pasjisti tom

7/23/2019 Pasjisti Tom

http://slidepdf.com/reader/full/pasjisti-tom 1/29

INTRODUCERE

Importanţă, clasificare, răspândire

Pajiştea reprezintă suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie ierboasă, alcătuită în cea mai

mare parte din plante perene, ce aparţin diferitelor familii botanice, a căror producţie este

utilizată în alimentaţia animalelor, prin păşunat sau cosit.

Congresul Internaţional al Pajiştilor, defineşte termenul de pajişte ca finnd teren agricol

exploatabil, utilizat pentru cultură mai mulţi ani sau permanent, cu graminee perene dominante

în vegetaţie.

Pentru pajiştea folosită ca fneaţă s!a utilizat şi termenul de livadă, acesta fiind teren

înierbat pe care sunt plantaţi şi pomi.Importanţa economică şi ecoloică a pajiştilor permanente este deosebită. "stfel,

pajiştile reprezintă#

! sursă importantă de nutreţuri suculente şi fibroase pentru animalele domestice. $n

%omnia, se apreciază că pajiştile permanente asigură cca. &'( din masa verde şi )*( din fnul

necesar alimentaţiei animalelor+

! abitat şi sursă de rană pentru animalele sălbatice. $n acest fel, alături de păduri,

pajiştile devin principalele ecosisteme ce asigură supravieţuirea speciilor respective+! mijloc de prevenire şi combatere a eroziunii solului . Ierburile de pe pajişti au însuşirea

de a reţine cantităţi mari de apă şi de a spori infiltrarea acesteia în sol, mergnd pnă la oprirea

totală a eroziunii+

! mijloc de îmbunătăţire a structurii şi fertilităţii solului.

! sursă de elemente minerale, stoc de germoplasmă, locuri de recreere. -e asemenea,

contribuie la conservarea unor ecosisteme naturale în scop ştiinţific, conservarea speciilor în

pericol, păstrarea unor frumuseţi naturale.

Clasificarea pajiştilor! -upă originea lor pajiştile sunt naturale şi temporare.

Pajiştile naturale sunt reprezentate de suprafeţe pe care vegetaţia ierboasă s!a instalat

spontan. a rndul lor ele se împart în pajişti naturale primare şi pajişti naturale secundare.

Pajişti naturale primare /pajişti naturale propriu!zise0 sunt răspndite în diferite regiuni

ale globului unde factorii ecologici nu au permis formarea pădurilor. "cestea sunt reprezentate de



pampa argentiniană, stepa rusească, savana africană, marile cmpii americane cu ierburi scunde,

preeria cu ierburi înalte, tundra nordică şi tundra de altitudine, care ocupau suprafeţe imense şi

sub învelişul lor ierbos s!au format soluri negre, fertile şi adnci. $n %omnia, pajiştile naturale

primare sunt reprezentate prin ociurile de stepă din sud!estul ţării şi prin pajiştile alpine,

suprafaţa lor fiind aproximativ 1''.''' a.

Pajiştile naturale secundare, formate pe locul fostelor păduri defrişate de om, supuse în

continuare influenţei activităţii omului şi factorilor naturali, fapt ce a dus la o mare diversificare

sub aspect floristic, ocupă cea mai mare parte a paiştilor natuarale. $n ţara noastră, pajiştile din

această categorie sunt răspndite de la nivelul mării pnă la etajul subalpin, pe o suprafaţă de

peste &,2 milioane a.

-atorită dezvoltării agriculturii şi a mijloacelor de producţie, intervenţia omului în

ecosistemele de pajişti naturale s!a accentuat progresiv şi fizionomia formaţiilor respective estedeterminată de om şi animalele crescute de el.

-e aceea, numai pe suprafeţe restrnse sau în rezervaţii naturale se mai pot întlni

formaţii de 3pajişti nat"rale4. Ca atare, noţiunea de pajişte naturală rămne fără acoperire şi

cerinţele pratotenicii impun introducerea noţiunii de pajişte permanentă, care defineşte toate

pajiştile pe care vegetaţia s!a instalat în mod spontan.

Pajişti temporare, cunoscute şi sub denumirea de pajişti artificiale, pajişti cultivate sau

pajişti semănate, sunt suprafeţe de teren de regulă arabile, care se însămnţează cu specii furajere perene /graminee şi leguminoase0 în amestec sau singure. "ceste pajişti se înfiinţează şi în locul

pajiştilor permanente degaradate, după desţelenire şi însămnţarea amestecului de seminţe

recomandat.

Răspândire! -in suprafaţa totală a 5errei, de *1.'1'.''' mii a, uscatul reprezintă )6(.

-in suprafaţa globului pămntesc arabilul reprezintă 6,7(+ pajiştile permanente )),2( şi

pădurile )7,)(+ ceea ce înseamnă că 8', 2( este acoperită cu vegetaţie şi 96,9( este

reprezentată de alte terenuri.

Potrivit anuarului statistic din 1666, în %omnia suprafaţa pajiştilor permanente este de

&,72) milioane a, ponderea lor faţă de suprafaţa totală reprezintă )',&( faţă de suprafaţa

uscatului de )1,)(, iar faţă de suprafaţa agricolă 9),6(.

Pajiştile permanente din ţara noastră sunt răspndite cu precădere în regiunile de deal şi

munte, unde deţin 2&( din suprafaţa fondului pastoral.



$n funcţie de tipul de pajişte, în absenţa lucrărilor curente de întreţinere şi îmbunătăţire,

producţia pajiştilor permanente oscilează între ',* şi 9 t:a ;.<.

-in punct de vedere calitativ, furajul conţine în medie 1' = 19( P.>. din substanţa uscată

/8 = 7( P.>.-.0. $n aceste condiţii pajiştile permanente furnizează *' = &'' ?g:a P.>. şi *'' =

9''' <.@.:a.

C#DRU$ N#TUR#$

#şe%area eorafică& -in punct de vedere al aşezării geografice, ferma Azăreni se încadrează

între coordonatele &2B*! &2P ' P 1'P D P latitudine nordică şi )2P ' P )7 !)2B99 longitudine

estică .%elieful Cmpiei Eoldovei are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare şi deluroase,

sub formă de platouri joase. Formele au contururi domoale, cu înclinări prelungi către ; şi ;A,avnd doar cte o coastă mai abruptă spre @ şi @G iar văile sunt largi.

'eomorfoloia %onei& -in punct de vedere structural, Cmpia Eoldovei face parte din vecea

Platformă Eoldovenească care nu este altceva dect o prelungire a Platformei %use pe teritoriul

ţării noastre. "ceastă platformă cuprinde un etaj inferior, precambrian, constituit din roci

cristaline cimentate şi un etaj superior, de cuvertură, care cuprinde depozite sedimentare, avnd

grosimea mai mare de 1'' m. Atajul superior, denumit şi fundament, a suferit o serie de

scufundări şi ridicări repetate în decursul erelor geologice, devenind, rnd pe rnd, fund de mare

sau regiune cu teren uscat. "ceste fenomene tectonice au favorizat, pe de o parte fenomenul de

depozitare crend stratul de cuvertură, gros de peste 1'' m, iar pe de altă parte unele fenomene

de modelare a cuverturii sub acţiunea numeroşilor factori externi.

'eoloia şi litoloia %onei& Formaţiunile geologice care apar, aparţin sarmaţianului inferior şi

sunt reprezentate de argile şi depozite de marne. $n orizonturile superioare, marnele au suferit

procese de alterare formndu!se marnele loessoidizate /luturi0. $n aceste condiţii, rocile de

solificare sunt reprezentate prin depozite loesoide şi luturi pe care s!au format cemoziomurile

cambice. 9 $n cadrul acestei unităţi sunt prezentate următoarele tipuri de relief# ! relief structural+

! relief de acumulare de!a lungul văilor. %elieful structural este reprezentat de suprafeţe

interfluviale de eroziune, cu fragmentare deluroasă şi colinară, ce constituie relieful dominant din

cadrul fermei. "ceste suprafeţe s!au format pe un complex argilo!marnos+ putenic fragmentat de



reţeaua idrografică. %elieful de acumulare întlnit de!a lungul văilor cuprinde văi alocene de

origine aluvială inundabilă, reprezentate de albia prului Corneşti şi terase ce apar în partea

estică a teritoriului. %elieful actual al fermei Azăreni se integrează în aspectul geomorfologic

general al Cmpiei Eoldovei. Cea mai mare parte dm suprafaţa fermei cuprinde platouri largi cu

altitudini medii de 1''! 19' m şi pante de )!&(. "ltitudinea cea mai mare este de 12' m /-ealul

nucului0, iar cea mai mică înălţime /8' m0 aparţine văii prului Azăreni.

(idrorafia şi )idroloia %onei# %eţeaua idrologică este reprezentată prin cteva forme

depresionare care constituie trasee de concentrare a scurgerilor de suprafaţă în urma ploilor mari

sau la topirea zăpezilor. Prul Azăreni, afluent al prului @icolina, este cel mai important curs

de apă cu debitul nepermanent. -atorită regimului idrologic torenţial, acesta este regularizat

prin două bazine de acumulare. "pele de suprafaţă provin din ploi şi zăpezi, iar pe terenurile cu

panta mai mare de 7( curg cu viteză spre căile apropiate, antrennd mari cantităţi de sol din

stratul fertil de la suprafaţă. 5urbiditatea apelor este foarte ridicată, peste 9'' mg:1 în perioadele

de viitură iar mineralizarea între 1'' şi 1*' mg:1. lazul Azăreni are o lungime de aproximativ 9

?m şi o adncime ce variază între ',* şi 9 m, fîind folosit pentru piscicultură şi ca sursă de

irigaţie. "pele freatice se găsesc la adncimi variate în strnsă legătură cu condiţiile de relief şi

litologie. "stfel, pe văile înguste apar la 1!1,* m, pe versanţi la 9!1' m, iar pe interfluvri la

adncimi mai mari de 1' m. a circa 1'!)' m deasupra văilor apare o linie de izvoare dintr!un

strat freatic ce stă pe depozite de argilă saliferă. "pele sunt în general alcaline şi dure,

contribuind la declanşarea alunecărilor de teren.

Condiţiile climatice din %onă

Reim"l termic#Hona geografică a laşului se caracterizează printr!un climat temperat cu

particularităţi determinate sub influenţa climatului stepei ruseşti. Ferma Azăreni face parte din

provincia climatică -fbx /după clasficarea lui oppen0, sau II-ps /după Clima %omniei0

caracterizată prin climă boreală, cu ierni friguroase şi geroase, cu temperatura celei mai reci lunisub !99BC şi temperatura celei mai calde luni )2BC. Indicele de ariditate Jde EartoneDD are valori

între )8!9', corespunztor condiţiilor climatice din silvostepă care se datorează influenţei

anticiclonului azoric. 5emperatura medie multianuală este de 6,&BC, minima de !7,1BC

înregistrndu!se în luna ianuarie, iar maxima de )7,&BC realizndu!se în luna iulie .. 5emperatura

maximă absolută a fost de &',)BC /iulie 16'60, iar minima absolută a fost de $9',8BC /ianuarie



16620. "mplitudinea temperaturilor atinge valori mari, de 2'BC, determinate de valorile maxime

absolute /&'BC0 din luna iulie şi minime absolute /!9'BC0 în luna ianuarie. Primul îngeţ se

produce de obicei în jurul datei de 1*!)' octombrie iar ultimul la 1'!)' mai, depăşirea

temperaturilor de 'P KPC are loc în preajma datei de )*!)7 februarie, iar coborrea temperaturii

sub această valoare de la 1!* decembrie. 5emperaturile de peste *P ' PC încep de la 1*!)' martie

şi durează pnă aproape de *!1' noiembrie, iar cele ce depăşesc 1'BC se înregistreaza între )*!91

martie şi 1*!)' octombrie. & ;uma gradelor de temperatur activ este de peste 9'''BC, zilele de

var cu maximum de )*BC sunt în număr de 6'!6*, iar cele cu temperauri ce depăşesc 9'BC sunt

în medie de 9' pe an.

Reim"l pl"*iometric #Precipitaţiile medii multianuale în zona laşului sunt de circa *)6 mm

/staţia meteorologic laşi0 lunile cele mai ploioase fiind mai, iunie, iulie şi august . Precipitaţii

reduse cantitativ cad în lunile ianuarie, februarie, martie, noiembrie si decembrie. %epartizarea

precipitaţiilor este neuniformă şi se diferenţiază în funcţie de anotimp astfel# ! primăvara )'!)2(

!vara 91! &)( !toamna 12!)6( !iarna 19!))( "pare caracteristic pentru regiunea laşi repartiţia

neuniformă a precipitaţiilor att pe decade, luni, ct şi pe anotimpuri, cu consecinţe nefavorabile

asupra creşterii şi fructificării plantelor agricole. Axistă cazuri în care cantitatea totală anuală de

precipitaţii este excedentă, dar datorită repartizării neuniforme a ploilor anul poate fi considerat

secetos. <n fenomen periculos care se întlneşte este grindina. "ceasta poate cădea vara şi

provoacă pagube foarte mari prin micşorarea densităţii plantelor, expunerea acestora la atacul de

boli şi dăunători sau în cel mai nefericit caz compromiterea culturii.

Reim"l eolian &In timpul iernii dinamica atmosferică se caracterizează prin preponderenţa

vnturilor de la @!G şi @ ce bat cu o viteză medie de ),7 m:s. Gara vnturile au direcţia ; şi ;A şi

o viteză de ),1 m:s. Gnturile cu o viteză de peste ),* m:s au o frecvenţă medie de 27( activnd

puternic evaporarea apei din sol. în general frecvenţa maximă a vnturilor coincide cu perioada

cea mai ploioasă a anului. "ceste vnturi de origine continentală atrag după ele ierni în general

friguroase mai ales în lunile ianuarie şi febmarie. Calmul atmosferic reprezintă un procent de

)8,8( înregistrndu!se mai ales în luna iulie. Primăvara cunoaşte cea mai sporită frecvenţă a

vnturilor care bat din toate direcţiile ceea ce diminuează procesul de calm. 5oamna, cnd în

estul ţării începe să se simtă influenţa anticiclonului siberian, se înregistrează o evidentă scădere

a frecvenţei vnturilor dinspre @!G. Giteza medie a vnturilor nu este uniformă. <n număr de



peste *' zile:an prezmt vnt a cărei viteză depăşeşte 18 m:s şi * zile cu vnt a crui viteză are

cel puţin )) m:s. Cea mai mare viteză a fost atins în 1688, de &' m:s. Iarna deşi frecvenţa

vnturilor este mai mică, se manifestă destul de activ Crivăţul care bate din estul Auropei

producnd frig şi viscole putemice. $n cursul anului, direcţiile predominante ale vntului se

menţin în general aceleaşi şi numai frecvenţa lor oscilează puţin.

+eetaţia #Gegetaţia naturală este reprezentată prin specii ierboase caracteristice climatului de

silvostepă ceva mai uscată şi cu totul izolat, prin unii arbuşti de silvostepă. $n păşunile naturale

predomină asociaţii ierboase mezofite şi xeromezofite alcătuite din gramineee şi leguminoase.

;unt prezente speciile de Poa pratensis, Festuca vallesiaca, "gropLron repens, "gropLron

cristatum, 5rifolium repens, Eedicago falcata, Eelilotus officinalis, etc. Pe pante se întlnesc

"ndropogon iscaemum şi ;tipa capillata. Pe lngă acestea se mai întlnesc specii de ;alvia

austriaca, ;alvia nemorosa, Plomes tnberosa, Plomes pungens, ArLngium campestre, "cillea

millefolium, Malium verum, Centaurea scabiosa ş.a.. Pe solurile salinizate din lunci şi de pe

coaste se întlnesc asociaţii alofite reprezentate prin Puccinellia distans, ;tatice * gmelini,

;corzonera canna, Mamporosma annua, epidium ruderale, ;pergularia marginata, Eatricaria

camomilla, "rtemisia maritima ş.a.

ol"l& Pe teritoriul fermei Azăreni, sub acţiunea complexă a factorilor pedogenetici, s!au format

urmăoarele tipuri de sol# cernoziomul cambic tipic, cernoziomul cambic, solul aluvial molic şi

lăcoviştile salinizate. Cernoziomul cambic tipic lutos, format pe depozite loessoide şi luturi are

următoarea secvenţă morfologică, "m!":>!>v!Cca. %eacţia este slab acidă către neutră /pN 8,8

$ 8,60 în orizontul "m şi creşte pnă la 7,* m orizontul Cca. ;!a format pe platouri şi versanţi

slab înclinaţi, reprezentnd tipul de sol cu arealul cel mai mare de răspndire în cadrul fermei.

Cernoziomul cambic, moderat erodat, lutoargilos, foarte profund, format pe depozite loessoide

are secvenţa morfologică "m!":>!>v!Cca. ;olul are o reacţie neutră! slab alcalină /pN 8,6!7,&0.

Conţinutul în umus este mijlociu /),27 g(0, media m azot total, ',167 (, foarte slab

aprovizionat în fosfor mobil /1,) mg(0, mijlociu aprovizionat în potasiu mobil /11,2 (0. Kcupă

versanţi cu pante mici /9!*(0 caracterizaţi prin climat mai arid dect împrejurimile. ;olul aluvial

molic este slab salinizat, luto!argilos, format pe depozite aluviale. Eorfologia este de tipul

"msc!Cca. ;olul este mediu aprovizionat în umus şi azot total, bine aprovizionat în fosfor şi

potasiu mobil iar reacţia este slab alcalină cu pN!ul cuprins între 7,1 şi 7,9. ;!a format pe albiile



majore ale praielor. ăcoviştile salinizate sunt luto!argiloase, formate pe argile. ;ecvenţa

morfologică este de tipul "msc!"gosc!Mr. ;olul are un conţinut de )9) mg ( smri solubile şi o

reacţie slab alcalină /pN 7,90. ;e găseşte pe vile praielor cu apă freatică la mică adncime. Pe

teritoriul fermei Azăreni eroziunea se manifestă în ritmuri şi cu intensităţi diferite. Aste prezentă

eroziunea de suprafaţă, care, pe platouri orizontale şi foarte slab înclinate cu pante pnă la &! *(,

se desfaşoară lent pnă la moderat, cu pierderi anuale de sol în limite admisibile. Pe versanţii cu

pante mai mari exist condiţii potenţiale de manifestare a fenomenului cu o intensitate moderată

pnă la puternică. Ferma Azăreni, din punct de vedere al condiţiilor climatice, se caracterizează

printr!o climă cu ierni friguroase şi umede, cu temperatura celei mai reci luni sub = 9OC,

temperatura celei mai calde luni de )'!))OC şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii. Pe

întreaga suprafaţă a Cmpiei Eoldovei valorile medii anuale ale temperaturii aerului sunt

cuprinse între 1'!11OC. %egimul temperaturii medii anuale se caracterizează prin valori mediianuale în jur de 6,8OC cu valori medii lunare cuprinse între )9OC în iulie şi =*OC în ianuarie.

Primele brume cad în jurul datei de 1* octombrie cu variaţii anuale între 1' septembrie şi )*

noiembrie, iar primăvara se înregistrează brume şi îngeţuri la sol în medie pnă în jurul datei de

12 aprilie. $n zona unde se află ;-A precipitaţiile anuale au o valoare de **),& mm cu o

distribuţie neuniformă în timpul anului. unile cele mai bogate în precipitaţii sunt# aprilie, mai,

iunie, iulie. unile cele mai sărace în precipitaţii atmosferice sunt# februarie, martie, decembrie.

"pariţia perioadei secetoase este specifică acestui regim climatic. "ceste perioade apar în timpulvegetaţiei plantelor şi sunt, uneori, destul de lungi. Axistă cazuri cnd, cantitatea totală anuală de

precipitaţii este excedentară, dar datorită repartizării neprielnice a precipitaţiilor anul poate fi

considerat secetos. -ate climatice medii de la Azăreni sunt prezentate în tabelul 1. @ebulozitatea

medie a zilei este de 8 ore. @ebulozitate mică au lunile iunie şi iulie cu valori de 9,&!*,8 ore, iar

cea mai mare nebulozitate se înregistrează în lunile decembrie, ianuarie, februarie. -urata de

strălucire a soarelui este de )'*' ore anual ceea ce reprezintă &&,*( din durata teoretic posibilă.

unile cu cea mai lungă durată de strălucire a soarelui sunt în ordine descrescndă iulie, august,

iunie la care durata de strălucire a soarelui este de )6& ore. -urata cea mai redusă de strălucire a

soarelui este întlnită în cursul lunilor noiembrie, decembrie şi ianuarie.



-.URI DE /-0UN.T.1IRE # P#2ITI$OR

Pajiştea reprezintă o suprafaţă de teren ocupată cu vegetaţie ierbosă permanentă, alcătuită din

specii ce aparşin mai multor familii de plante, dintre care cele mai importante sunt gramineele şi

leguminoasele perene. ;peciile ce alcătuiesc pajiştea sunt foarte diferite, la care specii trebuie

adăugate microorganismele şi de asemenea şi fauna. Cu alte cuvinte este o asociaţie de vieţuitore

care este rodul conveţuirii acestora, în decursul anilor, în anumite condiţii pedo!climatice. $ntre

indivizii unor specii, între diferite specii, între regnul vegetal şi cel animal se nasc o serie de

acţiuni şi interacţiuni care fac pajiştea să fie un ecosistem. -in punct de vedere al suprafeţelor

ocupate cu pajişti permanente %omnia se situiază pe locul al *!lea în Auropa. 5endinţa actuală a

cercetărilor pe plan mondial şi în ţara noastră, în ceea ce priveşte pajiştile permanente, este de a

menţine biodiversitatea fitocenotică a acestora ciar dacă producţiile obţinute nu sunt foarteapropiate de potenţialul lor biologic, însă cercetătorii de animale doresc o intensivizare a

producţiei de furaje, dar în condiţii de eficienţă economică ridicată şi cu realizarea unor produse

acceptate calitativ pe piaţă."rmonizarea factorilor alocaţi pentru obţinerea de producţii ridicate,

cu protejarea mediului şi menţinerea în condiţii de eficienţă econimică a pajiştilor, necesită o

abordare ştiinţifică complexă ce vizează o paletă largă a aspectelor pratotenice. %ezultatele

experimentale obţinute de cercetarea pratologică din ţara noastră, corelate cu cele internaţionale,

au reliefat faptul că sporirea randamentului pajiştilor se poate realiza prin aplicarea de tenologii

diferenţiate, adaptate condiţiilor pedoclimatice şi particularităţilor covorului vegetal, bazate pe

un management ştiinţific, raţional şi ecilibrat, respectnd mediul şi biodiversitatea. -istribuţia

neuniformă a pajiştilor permanente la nivelul ţării, productivitatea modestă şi cu o dinamică

necorespunzătore pe o mare parte din această suprafaţă, a determinat găsirea unor soluţii

complementare pentru asigurarea bazei furajere prin înfiinţarea de pajişti temporare şi

diversificarea culturilor furajere anuale şi perene. $n prezent există preocupări multiple la nivel

mondial şi în ţara nostră pentru adaptarea tenologiilor de producere şi conservare a furajelor la

noile cerinţe de ordin economic şi ecologic, urmărind în principal economisirea resurselor,

protecţia mediului şi calitatea producţiei, prin gestionarea durabilă a ecosistemelor de pajişti,

menţinerea biodiversităţii, creşterea fertilităţii solului şi valorificarea optimă a fertilizanţilor

organici. -egradarea pajiştilor este determinată de scimbările care au loc în condiţiile de viaţă

ale plantelor, în structura vegeteţiei, ca urmare, în mare parte, a gestionării lor necorespuzătoare.



Cnd aceste scimbări sunt însoţite de scăderea producţiei sau înrăutăţirea calităţii ei, se

apreciază că pajiştea se degradează. ucrările ce se pot efectua pentru îmbunătăţirea pajiştilor

permanente se împart în două categorii# lucrări de suprafaţă şi lucrări radicale.

3!4! -ăs"ri de s"prafaţă

Prin lucrările de suprafaţă se urmăreşte realizarea unor condiţii mai bune de viaţă pentru plantele

valoroase de pe pajişti,fără a se distruge covorul vegetal existent. Pentru creşterea gradului de

acoperire a solului cu vegetaţie ierbosă se recomandă efectuarea unor lucrări tenico!culturale,

care constau în curăţirea de resturi vegetale şi de pietre, distrugerea muşuroaielor şi grăpatul

pajiştilor, cunoscute şi sub denumirea de lucrări de 5igienă culturală5, ce se fac annual sau de

cte ori este nevoie. <n alt obiectiv al lucrărilor de suprafaţă îl constituie îmbunătăţirea

compoziţiei floristice prin combaterea vegetaţiei lemnoase, a buruienilor, îmbunătăţirea

regimului de apă, a regimului de rană, prevenirea şi combaterea eroziunii solului şisupraînsămnţarea. 5oate pajiştile cu vegetaţie dominantă valoroasă, precum şi cele cu specii mai

puţin valoroase, dar care nu întrunesc condiţiile pentru efectuarea desţelenirii se ameliorează

numai prin lucrări de suprafaţă. 3!4!4 C"răţirea de rest"ri *eetale şi de pietre

Prin lucrările de curăţire se îndepărtează de pe pajişti resturile vegetale rămase după vegetat sau

depuse de ape, mărăcinişuri şi cioate rămase după defrişarea vegetaţiei lemnoase. ucrarea se

face manual sau mecanizat în funcţie de panta terenului şi gradul de acoperire a pajiştilor cu

aceste materiale.$n etajul alpin şi pe terenurile în pantă lucrarea este contraindicată, deoarece înaceste condiţii pietrele au un rol deosebit de protecţia solului împotriva eroziunii eoliene şi

idrice.ucrările de curăţire a pajiştilor de resturi vegetale şi pietre se fac de regulă primăvara

devreme, însă se pot efectua şi toamna trziu. Pe pajiştile folosite prin păşunat lucrările de

curăţire trebuie întreprinse tot timpul anului.-upă efectuarea lucrărilor de curăţire, porţiuni de

pajişti rămn cu goluri, denivelate şi se impune nivelarea şi supraînsămnţarea cu un amestec de

seminţe de graminee şi leguminoase perene.

3!4!3! Distr"erea m"ş"roaielor

Euşuroaiele se formează pe pajiştile neîngrijite, folosite neraţional şi pot avea o pondere mare

678 9 :8;<! Euşuroaiele pot fi de origine animală, care în general sunt lipsite de vegetaţie şi de

origine vegetală, acestea fiind parţial acoperite cu vegetaţie ierboasă nevaloroasă.

a început muşuroaiele sunt în faza iniţială mici şi de regulă neînţelenite, însă cu timpul pot

atinge dimensiuni de =8 9 :8cm în diametru şi >8 9 ?8cm înălţime şi se înţelenesc. Euşuroaiele



anuale de origine animală, se distrug relativ uşor manual sau folosind grape cu colţi+ muşuroaiele

înţelenite pot fi distruse cu maşini de curăţat pajişti 6-CP@4,A sa" -CP@3< sau cu grederul

semipurtat pentru pajişti. Indiferent cu ce mijloace se face distrugerea muşuroaielor, acestea

trebuie bine mărunţite, împrăştiate uniform şi reînsămnţarea unui amestec de graminee şi

leguminoase perene specific zonei.

3!4!>! 'răpat"l pajiştilor

Cercetările au demonstrat că prin grăparea pajiştilor se îmbunătăţesc condiţiile de aer din sol, se

face o mineralizare mai bună a materiei organice şi o mai bună aprovizionare cu apă. "ceastă

lucrare se recomandă numai pe pajiştile de lunci, sau în cazul depunerii unui strat de aluviuni.

3!4!?! ComBaterea *eetaţiei lemnoase

;peciile lemnoase se instalează mai ales pe suprafeţele de pajişti la care nu se aplică lucrări

curente de îmbunătăţire şi îngrijire şi în cazul folosirii neraţionale. $n acelaşi timp vegetaţialemnoasă favorizează creşterea unor specii ierboase, slabe din punct de vedere furajer şi

stnjeneşte exploatarea pajiştilor.Gegetaţia lemnoasă se îndepărtează total sau parţial pe baza

unor proiecte, denumite amenajamente silvopastorale. ;e îndepărtează complet, fără restricţii, pe

terenurile plane pnă la moderat înclinate, cu panta mai mică de 1'o /17(0, iar parţial pe pajiştile

situate pe versanţi cu înclinaţie de 1' = 9'o, pe pajiştile din regiunile mai uscate şi pe terenuri cu

strat subţire de sol.@u va fi defrişată vegetaţia lemnoasă din pajiştile situate pe terenuri cu panta

mai mare de 9'

o

, cele cu sol mai subţire de 1'cm, precum şi cele din vecinătatea ravenelor,ogaşelor sau de pe grootişuri.;unt excluse de la defrişare speciile lemnoase rare şi cele

declarate monumente ale naturii, care sunt ocrotite de lege, ca# Pin"s cemBra, Ta"s Baccata,

$ari decid"a ssp! carpatica, R)ododendron otsc)i, Pin"s m"o!

3!4!A! ComBaterea B"r"ienilor

Prin buruieni ale pajiştilor se înţeleg speciile lipsite total sau parţial de valoare furajeră, cele

dăunătoare vegetaţiei ierboase valoroase, care depreciază calitatea produselor obţinute de la

animale şi cele vătămătoare sau toxice.

-etode pre*enti*e, dintre acestea menţionăm#

îndepărtarea prin cosit a speciilor neconsumate de animale+

folosirea la fertilizarea pajiştilor a gunoiului de grajd bine fermentat+

împrăştierea dejecţiilor rămase de la animale+

folosirea unor seminţe cu puritate mare la supraînsămnţarea pajiştilor+



recoltarea fneţelor la epoca optimă+

scimbarea modului de folosire al pajiştilor, la fiecare 9!& ani.

-etode indirecte, se referă la lucrările de îngrijire şi folosire raţională a pajiştilor# îmbunătăţirea

regimului de umiditate, aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor, distrugerea muşuroaielor

etc.

-etode directe, se folosesc cnd pajiştile au un grad de îmburuenare ridicat cu multe plante

toxice.

-etodele mecanice constau în cosiri repetate, plivitul prin retezarea de la suprafaţă a buruienilor

ce se înmulţesc numai prin seminţe, de sub colet a celor care formează lăstari din colet şi

smulgerea completă din pămnt a buruienilor cu înmulţire vegetativă.

-etode c)imice. Pe pajiştile cu grad ridicat de îmburuenare se folosesc erbicide neselective,

care distrug toată vegetaţia, dintre care se recomandă Mramaxone /Parauat0, ;andolin /-@KC0,

%oundup /MlLposate0. Pentru combaterea separată a anumitor specii de buruieni se folosesc

erbicidele selective, dintre care mai răspndite sunt sărurile şi esterii acidului diclorfenoxiacetic

/),&!-0.

3!4!=! /mB"nătăţirea reim"l"i de "miditate

Aliminarea excesului de umiditate de pe pajişti determină crearea unor condiţii nefavorabile

pentru instalarea şi creşterea speciilor de plante valoroase, fiind mai dăunător ciar dect

insuficienţa apei din sol. Axcesul de umiditate favorizează înmulţirea multor paraziţi, provocndmorbiditatea şi ciar moartea animalelor.

$nlăturarea excesului de umiditate se poate realiza prin diverse lucrări de desecare#

-esecarea prin canale descise

-esecarea prin canale încise /drenuri0.

Drenaj"l ori%ontal se realizează prin drenuri cu cavitatea umplută cu material filtrant, care

poate fi# din piatră, din fascine sau din scnduri, tuburi de ceramică, beton sau mase plastice.

-istanţa între drenuri variază de la 1' la *' m+ lungimea drenurilor este de 1*'!)'' m.

Drenaj"l cârtiţă constă în galerii subterane, cu pereţii întăriţi prin presare, ce se face cu plugul

de drenaj!crtiţă, care lucrează la *'!7' cm adncime. -istanţa între ele este de )!1' m în

solurile argiloase şi de 1'!)' m în solurile turboase, iar lungimea de la *' la )'' m.

Drenaj"l *ertical se realizează cu puţuri absorbante sau cu puţuri colectoare.



Puţurile absorbante se folosesc atunci cnd în sol, la adncime, se află un strat permeabil

nesaturat de nisip şi pietriş.

Puţurile colectoare se folosesc în cazul în care la fundul puţului este un strat de sol impermeabil

şi prin pompare se realizează coborrea nivelului apei freatice.

Colmatarea constă în umplerea micilor depresiuni cu material adus de apele rurilor, prin

abaterea cursurilor acestuia cu ajutorul barajelor.

$ndiguirea poate fi considerată o desecare preventivă, prin care se fereşte suprafaţa respectivă de

umiditate în exces.

-renajul biologic

$n acest scop, se plantează specii lemnoase mari consumatoare de apă /Populus alba, ;alix alba,

;. fragilis, ;. cinerea etc.0.

Completarea deficitului de umiditate de pe pajişti /irigarea0Irigarea pajiştilor permanente este condiţionată de existenţa unui covor ierbos înceiat, alcătuit

din specii valoroase, de nivelul scăzut al apelor freatice şi de permeabilitatea moderată a solului.

$n general se folosesc norme de udare mai mici, dar mai dese.

Eomentul udării, stabilit pe baza plafonului minim, trebuie corelat cu faza de vegetaţie al

plantelor din pajişti. Kbişnuit fneţele se irigă toamna, primăvara şi după recoltare, iar păşunile,

primăvara şi după fiecare ciclu de păşunat.

Irigarea prin revărsare sau prin circulaţie constă din construirea unei reţele de canale permanentecu secţiuni reduse, prevăzute cu prize şi stăvilare mici. "pa se revarsă de o parte şi de alta a

canalelor într!un strat subţire, pe întreaga suprafaţă a pajiştii.

Irigarea prin aspersiune este mai indicată pe pajiştile temporare. Eetoda prezintă avantaje şi

poate fi aplicată şi pe teren frămntat, pe pajiştile permanente.

Irigarea prin fşii se aplică numai pe pajiştile temporare, pe terenuri nivelate. Eetoda constă în

efectuarea unor canale principale şi secundare, din care apa se revarsă în fşii înguste, de lăţimea

semănătorii.

Irigarea prin limanuri constă în construirea de valuri de pămnt, orientate după direcţia curbelor

de nivel, înalte de circa. ',*' m, care au şi rolul de a stăvili procesul de eroziune a solului.

Prin brăzduire se îmbunătăţeşte regimul de apă al plantelor şi se evită eroziunea solului.



%eţinerea zăpezii se recomandă pe toate pajiştile din regiunile secetoase, unde stratul de zăpadă

este subţire şi spulberat de vnt. Kbstacolele se orientează perpendicular pe direcţia vntului

dominant.

Perdelele de protecţie se recomandă tot pe pajiştile din cmpie, contribuind la crearea unui regim

de umiditate mai bun pentru vegetaţia pajiştilor.

3!4!7! /mB"nătăţirea reim"l"i de )rană

Fertilizarea reprezintă una din principalele măsuri de sporire a producţiei la toate culturile

agricole, însă pe pajişti rolul îngrăşămintelor este multiplu.

Pentru 1''' ?g de fn, vegetaţia pajiştilor permanente extrage din sol 1*,'' = )1,77 ?g azot, *,''

= 7,7' ?g fosfor, 12,*' = )),1' ?g potasiu şi 6,&2 = 1&,)' ?g calciu.

Gariaţiile destul de mari ale consumului de elemente nutritive sunt determinate de compoziţia

floristică a pajiştilor şi de condiţiile pedoclimatice./nrăşămintele c" a%ot. Pe pajişti, îngrăşămintele minerale cu azot se folosesc în doze mai mari

dect la plantele cultivate. Influenţa îngrăşămintelor minerale cu azot este complexă,

manifestndu!se asupra producţiei pajiştilor, compoziţiei cimice a furajului, structurii şi

compoziţiei floristice a pajiştilor şi asupra producţiei şi sănătăţii animalelor.

$n general, azotul dă sporuri de producţie de )'!18' ?g m.v. pentru 1 ?g s.a. îngrăşămnt.

Conţinutul în proteină brută a nutreţului se corelează pozitiv cu norma de îngrăşămnt cu azot

administrată. $ngrăşămintele cu azot măresc digestibilitatea şi valoarea nutritivă a nutreţurilor./nrăşămintele c" fosfor. Fosforul are un rol important în metabolismul plantelor, participă la

sinteza proteinelor, facilitează asimilarea altor elemente nutritive, măreşte rezistenţa la îngeţ,

scurtează perioada de vegetaţie şi favorizează activitatea microorganismelor din sol precum şi a

bacteriilor simbiotice.

;porurile de producţie sunt de circa 16 ?g masă verde, în medie, pentru 1 ?g s.a. îngrăşămnt.

Compoziţia cimică a nutreţului se modifică în special prin creşterea conţinutului de fosfor şi

prin îmbunătăţirea raportului P & Ca.

Compoziţia floristică se modifică în măsură mai mică, îngrăşămintele cu fosfor stimulnd

creşterea leguminoaselor şi ciar a unor graminee valoroase.

/nrăşămintele c" potasi". "cest element are un rol important în metabolismul plantelor, în

sinteza clorofilei şi a idraţilor de carbon, în stimularea absorbţiei şi evapotranspiraţiei, în

sporirea rezistenţei plantelor la iernare etc.Influenţa potasiului asupra vegetaţiei se manifestă prin



sporirea participării leguminoaselor.-ozele de îngrăşămnt cu potasiu recomandate pe pajiştile

permanente se situează între &'!7'?g:a s.a.

/nrăşămintele c" microelemente

Eicroelementele au un rol însemnat în metabolismul plantelor, fac parte din compoziţia cimică

a vitaminelor, a fermenţilor, a unor sisteme enzimatice, influenţează sinteza proteinelor şi

idraţilor de carbon.<nele microelemente contribuie la sporirea producţiei şi modificarea

compoziţiei floristice.Pe pajişti se aplică cantităţi mici de microelemente, putndu!se folosi unele

reziduuri industriale, bogate în aceste elemente sau diferite săruri.

/nrăşămintele oranice

$ngrăşămintele organice, prin calitatea lor de îngrăşăminte complete, exercită un efect

ameliorativ asupra însuşirilor fizice, cimice şi biologice ale solului, utilizarea lor determinnd

sporuri importante de producţie.Pe pajiştile permanente se folosesc ca îngrăşăminte organice gunoiul de grajd, compostul, urina,

mustul de grajd şi gQlle. -e asemenea se practică fertilizarea prin trlire, care reprezintă folosirea

dejecţiilor lăsate de animale pe locurile de odină.

Folosirea amendamentelor pe pajişti

$n ţara noastră, suprafeţele cele mai mari cu pajişti permanente se găsesc în regiunile bogate în

precipitaţii, pe soluri acide. Pajiştile de pe solurile salinizate ocupă suprafeţe mici şi

îmbunătăţirea lor prin amendare este încă discutabilă.Pe solurile acide se folosesc amendamente cu calciu# carbonatul de calciu, oxidul de calciu,

idroxidul de calciu, spuma de defecaţie rezultată de le fabricile de zaăr, dolomita+ pe solurile

saline şi alcaline se folosesc amendamentele# gips, fosfogips, praf de lignit.

3!4!:! Pre*enirea şi comBaterea ero%i"nii sol"l"i pe pajişti

Aroziunea de suprafaţă are loc în urma acţiunii picăturilor de ploaie sau scurgerii de suprafaţă şi

sunt# şiroirile, rigolele mici, eroziunea de ardpan.

Aroziunea de adncime are loc în urma scurgerii concentrate a apelor pe versanţi şi duce la

îndepărtarea neuniformă a unei cantităţi mari de sol. Formele eroziunii de adncime au un

caracter permanent şi sunt reprezentate prin rigola propriu!zisă, ogaşul şi ravena.

Prevenirea eroziunii pe pajişti se poate face prin măsuri tenico!organizatorice şi lucrări de

îngrijire.



ComBaterea ero%i"nii sol"l"i pe pajişti

ucrări de reţinere sau evacuare a surplusului de apă

%eţinerea apei din precipitaţii se impune mai ales pe pajiştile permanente din zonele de stepă şi

silvostepă, iar pe pajiştile temporare, mai ales în anul I de vegetaţie, pentru a evita spălarea

solului şi a seminţelor folosite la semănat.

Avacuarea surplusului de apă de pe pajiştile situate pe pante se face numai în zonele cu exces de

umiditate şi se preconizează pentru aceasta, a se executa următoarele lucrări# brăzduirea, gropile,

scarificarea, valurile de pămnt /valuri orizontale şi valuri înclinate0, canalele de coastă/canalele

orizontale sau de nivel şi canalele de coastă înclinate0.

ucrări de combatere a eroziunii şi de stabilizare a solului prin plantaţii silvice

Perdelele antierozionale îmbunătăţesc condiţiile de microclimat, au un rol important în

prevenirea şi combaterea eroziunii, fiind şi o metodă de delimitare a parcelelor pe pajişti şi de producere a materialului lemnos.

Plantaţiile silvice în masiv se recomandă a fi înfiinţate pe suprafeţele ocupate de ogaşe şi ravene

active, sau pe cele puternic erodate şi cu pante mari, care nu pot fi înierbate.

ucrări speciale pe ogaşe şi ravene

$n cazul în care nu se pot face lucrări de nivelare a ogaşelor şi ravenelor, pentru combaterea

eroziunii de adncime se fac lucrări speciale, care se referă la cleionaje, praguri, baraje,

fascinaje, garnisaje, gărduleţe.3!4!G! "praHnsămânţarea

%eprezintă cea de a doua măsură tenologică de bază, după fertilizare, pentru sporirea producţiei

şi îmbunătăţirea valorii furajului obţinut. ;upraînsămnţarea se face pe pajiştile permanente cu

grad redus de acoperire cu vegetaţie ierboasă, precum şi la cele cu compoziţie floristică

necorespunzătoare, în special cu procent redus de leguminoase.

;upraînsămnţarea este obligatorie pe pajiştile fertilizate prin trlire, pe cele la care s!au făcut

lucrări tenico!culturale, simple sau complexe şi pentru prelungirea duratei de folosire a

pajiştilor temporare.

$n primul an de la supraînsămnţare pajiştea se foloseşte numai ca fneaţă.



3!4!48! ComBaterea dă"nătorilor de pe pajişti

Gegetaţia pajiştilor este degradată şi de lăcuste, şoareci de cmp şi crtiţe, iar pagubele provocate

sunt destul de importante.

3!3! -ăs"ri radicale

ucrările radicale se referă la un complex de activităţi care au ca scop transformarea pajiştilor

permanente degradate în pajişti semănate %efacerea radicală a pajiştilor permanente degradate

reprezintă o măsură ce se impune în cazul în care covorul vegetal are o acoperire slabă, sub 8'(.

3!3!4! #leerea teren"l"i

@u se desţelenesc pajiştile situate pe terenuri cu panta mai mare de 1*!12o, cele situate în

apropierea ogaşelor şi ravenelor, cele de pe soluri cu stratul arabil sub 1'!1)cm grosime, precum

şi pajiştile de pe soluri cu apa freatică la adncime mică.

3!3!3! Preătirea teren"l"iPrin lucrările de pregătire a terenului se urmăreşte att distrugerea veciului covor vegetal ct şi

crearea condiţiilor pentru semănat.

Pregătirea terenului cu mobilizarea superficială a solului ! metoda se poate aplica pe suprafeţele

unde vegetaţia existentă a fost distrusă cu un erbicid de contact. a circa )!9 săptămni după

erbicidare se va întoarece terenul cu maşina combinată EC%!),* sau cu freza de tip %otaseeder.

Pregătirea terenului cu mobilizarea medie a solului ! în acest caz, se folosesc grape cu discuri

sau freze pentru pajişti.Pregătirea terenului cu mobilizare profundă a solului ! constă în efectuarea arăturii, cu plugul la

)'!)*cm adncime, în raport cu grosimea stratului arabil.

3!3!>! C"lt"rile premerătoare

$n ţara noastră se foloseşte mai mult varianta înfiinţării pajiştilor temporare după desţelenire

denumită şi regenerarea rapidă a pajiştilor.

Fertilizarea de bază şi aplicarea amendamentelor

Pajiştile temporare, prin producţiile ridicate pe care le realizează sunt mari consumatoare de

elemente nutritive din sol. -e asemenea pajiştile temporare dau rezultate bune şi de calitate cnd

reacţia solului este neutră sau slab acidă.

Pajiştile temporare, în comparaţie cu cele permanente, valorifică mai eficient îngrăşămintele

organice, cele cimice mai greu solubile şi amendamentele.

;pecii şi soiuri folosite la înfiinţarea pajiştilor temporare



a înfiinţarea pajiştilor temporare se utilizează amestecuri alcătuite din specii de graminee şi

leguminoase perene valoroase şi mai rar graminee în cultură pură sau amestecuri formate din

graminee.

$n ţara noastră cele mai răspndite specii în cultură sunt# -ctLlis glomerata, Festuca pratensis,

olium perene, Pleum pratense, dintre graminee şi 5rifolium repens, Eedicago sativa,

5rifolium pratense, otus corniculatus, dintre leguminoase.

3!3!?! #lcăt"irea amestec"rilor de raminee şi le"minoase perene

Pentru înfiinţarea pajiştilor temporare se pot folosi amestecuri numai din graminee perene,

graminee perene în cultură pură sau amestecuri de graminee şi leguminoase perene.

;tabilirea duratei şi a modului de folosire a pajiştilor temporare

$n funcţie de durata de folosire, pajiştile temporare se împart în trei categorii#

! pajişti cu durată scurtă de folosire /)!9 ani0 ! pajişti cu durată medie de folosire /&!8 ani0

! pajişti cu durată lungă de folosire /R 8 ani0

;tabilirea numărului de specii din cadrul amestecurilor

Pentru pajişti cu durată scurtă de folosire se recomandă )!9 specii, pentru cele cu durată medie

de folosire se recomandă 9!* specii, iar pentru cele cu durată lungă se recomandă &!8 specii.

;tabilirea proporţiei gramineelor şi leguminoaselor în cadrul amestecurilor

Pentru a obţine compoziţia floristică dorită, este necesar ca la stabilirea proporţiei dintre celedouă grupe de plante să se ţină seama de durata şi modul de folosire al pajiştilor, precum şi de

particularităţile biologice ale speciilor componente.

"legerea speciilor şi stabilirea procentului de participare a fiecărei specii în amestec

"legerea speciilor se face în funcţie de condiţiile naturale ale zonei, durata şi mai ales modul de

folosire, ritmul de dezvoltare şi vivacitatea speciilor respective.

$n cadrul fiecărei grupe de plante, procentul de participare în amestec al fiecărei specii se

stabileşte în funcţie de valoarea economică a speciei, adaptabilitatea la condiţiile pedoclimatice,

pretabilitatea la modul de folosire stabilit şi de direcţia de evoluţie dorită a viitorului covor

vegetal.

"legerea soiurilor în cadrul fiecărei specii

;e recomandă folosirea de soiuri cu acelaşi indice de precocitate sau cu indici de precocitate

apropiaţi.



Calculul cantităţii de sămnţă

Calculul cantităţii de sămnţă se face pentru fiecare specie din amestec pe baza următoarelor

elemente#

! cantitatea de sămnţă în cultură pură /?g:a0 la valoarea utilă de 1''(

/@0+

! procentul de participare în amestec /p0+

! procentul de sămnţă utilă /;.<.0.

Cantitatea de sămnţă pentru fiecare specie /S0 se determină cu relaţia#

6J)a< K p NJ!U!

Cantitatea de sămnţă rezultată din calcul se corectează în funcţie de capacitatea de concurenţă a

speciilor din amestec. Prin însumarea cantităţilor de seminţe astfel corectate rezultă cantitatea desămnţă în amestec necesară pentru un ectar.

3!3!A! ămânţa şi semănat"l

;emănatul ierburilor perene necesită o atenţie deosebită. "cesta se poate realiza cu sau fără

plantă protectoare.

Apoca de semănat

Apoca optimă de semănat este primăvara devreme, cnd solul permite intrarea maşinilor agricole,

iar temperatura este constant peste '

o

C.Eetoda de semănat

;emănatul se poate realiza prin mai multe metode ce variază în funcţie de configuraţia şi panta

terenului, însuşirile seminţelor, dotarea tenică, prezenţa sau absenţa plantei protectoare etc. Cele

mai folosite metode sunt# semănatul în rnduri distanţate la 1),*!1*cm, semănatul prin

împrăştiere manulal sau mecanic.

"dncimea de semănat

"dncimea de semănat se stabileşte în funcţie de mărimea şi forma seminţelor, puterea de

străbatere, textura şi umiditatea solului, variind între 1!9cm.



3!3!=! $"crări de Hnrijire

"plicarea corectă şi la timp a lucrărilor de îngrijire, mai ales în anul înti, favorizeaza realizarea

unui covor vegetal uniform şi bine înceiat, premisa obţinerii unor produse ridicate.

Irigarea de răsărire

"ceastă lucrare este necesară după semănatul de la sfrşitul verii dar uneori şi în primăverile

secetoase, cu o normă de udare de 1*'!)''m9:a.

-istrugerea crustei

Pentru distrugerea crustei se foloseşte tăvălugul neted înfăşurat cu srmă gimpată, grapa de fier

cu colţii îndreptaţi în sus sau cu o grapă de mărăcini.

Compeltarea golurilor

$n cazul semnalării golurilor, se impune comlpetarea acestora cu sămnţă din acelaşi amestec.

Cnd suprafeţele cu goluri sunt mari, operaţiunea se face cu maşini de semănat, iar pe suprafeţereduse se poate face manual.

Combaterea buruienilor

"ceasta este lucrarea cea mai importantă din anul înti de vegetaţie la pajiştile temporare

semănate fără plantă protectoare şi la cele înfiinţate primăvara.Combaterea mecanică constă în

cosirea repetată a buruienilor cu coasa, cu diferite cosiri uşoare, înainte ca acestea să fructifice.

Pe terenurile cu o îmburuienare puternică se recomandă folosirea erbicidelor. -intre acestea

menţionăm# ;.-.E."., "retit, >asagran, "cetadin, "sulox.Fertilizarea

Prin această lucrare se urmăreşte obţinerea de producţii mari şi de bună calitate, precum şi

menţinerea unui covor ierbos valoros pe toată durata folosirii.

Irigarea

$n regiunile secetoase sau cu precipitaţii neuniform repartizate, se impune irigarea pajiştilor

temporare cu o normă de udare de &''!8''m9:a.Irigarea se poate face prin aspersiune sau prin

revărsare, cu rigole orizontale sau înclinate, în funcţie de panta terenului.

3!3!7! Folosirea pajiştilor temporare

Eodul de folosire a pajistilor temporare are o influenţă însemnată asupra evoluţiei covorului

vegetal, a duratei de folosire economică, precum şi asupra cantităţii şi calităţii furajului obţinut.

Pajiştile temporare se pot folosi prin păşunat, cosit sau mixt.



3!3!:! Refacerea pajiştilor temporare

-upă 9 ! * ani de folosire covorul vegetal începe să se rărească, mai ales prin dispariţia treptată a

leguminoaselor. $n aceste situaţii se impune refacerea pajiştilor respective care se poate realiza

prin două procedee# supraînsămnţarea sau reînsămnţarea.

/NFIIN1#RE# DE P#2ILTI TE-POR#RE /N $OCU$P#2ILTI$OR PER-#NENTE DE'R#D#TE

$nfiinţarea de pajişti semănate/temporare0 în locul pajiştilor permanente degradate, sau în teren

arabil afectat producerii furajelor, constituie una dintre cele mai importante verigi în procesul

îmbunătăţirii bazei furajere.$n noile condiţii create prin privatizarea şeptelului de animale,

pajiştile semănate sunt acele culturi care asigură un furaj de calitate şi în cantitate suficientă

animalelor de rasă de înaltă productivitate. Complexul de lucrări care se aplică pentru înfiinţarea

pajiştilor semănate, în locul pajiştilor permanente degradate, este cunoscut sub denumirea de

îmbunătăţire radicală sau regenerarea pajiştilor . ;uperioritatea pajiştilor semănate, faţă de de

cele permanente, de cele mai multe ori evidentă, depinde de condiţiile naturale şi economice

concrete. "stfel, productivitatea pajiştilor temporare este determinată de precipitaţii, de altitudine

şi de sistemul de gospodărire. $n condiţii pedoclimatice asemănătoare, pajiştile semănate au

realizat, în medie, în primii ) ani de folosinţă, o producţie cu 9'( mai mare dect cea a pajiştilor permanente. <nii cercetători spun că pajiştile semănate au însuşiri valoroase, neegalate de

celelalte culturi furajere. $ntre acestea se remarcă, în primul rnd, producţiile ridicate care pot fi

de 9!* ori mai mari dect a pajiştilor naturale. Compoziţia floristică fiind stabilită pe criterii

ştiinţifice, în concordanţă cu condiţiile climatice, agrotenica aplicată şi modul de exploatare,

permite obţinerea unui furaj superior din punct de vedere cantitativ şi calitativ, faţă de cel obţinut

pe pajiştea naturală. $n regiunile de dealuri din ţara noastră, C.Bărbulescu şi Gh.Motcă /16720

recomandă înfiinţarea de pajişti semănate datorită condiţiilor deosebite întlnite aici. Pe lngă

recoltele mari ce se obţin, ce depăşesc 1't:a s.u. , pajiştile semănate contribuie la protecţia

solului împotriva eroziunii şi la ameliorarea însuşirilor lui. -acă în zonele de cmpie şi de deal,

pajiştile semănate dau rezultate foarte bune, nu acelaşi lucru se poate spune despre zona de

munte. Pentru ţara noastră, cu circa &,6 milioane ectare pajişzi permanente, în mare parte

degradate/fapt oglindit prin producţia medie de masă verde foarte mică0, înfiinţarea pajiştilor



semănate reprezintăuna dintre cele mai importante măsuri pentru ridicarea producţiilor

cantitative şi calitative ale pajiştilor. Pajiştile permanente din ţara noastră sunt situate, în mare

parte, pe terenuri în pantă, supuse eroziunii. ".Navreliuc /166)0 recomandă nfiinţarea de pajişti

semănate /după aplicarea unui complex de măsuri antierozionale0 pe aceste terenuri, cu rezultate

excelente. Pajiştile semănate se înfiinţează în locul pajiştilor permanente degradate, la care

lucrările de suprafaţă nu mai au efectele scontate. -ecizia aplicării metodei de refacere radicală

este de o mare răspundere, deoarece aceasta implică distrugerea în totalitate a covorului ierbos

existent, prevalarea şi înlăturarea cauzelor care au dus la instalarea lui pe de o parte, iar pe de altă

parte crearea condiţiilor ca noua pajişte pe care o înfiinţăm să se poată menţine în cultură.

5erenurile ocupate cu pajişti permanente pe care le alegem pentru înfiinţarea pajiştilor semănate

se încadrează, în general, în una din următoarele categorii#

- o ţelină îmbătrnită în care domină în mare măsură, plante neconsumate de animale şicu o producţie sub 1't:a masă verde+

- acoperirea cu vegetaţie nevaloroasă peste )*!9' (+- terenuri pe care s!a dezvoltat, în masiv, o plantă nevaloroasă /ştevie, pipirig, ferigă,

etc.0- terenuri relativ plane cu uşoare denivelări, care prin luarea în cultură se pretează la o

exploatare intensivă+- acoperirea cu muşuroaie înţelenite, peste 9'!&'( din suprafaţa pajiştii şi pe care

măsurile de suprafaţă nu dau rezultate.

$mbunătăţirea radicală a pajiştilor este o lucrare mai costisitoare dect îmbunătăţirea de

suprafaţă, care pe lngă o serie de lucrări pregătitoare/defrişare, nivelare, drenare0 sunt necesare

lucrările propriu!zise de înfiinţare/desţălenirea, fertilizarea, procurarea seminţelor, semănatul,

etc.0. ;e recomandă desţălenirea pajiştilor permanente degradate, numai în regiunile bogate în

precipitaţii, situate pe soluri cu o grosime mai mare de *' cm, pe pante cu înclinare mai mică de

1* grade şi cu pnza de apă freatică la adncimea de cel puţin ',*m.Pe pajişti mai umede se

impune mai înti desecarea acestora, iar pajiştile din regiunile secetoase se vor desţăleni numai

dacă există posibilităţi de irigare. Pregătirea terenului cuprinde, pe de o parte, distrugerea covorului vegetal, iar pe de altă parte

lucrări de pregătire a patului germinativ în vederea însămnţării ierburilor perene.$nainte de

refacerea radicală sunt necesare cteva lucrări pregătitoare ca# desecarea, îndepărtarea pietrelor, a

cioatelor şi a vegetaţiei lemnoase, distrugerea muşuroaielor şi nivelarea terenului, care contribuie



la executarea desţălenirii în bune condiţii. $n vederea pregătirii terenului se aplicămmai multe

metode, care variază în funcţie de panta terenului, de grosimea stratului de ţelină şi de vegetaţia

existentă.$n general, se disting următoarele tenologii de distrugere a ţelinii#

- cu mobilizarea totală a stratului de sol+- cu mobilizarea parţială a stratului de sol+- fără mobilizarea solului.

Tehnologia de pregătire a terenului, cu mobilizarea totală a stratului de sol presupune în mod

obligatoriu folosirea plugului. Kdată cu efectuarea arăturii se încorporează în sol şi

îngrăşămintele pe bază de fosfor şi potasiu /dacă este necesar0, gunoiul de grajd şi

amendamentele. Eetoda se recomandă pe solurile mai profunde, cu un strat gros de ţelină.

Pentru a realiza o mărunţire mai bună a ţelinei, de regulă, arătura adncă de )*!9' cm este

precedată de o discuire la 7!1' cm pentru distrugerea covorului ierbos existent.

-esţălenirea prin arătură nu se recomandă pe terenurile inundabile şi periclitate de eroziune, pe

solurile sceletice, precum şi în staţiuni care exclud reuşita pajiştilor semănate/de exemplu

suprafeţele excesiv de umede sau extrem de uscate0.$n zonele cu precipitaţii suficiente,

desţălenirea se poate practica şi vara, în acest caz înfiinţarea pajiştii semănate se va face la

sfrşitul lunii august sau începutul lunii septembrie.-eorece pajiştile semănate se folosesc şi prin

cosit, se impune o forte bună nivelare a terenului.

Tehnologia de pregătire a terenului cu mobilizare parţială a statului de sol presupune o lucrare

cu grapa cu discuri sau cu freza.K astfel de lucrare este indicată la desţălenirea pajiţtilor situateîn zona de cmpie sau în cele de deal, situate pe terenuri în pantă şi cu un strat subţire de ţelină.

;e obţin rezultate bune la desţălenirea terenurilor pe care s!au efectuat curăţiri de arborete,

combaterea muşuroaielor, îndepărtarea pietrelor, cioatelor. Freza poate fi folosită pentru

prelucrarea ţelinei, realizndu!se o lucrare superioară celei cu grapele cu discuri. ucrarea cu

freza presupune 1!) treceri, prima trecere executndu!se superficial, la 7!1' cm, iar cea de!a

doua mai adnc, la 1)!1& cm. Pe terenurile situate în pantă, lucrările se fac paralel cu curbele de

nivel, conform normelor de prevenire şi combatere a eroziunii solului.

Tehnologia de prelucrare a terenului fară mobilizarea solului se face în anumite situaţii în care

orografia terenului nu permite nici un fel de lucrări de mobilizare a terenului, sau cnd vegetaţia

este foarte rară, se aplică supraînsămnţarea veciului covor,fară nici o lucrare

pregătitoare.%ezultatele acestei metode extensive depind, în măsură foarte mare, de condiţiile

concrete.-upă supraînsămnţare, trecerea cu o turma de oi pe timp umed poate favoriza



încorporarea seminţelor.Pajiştile semănate pot fi înfiinţate fie direct în arătura de desţalenire,

cunoscută şi sub denumirea de regenerare rapidă a pajiştilor ce presupune un teren curat de

buruieni, bine mărunţit şi uniform, fie după o perioadă de 1!9 ani, în carte terenul se cultivă cu

culturi anuale."ceastă metodă se recomandă numai pe terenurile unde ţelina foarte deasă nu a

putut fi suficient mărunţită, pe terenurile foarte îmburuienate şi pe soluri turboase, unde lucrările

repetate, aplicate plantelor anuale, pot duce la o înbunătăţire a însuşirilor solului.

FO$OIRE# P#2ILTI$OR PRIN P.LUN#T

@evoile mereu crescnde ale economiei pun, pe de o parte, problema sporirii necontenite a

cantităţilor de produse de natură animală, iar pe de altă parte, problema obtinerii ct mai ieftine

a furajelor, de aceasta fiind legată, în primul rnd, economicitatea produseloranimaliere.Practicarea pastoritului de milenii demonstrează avantajele certe ale rănirii

animalelor pe păşune şi anume#

- iarba folosită prin păşunat constituie cel mai ieftin furaj pentru animale+- paşunea oferă un furaj fraged, suculent, uşor digestibil, cu gust şi miros plăcut, ceea

ce face să fie consumat cu plăcere de animale+- iarba este bogată în substanţe nutritive, proteine şi săruri uşor asimilabile+- prin mişcare în aer liber, sub acţiunea razelor solare, corpul animalelor se dezvoltă

armonias, animalele devin mai productive şi dau urmaşi mai viguroşi.

"ceste avantaje, în special cele care se referă la valoarea nutritivă, sunt variabile. Mradul de

consumabilitate a ierbii este influenţat de# compoziţia floristică, compoziţia cimică a solului,

umiditate, temperatură. Printre principalele avantaje ale folosirii ierbii de pe pajişti se înscrie şi

faptul că păşunea reprezintă cea mai ieftină sursă de rană pentru animale, iarba obţinndu!se la

un preţ de cost mai redus dect orice furaj.Aficienţa sporită se datoreşte fără îndoială şi stării de

sănătate mai bună a animalelor, ce au posibilitatea de a se mişca în aer liber, în timpul cnd

singure îşi procură rana.

-ar, dacă nu se execută lucrări de îngrijire şi îmbunătăţire a pajiştilor, toate aceste avantaje

dispar, întruct compoziţia floristică este alterată, domină buruieni sau plante nevaloroase şi în

consecinţă rănirea animalelor lasă de dorit.Aste cazul multor izlazuri comunale unde, în a doua

parte a verii, animalele îsi procură cu foarete mare greutate rana şi nici într!un caz în cantitate

suficientă.



?!4! ITE-E DE P.LUN#T

-iferite sisteme de păşunat pot fi împărţite în doua categorii#păşunatul nerational, liber sau

continuu şi păşunatul raţional sau ciclic.

Păş"nat"l liBer este sistemul de păşunat practicat din cele mai veci timpuri, fiind un sistem

extensiv.Conform acestui sistem, animalele sunt lăsate libere să pască pe păşune, din primăvară

pnă în toamnă.Mrija ciobanilor se rezumă doar la a duce animalele la adăpat, de a le mulge şi de

a vegea ca ele să nu se rănească sau rătăcească.K variantă a acestui tip de păşunat aplicat în ţara

noastră şi constituie de fapt o încercare de raţionalizare, este aceea de a conduce turma pe un

anumit drum, care de obicei este modificat, astfel înct animalele nu stau pe acelaşi loc, ci

păşunează pe locuri diferite şi în aceeaşi zi şi în zile diferite.K altă variantă a păşunatului liber

este păşunatul în front, păşunat ce se aplică în special cu ovinele.$n acest caz ciobanul stă în faţaturmei şi pe masură ce se consumă iarba, el se retrage, dnd posibilitatea animalelor să înainteze.

Păş"nat"l raţional are ca principiu, împărţirea păşunii în tarlale, păşunarea se face un timp,

după care se trece pe o altă tarla.5arlarizarea trebuie însoţită de un complex de măsuri legate de

sporirea producţiei de iarbă,combaterea eroziunii, pentru că numai împărţirea în tarlale nu!şi

găseşte justificarea economică.

$n cadrul acestui sistem de păşunat, exista mai multe variante#

-

păş"nat do%at = constă în atribuirea spre furajare a unor porţiuni de iarbă delimitatede un gard electric, porţiuni a căror suprafaţă este calculată în funcţie de producţie şi

număr de animalede aşa manieră înct să se asigure rana pentru o zi sau jumătate de

zi.- păş"nat c" porţia = constă în aşezarea animalelor pe un aliniament, atribuindu!se

fiecărui animal o lăţime corespunzătoare speciei din care provine/de exemplu 1,* ! )

m pentru o vacă0."ceastă fşie se delimitează cu gard electric.Mardul se deplaseaza

pe masură ce animalele păşunnd au consumat întreaga masă vegetativă.- folosirea ierBii la iesle = desi nu este o metodă de păşunat propriu!zis, ea se

încadrează tot în acest sistem, întruct deosebirea constă doar în faptul că nu

animalele se deplasează la rană, ci rana la animale.Pentru a se realiza acet lucru,

cnd iarba ajunge la )*!9' cm înălţime, ea se coseşte şi este transportată şi

administrată animalelor.Folosirea ierbii la iesle prezintă şi avantajul că animalele

consumă mai puţină energie prin mişcare, deci posibilitatea de a realiza sporuri



zilnice superioare, dar acest lucru nu este întotdeauna compensat de energia

consumată pentru aducerea ranei.

?!3. TE(NIC# P.LUN#TU$UI

;e referă la modul în care animalele pasc iarba, la evenimentele normale zilnice şi cele

sezoniere care apar cnd animalele sunt pe tarla. Păşunatul propriu!zis, deci atunci cnd

animalele se rănesc cu iarba păşunii, durează 8!11 ore zilnic şi în mod normal se desfăşoară în

două perioade majore după răsăritul soarelui şi înainte de amurg. 5impul ct dureză păşunatul

depinde de administrarea sau nu a furajelor concentrate, de bundenţa ierbii."nimalul percepe

grupări relativ importante de populaţii de plante care sunt conforme cu ecosistemul respectiv.$n

timpul păşunatului, animalele se mişcă încet pe o păşune şi rup succesiv cte o gură de

iarbă.Giteza normală de păşunat este de &'!2' muşcături pe minut.Kile pasc similar/dar sedeplasează mai mult0. "vnd gura mai mică,frecvenţa cu care muşcă iarba este mai mare.

;cimbarea zonei de unde animalul muşcă din iarbă se face prin mişcarea capului şi dureză mai

puţin de o secundă.-acă animalul scimbă locul de unde îşi procură rană, acest lucru se face

cnd iarba este rară şi atunci animalul face ctiva paşi, pe o durată de 1'!1'' secunde.imitele

acestea de timp se datoresc faptului că, pe comunităţile eterogene, distanţa dintre o staţiune

alimentară şi alta este de )'!)* paşi, iar pe cele omogene, de )!9paşi.Cnd animalul este scos la

păşune, el se 3informează4 de natura mediului, limitele acestuia, drumuri de acces, locuri derefugiu în caz de pericol."poi identifică comunităţile vegetale şi sursa de apă.$n ecosistemele

naturale sursele de apă sunt elemente esenţiale, în jurul lor erbivorele sălbatice organizează

strategii de păşunat, în căutare de resurse furajere importante din punct de vedere energetic.Hona

optimă de păşunat se gaseşte pe o rază de 7''m în jurul surselor de apă.K distanţă mai mare de

1,8 ?m faţă de sursa de apă, produce un dezecilibru între rană şi apă.Pentru a merge la păşunat,

animalele urmează cărările existente iar cnd păşunează pe pantă, ele urmează cubele de

nivel.-acă ne referim la o ierarizare a nevoilor fiziologice, pe parcursul unei zile, animalul va

căuta să!şi satisfacă foamea, apoi cerinţele faţă de apă şi reglarea termică."ceasta explică de ce

vara animalele vor părăsi zonele bune de păşunat, pentru zone mai puţin bune, dar unde există

umbră."nimalul îşi alege rana la două niveluri, al staţiunii. Cnd alege staţiunea animalul se

opreşte din deplasare, coboră capul şi începe păşunatul. "legerea covorului vegetal este făcută pe

baza factorilor vizuali. ;elecţia unei specii se face în funcţie de necesităţile organismului. Cnd



animalul are nevoie de proteine, preferă trifoiul mai savuros şi mai bogat în proteine digestibile.

-acă are nevoie de un aport energetic atunci se va orienta spre graminee. 5ipul de plante ales

este influenţat mult şi de specia de animale, de abundenţa relativă a furajului, complexitatea

mediului înconjurător în raport cu satisfacerea nevoilor fiziologice, idrice şi termice.Cnd

rumenul animalului este plin, acesta se odineşte şi rumegă."ceastă operaţie poate fi făcută de

animale stnd în picioare sau culcate.5impul necesar pentru rumegare depinde de fibrozitatea

ierbii consumate/în mod normal durează *!6 ore0. 5impul de păşunat creşte cu dificultatea ruperii

ierbii şi cu rărirea pajiştii, pe cnd timpul de rumegat creşte pe măsura scăderii calităţii ierbii

consumate.Eomentul începerii păşunatului are o deosebită importanţă att pentru starea

vegetaţiei, depinznd de aceasta, ct şi pentru sănătatea animalelor.-acă păşunatul se începe prea

devreme, cnd plantele sunt prea tinere şi solul prea umed, efectele negative asupra vegetaţiei

sunt următoarele#- se distruge stratul de ţelină, se bătătoreşte solul şi se înrăutăţeşte regimul de aer din

sol.;e formează gropi şi muşuroaie.- pe terenurile în pantă se declanşează eroziunea+- se modifică compoziţia floristică, dispărnd plantele valoroase mai pretenţioase din

punct de vedere al apei, aerului şi ranei din sol+- plantele fiind tinere, au suprafaţa foliară redusă şi vor folosi pentru refacerea lor

substanţe de rezervă acumulate în organele din sol ce are ca efect epuizarea lor.

Pe de altă parte, începerea tardivă a păşunatului are o altă serie de efecte negative, cum ar fi#sporirea conţinutului de celuloză şi scăderea celui de proteină, reducerea gradului de

consumabilitate şi digestibilitate. "cestea obligă ca atunci cnd nu s!a putut intra la păşunat în

timpul optim, iarba să fie cosită şi transformată în fn, semifn, siloz, pentru a reduce pierderile.

Eomentul optim de începere a păşunatului este atunci cnd soloul s!a zvntat şi plantele au ajuns

la înălţimea de 1'!1*cm pe pajiştile alcătuite din plante mărunte, 1*!)'cm în zonele cu

precipitaţii abundente şi plante de talie înaltă, )'!9'cm pe pajiştile cultivate.$năltimea de păşunat

se referă la înălţimea pe care o au plantele după ce s!au păşunat. "ceastă înălţime este

determinată de specia care păşunează şi nu poate fi influenţată dect prin repartizarea spre

păşunat a unei anumite specii de animale sau prin folosirea ierbii la iesle şi atunci cositul se

poate face la înalţimea dorită.Frecvenţa păşunatului este una din cele mai importante elemente

ale unui păşunat raţional. Alementul esenţial, de care trebuie să se ţină seama, este durata de

regenerare. Producţia păşunilor este dată de numărul de recolte din timpul unui sezon, de talia



plantelor la recoltat şi înălţimea ierbii rămase, care, după cum s!a văzut influenţează producţia.

Eodul de executare a păşunatului pe tarla prezintă o importanţă deosebită, att pentru compoziţia

floristcă a pajiştii, ct şi pentru producţia animalieră."ceasta comportă două aspecte diferite şi

anume# modalitatea efectuării păşunatului în interiorul tarlalei şi timpul de păşunat pe tarla.;e

cunoaşte că animalele erbivore reuşesc, în cteva ore, să!şi procure necesarul de rană şi în restul

timpului se plimbă, bătătorind iarba şi solul. -e aceea este indicat să se păşuneze dimineaţa 9!&

ore, să se întrerupă păşunatul )!& ore şi să se reia după masă, de asemenea, 9!& ore.-ata încetării

păşunatului este legată de epoca venirii primelor îngeţuri.<ltimul păşunat trebuie să se realizeze

cel mai trziu cu )'!9' zile înainte de instalarea îngeturilor permanente."stfel, plantele au

posibilitatea să acumuleze glucide, să!şi refacă masa vegetativă, ceea ce determină o mai bună

suportare a îngeţurilor pe de o parte, iar pe de altă parte, la pornirea timpurie în vegetaţie.

?!>! -.URI PENTRU OR'#NIM#RE# P.LUN#TU$UI R#1ION#$

Folosirea raţională a păşunilor, împletită cu o serie de măsuri de îmbunătăţire a pajiştilor, are ca

efect sporirea producţiei de iarbă, îmbunătăţirea compoziţiei floristice, deci mărire a valorii

economice a fiecărei unităţi de suprafaţă.Axistă o categorie de măsuri absolut obligatorii pentruasigurarea unui păşunat raţional. "ceste măsuri sunt# determinarea producţiilor păşunilor,

determinarea capacităţii de păşunat, tarlalizarea, executarea unor lucrări înainte de începerea

păşunatului şi în timpul păşunatului ct şi tenica propriu!zisă a păşunatului.Cel mai important

lucru în aprecierea unei păşuni este cunoaşterea capacităţii ei de producţie."ceasta poate fi

determinată prin metode directe şi indirecte.

-etoda directă are ca principiu determinarea producţiei unei parcele mici, derlimitate dintr!o

tarla şi semnificativă pentru tarlaua respectivă, de fiecare dată cnd păşunea este folosită. Pentru

aceasta se delimitează parcelele de dimensiuni variabile, de obicei de ),*mT.

@umărul parcelelor depinde de mărimea tarlalei şi de uniformitatea ei. $n cazul păşunilor

uniforme, acest număr este mai mic/&0, iar la cele neuniforme, este mai mare/1'0. -acă se

practică păşunatul liber, porţiunile delimitate sunt mult mai mari/1''mT0, care se cosesc de cte

ori iarba ajunge la înalţimea de păşunat.Foarte indicată este folosirea cuştilor de control care sunt



construite din srmă şi instalate pe teren."cestea nu permit animalelor să păşuneze în interiorul

lor, în scimb permit o creştere şi o dezvoltare nestingerită a ierbii.

-etode indirecte ! cea mai utilizată este metoda zootenică, care are la bază procedeul

transformării tuturor produselor obţinute de la animale în <@ necesare obţinerii acestora, pe baza

unor coeficienţi de transformare."ceastă metodă permite determinarea exactă a valorii unei

păşuni, dar evidenţa strictă ce trebuie ţinută şi care presupune o anumită calificare, face ca ea sa

fie mai puţin utilizată.5ot în cadrul acestui grup de metode se înscriu şi metodele dinamice şi

anume determinarea producţiei prin măsurarea înălţimii covorului vegetal şi determinarea

producţiei prin măsurarea fluxului de creştere ! maturitate defoliere.Krice păşunat raţional are la

bază cunoaşterea capacităţii de păşunat, în funcţie de care se calculează densitatea

animalelor.@umărul de tarlale în care se împarte o păşune depinde de doi factori esenţiali şi

anume, durata ciclului de păşunat şi numărul de zile ct rămn animalele pe tarla.-urata cicluluide păşunat depinde la rndul său de # condiţiile climatice, compoziţia floristică, modul de

îngrijire a păşunii şi se referă la perioada de timp necesară pentru refacerea plantelor.Cu ct

perioada este mai scurtă, durata ciclului este mai mică şi ca atare o tarla poate fi păşunat de mai

multe ori.

$n condiţii naturale, în zonele cu precipitaţii puţine, o păşune se reface după 9'!&' zile,

iar în cele cu percipitaţii corespunzătoare, după )*!9* zile.Axistă diferenţe şi între durata

refacerii după primul ciclu şi următoarele.-acă după primul ciclu păşunea se reface după 9' zile,după celelalte cicluri durata de refacere este mai lungă,9*!&' zile.

@umărul de zile ct rămn animalele pe tarla este bine să fie ct mai mic şi se recomandă,

ca nici într!un caz, să nu depăşească şase, deoarece aceasta duce, pe de o parte, la stnjenirea

otăvirii, iar pe de altă parte la bătătorirea terenului.

ucrările ce se execută înainte de începerea păşunatului, se împart în doua categoriişi

anume# lucrări ce se execută pe păşunea propriu!zisă şi lucrări accesorii.-in prima categorie fac

parte# curăţinerea păşunilor de mărăcinişuri şi buruieni dăunătoare vegetaţiei pajiştilorşi sănătăţii

animalelor, curăţirea păşunilor inundabile de resturile aduse de ape, evacuarea excesului de

umiditate, aplicarea îngrăşămintelor, aplicarea unor lucrări de îmbunătăţire a pajiştilor.$n a doua

categorii de lucrări intră# repararea drumurilor de acces, repararea /construirea0 de poduri peste

şanţuri, repararea /construirea0 îngrădirilor, repararea /construirea0 adăposturilor şi umbrarelor,



revizuirea /şi după caz redimensionarea0 adăposturilor, repararea /construirea0 stnelor,

revizuirea adăposturilor pentru îngrijitori.

pasjisti tom

Documents