1 din ConstituŃie, potrivit căruia prim-ministrul, miniştrii şi ceilalŃi membri ai guvernului depun individual, în faŃa Preşedintelui României, jurământul. Mandatul Preşedintelui este de cinci ani (Art. 83, alin.1), timp în care Preşedintele nu mai poate fi membru al niciunui partid politic (Art. 84, alin. 1 din ConstituŃie). O persoană poate beneficia de cel mult două mandate de preşedinte. Guvernul apare aşadar ca rezultat al voinŃei comune a Preşedintelui şi Parlamentului şi se înŃelege că şi-ar exercita mandatul cu mare dificultate dacă nu s-ar bucura de încrederea şefului statului (Pîrvulescu, 2002, p. 67).

1.2.2 ATRIBUłII ALE PREŞEDINTELUI În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanŃă a postului, Preşedintele are dreptul de a numi, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai guvernului (Art. 85, alin. 2 din ConstituŃie). În caz de restructurare guvernamentală, adică în situaŃia în care se schimbă culoarea politică a guvernului, preşedintele numeşte noii miniştri numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea Primului-ministru (Art. 85, alin. 3 din ConstituŃie).

Deşi rolul preşedintelui în raport cu guvernul poate părea redus, preşedintele are la dispoziŃie mecanisme de influenŃă. Mai întâi, preşedintele este cel care desemnează candidatul pentru funcŃia de prim-ministru şi apoi numeşte guvernul, după ce votul de încredere a fost acordat de către Parlament. Apoi, preşedintele poate consulta guvernul în probleme urgente sau de importanŃă deosebită (Art. 86 din ConstituŃie), însă soluŃiile sale nu au neapărat un caracter obligatoriu pentru guvern.

Dreptul de consultare al preşedintelui, dar mai ales faptul că prezidează şedinŃele guvernului la care participă (Art. 87, alin. 2 din ConstituŃie) şi faptul că poate lua parte la şedinŃele Guvernului în care sunt discutate probleme de interes naŃional privind politica externă, apărarea Ńării, ordinea publică, toate acestea exprimă puterea şefului statului de a influenŃa nemijlocit activitatea Guvernului. Spre deosebire de regimul



prezidenŃial unde şeful statului este şi şeful guvernului, într-un regim semi-prezidenŃial, Executivul este bicefal. Preşedintele României este preşedinte al Guvernului doar atunci când participă la şedinŃele de guvern.

ExistenŃa domeniilor rezervate Preşedintelui (apărarea, ordinea publică şi securitatea naŃională, Art. 92 din ConstituŃie), faptul că prezidează şedinŃele de guvern la care participă şi că este preşedinte al CSAT asigură instituŃiei prezidenŃiale un rol important în regimul instituŃional în România şi îi conferă Preşedintelui poziŃia de cel mai puternic om în stat.

Preşedintele României are atribuŃii în domeniul apărării şi asigurării ordinii publice. Şeful statului poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parŃială sau totală a forŃelor armate (Art. 92 din ConstituŃie). În situaŃii excepŃionale poate lua această măsură, hotărârea fiind supusă aprobării Parlamentului în cel mult 5 zile de la adoptare. În caz de agresiune armată împotriva Ńării, Preşedintele ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce la cunoştinŃă Parlamentului printr-un mesaj. Preşedintele poate institui starea de asediu ori starea de urgenŃă în toată Ńara ori numai în anumite unităŃi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinŃarea măsurii în cel mult 5 zile de la luarea acesteia (Art. 93 din ConstituŃie).

Preşedintele României îndeplineşte atribuŃii de politică externă. El reprezintă statul în relaŃiile externe, încheie tratate internaŃionale care au fost negociate de Guvern în numele României şi le supune spre ratificare Parlamentului (Art. 91, alin. 1 din ConstituŃie). Preşedintele acreditează şi recheamă reprezentanŃii diplomatici ai României şi aprobă înfiinŃarea, desfiinŃarea sau schimbarea statutului misiunilor diplomatice din străinătate (Art. 91, alin. 3 din ConstituŃie).

Puterea Preşedintelui României vine şi din poziŃia sa în raport cu principalii actori politici care fac posibilă democraŃia indirectă şi reprezentativă, şi anume partidele politice. Definirea rolului instituŃiilor statului este influenŃată de atracŃia liderilor de partid spre funcŃia de Preşedinte al României. În România preşedinŃii partidelor politice sunt de regulă şi candidaŃii partidelor la funcŃia de Preşedinte al Ńării.

Preşedintele este obligat prin ConstituŃie să vegheze la respectarea ConstituŃiei, ca Lege supremă, şi la buna funcŃionare a autorităŃii publice (Art. 80, alin. 2 din ConstituŃie). Preşedintele îndeplineşte funcŃia de mediator între puterile statului, asigurând echilibrul dintre puteri. El trebuie să medieze între puterile statului şi între stat şi societate, întrucât este garantul independenŃei naŃionale, al unităŃii şi al integrităŃii teritoriale a Ńării (Art. 80, alin. 1 din ConstituŃie).

Dincolo de medierea pe care o realizează între instituŃiile statului, între acestea şi societate, Preşedintele poate face apel la procedura referendumului pentru a regla situaŃiile conflictuale cu celelalte instituŃii. Este cazul referendumului iniŃiat de Preşedintele Traian Băsescu în noiembrie 2007 pe marginea legii electorale. Atunci cetăŃenilor li s-a



cerut să se pronunŃe pentru sau împotriva introducerii sistemului electoral majoritar în două tururi, adică pentru sau împotriva alegerii deputaŃilor şi senatorilor după un sistem asemănător cu cel al alegerii preşedintelui sau al primarului. În sistemul majoritar în două tururi, candidatul care obŃine peste 51% din voturi câştigă mandatul în circumscripŃie.

Referendumul impus de Preşedintele României este însă pur consultativ, deoarece Parlamentul nu este obligat să aplice răspunsul dat de naŃiune la referendumul prezidenŃial. (Dovadă că în ciuda rezultatului referendumului din noiembrie 2007, Parlamentul României nu a adoptat un sistem majoritar de reprezentare, ci mai degrabă unul mixt, deşi alegerile se desfăşoară în circumscripŃii uninominale).

De regulă, într-un regim semi-prezidenŃial (cazul FranŃei), referendumul Preşedintelui este legislativ (spre deosebire de regimul prezidenŃial – cazul american - unde Preşedintele nu poate declanşa referendum legislativ). Referendumul legislativ este obligatoriu pentru Parlament întrucât referendumul iniŃiat de Preşedinte în regimul semi-prezidenŃial urmăreşte de fapt limitarea parlamentarismului, fiind o încercare de subordonare a Parlamentului. Însă în România - regim parlamentar semi-prezidenŃial, referendumul prezidenŃial poate fi doar consultativ (Art. 90 din ConstituŃie).

Exemplu PreşedinŃii României, după 1989

1990-1992 - Ion Iliescu

1992-1996 - Ion Iliescu

1996-2000 – Emil Constantinescu

2000-2004 – Ion Iliescu

2004-2009 – Traian Băsescu

aprilie-mai 2007- Nicolae Văcăroiu (interimar)

2009-prezent - Traian Băsescu

Raportul Preşedinte - Parlament În relaŃia cu autoritatea deliberativă (Parlamentul), întrucât nu poate propune legi, Preşedintele are la dispoziŃie mesajele prezidenŃiale ca modalitate de a influenŃa dezbaterile din Legislativ (Art. 88 din ConstituŃie). Preşedintele poate propune politici publice concrete în mesajele prezidenŃiale cu privire la problemele politice ale naŃiunii, iar acestea trebuie să intre pe ordinea de zi a Parlamentului. De fapt, Preşedintele propune teme, nu proiecte legislative, întrucât doar membrii Guvernului, membrii celor două Camere sau un număr de 100.000 de cetăŃeni ai României au drept de iniŃiativă legislativă (Art. 74, alin. 1 din ConstituŃie).



Preşedintele României promulgă legile (Art. 77 din ConstituŃie) şi are dreptul de a cere o singură dată reexaminarea legii. Şeful statului poate sesiza Curtea ConstituŃională în legătură cu neconstituŃionalitatea legilor (Art. 146, alin. a din ConstituŃie). Preşedintele semnează legile în vederea publicării lor în Monitorul Oficial.

Preşedintele României poate dizolva Parlamentul doar în condiŃii speciale, destul de greu de întrunit în practica politică. Doar în cazul în care Parlamentul nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puŃin două solicitări de învestitură, Preşedintele poate să dizolve Parlamentul şi să declanşeze procedura alegerilor anticipate (Art. 89, alin. 1 din ConstituŃie). Niciodată după 1990 niciunui Guvern nu i s-a refuzat votul de învestitură şi este greu de presupus că se va întâmpla vreodată. Din acest motiv, adepŃii unui regim prezidenŃial urmăresc introducerea unor norme care să înlesnească posibilitatea dizolvării Parlamentului de către Preşedinte. Una dintre soluŃiile propuse de orientarea prezidenŃialistă ar fi aceea ca în cazul în care Preşedintele suspendat de către Parlament este reconfirmat în funcŃie prin referendumul popular, atunci Parlamentul care a votat suspendarea Preşedintelui să fie dizolvat.

În schimb, potrivit ConstituŃiei, Parlamentul poate declanşa mult mai uşor procedura de suspendare din funcŃie a Preşedintelui. Parlamentul, în şedinŃă comună a celor două Camere, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor, poate suspenda din funcŃie Preşedintele României, aşa cum s-a procedat în aprilie 2007 când Preşedintele Băsescu a fost suspendat de către Parlament. Preşedintele României poate fi suspendat în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei. Curtea ConstituŃională este consultată cu privire la faptele ce îi sunt imputate Şefului statului, însă indiferent de pronunŃarea (consultativă) a acesteia, decizia de a-l suspenda pe Preşedinte revine Parlamentului (Art. 95, alin. 1 din ConstituŃie). După aprobarea suspendării de către Parlament, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui (Art. 95, alin. 3 din ConstituŃie).

Cele două Camere, în şedinŃă comună cu votul a cel puŃin două treimi din numărul deputaŃilor şi al senatorilor pot să ceară trimiterea în judecată a Preşedintelui pentru înaltă trădare (Art. 96, alin. 1 din ConstituŃie). De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, Preşedintele României este suspendat. CompetenŃa de judecată a trădării aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.

În cazurile în care Preşedintele este suspendat, demisionează ori este în imposibilitatea temporară ori definitivă de a-şi exercita atribuŃiile, interimatul se asigură în ordine de către preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei DeputaŃilor (Art. 98, alin. 1 din ConstituŃie). În 2007, după ce Curtea ConstituŃională a fost consultată şi s-a pronunŃat că şeful statului nu a încălcat ConstituŃia, Parlamentul a decis totuşi suspendarea Preşedintelui. Pe durata suspendării din funcŃie a lui



Traian Băsescu, preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a asigurat interimatul până la organizarea referendumului cu privire la demiterea Preşedintelui. Traian Băsescu s-a reîntors la Palatul Cotroceni după ce, pe 19 mai 2007, aproape 75% dintre românii care s-au prezentat la urne (45% dintre cetăŃenii cu drept de vot) au votat în cadrul referendumului împotriva demiterii lui din funcŃia de Preşedinte.

Răspunzând slabei instituŃionalizări a partidelor şi instabilităŃii politice şi reprezentând o contrapondere la lipsa de încredere a cetăŃenilor în partide şi în Parlament, tendinŃa prezidenŃialistă domină viaŃa instituŃională românească. Pentru că este instituŃia cu cea mai mare stabilitate şi pentru că Preşedintele este omul politic care se bucură de cea mai mare legitimitate (fiind politicianul ales de cel mai mare număr de cetăŃeni), PreşedinŃia ocupă un rol central în regimul instituŃional românesc.

Material realizat de Antonio Momoc.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi articole ştiinŃifice

Dinescu, Ana (2000), „Monarhul, conducătorul, preşedintele”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.

Duverger, Maurice (1980), „A New Political System Model: Semi-Presidential Government”, în European Journal of Political Research, an 8, nr. 2.

Muraru, Ioan; Tănăsescu, Elena Simina (2003), Drept constituŃional şi instituŃii politice, Bucureşti, Ed. All Beck.

Pîrvulescu, Cristian (2000) „PreşedinŃia, o instituŃie în căutarea echilibrului”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.

Pîrvulescu, Cristian, (2002), Politici şi instituŃii politice, Bucureşti, Ed. Trei

Sartori, Giovanni (2006), Ingineria constituŃională comparată, Bucureşti, Ars docendi.

LegislaŃie

ConstituŃia României (2007), Bucureşti, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”.





1. În caz de restructurare guvernamentală, Preşedintele:

a) numeşte la propunerea primului-ministru, pe noii membri ai Guvernului;

b) numeşte noii miniştri numai pe baza aprobării Parlamentului;

c) numeşte un nou prim-ministru.

2. Parlamentul îl poate suspenda din funcŃie pe Preşedintele României dacă:

a) Curtea ConstituŃională îl acuză de încălcarea Legii supreme;

b) Curtea ConstituŃională recomandă suspendarea;

c) săvârşeşte, din punctul de vedere al majorităŃii parlamentarilor, fapte grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei.

1.3. GUVERNUL ROMÂNIEI

1.3.1 PREZENTARE GENERALĂ Puterea reunită în noŃiunea de Executiv defineşte puterea de punere în aplicare, de execuŃie a legislaŃiei. Puterea executivă este nominalizată în ştiinŃele juridice şi politice fie prin noŃiunea de „autoritate administrativă”, fie prin cea de „administraŃie de stat”. AutorităŃile administrative desfăşoară acea activitate de stat care constă în executarea concretă a legilor (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 238). AutorităŃile administrative (executive) au ca sarcină conducerea politicii de stat, pentru care au la dispoziŃie un aparat administrativ. Structurile executive sunt şeful de stat, guvernul, ministerele şi alte organe centrale şi locale ale administraŃiei publice (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 239).

Şeful de stat este denumit şi şeful Executivului. În funcŃie de forma de guvernământ (monarhie sau republică), şeful executivului poate fi monarh sau preşedinte.

Guvernul este alcătuit din şeful guvernului (prim-ministru), miniştri şi secretari de stat. Şeful guvernului poate fi denumit preşedinte al Consiliului de Miniştri, prim-ministru sau premier. Echipa guvernamentală poate fi denumită Consiliu de Miniştri, Cabinet sau Guvern. Este vorba de un organ colectiv, deoarece puterea de decizie a



guvernului se exercită sub formă colectivă în cadrul şedinŃelor de guvern (Pîrvulescu, 2002, p. 67).

Dacă preşedintele este şeful executivului, prim-ministrul este şeful real al guvernului. Potrivit ConstituŃiei, Premierul conduce Guvernul României şi coordonează activitatea acestuia. Şeful Guvernului convoacă şi prezidează şedinŃele Guvernului, semnează ordonanŃele şi hotărârile aprobate în timpul dezbaterilor, contrasemnează decrete prezidenŃiale, atunci când e cazul. Când Preşedintele României participă la şedinŃele de Guvern, atunci acesta prezidează automat deliberările.

În regimul constituŃional prezidenŃial, cum este cazul Statelor Unite ale Americii, şeful de stat ca şef al puterii executive cumulează şi funcŃia de şef al guvernului (executiv monocefal). Aici miniştrii se subordonează direct şefului de stat. În regimul constituŃional în care şeful de stat este diferit de şeful guvernului (executiv bicefal), acesta din urmă întocmeşte şi prezintă lista guvernului şi joacă un rol important în formularea programului de guvernare (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 239). România are o structură guvernamentală bicefală.

Ministerele şi organele centrale ale administraŃiei publice execută legile în domeniile lor de activitate şi din acest motiv poartă numele de resort: Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Inovării, Ministerul SănătăŃii, Ministerul Apărării NaŃionale ş.a. Ministerele se subordonează Guvernului. Organele administraŃiei publice locale (Prefectul este numit de Guvern şi reprezintă Guvernul pe plan local – ConstituŃia României, Art. 123, alin. 1, 2) îşi desfăşoară activitatea la nivelul unităŃilor administrativ-teritoriale şi se subordonează pe verticală faŃă de organele executive superioare şi, (uneori), pe orizontală faŃă de organele locale alese prin vot de cetăŃeni (Primăria, Consiliul local, Consiliul judeŃean).

1.3.2 DESEMNAREA PREMIERULUI Dacă prin şeful puterii executive înŃelegem şeful de stat, în regimul prezidenŃial şeful statului fiind ales prin vot universal şi direct, rolul Parlamentului în formarea Guvernului este mai puŃin semnificativ şi este redus doar la solemnitatea depunerii jurământului şi a preluării funcŃiei.

În schimb, în regimul parlamentar, şeful statului fiind ales direct de către Parlament, Legislativul are un rol major din punct de vedere instituŃional, de votul său depinzând Guvernul. În România, Preşedintele este ales prin vot direct de către cetăŃeni, dar în Republica Moldova, de exemplu, este ales de către Parlament.

În regimurile prezidenŃiale (Brazilia, SUA, Mexic), funcŃiile de şef de stat şi şef de guvern sunt îndeplinite de aceeaşi persoană, de şeful statului. În regimuri prezidenŃiale precum Congo sau Finlanda, numirea miniştrilor revine şefului de stat, fără intervenŃia Parlamentului, în timp ce în SUA numirea miniştrilor se face de către şeful de stat, cu avizul Senatului.



În regimurile parlamentare şi semi-prezidenŃiale, şeful partidului majoritar din Camera populară, inferioară (Camera Comunelor în Marea Britanie), este invitat de către şeful de stat să formeze Guvernul. Şeful de stat îl recunoaşte ca prim-ministru pe liderul partidului care a câştigat majoritatea mandatelor parlamentare.

În România, şeful de stat desemnează un candidat la funcŃia de prim-ministru în urma consultării partidului care a câştigat majoritatea absolută în Parlament sau, dacă nu există această majoritate, a partidelor din Parlament (ConstituŃia României, Art. 103). Candidatul la funcŃia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Votul de încredere (de învestitură) se acordă cu votul majorităŃii deputaŃilor şi al senatorilor, în şedinŃă comună, iar pe baza sa Preşedintele României, şef al Executivului, numeşte Guvernul.

Preşedintele României are dreptul să revoce şi să numească, la propunerea premierului, pe membrii Guvernului în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanŃă a postului (ConstituŃia României, Art. 85, alin. 2). Preşedintele nu poate să îl revoce însă pe primul-ministru (ConstituŃia României, Art. 107, alin. 2). În cazul în care premierul demisionează, şeful statului poate desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar până la formarea noului Guvern (ConstituŃia României, Art. 107, alin. 3).

În Ńări ca FranŃa, Austria, Grecia şi Italia, aprobarea parlamentară trebuie să fie explicită. Guvernul odată numit de şeful de stat este obligat să se prezinte înainte Adunărilor pentru a obŃine învestitura. În Italia, Guvernul este numit de Preşedintele republicii, la propunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, înaintea votului Parlamentului. Guvernul italian trebuie să obŃină învestitura din partea ambelor Camere în 10 zile de la formarea sa.

În FranŃa, Preşedintele republicii desemnează o personalitate însărcinată cu formarea Cabinetului, după care, la propunerea primului ministru, numeşte miniştrii. După formarea Guvernului, prim-ministrul FranŃei comunică Adunării NaŃionale programul său. Dacă majoritatea Adunării nu aprobă programul, prim-ministrul trebuie să prezinte demisia Guvernului. În Anglia, membrii Guvernului sunt numiŃi de Coroană, iar Parlamentul nu poate interveni în această procedură (Muraru; Tănăsescu, 2004, pp. 241-243).

IntervenŃia Legislativului în activitatea Executivului În România, programul de guvernare trebuie aprobat de Parlament, aprobarea constituind un vot de încredere în Guvern, iar neaprobarea ducând la demisia Guvernului (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 244). Membrii Guvernului pot asista la şedinŃele celor două Camere, iar prezenŃa lor devine obligatorie atunci când există o solicitare legată de interpelările parlamentarilor sau de informaŃiile cerute de plenul



adunărilor, ori de comisiile parlamentare (ConstituŃia României, Art. 111, alin. 2). În privinŃa interpelărilor referitoare la direcŃia generală a politicii guvernului, răspunsul este de competenŃa premierului (Pîrvulescu, 2002, p. 71).

În anumite situaŃii şi condiŃii (ConstituŃia României, Art. 115, alin. 4), Guvernul poate fi abilitat să adopte norme juridice în regim de urgenŃă. Doar Parlamentul îi oferă o asemenea delegare şi stabileşte domeniul şi durata delegării. Cu excepŃia cazului ordonanŃelor simple sau de urgenŃă (ConstituŃia României, Art. 108), Executivul nu deŃine prerogative legislative care sunt, de fapt, de competenŃa Parlamentului.

Controlul activităŃii Guvernului de către Legislativ poate fi slab în cazul în care Guvernul dispune în Parlament de o majoritate politică fidelă. MoŃiunea de cenzură este mecanismul constituŃional prin care Parlamentul poate retrage încrederea Guvernului. MoŃiunea de cenzură poate fi iniŃiată de cel puŃin o pătrime din numărul total al deputaŃilor şi al senatorilor şi este adoptată prin votul majorităŃii parlamentarilor celor două Camere (ConstituŃia României, Art. 113).

IntervenŃia Executivului în activitatea Legislativului Parlamentul nu deŃine monopolul iniŃiativei legislative, pe care o împarte cu membrii Guvernului şi cu cetăŃenii României. Puterea de iniŃiativă legislativă este împărŃită între Guvern, cele două Camere sau cel puŃin 100.000 de cetăŃeni, dar în practică este exercitată aproape în totalitate de către Cabinet (Pîrvulescu, 2002, p. 72). În regimurile instituŃionale unde Guvernul este responsabil în faŃa Parlamentului, aproape 90% din legile adoptate de Parlament sunt de origine guvernamentală (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 245).

Pentru introducerea proiectelor de lege pe ordinea de zi a Camerelor, în funcŃie de priorităŃile guvernelor, este abilitat ministrul responsabil pentru relaŃia cu Parlamentul. Guvernul are nevoie de sprijinul Parlamentului pentru ca iniŃiativele lui legislative să poată fi adoptate.

Guvernul are la dispoziŃie procedura angajării răspunderii prin care introduce în Parlament proiecte de legi sau de coduri de legi. Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faŃa celor două Camere asupra unui proiect de lege, asupra unei declaraŃii de politică generală ori asupra programului său (ConstituŃia României, Art. 114). Dacă Guvernul nu este demis în 3 zile de la prezentarea programului, a declaraŃiei de politică generală sau a proiectului de lege, printr-o moŃiune de cenzură, atunci proiectul de lege este automat adoptat, iar aplicarea sa, a programului ori a declaraŃiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

Promulgarea legii adoptată în Parlament aparŃine de regulă Executivului, prin şeful acestuia. Deşi, de obicei, poate fi obligatorie, în unele ConstituŃii promulgarea presupune posibilitatea şefului statului de a cere reexaminarea legii de către Parlament. În România înainte de



promulgare, Preşedintele poate cere o singură dată reexaminarea legii (ConstituŃia României, Art. 77, alin. 2). Preşedintele poate cere CurŃii ConstituŃionale verificarea constituŃionalităŃii legii (ConstituŃia României, Art. 77, alin 3). După reexaminare sau după primirea deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care i s-a confirmat constituŃionalitatea, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile. În România, preşedintele nu este putere legislativă, dar are atribuŃii precum promulgarea legii sau retrimiterea legilor spre reexaminare, atribuŃii care Ńin de punerea în executare a legilor (ConstituŃia României, Art. 77).

În regimul prezidenŃial (executiv monocefal), funcŃia ministerială este incompatibilă cu exercitarea mandatului de parlamentar (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 246). În SUA, dacă un parlamentar doreşte să accepte ocuparea unui post de ministru, trebuie să demisioneze din Parlament. În regimul parlamentar este permisă colaborarea puterilor şi se permite cumularea celor două funcŃii, de parlamentar şi ministru (cazul regimului parlamentar semi-prezidenŃial din România). De fapt, îndeplinirea simultană a funcŃiei ministeriale şi a mandatului parlamentar este contrară principiului separaŃiei puterilor în stat şi reprezintă o cale de concentrare a puterii în mâna Executivului.

Formal, potrivit ConstituŃiei, în România, Executivul este subordonat puterii legislative (Grecu, 2000, p. 22). Guvernul este obligat să solicite şi să obŃină votul de învestire din partea Parlamentului (ConstituŃia României, Art. 103, alin. 2), iar funcŃionarea Guvernului este condiŃionată de acordarea încrederii de către cele două Camere ale Parlamentului (ConstituŃia României, Art. 103, alin. 3). Revocarea Guvernului poate fi consecinŃa unui vot de neîncredere al Parlamentului imediat după desemnarea Prim-ministrului de către Preşedinte, rezultat al unei moŃiuni de cenzură depusă de cel puŃin o pătrime din senatori şi deputaŃi sau ca urmare a angajării răspunderii de către Guvern asupra programului său, a unei declaraŃii de politică generală sau a unui proiect de lege.

În cazul în care moŃiunea de cenzură este votată ori dacă Guvernul nu a obŃinut votul majorităŃii asupra normelor pentru care şi-a angajat responsabilitatea, Prim-ministrul va prezenta demisia Preşedintelui care va trece la consultări pentru alcătuirea unei noi echipe guvernamentale. Preşedintele poate cere Parlamentului un nou vot de încredere asupra Guvernului şi dacă cele două Camere resping de cel puŃin două ori cererea de învestire în decurs de 60 de zile, se recurge la dizolvarea Parlamentului (ConstituŃia României, Art. 89).

Membrii Executivului şi primul-ministru sunt, de obicei, lideri ai partidului majoritar sau ai partidelor aflate la putere în coaliŃie. Premierul şi miniştrii săi sunt şefii partidelor ai căror membri (supuşi disciplinei de partid) sunt aleşi în Parlament. Practica politică arată că principala caracteristică a regimului este dominaŃia Guvernului asupra Parlamentului (Grecu, 2000, p. 22).

Singura excepŃie de la această stare de fapt s-a produs în octombrie 2009 când Executivul premierului PD-L, Emil Boc, a fost demis ca



urmare a unei moŃiuni de cenzură. MoŃiunea iniŃiată de PNL şi UDMR a trecut de Parlament cu sprijinul PSD, ai cărui miniştri demisionaseră în bloc din Guvern. PD-L şi PSD au format o coaliŃie de guvernământ în 2008, după ce la alegerile parlamentare nici un partid nu reuşise să câştige majoritatea locurilor din forul legislativ.

Ruperea coaliŃiei PD-L-PSD a permis ca, pentru prima oară după 1990, un guvern să fie demis în urma unei moŃiuni de cenzură. Aflate în opoziŃie, PNL, UDMR şi PSD au votat moŃiunea de cenzură: de această dată potrivit aliniatului 3 al Art. 89. din ConstituŃia României, Preşedintele aflat în ultimele 6 luni de mandat nu poate să dizolve Parlamentul în cazul în care unui Guvern îi este refuzată încrederea de două ori în 60 de zile. Această prevedere a întărit puterea Legislativului în raportul cu Preşedintele aflat la finele mandatului său. Guvernul minoritar PD-L a fost demis de către Parlament.

RelaŃia practică dintre puterea legislativă şi puterea executivă certifică localizarea principalului centru de putere al regimului politic în România la nivelul Executivului. Faptul că liderul partidului de la putere este şi prim-ministru în exerciŃiu favorizează dominaŃia Guvernului asupra Legislativului (Grecu, 2000, p. 23). În România, guvernele utilizează de regulă în exces ordonanŃele de urgenŃă pentru a trece peste Parlament. Premierul şi echipa guvernamentală îşi impun punctele de vedere asupra unor proiecte legislative importante în detrimentul Parlamentului.

Puternica dominaŃie a Guvernului asupra Legislativului reiese şi din faptul că niciun guvern post-decembrist, până 2009, nu şi-a încheiat mandatul ca urmare a votului Parlamentului în privinŃa unei moŃiuni de cenzură, introdusă împotriva cabinetului. Niciunui Guvern după 1990 nu i s-a retras încrederea, deşi mai multe echipe guvernamentale şi-au angajat răspunderea în faŃa Parlamentului asupra programului sau a unor proiecte de lege. Cu excepŃia Executivului Emil Boc (minoritar în Parlament o dată cu retragerea PSD de la Guvernare), niciunui Guvern nu i s-a dat un vot de blam printr-o moŃiune de cenzură.

ImportanŃa rolului Executivului în raport cu Legislativul se exprimă şi prin trecerea în sarcina sa a unor atribuŃii legislative, fapt evident prin legislaŃia delegată (FranŃa, România).

1.3.3 RAPORTUL GUVERN – PREŞEDINTE În raportul cu Guvernul, şeful statului are prioritate în domeniile rezervate Preşedintelui Ńării: politica externă, apărarea naŃională şi ordinea publică. ExistenŃa majorităŃii prezidenŃiale consonante (atunci când partidul aflat la putere sau Prim-ministrul este de aceeaşi culoare politică cu Preşedintele, ambii provenind din acelaşi partid) asigură Preşedintelui o largă marjă de manevră. Coabitarea Preşedintelui cu un partid care i-a fost adversar în alegeri îi limitează sfera de influenŃă în Guvern.



În calitatea de comandant al forŃelor armate şi de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a łării - CSAT, şeful statului are o serie de atribuŃii militare pentru realizarea cărora colaborează cu premierul, care este vicepreşedintele CSAT. Prin dreptul de consultare şi prin prezidarea şedinŃelor de Guvern la care participă, se exprimă puterea şefului statului de a influenŃa direct sau indirect deciziile guvernamentale.

La momentul constituirii sale, Guvernul este dependent în raport cu Preşedintele şi Parlamentul întrucât aceste autorităŃi au un rol în numirea şi în revocarea guvernului. Preşedintele României desemnează un candidat la funcŃia de prim-ministru, iar acesta alcătuieşte Guvernul, probabil nu fără o prealabilă consultare a şefului statului (Pîrvulescu, 2002, p. 69). Preşedintele şi Guvernul au o libertate de alegere limitată de acordarea încrederii de către cele două Camere ale Parlamentului.

Practica politică confirmă însă faptul că tendinŃa de creştere a rolului Executivului este instituŃionalizată (Muraru, 2004, p. 248). Şeful de stat, ca şef al Executivului, fiind ales prin vot universal, este legitimat direct de către popor, legitimitatea sa politică fiind egală cu aceea a Parlamentului. Iar această încredere de care se bucură Preşedintele nu este fără urmări în regimul instituŃional românesc.

Material realizat de Antonio Momoc.

Prim-miniştrii României după 1990 1990-1991 - Petre Roman

1991-1992 – Theodor Stolojan

1992-1996 – Nicolae Văcăroiu

1996-1998 – Victor Ciorbea

1998-1999 – Radu Vasile

1999-2000 – Mugur Isărescu

2000-2004 – Adrian Năstase

2004-2008 – Călin Popescu Tăriceanu

2008-2009 – Emil Boc

BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi articole ştiinŃifice

Grecu, Răzvan (2000), „DominanŃa Cabinetului în sistemul politic românesc”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.



Muraru, Ioan; Tănăsescu, Elena Simina (2004), Drept constituŃional şi instituŃii publice, Bucureşti, Ed. All Beck.

Pîrvulescu, Cristian (2000) „PreşedinŃia, o instituŃie în căutarea echilibrului”, în Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.

Pîrvulescu, Cristian (2002), Politici şi instituŃii politice, Bucureşti, Ed. Trei.

LegislaŃie

ConstituŃia României (2007), Bucureşti, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”.



1. În România, Preşedintele desemnează un candidat la funcŃia de prim-ministru în urma consultării partidului care a câştigat majoritatea absolută în Parlament sau, dacă nu există această majoritate, a partidelor din Parlament.

a) adevărat;

b) fals.

2. În România, moŃiunea de cenzură poate fi iniŃiată:

a) de cel puŃin două treimi dintre deputaŃi şi senatori;

b) de o pătrime dintre deputaŃi şi senatori;

c) de trei sferturi dintre deputaŃi şi senatori.

1.4 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 1


1. În România, nu este permisă cumularea celor două funcŃii de parlamentar şi ministru.

a) adevărat;

b) fals.

2. Preşedintele poate dizolva Parlamentul:



a) dacă Preşedintele suspendat de către Parlament este reconfirmat în funcŃie prin referendumul popular;

b) dacă Parlamentul nu a acordat votul de încredere Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puŃin două solicitări;

c) niciodată, potrivit ConstituŃiei.

3. Pentru promulgare, o lege este trimisă:

a) Guvernului României;

b) CurŃii ConstituŃionale;

c) Preşedintelui României.

4. Ce lipseşte regimului instituŃional în România pentru a fi prezidenŃial?

a) puterea reală a Preşedintelui de a dizolva Parlamentul;

b) alegerea directă a Preşedintelui;

c) un partid prezidenŃial puternic.

5. ŞedinŃele celor două Camere ale Parlamentului sunt:

a) secrete;

b) publice;

c) pot fi publice, dacă aşa decide preşedintele de şedinŃă.

Răspunsuri şi comentarii la Testele de autoevaluare

1. a, 2. b, 3. c, 4. a, 5. b.

Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar pentru parcurgerea în continuare a tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou tutoratul 2.




CUPRINS

2.1 Autoritatea judecătorească 2.1.1 Principii de organizare şi realizare a justiŃiei ca serviciu public

2.1.2 Sistemul organelor judecătoreşti

2.1.3 Înalta curte de casaŃie şi justiŃie

2.1.4 Ministerul Public

2.1.5 Consiliul superior al magistraturii (CSM)

2.1.6 InstanŃele judecătoreşti

2.2 Curtea ConstituŃională 2.2.1 Structura CurŃii ConstituŃionale. Judecătorii

2.2.2 AtribuŃiile CurŃii ConstituŃionale

2.2.3 ExcepŃia de neconstituŃionalitate

2.2.4 Actele CurŃii ConstituŃionale

2.3 Avocatul Poporului 2.3.1 Prezentarea generală a instituŃiei

2.3.2 AtribuŃii

2.3.3 Organizare/funcŃionare




• explicaŃi modul în care funcŃionează justiŃia în România.

• enumeraŃi principalele atribuŃii ale Avocatului Poporului.

• prezentaŃi modul în care puterea judecătorească reuşeste să asigure buna funcŃionare a statului democratic.

• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la instituŃiile prezentate:


Presa şi actualitatea 46

Înalta curte de casaŃie şi justiŃie, Ministerul public, Consiliul Superior al Magistraturii, instanŃele judecătoreşti, Curtea ConstituŃională, Avocatul Poporului.


2.1 AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

Plecând de la teoria clasică a separaŃiei puterilor în stat, principiu care a căpătat valoare constituŃională explicită în urma revizuirii ConstituŃiei în 2003 (art. 1, alin. 4), autoritatea judecătorească trebuie privită în relaŃie directă cu puterea judecătorească, această relaŃie fiind una de la întreg la parte. Deşi nu este nici locul şi nici scopul volumului de faŃă, pentru a respecta acurateŃea unei explicaŃii ştiinŃifice, trebuie să precizăm cu titlu preliminar că cele două noŃiuni nu se confundă în plan instituŃional, chiar dacă în limbajul curent există o anume tendinŃă de sinonimie.

Astfel, autoritatea judecătorească apare, potrivit ConstituŃiei, ca fiind formată din instanŃele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Din aceste trei instituŃii (în sens larg), doar instanŃele judecătoreşti formează propriu-zis puterea judecătorească, în sensul că judecătorul „spune dreptul” în cadrul unei instanŃe, pronunŃând soluŃii în şedinŃă publică, în urma unor dezbateri care implică părŃile în condiŃii de contradictorialitate. Aşa cum prevede şi art. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată (lege prescurtată în continuare LOJ), „puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi de celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege”. InstanŃele judecătoreşti îndeplinesc astfel funcŃia de judecată.

Ministerul Public şi CSM participă la înfăptuirea justiŃiei având competenŃe specifice, primul reprezentând interesele generale ale societăŃii, apărând ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor (art. 131, alin. 1 din ConstituŃie şi art. 4 alin. 1 din LOJ), al doilea ca garant al independenŃei justiŃiei (art. 133, alin. 1 din ConstituŃie şi art. 1. alin. 2 din LOJ), aşa cum vom arăta mai jos. Este şi motivul pentru care putem spune că autoritatea judecătorească, în această triplă ipostază constituŃională, realizează în sens larg ceea ce


47 Presa şi actualitatea

romanii numeau judicium, adică activitatea de aplicare a dreptului şi de realizare a justiŃiei.

Autoritatea judecătorească este, aşadar, formată din instituŃii special abilitate de lege să realizeze o activitate specifică de aplicare a dreptului, având competenŃe specifice, deservite de persoane, denumite magistraŃi, care exercită atribuŃii ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat. A se reŃine din punct de vedere terminologic că instituŃia are anumite competenŃe, în timp ce persoana are anumite atribuŃii.

2.1.1 PRINCIPII DE ORGANIZARE ŞI REALIZARE A JUSTIłIEI CA SERVICIU PUBLIC

NoŃiunea de justiŃie se află în strânsă corelaŃie cu noŃiunile de „juridic”, „judiciar” şi „jurisdicŃional”. Juridicul are în vedere tot ceea ce se referă la drept, ca ansamblu de norme care reglementează principalele relaŃii din societate, la adăpostul forŃei coercitive a statului, în vreme ce judiciarul, parte a juridicului, are o conotaŃie mai restrânsă, referindu-se la activitatea de judecată, la proces, litigiu, conflict ajuns în instanŃă. Astfel, sintagma „proces judiciar” apare ca fiind pleonastică, întrucât un proces nu se poate desfăşura decât cu participarea organelor statului abilitate să înfăptuiască justiŃia, după o procedură expres reglementată de lege (nu poate exista proces în cadru nejuridic, în afara dreptului, fără o reglementare expresă). Activitatea jurisdicŃională se înscrie în acelaşi spirit al ideii de justiŃie, fiind înfăptuită de organe care folosesc reguli judecătoreşti, care pot face sau nu parte din sistemul organelor judecătoreşti (ex. îndeplinesc funcŃii jurisdicŃionale Curtea ConstituŃională, Curtea de Conturi, aceste instituŃii fiind independente, aflate în afara puterii judecătoreşti).

În materia noastră vom utiliza noŃiunea de justiŃie în două accepŃiuni:

- în sens funcŃional, tehnic, justiŃia apare ca fiind activitatea de judecată, de soluŃionare a proceselor în cele mai diverse domenii (procese civile, penale, administrative, comerciale, de muncă etc.) activitate care are ca finalitate restabilirea echilibrului încălcat prin nesocotirea normelor de conduită, prin recunoaşterea drepturilor şi intereselor încălcare şi sancŃionarea vinovaŃilor. În această accepŃiune, justiŃia apare ca o prerogativă suverană a statului.

- în sens instituŃional, prin justiŃie se înŃelege ansamblul instituŃiilor statului – sistemul organelor judecătoreşti – prin intermediul cărora se realizează activitatea de judecată: instanŃele judecătoreşti, magistraŃii, auxiliarii justiŃiei (Ciobanu, 1997, p. 8 şi urm.).

Autoritatea judecătorească este reglementată în ConstituŃie, Titlul III, capitolul VI, consacrat autorităŃilor publice.

Referitor la înfăptuirea justiŃiei, art. 124 din ConstituŃia revizuită prevede că:

(1) JustiŃia se înfăptuieşte în numele legii.



(2) JustiŃia este unică, imparŃială şi egală pentru toŃi.

(3) Judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii.

În limbajul curent, prin justiŃie se desemnează ideea de dreptate, de echitate, justiŃia fiind starea de armonie socială, opusă ideii de dezechilibru şi de arbitrar, chiar dacă este imposibil ca în realitatea şi multitudinea relaŃiilor sociale să nu apară conflicte între oameni cu nevoi, interese şi viziuni din cele mai diverse.

În ceea ce priveşte principiile de organizare a justiŃiei ca serviciu public, în doctrină sunt avute în vedere următoarele principii (Ciobanu, 1997, p. 42):

a) JustiŃia constituie monopol de stat. Doar instanŃele judecătoreşti create prin lege pot înfăptui justiŃia, prin intermediul unor hotărâri care se bucură de autoritate de lucru judecat, în sensul că odată pronunŃată o soluŃie într-un litigiu, ea poate fi supusă doar căilor de atac prevăzute de lege şi nu poate fi rejudecată oricând vor părŃile, precum şi de forŃă executorie, în sensul că soluŃia pronunŃată de instanŃă poate fi adusă la îndeplinire prin forŃa coercitivă a statului, potrivit unei proceduri expres stabilită de lege, în cazul în care părŃile implicare în litigiu nu se supun imperativului judiciar. În afara instanŃelor judecătoreşti, sunt organizate prin lege şi alte organe cu activitate jurisdicŃională, datorită specializării litigiilor care urmează a fi soluŃionate.

b) Organizarea justiŃiei pe sistemul dublului grad de jurisdicŃie. A apărut din necesitatea ca o hotărâre pronunŃată de o instanŃă în urma unei judecăŃi să poată fi controlată de o instanŃă superioară, pentru a permite îndreptarea erorilor săvârşite de judecător în primă instanŃă. „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părŃile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiŃiile legii”. (art. 129 din ConstituŃie). Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinŃate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziŃiilor legale (art. 17 din LOJ).

c) Egalitatea în faŃa justiŃiei. „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege”. (art. 16 din ConstituŃie). Totodată, JustiŃia se realizează în mod egal pentru toŃi, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenŃă politică, avere, origine ori condiŃie socială sau de orice alte criterii discriminatorii (art. 7, alin. 2 din LOJ). O garanŃie a egalităŃii în faŃa justiŃiei o constituie şi modalitatea de distribuire a dosarelor. Astfel, potrivit art. 11 din LOJ, activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităŃii, cu excepŃia situaŃiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.

d) Gratuitatea justiŃiei. PărŃile nu trebuie să plătească pe judecătorii care le soluŃionează cauza şi nici pe procurori, grefieri, executori judecătoreşti, întrucât aceştia deservesc un serviciu public. În ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru, Curtea ConstituŃională a



reŃinut că accesul liber la justiŃie, consacrat de art. 21 din ConstituŃie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziŃie constituŃională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiŃie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităŃilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiŃie. Regula este cea a timbrării acŃiunilor în justiŃie, excepŃiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiŃie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din ConstituŃie, cetăŃenii sunt obligaŃi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiŃiile legii (vezi Deciziile CurŃii ConstituŃionale nr. 87/2009 şi 808/2009).

e) JurisdicŃiile sunt permanente şi sedentare, în sensul că activitatea de judecată se desfăşoară în mod continuu, iar sediile instanŃelor sunt stabilite prin lege. Statul este obligat să asigure sediile şi celelalte mijloace materiale şi financiare necesare pentru buna funcŃionare a activităŃii instanŃelor şi parchetelor. Guvernul, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeŃene şi consiliile locale, cu sprijinul prefecturilor, pun la dispoziŃia Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, a Ministerului JustiŃiei, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi a Departamentului NaŃional AnticorupŃie sediile necesare bunei funcŃionări a instanŃelor judecătoreşti şi a parchetelor (art. 138 din LOJ). Prin Anexa Legii privind organizarea judiciară sunt stabilite localităŃile de reşedinŃă pentru judecătoriile, tribunalele, curŃile de apel şi parchetele aferente.

f) Colegialitatea. Pleacă de la ideea potrivit căreia judecata trebuie făcută de un singur judecător sau de mai mulŃi judecători, în funcŃie de stadiul în care se află procesul. Astfel, potrivit art. 54 din LOJ, cauzele date, potrivit legii, în competenŃa de primă instanŃă a judecătoriei, tribunalului şi curŃii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepŃia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, când se judecă în complet de 2 judecători şi 2 asistenŃi judiciari. Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepŃia cazurilor în care legea prevede altfel. În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunŃa, procesul se judecă din nou în complet de divergenŃă, în condiŃiile legii. Completul de divergenŃă se constituie prin includerea, în completul de judecată, a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanŃei, a preşedintelui de secŃie ori a judecătorului din planificarea de permanenŃă.

În ceea ce priveşte principiile de înfăptuire a justiŃiei, avem în vedere următoarele prevederi constituŃionale:

a) Accesul la justiŃie. Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil (art. 21 din ConstituŃie şi art. 6, alin. 1 din LOJ). În legătură cu accesul liber la justiŃie, Curtea



ConstituŃională a adus importante precizări referitoare la modalitatea de înfăptuire a acestui principiu, precizând că liberul acces la justiŃie se realizează numai în respectul egalităŃii cetăŃenilor în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, astfel încât orice excludere care ar avea semnificaŃia încălcării egalităŃii de tratament juridic este neconstituŃională (vezi Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1/1994).

b) Principiul legalităŃii. Este un principiu de însăşi esenŃa dreptului, conform căruia instanŃele se organizează numai prin lege, iar infracŃiunile şi pedepsele nu se pot aplica decât în prezenŃa unei reglementări exprese. Potrivit art. 3 din LOJ, „competenŃa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege”. Totodată, potrivit art. 21, alin. 3 din ConstituŃie şi art. 10 din LOJ, „toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluŃionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanŃă imparŃială şi independentă, constituită potrivit legii”.

c) JustiŃia este unică, imparŃială şi egală pentru toŃi (art. 124, alin. 2 din ConstituŃie şi art. 2 din LOJ). Pentru toŃi cetăŃenii există o singură justiŃie, care se realizează în aceleaşi instanŃe, prin interzicerea existenŃei de tribunale extraordinare. Art. 126, alin. 5 din ConstituŃie prevede că prin lege organică pot fi înfiinŃate instanŃe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

d) Folosirea limbii oficiale şi a limbii materne în justiŃie. Potrivit art. 128 din ConstituŃie şi art. 14 din LOJ, procedura judiciară se desfăşoară în limba română. CetăŃenii români aparŃinând minorităŃilor naŃionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faŃa instanŃelor de judecată, în condiŃiile legii organice. CetăŃenii străini şi apatrizii care nu înŃeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinŃă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanŃă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

e) Dreptul la apărare. Potrivit art. 24 din ConstituŃie şi art. 15 din LOJ, „dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”.

f) Caracterul public al dezbaterilor. Art. 127 din ConstituŃie şi art. 12 din LOJ prevăd că şedinŃele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Publicitatea dezbaterilor sprijină eficient atât rolul educativ al justiŃiei, cât şi exigenŃele de independenŃă şi de imparŃialitate. Aceasta înseamnă că oricine poate veni în sala de judecată şi asista la dezbateri. ReprezentanŃii mass-media pot şi ei participa, dar în condiŃiile impuse de procedurile legale şi de către judecător. PronunŃarea hotărârii judecătoreşti, indiferent dacă şedinŃa de judecată a fost publică sau secretă, se face în şedinŃă publică, sub sancŃiunea nulităŃii.



g) PrezumŃia de nevinovăŃie. Potrivit art. 23, alin. 11 din ConstituŃie, „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”.

PrezumŃia de nevinovăŃie este unul din principiile fundamentale ale statului de drept şi ale procesului penal, principiu care diferenŃiază regimurile democratice, unde revine acuzării sarcina de a dovedi vinovăŃia unei persoane, de regimurile totalitare, unde îi revenea persoanei acuzate sarcina de a-şi dovedi nevinovăŃia. PrezumŃia de nevinovăŃie este o consecinŃă directă a principiului legalităŃii incriminării, astfel că în statul de drept o persoană poate fi condamnată numai în prezenŃa unei prevederi exprese legale, cu parcurgerea unei proceduri legale explicit reglementată, în care sarcina acuzării revine Ministerului Public.

PrezumŃia de nevinovăŃie şi principiul legalităŃii împiedică aplicarea în materie penală a principiului analogiei, principiu utilizat de regimul totalitar pentru a acuza anumite persoane pentru fapte care nu erau reglementate expres de lege ca fiind infracŃiuni, dar care semănau cu fapte deja reglementate ca infracŃiuni. Facem precizarea ca principiul analogiei poate fi aplicat în materie civilă, acolo unde părŃile, în lipsa unei reglementări exprese a unei instituŃii de drept civil (spre exemplu un anume contract nu are o fizionomie juridică consacrată legal), pot aplica clauze sau prevederi ale unei instituŃii deja reglementate (spre exemplu, până la reglementarea expresă a contractului de leasing, se puteau aplica dispoziŃii referitoare la închiriere, împrumut sau vânzare-cumpărare).

h) IndependenŃa judecătorului şi supunerea lui numai în faŃa legii. În activitatea sa, judecătorul se supune numai legii şi conştiinŃei sale, fără să poată primi ordine sau instrucŃiuni din partea altei persoane. În strânsă legătură cu independenŃa judecătorului se află principiul inamovibilităŃii. Conform art. 125 din ConstituŃiei, judecătorii numiŃi de Preşedintele României sunt inamovibili. Inamovibilitatea este una din puternicele garanŃii ale principiului independenŃei judecătorului şi supunerea lui numai legii. Ea înseamnă că judecătorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, nici transferat pe un post echivalent, nici avansat fără consimŃământul său. Inamovibilitatea pune judecătorul la adăpost de orice revocare şi transferare abuzivă sau şicanatorie

(Muraru, 2004, p.267).

2.1.2 SISTEMUL ORGANELOR JUDECĂTOREŞTI Art. 126 din ConstituŃie se referă la instanŃele judecătoreşti, subliniind că „justiŃia se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi prin celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege. CompetenŃa instanŃelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Din redactarea Capitolului VI al Titlului III din ConstituŃie, rezultă că organele care reprezintă autoritatea judecătorească sunt:



Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie

Ministerul public

Consiliul Superior al Magistraturii

InstanŃele judecătoreşti.

Conform art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, justiŃia se realizează prin următoarele instanŃe judecătoreşti:

a) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;

b) curŃi de apel;

c) tribunale;

d) tribunale specializate;

e) instanŃe militare;

f) judecătorii.

2.1.3 ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE În România funcŃionează o singură instanŃă supremă, denumită Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala Ńării.

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanŃe judecătoreşti, potrivit competenŃei sale. (art. 18, alin. 2 din LOJ).

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se compune din: preşedinte, un vicepreşedinte, patru preşedinŃi de secŃii şi judecători.

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie este organizată în patru secŃii:

SecŃia civilă şi de proprietate intelectuală;

SecŃia penală;

SecŃia comercială;

SecŃia de contencios administrativ şi fiscal;

precum şi din Completul de 9 judecători şi SecŃiile Unite, fiecare având competenŃă proprie.

În ceea ce priveşte competenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃia civilă şi de proprietate intelectuală, SecŃia penală, SecŃia comercială şi SecŃia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunŃate de curŃile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege (art. 21 din Legea nr. 304/2004, republicată). Aşadar, ÎCCJ are rol de instanŃă superioară în raport cu hotărârile curŃilor de apel.

Conform art. 25, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se constituie în SecŃii Unite pentru:



a) judecarea recursurilor în interesul legii;

b) soluŃionarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenŃei Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie;

c) sesizarea CurŃii ConstituŃionale pentru controlul constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgare (vezi şi explicaŃiile oferite în capitolul referitor la Curtea ConstituŃională).

2.1.4 MINISTERUL PUBLIC Art. 131 din ConstituŃie şi art. 4 din LOJ arată că Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.

Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile prin procurori constituiŃi în parchete. Parchetele funcŃionează pe lângă instanŃele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare (art. 131, alin. 3 din ConstituŃie).

Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Parchetele sunt independente în relaŃiile cu instanŃele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităŃi publice.

Conform art. 63 din Legea nr. 304/2004, republicată, Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuŃii:

- efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, la soluŃionarea conflictelor prin mijloace alternative;

- conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală;

- sesizează instanŃele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale;

- exercită acŃiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;

- participă, în condiŃiile legii, la şedinŃele de judecată;

- exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiŃiile prevăzute de lege;

- apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicŃie, ale dispăruŃilor şi ale altor persoane, în condiŃiile legii;

- acŃionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităŃii, sub coordonarea ministrului justiŃiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;

- studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiŃiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecŃionarea legislaŃiei în domeniu;



- verifică respectarea legii la locurile de deŃinere preventivă;

- exercită orice alte atribuŃii prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte statutul procurorilor, conform art. 132 din ConstituŃie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităŃii, al imparŃialităŃii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiŃiei. FuncŃia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior.

2.1.5 CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII (CSM)

Rolul şi structura Potrivit art. 133 din ConstituŃia revizuită, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenŃei justiŃiei.

Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraŃilor şi validaŃi de Senat; aceştia fac parte din două secŃii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secŃie este compusă din nouă judecători, iar cea de-a doua din cinci procurori;

b) doi reprezentanŃi ai societăŃii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaŃie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;

c) ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraŃii prevăzuŃi la litera a). Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.

Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii. Membrii CSM răspund în faŃa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului (art. 1 din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliu Superior al Magistraturii). Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă. Hotărârile CSM sunt definitive şi irevocabile, cu excepŃiile prevăzute de lege.



AtribuŃiile CSM Conform art. 134 din ConstituŃie, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcŃie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepŃia celor stagiari.

Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanŃă de judecată, prin secŃiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaŃii, ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie nu au drept de vot.

Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaŃia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenŃa sau imparŃialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaŃia profesională a judecătorilor şi procurorilor.

Judecătorul sau procurorul care consideră că independenŃa, imparŃialitatea sau reputaŃia profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare.

2.1.6 INSTANłELE JUDECĂTOREŞTI a) CurŃile de apel sunt instanŃe cu personalitate juridică, în circumscripŃia cărora funcŃionează mai multe tribunale şi tribunale specializate, stabilite prin lege. În România funcŃionează la ora actuală 15 curŃi de apel.

b) Tribunalele sunt instanŃe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeŃ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinŃă de judeŃ. În circumscripŃia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeŃ sau, după caz, din municipiul Bucureşti (art. 36 din LOJ).

În cadrul curŃilor de apel, precum şi al tribunalelor, funcŃionează secŃii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secŃii maritime şi fluviale sau pentru alte materii (art. 35, alin. 2 şi art. 36, alin. 3 din LOJ).

c) Judecătoriile sunt instanŃe fără personalitate juridică, organizate în judeŃe şi în sectoarele municipiului Bucureşti. LocalităŃile care fac parte



din circumscripŃiile judecătoriilor din fiecare judeŃ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiŃiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

d) InstanŃele militare sunt:

a) tribunalele militare;

b) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti;

c) Curtea Militară de Apel Bucureşti (Art. 56 din Legea nr. 304/2004, republicată).

InstanŃele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu. InstanŃele militare judecă, de regulă la sediul acestora. InstanŃele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state, militari români, membri ai unei forŃe multinaŃionale, în condiŃiile în care, potrivit unei convenŃii internaŃionale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicŃia română.

Material realizat de Daniel Mihai Dragnea.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Constantinescu, Mihai; Iorgovan, Antonie; Muraru, Ioan; Tănăsescu, Simina Elena (2004), ConstituŃia României revizuită – comentarii şi explicaŃii, Bucureşti, Ed. All Beck.

Ciobanu, Viorel Mihai (1997), Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Bucureşti, Ed. NaŃional.

LegislaŃie


Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, text republicat în Monitorul Oficial nr. 827/13 septembrie 2005.

Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, text republicat în Monitorul Oficial nr. 827/13 septembrie 2005.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 8 februarie 1994, privind liberul acces la justiŃie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăŃilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României 69 din 16 martie 1994.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009.





1. Accesul liber la justiŃie:

a) implică întotdeauna afirmarea unui interes recunoscut juridic;

b) este independent de afirmarea unui interes, putând fi promovat la aprecierea liberă a persoanei;

c) este incompatibil cu exercitarea sa în scopuri şicanatorii.

2. În România, funcŃia de garant al independenŃei justiŃiei revine:

a) CurŃii ConstituŃionale;

b) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie;

c) Consiliului Superior al Magistraturii.

3. În România, interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanŃele judecătoreşti este asigurată de:

a) Curtea ConstituŃională;

b) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;

c) Consiliul Superior al Magistraturii.

2.2. CURTEA CONSTITUłIONALĂ

SupremaŃia ConstituŃiei, ierarhia actelor normative şi controlul constituŃionalităŃii legilor

ConstituŃia României (revizuită) prevede la art. 1, alin. 5 faptul că „în România, respectarea ConstituŃiei, a supremaŃiei sale şi a legilor este obligatorie”.

Principiul supremaŃiei ConstituŃiei se întemeiază pe poziŃia sa supraordonată în vârful piramidei sistemului juridic, generând supralegalitatea constituŃională, aplicabilă întregului sistem de drept. Astfel, legea însăşi exprimă voinŃa generală numai cu respectarea



normei constituŃionale (Constantinescu, 2004, p. 3). Întrucât ConstituŃia este legea supremă a statului, toate celelalte acte normative trebuie să fie conforme acesteia.

Pentru înŃelegerea conceptului de control al constituŃionalităŃii legilor, trebuie să pornim de la ierarhia actelor normative, arătând totodată şi caracteristicile generale ale conceptului de lege şi ale actelor normative subsecvente.

Astfel, pe primul nivel în sistemul actelor normative se află ConstituŃia, ca lege fundamentală a statului, căreia îi corespunde subsecvent legea de revizuire a ConstituŃiei. Pe un palier secund urmează legile organice, superioare legilor ordinare, ca acte normative care reglementează primar diversele relaŃii sociale. Trecând în domeniul actelor normative care reglementează activitatea de executare a legilor, pe nivelul al treilea se află hotărârile de guvern, care se completează subsecvent (al patrulea palier) cu ordine de ministru, regulamente, norme metodologice, instrucŃiuni, circulare etc. În ceea ce priveşte actele normative efect al delegării legislative, în urma revizuirii ConstituŃiei, putem considera ordonanŃele şi ordonanŃele de urgenŃă pe acelaşi nivel cu legile ordinare.

Interesul practic al unei asemenea ierarhii rezidă în consecinŃele şi principiile care trebuie urmate în activitatea de reglementare, astfel:

fiecare act normativ trebuie emis în acord cu legea fundamentală a statului în general, precum şi în limitele trasate de actul normativ superior, în particular;

actul normativ subsecvent (de ex. Hotărârea de Guvern) nu poate fi contrar actului normativ superior (ex. legea), şi nici nu poate adăuga la acesta, întrucât în ambele cazuri ar însemna fie să reglementeze împotriva actului normativ superior, fie să încalce limitele acestuia.

În contextul existenŃei unei ierarhii bine definite a actelor normative, supremaŃia ConstituŃiei decurge din caracterul normelor acesteia, precum şi din procedura solemnă pentru adoptarea ei. Astfel:

- cele mai importante relaŃii sociale sunt reglementate de ConstituŃie;

- ConstituŃia stabileşte procesul instituŃional de exercitare a puterii;

- ConstituŃia prevede principiile fundamentale ale sistemului de drept;

- ConstituŃia garantează drepturile cetăŃeneşti;

- ConstituŃia reprezintă temeiul fundamental şi garanŃia esenŃială a ordinii de drept.

SupremaŃia ConstituŃiei se asigură prin controlul constituŃionalităŃii legilor, adică ansamblul normelor juridice care reglementează activitatea de verificare a conformităŃii actelor juridice cu prevederile constituŃionale.



Controlul constituŃionalităŃii legilor este justificat teoretic pe principiul separaŃiei puterilor (care împiedică Parlamentul şi Guvernul să încalce echilibrul între puteri stabilit în ConstituŃie).

Legiuitorul constituant român a atribuit controlul constituŃionalităŃii legilor unei autorităŃi publice cu activitate jurisdicŃională independentă, denumită Curtea ConstituŃională, aceasta fiind garantul supremaŃiei ConstituŃiei.

Curtea ConstituŃională este unica autoritate de jurisdicŃie constituŃională în România, fiind independentă faŃă de orice altă autoritate publică. Ea se supune numai ConstituŃiei şi legii sale de organizare.

2.2.1 STRUCTURA CURłII CONSTITUłIONALE. JUDECĂTORII Potrivit art. 142 din ConstituŃie, Curtea ConstituŃională se compune din nouă judecători, numiŃi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Trei judecători sunt numiŃi de Camera DeputaŃilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. Judecătorii CurŃii ConstituŃionale îl aleg, prin vot secret, pe preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani. Curtea ConstituŃională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiŃiile prevăzute de legea organică a CurŃii.

În ceea ce priveşte condiŃiile de numire pentru judecătorii CurŃii ConstituŃionale, aceştia trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenŃă profesională şi o vechime de cel puŃin 18 ani în activitatea juridică sau în învăŃământul juridic superior (art. 143 din ConstituŃie).

FuncŃia de judecător al CurŃii ConstituŃionale este incompatibilă cu oricare altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul juridic superior (art. 144 din ConstituŃie).

Judecătorii CurŃii ConstituŃionale sunt independenŃi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia (art. 145 din ConstituŃie).

Judecătorii CurŃii ConstituŃionale nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluŃiilor (art. 61, alin. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Judecătorii CurŃii ConstituŃionale sunt obligaŃi:

a) să-şi îndeplinească funcŃia încredinŃată cu imparŃialitate şi în respectul ConstituŃiei;

b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziŃie publică sau să dea consultaŃii în probleme de competenŃa CurŃii ConstituŃionale;



c) în adoptarea actelor CurŃii ConstituŃionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ, abŃinerea de la vot nefiind permisă;

d) să comunice preşedintelui CurŃii ConstituŃionale orice activitate care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită;

e) să nu permită folosirea funcŃiei pe care o îndeplinesc în scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel;

f) să se abŃină de la orice activitate sau manifestări contrare independenŃei şi demnităŃii funcŃiei lor (art. 63 din Legea nr. 47/1992, republicată).

2.2.2 ATRIBUłIILE CURłII CONSTITUłIONALE Controlul constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgare (art. 146, lit. a) din ConstituŃie; art. 15-18 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Procedura. Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori.

În vederea exercitării dreptului de sesizare a CurŃii ConstituŃionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei DeputaŃilor şi la cel al Senatului.

Până la data dezbaterilor, preşedinŃii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere. Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.

În cazurile de neconstituŃionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziŃiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CurŃii ConstituŃionale.

ExplicaŃii şi exemple Promulgarea este actul prin care Preşedintele României învesteşte o lege cu forŃă executorie. Nicio lege nu poate produce efecte dacă nu este promulgată de Preşedinte, prin decret, şeful statului fiind astfel ultimul filtru înainte de intrarea în vigoare a unei legi.

Întrucât supremaŃia ConstituŃiei reclamă ca orice act normativ să fie emis cu respectarea legii fundamentale, trebuie să existe mecanisme concrete şi eficiente de verificare a conformităŃii acelui act normativ cu legea supremă. În mod firesc, prima formă de control de constituŃionalitate se poate face înainte de promulgare, de aceea



vorbim de un control anterior, efectuat înaintea intrării în vigoare a legii, deci cât timp legea nu se află în circuitul juridic şi nu a produs încă efecte juridice. Această formă de control nu este una obligatorie, în sensul că subiectele de drept (persoane/instituŃii) care pot cere verificarea de constituŃionalitate nu sunt obligate să sesizeze Curtea ConstituŃională înainte de promulgarea oricărei legi.

Pentru exemplificare, vom avea în vedere Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 857 din 9 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.535 din 16.07.2008, referitoare la obiecŃia de neconstituŃionalitate a Legii privind completarea art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. IniŃiatorii proiectului de lege au propus ca Legea audiovizualului să fie completată o prevedere potrivit căreia: „Programele de ştiri ale posturilor de televiziune şi radio conŃin, în pondere egală, ştiri cu teme pozitive şi, respectiv, negative”.

Această prevedere a fost atacată cu o obiecŃie de neconstituŃionalitate de un grup de 53 de deputaŃi, autorii obiecŃiei susŃinând că articolul introdus prin legea criticată împiedică mijloacele de informare în masă, publice sau private, să-şi îndeplinească obligaŃia constituŃională prevăzută de art. 31 alin. 4, privind informarea corectă a opiniei publice, precum şi că „filtrează” informaŃiile în cadrul programelor de televiziune şi de radio, ceea ce, în realitate, reprezintă o cenzură, interzisă de art. 30 alin. 2 din ConstituŃie.

Curtea ConstituŃională a arătat că dispoziŃia legală atacată poate duce la manipularea populaŃiei prin selectarea subiectivă a informaŃiilor sau pur şi simplu prin neinformare care, în acest fel duce la privarea cetăŃenilor de posibilitatea de a lua cunoştinŃă de anumite evenimente, fapt ce nu este permis într-o societate democratică.

Curtea ConstituŃională face distincŃie, pe de o parte, între filtrarea şi selectarea informaŃiilor, privite ca operaŃiuni tehnice inerente procesului editorial, şi cenzură, pe de altă parte, privită ca ingerinŃă în conŃinutul emisiunilor posturilor de radio şi televiziune.

În concluzie, exercitând forma de control anterior, Curtea ConstituŃională a constatat că legea privind completarea art.28 din Legea audiovizualului nr.504/2002, care introducea obligativitatea parităŃii de ştiri pozitive/ştiri negative, este neconstituŃională.

Verificarea constituŃionalităŃii iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei (Art. 19-23 din Legea nr. 47/1992, republicată)

Procedura. Înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniŃierea procedurii legislative de revizuire a ConstituŃiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă, însoŃite de avizul Consiliului Legislativ, se depun la Curtea ConstituŃională, care este obligată ca, în termen de 10 zile, să se pronunŃe asupra respectării dispoziŃiilor constituŃionale privind revizuirea.



ExplicaŃii şi exemple Singurul exemplu este Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituŃionalitatea propunerii legislative de revizuire a ConstituŃiei României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 317 din 12 mai 2003. Curtea ConstituŃională s-a pronunŃat asupra ansamblului reglementării, cu privire specială asupra respectării condiŃiilor privitoare la limitele revizuirii, prevăzute de dispoziŃiile art. 148 din ConstituŃie, şi cu privire la respectarea prevederilor tratatelor internaŃionale în materia drepturilor omului, la care România este parte.

Controlul constituŃionalităŃii tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale (Art. 146, lit. b) din ConstituŃie; Art. 24-26 din Legea nr. 47/1992, republicată)

Procedura. Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale înainte de ratificarea acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori.

Dezbaterea asupra constituŃionalităŃii tratatului sau a acordului internaŃional are loc în plenul CurŃii ConstituŃionale, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menŃionate în sesizare, cât şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, acestea nu pot fi disociate.

În cazul în care constituŃionalitatea tratatului sau a acordului internaŃional a fost constatată acesta nu poate face obiectul unei excepŃii de neconstituŃionalitate (Art. 146, lit. b) din ConstituŃie). Tratatul sau acordul internaŃional constatat ca fiind neconstituŃional nu poate fi ratificat.

ExplicaŃii şi exemple Astfel, Curtea ConstituŃională a examinat conformitatea prevederilor Legii nr. 30/1994 privind ratificarea ConvenŃiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi a protocoalelor adiŃionale la această convenŃie, cu dispoziŃiile constituŃionale, pronunŃându-se prin Decizia nr. 94/1996 asupra constituŃionalităŃii acestei legi.

Totodată, Curtea a arătat în Decizia nr. 146/2000, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 15 noiembrie 2000, că ratificarea de către România a ConvenŃiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, a făcut ca această convenŃie să facă parte din dreptul intern, situaŃie în care raportarea la oricare dintre textele sale este impusă aceluiaşi regim cu cel aplicabil raportărilor la dispoziŃiile din Legea fundamentală.



Controlul constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului (art. 146, lit. c) din ConstituŃie; art. 27-28 din Legea nr. 47/1992, republicată)

Procedura. Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori.

Dacă prin decizie se constată neconstituŃionalitatea unor dispoziŃii ale regulamentului, Camera sesizată va reexamina, în termen de 45 de zile, aceste dispoziŃii, pentru punerea lor de acord cu prevederile ConstituŃiei. Pe durata acestui termen, dispoziŃiile din regulament declarate neconstituŃionale sunt suspendate. La expirarea termenului de 45 de zile, dispoziŃiile regulamentare declarate neconstituŃionale îşi încetează efectele juridice.

ExplicaŃii şi exemple. În practica parlamentară recentă, s-a pus problema dacă un grup de parlamentari, membri ai unei Camere a Parlamentului, poate sesiza Curtea ConstituŃională cu privire la constituŃionalitatea regulamentului de funcŃionare a celeilalte Camere. Prin Decizia 1009 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 542 din 4 august 2009, Curtea ConstituŃională a arătat că organizarea şi funcŃionarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a fiecărei Camere, astfel încât niciuna dintre Camerele Parlamentului nu poate dispune, asupra aceloraşi aspecte, pentru cealaltă Cameră. Astfel fiind, chiar dacă dispoziŃiile constituŃionale nu o precizează expres, în virtutea autonomiei fiecărei Camere a Parlamentului, membrii uneia dintre Camere nu pot avea calitate activă în controlul constituŃionalităŃii dispoziŃiilor regulamentului celeilalte Camere.

SoluŃionarea excepŃiei de neconstituŃionalitate ridicate în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial (art. 146, lit. d) din ConstituŃie; art. 29-31 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Procedura. Curtea ConstituŃională decide asupra excepŃiilor ridicate în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituŃionalitatea unei legi sau ordonanŃe ori a unei dispoziŃii dintr-o lege sau dintr-o ordonanŃă în vigoare, care are legătură cu soluŃionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Sesizarea CurŃii ConstituŃionale se dispune de către instanŃa în faŃa căreia s-a ridicat excepŃia de neconstituŃionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părŃilor, opinia instanŃei asupra excepŃiei, şi va fi însoŃită de dovezile depuse de părŃi. Dacă excepŃia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susŃinerile părŃilor, precum şi dovezile necesare.

Pe perioada soluŃionării excepŃiei de neconstituŃionalitate judecarea cauzei se suspendă.



Decizia prin care se constată neconstituŃionalitatea unei legi sau ordonanŃe ori a unei dispoziŃii dintr-o lege sau dintr-o ordonanŃă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

ExplicaŃii şi exemple ExcepŃia de neconstituŃionalitate este instrumentul juridic prin care una din părŃile unui proces aflat pe rol, sau chiar instanŃa din oficiu, în măsura în care consideră că o anume prevedere legală, de care depinde soluŃionarea acelui proces, este neconstituŃională, poate sesiza Curtea ConstituŃională în legătura cu compatibilitatea acelui text de lege cu ConstituŃia. Controlul exercitat pe această cale este un control a posteriori, aşadar un control ulterior intrării în vigoare a unei legi.

Aşadar, excepŃia de neconstituŃionalitate are în vedere un anume text de lege (deja aflat în vigoare), text care este invocat într-un proces şi de care depinde soluŃionarea acelui litigiu. Textul respectiv este considerat neconstituŃional de către partea care îl invocă. În cadrul procesului nu se poate pretinde neconstituŃionalitatea unui text de lege care nu are legătură cu cauza respectivă, cum nu se poate pretinde nici neconstituŃionalitatea unei legi în ansamblul său. Partea care are interes în soluŃionarea litigiului va identifica şi va argumenta care anume articole de lege le consideră neconstituŃionale, iar Curtea se pronunŃă doar asupra acelor texte, fără să extindă verificarea de neconstituŃionalitate şi asupra altor texte.

Verificând excepŃia ridicată, Curtea poate ajunge la concluzia că textele de lege invocate sunt constituŃionale, caz în care va respinge excepŃia, sau poate constata că acele texte sunt neconstituŃionale, caz în care admite excepŃia.

2.2.3 EXCEPłIA DE NECONSTITUłIONALITATE Atragem atenŃia asupra limbajului juridic, folosit în această materie, care apare drept contradictoriu pentru cititorul mai puŃin familiarizat cu terminologia juridică. Astfel, admiterea excepŃiei de neconstituŃionalitate presupune existenŃa unui text neconstituŃional, în timp ce respingerea excepŃiei de neconstituŃionalitate presupune existenŃa unui text constituŃional. Se foloseşte expresia „excepŃie de neconstituŃionalitate” întrucât se pleacă de la premisa că legile în vigoare sunt constituŃionale (de regulă), în timp ce constatarea unor prevederi ca fiind neconstituŃionale constituie o excepŃie, calificată ca atare.

De importanŃă deosebită pentru exemplificarea şi înŃelegerea mecanismului excepŃiei de neconstituŃionalitate este Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, care a pus în discuŃie constituŃionalitatea abrogării art. 205 şi 206 din Codul Penal, referitoare la insultă şi calomnie.

În esenŃă, autorii excepŃiei au susŃinut că prin abrogarea dispoziŃiilor art. 205 şi 206 din Codul Penal, referitoare la insultă şi calomnie, se aduce atingere art. 21 din ConstituŃia României, consacrat accesului liber la justiŃie, întrucât are ca efect „imposibilitatea contestării de către



magistraŃi, în justiŃia penală, a activităŃii calomnioase a unor ziarişti care, prin articole defăimătoare, conduc la vătămarea imaginii acestora, nemaipăstrându-se un just echilibru între interesul general al statului privind imaginea justiŃiei şi dreptul magistraŃilor de a-şi apăra onoarea şi demnitatea”.

Curtea ConstituŃională a reŃinut că prin abrogarea dispoziŃiilor legale menŃionate s-a creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar dispoziŃiei constituŃionale care garantează demnitatea omului ca valoare supremă. În absenŃa ocrotirii juridice prevăzute de art. 205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaŃia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată.

Curtea ConstituŃională nu poate reŃine existenŃa unei ocrotiri juridice reale prin posibilitatea recunoscută persoanei vătămate prin insultă şi calomnie de a obŃine daune morale în cadrul procesului civil, deoarece o asemenea formă de ocrotire juridică nu este reglementată explicit, ci este instituită pe cale jurisprudenŃială. Art. 998 din Codul Civil prevede lapidar că „oricine cauzează altuia un prejudiciu este dator să-l repare”. Această dispoziŃie, scurtă dar atotcuprinzătoare, a fost dezvoltată prin practica instanŃelor (jurisprudenŃa). Curtea ConstituŃională a considerat că o asemenea reglementare este insuficientă pentru o ocrotire juridică reală.

Curtea constată că dezincriminarea insultei şi calomniei încalcă principiul liberului acces la justiŃie, consacrat de art. 21 din ConstituŃie, principiu care nu înseamnă numai posibilitatea de a te adresa instanŃelor judecătoreşti, ci şi de a beneficia de mijloace adecvate ocrotirii dreptului încălcat, corespunzător gravităŃii şi periculozităŃii sociale a vătămării ce s-a produs.

Curtea ConstituŃională a admis excepŃia de neconstituŃionalitate, constatând că dispoziŃiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 şi 207 din Codul penal, sunt neconstituŃionale.

SoluŃionarea excepŃiei de neconstituŃionalitate ridicate de Avocatul Poporului (Art. 146, lit. d) din ConstituŃie; Art. 32-33 din Legea nr. 47/1992, republicată)

Curtea ConstituŃională hotărăşte asupra excepŃiilor de neconstituŃionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului privind constituŃionalitatea unei legi sau ordonanŃe ori a unei dispoziŃii dintr-o lege sau ordonanŃă în vigoare.

ExplicaŃii şi exemple În urma revizuirii ConstituŃiei României în 2003, rolul Avocatului Poporului a fost sporit atât prin mărirea mandatului acestuia de la 4 la 5



ani, cât şi prin posibilitatea de a sesiza direct Curtea ConstituŃională asupra neconstituŃionalităŃii unor acte normative.

Un exemplu recent îl constituie sesizarea pe care Avocatul Poporului a adresat-o CurŃii ConstituŃionale în legătură cu neconstituŃionalitatea OUG nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu. Avocatul Poporului a invocat mai multe aspecte care pun în discuŃie constituŃionalitatea acestui act normativ.

Astfel, actul normativ criticat este contrar art. 115, alin. 6 din ConstituŃie, întrucât afectează drepturi fundamentale, respectiv dreptul la muncă şi dreptul la pensie prevăzute de art. 41 şi art. 47 alin. 2, teza întâi din Legea fundamentală. Avocatul Poporului consideră că prin interdicŃia ce se impune pensionarilor pentru limită de vârstă, de a cumula pensia cu veniturile obŃinute dintr-o funcŃie remunerată de la bugetul de stat, sunt afectate dreptul la muncă şi dreptul la pensie în însăşi substanŃa lor.

Curtea ConstituŃională, prin Decizia nr. 82/2009, a constatat că, prin dispoziŃiile cuprinse în ordonanŃă, se interzice cumulul pensiei cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională desfăşurată în cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice. InterdicŃiile şi obligaŃiile impuse prin ordonanŃă afectează prin limitare, atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47, alin. 2 din ConstituŃie, cât şi dreptul la muncă consacrat prin art. 41 din Legea fundamentală. Luând în considerare prevederile art. 115, alin. 6 din ConstituŃie, în conformitate cu care ordonanŃele de urgenŃă nu pot afecta drepturile şi libertăŃile prevăzute în ConstituŃie, Curtea ConstituŃională urmează să constate că prevederile OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 230/2008 sunt neconstituŃionale, deoarece afectează drepturile fundamentale menŃionate mai sus.

SoluŃionarea conflictelor juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice (Art. 146, lit. e) din ConstituŃie; Art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Curtea ConstituŃională soluŃionează conflictele juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

Cererea de soluŃionare a conflictului va menŃiona autorităŃile publice aflate în conflict, textele legale asupra cărora poartă conflictul, prezentarea poziŃiei părŃilor şi opinia autorului cererii. Decizia prin care se soluŃionează conflictul juridic de natură constituŃională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părŃilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

ExplicaŃii şi exemple. Principiul supremaŃiei ConstituŃiei se realizează nu numai prin controlul de constituŃionalitate al actelor normative, ci şi prin soluŃionarea conflictelor juridice ce pot apărea între diferitele autorităŃi publice ale statului, în activitatea lor de legiferare sau de aplicare a legii. Legiuitorul constituant a atribuit rolul de arbitru în



soluŃionarea acestor conflicte tot CurŃii ConstituŃionale, în întărirea rolului acestei instituŃii de garant al supremaŃiei ConstituŃiei.

În ceea ce priveşte noŃiunea de conflict juridic de natură constituŃională dintre autorităŃi publice, Curtea ConstituŃională a constatat prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, că acesta presupune „acte sau acŃiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuŃii sau competenŃe, care, potrivit ConstituŃiei, aparŃin altor autorităŃi publice, ori omisiunea unor autorităŃi publice, constând în declinarea competenŃei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaŃiile lor”. Aşadar, în opinia CurŃii ConstituŃionale, conflictul juridic de natură constituŃională se poate declanşa între două sau mai multe autorităŃi şi poate privi conŃinutul ori întinderea atribuŃiilor lor decurgând din ConstituŃie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competenŃă, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituŃionale.

Un exemplu recent este Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, referitoare la sesizarea formulată de Preşedintele României, Traian Băsescu, privind existenŃa unui conflict juridic de natură constituŃională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte.

În concluzia CurŃii ConstituŃionale, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie nu are competenŃa constituŃională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituŃionalitate al acestora.

Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României (Art. 146, lit. f) din ConstituŃie; Art. 37-38 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Curtea ConstituŃională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului. Rezultatul alegerilor pentru funcŃia de Preşedinte al României este validat de Curtea ConstituŃională.

Exemple Prin Hotărârea nr. 34 din 15 decembrie 2004, Curtea ConstituŃională a constatat că Traian Băsescu a fost ales în funcŃia de Preşedinte al României, întrunind cel mai mare număr de voturi din cele valabil exprimate, respectiv 5.126.794 voturi, faŃă de 4.881.520 voturi exprimate în favoarea celuilalt candidat, Adrian Năstase.

Emiterea avizului pentru suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României (Art. 146, lit. h) din ConstituŃie; Art. 42-43 din Legea nr. 47/1992, republicată).



Procedura. Curtea ConstituŃională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României. Propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României împreună cu dovezile pe care se întemeiază aceasta se trimit în copie CurŃii ConstituŃionale, de către preşedintele care a condus şedinŃa comună a celor două Camere. Preşedintele României va fi încunoştinŃat asupra datei fixate pentru dezbatere şi poate da explicaŃii cu privire la faptele ce i se impută.

ExplicaŃii şi exemple Exemplul cel mai la îndemână, de altfel singurul în această materie, îl constituie propunerea de suspendare din funcŃia de Preşedinte al României a lui Traian Băsescu, propunere iniŃiată de 182 de deputaŃi şi senatori, adusă la cunoştinŃa Preşedintelui la data de 20 februarie 2007 şi prezentată în şedinŃa comună a Camerei DeputaŃilor şi a Senatului la data de 28 februarie 2007.

IniŃiatorii propunerii de suspendare au pretins că Preşedintele a încălcat numai puŃin de 36 de articole din Legea fundamentală. Astfel, i s-a imputat Preşedintelui Ńării faptul de a fi refuzat sau neglijat să organizeze consultări cu partidele politice atunci când au existat momente tensionate sau chiar de criză, care impuneau acŃiuni de mediere; atitudini de partizanat politic în favoarea Partidului Democrat, acuzaŃii grave aduse partidelor din opoziŃie; fapte de încălcare a dispoziŃiilor constituŃionale privind rolul, funcŃiile şi activitatea Parlamentului şi a membrilor Parlamentului; solicitarea adresată în vara anului 2006 directorilor serviciilor de informaŃii de a-şi prezenta demisia şi acceptarea demisiei acestora; faptul că a participat de multe ori neinvitat la şedinŃe de Guvern; a cerut procurorilor redeschiderea unor dosare de urmărire penală, închise, în opinia sa, nejustificat etc.

Art. 95, alin. 1 din Legea fundamentală prevede că Preşedintele României poate fi suspendat din funcŃie în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei. Având în vedere că textul constituŃional nu defineşte noŃiunea de fapte grave, Curtea ConstituŃională a trebuit să stabilească mai întâi înŃelesul acestei noŃiuni.

Curtea ConstituŃională a reŃinut că „pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor ConstituŃiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcŃionarea autorităŃilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, ar tulbura ordinea constituŃională ori ar urmări schimbarea ordinii constituŃionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare”.

Curtea ConstituŃională a arătat că „prerogativele constituŃionale ca şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii Ńări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol



activ, prezenŃa lui în viaŃa politică neputând fi rezumată la un exerciŃiu simbolic şi protocolar”.

Curtea constată că „Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimităŃii sale, să exprime opinii şi opŃiuni politice, să formuleze observaŃii şi critici cu privire la funcŃionarea autorităŃilor publice şi a exponenŃilor acestora, să propună reforme sau măsuri pe care le apreciază dezirabile interesului naŃional. Opiniile, observaŃiile, preferinŃele sau cererile Preşedintelui nu au însă un caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autorităŃile publice rămânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru ignorarea lor. În orice caz, exercitarea de către Preşedinte a unui rol activ în viaŃa politică şi socială a Ńării nu poate fi caracterizată ca un comportament contrar ConstituŃiei”.

În concluzie, Curtea ConstituŃională a considerat că propunerea de suspendare din funcŃie a domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, se referă la acte şi fapte de încălcare a ConstituŃiei, săvârşite în exerciŃiul mandatului, care, însă, prin conŃinutul şi consecinŃele lor, nu pot fi calificate drept grave, de natură să determine suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României.

Constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României (Art. 146, lit. g) din ConstituŃie; Art. 44-45 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Curtea ConstituŃională constată existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului.

VacanŃa funcŃiei de Preşedinte al României se constată la cererea preşedintelui uneia dintre Camerele Parlamentului sau a preşedintelui interimar care exercită atribuŃiile Preşedintelui României în perioada cât acesta este suspendat din funcŃie.

În cazul în care Preşedintele României a fost suspendat din funcŃie, cererea pentru constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul se face de preşedintele care a condus lucrările şedinŃei comune a celor două Camere ale Parlamentului, pe baza hotărârii adoptate în şedinŃa comună.

Dacă interimatul funcŃiei de Preşedinte al României se datorează imposibilităŃii temporare de a-şi exercita atribuŃiile, cererea se face de către Preşedintele României sau de către preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului.

Exemple. Avem în vedere Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 20 aprilie 2007 privind constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României.

În şedinŃa comună a celor două Camere ale Parlamentului, din data de 19 aprilie 2007, s-a hotărât suspendarea din funcŃia de Preşedinte al României a lui Traian Băsescu. Votul secret, exprimat prin bile, a



condus la adoptarea Hotărârii de suspendare din funcŃie a Preşedintelui cu 322 de voturi pentru şi 108 împotrivă, minimul necesar fiind de 233 de voturi pentru.

Curtea ConstituŃională a arătat că procedura privind suspendarea din funcŃia de Preşedinte al României a lui Traian Băsescu a fost respectată, constatând existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României.

Exercitarea atribuŃiilor privitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului şi la confirmarea rezultatelor acestuia (Art. 146, lit. i) din ConstituŃie; Art. 46-47 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Curtea ConstituŃională veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia. În acest sens, Curtea ConstituŃională poate cere informaŃii de la autorităŃile publice. Biroul Electoral Central este obligat să prezinte, la solicitarea CurŃii ConstituŃionale, informări asupra fazelor şi operaŃiunilor de desfăşurare a referendumului. Hotărârea CurŃii ConstituŃionale stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.

Spre exemplu, Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naŃional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a ConstituŃiei României, cu următoarele precizări:

numărul persoanelor înscrise în listele pentru referendum: 17.842.103

numărul participanŃilor: 9.938.441 (reprezentând 55,70% din totalul persoanelor înscrise în liste)

numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul DA: 8.915.022 (reprezentând 89,70% din totalul voturilor valabil exprimate)

numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul NU: 875.172 (reprezentând 8,81% din totalul voturilor valabil exprimate)

numărul voturilor nule: 148.247 (reprezentând 1,49% din totalul voturilor exprimate).

Verificarea îndeplinirii condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni (Art. 146, lit. j) din ConstituŃie; Art. 48-49 din Legea nr. 47/1992, republicată).

Curtea ConstituŃională, din oficiu sau pe baza sesizării preşedintelui Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat iniŃiativa legislativă a cetăŃenilor, se pronunŃă asupra:

a) caracterului constituŃional al propunerii legislative ce face obiectul iniŃiativei cetăŃenilor;



b) îndeplinirii condiŃiilor referitoare la publicarea acestei propuneri şi dacă listele de susŃinători sunt atestate de către primarii unităŃilor administrativ-teritoriale ori de către împuterniciŃii acestora;

c) întrunirii numărului minim de susŃinători pentru promovarea iniŃiativei, prevăzut la art. 74, alin. 1 sau, după caz, la art. 150, alin. 1 din ConstituŃie, precum şi asupra respectării dispersiei teritoriale în judeŃe şi în municipiul Bucureşti, prevăzută de aceleaşi articole.

2.2.4 ACTELE CURłII CONSTITUłIONALE Conform art. 11 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea ConstituŃională pronunŃă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează:

Decizii în cazurile în care se pronunŃă asupra:

- constituŃionalităŃii legilor, înainte de promulgarea acestora;

iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei;

- constituŃionalităŃii tratatelor sau altor acorduri internaŃionale, înainte de ratificarea acestora de Parlament;

- constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului;

- excepŃiilor de neconstituŃionalitate privind legile şi ordonanŃele, ridicate în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a celor ridicate direct de Avocatul Poporului;

- soluŃionează conflictele juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice;

- hotărăşte asupra contestaŃiilor care au ca obiect constituŃionalitatea unui partid politic.

DispoziŃiile din legile şi ordonanŃele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituŃionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CurŃii ConstituŃionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile ConstituŃiei. Pe durata acestui termen, dispoziŃiile constatate ca fiind neconstituŃionale sunt suspendate de drept.

În cazurile de neconstituŃionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziŃiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CurŃii ConstituŃionale.

Deciziile CurŃii ConstituŃionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor (nu se aplică retroactiv).

Hotărâri în cazurile în care:



- veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

- constată existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

- veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

- verifică îndeplinirea condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni.

Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României.

Material realizat de Daniel Mihai Dragnea.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Constantinescu, Mihai; Iorgovan, Antonie; Muraru, Ioan; Tănăsescu, Simina Elena (2004), ConstituŃia României revizuită – comentarii şi explicaŃii, Bucureşti, Ed. All Beck.

Iorgovan, Antonie (2005), Tratat de drept administrativ, vol. I, ed. a IV-a, Bucureşti, Ed. All Beck.

LegislaŃie

Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.

JurisprudenŃa CurŃii ConstituŃionale a României şi ConvenŃia europeană a drepturilor omului (1994-2003).

Legea nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea ConvenŃiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi a protocoalelor adiŃionale la această convenŃie, publicată în Monitorul Oficial al României nr.135 din 31 mai 1994.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 65 din 20 iunie 1995, referitoare la constituŃionalitatea Legii pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 1/1995 cu privire la condiŃiile de creştere a salariilor în anul 1995 la regii autonome şi societăŃi comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 129 din 28 iunie 1995.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 83 din 19 mai 1998, privind excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii



administraŃiei publice locale nr. 69/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 211 din 8 iunie 1998.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 146 din 14 iulie 2000, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 291 alin. 3 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 15 noiembrie 2000.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 148 din 16 aprilie 2003, privind constituŃionalitatea propunerii legislative de revizuire a ConstituŃiei României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 317 din 12 mai 2003.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, asupra cererilor de soluŃionare a conflictului juridic de natură constituŃională dintre Preşedintele României şi Parlament, formulate de preşedintele Camerei DeputaŃilor şi de preşedintele Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 144 din 17 februarie 2005.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 104 din 12 februarie 2007.

Avizul consultativ al CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, publicat în Monitorul Oficial al României nr.258 din 18.04.2007.

Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 20 aprilie 2007 privind constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României, publicată în Monitorul Oficial al României nr.269 din 20.04.2007.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1014 din 8 noiembrie 2007, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 329 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 816 din 29 noiembrie 2007.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 857 din 9 iulie 2008, referitoare la obiecŃia de neconstituŃionalitate a Legii privind completarea art. 28 din Legea audiovizualului nr.504/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.535 din 16.07.2008.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1009 din 7 iulie 2009 privind constituŃionalitatea dispoziŃiilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 542 din 4 august 2009.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 82 din 15 ianuarie 2009, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de



serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 33 din 16 ianuarie 2009.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 838 din 27 mai 2009, referitoare la sesizarea formulată de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, privind existenŃa unui conflict juridic de natură constituŃională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 461 din 3 iulie 2009.



1. Curtea ConstituŃională se pronunŃă cu privire la constituŃionalitatea unor prevederi legale:

a) din oficiu, fiind garantul supremaŃiei ConstituŃiei;

b) la sesizarea unor persoane/instituŃii expres determinate de lege;

c) doar dacă prevederile legale sunt în vigoare.

2. În cazul în care Curtea ConstituŃională constată neconstituŃionalitatea unor prevederi legale:

a) acestea se suspendă de drept;

b) acestea nu mai pot fi puse de acord cu prevederile constituŃionale de către Parlament;

c) Curtea sesizează Parlamentul pentru repunerea lor în acord cu prevederile ConstituŃiei.

3. Respingerea unei excepŃii de neconstituŃionalitate cu privire la un anume text legal înseamnă că:

a) acel text legal este neconstituŃional;

b) acel text legal este constituŃional;

c) acel text legal este invocat fără temei.



2.3 AVOCATUL POPORULUI

Într-un stat democratic, drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor trebuie respectate inclusiv de instituŃiile statale. Avocatul Poporului este instituŃia care se asigură că în România cetăŃenilor le sunt respectate drepturile şi libertăŃile în raporturile lor cu autorităŃile publice.

2.3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A INSTITUłIEI Avocatul Poporului este denumirea constituŃională sub care este organizat şi funcŃionează, în România, ombudsmanul. Prin ConstituŃia din anul 1991 a fost creată InstituŃia Avocatul Poporului, dar ca şi în cazul altor instituŃii din România constituite după 1989, între „înfiinŃarea constituŃională” şi cea efectivă a existat un decalaj. Astfel, instituŃia Avocatul Poporului a fost înfiinŃată şi a început să funcŃioneze în anul 1997, după adoptarea legii organice, Legea 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului. În prezent, funcŃia de Avocat al Poporului este deŃinută de Ioan Muraru aflat la al doilea mandat, fiind ales de către Senatul României la 4 octombrie 2001 şi reales de către Parlamentul României la 10 mai 2006, pentru un mandat de cinci ani. Mandatul Avocatului Poporului poate fi reînnoit o singură dată.

Reglementarea juridică Reglementarea juridică a instituŃiei Avocatul Poporului este făcută prin ConstituŃia României şi prin intermediul legilor şi a regulamentelor.

2.3.2 ATRIBUłII Potrivit ConstituŃiei României şi Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, republicată 2004 şi consolidată, Avocatul Poporului:

- coordonează activitatea instituŃiei Avocatul Poporului;

- primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin încălcarea drepturilor sau libertăŃilor cetăŃeneşti de către autorităŃile administraŃiei publice şi decide asupra acestor cereri;

- urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere autorităŃilor sau funcŃionarilor administraŃiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti, repunerea în drepturi a petiŃionarului şi repararea pagubelor;

- formulează puncte de vedere, la cererea CurŃii ConstituŃionale;



- poate sesiza Curtea ConstituŃională cu privire la neconstituŃionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora;

- poate sesiza direct Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a legilor şi ordonanŃelor;

- reprezintă instituŃia Avocatul Poporului în faŃa Camerei DeputaŃilor, a Senatului şi a celorlalte autorităŃi publice, precum şi în relaŃiile cu persoanele fizice sau juridice;

- prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora.

2.3.3 ORGANIZARE/FUNCłIONARE Avocatul Poporului este o instituŃie publică autonomă şi independentă faŃă de orice altă autoritate publică. InstituŃia este condusă de către Avocatul Poporului. FuncŃia de Avocat al Poporului este asimilată cu funcŃia de ministru (Legea 383/2007).

ConstituŃia României spune că Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani (art. 58, alin. 1) în şedinŃa comună a celor două Camere ale Parlamentului României (art. 65, lit. i). Birourile permanente ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului fac propunerile de candidaŃi la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului României. Potrivit art. 6, alin. 2 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, republicat 2004 şi consolidată, persoana numită poate fi „orice cetăŃean român care îndeplineşte condiŃiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea ConstituŃională” [sublinierea noastră], cu toate că pe website-ul instituŃiei este menŃionat că aceasta este numită „din rândul personalităŃilor vieŃii publice care îndeplinesc condiŃiile de numire prevăzute pentru judecătorii de la Curtea ConstituŃională” [sublinierea noastră] (www.avp.ro).

Persoana care ocupă funcŃia de Avocatul Poporului şi adjuncŃii săi nu pot îndeplini nicio altă funcŃie publică sau privată, excepŃie făcând funcŃiile didactice din învăŃământul superior (art. 58, alin. 2). În condiŃiile în care instituŃia Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor în raporturile sale cu autorităŃile publică (Legea 35/1997), articolul 59, alin. 2 din ConstituŃia României conŃine o prevedere utilă pentru buna derulare a activităŃii instituŃiei şi anume că autorităŃile publice sunt obligate să asigure sprijinul necesar Avocatului Poporului pentru exercitarea atribuŃiilor sale (art. 59, alin. 2). Acestea trebuie să comunice, să pună la dispoziŃia Avocatului Poporului, informaŃiile, documentele sau actele pe care le deŃin legate de cererile adresate Avocatului Poporului.

Trebuie menŃionat că Avocatul Poporului răspunde doar în faŃa Parlamentului României şi prezintă Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte anual sau la cererea membrilor acestora (art. 60 din ConstituŃia României). Aceste rapoarte sunt publice şi pot fi consultate



pe website-ul instituŃiei Avocatul Poporului, www.avp.ro. Rapoartele conŃin informaŃii cu privire la activitatea instituŃiei Avocatul Poporului şi pot include recomandări privind modificarea legislaŃiei sau alte măsuri menite să protejeze drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.

Avocatul Poporului este asistat de adjuncŃi. FuncŃia de adjunct al Avocatului Poporului este asimilată cu funcŃia de secretar de stat (Legea 383/2007). AdjuncŃii Avocatul Poporului sunt numiŃi de către birourile permanente ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului la propunerea Avocatului Poporului, cu avizul comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului. Aceştia sunt specializaŃi pe anumite domenii de activitate, astfel:

1. drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaŃi şi femei, culte religioase şi minorităŃi naŃionale,

2. drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap,

3. armată, justiŃie, poliŃie, penitenciare,

4. proprietate, muncă, protecŃie socială, impozite şi taxe.

Avocatul Poporului are birouri teritoriale care îşi desfăşoară activitatea pe raza teritorială de competenŃă a curŃilor de apel.

În cadrul instituŃiei funcŃionează Consiliul Consultativ compus din Avocatul Poporului, adjuncŃii şi consilierii săi, secretarul general şi alte persoane desemnate de Avocatul Poporului. Acesta se întruneşte o dată pe lună sau ori de câte ori se consideră necesar (Regulamentul din 2002 de organizare şi funcŃionare a instituŃiei Avocatul Poporului).

Studiu de caz Domeniul drepturilor copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap

Potrivit Raportului de activitate al instituŃiei Avocatul Poporului aferent anului 2007, către aceasta au fost trimis 1189 petiŃii referitoare la domeniul drepturilor copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap, „reprezentând 17,2% din totalul petiŃiilor înregistrate” (Raport de activitate..., 2008, p. 24). În urma acŃiunilor instituŃiei Avocatul Poporului în domeniul drepturilor copilului, familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap, au fost clarificate 31,88% din petiŃiile trimise, iar 66,75% au fost soluŃionate în favoarea petenŃilor.

În 2007, activitatea privind copiii, tinerii şi familia a constat în „autosesizări, anchete, emiterea de recomandări, clarificarea petiŃiilor primite de la petenŃi, colaborări şi întâlniri cu persoane juridice române şi străine în vederea promovării şi protecŃiei drepturilor copilului, mediatizarea drepturilor copilului” (Raport de activitate..., 2008, p. 24).



Dosar nr. 61/2007

Avocatul Poporului a fost sesizat de „Elisabeta (nume fictiv)” în legătură cu faptul că aceasta „s-a adresat DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Maramureş, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în octombrie şi noiembrie 2006, solicitând plasamentul copilului Alexandra (nume fictiv), dar nu a primit răspuns”.

Avocatul Poporului a analizat cazul în contextul încălcării dreptului privind protecŃia copiilor şi a tinerilor şi a dreptului de petiŃionare, prevăzute de art. 49 şi art. 51 din ConstituŃia României şi a sesizat DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Maramureş. În urma acŃiunii instituŃiei Avocatul Poporului, cererea a fost soluŃionată favorabil, respectiv DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Maramureş a răspuns la petiŃie, „informând că, după primirea dosarului copilului Alexandra (nume fictiv), a făcut demersuri pentru rezolvarea cazului (a emis adresă către Primăria comunei Remeti, judeŃul Maramureş, unde are domiciliul mama copilului, pentru întocmirea anchetei sociale şi a planului de servicii)”.

Sursa: Raport de activitate pentru anul 2007, Avocatul Poporului, Bucureşti, 2008, p. 27.

Material realizat de Oana BăluŃă.

BIBLIOGRAFIE

Studii

Raport de activitate pentru anul 2007, Avocatul Poporului, Bucureşti, 2008.

LegislaŃie


Legea 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 383/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 900/28 decembrie 2007.

Regulament din 17 aprilie 2002 de organizare şi funcŃionare a instituŃiei Avocatul Poporului – Republicare.




www.avp.ro, site-ul oficial al instituŃiei Avocatul Poporului.



1. InstituŃia Avocatul Poporului a fost înfiinŃată şi a început să funcŃioneze în anul:

a) 1997;

b) 2001;

c) 1991.

2. Avocatul Poporului are printre atribuŃii:

a) apărarea în instanŃă a cetăŃenilor ale căror drepturi şi libertăŃi au fost încălcate;

b) sesizarea CurŃii ConstituŃionale privind excepŃia de neconstituŃionalitate a legilor şi ordonanŃelor;

c) apărarea deputaŃilor şi a senatorilor în relaŃia cu preşedintele Ńării.

3. AdjuncŃii Avocatul Poporului:

a) sunt selectaŃi prin concurs de către preşedinŃii celor două Comisii juridice din Parlamentul României;

b) sunt numiŃi de Avocatul Poporului;

c) sunt numiŃi de către birourile permanente ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului la propunerea Avocatului Poporului.

2. 4 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 2


1. În raport cu autorităŃile publice, instituŃia Avocatul Poporului este:

a) subordonată CurŃii ConstituŃionale;

b) o instituŃie publică autonomă şi independentă faŃă de orice altă autoritate publică;



c) similară CurŃii de JustiŃie.

2. Principiul supremaŃiei ConstituŃiei are în vedere:

a) elaborarea tuturor actelor normative în acord cu legea fundamentală;

b) elaborarea actelor normative inferioare în acord cu actele normative superioare;

c) elaborarea actelor normative din punctul de vedere al forŃei juridice.

3. Curtea ConstituŃională:

a) face parte din sistemul organelor judecătoreşti;

b) este o autoritate cu atribuŃii jurisdicŃionale independentă de celelalte autorităŃi ale statului;

c) face parte din cele trei puteri ale statului.

4. În România, reprezentarea intereselor generale ale societăŃii este asigurată de:

a) instanŃele judecătoreşti;

b) Ministerul Public;

c) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

5. Aplicarea principiului analogiei în activitatea de judecată este interzisă:

a) în dreptul civil;

b) în dreptul penal;

c) în orice materie de drept.

Răspunsuri şi comentarii la Testul de autoevaluare

1. b, 2. a, 3. b, 4. b, 5. b.



Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar pentru parcurgerea în continuare a tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou tutoratul 2.




CUPRINS

3.1 AutorităŃile locale 3.1.1 Primăria

3.1.2 Consiliul judeŃean

3.1.3 Prefectura

3.2 Consiliul NaŃional al Audiovizualului 3.2.1 AtribuŃii ale CNA

3.2.2 CNA şi mass-media din România

3.3 Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii 3.3.1 InfiinŃarea C.N.S.A.S.

3.3.2 Principalele atribuŃii ale C.N.S.A.S.

3.3.3 Activitatea C.N.S.A.S.




• prezentaŃi modul în care funcŃionează instituŃiile autorităŃii locale din România.

• explicaŃi principalele atribuŃii ale CNA si CNSAS.

• argumentaŃi faptul că CNA reprezintă un factor important în funcŃionarea corectă şi echitabilă a mass-media din România.

• arătaŃi modul în care CNSAS-ul contribuie la dezvoltarea societăŃii democratice din România.

• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la instituŃiile menŃionate.




3.1 AUTORITĂłILE LOCALE

Din punct de vedere administrativ-teritorial, România are în componenŃă comune (alcătuite dintr-un sat sau din mai multe sate), oraşe şi judeŃe. Comunele şi oraşele sunt conduse de un primar şi de consiliul local, iar judeŃele de consiliul judeŃean şi de preşedintele consiliului judeŃean. Pentru Bucureşti, în afară de primăriile celor şase sectoare, există Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul General.

ToŃi cetăŃenii cu drept de vot, cu domiciliul în aceste unităŃi administrativ-teritoriale, pot vota pentru primar, pentru consilierii locali, pentru preşedintele consiliului judeŃean şi pentru consilierii judeŃeni. Votul este universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiŃiile Legii 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale (www.cdep.ro). Mandatele aleşilor locali durează 4 ani. ReprezentanŃii locali trebuie să aibă domiciliul în localitatea respectivă sau în judeŃul respectiv.

Prefectul este reprezentantul în teritoriu al Guvernului României. El nu este ales prin vot, ci este numit de către Guvern.

Aparatul administrativ al primăriei, al consiliului judeŃean şi al prefecturii este format din funcŃionari publici. Din 2006, şi prefectul este un înalt funcŃionar public, el neputând face parte dintr-un partid politic. Primarii, consilierii locali şi judeŃeni şi preşedintele consiliului judeŃean sunt însă oameni politici şi pot candida la alegerile locale din partea unul partid politic sau ca independenŃi.

Conform legii 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici, „funcŃionarul public este persoana numită […] într-o funcŃie publică. Persoana căreia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei îşi păstrează calitatea de funcŃionar public, continuând să facă parte din corpul de rezervă al funcŃionarilor publici”. FuncŃionarii publici sunt angajaŃi ai autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală (inclusiv structurile de specialitate din Parlament, AdministraŃia PrezidenŃială, serviciile diplomatice şi consulare, autoritatea vamală, poliŃia). Nu toŃi bugetarii sunt funcŃionari publici. De exemplu, nu sunt funcŃionari publici angajaŃii din serviciile administrative şi de secretariat, cadrele didactice, magistraŃii sau persoanele numite sau alese în funcŃii de demnitate publică.

Deoarece funcŃionarii publici au, printre atribuŃii, punerea în aplicare a legislaŃiei în vigoare şi reprezentarea intereselor autorităŃii sau instituŃiei publice în raporturile acesteia cu persoane sau cu alte organizaŃii (Legea 188/1999, www.cdep.ro), ei nu au voie „să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alŃii, în considerarea funcŃiei lor publice, daruri sau alte avantaje”. De aceea, la numirea într-o funcŃie publică, în fiecare an şi la încetarea contractului de muncă, funcŃionarii publici trebuie să prezinte o declaraŃie de avere.



Şi oamenii politici aleşi într-o funcŃie publică trebuie să facă publice, la începutul mandatului, la finalul mandatului şi anual, declaraŃii de avere şi declaraŃii de interese. Corectitudinea acestor declaraŃii este verificată de AgenŃia NaŃională de Integritate. Falsul în declaraŃii este considerată o infracŃiune de către Codul Penal. Averile nejustificate, de peste 10.000 euro, pot fi confiscate, în funcŃie de hotărârea instanŃei. De asemenea, persoanei care are o avere nejustificată i se poate interzice exercitarea unei funcŃii sau demnităŃi publice, pe o perioadă de trei ani. Dacă un act juridic sau administrativ a fost încheiat într-o situaŃie de conflict de interese, acesta poate fi declarat nul (www.integritate.eu, Broşura ANI, accesat 26 iunie 2009).

Conflicte de interese Tipurile de conflicte de interese sunt identificate de lege, pentru fiecare categorie de bugetari. De exemplu, Legea 215/2001, a administraŃiei publice locale, arată că funcŃia de consilier este incompatibilă cu:

a) funcŃia de prefect şi de subprefect;

b) calitatea de funcŃionar public;

c) calitatea de angajat în cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din judeŃul respectiv;

d) funcŃia de manager sau membru în consiliul de administraŃie al regiilor autonome ori de conducător al societăŃilor comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau de consiliile judeŃene;

e) calitatea de primar;

f) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi cele asimilate acestora.

În plus, dacă în cadrul unui consiliu local se deliberează şi se votează în legătură cu o hotărâre care ar putea afecta interesele financiare ale unui consilier sau ale rudelor sale, până la gradul IV (o licitaŃie pentru construcŃia unei clădiri, de exemplu, când o rudă are o firmă de construcŃii implicată în licitaŃia respectivă), consilierul respectiv este în conflict de interese. De aceea, legea 215/2001 spune că nu poate participa la deliberări şi la vot, altfel hotărârea poate fi declarată nulă.

În cazul primarilor şi al viceprimarilor, la aceste incompatibilităŃi se adaugă:

a) orice funcŃie de conducere din cadrul societăŃilor comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acŃionar majoritar ori din cadrul societăŃilor naŃionale, companiilor naŃionale sau regiilor autonome;

b) orice alte activităŃi sau funcŃii publice, cu excepŃia funcŃiilor didactice şi a funcŃiilor din cadrul unor fundaŃii ori organizaŃii neguvernamentale.



CetăŃenii pot urmări modul în care sunt luate deciziile consiliului local şi judeŃean. Ordinea de zi a şedinŃelor este publică. ŞedinŃele sunt publice, mai puŃin în cazul şedinŃelor consiliului local cu uşile închise, dacă acest lucru a fost decis de consilieri cu majoritate de voturi. În chestiuni de importanŃă foarte mare pentru comună sau pentru oraş, primarul poate propune consultarea cetăŃenilor prin referendum (Legea 215/2001).

Comunele, oraşele şi judeŃele se bucură de autonomie locală, înŃeleasă ca „dreptul şi capacitatea efectivă a autorităŃilor administraŃiei publice locale de a soluŃiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă, treburile publice” (Legea 215/2001, www.cdep.ro). Autonomia locală este exclusiv administrativă şi financiară, drept urmare „autorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, să elaboreze şi să aprobe bugetele de venituri şi cheltuieli ale comunelor, oraşelor şi judeŃelor” (Legea 215/2001, www.cdep.ro). Există numeroase exemple de impozite şi taxe locale: taxa de barieră în staŃiunea Mamaia; taxele de tranzit şi de ecologizare, menŃinute de primarul oraşului Giurgiu, pentru cei care treceau graniŃa cu Bulgaria, chiar şi după aderarea la Uniunea Europeană (în 2007); impozitele pentru iahturi şi taxele pentru păşunat, pentru oile tinere şi sterpe, în municipiul Suceava.

Sursele de venit ale bugetelor locale (judeŃene, orăşeneşti sau comunale) sunt, potrivit Legii 273/2006 privind finanŃele publice locale:

„a) venituri proprii formate din: impozite, taxe, contribuŃii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;

b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

c) subvenŃii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;

d) donaŃii şi sponsorizări (cu destinaŃie prestabilită)”.

Iată, de exemplu, cum se împarte impozitul pe venit: „Din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităŃi administrativ-teritoriale, se alocă lunar […] o cotă de 47% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite, o cotă de 13% la bugetul local al judeŃului şi o cotă de 22% într-un cont distinct, deschis pe seama direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene, la trezoreria municipiului reşedinŃă de judeŃ pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeŃului” (Legea 273/2006). De aceea, comunele, oraşele şi judeŃele sunt bogate dacă pe teritoriul lor există companii care au o activitate economică intensă şi profitabilă. În plus, comunele, oraşele şi judeŃele pot face împrumuturi pentru proiecte de importanŃă locală şi pot accesa fonduri de la Uniunea Europeană, pentru proiecte de dezvoltare locală.

Modul în care au fost folosite bugetele locale este verificat de către Curtea de Conturi. În cadrul CurŃii de Conturi funcŃionează judecători financiari, iar pe lângă Curtea de Conturi funcŃionează procurori financiari. Astfel, Curtea de Conturi poate hotărî plata unor despăgubiri



civile pentru pagube cauzate şi plata unor amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către cei care gestionează incorect finanŃele publice (Legea 94/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi).

Comunele, oraşele şi judeŃele au bunuri în domeniul public sau privat al unităŃii administrative respective, de interes local sau judeŃean (de la drumuri la clădiri de şcoală). Aceste bunuri pot fi date în administrare regiilor autonome şi instituŃiilor publice, pot fi concesionate sau închiriate, în funcŃie de hotărârile consiliilor locale sau judeŃene. A concesiona înseamnă a acorda un drept de exploatare a unui bun public, pe o durată limitată. Bunurile din domeniul privat al comunelor, oraşelor şi judeŃelor pot fi cumpărate sau vândute.

Legea arată că vânzarea, concesionarea şi închirierea se face numai prin licitaŃie publică. La fel, numai prin licitaŃie publică se achiziŃionează lucrările de construcŃie şi reparaŃie de interes public, pe baza unor documentaŃii tehnice şi economice care au primit acordul sau avizul consilierilor locali sau judeŃeni, după cum arată Legea AdministraŃiei Publice Locale 215/2001. De exemplu, membrii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nu au aprobat, la începutul anului 2009, proiectul Primarului General Sorin Oprescu de construire a unor parcări, deoarece un loc de parcare avea un preŃ estimat la 32.000 euro. „Cum să construieşti un metru pătrat de parcare pe structură metalică uşoară cu 1.300 de euro, când un metru pătrat de apartament costă 1.500 de euro? Este exagerat preŃul, de aceea am votat negativ acest proiect de hotărâre“, a explicat pentru Cotidianul unul dintre consilieri (Etves, 2009).

3.1.1 PRIMĂRIA Conform legii, consiliile locale sunt autorităŃi deliberative, iar primarii, autorităŃi executive. Prin urmare, primarul este responsabil pentru punerea în aplicare a deciziilor luate de către consilierii locali, reprezentanŃi ai cetăŃenilor.

Consiliul local şi primarul au un aparat propriu, format din funcŃionari publici şi personal auxiliar care poate rămâne în primărie de la un mandat la altul.

Consiliul local are atribuŃii în următoarele domenii (Legea 215/2001):

avizează sau aprobă studii, prognoze şi programe:

- de dezvoltare economico-socială;

- de amenajare a teritoriului şi urbanism;

- de participare la programe de dezvoltare judeŃeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră.

- aprobă bugetul local şi împrumuturile;

- stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale;



- administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;

- înfiinŃează instituŃii publice, societăŃi comerciale şi servicii publice de interes local; urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora;

- hotărăşte asupra înfiinŃării şi reorganizării regiilor autonome de interes local (cum ar fi reŃeaua de transport în comun);

- aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acŃiuni de apărare împotriva inundaŃiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase;

- stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparŃinând căilor de comunicaŃii de interes local;

- asigură, potrivit competenŃelor sale, condiŃiile materiale şi financiare necesare pentru buna funcŃionare a instituŃiilor şi serviciilor publice de educaŃie, sănătate, cultură, tineret şi sport;

- asigură, potrivit competenŃelor sale, condiŃiile materiale şi financiare necesare pentru apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor şi protecŃia civilă;

- hotărăşte, în localităŃile cu medici sau cu personal sanitar în număr insuficient, acordarea de stimulente în natură şi în bani, precum şi de alte facilităŃi, potrivit legii, în scopul asigurării serviciilor medicale pentru populaŃie; asemenea facilităŃi pot fi acordate şi personalului didactic;

- contribuie la organizarea de activităŃi ştiinŃifice, culturale, artistice, sportive şi de agrement;

- hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor publici, a poliŃiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaŃiunilor de protecŃie civilă, în condiŃiile legii, şi propune măsuri de îmbunătăŃire a activităŃii acestora;

- acŃionează pentru protecŃia şi refacerea mediului înconjurător;

- contribuie la protecŃia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaŃiilor naturale;

- contribuie la realizarea măsurilor de protecŃie şi asistenŃă socială; asigură protecŃia drepturilor copilului; aprobă criteriile pentru repartizarea locuinŃelor sociale; înfiinŃează şi asigură funcŃionarea unor instituŃii de binefacere de interes local;

- înfiinŃează şi organizează târguri, pieŃe, oboare, locuri şi parcuri de distracŃie;

- sprijină activitatea cultelor religioase;

- asigură libertatea comerŃului şi încurajează libera iniŃiativă.



Consiliul local alege din rândul membrilor săi viceprimarul, respectiv viceprimarii.

Primarul reprezintă comuna sau oraşul. El are ca semn distinctiv o eşarfă în culorile drapelului naŃional al României pe care trebuie să o poarte la solemnităŃi, recepŃii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor.

Primarul are, conform legii, printre îndatoriri:

- asigurarea aducerii la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaŃia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;

- prezentarea, în faŃa consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, a unor informări privind starea economică şi socială a comunei sau a oraşului, precum şi a unor informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;

- întocmirea proiectul bugetului local (care trebuie aprobat de consiliu);

- adoptarea de măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităŃilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor (extinderea unei boli contagioase la animale), împreună cu organele specializate ale statului; aceste măsuri sunt obligatorii pentru populaŃie, pentru agenŃii economici şi pentru instituŃiile publice;

asigurarea ordinii publice şi a liniştii locuitorilor, prin intermediul poliŃiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi al unităŃilor de protecŃie civilă care au obligaŃia să răspundă solicitărilor sale; primarul supraveghează însă numai activitatea gardienilor publici;

- adoptarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale;

- adoptarea de măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaŃiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea şi liniştea publică;

- administrarea serviciilor publice locale (inclusiv a celor legate de asistenŃă şi ajutor social);

- îndeplinirea funcŃiei de ofiŃer de stare civilă (legată de căsătorii);

- atribuŃiuni legate de modul în care arată o comună sau un oraş: ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităŃii şi îl supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi de detaliu;

- organizarea evidenŃei lucrărilor de construcŃii din localitate;

- adoptarea de măsuri pentru controlul depozitării deşeurilor menajere, industriale sau de orice fel.

Un primar poate fi demis în urma organizării unui referendum, la nivel local. Cel puŃin 25% dintre locuitorii cu drept de vot pot cere prefectului



organizarea unui referendum, dacă ei consideră că primarul nu urmăreşte interesele comunităŃii locale sau nu îşi duce la îndeplinire sarcinile de primar.

LocalităŃile rurale Dotările minime obligatorii pentru satele reşedinŃă de comună, în scopul deservirii întregii comune:

- sediu de primărie;

- grădiniŃă, şcoală primară şi gimnazială;

- dispensar medical, farmacie sau punct farmaceutic;

- poştă, servicii telefonice;

- sediu de poliŃie şi de jandarmerie;

- cămin cultural cu bibliotecă;

- magazin general, spaŃii pentru servicii;

- teren de sport amenajat;

- parohie;

- cimitir;

- staŃie/haltă C.F. sau staŃie de transport auto;

- dispensar veterinar;

- sediu al serviciului de pompieri;

- puncte locale pentru depozitarea controlată a deşeurilor;

- alimentare cu apă prin cişmele stradale.

Sursa: Legea 351/2001, www.cdep.ro.

3.1.2 CONSILIUL JUDEłEAN După cum precizează Legea AdministraŃiei Publice Locale 215/2001, consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice locale care coordonează activităŃile consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean. Doi vicepreşedinŃi sunt aleşi din rândul consilierilor, dar preşedintele este ales în mod direct, de către locuitorii judeŃului.

Consiliul judeŃean are, printre altele, atribuŃii legate de următoarele domenii:

- dezvoltarea economico-socială a judeŃului sau a unor zone din cuprinsul acestuia (pe baza propunerilor de la consiliile locale);

- bugetul propriu al judeŃului şi împrumuturile; impozite şi taxe, precum şi taxe speciale;



- repartizarea către comune, oraşe şi municipii a unor venituri de la bugetului de stat sau din alte surse; colaborarea cu consiliile locale;

- domeniul public şi domeniul privat al judeŃului;

- instituŃii publice şi servicii publice de interes judeŃean;

- regiilor autonome de interes judeŃean;

- organizarea şi amenajarea teritoriului judeŃului, precum şi dezvoltarea urbanistică generală a judeŃului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale componente;

- drumuri, poduri şi întreaga infrastructură aparŃinând căilor de comunicaŃii de interes judeŃean;

- instituŃii de cultură, instituŃii şi servicii publice de educaŃie, ocrotire socială şi asistenŃă socială, servicii publice de transport de sub autoritatea sa;

- instituŃii sociale şi culturale, precum şi pentru protecŃia drepturilor copilului;

- refacerea şi protecŃia mediului înconjurător;

- Corpul gardienilor publici.

De exemplu, Consiliul JudeŃean ConstanŃa are următoarele instituŃiile publice de interes local (www.cjc.ro, accesat 13 august 2009): Muzeul de Istorie NaŃională şi Arheologie ConstanŃa, Muzeul de Artă ConstanŃa, Complexul Muzeal de ŞtiinŃe ale Naturii ConstanŃa, Teatrul NaŃional de Opera şi Balet „Oleg Danovski” ConstanŃa, Teatrul de Stat ConstanŃa, Teatrul de Copii şi Tineret ConstanŃa, Biblioteca JudeŃeană „Ioan N. Roman” ConstanŃa, Centrul JudeŃean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii TradiŃionale ConstanŃa, Universitatea Populară ConstanŃa, Şcoala Populară de Arte şi Meserii ConstanŃa, DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului ConstanŃa, DirecŃia Publică JudeŃeană de EvidenŃă a Persoanelor ConstanŃa, Şcoala Specială nr. 1 ConstanŃa, Şcoala Specială nr. 2 ConstanŃa, Centrul Şcolar pentru EducaŃie Incluzivă „Albatros” ConstanŃa, Centrul JudeŃean de Resurse şi AsistenŃă EducaŃională, Şcoala Sanatorială Mangalia, Şcoala Sanatorială Techirghiol, Unitatea Medico-Socială Agigea, Centrul Militar Zonal ConstanŃa, Inspectoratul pentru SituaŃii de UrgenŃă Dobrogea, Oficiul de Mobilizare a Economiei şi Pregătirea Teritoriului pentru Apărare al JudeŃului ConstanŃa, Regia Autonomă JudeŃeană de Apă ConstanŃa (apă potabilă şi canalizare), Regia Autonomă JudeŃeană de Drumuri şi Poduri ConstanŃa şi S.C. Domeniul Public şi Privat JudeŃean S.R.L.

Preşedintele consiliului judeŃean are, printre alte atribuŃii: asigurarea aducerii la îndeplinire a hotărârilor consiliului judeŃean; coordonarea şi controlarea activităŃii instituŃiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea consiliului judeŃean.



3.1.3 PREFECTURA Fiecare judeŃ al României, alături de municipiul Bucureşti, are câte un prefect numit de Guvern. După cum arată Legea 215/2001, „prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităŃile administrativ-teritoriale”.

Între prefecŃi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeŃene şi preşedinŃii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare, explică legea 340/2004 privind instituŃia prefectului (www.cdep.ro). Dacă prefectul consideră că primarul sau preşedintele consiliului judeŃean, consiliul local sau consiliul judeŃean au emis acte sau prevederi ilegale, el le poate ataca în instanŃă. Actul atacat este suspendat de drept (Legea 215/2001). De aceea, poziŃia de prefect este considerată o poziŃie-cheie, iar până în 2004, când legislaŃia a fost schimbată, prefectul era numit de Guvern, pe criterii politice. Perioada de tranziŃie, în care prefecŃii au fost nevoiŃi să decidă dacă îşi continuă cariera politică sau cea de prefect, a durat până pe 1 ianuarie 2006, când 39 de prefecŃi au renunŃat la cariera politică, au trecut de un examen şi au fost renumiŃi de către Guvern pe posturile deŃinute deja („Guvernul a numit…”, 2005; „PrefecŃi apolitici”, 2006).

Acum, prefectul este un înalt funcŃionar public cu studii superioare juridice sau administrative sau care a exercitat cel puŃin un mandat complet de parlamentar (Legea 340/2004). Şi subprefectul trebuie să aibă studii superioare.

FuncŃia de prefect sau de subprefect este incompatibilă cu cea de deputat sau senator, consilier local sau judeŃean, cu o funcŃie de reprezentare profesională, o altă funcŃie publică sau o funcŃie ori o activitate profesională remunerată în cadrul regiilor autonome, precum şi al societăŃilor comerciale cu capital de stat sau privat.

În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuŃii principale (Legea 340/2004, Art. 19):

„a) asigură, la nivelul judeŃului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea ConstituŃiei, a legilor, a ordonanŃelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;

b) acŃionează pentru realizarea în judeŃ, respectiv în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenŃele şi atribuŃiile ce îi revin, potrivit legii;

c) acŃionează pentru menŃinerea climatului de pace socială şi a unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituŃionale şi sociale, acordând o atenŃie constantă prevenirii tensiunilor sociale;

d) colaborează cu autorităŃile administraŃiei publice locale pentru determinarea priorităŃilor de dezvoltare teritorială;



e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeŃean, ale consiliului local sau ale primarului;

f) asigură, împreună cu autorităŃile şi organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în condiŃiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire şi intervenŃie pentru situaŃii de urgenŃă;

g) dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeŃean pentru situaŃii de urgenŃă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte în acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaŃie;

h) utilizează, în calitate de şef al protecŃiei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenŃie în situaŃii de criză, în scopul desfăşurării în bune condiŃii a acestei activităŃi;

i) dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracŃiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranŃei cetăŃenilor, prin organele legal abilitate;

j) asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;

k) dispune măsuri de aplicare a politicilor naŃionale hotărâte de Guvern şi a politicilor de integrare europeană;

l) hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituŃii similare din Ńară şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;

m) asigură folosirea, în condiŃiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetăŃenii aparŃinând minorităŃilor naŃionale şi serviciile publice deconcentrate în unităŃile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste 20%.”


BIBLIOGRAFIE

Articole de presă

***, 4 ianuarie 2006, PrefecŃi apolitici, www.realitatea.net.

Etves, Antoaneta, 15 februarie 2009, „Primarul Oprescu, victima propriilor megalomanii”, Cotidianul, www.cotidianul.ro.

Comunicate de presă



Guvernul României – Biroul de Presă, 23 decembrie 2005, „Guvernul a numit în funcŃie, începând cu 1 ianuarie 2006, 39 de prefecŃi care au…”, www.gov.ro.

LegislaŃie

Legea 94/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi.

Legea 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici.

Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naŃional.

Legea 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale.

Legea 340/2004 privind instituŃia prefectului.

Legea 273/ 2006 privind finanŃele publice locale.


www.cdep.ro, site-ul oficial al Camerei DeputaŃilor, Repertoriu legislativ.

www.cjc.ro, site-ul oficial al Consiliului JudeŃean ConstanŃa.

www.integritate.eu, site-ul oficial al AgenŃiei NaŃionale pentru Integritate.



1. FuncŃia de primar este incompatibilă cu:

a) funcŃia de prefect şi de subprefect;

b) calitatea de funcŃionar public;

c) funcŃia de manager sau membru în consiliul de administraŃie al regiilor autonome;

d) cadru didactic.

2. Vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor comunelor şi oraşelor:

a) se face prin licitaŃie publică;

b) se face cu acordul consiliilor locale;

c) nu este posibilă, potrivit legii.



3. Orice comună trebuie să aibă:

a) dispensar medical, farmacie sau punct farmaceutic;

b) sediu de poliŃie şi de jandarmerie;

c) cămin cultural cu bibliotecă;

d) teren de sport amenajat;

e) parohie;

f) dispensar veterinar;

g) sediu al serviciului de pompieri;

h) puncte locale pentru depozitarea controlată a deşeurilor;

i) alimentare cu apă.

3. 2 CONSILIUL NAłIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

La nivel european, regulile care vizează sectorul audiovizual sunt guvernate de principiul pieŃei libere. Directiva „Televiziunea fără frontiere”, adoptată de către Consiliul European în 1989, amendată în 1997 şi revizuită în 2007, sub forma Directivei pentru Serviciile Media Audiovizuale, are ca scop adoptarea la nivel european a unui set minim de reguli comune de funcŃionare pentru toate televiziunile şi radiourile europene. Această directivă se aplică tuturor companiilor de radio şi de televiziune, indiferent de modalitatea de transmitere a semnalului (terestru, prin satelit sau prin cablu) şi de statut (public sau privat). Directiva pentru Serviciile Media Audiovizuale se referă la păstrarea diversităŃii culturale, la protejarea copiilor şi a consumatorilor, la menŃinerea pluralismului în ceea ce priveşte oferta de media, la combaterea urii rasiale şi religioase şi la garantarea independenŃei instituŃiilor naŃionale de reglementare (ec.europa.eu/avpolicy, accesat 29 iunie 2009).

România a deschis capitolul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, denumit „Cultura şi politica audiovizuală”, în octombrie 2000, şi l-a închis în mod provizoriu în decembrie 2002. România a adoptat întregul acquis communautaire în vigoare în decembrie 2000, adică a tradus şi a adoptat legislaŃia relevantă pe domeniul cultură şi audiovizual. Nu a cerut nici o derogare şi nici o perioadă de tranziŃie, deoarece autorităŃile române intenŃionau să implementeze acquis-ul imediat după aderarea la UE. Înainte de momentul aderării, România nu a putut respecta cotele minime de producŃii europene care ar fi trebuit transmise în mod obligatoriu de către posturile din audiovizual,



din cauza unor înŃelegeri cu OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (IMCA, 2004). Această înŃelegere garanta o piaŃă deschisă pentru producŃiile audiovizuale de oriunde din lume, cu efecte benefice mai ales din punctul de vedere al producătorilor din Statele Unite ale Americii şi din America de Sud. După momentul aderării, România a putut pune în aplicare Decizia 258/ 2003, adoptată de Consiliul NaŃional al Audiovizualului - CNA în legătură cu distribuŃia produselor culturale europene. Decizia arată că timpul destinat produselor culturale europene ar trebui să depăşească 50% din timpul de emisie, cu excepŃia ştirilor, a sportului, a jocurilor, a publicităŃii, a teletextului şi a teleshopping-ului.

1992 – Prima reglementare a audiovizualului românesc Consiliul NaŃional al Audiovizualului a apărut însă cu opt ani înainte de adoptarea de către România a legislaŃiei europene. În 1992, Parlamentul României a votat o legislaŃie care avea ca scop reglementarea zonei audiovizualului şi înfiinŃarea Consiliului. Înainte de 1992 au fost lansate mai multe posturi de radio şi mai multe televiziuni locale, printre care şi SOTI, în Bucureşti, fără ca statul să le poată reglementa din punct de vedere al conŃinutului. După apariŃia CNA, posturile de radio şi de televiziune funcŃionează pe baza licenŃei acordate de către Consiliul NaŃional al Audiovizualului, licenŃă care poate fi suprimată pentru încălcări repetate ale legii sau poate fi pierdută, în cazul în care postul nu mai emite. Unul dintre cazurile în care CNA a folosit dreptul de a suprima o licenŃă de emisie este cel al televiziunii OTV, în 2002, pentru incitare la ură la adresa minorităŃilor.

Prin ConstituŃie, organizaŃiile de presă pot fi finanŃate atât de stat, cât şi de persoane sau firme particulare, şi se supun pe de o parte reglementărilor care privesc organizaŃiile comerciale în general, iar pe de alta, regulilor care derivă din exercitarea libertăŃii de exprimare şi a libertăŃii de informare. Prin lege, arată ConstituŃia României, organizaŃiile de presă pot fi obligate să facă publică sursa finanŃării, fapt ce va fi impus din 2004, în cazul posturilor de radio şi televiziune, de către Consiliul NaŃional al Audiovizualului.

Fiecare Ńară europeană are un organism asemănător CNA, cu rolul de a acorda licenŃe pentru posturile de radio şi de televiziune şi de a veghea la respectarea legislaŃiei audiovizuale: Conseil supérieur de l’audiovisuel (FranŃa, 1989), AGCOM - Autorità per le garanzie nelle comunicazioni (Italia, 1997), Ofcom - Office of Communications (Marea Britanie, 2003).

CNA acordă licenŃe pentru o perioadă de 9 ani. LicenŃele de funcŃionare pot fi reînnoite pentru alŃi 9 ani, dacă postul de radio sau de televiziune a folosit licenŃa, respectând legislaŃia în vigoare.



3.2.1 ATRIBUłII ALE CNA CNA a fost înfiinŃat prin Legea 48/1992 ca o autoritate publică sub control parlamentar. O nouă legislaŃie, adoptată în 2002, a întărit statutul Consiliului, prin prelungirea mandatelor membrilor săi de la patru la şase ani, pentru a scădea gradul de dependenŃă al acestora de partidele politice. Consiliul este format din 11 membri numiŃi de către Parlament, la propunerea Senatului (3 membri), a Camerei DeputaŃilor (3 membri), a Preşedintelui României (2 membri) şi a Guvernului (3 membri).

Prin Legea Audiovizualului 504/2002 (www.cna.ro), Consiliul are următoarele responsabilităŃi:

- să stabilească condiŃiile, criteriile şi procedura pentru acordarea licenŃelor audiovizuale analogice şi digitale (pentru posturile radio şi TV);

- să stabilească procedura de acordare a autorizaŃiei de retransmisie (pentru firmele de retransmisie prin cablu şi satelit);

- să elibereze licenŃe audiovizuale analogice şi digitale şi autorizaŃii de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune şi televiziune şi să emită decizii de autorizare audiovizuală;

- să emită decizii cu caracter de norme de reglementare mai ales cu privire la:

a. asigurarea informării corecte a opiniei publice;

b. urmărirea exprimării corecte în limba română şi în limbile minorităŃilor naŃionale;

c. asigurarea echidistanŃei şi a pluralismului;

d. transmiterea informaŃiilor şi a comunicatelor oficiale ale autorităŃilor publice cu privire la calamităŃi naturale, starea de necesitate sau de urgenŃă, starea de asediu ori de conflict armat;

e. protecŃia minorilor;

f. apărarea demnităŃii umane şi a dreptului la propria imagine;

g. politici nediscriminatorii cu privire la rasă, sex, naŃionalitate, religie, convingeri politice şi orientări sexuale;

h. exercitarea dreptului la replică, rectificare şi alte măsuri echivalente;

i. comunicări comerciale audiovizuale, inclusiv publicitate, plasare de produse, publicitate electorală şi teleshopping;

j. sponsorizare;

k. principiile şi regulile de desfăşurare a campaniilor electorale şi a celor pentru referendum, în serviciile de programe audiovizuale;

l. responsabilităŃile culturale ale furnizorilor de servicii media audiovizuale;



să elaboreze instrucŃiuni şi să emită recomandări pentru desfăşurarea activităŃilor în domeniul comunicării audiovizuale;

La negocierile internaŃionale cu privire la domeniul audiovizual, Consiliul este consultat cu privire la poziŃia României şi îşi poate trimite reprezentanŃi la respectivele negocieri;

Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative prin care se reglementează activităŃi din domeniul audiovizual ori în legătură cu acesta, avizul Consiliului fiind obligatoriu;

Consiliul este autorizat să solicite şi să primească de la furnizorii şi distribuitorii de servicii de programe audiovizuale orice date, informaŃii şi documente care privesc îndeplinirea atribuŃiilor sale, având obligaŃia să păstreze confidenŃialitatea datelor care nu au caracter public.

În aceste scopuri, Consiliul are propria sa structură operaŃională, care include un serviciu de monitorizare la nivel naŃional. CNA acŃionează fie la sesizarea propriilor săi angajaŃi (din oficiu), fie la cererea unei autorităŃi publice, fie ca urmare a plângerii depuse de o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct prin încălcarea prevederilor Legii audiovizualului sau ca urmare a plângerii depuse de organizaŃii neguvernamentale specializate în protejarea drepturilor omului, a drepturilor femeii şi copilului. Prin urmare, CNA acŃionează după ce un mesaj a fost transmis, nu înainte: reglementează şi sancŃionează abaterea, nu cenzurează. SancŃiunile sunt, în funcŃie de gravitatea faptei şi de comportamentul anterior, de la o somaŃie publică de intrare în legalitate, la amendă şi chiar la retragerea licenŃei de funcŃionare.

În plus, în funcŃie de evoluŃia reglementărilor europene şi a pieŃei de media româneşti, CNA emite decizii, recomandări şi instrucŃiuni pentru reglementarea producătorilor şi difuzorilor de produse culturale audiovizuale din România.

CNA are printre atribuŃii asigurarea unei oferte de media echilibrate şi a unei pieŃe de media în care funcŃionează mai mulŃi actori, în beneficiul publicului. Drept urmare, din 2001 a fost înfiinŃată ARMA - AsociaŃia Română pentru Măsurarea AudienŃelor, pentru televiziuni. Pentru radio, există ARA – AsociaŃia pentru Radio AudienŃă. CNA are liber acces la aceste informaŃii, pentru a identifica apariŃia unor posturi cu poziŃie dominantă pe piaŃă (aşa cum indică Legea 504/2002).

3.2.2 CNA ŞI MASS-MEDIA DIN ROMÂNIA ExistenŃa CNA a avut, indiscutabil, un efect benefic asupra peisajului audiovizual din România. Plecând de la regulile legate de conŃinutul audiovizual valabile la nivel european, CNA a stabilit, a impus şi a explicat, de nenumărate ori, reglementări legate de informarea corectă a publicului, de protecŃia copiilor, de apărarea demnităŃii umane, de desfăşurarea unei campanii electorale. Efectele se simt la nivelul întregului sistem mass-media, care a evoluat, inclusiv din punct de vedere calitativ, în ultimele două decenii.



Astfel, au fost eliminate treptat din programele de ştiri imaginile şi numele victimelor unor infracŃiuni sau ale unor accidente, corpurile mutilate. Filmele şi programele de divertisment care conŃin scene de violenŃă, scene cu conotaŃii sexuale sau comportamente considerate periculoase pentru minori pot fi difuzate doar în anumite perioade ale zilei (Decizia 78/2002 privind protecŃia minorilor în cadrul serviciilor de programe). De asemenea, au fost eliminate treptat mesajele puternic discriminatorii. În timpul campaniilor electorale, televiziunile care transmit mesaje electorale trebuie să aloce timp de antenă tuturor candidaŃilor, permiŃând astfel publicului să ia o decizie de vot în cunoştinŃă de cauză.

În plus, existenŃa CNA a forŃat coagularea reprezentanŃilor industriilor comunicării în asociaŃii profesionale, care pot servi drept partener de discuŃie în ceea ce priveşte reglementarea şi autoreglementarea domeniului. Este vorba despre Consiliul Român pentru Publicitate – RAC sau despre AsociaŃia Română de ComunicaŃii Audiovizuale –ARCA.


BIBLIOGRAFIE

Studii

IMCA pour la Commission européenne – DG EAC, Roumanie – Monograph. Paysage audiovisuel et politiques publiques des pays candidats dans le secteur audiovisuel, Etude DG EAC / 59/ 02, Mars 2004.

LegislaŃie


Decizia CNA 78/2002 privind protecŃia minorilor în cadrul serviciilor de programe.

Decizia CNA 258/ 2003 privind difuzarea operelor audiovizuale europene.

Legea Audiovizualului 48/1992.

Legea Audiovizualului 504/2002.


ec.europa.eu, site-ul oficial al Comisiei Europene, Audiovisual and Media Policies.



www.cna.ro, site-ul oficial al Consiliului NaŃional al Audiovizualului.



1. Uniunea Europeană are o legislaŃie pentru audiovizual care protejează:

a) produsele culturale europene;

b) pluralitatea de voci pe piaŃa de media;

c) accesul tuturor producătorilor internaŃionali pe o piaŃă liberă.

2. Consiliul NaŃional al Audiovizualului a fost înfiinŃat prin lege în:

a) 1989;

b) 1992;

c) 1997;

d) 2003.

3.3 CONSILIUL NAłIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂłII

Instaurarea regimului comunist în România, după 23 august 1944, a presupus, printre altele, înfiinŃarea unei instituŃii de poliŃie politică prin care să se exercite un control total asupra populaŃiei şi care să garanteze stabilitatea statului. Securitatea, ca poliŃie politică (adică instituŃie represivă care deŃinea dreptul de a efectua anchete, de a instrumenta cazuri şi a aplica pedepse), a fost înfiinŃată printr-un decret din 1948, ea fiind „în mod explicit definită drept instituŃie a statului, menită să poarte o luptă a majorităŃii «democrat populare» împotriva «rămăşiŃelor burgheze», prin orice mijloace” (Raport final, 2007, p. 480). Până în acel moment, acŃiunile represive au fost întreprinse de vechile structuri poliŃieneşti, rămase în activitate şi după 1945 (Raport final, 2007, p. 481).



Mai întâi de toate, Securitatea a însemnat represiune. În primii ani ai comunismului au fost arestate zeci de mii de persoane considerate a fi „elemente duşmănoase” faŃă de regimul instaurat în România. Denumită în epocă, „braŃ înarmat al Partidului”, „tăiş al sabiei în lupta de clasă”, Securitatea i-a arestat, anchetat şi torturat pe toŃi cei care se împotriveau direct sau indirect regimului comunist. Tortura fizică (bătăi bestiale, înfometare, administrarea de şocuri electrice, izolarea în celule umede, întunecoase, cu şobolani etc.) era însoŃită de tortura morală (şantaj, ameninŃări, intimidări). OfiŃerii DirecŃiei Generale a SecurităŃii Poporului erau singurii competenŃi în „a instrumenta infracŃiunile ce primejduiesc regimul democratic şi securitatea poporului” (Raport final, 2007, p. 480 şi urm).

„Aparatul poliŃiei politice a avut un rol esenŃial de consolidare a comunismului, prin mijloace ale terorismului de stat. Principala sa atribuŃie a constat în inocularea şi administrarea sentimentului de frică, o componentă fundamentală în administrarea actului de poliŃie politică. Practic, acesta a fost rolul SecurităŃii în regimul comunist din România, iar evoluŃia aparatului său a fost circumscrisă acestui scop, în funcŃie de specificitatea contextului intern şi internaŃional în care acŃiona” (Oprea, 2002, p. 15).

InstituŃia SecurităŃii a avut de-a lungul timpul mai multe denumiri: DirecŃia Generală a SecurităŃii Poporului, Ministerul SecurităŃii Statului, DirecŃia Generală a SecurităŃii Statului, Consiliul SecurităŃii Statului, Departamentul SecurităŃii Statului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (ultima titulatură pe care o avea în decembrie 1989). Pe lângă administrarea sentimentului de frică în rândul populaŃiei, un alt rol al său a fost acela de a institui un control total asupra populaŃiei, exercitat prin constituirea, extinderea şi gestionarea unei reŃele informative alcătuită din colaboratori recrutaŃi din rândul tuturor structurilor socio-profesionale. DenumiŃi generic „informatori”, aceştia culegeau şi transmiteau informaŃii despre atitudinea cetăŃenilor faŃă de regimul comunist (Raport final, 2007, p. 505).

„Subsemnatul... mă angajez să sprijin în mod secret, organizat şi activ organele de securitate în activitatea pe care o desfăşoară pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracŃiunilor îndreptate împotriva securităŃii statului pentru combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste.” Aşa suna angajamentul pe care trebuiau să-l semneze colaboratorii SecurităŃii din perioada comunistă. Prin documentul respectiv, semnat cu numele real sau cu cel conspirativ, o persoană recrutată ca informator îşi dădea acordul să colaboreze cu organele poliŃiei politice din România (Albu, 2008, p. 62).

Cercetări recente au arătat că informatorii erau recrutaŃi prin şantaj, dar şi prin apelul la sentimentele patriotice. Şantajul presupunea existenŃa unor fapte în trecutul persoanei care o făceau vulnerabilă. O rudă fugită în străinătate, un părinte fost moşier, o situaŃie compromiŃătoare (de exemplu adulterul, homosexualitatea) puteau pune persoana în situaŃia



de a accepta să semneze un angajament de colaborare. Uneori, se apela la naivitatea individului, căruia i se cerea colaborarea sub un pretext de genul următor: împiedicarea unor acte de spionaj, de sabotaj economic, a atacurilor străine etc. Se invoca datoria cetăŃeanului de a-şi apăra Ńara (NagâŃ, 2004, pp. 133-134).

Tuturor acestor oameni li se cerea un lucru simplu în aparenŃă: „să înşire oral sau în scris câteva banalităŃi despre colegi, rude sau prieteni: ce probleme de familie au, cum şi cu cine se distrează, ce citesc, ce posturi de radio sau ce muzică ascultă, ce planuri de viitor îşi fac, cu cine sunt în conflict şi de ce... Aparent nimic grav sau care să nu fie cunoscut de toată lumea. Detaliile puteau merge până la meniul zilnic, preŃul coşniŃei lunare, cadourile primite din străinătate, titlul cărŃilor din bibliotecă sau numărul sticluŃelor de ojă din baie. [...] Urmărirea unei persoane, din motive pe care ofiŃerul nu le comunica niciodată colaboratorilor săi, semăna cu asamblarea unui puzzle: separat, piesele sunt mici şi nu spun mare lucru – laolaltă însă, compun un tablou general plin de semnificaŃii” (NagâŃ, 2004, p. 135).

Activitatea SecurităŃii nu se rezuma doar la recrutarea informatorilor şi la prelucrarea informaŃiilor obŃinute de acestea. În cadrul SecurităŃii existau direcŃii care se ocupau cu ascultarea telefoanelor, interceptarea şi violarea corespondenŃei, urmărirea persoanelor considerate periculoase pentru regim, culegerea de informaŃii despre cetăŃenii străini care vizitau România, acŃiuni de intimidare şi anihilare fizică a cetăŃenilor români din străinătate care militau împotriva regimului comunist (cazul atentatului cu bombă de la SecŃia română a postului de radio Europa Liberă).

Raportul final al Comisiei PrezidenŃiale pentru Analiza dictaturii comuniste din România subliniază faptul că folosirea civililor ca informatori şi extinderea permanentă a reŃelei de colaboratori arată clar dorinŃa regimului de a-i supraveghea permanent pe toŃi cetăŃenii, chiar şi pe cei care păreau inofensivi: „PrezenŃa în reŃea a surselor din cele mai diverse medii – de la deŃinuŃi politici la elevi, de la oameni de cultură la foşti ilegalişti sau membri de partid – dovedeşte că întreaga populaŃie era vizată, fără excepŃie”. Astfel, arată Raportul, toŃi cetăŃenii trebuiau urmăriŃi „pentru a fi împiedicaŃi să reacŃioneze critic la adresa regimului şi pentru a deveni complet obedienŃi”. După o primă fază, violent-represivă, în care Ńinta erau „duşmanii poporului”, Securitatea trece într-o etapă obsesiv-preventivă, care se întinde până în decembrie 1989. Amploarea activităŃilor de supraveghere şi control a cetăŃenilor nu poate fi deocamdată stabilită statistic, dar există certitudinea că avea proporŃii gigantice (Raport final, 2007, p. 520-521).

3.3.1 ÎNFIINłAREA C.N.S.A.S. După 1989, numeroase voci ale societăŃii civile din România au cerut înfiinŃarea unei instituŃii care să preia arhiva fostei SecurităŃii, să



deconspire numele ofiŃerilor şi colaboratorilor acesteia şi să cerceteze activitatea acestei instituŃii de represiune şi de poliŃie politică.

Astfel, în baza Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliŃiei politice comuniste a fost înfiinŃat Consiliul NaŃional Pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii (C.N.S.A.S.). Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, finanŃată de la bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului. InstituŃia are o structură unică la nivel naŃional, fiind condusă de un Colegiu compus din 11 membri numiŃi de Parlamentul României, pe o perioadă de 6 ani.

În prezent, C.N.S.A.S. funcŃionează în baza OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului României nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea SecurităŃii. Această ordonanŃă a fost adoptată după ce Curtea ConstituŃională a semnalat faptul că Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliŃiei politice comuniste, era în ansamblul ei, neconstituŃională.

Potrivit legislaŃiei în vigoare (OUG, nr. 24/10 martie 2008, art. 1), poate avea acces la propriul dosar, întocmit de Securitate, orice cetăŃean român sau cetăŃean străin care după 1945 a avut cetăŃenie română, precum şi orice cetăŃean al unei Ńări membre a OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) sau al unui stat membru al Uniunii Europene. Acest drept se exercită la cerere şi constă în posibilitatea de a studia dosarul şi de a obŃine copii de pe actele dosarului şi de pe alte documente care se referă sau au legătură cu persoana sa.

De asemenea, persoana respectivă are dreptul să afle identitatea lucrătorilor SecurităŃii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaŃii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităŃii de lucrător al SecurităŃii pentru ofiŃerii sau subofiŃerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Dacă persoana urmărită nu mai este în viaŃă, pot cere să aibă acces la dosarul acesteia rudele sale până la gradul al patrulea sau moştenitorii testamentari. Dacă există înscrisuri originale (manuscrise, scrisori, acte etc.) sau obiecte personale reŃinute de Securitate, acestea se restituie titularului.

Legea defineşte ca fiind lucrător al SecurităŃii orice ofiŃer, subofiŃer de Securitate, inclusiv ofiŃer sub acoperire, care în perioada 1945-1989 a întreprins activităŃi care încălcau drepturi şi libertăŃi fundamentale ale omului, în scopul susŃinerii puterii comuniste (OUG, nr. 24/10 martie 2008, art. 2).

Colaborator al SecurităŃii era acea persoană care furniza informaŃii, prin note, rapoarte scrise sau prin relatări verbale către Securitate, informaŃii prin care se denunŃau activităŃi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Nu sunt consideraŃi colaboratori cei care au dat declaraŃii în timpul anchetelor penale sau al proceselor sau cei care nu împliniseră 16 ani la data colaborării cu Securitatea, deoarece asupra acestora s-au exercitat presiuni care puteau ajunge până la tortura fizică şi psihică.



Sunt asimilaŃi colaboratorilor toŃi cei care aveau competenŃe decizionale, juridice ori politice şi care au luat decizii, la nivel central sau local, cu privire la activităŃile SecurităŃii ori cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist (OUG, nr. 24/10 martie 2008, art. 2)

Sub denumirea de propriul dosar, legea se referă la orice material întocmit de Securitate şi de către alte structuri de represiune ale regimului totalitar comunist, indiferent de suport, despre o persoană sau mai multe persoane. Dosarul poate conŃine note informative date de colaboratori, rapoarte ale ofiŃerilor de Securitate, transcrieri ale convorbirilor telefonice, scrisori sau telegrame interceptate de Securitate.

3.3.2. PRINCIPALELE ATRIBUłII ALE C.N.S.A.S. C.N.S.A.S. are, prin lege, atribuŃia de a asigura:

– accesul la propriul dosar întocmit de Securitate şi deconspirarea lucrătorilor SecurităŃii şi a colaboratorilor acesteia;

– accesul la informaŃiile de interes public privind calitatea de lucrător al SecurităŃii în cazul candidaŃilor la alegerile prezidenŃiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European (Preşedintele României, deputaŃi şi senatori, membrii guvernului, membrii români ai Parlamentului European, secretarii de stat, prefecŃi, primari, consilieri locali). Aceste informaŃii pot fi furnizate presei, la cerere, dar şi partidelor politice, O.N.G.-urilor, precum şi instituŃiilor publice;

- publicarea informaŃiilor şi a documentelor cu privire la activitatea, structura şi componenŃa SecurităŃii, care atestă implicarea acesteia şi a altor structuri politice şi represive ale regimului totalitar comunist în fapte de încălcare a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului;

- organizarea şi desfăşurarea activităŃilor educative şi sprijinirea cercetărilor prin conferinŃe şi expoziŃii, derularea unor programe educaŃionale, publicarea de studii ştiinŃifice, monografii, colecŃii de documente, în vederea cunoaşterii trecutului României între 1945-1989 şi consemnării istorice a activităŃilor represive ale regimului comunist;

- publicarea documentelor cu privire la cazurile neelucidate de decese sau de dispariŃii produse în urma acŃiunilor SecurităŃii şi sesizarea organelor de cercetare penală, atunci când este cazul;

- accesul cercetătorilor acreditaŃi de Colegiul C.N.S.A.S. la documentele şi informaŃiile cu privire la structura, componenŃa, metodele şi activităŃile SecurităŃii (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 14).



Colegiul C.N.S.A.S. C.N.S.A.S. este condus de un colegiu, alcătuit din 11 membri. Aceştia sunt numiŃi de către Parlament, în felul următor:

a) doi membri sunt reprezentanŃi ai societăŃii civile: unul este propus de Preşedintele României, iar celălalt de către primul-ministru, pe baza consultării cu organizaŃii neguvernamentale;

b) nouă membri sunt propuşi de grupurile parlamentare, potrivit configuraŃiei politice a celor două Camere.

Din Colegiul C.N.S.A.S. nu pot face parte foştii lucrători ai SecurităŃii sau colaboratorii acesteia şi persoanele cu antecedente penale. Pe perioada mandatului, membrii Colegiului nu pot face parte din partide politice (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 17).

Colegiul şi fiecare dintre membrii săi răspund în faŃa Parlamentului României pentru modul de îndeplinire a atribuŃiilor ce le revin (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 21)

3.3.3 ACTIVITATEA C.N.S.A.S. C.N.S.A.S. desfăşoară mai multe tipuri de activităŃi. În primul rând, asigura accesul persoanelor la propriul dosar sau la dosarul rudelor decedate. Accesul este permis în baza unei cereri scrise. De obicei, Consiliul informează petentul despre existenŃa dosarului abia după minim şase luni de la depunerea cererii. Consultarea efectivă a dosarului presupune un timp îndelungat de aşteptare.

În al doilea rând, C.N.S.A.S. are ca atribuŃie verificarea candidaŃilor la alegerile locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenŃiale. Aceştia sunt obligaŃi de lege să facă o declaraŃie publică pe propria răspundere prin care să confirme că au avut sau nu calitatea de lucrător al SecurităŃii sau de colaborator al acesteia. DeclaraŃiile se depun la Biroul Electoral Central, care le trimite Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii. Consiliul verifică din oficiu dacă există în arhiva sa documente sau informaŃii privind o posibilă colaborare a candidatului respectiv cu fosta Securitate. Rezultatele acestei cercetări se fac publice. Decizia Consiliului poate fi contestată la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 4 şi 5).

La cererea persoanelor fizice, a instituŃiilor statului sau a mass-media pot fi verificaŃi în arhiva C.N.S.A.S. şi cei care sunt numiŃi în funcŃii publice: personalul diplomatic şi consular, Avocatul Poporului şi adjuncŃii săi, membrii în Consiliul NaŃional al Audiovizualului, judecătorii, procurorii, grefierii, rectorii, prorectorii, decanii, prodecanii facultăŃilor de stat sau private, inspectorii şcolari, directorii de licee sau grupuri şcolare, preoŃii şi ierarhii, membrii consiliilor de administraŃie ale societăŃilor publice de radio şi de televiziune, directorii, redactorii-şefi, redactori în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiştii politici etc. (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 3).



O altă direcŃie de activitate a Consiliului o reprezintă încurajarea cercetărilor privind stabilirea adevărului istoric despre perioada comunistă. Orice persoană care doreşte să efectueze studii, analize sau cercetări legate de perioada 1945-1989 poate solicita printr-o cerere scrisă accesul la arhivele fostei SecurităŃi. Accesul la dosare este dificil, deoarece există proceduri birocratice care pot dura un timp îndelungat (uneori şi două-trei luni). Cercetătorii au obligaŃia de a folosi documentele respective astfel încât să nu aducă atingere vieŃii private a persoanelor menŃionate în acestea.

Arhiva C.N.S.A.S. Arhiva Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii provine de la Serviciul Român de InformaŃii, Serviciul de InformaŃii Externe, Ministerul JustiŃiei, Ministerul Public, Arhivele NaŃionale, Ministerul Apărării NaŃionale, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Este vorba, conform datelor de pe site-ul C.N.S.A.S., de peste 20 de kilometri liniari de arhivă.

Preluarea acestor documente s-a efectuat treptat şi continuă şi astăzi. Site-ul C.N.S.A.S. arată că la sfârşitul anului 2007, fondul informativ din arhiva C.N.S.A.S. totaliza un număr de 1.075.050 dosare cu 1.255.550 volume; fondul reŃea avea 426.600 dosare cu 546.100 volume, iar fondul documentar, 19.500 de dosare cu 51.870 volume. Arhiva are la bază fişele de cartotecă ale fostei SecurităŃi, care conŃin datele privitoare la persoane, probleme sau instituŃii, clasate după anumite criterii şi norme arhivistice. Pe baza acestor fişe se pot identifica în arhivă dosarele întocmite de fosta Securitate. Cartoteca are peste un milion de fişe de evidenŃă (www.cnsas.ro, accesat în iulie 2009).

Fondul informativ (operativ) conŃine dosarele privitoare la acŃiunile de urmărire, verificare şi supraveghere informativă a persoanelor aflate în atenŃia SecurităŃii. Fondul reŃea se referă la dosarele personale ale informatorilor şi colaboratorilor fostei SecurităŃi. Ele sunt alcătuite din angajamentul persoanei recrutate, notele şi rapoartele întocmite de aceasta şi de ofiŃerul de Securitate cu care Ńinea legătura. Fondul documentar cuprinde dosare care conŃin documente legate de o anumită zonă de interes pentru fosta Securitate, cum ar fi: activitatea partidelor istorice, mişcările naŃionaliste, mişcările de rezistenŃă, colectivizarea agriculturii, desfăşurarea alegerilor, activitatea religioasă, intelectualitatea. Pe lângă aceste fonduri, mai există şi altele dedicate dosarelor de urmărire a comunităŃilor românilor din străinătate, dosarelor de anchetă penală, dosarele cu manuscrise confiscate, dosarelor administrative şi de cadre ale ofiŃerilor şi angajaŃilor fostei SecurităŃi şi dosarele de contrainformaŃii militare (www.cnsas.ro).

Material realizat de Romina Surugiu.



BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Albu, Mihai (2008), Informatorul. Studiu asupra colaborării cu Securitatea, Iaşi, Polirom.

NagâŃ, Germina (2004), „Informatorul de lângă noi”, în Adrian Neculau (coord.), ViaŃa cotidiană în comunism, Iaşi, Polirom.

Oprea, Marius (2002), Banalitatea răului. O istorie a SecurităŃii în documente (1949-1989), Iaşi, Polirom.

Raport final (2007), Comisia PrezidenŃială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, editat de Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Bucureşti, Humanitas.

LegislaŃie

Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliŃiei politice comuniste.

OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului României nr. 24/ 10 martie 2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea SecurităŃii.


www.cnsas.ro, site-ul oficial al Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii.

Lucrarea de verificare


1. Potrivit legislaŃiei în vigoare, poate avea acces la propriul dosar, întocmit de Securitate......

a) orice cetăŃean român;

b) orice cetăŃean străin care după 1945 a avut cetăŃenie română;

c) orice cetăŃean al unei Ńări membre NATO sau U.E.

2. C.N.S.A.S. este condus de un colegiu, alcătuit din 11 membri, numiŃi de...

a) preşedintele Ńării;

b) Parlament;

c) C.S.A.T.



3.4 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 3

1. Membrii Consiliului NaŃional al Audiovizualului sunt verificaŃi de C.N.S.A.S. dacă au avut sau nu legături cu fosta Securitate:

a) din oficiu, în momentul numirii lor în funcŃie;

b) la cererea persoanelor fizice, a instituŃiilor statului sau a mass-media;

c) niciodată, pentru că C.N.S.A.S nu are atribuŃii în acest sens.

2. C.N.S.A.S. are, prin lege, atribuŃii în domeniul:

a) publicării informaŃiilor şi a documentelor cu privire la activitatea, structura şi componenŃa SecurităŃii;

b) organizării şi desfăşurării activităŃilor educative în vederea cunoaşterii trecutului României între 1945-1989 şi consemnării istorice a activităŃilor represive ale regimului comunist;

c) anchetării şi instrumentării cazurilor neelucidate de decese sau de dispariŃii produse în urma acŃiunilor SecurităŃii.

3. Prefectul nu mai poate fi numit pe criterii politice din:

a) 2004;

b) 2006;

c) prefectul este un om politic prin definiŃie.

4. CNA răspunde în faŃa:

a) Parlamentului;

b) PreşedinŃiei;

c) Guvernului.

5. CNA are atribuŃii legate de:

a) acordarea de licenŃe pentru posturile de radio şi de televiziune româneşti;

b) protejarea minorilor de conŃinut audiovizual potenŃial dăunător;

c) cenzurarea posturilor de radio şi televiziune.



Răspunsuri şi comentarii la Testul de autoevaluare

1. b, 2. a, b, 3. b, 4. a, 5.a, b.

Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar pentru finalizarea tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou tutoratul 3.

presa si actualitate

Documents