Vali Onciu - DUNGHA

Porti deschise de vreme adie patrunzator universul creat in jurul nostru. Cunoastem oameni la fiecare pas, ne apropiem unii de altii mai mult sau mai

putin, ne salutam zilnic. Traim intr-o lume plina de cunoscuti pe care defapt nu ii cunoastem deloc, nu stii de unde vin, ce simt, ce cauta, ca isi doresc, ce ganduri

au, cu ce se confrunta in fiecare zi, care le sunt problemele, ce pasiuni au, ce mananca, cum si unde dorm, la ce aspira, . O mare de necunoscuti.

Deschizi o usa dimineata, bei un ceai sau o cafea, cateva fumuri de tigara, mananci mai tragi un fum iar orele trec, se raspandesc lasand in urma lor

amintiri. Poate ca asa trec si anii cu o viteza infioratoare.

Depinde unde ma cauti ca sa ma gasesti - asa incepe povestea cautarii portretelor de “necunoscuti”, fara a intreba, fara a sti nimic despre ei. Il vad si astept momentul. Stau. Privesc. Ascult. Merg mai departe.

"Asta chiar am uitat-o!"

“Nu ma joc, asa sunt eu!"

“Asteptam!”

“Taxa de intrare!” “Am ajuns sa traim ca la gardina zoologica!”

“Codul pin!”“Numele de fata mare al mamei.”

“Credit.”

“Rata.” “Cum stii tu asa stim si noi.”“Trebuie!”

“Acum!” “Pana vineri se platesc salariile!”

“Repetam!” Criza