tezaurul liturgic tom 3

420
TEZA D R U L LITU RG I C  A L SFINTEI BISERICI CRE Ş TINE ORTODOXE DE R Ă S Ă RIT TOMUL III S T U D I U L L I T U R G I C S P E C I A L CUPRINZÂ ND CERCET Ă RI Ş T IINŢIFICE A SUPRA CULTULUI DUMNEZEESC PUB LIC, ASUPRA SFINTELOR L IT UR GII ORT ODOXE CU EX PL ICA Ţ IUNI AMANUN Ţ IT E, CERC ET Ă RI SERBA T ORALE, CUM Ş I A SUPRA SFIN Ţ IRILOR, BINECUV ÂNT Ă RILOR BISE - RICE Ş T I, POS T URILOR, ETC., ÎNTEMEIA T E PE Ş T IIN ŢA PROPRIE, Ş I PE T EX T E ORI- G INA L E CLASICE, DIN SCR IERILE SF IN Ţ ILOR P ĂRIN ŢI Ş I AL E MARILOR SC RIIT ORI. CURSURI UNIVERSITARE ROST ITE DE BADEA CIRE Ş EANU DOCTOR IN TEOLOGIE  PROFESOR DE LITURGIC Ă , PA STORAL Ă , OM ILETIC Ă Ş l CATEHETIC Ă LA FAC ULT ATE A DE TEOLOGIE A UNIVERSIT Ă Ţ EI DIN BUCURE Ş TI C U6 2 I L U S T RA Ţ I I  A ce s t T e z a ur L it ur g ic es te a pr o ba t de s f ân tu l S in od din B ucur eş ti al  B iser ice i or todo x e r om âne, în ş edi nţ a s a din 23 Oc tom br e, anul 1909. BUC UR E Ş T I 1912 T PO G RA FIA „GUTENBERG", J OS E PH GO BL S sori 20 . —S T RA DA DO A M N EI , 20 . TIP Ă RITU-S’A Î N 2.00 0 EXEMPLARE Şl FIE CARE EXEMPLAR Î N 3 TOMURI  CU TOAT Ă ÎNGRIJIREA Ş l CHELTUEALA AUTORULUI

Upload: dalvalem

Post on 03-Apr-2018

434 views

Category:

Documents


22 download

TRANSCRIPT

Page 1: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 1/419

TEZADRUL LITURGIC A L

SFINTEI BISERICI CREŞTINE ORTODOXE DE RĂSĂRIT

TOMUL IIIS T U D I U L L I T U R G I C S P E C I A L

CUPRINZÂ ND CERCE T ĂRI ŞT IINŢIFICE A SUPRA CUL T UL UI DUMNEZEESC

P U B L I C , A S U P R A S F I N T E L O R L I T U R G I I O RT O DO X E CU E X P L IC A ŢI U N I A M A N U N ŢIT E ,

CER C ET ĂR I SE R B A T O R A LE, CUM ŞI A SU P R A SF I NŢI R IL O R , B I NECU V ÂNT ĂR I LO R B I SE -

R I CE ŞT I , P O S T U R I LO R , ET C., ÎNT EM EI A T E P E ŞT I INŢA P R O P R I E, ŞI PE T EX T E O R I -

G I NA L E CLA SI CE, DIN SCR I ER I LE SF I NŢI LO R P ĂR I NŢI ŞI A L E M A R I LO R SC R I IT O R I .

C U R S U R I U N I V E R S I T A R E

R OS T IT E D E

BADEA CIREŞEANUDOCTOR IN TEOLOGIE  

PROFESOR DE L ITURGICĂ, PA STORA LĂ , OM ILET ICĂ Ş l CATEHETICĂ  

LA FAC ULT ATE A DE TEOLOGIE A UNIVERSITĂ ŢEI D IN BUCUREŞTI

CU62 ILUSTRAŢII

 A cest T ezaur L it ur g ic este apr oba t de s fântul Sinod din Bucur eşti al  Biser ice i or todo x e române, în şedinţa sa din 23 Oc tom bre, anul 1909.

B UC UR EŞT I 1912

T P O G R A F I A „G U T E N B E R G ", J O S E P H G O B L S sori2 0 . — S T R A D A D O A M N E I , — 2 0 .

T I P Ă R I T U - S ’ A ÎN 2 . 0 0 0 E X E MP L A R E Şl F IE C A RE E XE MP L A R ÎN 3 T OMU R I C U T OA T Ă Î N GR I J I R E A Ş l C H E L T U E A L A A U T OR U L U I

Page 2: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 2/419

T E Z A U R U L L I T U R G I CD E

Dr. BADEA CIRESEANU

TOMUL l l l LEA

S T U D I U L L I T U R G I C S P E C I A L

§ i

Deosebirea intre cele trei Tomuri ale acestui Tezaur.

' ăspândirea învăţăturilor mântuitoare în lume,a fost însoţită’ în Biserica Domnului nostrulisus Ilristos de plinirea serviciului divin,cu credinţă, dragoste şi vrednicie preoţească.Str ălucirea acestui serviciu, îna lţă"tainicg ândul omului, şi apoi îl înlănţueşte înceata drept credincioşilor creştini.

Inima pioasă, simţeşte o bucurie cereascăîn mo-mentul plinirei ser viciului dumnezeesc, şi omul nu’şidăseama de cauza schimbărei ce se produce în su-fletul său. Nişte fiori mistici, dar foarte plăcuţi şi binefăcători, străbat în acel moment întregul organismal creştinului, şi îi înv ior eazăfiinţa lui spirituală, călă

toare îni cercul înalt al ideilor.Miişcările litur gice ale miniştr ilor altarului, purtarea obiec-telor sfi nte în casa lui Dumnezeu cu solemnitatea orânduită, fac

Page 3: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 3/419

8 DR. BA DEA CIREŞEA ND

no credincios să se prosterneze cu umil inţă înaintea Celui A fot Puternic1).

I ‘artea aceasta a s tudiului nos tru, cuprinde săvârşirea actelorserviciului dumnezeesc, de către sfinţiţii servitori ai altar ului,:ipoi semnificaţiunea istoricăşi misticăa acestor acte şi tot ce

stăîn legăturăcu ele. Aceastăparte se cheamă«specială», pentrucăea se ocupăîn deosebi, în s pecial, cu fie care act sfânt, şi nu faceasupra lor numai o privire generală. Actele sfinte se plinesc dupălitera şi spir itul for mulariilor liturg ice şi ritualistice, ale sfinteinoastre Biserici creştine ortodoxo do răsărit.

De aceea şi deosebirea intro colo trei T omuri ale T ezauruluinostru este aceasta: în Tomul liu întitulat „Istoria şi Litera-

 îmbin, i f i 'tin (inimiuntlnopole pe vapor a Domnului DoctorB A DE A Ol UI*'!,! li'. A NI). A ntumi T o/uurului L iturgic, spre a merge la Muntele

 AthOH, I'iiIohUiiii l !| | ii, In vura anului 1904 pentru scopuri liturg ice şini.miii do uiiticitâţi egiptene.

tura llturgicA", un <ln in iiir.it noţiunea cultului creştin, cu isvoarolo si scrier ile do liter aturăliturg ică, de la începutul creştinismului si pAuit in ilelo uunstpo. In T omul 11lea numit „Studiul liturgic general", no nu ocupat cu locaşurile în cari se plinescactele slinto, cu i ilur icul acostor locaşuri, podoabele lor pictu-rale, j)orso«nolo nlln| lto norvitoare înaintea altarului, precum şi cuobieciole IrobulnelonMt' in cultul creştin ortodox. T oate acesteasunt întemoiali' po dovo/,1 cu to.vte clasice şi patr istice. Apoi în

II M«»hl, VI, I ',.1 I >11111111 n i vorbi către=♦ 2p3? V ^ l, pHy*1-

Molul ţfi'i /hr I ii mii h limu mir m’ain arătat lui Avraam, lui Isac şi lui Iacov, ta I)unimvc’ii A lol I'i iIi i i i Ii "

Page 4: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 4/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

T >mul IlI lea sau în „Studiul litur g ic special" ne vom ocupaci însăşi actele liturgice şi serviciile bisericeşti, cari se săvârs e c pentru mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea omului. De aceeaT unul l iu se mai poate întitula „intr oduc tiv * ; Tomul 11lea„jr e g ătitor ", faţăde T omul IlI lea, care se poate zice şi „lucrător" sau „activ".

Cum vedem, distingerea acestor trei părţi este bine determnată, şi fie care din ele are cuprinsul său propr iu. S’ar puteazite pr in’ urmare, că aceste trei părţi formeazăun întreg , darşi fie care parte este pentr u sine un întreg , ce stăîn legăturăcufie care din cele douăsurori.

§ 2 .

Planul materiei din Tomul IlI-lea al Tezaurului

Bise rica catedrală, a sf ântului P aul din L ondra , ca pitala A ngliei,pe care am cercetat o cu de a m ănunt ul îm pr e unăcu alte mo nume nte ale oraşului.

S âm bătă9 A ugus t an ul 1897. (A utorul).

Partea specialăse deosebeşte, bine înţeles, pr in lumina ce respânuIeste as upra cultului şi prin conducerea spre săvârşirea serviciullui dumnezeesc publ ic . Ea ne face săcunoaştem căsfinţenia culitului creştin, cere ca el să fie plinit cu demnitate de litur

Liturgic.5 D - 3

upr insul acestei părţi speciale, este tot asâ de bogat ca şicuprinsul părţei prime, şi cu deosebire al părţei generale.

Page 5: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 5/419

1 0 DH. BADEA ClREŞEA NU

gis itori şi ascultat cu pietate şi linişte de către credincioşi. Totaşa, partea aceasta a studiului nostru, ne dă unele luminăr i  asupra Liturgiei din timpurile prime ale Bisericei, cum şi asupravredniciei liturgis itor ului de a săvârşi cole sfinte.

Mai încolo, în partea specială, se vor propune înv ăţătur ileteoretice şi practice folositoare în săvârşirea actelor sfinte. Vomtrece dupăaceea, la serv iciul div in introducător în sfânta Liturgiesi apoi la ex plic at iunile istorice şi mistice asupra LiturgiilorHisericei noastre răsăritene. Ex plicatiunile acestea vor li făcutepe temeiul celor lix ate înscr is, de către marii liturgişti orientali.

Pentru căin ziua Duminecei şi în zilele de sărbători creştine,se bucurătot ins ul şi 1 1 1 special (ie care fiu al Hisericei ortodoxe,apoi pentru căaceste zile atrag atenţiunea lumei prin strălucirealor bisericeascăşi socială, de aceea vom arăta orig ina istorică

a acestor zile mari, cum şi or ânduirile Bisericei în aceastăpri-vinţă, ca săştie fiecine, cum au luat ele naştere în cursul tim-pului. Cele şeapte misterii practicate în lîis er icăde la începutulcr eştinis mului, pentr u folosul mântuir ei piosului, încăau un loc însemnat în studiul acesta, spre a’şi da seamăcredinciosul deorig ina lor div ină, şi de frumuseţea lor ritualistică.

Dar maica noastrăBiserica, împărtăşeşte necontenit şi cuprisosinţăfiilor ei, mângâer ile sale, cu ori ce ocaziune de bucur ieşi întristare. De aceea nu vom trece cu vederea nici binecuvân-

tările şi sfinţirile bisericeşti, pe cari le primeşte creştinul întoatăziua şi ora. De asemenea, înfrânările de la articolele nutritoare compunând în lumea învăţaţilor o cestiune de studiu adânc,urmeazăsăcunoaştem şi  începutul pos turilor din Biserica noastră,ins tituirea şi istoria lor, binefacer ile ce isvorăsc din ele, cumşi partea lor morală.

Prin urmare, cuprinsul T omului al 111lea, va fi următorul :

S E C Ţ I U N E A I .

P riv iri generale asup ra cultului dum nezeesc .public.

Cap. I. S finţenia cultului dumnezeesc public şi pietateacerutăde la creştini cu deosebire în casa Domnului.

Cap. II. Unele luminări ştiinţifice asupra serviciului div in.

S E C Ţ I U N E A I I .

S f â n t a L i t u r g i e .<lap. 1. Ser viciul div in introducător in sf ânta Liturg ie, săvâr-

şită iu zilele de Dumineci, şi în zilele de rând ale săptămânei.Cap. II. Ex plicaţiuni asupra L iturgiilor sfinţilor Părinţi,

 Vasilie col Mare, loan llrisostom şi Grigor ie Dialogul.

Page 6: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 6/419

'

I

TEZAURUL LIT URGIC, T. III. 1 1

S E C Ţ I U N E A I I I .

Sărbătorile împărăteşti ale sfinţilor şi sfintele

misterii.

Cap. I. Sărbătorile împărăteşti, ale sfinţi or, or ig ina lor, şiser/iciul divin al acestor zile.

Cap. II. Cele şeapte misterii cu întocmirile lor liturgice.

S E C Ţ I U N E A I V .

Binecuvântările, sfinţirile, înmormântările şi pos-

turile anuale, cu orân duirile lor Liturgice.

Cap. I. B inecuvântările şi sfinţir ile.Cap. 11. Cele patru posfuri aleanului, cu spiritul lor liturgic.

Page 7: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 7/419

SECŢIUNEA I A 

P R IV IR I GENERA LE A SUPRA CULT ULUIDUMNEZEESC PURLIC.

§ 3.

Cuprinsul secţiunei.

ultul dumnezeesc public, s’a deosebit în creşti-nism, din vechime şi pânăastăzi prin cur ăţenia ideilor dintr’însul şi prin formele luiex terioare demne şi impunătoare. în cultelecelorlalte relig iuni de pe pământ, călăuzescidei pline de răutate '), egoiste, materialiste şiadesea ori josnice; iar formele dinafarice nuse prezintăde cât în cazuri rari cu o palidă

frumuseţe şi seriozitate. Xu mai vorbim acide cultul săbeist, zooteist, antropoteist, şama  nist şi mai ales feti şist, căci conţinutul acestorculte”, este întru totul barbar, iar "formele lor nu

sunt scutite de cruzimi. Dar cultele acestea dupăcum am arătat în partea generală a studiului nos tru, nu au nici un sistem

1) Ca săne facem idee de unele principii rele din Coranul (adicăcetirea)lui Mahomed, dau aci câteva texte din această carte (cu 6.000 versuri) a relig ieiislamiste.

Iatăporuncile lui Alah scrise de Mahomed profetul Islamismului:

Coranul Cap. 10, v. 38 : „Această Carte este de la A lah" (DummezeulIslamismului).Poligamia Cap. 4, v. 3 : „Nu văînsuraţi cu femeile cari văplac, die cât

CU 2, 3 şi 4".

Page 8: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 8/419

TEZVURUL LITURGIC, T . III. 1 3

de ordine în credinţă, nu au literatură scrisă, nu au temple şinici preoţi. V răjitorii îi descântătorii acestor fanatici sălbatici,sunt conducător ii credinţelor deşarte. Şi cu toate acestea 150

Cap. 5, v. 4 : „Anirrale moarte, sânge, carne de  porc, nu mâncaţi".Cap. 5, v. 85 : „Săştiţcăcei ce urăsc pe Islamişti sunt J idov ii şi ido lola tr iiCap. 4, v. 38: „Bărbaţii sunt superiori femeilor... pe cele nesupuse din ele

bateţi leu. întinde r e a Is la m is nului cu sabia. Cap. 9, v. 5 : «Fiind trecute lunile

sfinte (4 la număr) ucide ţi pe idolo la ti ii or i pe unde îi găsiţi, faceţi i sclav i, împresuraţi i şi căutaţi ascmzător ile lor. Iar dacăei trec la Islamism, dacăfacrug ăciuni şi milostenii, daţi le ertare căci Alali este bun şi îndurat".

Cap. 9, v. 17: „Cei necredincioşi sănu intre in moscheele voastre. Eisunt mărturia necredinţei Ier şi in veci vor locui în foc".

Moscheea sultanului Suleiman (sec. XV I) d in oraşul Constantinopole, în care a m intr at în lun a A ugus t an ul 1 898. A ci e reşedinţa Seic-u lu i 

I s lamulu i , patriarhul religiunei mahomedane. (Autorul).

Cap. 9, v. 18: „In moschee (temple islamiste) săintre numai cei ce cred in Alah, cari fac rug ăciuni şi dau milostenie".

Cap. 9, v. 29: „Faceţi răsboi cu cei necredincioşi în A lah, luptaţi văcuei pânăce văva plăti tribut şi v or rămânea umiliţi".

Cap. 9, v. 30 : „Jidovii zic că Ozair (fiul lui Ezra) este fiul lui Dum-nezeu... Creştinii zic căMesia este fiul lui Dumnezeu... Ei se as eamănănecre-dincioşilor din vechime... E i sunt minc ino şi".

Baiul islamist. Cap. 9, v. 73: „A lah a făgăduit credincioşilor is lamiştibărbaţilor şi femeilor, grădini udate cu râuri de apă. Ei vor v ieţui în veci înlocuinţele fermecătoare dini grădinile Edenului".

Cap. 9, v. 85: „Dacă moare vre unul din inimicii voştri, nu te ruga  pentru el, nu te opr i la mormântul lui, căci el nu a crezut în A lah şi profetul său".

Cap. 47, v. 4. „Când întâlniţi pe cei necredincioşi ucideţi- i, ca săfaceţimultăcarne şi legaţi bine pe pr izonier i ca sănu fug ă".Cap. 42, v. 38: „Faceţi r ău pe ntr u r ău", t tc.Numai cărţile sf inte ale Noului Testament pe cari se întemeiazăcreşti

Page 9: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 9/419

DR. BA DEA CIRE.ŞEANU

........ ilioane suflete, zac şi astăzi în acest întunerec adânc. DeşerIurile Afr icei, ale unor insule australiene, si unele p;rţi ale\ mcricei, sunt culcuşurile mai cunoscute ale acestor păgâni.

 în cultul public al Bisericei noastre ortodoxe, se ctro atât

do la cr eştinul laic '), şi mai ales de la liturgisitor , ca :i unulsi altul sălie cu cuget curai în Biserică. Dar cugetul aces taurmează a li însoţit de o ţinutăcuviincioas ăîn faţa tr onilui luiDumnezeu. Dacăpe oamenii de o seamăcu noi, mur itoii şi ei(iind, şi cu toate acestea îi onorăm cu şederea noastră îi stare respectoasă înaintea lor, cu atât mai vârtos o facem acetsta in msa Dumnezeului celui viu.

Ideile mari din cultul nostru, sunt împrumutate dii învăţăturile Domnului nostru Iisus 11ristos ; iar acestea sunt acoperite

 în cult ca un germene frumos şi dătător de roade, cu o y ntur â 

aleasă, pus ăd’asupr a, de către marii dăscăli ai creştinătătei.  Chiar rugăciunile şi binecuvântările liturgice, cu conţinutul sfin-telor Liturgii, în întregimea lor, sunt zidite pe piatra înv ăţăturilormesianice. Iar în contra acelor creştini fărărânduealăîn practi-carea cultului dumnezeesc public şi particular , Biserica ca c maicăiubitoare de fii, aduce mustr ările ei îndreptătoare, prin rostulsinoadelor ecumenice, locale şi prin graiul păstorilor sufleteşti.Ka nu îngădue semeţie, trufie şi deşertăciune între fraţii creştini,căci toţi sunt de o potriv ă înaintea ei şi înaintea CeresculuiPărinte*.

Cultul ortodox recomandă înfrângerea inimei, înv ăţăturadr e aptă2), umilinţa de sine, iubirea de oameni şi facerea de bine. Aceste virtuţi împodobesc pe adevăratul închinător şil fac săpătrundăcu inima în locaşurile cereşti. Vegherea Bisericei, aşadar, nu se întinde în cult numai asupra curăţeniei corpului ome-nesc şi a aşezărei lui în hotarele bunei rândueli, ci şi asuprarânduelei şi curăţeniei sufleteşti, isvorul tuturor faptelor bune aleomului. Mai departe, cultul nostru, nu este o literăf ăr ăviatăşi opractică fără roade, ci el cere ca săvârşirea lui, săfie însoţită

de o acţiune ex terioarărodnică, pe care trebue săo îndeplineas căfiecare creştin in binele său propriu şi al semenului său. Sauceea ce este tot una: înv ăţăturile câştigate din practicarea cul-tului, să se punăîn aplicare în folosul omenirei, de fie care

nismul, odihnesc sufletul nostru muncit în lupta vieţei, îndulcesc traiul nostru,ne mângâe, ne îmbărbăteazăşi aduc pace. Aceste cărţi sunt singurele în cariaflăm blândeţe faţăde omenire, singurele cari iartăpăcatele şi ne răcoresc sufletul.Iatăpentru ce toţi oamenii mari ai lumei cetesc cu atâta plăcere cărţile NouluiTestament ; într’însele ei află balsamul vindecător al întristărei şi amăriăciunei.

{Autorul).

1) Etimolog ia şi însemnarea cuvântului „laic", am arătat o în «Parteagenerală" la nota 2, pag. 306, Tez. L iturgic, T om. II.

2) Omul ori cât ar învăţa, el totuşi nu ştie nimic faţăde cele ce s<e petrecin univers. De aceea Solone unul din cei 7 înţelepţi ai A tenei (f 595 ;a. Hr.),/icea adesea or i: „A m îmbătrânit învăţând în fie care zi câte ceva". Conf. Cicero,I )c sen oct ii te, cap. X III. Ia r Socrat (v 400 a. Hr.) arăta căel ştie atât, cănu ştite nimic.

Page 10: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 10/419

TEZAUHUL LirUKGIC, T. III.

creştin supus por uncilor bisericeşti; iar acel ce împlineşte cul tulnumai în formămecanicăşi lipsită de viaţă, nu este destoinicpentru împărăţia lui Dumnezeu.

lucefer ii de odinioarăai Bisericei, precum şi toti cr eştiniiadevăraţi, nu s’au mulţumit numai cu închinarea de f )umnezeuinterni; şi ex ternă, dar ei au însoţit o pe aceasta cu fapte de

caritate *), blândeţe, luminarea altora, ospătarea călători lor, îm păr -ţirea a/erei, ertarea celor greşiţi şi cercetarea celor închişi Intemniţe. De asemenea aceşti luceferi, au împodobit cultul dmnnezeesc public, cu frumuseţea mai pre sus de lucrurile pămân-teşti şi şi au dat viaţa pentru păstrarea neclint ităa închinăreicelei adevărate. Apoi pana lor a apărat cu tărie acest cult, rlenăvălirile înv ăţătur ilor eretice, şi cu graiul au învăţat pe oilecuv ântătoare, cum săse închine lui Dumnezeu cu tr upul şi cusutletu . Acestea toate săfie spre pildăadevăratului nos tr u păstorsufletesc şi credinciosului lîu al Bisericei.

CAPITOLUL I IU

SFINŢENIA CULT ULUI DUMNEZEESC PUBLIC Şl PIET AT EA CERUT Ă DE LA CREŞT INI CU DEOSEB IRE ÎN 

CASA DOMNULUI.

§ 4 .Definiţiunea cultului dumnezeesc public, împărţirea 

şi însemnătatea lui.

uvântul «cult dumnezeesc», ori «cult relig ios»sau şi numai «cultus», se derivăde la verbullatin' «colere» si însemnează, îngr ijir e, prac-

ticare sfântă, dar mai ales onorare, glorificare. De aceea se şi zice în vorbirea de ştiinţă«cultul creştin», or i «cultul mahomedan» sau «păgân»,

 înţelegându se pr in aceasta adoraţiunea lui Dumnezeu,ori dacăeste vor ba de păgânism, adoraţiunea zeilorunei religiuni oare care. Dar cuvântul «cult dumne-zeesc» are o întinde re foarte mare în ştiinţa religiunilor, căci pr in el înţelegem nu numai adoraţiunea

div ină dupăun fel oare care de religiune, ci şi întregul sistem

1) Avariţia proprie mai ales oa menilor bătrâni, a fost combătutăşi de

păgâni. Iatăce zice Cicerone în cartea sa «De senectute" cap. X V II, despre

Page 11: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 11/419

Page 12: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 12/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. . 1 7

Uite acte relig ioase, iar nu şi dreptul ce a cârmui Bis erica.^cest drept e rezervat numai comunităţei întreg i: ea este «Bise-rica» (exxXrjdia *).

După înv ăţăturile Bisericei ortodoxe, serviciul divin saucultul, este o lucrare ex ternă, prin care se întăresc legăturile

a nului cu Dumnezeu. în cult sunt douăelemente de căpetenie :dementul mistic, nevăzut şi supr anatural, şi cel v ăzut sauratural. Cultul este împreunarea actelor liturgice, a ceremoniilorffinte, prin car i se glorificăCel A T ot Puternic, se sfinţeşte omul„* dobândeşte mântuir ea cu ertarea păcatelor'2).

 în actele şi ceremoniile cultului, se ex primă şi se repre-zintăîn mocl văzut tot conţinutul relig iei, atât supranatural, câtşi firesc sau natural. Prin căderea omului în păcat, legătura din-tre el şi Creator, s’a întunecat dar nu s’a şters cu desăvârşire.

 A tr ebuit săfie omul răscumpărat din pacat prin moartea pe

cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, şi să se restabileascăiarăşi legătura dintre Creator şi om.Ex pres iunea acestei leg ături, se face prin cultul dumne-

zeesc public, cu partea lui fundamentală, sfânta euharistie, înte-meiat pe înv ăţăturile Mântuitor ului llristos.

2. Cultul dumnezeesc public sau serviciul div in se împarte în general şi particular (singular). Cel d’întâiu conţine în sinelegătura omului cu Dumnezeu şi se face pentru trebuinţeleBisericei întreg i s. e. Liturg ia obişnuitădin zilele anului întreg ;cel de al doilea reprezintălegătura în deosebi a fie cărui om cu

Dumnezeu şi se săvârşeşte dupătrebuinţele diferiţilor membriiai Bisericei d. e. L itur g ia pentru scopul ori mântuirea unui omoare care. Dar şi un cult şi altul se plineşte de miniştrii altarului.

 în înţelesul strâns al cuv ântului, este mare deosebire întrecultul dumnezeesc public şi într e s finţirile ori binecuvântărilebisericeşti. Acestea din urmă, sunt numai nişte acte pr in carise resfrânge binecuvântarea bisericeascăasupra oamenilor ), oriasupra locaşurilor sfinte, obiectelor religioase, holdelor, roadelorpământului, as upra ostaşilor, etc. Dar atât cultul cât şi sfinţir ileori binecuvântările bisericeşti, se fac numai de miniştr ii altarului.

Ia r binecuvântările «personale», se lac si de oamenii neînvestiţi

1) Eusevie Popov ici, 1st. Bis. trad, de Athanasie al Râmnicului şi Gherasim al Argeşului, V ol. II, Bucureşti 1901, pag. 204.

2) Conf. pag. 4, Tezaur. Liturgic, Tom. I.3) Şi Dumnezeu a binecuvântat pe primii oameni, după cum cetim în

Cartea I a a lui Moisi, Cap. I, v. 28 : C*r6 .X Df ljţ

c'Dţrrr P]1 3?2 ) Dsrr n r & H 7 1 p x n v i N n e(„Şi ia bine cuvântat pe ei (pe A dam şi Eva) Dum = ; ,T H

nezeu (Iehova) şi a zis lor Dumnezeu, creşteţi şi văînmulţiţi şi umpleţi pământulşi supuneţi 1 şi domniţi peste peştele mărei şi peste sburătorul cerului şi pesteto>atăvietatea târâtoare de pe pământ'1).

Dr. Râde a Cir eşeami. — Tezaurul Litargio.

Page 13: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 13/419

18 DR. BA DEA CIREŞEA NU

cu putere sacerdotalăs. e. Isac binecuvinteazăpe fiul său Iacov «);Iacov binecuvinteazăpe los if şi pe fiii acestuia 2) ; un tatăori omaică poate binecuvânta pe fiii săi. Aceste binecuvântări însănu au un caracter sacordotal3).

De asemenea este deosebire între cultul dumnezeesc public,fie el general ori particular , şi între rugăciunea publicăşi partiticulară. Cunoaştem căcultul dumnezeesc, se plinfeşte numai depreoţi ori episcopi dupăanumite formular e pentr u Biserica întreagăsau pentr u difer iţi membr ii ai ei. Iar rugăciunea se face de ori

T rir eme (corăbii) cartag eneze aduc pe cre dinci oşii ze ului M oloch , cu prunciilor ca sâi sacrifice acestui zeu.

ce creştin în numele său, pentru sine sau pentru un semen al

său d. e. rug ăciunea părinţilor pentru fii, a acestora pentru părinţi,fraţi, rude, neamuri sau şi streini. Chiar şi o rugăciune litur

1) I M. 27, 27 32 .2) I M. 48, 15 20.3) Contrarăactelor de binecuvântare este blasfemia (| Maaq>i)iua, pXaoq*]

ue(o = grăesc de rău). In Biblie se găsesc vr'o câteva cazuri tipice de blasfemie.Dumnezeu blestemăpe diavolul înşelător al protopărinţilor ome nir ei: „Bleste-mat săfii tu, zice Cr eator ul către diav olul,  într e toate animal ele şi într e toate  fiarele păm ân tu lu i“ . (I M. 3, 14). Noe blestemăpe Ham. (I M. 9,25). Iacov blestemămânia lui Simeon şi Levi. (I M. 49,7). Iov blestemăziua naşterei sale.(Iov, 3, 1 1 9). Biserica blestemănumai pe diav olul ca pricinuitor al r ăul ui ; mai

 încolo nu blestemăpe nimine, nici chiar pe duşmanii ei, ci săroagăpentru alor mântuire.

Page 14: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 14/419

TEZAURUL LIT URGIC, T . III. 1 9

gicărostităde un ministru al altarului, nu este un serviciu dum-nezeesc deplin, ci numai o parte a lui.

3. însemnătatea cultului dumnezeesc public, general or ipar ticular, se vede din efectele lui, întipărite în înf răţir ea ome

nir ei, în numir ea creştinilor ca fii ai aceluiaşi Părinte şi în a ju-tor ul dat de ei fie cărui om. însemnitatea cultului dumnezeescse mai vede din lumina culturalăşi relig ioasăce domneşte întrecreştini, din înobilarea simţimintelor creaţiunea institutelor debinefacere, cari nu se mai văd în nici o altărelig iune din lume.Cultul acesta ne aduce mângâere sufletească, scutirea de g rijilelumeşti ce ne istovesc trupul şi sufletul şi în fine îndulcir eatraiului nostru în spir it şi în adevăr.

Cu cât cultul ortodox ne învioreazăsufletul si ne aduceliniştea tainică, cu atât cultele păgâne înăspresc viaţa credin-

cioşilor lor şi iuţesc simţirile d. e. islamismul, brahmanismuJ ,antropoleismul ş. a. Nu mai vor bim aici şi de cultele vechi alezeiţelor Cibela, A frodita, Diana şi ale altor zeiţe, serbătorite cudes frânările cele mai excesive. De asenenea, nu mai v orbim nicide cr uzimile ce se săvârşeau înainte de creştinism în cultul zeuluiMoloch '). Din aceste scurte asemănări se vede destul de limpedestrălucir ea cultului dumnezeesc public, general ori particular,al Bisericei noastre ortodoxe.

1) Iatăcum descrie francezul Flaubert Gustav  (f 1880), dupădocumentevechi şi în special dupăIstoria lui Diodor Sicilianul, una din zilele când se făceasacrificarea copiilor în vechiul oraş Cartagena din Africa nordică, în onoareazeului Baal ( ^y ş) sau Moloch CîjŞ'O): «O parte din zidul templului lui Moloch

fu dărâmatăpentru ca săse scoatăzeul de aramă. A poi când răsări soarele preotesele lui il împinserăspre piaţa Chamon. El mergea de a îndăratele, alunecândpe nişte tăv ălug i; umerii săi întreceau înălţimea zidurilor Cartagenei. Cartageneziifugeau în grabăcăci nu puteau priv i nepedepsiţi pe Moloch, de cât în ex erciţiulmâniei lui. T oţi cu mic cu mare veneau la locul sacr if iciului. Preoţii lui Molocherau gătiţi cu podoabe. Zeul ajunse în mij locul pieţei. Un foc mare din aloe,cedru, laur, ardea la picioarele ze ului".

„Jertfirea copiilor vii începu. In mâinile colosului copii se înalţăîncet şi cumfumul se ridica în sus în vârtejuri, părea de departe cădispar în nouri. Niciunul nu se mişcă. Erau legaţi de mâini şi de picioare, şi vălurile neg re cei aco-pereau, îi împedecau săvadăceva şi îi făceau sănu fie cunoscuţi. V ictimele abiaajung eau la margine» deschizăturei şi dispăreau în lăuntru, sfârâind ca o picăturăde apăpe o placăroşie. Foamea ze ului nu se potolea. El voia fărăîncetare copii.In sfârşit ca sâ i dea mai mulţi îi punea g rămadăîn mâinile lui, legându i cuun mare lanţcare îi ţinea strânşi. Focul ardea mereu, surlele şi tobele făceauun sgomot infernal, mamele ţipau. Nu se puteau număra copiii ce se aruncauvii în foc. Ei întreceau cu mult numărul zilelor anului".

«S ălăsa seară. Nour ii de fum erau deşi împr ejur ul mons tr ului. Fanaticiicereau necontenit copii ; alţii str ig au căe destul pentru acum. T ot poporul agăţat

pe ziduri şi grămădit în piaţă, urla de plăcere şi spaimă. Scene grozave se petre-ceau în timpul sacrif iciului. Părinţii aruncau în foc jucăriile copiilor arşi. Fana-ticii se repezau unii la alţii cu cuţitele spre a se omorî. Alţii prof etizau v iitorul

 îşi sfâşiau buzele".»La sfârşitul nelegiuirei, preotesele luară cu lopeţile cenuşa copiilor arşi,

Page 15: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 15/419

2 0 DR. RADEA CIREŞEA NO

 ARTICOLUL I

DEMNITATEA CULTULIH

§ 5.

Formele exterioare ale cultului ortidox.

acăcultul ar exista numai in cugetul omului.adicăfărăforme exterioare, atmci el ar f»lipsit de roade frumoase, trăinicie, şi nu ar-

mai lega cu tărie pe cr edincbşi. Formelecultului sunt nişte semne vizibile, de cari sefoloseşteHiserica, spre a mij loci mântuirea credincioşilor

 înaintea lui Dumnezeu. Ele se reduc la numărul de patru :veşmântul, simbolul, actul şi graiul.

1.  V eşmântul sacerdotal sau liturgic, este semnul dist inctiv al ministrului altarului, pe care el îl îmbracăatunci când ser-veşte înaintea lui Dumnezeu. Fărăde aceastăîmbrăcăminte, orân-duirile liturgice nuîng ăduesc sfinţiţilor servitori a săvârşi celesfinte. Dar pr in «veşmânt sacerdotal» ori liturgic, nu înţelegemv r’o anumităşi sing urăhainăsimplăsau preţioasă, ci întreagacomoarăde veşminte sf inte, arătate în for mulariile liturgice,şi pe car i le îmbracăîn deosebi preotul şi episcopul, dupăritua-luri stabilite şi neschimbate. A tât preotul şi mai ales episcopulau veşmintele lor deosebite, dupătreptele ierarhice pe cari lereprezintăd. e. felonul, omoforul, ş. a .1).

şi o aruncarăîn aer, ca sacrificiul săfie de ajutor pentru tot oraşul şi săaj ung ipânăla stele".

Iatăgrozăviile cultului lui Moloch, chiar într'o cetate ca Cartagena, unde înflorea cu prisosinţă, ştiinţa, arta şi comerciul. Canaaniţii, Babilonenii şi mairar, Evreii, serbătoreau şi ei în acelaşi mod pe zeul Moloch numit şi Baal, Mi l -  

com, Malcam, Chemoşş. a.«Iar a ll a zi dupăsărbătoarea lui Moloch, ur ma în Cartagena sărbătoarea

 în onoarea Astartei soţia acestui zeu, drept mulţumire pentru naş

terile pruncilor sacrificaţi bărbatului ei. Fantazia vioae şi aprins ă a Cartagenezilor , făcea din aceastăzi, tot ce poate săfie mai desfrânat. Er i era jale mare;astăzi orgii , petreceri şi (lanţuri ameţitoare".

„Mai pe urmă bărbaţii şi femeile din oraş, suindu se pe colinele din apr o

f )iere, acolo la umbr a arborilor frunzoşi şi la răcoarea zilei or i a nopţei, se desrânau în toate chipurile cu hieroduli bărbăteşti şi femeeşti. Acestea erau sacri-

ficii aduse Astartei. Dar câte fapte neomenoase se petreceau acolco, pana înceteazăde a mai scrie. Şi cu cât aceste plăceri erau mai înfocate, cu attât sacrificiul eramai deosebit". Conf. De vita Constantini, lib. III, cap. 55. V ezi şi nota 6, p.

193, Tom. II, T ezaurul Liturgic, cum şi cap. 7, v. 31 din Ieremiia (Autorul).1) Conf. pag. 414 437 , Tom. II, Tezaurul Liturgic.

Page 16: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 16/419

Page 17: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 17/419

2 2 DR. BA DEA CIREŞEA NU

cugetarea asupra diferitelor probleme religioase, as ipra vieţetomului ş. a., dar acestea sunt acte de altănatură. Actele l it ur -gice se săvârşesc succesiv şi necontenit în cult ul ms tr u dupăanumite rândueli, şi de aceea se poate zice, cătot s e r ic iu l div ineste o acţiune de credinţăşi glorif icar e a lui Dumnezeu. Aceste

acte sunt mai toate însoţite şi de cuv ânt, ca forml deplină,limpede şi înţeleasă; dar sunt şi altele plinite în tă;ere, ca oexpresiurie a unui misticism adânc, d. e. eşirea cu J arurile întimpul Heruvicului, la liturgia celor mai înainte sfuţite. A tâtactele însoţite de cuv ânt, cum şi cele plinite în tăce'e, au fru-museţea şf solemnitatea lor potr ivităcu timpul. A (tele sfinte

 însoţite de cuv ânt ori de cântare, ex primă de obiceu bucur iasufletească; iar cele tăcute, umilinţa, întris tarea. Asa sunt şiactele fireşti psihice: omul vesel, grăeşte, cântă; cel întristat,tace, sufere.

4. Graiul ori cuvântul cu limba, este mijlocul pr in careex primăm cugetările noastre. El este un dar scump (a t omuluide Dumnezeu. Prin el înf ăţişăm virtuţile teologice, bjcur ia, în-tristarea, cultura ori neştiinţa. Graiul este icoana sau og lindaex terioarăa lăunt rului omenesc. De aceea şi sf ântul loan Hrisostom în cele dou$ cateheze ale sale, aratăcăg raiul este osabie ascuţităpe care omul o poartădupăa sa voinţă liberă.Cu această" sabie, zice sfântul Părinte, cur ăţim cangrena păca-tului pr in învătătur i folos itoare; dar tot cu ea săvârşim şi rău-tăţi când nimicim pe fratele nostr u cu clevetir i, defăimări şi

plănuir i satanice (Epistola sf. Iacov 3, 5 —4 0 1).Graiul luat în partea lui cea bună, este una din formelealese ale cultului. De la începutul Bisericei a aflat el primire înactele liturgice, şi nu putea săajung ăser viciul dumnezeesc laatâta înflorire, de cât numai cu ajutorul g ra iului. Dar g raiuleste de douăfeluri în serv iciul d iv in : gr aiul rostit ca o vorbireobişnuităşi graiul rostit ca o cântare. Şi un fel şi altul secuvine a se face cu blândeţe, cu ondulaţiunile pietăţei, şi cuaccentul limpede dar plin cîe umil inţă. G raiul trufaş,* îndrăsneţşi aspru, este înlătur at din cultul ortodox.

1) în aceste douăcateheze (P. Migne, Patr. gr. tom. 49), Hrisostom stplânge indirect de clevetirile îndreptate în contra lui de către duşmainii săi, fraţii?episcopi, pe când el se afla arhiepiscop al Cons tantinopol ului. In fruntea in im i-cilor, se afla împărăteasa Eudox ia, ajutatăde T eofil arhiepiscopul Alex andriei, un on?rău şi răsturnător, din cauzăcănu reuşise la scaunul din Constantimopole undefusese chemat Hrisostom. Acest sfânt Părinte fu condamnat în anul 40)3 cu ex ilareade un s inod ţinut lâng ăHalcedon la Stejar (jiqoi xrjv  S q u v ) sub pr eşedinţia lut

T eof il ; iar în anul 404 suferi o nouăcondamnare şi exilare. A poi 11a anul 407moare pe când îl duceau inimicii de la Cucuza din As ia Micăspre* Pityus dinColchida spre a’şi face o nouăexilare. (A utor ul).

Page 18: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 18/419

TEZAURUL LITURGIC, T. 111.

§ 6.

Săvârşirea cu demnitate a cultului.

f izirea cultului creştin este făcutăde Domnul nostru Iis usIlr is tos, şi apoi urmatăde apostolii lui. Pe baza acesteiur zeli şi a tradiţiutiilor bisericeşti, sfinţii Părinţi ai creşti-

nătăţi, înflorir ăacest "cult şil aduserăîn starea minunată încare il vedem în Biserica ortodoxă. De si urzeala şi înflorireaacestii sfânt edificiu sunt de or ig ină div ină, şi însoţite de fr u-museţe mai presus de priceperea omenească, totuşi se cuvineşi din partea sfinţiţilor servitor i, să şi dea osteneala a săvârşi cudestulăv rednicie cultul dumnezeesc. Mintea omului însoţităde

voinţă, lucreazămult şi bine pe câmpul celor sfinte, când firulpietăţei străbate întregul organism al fiinţei lui. Şi din contră,omul" înjoseşte cele sfinte, când nu este luminat pr in haruldumnezeesc," şi când el nici nu voeşte aceastălumină.

Ministrul altarului de şi are înaintea sa cartea vielei cu înv ăţăturile şi rânduelile cultului ortodox, cu toate acestea, eleste organul providenţial de care atârnăplinir ea cu devoţiunea acestor acte. El este păstorul oilor cuvântătoare, care au foamede hranăs pir itualăşi dor de luminăevangelică. De ser vitorulaltar ului atâr năîncălzirea inimilor credincioşilor şi apoi lauda

cereascăa acestora, îndreptatăcătre Eternul Părinte al tuturorfăpturilor .Iar când cultul nu este plinit cu vr ednicie şi cu strălu-

cirea lui clasică, casa lu i Dumnezeu este goalăde credincioşi, şi nepăsarea către cele sfinte, pr inde rădăcini între urmaşiicrucei. Când cetirea şi cântarea cuvintelor sfinte nu se face înBisericăcu rânduealăşi frumuseţe, spiritul evangelic nu pătrundede cât cu mare anevoinţăprintre fiii Bisericei. De asemenea şiatunci, când glasul păstorului nu răsunăde pe amvonul predi-cilor şi nu se ex plică de aci rostul zilelor mar i, al sărbătorilor

şi al cultului, creştinul nu se îndulceşte de mierea învăţătur ilormântuitoare. în locul acestora se strecoarăînv ăţăturile cele rele,cari sdruncinădin temelie organizarea omenirei.

Or i cât de roditor ar fi un câmp, cu toate acestea, dacănu se seamănă pe el g râul cel dătător de hrană, pălămida şispinii cresc în locul g râului. Or i cât de blânde şi primitoar e de înv ăţăturăar fi inimile cr edincioşilor, totuşi dacănu se seamănăîntr ’însele dumnezeeştile cuv inte, dacăcântarea liturg icănu le aduceo desfătare sufletească, acele inimi înlelenesc, şi apoi scaiul cupirul prind adânci rădăcini în lăuntrul for. Tot aceasta se întâmplăşi atumci, când pe fruntea păstorului l iturgis itor , nu se oglindeştesfinţenia, blândeţea îngerească, nevinovăţia si căldur a inimeiMare pagubă pentr u Biser ică mai răsare şî atunci, când pefruntea liturg is itorului nu se zugrăveşte de cat ag oniseala r ăpi

Page 19: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 19/419

2 4 DR. BA DEA CIREŞIA NU

foare de aur şi arg int, câştig uri neg uţdoreşti, ar endâşii, specu  la ţiuni băneşti, şi tot felul de lucr ăr i nevrednice de sfinţenia lui.

Când loan Hrisostom servea s lânti liturg ie, atât ca preot în A ntiohia, şi mai pe urmă ca arhiepiscop al Constantinopolului, toatălumea alerga la Bisericăco săvadăpe sfântul Pă

rinte, cum stăel în faţa lui Dumnezeu. Chipul lui Hrisostom încărunţit de numărul anilor, şi de suferinţele îndurate pentrumântuir ea turmei, apoi în acelaşi timp mpodobit cu frumuseţeapăstorească, făcea ca poporul săi aduci lui adâncăveneraţiuneşi plecări umilicioase. iar când sfântul Părinte începea săcuvinleze, cu gura sa de aur, despre tot ce folosea pe oameni, aceştiaintr ’un glas măreau pe lisus Hristos adev ăratul Păstor, pentr ucălea trimis lor pe cea mai frumoasăstea a»oratoriei biseri-ceşti. De aceea, când inimicii duceau pe Hrisostom în exil, laanul 404, poporul răsculându se, a ex clamat în mânia lui, că

«mai bine săse întunece soarele, de cât sătacăgura lui loan».Ur mătorul fapt istoric, ne aratăcu pris os inţăroadele bine-

cuvântate, ce răsar din cultul dumnezeesc servit cu deplinăvrednicie. Hronograful rus Nestor ( f 1114), istoriseşte căcom-patr iotul său Marele duce  V la dimir (980—1014) pe* când era încăpăgân, dar stăpânilor al Huşilor, pe atunci tot păgâni, atrimes soli din Kiev în ţări depărtate, spre a studia creştinismul.Iudaismul şi is lamis mul, şi apoi a i recomanda pe cea mai bunădin aceste trei relig iuni. V ladimir se hotărî a primi creştinismuldupăritul grec, căci acesta plăcu trimişilor săi în Constants

nopole aşa de mult, in cât îi istoris iră, căasc ultând acolo litur g ia ,fi s’a păr ut căs unt in cer uri. Vladimir se botezăprimind nu-mele de  Vasilie, apoi porunci a se boteza şi fiii săi, a se înlăturacele 000 de femei ale sale, şi a se arunca zeul Perun în apaDniprului de lângăKiev. Dupăaceea botezăarmata, pe locuitoriiK ievului, şi în ur măpor ni încreştinarea Ruşilor şi în afarădeaceastălocalitate *).

Iatădar, cum frumuseţea cultului constantinopolitan, servitcu demnitate, a adus în sânul Bisericei ortodox e pe Ruşi dinpăg ânismul lor strămoşesc, cum şi pe alte neamuri, de cari numai amintim aci2).

1) Conf. Istoria Bisericească, de Eusevie Popov ici, trad, de A thanasietpisc. Râmnic ului şi Glierasim al Argeşului, Bucureşti, 1900, V ol. I, pag. 630.Conf. pag. 91, Tom. II, Tez. Liturg.

2) In August 1904, pe când măaflam în Ierusalim, ani observat cu plăcere căA rabii creştini ortodocşi, ascultau cu cel mai mare entuziasm cultul dumne-zeesc din patriarhia localăgrecească. închinăciunile pe cari le făceau ei la icoanele

 împărăteşti, erau manifestarea unui simţ relig ios foarte călduros. De asemeneaam mai văzut rigorismul cu care a junau ei în cort uri albe pe muntele Eleonului,postul sfintei Fecioare, de la 1 1 5 August. T oate ;aceste sentimente r elig ioasele

 întreţin mimai frumuseţea cultului patriarhal grecesc. (A utorul).

Page 20: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 20/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

§ 7.

Calităţile interioare ale serviciului divin.

anitestările exterioare trebue si corespundă întru totulideilor interioare. De şi cultu dumnezeesc public are,dupăcum am văzut, cele mai rumoase forme exterioare,

totuşi urmează ca acestea să cuprindă într ’însele următoarelecalităţi:

1. Spirit bisericesc. Prin aceasta înţeleg em căori ce formăa cultului, sălie pătr unsăîn săvârşirea ei de cugetarea bis e-ricească. Formele ce ar fi predominate de un înţeles lumesc,ori ar li lipsite de cuv iinţăşi respect, acestea nu sunt potriv itecu sfinţenia cultului. Tot aşa şi atunci când ministrul casei lui

Dumnezeu, plineşte cultul cu semeţie ori cu prea multăîncre-dere în sine, acest lucru încănu corespunde demnităţei ser vi-ciului divin. în toate formele cultului, este prin urmar e denevoe, ca ideea bisericeascăsăfie ascunsăîntr’insele.

2. Semnif icaţiune clară. Dacăîn acţiunile noastre zilnicene dăm seama de fie ce lucru săvârşit de noi, şi cugetăm asupralui chiar mai înainte de a’l începe, cu atât mai vârtos se cereca lie care lormăa cultului sfânt, săaibăînţelesul şi rostul eiinter n. înţelesul acesta trebue sălie priceput" nu numai de mi-nistrul săvârşitor , dar şi de credincioşii cari se aflăde faţă. Iar

o formăsăvârşităfărăo conştiinţăinternăşi fărăa avea un înţeles deplin, seamănăcu o închinăciune lipsităde cugetare.3. Lege firească. Cu toate că formele cultului sunt prea

bine stabilite, totuşi se cere ca ele săfie acomodate în s pir itul lor*şi cu leg ile dictate de fire. Ia r aceste legi, sunt însuşi simţul moralaşezat de Dumnezeu în sufletul nostru, şi se cunosc şi de omulcărturar ca şi de cel necărturar. P entru aceea şi apostolul Pavelvor bind, despre fiinţa acestor legi, zice căşi «neamurile ce nu au lege, din fire fac ale legei» *). Tot ceea ce este în contralegei f ireşti, este o călcare g rea a por uncilor divine.

4. Frumuseţe litur g ică. Frumos se chiamătot ceea ce esteplăcut vederei şi simţului nostru perceptibil, dar în acelaşi timp în fătişarea frumosului, trebue sărăsarădintr’o idee măreaţăa sufle-tului nostru. Este o mare deosebire într e frumuseţea profanăşi ceareligioasă. Aceasta din ur mă constăîn mulţumirea sulletuluiomenesc, pr in manifestarea esteticei sacerdotale, desfăşuratăinlarg de liturgisitor înaintea scaunului sfânt. Frumuseţea relig ioasărrebue sătroneze în casa Domnului în toate mişcările sfinţituluiservitor al altarului.

5.  A devăr dogmatic. Cultul este ex pres iunea învăţăturilor

1) Rom. 2, 14 : ‘'Otcxv kOvii tui   ju'j vojiov t ovro. qnioEi t u  t ouvojxoi' noioioiv.

Page 21: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 21/419

2 6 DR. BA DEA CIREŞEA NO

dogmatice ale sfintei noastre Biserici. Actele lui săfie p in urmareo icoană absolut potrivităcu aceste înv ăţături. Or i ca*e act s’arabate în forma lui exterioarăsau interioarăde la acesl principiu,şi ar aluneca spre un cult dintr ’o altărelig iune, nu na i cores-punde înv ăţăturilor noastre dogmatice formulate în sinoadeleecumenice, °

6. Stabilitate şi unitate. Pr in «stabilitate» înţelegem stator-nicia actelor cultului, in toate timpurile şi în toate îmjr ejur ările.Se ştirbeşte această calitate când se scurteazăori 3e adaugăactele în" afară de rândueala cărţilor liturgice. De aceea este oprit cu desăvârşire li turg is itor ului, ori cine ar fi el, de a urma  voinţei sale subiective in aceastăpr iv inţă şi a se aiate de la  stabilitatea cultului. Iar prin «unitate» înţelegem uni'ormizare».actelor cu priv ire la timp, loc şi persoane, în toate ţările orto-

doxe. Lipsa de unitate, aduce cu sine slăbiciunea şi spoisdruncinarea temeliei ortodoxismului ’).

§ 8 .

Scopul întreit al cultului.

acţiune aşa de mare şi îns emnată cum este servirea deDumnezeu, are şi scopul ei înalt şi prea bine deter minat.

 Acest scop însănu este unic, ci el se desface în trei fe lur i:4. Scopul intâiu şi cel mai de căpetenie, este adoraţiune a lui Dumnezeu, adicăaducerea omagiului nemărginit Celui Prea. înalt , sau ex primarea călduroasăa credinţei noastre în a totputernicia, mărirea, bunătatea şi dreptatea lui. Iar formele adoraţiunei sunt preamărirea şi lauda lui Dumnezeu. Odatăînsăcuaceastăadoraţiune, mai ex pr imăm şi următoarele stări ale fiinţeinoastre: umilinţa, supuner ea şi ascultarea de poruncile dumnezeeşti; apoi fiînţa păcatului, a neputinţei şi a cererei de ajutordin partea lui Dumnezeu. în strânsălegătură cu adoraţiunea,,

mai stăşi mulţumirea nemărginităpe care a aducem CeresculuiPărinte, pentru" atâtea daruri pe cari le primim necontenit de la.dân s ul3).

1) Din călător iile mele în ţările europene, asiatice şi africane, cum şi di»studiile ce am făcut asupra cultului ortodox , m'am încredinţat căîn Bisericaortodox ădin unele puncte de vedere, lipseşte unitatea cultului şi ma i ales legătura de frăţie dintr e clericii difer itelor naţiuni. Ruşii au d. e. cântairea l iturgicăpe note liniare şi o melodie propr ie. Românii îşi păstreazănotele :psaltice gre-ceşti cu ehurile clasice or todox e; Gr ecii tot asemenea; Bulg ar ii se deosebesc şide unii şi de alţii, ş. m. d. A po i fie care ţarăortodox ăîşi are Biser ica sa fără

vr'o legăturămai strânsăcu Bisericile suror i. Din fericire însă, serviciul liturgic  este unul şi acelaşi in toate ţăr ile ortodox e. (Autorul).2) Acei cari nu se închină cu evlavie lui Dumnezeu, şi mu i aratălui

mulţumir e pentru darur ile primite, nu au luminare a minţei, ci întrui întunereculneştiinţei vieţuesc. Aceştia zac într’o tulburare sufletească continu;ă, şi liniştea,vieţei nu le îndulceşte sufletul. A mărăciunea şi pesimismul stăpânesc viaţa lor.

Page 22: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 22/419

TEZAURUL LIT URGIC, T. III. 27

2. Scopul al doilea este sfinţirea cr eaturilor şi a tot ceex istăpe pământ Onul de la naşterea lui şi pânăla răsuflareacea mai de pe urmă. şi apoi chiar dupămoarte, are nevoe desfinţirile şi rug ăciuni e bisericeşti. Intrar ea omului în lume, însânul Bisericei, începuturile unor schimbări din viaţa lui s, e.

căsătoria, monahismii ş. a., sunt însoţite de sfinţiri, binecuv ân-tări şi rug ăciuni. Biserica prin cultul public ori par ticular, cum

B is er ica r usească, «Adormi rea Ma ice i Domnu lu i» dinCr em linul Moscve i (Rusia) in care se ung Ţarii. A m cercetat o în luna A ugusc

anul 1898. (Autorul).

şi prin mângâerile ce ne aduce în timpur i nenorocite, ne însoteste necontenit în toti paşii nostr ii.9 ® o r* O r 3 a

o. In fine, scopul al treilea sau susţinerea şi răspândirea  credinţei in Dumnezeu. Dacăcultul ar exista numai in sufletulomului, iar nu şi în afar ăde el, nu ar mai fi o unitate de cu-

lar cei ce iubesc podoaba casei lui Dumnez eu şi se închină lui, petrec în dul-ceaţăspir ituală şi seninătatea le înfrumuseţează faţa în toate împrejur ările, fiei*le bune ori rele. (Autorul).

Page 23: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 23/419

2 8 DR. BA DEA CIREŞEANU

getare relig ioasăşi o formăde închinare evlavioasă De aceeaMântuitorul a înfiinţat cultul public, pentru ca cretinii săse

 întăreascăunul prin altul şi credinţa săprindăadân<i rădăcini.Cunoaştem cămulte popoare păgâne au intrat în creşinis m, maimult din cauza formelor frumoase ale cultului. Romanii, Gr ecii,

Sirienii, Abisinienii, Eg iptenii, Germanii, Slavii, ş. a., nu primir ăbotezul de cât în urma cuvântului şi apoi a admiraţiinei actelorliturg ice. Cu toate cămai în urmă, unele din aceste popoare seabătur ăde la dreapta învăţătur ă, totuşi ele păstreazănecontenitsemnul crucei şi numele lui Ilr istos.

 ARTICOLUL II

SEMNELE EXTERIOARE ALE PIETAŢEI CREDINCIOŞILOR INBISERICA 

§ 9 .

Descoperirea capului.n timpur ile cele mai întunecoase şi pânăastăzi,omul a îng r ijit de a’şi acoperi capul, ca ori careparte a tr upului, în contra frig ului, căldurei şi avântului. Acoperemântul acesta a fost însăîn legăturăcu cultura, gustul si avuţia omului. Sălbatecii

şi au înv ălit capul în contra soarelui ori a fr ig ului, cu plante,piei nelucrate, sau şi cu pânzeturi ; iar locuitor ii ţărilor luminate,au fdcut aceastăacoperitoare, din stofe, piei fine ori şi din mătăsării. Cu timpul, învălitoar ea capului a fost transformatăîn obiectesimbolice şi de podoabăs. e. coroanele împărăteşti şi regale, mitreleierarhice, etc.

1. Vechii p ăg ân i, bărbaţii şi femeile, nu au avut cutezanţa

a se înfăţişa înaintea mai marilor lor, cu capul descoperit, darnici a priv i în faţa acestora. Şi cu atât mai vârtos, n’au îndrăsnita ridica ochii săvaclăchipul viii al împăraţilor şi al domnitor ilor lor.Sezostre, Nabuchodonosor, Cirus. Darius şi alţi împăraţi puter-nici ai vechimei, ar fi pedepsit cu moartea pe cei cari ar fiavut capul descoperit, ori nu s’ar fi aşternut cu fruntea la pământ în faţa lor. Descoperirea capului înaintea celor mai mari aipopoarelor, starea dreaptă înaintea acestora şi privirea în faţalor, erau semne de nesupunere, de despreţşi pentru aceea acestenecuviinţe se pedepseau amarnic.

Dar nu a trecut mult timp de când Sultanii dim Constantinopole, cereau chiar de la trimişii împăraţilor streinii, cea maiumilităînfăţişare. O asemenea prosternare, cereau şi F iii Cerului,lar ii Rusiei, Şahii Perşilor şi toţi autocraţii asiatici,, de la cei

ce veneau în faţa lor.

Page 24: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 24/419

TEZAURUL LIT URGIC, T. III. 2 9

Obiceiurile sociale au fost în legăturăcu obiceiurile cultul ui,Ia toate popoarele omenirei. Acoperirea capului înaintea monar-hilor vechi, şi prosternarea înaintea lor cu ochii lăsaţi în jos.a răsărit din felul adoraţiunei zeilor, căci şi împăraţii erau fiiiacestora, şi li se aduceau şi lor închinare şi tămâieri. De aceea.

Eg iptenii, Arabii, Indienii, Perşii, Chinezii, Romanii, nu veneau în templele lor de cât cu capul acoper it. Picturile şi g r a -v urile vechi, în aşa stare reprezintăpe păgâni înaintea împăr a-ţilor şi a zeilor. Iar V irgiliu în cartea Jll a din Eneida, vorbeştede sacrificarea înaintea zeilor romani, cu îmbrăcămintea depurpură şi cu părul acoperit cu o mantelă*). Grecii îns ăfăceauescepţiune de la aceastădatină. Ei umblând de obiceiu cu capuldescoperit, tot aşa mergeau şi se rugau înaintea zeilor.

Ev reii erau foarte riguroşi păstr ători ai acoperirei capuluişi chiar a feţei înaintea lui Iehova şi în templele lor. Această

poruncă au primit o din partea lui Iehova care a zis lui Mois i:«Nu va vedea omul faţa mea şi săfie viu» 8). Dar şi alte textedin V echiul Testament, ne vorbesc de acoperirea capului şi afeţei în cultul mozaic. «Şi Moisi ascunse f aţa lui, căse temea sa caute spre Dumnezeu» 3). Iar în alt loc cetim : «Şi cum auzi Ilie (vocea Iui Iehova), acoperi faţa sa cu mantia , şi eşi, si stătu la intrarea peşlerei» 4). Chiar şi Seraf imii îşi acoper lata

 înaintea Celui A Tot Sfânt. «Şi Serafimii şedeau d’asupr a lui (Iehova); câte şase ar ipe av ea f iecare; cu douăîşi acopereau faţa ; cu douăîşi acopereau picioarele»... etc.5). Chivotul cutablele lui Moisi, toiagul lui Aaron, şi cupa cea cu mană, încănu erau văzute de nici un Evreu, căci ar fi fost pedepsit cumoarte6). De aceea, când chivotul era transportat undeva trebuiasăfie înfăşur at cu pânzetur i scumpe. Dar şi preoţii şi leviţiierau tot cu moarte pedepsiţi când vedeau chiv otul. S ing urar hier eul îl vedea în nour de fum de tămâe odatăpe an, cândintr a în sfânta sfintelor la sărbătoar ea îm păcăr ei7). Pentru acestetemeiuri Evreii şi astăzi merg în templele lor şi stau la rug ăciune cu capul acoperit. Tot aşa fac şi T urcii, A rabii şi toţiMahomedanii8). în acelaşi chip urmeazăB rahmanii, Budiştii,Parsiştii, ş. a.

1) Virgil. Aeneid. lib. III, v. 405:Purpures velare comas adopertus amictu,Ne qua inter sanctos ignes in honore Deorum.2) Exod. 33,20. Comp. Fac. 32,30; Deut. 5,24; Judec. 6,22; Isa. 6 ,5 ;

 Apoc. 1,16. Cei doui fi i ai lui A ar on „se apr opioră de Iehova .şi m ur ir ă", (III M. 10, 1—2). „Şi Iehova zise iui Mois i: vorbeşte lu i A aron fratele t ău,  sănu intre ori când in s anctuar ... ca săn u mo ar ău (III M. 16, 2 —3).

3) Exod. 3 , 6 . ( î D Ţ f ^ g n bx  i r r i f c j c , ; ' 3 n ş t e “ unp!i>-4) I Reg. 19, 13.5) Isaia, 6, 2.6) I Sam. 5, 1 0 1 2; 6 ,19 ; 9,2. II Sam. 6,6.

7) III Moisi, 16, 1 seqq.8) Pretutindenea pe unde am intrat în moscheele mahomedane din Europa,

Page 25: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 25/419

3U DR. BA DEA GIREŞEA NU

2. Numai în creştinism s’a schimbat aceastădatină, şi pr inurmare bărbaţii creştini, de la începutul Bisericei şi pânăastăzi,s?au rugat în casa lui Dumnezeu cu capul descoperit, iar femeilecu capul acoperit. Iatăşi tex tul în această privinţă aflat înepistola Il a către Corinteni cu porunca apostolului P av e l: «Tot 

bărbatul , zice apostolul, rugându se sau profeţind cu capul acoperit (x ata x8q)aA.f| g qtov),  îşi ruşineazăcapul său. Ia r toatăfemeea, r ug ându se sau profeţind cu capul descoperit (axataxaMirtco),  îşi r uşinează capul e i ; căci un a şi aceeaşi este, ca şi cum ar fi rasă. Ia r de nu se invăleşte femeea, poate săse şi tundă. Şi de este luc ru de ruşine femeei a se tunde sau a se rade, invălească se *). B ărbatul nu trebue să şi acopere capul, pentr u căeste chipul şi mărir ea lui Dumnezeu, ia r femeea este mărir ea băr batului» 2). Apoi continuăapostolul Pavel zi-când : «J udecaţi într u voi inşi vă, de este cuviincios ca femeea săse roag e l ui Dumnezeu desvâlită? A u nu şi îns ăşi firea vă înv aţă, că bărbatul deşi lasăpăr ul săcreascălung , este spi'e ruşinea lui ? Ia r femeea de şi lasăp âr ul săcrească, este spre podoaba e i; căci păr ul ii este dat spre înv ălitoare» 3).

Porunca apostolului, a fost primitănu numai în cultul re-ligios, dar şi în viaţa socialăcreştină, încât ar fi o necuv iinţăşi lipsă de pietate, de a intra vr’un bărbat în Bisericăcu capulacoperit, şi a se înfăţişa înaintea împăraţilor şi demnitarilorcreştini în felul acesta* iar femeilor, apostolul lea impus aco-perirea păr ului4), ca sănu (ie în B iserică, un ornament de va-nitate şi de turbur are a s imţirilor bărbăteşti.

Clement A le x andr inul (•{* 215) în cartea sa «naifiaycoyo?»(lib. III, cap. X I, in Migne, vol. III , p. 634), mustrăpe creşti-nele africane, cari veneau în Bisericăîmpodobite cu găteli auriteşi cu părul încr eţit. Apoi Tertulian văzând că în Cartagena,unii dintre bărbaţii veniţi în cr eştinism din păgânism, neso-cotesc porunca apostolică şi intră’ în casa Domnului cu capulacoperit, se ex primăastfel faţăde ei: «Cu capul gol, totdeauna nu ne r uşinăm săne rug ăm, chiar şi înaintea tutur or împăraţilor » 6). Şi conchide apoi, dupăce i mustr ăpentru această

 Asia şi Afr ica, nu mi am descoperit capul. Acoperirea capului, a fost mai rig u-roasăîn moscheele din Br usa şi în rnoschea măreaţă din citadela din Cairo.(Autorul).

1) Iar în Cartea Proverbielor, cap. V, v. 4, cetim : H ^ i ’5 ÎTHţp

 î m * $ n * in = («Şi urmările (păcatului cu femeea) sunt amar i ca absintul

şi s trăpungătoare ca sabia cu 2 ascuţişuri").2) 1 Corint. 11, 4 8 .3) I Corint. 11, 13 16.4) I Timot. 2, 9: „Aşijderea şi femeile... săse împodobeas căpe sine, nu

cu împletitur ile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritare sau cu haine scumpe".5) Tertull. A d versus gen tes: Capite nudo, quia non erubescimus, pre

cantes sumus semper pro omnibus imperatoribus.

Page 26: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 26/419

Page 27: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 27/419

DR. BADEA C1REŞEANU

S 10.

 îndreptarea feţei spre răsărit şi motivele 

pentru aceasta.

 jE jis e r ic a a hotărît de la începutul ei, ca atunci când erestinul se leapădăde diav olul în timpul botezului, săse în

drepteze cu faţa spre apus şi sărosteascăformulele de lepădare,far când se împreună cu Nrislos, săse întoarcăspre răsăritşi să se închine lui.

Din cele patr u puncte cardinale ale pământului, r ăsăritulare însemnătatea lui deosebită. Dar răsăritul a fost la toatepopoarele, simbolul luminei, al bucurie i, al vieţei şi al speranţei.

Fie care început de zi se iveşte la răsărit. Luceafărul dimineţei care bucur ă pe tot omul, la răsărit îşi face ar ătarea lui.

 A urora purpurie, cu frumuseţea ei cântatăde poeţii neamurilor ,tot la răsărit îşi are scaunul ei. Ivirea mândrului soare, ce aducecu sine, lumină, căldurăşi bucurie pentru toate vieţuitoarele,de asemenea la r ăsărit îşi iace măreaţa lui arătare ’)•Când vedemrăsăritul soarelui, sufletul nostru prinde bucurie, şi înlătur ădinnoi g ândurile negre ce ne tur bur ăîn întunerecul nopţei2). Deaceea unul din cântăreţii vechiului T estament, admirând* măreţiarăsăritului de soare, zice aceste cuvinte în ps almul 103 (104):«Pus ai (tu Doamne) intunerec şi s’a făcut noapte; într u aceea vor trece (umbla) ţoale fiarele pădur ei. P uii le ilor vor răcni  

ca săapuce de la Dumnezeu mâncar ea lor. Răsărit a soarele şi (fiarele) se vor aduna , şi in culcuşur ile sale vor zăcea. Eşi va omul la luc rul său şi la lucrarea sa pân ă seara»,

rugăciuni, ci şi când petrec pe morţi, şi pe tot timpul cât ţine doliul dupăpărinţii şi iubiţii lor. Obiceiul acesta este răspândit din vechime printre Români.Un manuscris din arhiva curţei imperiale din V iena, scris în Noembre 1701 ş>

 înt it ulat: „Historica relatio unionis Walachicae cum ro ma na ecclesia factor  anno 1101", arătând starea Românilor din T ransilvania către finele secolului al

 X V II, apoi posturile lor, neştiinţa clerului, hainele clericale şi mireneşti, adaog icăRomânul care »,a pierdut pe tatăl său pe mama sa, acela timp de un an întregnu pune nici un acoperemânt pe capul său..., şi faţăde soţiile moarte... pr intr'uurit tenace umblăun an cu capul gol, ori cât de mare ar fi frig ul ernei sau căl-dura verei". Conf. Nicolae Dobrescu, Frag mente, Budapesta, 1905 p. 61—70.

1) Pasările cu glas şi peştii fărăglas, salută răsăritul soarelui. Cu deo-sebire delf inii mărei, se bucurăprin sărituri din apă, la lumina soarelui de cu-rând ivită. O faptăminunat ăde acestea, am văzut o în dimineaţa zilei de 1 A ugust1899, când veneam pe vaporul austr iac „Electra" de la Atena la Co ns ta ntinopole. Un delf in uriaşa mers prin apăo bunădistanţăîn fruntea v apor ului nostrusărind şi făcând felurite întorsătur i cari uimia u pe călători din vasul plutitor.Mai pe urmădelf inul s'a dus în adâncul mărci. (A utorul).

2) Măreţia răsărirei soarelui cu coloarea lui de foc, se cunoaşte mai binede pe munţii inalţi, sau când pr iv ind această minune de pe ţărmii mărilor . ît;cazul din urmă, ni se pare cămarele corp ceresc ese din apă. Priveliştea aceasta

măreaţă, am avut o în deosebi în Suedia nordică, când călătoream pe acolo îrcvara anului 1898. (Autorul).

Page 28: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 28/419

Page 29: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 29/419

DR. BA DEA CIREŞEA NU

om a fost alungat, din cauza călcărei or dinului div ii. în felulacosta se ex primăşi Atanasie cel Mare : «Săaudăşi săînţe-leag ăcredincioşii cauza acestui lucr u, pentr u care fe riciţii apos-toli au por uncii ca cr eştinii in Biser ici săse roag e sp*e r ăs ăr it ; 

căci spre paradis ne uităm, de unde am eşit, adică<ătre vechea patrie şi ţarăa noastră» *). A semenea şi Vasilie cel Mar e grăeşte : « T oţi pr iv im spre răsărit când ne rug ăm» *). \ proape cuaceleaşi cuvinte argumenteazăşi Hrisostom faptul acesta8).

3. A lţi scriitori bisericeşti susţin căne închinăm spre răsărit,căci de acolo vine lumina şi bunătatea ; din contră, nu ne în-chinăm spre apus, căci din acea parte soseşte întmerecul şirăutatea. Din aceastăclasăde scriitori se disting Iustin Martirul 4)şi Lactanţiu. Dar în aceastăprivinţăsăascultăm cuvintele acestuidin ur mă. «R ăs ăr itul, zice Ciceronele creştin, se apropie de Dumnezeu, f iind căr ăs ăr it ul îns uşi este f ântân a lum in e i şi luminăto r ul lucr urilor , şi fiind căel ne îndreaptăspre v iaţa eternă. Ia r apus ul se uneşte cu acea minte ce cugztă luc r ur i tur burate şi rele, căci ascunde lum ina, ne aduce totdeauna in  tunerecul şi face pe oameni a ucide şi a mur i in păcate» B).Lactanţiu vede în răsărit, lumina, iar în apus, întunerecul. atâtde prielnic criminalilor din Italia şi A frica nordică, unde trăiseacest distins scriitor.

4 .0 seamăde învăţaţi bisericeşti, s usţin căneîndreptăm sprerăsărit la rug ăciune, pentru căacolo s’a a r ăta t Hr ist os omenirei,acolo a propoveduit, a ar ătat lumina sa, a pătimit, a. înviat, s’a

 înălţat la ceruri, şi tot la răsărit va veni iarăşi săjudece pe cei viişi pe cei morţi “j. Iudeii însăcredeau cădacăcreştinii se închinăspre răsărit , ei se întemeiază, pe ur mătorul text profetic şi me-sianic, din psalmul 131 (132) vers 7: «Intra vom in locaşurile lui  (Dumnezeu), inchina ne vom la locul unde au stătut picioarele  lui». Din aceste cuvinte, deduc Iudeii, că aci ar fi vorba de

1) Atbanas. Quaestiones ad A ntiochum. Quaest. X X X V II: Oi jttaxoidxouetcoaav x ai uavOavExooaav, ou xouxou /âoiv oi jiax aguoxax oi dbtoatoXoix ar â dvaroÂug xag xrâv xinrrt:iav('jv t'xx?a| cnag jtQoaeujreiv tjioujaa v, îva rrpog xov rraQdSeioov dcpoţKojm’, 60ev x ai e| g.tt:aa}iev, jcpog xr| v dg x aîav  ■»)iuov  Jtaxpî&a

x ai yd)Qav.2) Basil. De Spir itu Sancto., c. X X V II: ndvx eg f*ev oqoojiey x ax d dvaxoÂag eni xcov nyooEux wv A poi Marele Ierarh adaog ă: „D a r p uţin i ştim căcăutăm vechea noastrăpatr ie , adic ă par ad is ul, j)e care il păst re ază D um -nezeu in Eden spre r ăs ăr it “ = ’OMy oi 8e lojxev, oxi xtjv d(>y/uav £jtiur| xoujtfv .TaxQi'fia, xov na(>d8eioov, ov EqpvxevaEv 6 Oeoc ev ’ES m x ax d dvaxoXâg.

3) Cotei. Notaein Constitut. Apost., l ib. ÎI, c. [ .VII, ex Chrysost. ad Dan. V I.4) Iustin. Quaestiones ad orthodox os. Quaest. CX V III.5) Lactant. Institutiones divinse, lib. II, c. X : Oriens Deo a<ecensetur, quia

ipse luminişfons et illustrator est rerum, et quod oriri nos faciat ad vitam aetemam. Occidens autem conturbatae illi pravaeque menti adscribitur, quod lumenabscondat, quod tenebras semper inducat, et quod homines faciat occidere acinterire peccatis.

6) Aceste af innaţiuni sunt numai simbolice, căci dupăcium eu însu miam văzut în vara anului 1904, creştinii din Afr ica nordicăse închină tot sprerăsărit, iar nu spre Ierusalim. (A utorul).

Page 30: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 30/419

Page 31: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 31/419

3 6 DR. BA DEA CIREŞE AN U

♦*V’(' <’VVVrf‘Vfi ( ? * ¥ f|sţ|5(jj ?jj qpţj>%

Domnul Doctor B A DEA CIREŞEA NT J Autorul T ezaurului Liturgic,Mie rcur i 9 A ug ust a nul 1 900, priv eşte di n pav ilion mărea ţa şi înf r ico şat a cas-ca dăa r âului R in ul (Rheinfal) din Elv eţia.

recheri intre voi, şi in par te o cred aceasta. Trebue săfie şisresuri intre voi, ca cei lămur iţi săse facăcunos cuţi intre toi... Ce voiu zice v ouă? Vă voiu lăuda 9 E u nu vă laud 'pentru aceasta» *).

Mai departe acelaşi apostol dăurmătoarele învăţături Corintenilor, cu priv ire la serviciul dumnezeesc public : «Dec., când se adună toată Biserica la un loc şi toţi vorbesc ii limbi

<8i ..

<S ____________________________________________________________________ >S3S» it *■"i

şi intră sau ne inv ăţaţi sau necredincioşi, a u nu vor zice căsunteţi nebuni 9...2) Ia r dacă vorbeşte cineva în limbă, săvor-beascăcâte doui, sau cel mult câte trei şi pe rând, iar tunul sătâlcuească. Când nu va fi cine sătâlcuească, săfie tăcere mBiserică, şi să şi vorbeascăfie care lui şi şi lui Dumnezeu» 3).

Despre starea la rugăciune a femeilor în Biserică, iatăce

zice apostolul Pavel: «Femeile voastre sătacăîn Biserică, căci

• 1) I Corint. 11, 18 22 .2) I Corint. 14, 23 24 .3) I Corint. 14,2 7 29 . Conf. Tom. II, Te/. Lit., pag. 455.

Page 32: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 32/419

TEZAURUL LIT URGIC, T. III. 3 7

nu li s’a dat voe săvorbească, ci săfie supuse precum şi legea grăeşte. Iar de voesc săse toveţe ceva, să şi întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este cu necuviinţă ca femeile săV07‘heascăîn  Biserică» 1). Apoi terminăzbând : în Hiserică«toate săse facădupre cuviinţă si banăr ânlue a lâ» 2).

De aci vedem căapostolul Pavel porunceşte ca săne rug ăm în Bisericăcu linişte, bunăcuv iinţă şi cu ascultar ea pioasă aserviciului div in3)/Ia r şoptele petrecute între unii şi alţii, grăirile deşarte şi ce este mai mult starea necuviincioasăîn casalui Dumnezeu, sunt învinuite şi de poruncile dumnezeeşti, şi demintea sănătoasăa lie cărui om. Unele ca acestea departe sălie de toţi închinătorii cruce 4).

 în Biserica veche, văzându se căsunt unii cari nu v in înBisericăde cât pentru puţin timp, şi aceasta numai ca săaducăcu ei necuviinţa, s’a hotărît prin canonul IX apostolic ur mătoarea măsură: «T oţi credincioşii <ei ce intr ăin Bisericăşi aud 

scr ipturile, da r nu s târuesc la rugăciune şi la sfânta împăr -tăşire, ca unii ce fac neorânduială in Biser ică, trebue săse af or is ească» b).

Iar despre f e m e i , iată ce glăsuesc în aceastăpr iv inţăPărinţii sinodului al VI ecumenic prin canonul 70: «Sănu fie ertat (femeilor) in vremea dumnezeeştei L itur g ii săvorbească, ci după g lasul apostolului I avei, sătacă. Cănu li s’a dat lor  voe săgrăească, ci a se supune, după cum şi legea zice. Ia r  de voesc săînveţe ceva, in case intrebe şi pe bărbaţii lor» °).Se vede căîn timpurile vechi creştine, femeile er au mai vor-

1) 1 Corint. 14, 34 35 . Conf. 1 T ini. 2, 12 15.2) I Corint. 14, 40.3) Codul penal român, prin art. 210 pedepseşte cu închis oare de la 15 

zile pân ă la o lună, şi cu amendă de la 26 până la 100 lei, pe cel ce faceturburar e în Biserică.

Iar articolul 211 din acelaşi cod, pedepseşte pe cel ce a r indr ăs ni sălo-veascăpe preot în ex er ciţiul fu nc ţiun e i sale, cu închisoar e de la un an pân ăla 2. Acela însăcare prin gesturi ori cuvinte ultragiazăpc ministrul unui cult

 în ex erciţiul funcţiunei, se pedepseşte cu închisoare de 15 zile pânăla 3 luni şicu amendăde la 26 pânăla 100 lei. Conf. Const. Hamangiu, Codul general alRomâniei, Bucureşti 1900, V ol. I, pag. 1051.

4) De obiceiu mai totdeauna credincioşii şoptesc ori vorbesc între ei înBisericile noastre, fărărost şi rândueală. Dar nici odatănu m'am scandalizat maimult de cât în anul 1901, când m ăaflam într'o Bisericădin Bucureşti, în dim i-neaţa Invierei Domnului nostru Iisus Hristos.

La acea sf ântă solemnitate, nu am putut săascult serviciul dumnezeescdin cauza a doui târ g ov eţi ne g uţător i cari grâeau cu glas tare în naosul caseilui Dumnezeu. Ei au vorbit şi gesticulat despre negustoria lor, tot timpul câta ţinut măreaţa servire, fărăca cineva săle atrag ăatenţiunea asupra ig noranţeilor. T oatălumea era scandalizatăde aceastănecuviinţăşi l ipsăde respect. C u-vintele dumnezeeştei Liturg ii despre sf intele Paşti, nu lea atins inima lor nes im-ţitoare In asemenea ocaziuni, preoţii sunt datori să cheme la ordine pe ceinecuviincioşi. (A utorul).

5) Aceste cuvinte le găsim si în canonul 2 al sinodului din A ntiohia.

6) Acest canon este o reproducere a cuvintelor apostolului Pavel, din epis-tola I, către Corinteni 14, 34 —35 şi din epistola 1către T imoteiu 2, 12 15.

Page 33: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 33/419

3 8 DR. BA DEA CIREŞEANU

băreţe în Biserică, de cât bărbaţii. Pentru aceea, tăcerea le erâlor rnai mult impus ă, de cât bărbaţilor. Dar şi o parte şi alta,pentru mărirea lui Dumnezeu, să păstreze bum rînduialăîncasa lui cea s fântă.

 Ascultarea cu atenţiune a servi iului dumnaeesc, se cerede multe ori şi de formular iile noastre liturg ice ?i ritualistice.

 Aşa, d. e. diaconul ori preotul înainte de cetirea parimiilor , aapostolului, a evangeliei, a simbolului credinţei, după cetireaacestuia, etc., rostesc solemn invoeaţiunea cntre credinc ioşi: «S ăluăm aminte» (jtooo/omn').

§ 12.

Facerea semnului sfintei cruci.

reştinul atlându se in casa Domnului, pe lâng ăatenţiuneaşi pietatea cu care ascultăsfântul serviciu, se mai cerede la dânsul, ca să(ieîntr ’o măsuratămişcare a tr upului,

 în legătură însăcu acţiunea sulletului. Cea mai de căpeteniemişcare, este facerea semnului crucei cu credinţă şi dragostecătre cele sf inte. Acest semn are temeiuri foarte adânci în învăţăturile Domnului şi ale apostolilor săi V).

Mântuitorul omenirei îndreptându se odinioarăcătre învăţăceii lui a zis : « De voeşte cineva săv ină după mine, să se lepede de sine, să şi ea crucea sa şi sd mi urmeze mie» 2).

 Apoi adaogă: «Iar cela ce nu si ea crucea sa si nu mi urmeazămie, nu este vrednic de mine» ). în altăparte, Dom-nul nostru, aratăşi timpul când se cuvine săne însemnăm cusfânta cruce: «Or i cine voeşte săv ină după mine, zice el, sâ se lepede de sine, şi să şi ea crucea sa în toate zilele (xai aparo»tov atauoov auTou xa0s fjfiefav), şi să mi urmeze mie» 4).

 Apostolul Pav el af ir mând căcei întunecaţi şi nepioşi seruşineazăde chipul crucei, zice acestea: «(Juvântul crucei celor

1) Numai oamenii neinvătaţi şi răi nu cred în Dumnezeu şi nu se închină

l u i ; iar marii filosofi ai lumei, astronomii, matematicii, fizicii, naturaliştii şi toţier udiţii, au fost foarte religioşi, pentru căei au avut puterea sufleteascăsâ în -ţeleagătainele Creator ului Nemărginit. Vestiţii f ilosof i: Socrat (+ 400 a. Hr.),R a t on ( f 397 a. Hr.) şi  A ristotel (f 322 a. Hr.), au fost încălz iţi cu îndes tu-lare de simţurile lor relig ioase. Aşa au fost relig ioşi şi renumiţii astronomi: Co pernic (f 1543), Kepler (y 1630), Galileu (f 1042), Laplace (t 1827), Herschell (f 1822), etc. Ev lav ioşi închinători de Dumnezeu au fost şi chimistul Lavoisier (f 1794), matematicul E u l e r ( f   1783), precum şi fizicii : R e a u m u r (f 1757),  Volta (f 1802),  A m pir (f 1836),apoi naturaliştii: Linnc (ţ1778), Buffon (f 1788), Cuvier  (f 1832) cum şi vestitul Pasteur şi chiar materialistul D a r w i n (t 1882). hoar te

Eios a fost şi Nansen exploratorul Polului Nord (an. 18931896)). (Autorul). Conf.>r. N. Paulescu, Noţiunele „Suflet" şi „Dumnezeu" în Physiolog ie, Bucureşti. 1905.

2) Mat. 16, 24.3) Mat. 10, 38. Marcu 8, 34.4) Luca 9, 23.

Page 34: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 34/419

TEZAURCL LITURGIC, T. III. 3 9

per itor i nebunie este; iar no uăcelor ce ne mân tu im, puterea lui Dumnezeu este» l). în alt loc apostolul se laudăcu crucealui Hristos zicând : «Ia r mie sâ nu mi fie a mă Im da de cât numai în crucea Domnului nostru lisus Hristos, prin care mie  s'a răstig nit şi eu lum ei» 2).

Cum căcreştinii cei vechi se însemnau necontenit cu s fântacruce, despre aceasta ne spun Ignatie T eof or ul3), Ir ineu4), ş. a.Dar un tex t mai luminos şi complect in aceastăprivinţăgăsimla T ertulian. în secolul 111 când trăeşte apologetul, semnul cruceier a foarte des repetat în lucrul de toatăziua al creştinului. Iatăacum ce zice T er tulian: «La ori ce păşire si mişcare, la fie ce intrare şi esire din casă, când ne imbrăcăm, ne incălţăm, ne s pălăm , la masă, la apr inderea luminei, la culcare, la şederea pe scaun, şi la toatăvorba, ne îns emnăm frunte a cu semnul crucei» 5). Acest lucru îl afirmăşi Ciril al Ier usalimului în ca-

te! lesa sa a IV a (n. X).Grecii întrebuinţau cuv ântul atau os (cruce) sau arpyuyu(sigiliu) când vorbeau de chipul lemnului lui Hristos. loan Ilrisostom înv aţăcăcu semnul crucei alung ăm pe diavolul de lângănoi'5). Acelaşi Părinte vorbind de obiceiurile religioase ale tim-pului său, zice că «în toate zilele, ca pe un stâlp îns emnăm fruntea noastrăcu crucea» 7). Apoi tot Hrisostom îndreptându se către maici le zice aceste cuv inte : « Voi, maicilor, învăţaţi pe copii voştr ii să şi însemneze fruntea cu mâna ; iar mai 

 îna inte de ce sunt ei in starve săfacăaceasta, intipar iţi le voi 

semnul crucei» 8).Cu priv ire la actele sfinte, A ugustin ne aratăcătoate acesteaerau însoţite pe timpul său, ca şi în zilele noastre, de semnulsfintei cruci. «Cei neştiutor i, zice fer icitul părinte, prin misterul crucei se catehisează; f ântâna renaştcrei (a botezului), pr in  acelaşi mister se sfinţeşte. Cei ce se botează, primesc darur ile  (frăţiei, impunându li se mâna pr in semnul aceleeaşi cruci. Cu acelaşi chip se afierosesc Bisericile, se sfinţesc altarele... s fânta  euharistie... preoţii si leviţii pr in acelaşi semn înaintează în  treptele ierarhice» 9). A poi tot A ugustin adaog ă: «Dacăzicem

1) 1 Corint. 1, 18.2) Galat. 6, 14.3) Ignat. Ep. ad Rom. V II.4) Irinaeus, Adversus hsereses V.5) Tertull. De corona militis , c. I I I : A d omnem progressum atque pro

moturn, ad omnem additnm et ex itum, ad vestitum, ad calceatum, ad lavacra,ad mensas, ad lumina, ad cubilia, ad sedilia, qu&'cumque eos conversatio exeroeret, frontem crucişsignaculo tenere.

6) Chrysostom. Horn. XXI ad popul. Antiochen.: Metu xov qt'uxcxtos tovtou x ai x ov otauQov  e k  'i   tou jisTmjtoi* 8iaru7tcoaov... o 8idpoXog pXatyat xi S v v î | -  

cetai... x. t. A..

7) Chrysostom. Demonstratioquod Christus sitDeus.,c. IX: "Qcjtepev o t t

'i?u

| KJii t oO (iETUMtou xaO’ sxdarr)v rifiepav (îiaxu.touusvov jtSQicpeQOuaiv.8) Chrysostom. Homil. 12, în ep. I ad Corint.0) A ugustin. Serm. X IX de sa nct.: Hujus cruciş misterio rudes cate

Page 35: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 35/419

4 0 DR. BA DEA CIREŞEANU

cntehumenului: crezi in Hristos ? El răspunce : Cred. Şi se  însemneazâ cu crucea lui Hristos» ')•Iar în a tă parte acelaşipărinte latin zice următoarele : «Eu cred căcateiumenii se sfin-ţesc după ce se însemnează cu semnul lui H r iio s , li se ceteşte rug ăciune a şi ii se impun mâinile» 2). Iar despre viaţa sa, A u-

gustin afirmă în «Confesiunile» sale, căel însuşi se* însemnatotdeauna cu crucea Iui Hr is tos1). Fericitul Itr onim vorbinddespre cruce, mărturiseşte acestea despre el îns uşi: «Eu sunt creştin, născut din păr inţi creştini şi port pef r ur tea mea steag ul crucei»4). Apoi Leon episcopul Romei, zice că«toţi regii renăs-cuţi (botezaţi) fac semnul crucei» 5).

 în scurte cuvinte, toţi părinţii şi scriitorii cr eştinătăţii, dintimpurile vechi şi noui, afirmăîn formăşi în /a pt ă repetireainfinităa acestui semn, în toatăziua şi ora. împăraţii, reg ii,pioşii, monahii, anahoreţii, servitor ii altarului, în fericirea ori

nenorocirea lor. în timpuri de linişte sau turburare, deopotriv ăse însemnară cu chipul crucei. Acestea şi altele multe, sunt temeiurile din sfânta Scriptură

şi scrierile părinţilor bisericeşti, din cari răsare porunca, săne în-semnăm necontenit cu crucea lui Hristos, atât în B sericăcum şi întoţi paşii noştrii °). Se cere însăca semnul acesta săfie totdeauna în-soţit de o cugetare adâncăcu privire la Cel răstignit pe lemn, la pati-mile sale şi la binefacer ile ce nea adus în lume. în acelaşi moment,gândul nostru cur at săse înalte sus la Părintele Ceresc şi săne încălzim dorul pentru dobândirea harurilor sfântului Spirit 7).

chisantur; eodem misterio fons regenerationis consecratur; ejusdem crucişsignoper manus impositionem baptisanti dona gratiarum accipiunt. Cum ejusdem crucişcharactere basilicse dedicantur, aliar ia consecrantur... sacramenta... sacerdotes etlevitse per hoc ipsum ad sacros ordines promoventur.

1) A ugustin. Tract. X I: Si dix erimus catechumeno: credis in Chr is tum?Respondet: Credo et signat se cruce Christi.

2) A ug ustin. De peccatorum meritis lib. II, cap. X X V I : Catechumenossecundum quemdarn tnodum suum per signum Christi et orationem manus impositione puto sanctificări.

3) A ugustin. Confess, lib. I, c. X I : A udieram ego adhuc puer de vitasterna nobis promissa... et signabar jam signo crucis ejus...

4) Hieron. Epist. C X III Praf . in jo b: Eg o Christianus, et de parentibus

christianis natus et vexillum crucis in mea fronte portans.5) Leo. Serm. Il l in anniversario die suae adsumtionis . ,6) Conf. § „Veneraţiunea şi închipuir ea sfintei cruci" pag. 243 —256, T om.

II, Tezaurul Liturg ic. Mulţi dintre părinţii noştrii de familie , nu se închină niciei, şi nici pe copiii lor nu i înv aţăsăfacăsemnul crucei, şi sâ se roage lui Dum-nezeu. Dar omul trebue sălucreze ceva ; dacănu lucreazăbinele, săvârşeşte răul.S au: dacăomul nu vorbeşte cu Dnmnezeu, vorbeşte cu Satan, adicăcu tot ceeace este rău. Şi din rău peire răsare.

7) In vara anului 1904, când mă aflam în Biserica patriar hală din Ieru-salim, un A rab ortodox se închina pe la icoanele împărăteşti. In pietatea lui,asupra fie cărei icoane făcea cu mâna dreaptăun semn în for măde arc, ca şicând ar fi voit săcheme spre sine ajutorul div in. Acest fel de închinare l’am

văzut şi în Biserica „Sca une le * din Bucureşti. Un pios aveai în mânăo hârtiemueatăîn unt de lemn sf inţit. Dupăce se închina pe la icoane, atingea fie careicoanăcu hârtia ce ţinea în mână.

Iar în catedrala româneascădin Sibiiu, în ziua de 15 A ugust 1907, poporul

Page 36: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 36/419

TEZAURUL LIT URGIC, T. HI. 4 1

iltf e l, dacăfacerii acest semn în neştire şi ipocrizie, nu ne deolebim de Budişti cari au maşini învârtitoare cu formule de rug ăciuni, şi prin urmare aflându ne în aceastăstare ne ating ur mătoarele cuvinte ale Mântuitorului: «Poporul acesta numai cu tuzele mâ cinsteşte, ia r cu inim a departe este de mine» ').

§ 13.

Cele patru feluri de poziţiuni ale corpului nostru

#la rugăciune.

dată cu semnele exterioare de pietate, pe cari le am văzutpânăaci, mai trebue ca şi întreg corpul nostru săaibăţiitura lui, potrivităcu momentele solemne ale cultului,

cri cu vioiciunea simţirilor religioase. Ţiitura corpului nostru

k rugăciune este de patru f e lur i: starea dreaptă, plecarea capului, ingenucherea, şi aşternerea cu f aţa la pământ . în tottimpul cât ne rug ăm, trebue săavem veri una din aceste patrupoziţiuni.

1. Starea dreaptă. Felul acesta de ţiiturăcorporală, a fostconsiderat totdeauna ca simbol al veseliei şi al demnitătei ome-neşti. în Vechiul T estament, aflăm căA nna maica lui Samuel,se ruga câte odată, stând drept înaintea lui Iehova ). Iov deasemenea mărturiseşte, căa stătut rugându se în faţa lui Dum-nezeu 3).

Mântuitor ul vorbind despre rugăciune, recomandăşi stareadreaptă, zicând : oŞi când staţi de vărug aţi, ertaţi ori ce aveţi asupra cuiva» 4). în momentele de bucurie ale Bisericei, rugăciunile la cult s’au făcut stând drept, îns ăcu umilinţă înaintealui Dumnezeu. Pentru aceea în zilele de Duminici, amintindu se învierea lui Hristos, nu se făceau rugăciunile de cât în staredreaptă. T ot aşâ şi de la Duminica înv ierei Domnului si pânăla aceea a Pogorîrei sfântului Spirit, era îndatinatăstarea dreaptăa corpului în toată Biserica creştină. Iustin Mar tirul vorbinddespre acest fel de poziţiune la rugăciune, zice că«Pentru aceea 

se face plecarea genuchilor in cele şase zile (ale săptămânei),căci este simbolul căderei noastre in păcate; ia r în z iua Du  minicei nu se pleacăg enuchile, căci este simbolul învierei» •').

ce sta în genuchi, atingea cu fr untea pardoseala Bisericei, apoi o ştergea cu omăhramă. Aceste obiceiur i religioase, sunt efectul pietăţei curate şi nevinovate apoporului. (Autorul).

1) Mat. 15,8. *2 ) i s a m . 1 , 26 . : n i.T \ x r r r ş n p şy i w n r ^ x r i

3) Iov. 30, 20.4) Marcu, 11,25.

5) Iustin. Quaest. et respons. ad orthodox . Quaest. C X V : Awx xouxo r| âv tatu; e£ i| | iEQaiţfj| xâ)V yovuxtaoia atuijioÂov eou xfj<; ev talg djMXQxîaig jixaKJecogf| | wâ>v io 8e ev xtj x upiax rj jirj x^Cveiv yovu, ctu|a|3o X6v  saxt xrjg dvaax aaewg. ,

Page 37: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 37/419

 V 2 DR. BA DEA CIREŞEA NU

Dar şi T er tulian ar atăcă « în ziua Dunvnice i a u este îng ăduit a posti sau a ne rug a in genuchi. De aceezşi scutire ne bucurăm din ziua Pastelor şi pânăla Pentecosti» (ziua cincizecimei sau a Pogorirei sfântului S pir it '). Iar îi Constituţiunile apostolice (lib. II, c. LIX ), cetim căîn ziua Duminicei se

ziceau rugăciunile stând, într u amintirea Aceluea care a înviata IIl a zi din mormânt.In litur iile orientale ortodoxe, s. e. a sf. la ov (n. X X V II),

a sf. Vasilie (Codex Dan. IV, p. 125), a sf. Hrisoston (n. X X V III),dupăcetirea simbolului credinţei, diaconul ori preotul liturg i

S ultanul turcesc  A hm ed * (sec. X V II) cu cur te nii s ăipl ănue s czidirea moscheei sale in Constantinople, pe care am cercetato de multe ori

 în ani i 18 98,1 899 şi 1904. (A utorul).

sitor, ne cheamăla atenţiune cu cuv intele: «S â stăm bine (r»rwIiev xotÂdjg = drepţi) sâ stăm, cu fr ic ăsă luăm aminte (aro^erueiu (pof3oi), jtooa/coLiev). Apoi in liturgia sfântului Marcu se porun-ceşte scurt a sta «drepţi» (oo0ol, in Codex Dan. TV, p. 141).

Părinţii sinodului I ecumenic văzând că «sunt unii cari pleacăgenuchile Duminic a şi in zilele cinci zecimei, pentru a se păzi toate asemenea in toatăparichia , sa socotit de sfântul

1) Tertull. De corona militis , c. I I I : Die dominico jejuniunn nefas ducimus,vel de geniculis adorare. Eadem immunitate a die pascha? in pentecosten usquegaudemus. Aceeaşi învăţăturăo dă apolog etul şi în scrierea sa „De oratione»cap. XXIII.

&

...

Page 38: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 38/419

Page 39: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 39/419

Page 40: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 40/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 4 5

genuchiat în rug ăciuni şi Petru în Ioppe (Jalâ !), apostolul Pav el în Milet2), etc.

Clement Romanul vorbind despre rugăciune, în epistola saI către Corinteni, zice că«Domnului săcădem şi sâ plâng em rugându l pe el» 3). Iar în cartea «Păstoru » atr ibuitălui Erma,se dăcredincioşilor aceastăînv ăţătură: «punându vâ in genuchi,aşa sâ începeţi a văruga D om nului» 4). în acelaşi chip grăescT ertulian6), şi A rnobiu 6).

Eusebiu istoricul, făcând descrierea nartir is mului lui Iacov primul episcop al Ierusalimului, întemeiat pe «Memoriile Bise-ricei» scrise în secolul II de Egesip, zice câ Iacov  «intra singur  in templu şi se af la zăcând atât de mult pe g enuchii s ăi, ru  gându se pentr u păcatele po por ului,  în cât i se învârtoşas er ăgenuchii, ca pielea de c ăm ilă» 1). Tot Euseoiu arată căşi Con-stantin cel Mare, îng enuchind (yovu rM.vctg) se rug a lui Dum-ne zeu8). Asemenea şi in Constituţiunile apostolice se inv oacăcredincioşii cu cuvintele: «Câţi suntem credincioşi sa plecăm genuchile şi sâ ne rug ăm lui Dumnezeu pr in ll r is tosul său» °). Hrisostom 10), Augustin “ ), Cassian 12), şi toţipr opoveduitori biseri-ceşti, îndeamnăpe credincioşi la plecarea genuchilor în rugăciuni.

m i s’a a r ăta t locul unde a fost ucis A r hidiac onul Ştef an. Iar de cealaltăparte a pârâului Ia poalele muntelui Olivilor , am văzut locul unde în vechimeera g rădina Getsimani, in care s’a ruyat Domnul când a fost prins in noaptea  v ânzărei. Pe aci, acum Franciscanii au o grădinăîncung iuratăcu zid de piatră;

 într'însa se află măslini bătrâni. Iar locul unde a fost prins Iisus, nu este îm-prejmuit, căci el este al tuturor creştinilor. In apropier e este şi peştera în carea fost pus corpul sfintei Fecioare. Peştera este transformatăîntr'o Bisericămăreaţăîn care m’am pog or ît în lăuntru pe 47 de trepte de piatră. A poi de aci ladeal pe partea stâng ă, Ruşii au o frumoasămănăstire cu o mare grădinăîncun-giuratăcu ziduri tari de piatră. Suindu măîn vârful muntelui Oliv ilor , în parteadespre răsărit, am văzut în depărtare dincolo de Ierihon o fâşie albăşi un lac.

 A colo este Iordanul şi Marea Moartă, pe cari locuri de asemenea le am cercetat, în vârful muntelui numit şi anume spre nord de mănăstirea Car melitelor mi s’aarătat şi locul unde s’a înălţat Domnul la ceruri. Pe acest loc, se aflăastăzi omoschee turcească. (A utorul).

1) Fapt. Apost. 9, 40.

2) Fapt Apost. 20, 36.3) Clem. Rom. epist. I ad. Cor . n. 48 : IlQO0Jt£oiu| X£v xcy Seajtorţi, x aixtatuacouev ixexevovxe<; afrrov.

4) Herm. Past. I viz. I, n. 1.5) T erţul 1. ad Scapulam c. IV .6) A rnob. Opera, lib. I : Huic omnes ex more pros ternimur, hune col

latis precibus adoramus.7) Euseb. Hist, eccles. lib. II, c. X X II I : Movov eioViQ/exo eî? xov vao v 

r| i>(Haxex6 xe xsifwyvog Ejti x otţy ovaai, x ai aixou ievoşujreQ xov Âaoî) âţpeoivcogcctf.axXr] xevai x â yovax a aiitou Six t jv   xafArjXov.

8) Euseb. V ita Constant, lib. IV c. 61.9) Constit. lib. V III, c. IX : "Oooi juoxoi, x/a vome v  yovTj, Sfci'ioamev xov 

0.eoO, 8id xou Xpurcov auxou.10) Chry sostom. Homil. X V III in II Cor.11) A ugustin. De civitate Dei, lib. X X II, c. V III.12) Cassian. Instit. lib. II, c. V II : Post h?ec puncto brevissimo procidentes

hunii.... etc.

Page 41: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 41/419

Page 42: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 42/419

TEZAURUL LIT URGIC, T. Iii. 4 7

 V icleanul solist Ecebol,  învăţător de retoricăin tonstantimpole , instr ument al neomenoaselor legi anticreştine ale luilulUn Apostatul, dupămoartea acestuia, prefăcându se că sepocăeşte aşternându se cu lata la pământ înaintea uşei Hsericei,stry a cătr e credincioşi: «călcaţi md in 'picioare ca pe o sare strcată» ’). Iar Teodoret (Hist, eccles lib. V, c. XV III, ol. X IX ),alinia căîmpăratul Teodosiecel Mare, oprit fiind de la Bisericădecăt'e Ambrosie episcopul Mediolanului, când a intrat, dipăce is’a ng ăduit, în casa lui Dumnezeu, monarhul, nu stând drept, darnic în genuchi, ci aşternându se cu lata la pământ, în semn depocăinţă, a rostit cuvintele psalmistului David : «aşterne voiu pe păn ân t v iata mea, ca să trăesc după cuv ântul tău» *).

In timpul de faţăcredincioşii creştini, încăîşi astern faţala pământ în rugăciunile lor arătând cu aceasta sdrobirea inimei.Dintre popoarele ortodoxe, de obiceiu Ruşii se folosesc mult deace:istăstare a corpului în sentimentele lor pioase. în cultulmahomedan, iarăşi se proaştern pe pământ supuşii lui A lah şiai profetului *).

§ 14.

Impunerea mâinilor şi ridicarea braţelor.

J^mpunerea mâinilor (IjiiOsaii; tu>v yeiowv, impositio raanum),

constăîn punerea mâinei drepte sau a amânduror mâinilor,de către episcop ori preot, pe capul omului ce stăîn g enuchiori cu capul plecat şi cere bine cuvântar ea ministr ului celorsfinte şi pogorîrea har ului sfântului Spir it asupra sa.

i . Impunerea mâinilor este o datină religioasăveche, deo însemnătate deosebită. Ea se alia obişnuităşi în viaţa reli-gioasăa Romanilor. Titu Liviu în «.Ilistoria Homanorum» (lib.1, c. 48 4), ne aratăcăNuma Pompiliu (an. 714 a IIr.) s’a suit

tinţa. Intrând în latrina din dos ul pieţei, maţele  îi căzurăcu escrementele, şi îşi

dădu sufletul".1) Socrat. Hist. eccl. lib. III, c. X III : tauc6v :t(vqvfi jtqoTou EuxtriQioi) oTxou, îtaxî'iaaxe jie, tjioa, xo ukaq xo uvcuGtjxov.

2) Iatăpentru ce oprise Ambrosie pe Teodosie cel Mare de a intra în Bise-rică: la anul 390 când acest împărat, ca pedeapsăpentru o răscoalăa Tesalonicenilor, porunci săse măcelăreascăpoporul, ce se afla adunat într'un amfiteatru, A mbrosie ia făcut mustrări amare ne primind pe monarh în comunitatea Bise-ricei, şi abia după8 luni de pocăinţăii dădu ertare. Teodosie se supuse canonul ui rânduit de Ambrosie, şi totdeodatăfăgădui cănu va mai subscrie nici osentimţâ de moarte pânănu v or trece 30 de zile. C u toate acestea episcopul Medio-lanului se bucura de atâta respect din partea împăratului, în cât acesta zise odi-nioară: „Cunosc num a i un episcop ade v ărul, adic ă pe A mbros ie“. Conf.Eusewie Popovici, 1st. Bis., op. c. I, pag. 548.

3) Din toate acestea vedem căşederea pe scaune şi bănci în Biser icălarugăciune, cum fac latinii şi protestanţii, este în contra învăţăturilor şi datinelorcreştiine.

4) Scrierea lui Titu Liviu întitulată„llisto ria R om ano r umu se compunea

Page 43: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 43/419

Page 44: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 44/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 4 9

Iehov a porunceşte lui Moisi zicându i: «Ia ti pe losua (iul lui N un şi pune peste dânsul mâna ta» >), arătându4 cu aceastaca săl consacre urmaşal său in conducerea lui Israil. Pr inimpune rea mâinilor de către liii lui Israel, furăsfinţiţi şi Leviţii

pentr u serv iciul dumnezeesc2). A supra anirnalelcr pentru sa-crif icii, încăse impuneau mâinile, de către preot sau şi debătrânii poporului3). Asemenea şi celui condamnat Ia moarte,i se impuneau mâinile de către martori, af irmând cu aceasta v ino-văţia condamnatului4). Binecuvântarea era însoţitănai totdeaunade actul acesta sacramental.

Impunerea mâinilor se atlădes repetatăşi în Noul Tes-tament. L ui lisus Hristos aducându i se copiii ca săi binecuvinteze, «si a pus mâinile peste ei, şi s’a das de acolo»"). Iisusrccomandăimpunerea mâinilor şi discipulilor săi, ca săo facăla vindecarea bolnavilor “), la împărtăşirea sfântului S pir it7), lahirotonii8), etc.

 Apostolii la rândul lor, şi au pus mâinile pe cei 7 diaconialeşi9), pe Samarinenii primitor i de cuvântul lui Dumnezeu10),făceau minuni prin acest act s fânt “), chemau harul sfântuluiS pi r it ia), etc.

Dupăapostoli, Biserica a săvârşit impunerea mâinilor pr inepiscopii şi presviterii săi, asupra celor ce se pocăiau IS), asupracatehumenilor u), la primirea lor în catehumenat 15>, asupra lui

Cons tantin cel Mare când s’a făcut catehumen I0), cum şi as uprapăcătoşilor îmbrăcaţi în haina pocăinţei, ori în cilicium, adică într'un veşmânt ca un sac făcut în apus din păr de capră, decoloare cenuşie ori neagrăI7).

Impunerea mâinilor se mai făcea asupra păcătoşilor cândse primeau in rândul credincioşilor şi la împărtăşir ea lor cu

1) Num. 27,18.2) Num. 8,10.3) Deuter. 21,6. Conf. Isidor dc Onciul, Arheologia bibi., op. cit., p. 515.4) Deuter. 17,7.5) Mat. 19,15. Marcu 10,16. Luca 18,15... T iGeiţta c x E'QaS e.Vauxu...6) Marcu 16,18. Fapt. Apost. 5,15. 28,8.7) Fapt. A p. 9,17... K a l e;u0EÎs E.x’autov xu£ xeÎQag...8) 1 T imot. 4,14. II T imot, 1,7.9) Fapt. Apost. 6,6.

10) Fapt. Apost. 8,17.11) Fapt. Apost. 5,12.12) Fapt. Apost. 19,6.

13) Concil. Laod. c. 19.14) Constit. Apost. lib. V II, c. X X X IX .15) Concil. 11iberit, c. X X X IX 16) Euseb. De vita Constant., lib. IV, c. LXI.17) Concil. A gath. c. X V : Penitentes tempore... impositionem manum et

cil ici um super caput a sacerdote consequantur.

Dr Ba dfla Cir eşean t.—Tezaurul Liturgic. 4

Page 45: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 45/419

5 0 DR. BA DEA CIREŞE ANI!

sf ânta euharistie J), asupra clericilor ex *rcis ti2), la hirotoniaepiscopului3), a preotului, diaconului, s. u. d.

 Astăzi, impunerea mâinilor se face iot în cazurile arătate în I>iserica veche şi anume: la hirotonia si hirotezia clericilor ,asupra celor bolnavi, as upra celor ce îşi mărturis es c păcatele, etc.

"2. Ilidicarea braţelor. Piosul nu se mulţumeşte la rug ăciune numai cu semnele ex terioare pe oir i le am văzut pânăacum, ci el aflându se în culmea simţirilor relig ioase, ridicămâinile si braţele către cer, inv ocând prin aceasta ajutorul Celui

 A Tot Sfânt, sau prea mărind pe l)umne:eu.Cum că în V echiul T estament se obişnuia r idicarea mâi-

nilor, în sus, la rugăciune, dov edim aceasta cu psalmul 134, v.: «Ridicaţi mâinile voastre cele sfinte, zce psalmistul, şi bine 

cuv ântaţi pe Do mnul»*). Iar în cartea prof etului Isaia, cap. 1,v. 15, cetim că Iehova mânios Iiind pe f iii lui Isr ail, le zice

aceste cuvinte: aCând veţi întinde mâir ile voastre, ascundevoiu ochii mei de la von.

 Apostolul Pav el provocându se la teitul din psalmul 134,v. 2, pe care l ’ajn arătat mai sus, îndeamnăpe pioşi a se ruga«.in tot locul, r idic ând m âini sfinte, f ăr ăde mânie şi f ăr ăde ceartă)') 6).

Or ig en6), Minuciu F elix 7), vorbesc ile obiceiul din zilelelor, de a se ridica mâinile către cer în t impul rugăciunei. Mailuminos se ex primă T ertulian în această pr iv inţă: «Noi nu r idicăm numai braţele, zice apologetul, dar le şi întindem, atât 

pentr u a imita cu aceasta patima D om nului, cât şi de al măr tur is i la rug ăciune»8). Apoi şi în litur gia sfântului Marcu,la cuvintele de instituire, diaconul de douăori îndeamnăpe au-ditori, săse roage cu mâinile întinse, cclntindeţi» (ex mvate adicăt ăc, y£\ oa.z), zice e l ; apoi repeteşte: «iarăşi întindeţi» (eti exteîvaxe). Daniel, Codex, T om. IV , pag. 101, n. X V I.

Eusebiu vorbind de pietatea lui Constantin cel Mare, zicecă (.(.împăratul avea obiceiu de a se ruga. l ui Dumneze u cu ochii ridicaţi la cer, si cu mâinile întins e» 9). Dupăaceeaistor icul urme ază: «S unt şi câteva ima g ini la intrar ea in palat  

unde îm păr a tul este zug răv it stând in picioare şi rugându se cu mâinile întinse, si cu ochii ridicaţi la ccrn> *°).

1) Cyprian. Fpist. X II, al. X V II : Qui agit poenitentiani, nec ad cominunionem venire... nisi prins iii ab episcopo et clero manus fuerit imposita.

2) Concil. Carthag. IV, c. V I I : Exorcista, quum ordinatur accipiat demânu episcopi libellum, in quo scripti sunt exorcismii, dicente sibi episcopo:habeto potestatem imponendi manus super energumemuni, sive baptizatum... etc.

3) Constitut. A post., lib. V III, c. X X X V III şi X X X IX .4) Psalm. 134 v. 2: nl .T DX t tf jp E ~ T " (dela verb5) I T imot. 2,8 . Conf . cele 14 tr imiteri. Bucureşti, 1900, pag. 157, T. III.

6) Origen. De oratione, c. 20.7) Minuc. Felix. In Dialog. Octavius.8) Terţul. De or atione, c. 11.9) F.useb. V ita Constant, lib. IV , c. XV .

10) Fuseb. Vita Constant, lib. IV, c. XV .

Page 46: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 46/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. 11. 5 1

Paulii) de Xola biograful lui Ambrcsie, vorbind despremoartea acestuia, aratăci mproajie de orc nnsprezece din zi ,si până la acra oră in care şia dat spiritul, se ruga (Am-brosie) cu mâinile întinse in chipul crucea x). Apoi loan Hri

ssostom recomandând fiilor săi sufleteşti, ril icarea braţelor, în -vaţăcăm i se porunceşte săîntinde m mâmile, pentru ca pli-nirea rugâdunei in chipul acesta, săfie pentru ele ferire de păcat şi liberare de f ăr ă de lecjh2).

l)in acestea vedem căerâ o obişnuinţe mult răspândităînvechime de a se ruga creştinii cu mâinile ridicate spre cer. Iardin cuvintele lui T ertulian şi Paulin, înţelegem cămulţi pioşinu se îndes tulau numai cu ridicarea mâinilor, ci le şi  întinde au in chipul crucei, ca săimiteze cu aceasta patimile lui Hristos.

Ridicar ea mâinilor şi a braţelor, în zilele noastre, se în-

datineazănumai la liturg ie de către preot, în anumite momentetainice. Laicul dacăîşi întinde mâinile către cer, o face aceastala întâmplări grele. Ridicar ea mâinilor şi a braţelor închipueşterăstig nirea lui Hristos.

CAPITOLUL IILEA UNELE LUMINĂRI ŞT IINŢIFICE ASUPRA SERV ICIULUI DIV IN.

S 15.

Vechimea sfintei Liturgii şi pregătirile pentru 

săvârşirea ei.

«ca şi 1»

late de

dată cu semănarea cuv ântului dumnezeesc,

de către Mântuitorul lumei lis us Hristos, el însuşi a aşezat sfânta liturgie la Cina ceade taină, ca săne amintim prin aceastăaşe-zare, de activitatea mântuitoare a Domnuîui

nostru, de patimile, moartea, învierea şi suirea luila ceruri. Dupăinstituirea acestui mister euharistie,el se plini necontenit de apostoli şi apoi de urmaşiiacestora, perpetuându se astfel, până în zilele noa-stre. Pr in urmare sfânta liturg ie are aceeaşi vechime

iserica creştină. A mândouă aceste ins tituiri s unt înfiin

acelasi întemeietor a l împărăţiei mesianice. Creştinii pri

1) Paulin. Vita Ambrosii.2) Clirysost. Homil. 27, De cruce.

Page 47: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 47/419

5 2 DR. BA DEA CIREŞE AND

melor timpur i, îşi g ăsirăîn acest dumnezeesc s ervicu, al inar e»suferinţelor şi îmbărbătare în chinur ile îndurate de la păgâni. înmomentele de veselie, tot prin serviciul liturgic îâ luminarăfeţele lor. Şi răbdarăînchinătorii crucei, cruzimile neomenoase

ale tiranilor, fărăsăse înfricoşeze şi săschimbe spiriiul şi literacultului.Dar pentru săvârşirea sfintei litur gii, se cere şi o hotărîtă*

preg ătire. Liturgis itoruf trebue sălie vrednic de aceastăsf ântălucrare. Hirotonia ce primeşte asuprăşi, viaţa sa, pieta ea cu careserveşte, sunt calităţi de căpetenie, ale ministrului altarului. Deasemenea se cere pentru săvârşirea slintei liturg ii, şi un timpal zilei, regulat şi potr iv it cu sfinţenia ser viciului. Tot timpuleste al Domnului, şi toată, ziua sfântăeste; cu toite acestea

Sosirea cu vapor ul a Domnului Doctor B A DE A CIR E ŞEA NU

 A ut o r ul T ezaur ului L itur g ic , în or aşul S mir na (Asia), Sâmbătă, 24 Iu lie anul1899, pentru cercetarea cultelor islamiste.

liturg ia, nu se poate face în ori ce orăa zilei s. e. la apusulsoarelui, ori seara, ci în timpul tradiţional şi canonic s. e„dimineaţa, când liturgis itor ul şi popo rul’ îşi păstrează tres viasufletească şi trupească, cu care se înfăţişeazăîn Biserică. Deasemenea, în timpul dimineţei, mai fie care ins poale păstra ajunarea atât de trebuincioasă pentru primire a slintei euharistii. Aşişderea se cere pentr u plinirea sfintei litur gii, şi un anumit

local. Nu tot locul este curat, căci şi Iehova arătându se luiMoisi într ’un rug aprins pe muntele lloreb, din A rabia Petroasă. îi zice aceste cuv inte: «Moisi, Moisi! ... A/u te apropia aici\ des  leag ăîncălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care tu stai.pământ sfânt este» (Ex od. 3,5). Iehova deci, nu i zicce lui Mois i

Page 48: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 48/419

TEZAURUL LIT URGIC, 7. III. 5 3

«iespre ori ce loc căeste sfânt, ci numai despre acela pe carese atla el în acel timp, în apropiere de rug. l)e aceea trebue culuar e aminte ales locul pentru lucrarea liturg ică; el se cuvine

3 . fi în sf intele Biserici anume zidite şi întocmite pentru prac-tica cultului. Nu mai puţin sunt de trebuinţăîn scopul acesta,

.şi odoarele liturg ice, stabilite de Bisericăîncădin timpurile în-ce pătoare ale religiunei creştine.

 ARTICOLUL I

ÎNFLORIREA SERVICIULUI LITURGIC CUTRE

CEREA TREPTATA A TIMPULUI.

§ 16.

Serviciul divin în Vechiul Testament.

ndatăce omul lu creat de Făcător ul său, el cunos cua tot puternicia dumnezeeascăcum şi neputinţa ome-nească. De aceea Cain şi Avei, fiii pr otopărinţilor omenirei, aduc lui Dumnezeu sacrificii din roadele ostenelelor lor, pe cari le considerau ca daruri obligatoare

fatăde Cerescul Părinte ; iar odatăcu naşterea luiE nos nepotulluî Adam, se începu a se chema şi numele lui Iehov a ')• înmulţindu se omenirea se înmulţir ăşi fărăde legile, cu

•credinţa în idoli ; dar Dumnezeu chemăpe Avraam (n. c. 23G6'7'2191*a. Hr.), din împrejur imea idololatrăşil aduse în pământulHanaan, ca aci să păstreze adevărata cr edinţăîn PuterniculCreator si închinarea curatăa monoteis mului/ A cum cultul se■cuprindea în r idicarea de altare, de stâlpi, sacrificii, rugăciuni,făgădueli sfinte, tăerea împrejur, şi din jur ăminte cu chemareanumelui lui Iehova. A şâ se păstrăcultul în timpul patriarhului

 A vraam, şi în timpul * celor lalţi patriarhi car i au vieţui* dupădânsul.Cres când urmaşii lui Iacov (n. c. 2206 f 2059 a. Hr.), în

Fgipt, legea cea simplă patr iar hală, nu mai era îndestulătoare,•ci ea a trebuit sădobândeascăo întinder e mai mare prin Moisi•alesul lui Iehov a şi conducătorul poporului israiltean. Princi-piile dogmatice mozaice se deslaşoarăîn acest înţeles : Iehova ■este unul JTÎ.T 2), sâ nu i se facălui chip cioplit 3), el este

1) I Moisi, 4, 26.2) V Moisi, 6 ,4.3) II Moisi 20, 4. V M. 5, 8.

Page 49: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 49/419

54 d r . BA DEA CIREŞEA NU

etern, el este cel ce este1), el este prea sfânt a), Dumnezeul Dumnezeilor ... tare şi înfricoşat, etc.3). Jar principiile morale mozaice sunt ur mătoarele : iubirea de Dumne zm *), iubirea  aproapelui5), a nu păcătui* ), a cinsti pe p ăr in ţi1*, a fi milos-t iv 8), a nu înşe la0), a fi blând cu animale le 10), ş. a. Aceste

 înv ăţături frumoase, servirăde călăuza Ev reilor dn toate tim-purile, de şi ei se abăturăde la ele.1. Pentru păstrarea cultului Vechiului Testament, Moisi

(n. c. 1725 7 1605 a. Hr.), întocmi un cort despărţit în aceste treipărţi: a) tinda , unde era altarul sacr if iciilor şi lav orrul preoţilor,b) sfânta (fc*"j5ÎT), în care se afla altarul tămâierei masa şi can-

delabrul, apoi c) sfânta sfintelor (D,ţfj3l e^p), unde intra numai

ar hiereul odată pe an, şi anume la sărbătoarea uimită« ziua  impâcărei» . A ci era chivotul legei în care se păs.ra tablele lu»

Moisi, vasul cu manăşi toiag ul lui A aron. Intr area în cort er ădespre răsărit. Ebraiştii însă, despart cortul lui Moisi numai înaceste două păr ţi: în sfânta şi sfânta sf intelor : iar liturijiştiicreştini văd în cort cele 3 părţi amintite mai sus, şi de aci Bise-rica se împarte tot în 3 părţi şi anume: în nartică/naos şi altar,cu toate căintrarea aci este despre apus.

Poporul israiltean propăşind mai târziu în cultură, a trebuitca şi locaşul pentru plinirea cultului judaic, săcores pundăce-rinţelor timpului. De aceea Solomon (y c. 902 a. Hr.i, zidi măreţultemplu ce ia purtat numele său, unic în splendoare şi bog ăţie

pe acele timpuri u). Regele Hiram al T irului îi veni în ajutoriui Solomon cu lemne de cedru şi meşteri mari. împărţir ea tem-plului fu aceeaşi ca şi la cortul lui Moisi, cu deosebire călatemplul lui Solomon, toate părţile şi obiectele furăfăcute înbogăţie mare.

Dupăvr’oiOO de ani dela zidirea lui, te mplul lui Solomonfu pref ăcut în ruinăîmpreunăcu Ierusalimul, la anul 588 înaintede Hristos, din ordinul lui Nabuhodonosor regele Babilonului. A tunci mare parte din poporul evreu împreună cu regele Zedechia, fu dus în captivitatea Babilonului'*).

1) II Moisi, 3,14.2) III Moisi, 19,2.3) V Moisi, 10,17.4) V Moisi, 6,5.5) III Moisi, 19,18.6) I Moisi, 17,1.7) II Moisi, 20,1 2 17 .8) III Moisi, 19,9.9) V Moisi, 25,13 15 .

10) II Moisi, 20,10 11.11) Dav id (n. c. 1071 f 1001 a. Hr.), voia săzideascăel teimplul, dar fu oprit

prin profetul Natan. Chemând la tron pe fiul său Solomon, îl îndatoră săfacăzidirea proectată. Conf. T ez. Lit., T. II, p. 54 şi 593.12) Citeşte călătoria mea în Palestina şi Istoria oraşului Ierusalim, publi

Page 50: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 50/419

T EZAURUL LIT URGIC, T . III. O a

Cir rebele Perşilor cucerind Babilonul la anul 538 a. Hr.,Ev reii dobârdir ăvoia de a se reîntoarce in Palestina şi aşi reziditemplul. La anul 515 templul l‘u terminat prin ajutorul guver-natorului Zerubabel, într’o zidire mult mai inferioarăde cât cumera templul lui Solomon. S fânta sfintelor acum era goală, căci

chivotul legei fu nimicit la dărâmarea Ierus alimului; iar înlocul lui ere numai o piatrăpe care în ziua împăcărei puneaarhiereul tănâia rul. în s fânta era un candelabru, altarul tămâereişi masa pâinilor fetei. T inda avea altarul sacr ificiilor făcut dinpiatră. T emplul acesta fu pâng ărit de A ntioh Epifanul regeleSiriei, apoi la anul 63 a. IJr. fu asediat de Pompei, şi în tinela anul 37 a.. Hr. luat cu asalt de Irod Idumeul zis şi Irod cel Mare1), care îi arse mai multe portice.

Irod Idumeul ocupând apoi tronul Iudeei, ca săşi câştigeiubirea Evreilor, restaura templul lui Xerubabel lăcându 1 în

formăde terasă, în felul cum se zidirămai târziu unele moscheiturceşti s. e. moscheea sultanului Suleiman din Constantinople(Vezi pag. 13 Tom. III Tezaur. Liturg.). Ueînoirea templului fumăreaţă. înşişi apostolii lui llristos admirarăaceastăclădir e8),

 împrejurul sf intei şi al sfintei sf intelor erau 38 de cămări cu 3caturi cum fusese la templul lui Solomon. La anul 70 d. Hr. tem-plul lui Irod fu prefăcut iu ruinăsub T it şi in contra voinţei acestuia.

Pe locul acestui templu se zidi mai în urmă, în secolul V II,moscheea calif ului Omar, care stăşi astăzi în fiinţăca o minunea arhitecturei arabe 3).

Cultul judaic se săvârşi nu numai în templul din Ierusalim,ci şi în sinagoge, adicăîn casele jidoveşti de rug ăciune4).

2.  Actele liturgice ebraice, în vechime er au rugăciuni de

catăîn revista „Biser ica ortodox ă R o m ână" din B ucureşti, anul X X X (1907)n. 2, pag. 1 99 212. (Autorul).

1) Patru guvernatori ai Iudeei purtarănumele »I r o d", pe la începutul ereicreştine: 1) Irod Idumeul, zis şi Irod cel Mare, domnitor pe tronul Iudeilor

 în timpul naşterei D om nul ui ; 2) fiul său Irod Ant ipa, domnitor dupămoartealui Irod cel Mare numa i peste Oalilea şi Perea, şi depus în anul 39 de Cali -gula ; 3) Irod I A grippu, nepotul lui Ir od cel Mare, domnitor iarăşi peste toatăludea pânăla anul 44; şi în fine 4) fiul acestuia Irod II Agrippa, domnitorpe la anul 64 cu titlul de rege, peste Batanea, T rahonitis şi A uranitis.

2) Mat. 24 ,1 2. Marcu 13,1 2.3) Duminică 13 A ugust 1904, af lându măîn Ierusalim, dupăamiazăam

cercetat moscheea lui Omar (Kubbetes Sachrâ). Pe lâng ămoscheea Caaba dinMeca, moscheea lui Oma r este la Mahomedani locul cel mai sfânt din lume. Acest edif iciu este făcut de piatră în for măoctag onalăşi în cel mai curat stilarab. Tot ex teriorul este împodobit cu flori şi arabescuri sculptate în piatrăşicolorate cu albastru şi galben. O cupolămăreaţălucratănumai în sculpturi, îm po-dobeşte moscheea lui Oinar.V ezi chipul moscheei la p. 185 T. II, Tez. Lit. (A utorul).

4) Pe timpul ex ilului babilonic apare şi sinagoga. Iudeii fiind acolo înneputinţăde a participa la serviciul div in al templului din Ier usalim, înf iinţar ă

sinagoge sau ca.se de rug ăciuni TUŞ. ouvayor/r'i, .TQoatiixtiriQia) pentru

a se aduna într”însele sâmbăta şi în zilele de serbători. In sinagoge se ceteasfânta Scr iptură, se traducea în limba cunos cutăpopor ului, se făceau rug ăciuni

Page 51: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 51/419

5 6 DR. BA DEA GIREŞEANU

mulţumire către Dumnezeu, cereri, făgăduinţe şi iduceri de sa-cr if icii. Moisi formuleazăunele rug ăciuni la ziua mpăcăr e i1), şila aducerea prinoaselor din roadele pământului2) De la David

 înainte rugăciunile se tot înmulţir ăprin compuinrea psalmilor,cari nu sunt alt ceva de cat rugăciuni cântate la locul sfânt de

persoanele îndreptăţite şi de popor. Orele de rugăciune e r au: atreia ( = a noastrăa’ 9a "de dimineaţă), a şasea ( = x  12a, amiază)şi a noua ( = a 3a dupăamiază3).

Cultul dumnezeesc ebraic de toate zilele, dipărânduirileL eg ei4), se plinea aducând la templu în fie care â dimineaţa şiseara, în numele poporului evreu, câte un miel d? un an ca ar-dere de tot. împr eunăcu aceasta se aprindea tămâe pe altarultămâerei, şi de la David înainte, se cântau psalm în timpul sa-crificiului, de către Leviţi, însoţindu se aceste cântări cu sunetedin instrumente muzicale5). Se mai citeau bucăţi din cărţile lui

Moisi, profeţi, etc. Pentru trebuinţele liturgice s’a făcut şi îm -părţirea tex tului V echiului T estament în paraşe şhartare adică în pericope, mai lung i ori mai scurte, potrivite cu subiectul şi însemnătatea zilei. După finirea sacrif iciului şi a tămâer ei dedimine aţăse rostea de către preot binecuv ântarea asupra adunăr e i<!).

Cultul dumnezeesc de toate zilele, aducea aminte Israilteanului, cum căomul nici odatăsănu înceteze de a se ridica cumintea la Dumnezeu şi ai aduce lui prinos şi aooraţiune.

Evreii se rugau stând în picioare7), sau în genuchi8), ori

şi se intonau cântări religioase. Pe timpul Mântuitorului vedem aceste sinag oge în Palestina şi în multe ţări streine. (Mat. 12, 9. 13, 54. Marcu 1, 21. 6, 2. Luca4, 16. 7, 5. loan 6, 59. Fapt. Ap. 6, 9. 13, 5. 14, 42. 17, 1. 18, 4). Stilul acestoredif icii se deosibea în vechime ca şi azi, dupăgusturi şi împrejurări.

In sinagoge erau aceste obiecte: un sicriu în păretele îndreptat spre Ie-rusalim pentru păstrarea cărţilor sfinte, un amvon pentru cetirea sfintei Scripturi,scaune, sfeşnice şi candele.

Superiorul sinagogei (r iCy S r i ÎT X ") conducea colegiul bătrânilor, prive-

ghea ordinea, îngrijea de săraci şi pedepsea moralmente şi fiziceşte peculpabili. Pe lângă colegiul sinagogei mai era un împărţitor de mile, un cetitorşi un servitor cu îndator irea de a biciui în sinag oge pe cei vinov aţi. (Mat. 10,17. 23,34. loan 12,42. Fapt. Ap. 22.19).

Cultul dumnezeesc se începea în sinag oge, cu o r ugăciune rostităde unuldin cei de faţă, îmbrăcat în mantie a lbăşi cu filacteriile legate» cum fac şi Iudeiide astăzi. Dupăaceasta urma cetirea unei pericope din Lege, iar din timpul lui A ntioh Epifanid se făceau cetiri şi din prooroci. Finindu se acestea, superiorul îndemna pe unul din mulţime ca să explice cele cetite. (Luca 4, 16). Era însădeosebire între cultul măreţplinit în templul din Ierusalim, şi între cel simpludin sinagoge.

1) III Moisi, 16,21.2) V Moisi, 26,3 1 0.3) Ps. 55, 18. Dan. 6,11. Fapt. Ap. 2,15.4) II M. 29,38 41. IV M. 28 ,3 8.5) I Par. 16,40 42.

6) IV M. 6,23. Conf. Tez. Lit., T. II, p. 382, n. 3.7) I Sam. 1,26.8) I Im| Tăr. 8,54.

Page 52: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 52/419

plecaţi la pămân tx), în chilii singuratice cum era d. e. foişoruld ’asupra icoperământului casei ), sau sub cerul liber. Ori undes ’ar li ru< at Ev reul, faţa lui era îndreptatăspre sfânta sfintelor,cum fac ii creştinii când se îndreaptăspre răsărit locul activităţei Mântuitorului şi de unde s’a ivit soarele dreptăţei. La ru-

găciune mai era obiceiul ca P vreii săridice mâinile la c e r 3),să şi batăpie ptul4), şi săşi plece ca pul5). Aceste deprinderi tre-cur ăşi în creştinism.

Preo;ii Evreilor se alegeau numai din seminţia lui Lev ifiul lui Iacov ; iar cele trei trepte de preoţie er au: arhiereul

Noe zideşte a lt ar şi aduce sa cr if iciu lu i Iehov a. (Fac. 8,50).

cu serviciul în sfânta slintelor, preotul cu îndatoriri de împlinitin sfânta, şi leviţii. nişte ajutător i şi servitor i ai preoţilor , cuservicii în curtea templului la arderea sacrificiilor. Aceste treitrepte ier arhice trecurăşi în creştinism sub numir ea de arhierie,preoţie si diaconic. (V ezi Tez. Lit. T. 11 p. 316 seq<| ).

 A rhiereul, preotul şi le viţii Ev reilor , păstr au legea Dom-nului, înv ăţau poporul aceastălege, şi săvârşeau cultul. De aceeaoamenii din aceastăcategorie se hrăneau din prinoasele aduse

1) I Impar. 8,42.

2) Daniel, 6 11 .3) 1 lmpâr. 8,22. j C'5p\ "î = (Şi Solomon a ridicatmâinile la cer). ‘ r

4) Luca, 18,13.5) Psalmi 35 (34), 13.

Page 53: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 53/419

5 8 DR. BA DEA CIREŞEA XC

la templu, din zeciueala din fructe şi animale donestice *), dino parte a s acriliciilor lui Iehova ), şi din alte venituri mărunte.Dar pentr u ajutorul acestor trei trepte ierarhic* judaice, maierau pe lângăcortul sfânt, iar mai târziu pe lânjătemplu, ser-vitori infer ior i, ori sclavi, ca sătae lemne, săaduci apă, săscoată

măruntaele din animalele pentru sacrificii, săcuieţe altarul decenuşă, etc.In legăturăcu cultul judaic, erau şi următoir ele sărbători 

ale V echiului T es tament: sabatul săptămânal, Iunie nouă, anulsabatic şi anul iubileu. Pe lâng ăacestea mai erai : sărbătoareapastelor, a azimelor, a cinci zecimei, a împăcărei şi a colibelor.Toate aceste sărbători erau însoţite de o mulţimi de ritualur ideosebite şi de sacr ificii numeroase.

Dar cultul div in şi sacriliciile Vechiului Testament fiind întemeiate numai pe făgăduinţa despre răscumpărare, iar nu pe

 însăşi răscumpărarea, nu au putut săaibăo prex mare însem-nătate. Ele numai preînchipuiau răscumpărar ea omului, ce aveasăse îndeplineas că prin Hristos în Biserica sa.

§ 17.

Liturgia în timpul sfinţilor apostoli.

fanta liturgie s’a plinit de la începutul Bisericei dupăo

rânduealăanumită, căci însuşi apostolul Pavel dupăce aratăCorintenilor cele ce trebue săse facă la cultul dumne-zeesc, adaogăcuvintele: «toate sâ se facădupăcuv iinţăşi rân  duială» 3). A postolii întrebuinţau în liturgia lor şi unele formulerămase pânăastăzi în litur giiîe ortodox e: «Pace vouăy>... ((Da-rul Domnului nostru Iisus Hristos'»... rug ăciunea domnească,câţiv a psalmi, unele imne, cuv inte de binecuvântar e şi sfinţire,cum şi proorocii din V echiul T estament cu priv ire la Iisus şiBiserica sa. L a acestea se adăogau de apostoli şi cuvintele eiiharistice, rostite <le Mântuitor ul la cina cea de ta ină4). Cum că

apostolii nu au scris vr’o liturgie, se vede de acolo căîn cano-nul cărţilor sf inte ale Noului Testament, nu aflăm v r’o scrierede felul acesta, ci numai orânduiri scurte as upra cultului şiasupra ordinei ce trebuia sădomneascăîntr’însul.

1) III Moisi 27,30 33.2) IV Moisi 18,7 32.3) Cor int. 14,26 40. Conf . Dr. T eodor Tarnavschi, Despre cele mai în-

semnate liturgii ale Bisericei orientale. Cernăuţi 1893, pag. 13 !23.—Prosper Gueranger, Institutions Liturg ., ed. II, Paris 1878, Tom. I, pag. 8 seqq. Conf . § 6 .„Casele de rugăciune în timpul apostolilor ", T om. II, Tez. Litmrg., pag, 54 —59.—

 Asem. Heinr ich A dolf Koestlin, (iicfcf)id)tc bcs djrtftlidjcu ©otte&bienfteS, gvciburg1887, S. 5 38 .4) Mat. 26,26.

Page 54: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 54/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 5 9

1. Unii învăţaţi ca d. e. Bingham, Renaudot, Lebrun, ş. a.,trec marginile adevărului şi se încearcă a doveci căpânăînsecolul iV lea nu găsim vr'o liturg ie scrisă. Părerea lor însăesteneîntemeiată, întru cât vedem în cele trei secole orime, o lite-ratură bisericească scrisă, un început de imnoîcgie liturg ică,

adunări religioase în regulă, zidir i de Biserici, căiţi bisericeşti,orânduir i canonice, ş. a., şi nu ne putem închipui căs'au scrisde odată tocmai în secolul IV dea nişte liturg ii alât de bogate în formăşi cuprins, cum le cunoaştem noi înşire în ziua deastăzi. I‘e lângă aceasta, iarăşi, nu ne putem încliipui căcreştinii secolului II lea şi al llt lea cari erau atât de entuzias maţi în credinţa şi faptele lor slinte, săstea în nepăsare 2 0 0 de ani,şi sănu lix eze în scris tocmai ceea ce îi înf răţea mai mult iuadunările lor. adicăliturg ia instituităde Iisus şi practicată deapostoli şi urmaşii acestora. în ajutorul nostru, cum căadică

 în secolele II lea şi IlI lea erau cărţi liturgice, mai vine şi ase-mănarea aproape literarăce domnea între liturgiile diferitelorBiserici creştine. A far ăde aceasta însuşi Proclu patriarhul Constantinopolului (*j* 447), atirmăcăss. Vasilie cel mare şi loanHrisostom, au prescurtat liturgiile lor, de pe alt ee mai lungi,scrise în secolul Jl lea şi Il I le a1).

Este drept căavem puţine mărtur ii despre existenţa căr-ţilor liturgice din secolul II lea şi IlI lea; dacăînsăne aducemaminte de urg ia persecutorilor şi de poruncile ce au datei de ase arde aceste cărţi, înţelegem3 pentru ce părinţii bisericeşti nu

vorbesc de ele în secolele prime, de cât cu multă sfială. întremulţi scr iitori, Eusebiu ne aratăcum Diocleţian dăduse por uncăsăse distr ugăBisericile din temelie şi săse" ar dăcărţile sfinte.Faptul acesta se îndeplinea cu ex actitate de slujitori, ca săplacătir anului lo r 2). Iatăpentru ce cărţile liturgice de pe acele tim-puri nu au ajuns pânăla noi, ci abia puţine din ele, au ajunspânăîn secolele posterioare per secuţiunilor, când timpul şi în-trebuinţarea le au distrus cu totul, şi când aceste cărţi nu maicores pundeau cerinţelor timpului. De altfel timpul şi împr eju-rările au distrus şi manuscr iptele vechi cu conţinuturi profane,scrise în limba latină, greacă, ebraică, haldaică, arabă, etc.

2. Săvorbim mai departe în puţine cuvinte şi despre mo-dul cum serveau apostolii liturgia. Formele liturgice plinite deapostoli erau simple, uşoare, pline de nevinovăţie, slinţenie şi încredere în Dumnezeu. Aceste forme se compuneau din cântări,cetiri, binecuvântări şi mărturis ir i. Apostolii săvârşeau liturg iadupăcum o săvârşise şi Iisus Hristos. Iar Iisus a instituit litur giaseara la cina cea de taină, luând în mâinile sale pâinea ce era

1) IIq 6x?ou, I Ie q l n a Q a âo o e b ) ; xfjs 0eta<; /.eironQy^sj in Bingham, Orig.sive antiquit, eccles. versio latina, T. V. 1. X III . c. .V p. 173. V ezi P. Migne, Patrologia gr. Tom. 65. Conf. Tez. Lit., T. I, p. 43, n. 10.

2) Kuseb. Hist, eccles. lib. V III c. 2.

Page 55: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 55/419

CO DR. BA DEA C1RE.ŞEANU

pe masă, arătând o lui Dumnezeu T atăl, mulţumind, brtecuvântând o, apoi frângând o, a dat o apostolilor săi zicând : <aLuaii mancaii acesta, este corpul meu...» x). Asemenea luând şi pîha rulcu v in, s finţindu - 1 a dat apostolilor săi zic ând: « Beti cintru acesta toţi, acesta este sângele meu...» 2). Si a adaos Demnul

aceste cuvinte: « Aceasta se faceţi intru amintir ea mea» 3. L u-crarea aceasta a finit o Iisus cu cântări de ps almi4).Tot în chipul acesta a tr ebuit şi apostolii să urmeze la

plinirea slintei liturgii, căci Domnul le poruncise lor, că«aceasta săfacăîntru pomenirea lui». Apostolii prin urmare, adtceaupe altarul Domnului5), pâinea şi vinul, şi mulţumind lui Dum -nezeu, le sfinţeau pr in rug ăciuni şi binecuv ântări6). Apoi uândpâinea şi frângând o, se împărtăşeau cu cor pul Domnului7).Dupăaceea luând paharul cu vin. îl binecuvântau, şi se împărtăşeau astfel si cu sângele lui Hr is tos8). Toate acestea le imeau

cu cântări de psalmi şi rug ăciuni9). A postolul Pavel dacăre-comandălui Timoteiu, ca săse facă«rug ăciuni, cereri, f ăg ăduinţe şi mulţumir i pentru toţi oamenii» 10), nu are în ve-dere pentru aceasta alt timp, de cât acela în care se făceasfânta liturg ie. în acest chip tâlcueşte şi fericitul A ugustin tex tulapostolului Pavel ").

 Apostolii însăfiind obişnuiţi şi cu datinele cultului judaic,au adaos pe lângăsacrificiul euharistie, cetiri din Vechiul Tes-tament, rugăciuni, cântări de psalmi şi unele obiceiuri judaicepotrivite Noului Testament, pentru căLegea veche erâ în legă

turăcu cea nouă, şi apoi cr edincioşii în mare parte erau ludei.Mai pe urmă intrând mulţi păgâni de seamă în creştinism, afost nevoe ca şi apostolii săînfloreascăşi săînfrumuseţeze for-mele cultului, pentru a fi atrăgătoare şi în acelaşi timp instruc-tive pentru credincioşi. în felul acesta s'au stabilit părţile cumpenitoareliturgice, cari au rămas neschimbate în Biserica ortodoxapânăîn zilele noastre s. e . : ecteniile, alegerea pâinei şi a v inului,rostirea cuvintelor lui Hristos : «L uaţi mâncaţi» şi ((.Beţi din-tru acesta toţi», ş. a.

 A cum având’ aceste scurte îndrumări la îndemână, vom

 încer ca pe temeiul sfintei Scr ipturi şi al tr adiţiilor vechi lit ur -gice, săpunem in şir s istematic, cele ce compuneau liturg ia pecare o săvârşeau sfinţii apostoli.

1) Mat. 26,26. Marcu 14,22 ; Luca 22,19. 1 Corint. 11 ,23 25.2) Mat. 26,28. Marcu 14,23.3) Luca 22,19. Conf. T rim, cele patru sprezece, Bucureşti 1<304. T. I, p>. 441.4) Mat. 26,29.5) Ebr. 13,10. I. Cor. 10,21.6) I Corint. 10,16.7) I Corint. 11, 26 27 .8) I Corint. 11, 26 27 .

9) Fapt. Apost. 2,42.2,47.20,11.10) I Tim. 2,1. Conf. Tez. Lit., T. Ii, p. 555.11) Augustin. Epist. 149, ad Paulinum.

Page 56: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 56/419

TIZAURUL LITURGIC, T. III.

3. Când se adunau apostolii ou creştin ii în casele lor derugăciune, pentru a săvârşi sfânta liturgie, începeau acest ser-viciu dumnezeesc ci rugăciuni »)•Ur mâ dupăacestea cântareaimnelor şi a psalmibr , cari au trecut pentru totdeauna în cultulcreştin, din cauza frimuseţei şi a bogăţiei conţinutului lor. Imnele însănu erau nimai psalmi, ci şi cântări întocmite in Legeanouă, şi numite de apostolul Pav el «spirituale» pentru căeraucompuse sub inspiraţiunea sfântului S pir it i!). Se făceau cetirisi din scriptura V echiului Testament, iar mai apoi şi din epistolele apostolilor, cum şi din evangelii. Despre faptul căse ceteauepistolele in Bisericile întemeiate pe timpul apostolilor, aducemun text din epistola apostolului Pavel I a către Tesaloniceni, princare ii îndeamnăca aceastăscriere sase cetească«tuturor ('ra-rilor sfinţi»*). De şi apostolul nu ar atăcas ăse ceteascăepistola,

sa la liturg ie, totuşi spune în alt loc, ca epistolele săse cetească«in Biser ică»* ), deci când se adunau creştinii pentru împăr-tăşirea cu sfânta euharistie, căci alte adunări afară de acesteanu erau. Dar epistolele fiind introduse în cult, urma de la sine,ca săse ceteascăşi evangeliile cu învăţătur ile Celui ce a che-mat pe pescari la apostolata). Se zicea apoi o rugăciune comună(un fel de ectenie) făcutăde toţi asistenţii, «pentru toţi oamenii,pentru împăraţi, pentru toţi cari sunt in cUrec/ătorii, ca săpetre-cem v iaţălinăşi ca odihnă, in toatăpietatea şi curăţenia» °). Dupăaceea se făcea sărutarea păcei, simbolul fr ăţiei7), şi apoi adu-

cerea prinoaselor 8), car i constau din pâine, v in, poame şi alteroade ale pământului. Cu acestea toate, legau apostolii şi predica, căci apostolul Pav el allându se în T roada, şi aci adunaţitiind discipulii ca săfrângăpâinea, apostolul a prelungit cuvântulpână la miezul nopţei9).

Dupăce se terminau părţile sus en urnărate si anume: rug ăciunile, cântările , psalmii, cetir ile V echiului şi Noului Testa-ment, rugăciunea comună, sărutarea păcei şi aducerea pr inoa-selor, venea la rând actul cel mai însemnat şi adică plinireasacrificiului euharistie. Lucrarea aceasta se cheamăîn sfânta

Scriptură«frângerea pâineh (xXdcng tov  ăgxov  ,0). Ka se începeadupăex emplul lui Hristos cu rug ăciuni de mulţumire, şi se încheea din partea poporului cu anrmaţiunea «amin» “). Se făceadupăaceasta prin r ug ăciuni şi binecuv ântări, sfinţirea şi pre

1) Fapt. Apost. 2,46. I Tini. 2,1.2) Efes. 5,19. Conf. Tez. Lit., T. II, p. 473.3) I Tesal. 5,27. Conf . Tez Lit., T. II, p. 58.4) Colos.-4,16.5) Euseb. Histor. eccles. 1. II c. 15.6) I T im. 2,23. Co nf . Tez. Lit., T. II, p. 555.7) Rom. 16,16. I Cor int. 16,20. I Tesal. 5,26. II Corint. 13,12. I Petru 5,14.8) I Corint. 11,20 22.16,1 3. Evr. 13,16.9) Fapt. Apost. 20,7.

10) Fapt. Apost. 2,42.2,46.20,11.11) 1 Corint. 14,16.

Page 57: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 57/419

facerea pâinei şi a v inului în corpul şi sângele lui Iisus, rostindu se cuvintele cu cari a instituit el sacrific iul cel s fânt:«L uaţi mâncaţi» şi «Beţi dintr u acesta t*tjy> ’). Fr ângându seapoi sfânta pâine 2), se făceau pomenirile cel*r vii şi celor morţi 8),

se cetea rug ăciunea domnească, şi ur ma iT ipărtnşirea cu sfin-tele daruri şi rugăciunea finalăcu care se elibera poporul*).

Terminându 3 e toate acestea, nu erai tr ecuţi cu vedereanici săracii şi flămânzii poporului. Pentru iceştia în deosebi, se

\ AA AA AA AA AA AA A AA AA A ♦'‘♦ AAAAAA&AAAAii.'tiAA*?t   ........ ................. " ....................... *

P \» &  &» St. 

ţf  >£•»  kr

I

 A g ap ele sau mese le fr ăţeşti ale p r im il or cr eştini. (Fapt. A pos t. c. 6).

aşezâ acum cina cea comună (xoivama) numită şi ospăţul de dragoste (dyajcri) întru aducerea aminte de cina cea de tainăb). Din os păţul acesta gustau toţi creştinii şi anai ales săracii. Else făcea din prinoasele aduse de cei bogaţi, şi puse pe masă

1) I Corint. 1 1,23 25.2) I Corint. 10 16.3) Evr. 13,7.

4) Fapt. Apost. 2,42.2,46. 20,11.5) Vezi şi Mich. Heineeii, 'J lti&ilbimg bc§ olteni unb itcucn ©vicilufrfjcMirdjc, Vcip3t0, 1711, III îl). S. 289.

Page 58: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 58/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 6 3

pent*u gustare in frăţie şi dragoste. La ospăţul acesta cei 7 dia-coni serveau şi împărţeau hranăcelor ce erau !a mas ă1). Cumvedem, ospăţul agapă, era la început in strânsă legătură cu

plinirea euliar istică.4. Unii scriitori cred căfrângerea pâinei euharistice se făcea n t impul apostolilor, dupăcina comună, adicădupăagapă.Ei se înteineează pe aceste cuvinte ale apostolului Pavel dinepistola I către Corinteni Capitolul X I. vers 20: «Deci adunân  du vl voi int r ’un loc, zice apostolul, aceasta nu este pentru a mâma cina Dom nului ; căci fie carc îşi pune cina sa mai îna -inte spre mâncare, in cât unul este f lămând, ia? altul esle beat».Dar ici prin cuvintele acina Domnului» (xuoiaxov Seljtvov) dupăinterpretarea lui A mbrosiu, a sfântului loan Hrisostom şi a fe-

ricitului A ugustin, se înţelege agapa, iar nu ospăţul euha ris tie 2).Noi insăîntemeiaţi pe tex tele s lintei S cr ipturi şi pe sâmbureleritualului liturgic rămas în f iinţăneschimbat pânăîn zilele noa-stre, nu putem admite cătocmai credincioşii timpurilor aposto-lice se ospătau mai întâiu cu hranăobişnuită:a agapă, şi apoidupăaceea primeau şi hrana nemuritoar e euliaristică, adicăcor-pul şi sângele Domnului. în felul acesta din urmă, nu ar maiavea rost cuvintele apostolului Pavel îndreptate către Corin-teni: «Drept aceea, ori cine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi corpului si 

sângelui Domnului. Deci, fie care sâ se cerceteze pe sine în-suşi, şi aşa sămănânce dintru aceastăpâine şi sâ bea dintr u acest pahar » 3). Prin urmare, mai întâiu se primea de cre din-cioşii vrednici, hrana euliar isticăîn tresvie sufleteascăşi tru-pească, şi apoi după aceea urma agapa comunăpentru hranaobişnuităa adunărei 4).

 Aci ni s’ar putea aduce obiecţiunea căîn T roada s’a făcutfrângerea pâinei seara, pentru că apostolul Pavel a prelungitcuvântul pânăla miezul noptei (Fapt. Ap. 20,7); deci agapa s’amâncat înainte de ospăţul euharistie. Noi însărăspundem la

1) Fapt. Apost. 20, 7.2) Bisping, (Sr flavuitg be* cvfteu SBricfcS an btc Sîovintl)er, sJJÎunftcv, 1883,

S. 205. T ot aşa înţelege şi Teofilact al Bulgariei, că adică la agape bog aţiierau sătui şi beţi, iar săracii erau f lămânz i. Conf . T rimiterile cele patrusprezeceale s. apostol Pavel, Bucureşti 1904. T om. I, pag. 43 7 438 .

Iar tâlcuirea canonului 74 al sinodului al Vl lea ecumenic, din Pidalionediţia din mănăstirea Neamţul an. 1844, pag . 192, cu priv ire la oprirea agapelor,sunăas t fel: „Obiceiul era apostolic de a face creştinii ospăţuri în Biserică... ca 'l up ă împărtăşir ea cu sf intele taine , precum zice Hrisostom în voroava 27 acelei 1 către Corinteni... cei mai avuţi săpofteascăpe cei mai săraci şi toţi îm-preunăşezând să mănânce... Cei mai avuţi însă dintre Corinteni, îşi mân-cau singuri bucatele lor, şi nu dau şi celor săraci, în cât de aci urma că unulera f liămând iar altul era beat".

3) I. Corint. 11, v. 27 30 .4) In clupul acesta gr ăes c: Tertulian (De corona militis . c. 3), loan Hr i-

sostom (Hom. 27 in epist. I c. Corint.), Jeronim. (Comment, in epist. I c. Co-rint.) I a.

Page 59: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 59/419

6 4 DR. BA DEA CIREŞEA NU

aceasta, căîn sfânta Scripturănu se spune în c b   orădin aceazi s'a frânt pâinea, ci numai căs’a prelungit cu/ântul pânălamiezul nopţeiI). A fost cu putinţădeci, ca euharistia săti fostplinităîn cursul acestei zile, şi numai cuvântu s’a prelungit.Sau chiar dacăs’a săvârşit frângerea pâinei în acsa seară, totuşi înainte de ospăţul euharistie, nu aflăm vr'o ir rnă de agapă. A far ăde aceasta, agapele nu se făceau la lie cure ospăţeuha-ristie, ci numai când erau prinoase îndestulătoare.

O seamăde Protestanţi, se mai încearcăa dovedi căfrân-gerea pâinei adică liturgia din timpul apostolilor, erâ o copie dupăserviciul divin ebraic al Vechiului Testaaent. Pentru asusţine acest lucr u, Protestanţii se provoacă la anele serbătoridin V echiul T estament (Exod. 13,3— 10), la formele de binecu-vântări mozaice (Num. 6,24—20), la jertfe, ş. a., zicând căaces-tea au fost prototipul frângerei pâinei. Noi însăim făcut studii

 îndelungate asupra V echiului Testament, şi nu am aliat într ’insuî vr’un act de servire div ină, caro săse asemene cu cina euharistică, instituităde Domnul şi urmatăde apostolii săi. Cele cearatăProtes tanţii în V echiul Testament, nici pe departe nu seaseamănăcu os păţul euharistie. Iar dacăîn timpul apostolilor,ca şi astăzi, se ceteau la frângerea pâinei, şi bucali din VechiulT estament, aceasta nu e o dovadăcăcina euliaristică, sau liturgiaapostolilor, erâ împrumutatădin judaism.

§ 18.

Liturgia în secolul al II-lea.

€| H/e la începutul secolului al II lea şi chiar în tot cupr ins ulJ K 4' acestui secol, cultul cr eştinilor era îmbrăcat tot în sini •

plitatea lui apostolică. Din scrierile lui Clement Romanul (y 100 ), şi cu deosebire din cele ale lui Ignatie Teoforul (y 107sau 1163), învăţăm că serviciul div in se săvârşea de episcopi,

preoţi şi diaconi. Ei compuneau clerul bisericesc, ca instituţiesacerdotalăşi deosebităde mireni. Episcopul era reprezentantulvăzut al lui Hristos, presviterii, reprezentanţii apostolilor. Fără

1) Mulţi cred căapostolii frângeau pâinea seara, căci şi Domnul, zic ei,a făcut seara cina cea de taină (Mat. 26,26 31), şi tot seara a fr ânt pâinea apos-tolul Pavel.în Troada (Fapt. A post. 20,7). Şi numai dupătimpul apostolilor s’afrânt pâinea în timpul zilei. Dar noi nu găsim texte în sfânta Scripturăcăapos-tolii frângeau pâinea seara, ci găsim tex tul căapostolii frângeau pâinea „întoate zilele" (Fapt. Apost. 2,46), iar nu „în toate serile '. (A utorul).

2) Clem. Rom. Epist. ad. Corint, cap. 59 61 : 'H net? fie dO(Ţ>oi, eoojieOaobto tonkin dfKXQTÎcu; x. t. I. Asem. Clem. Rom. Epist. ad Stmyrn. c. 7: E 17/X

Qiaxiaq xai. jtQooeux'n? âjiexovx ai... xîjv f i'/ao ioriav  ouQV.a emu rou SamjQOg... jtQ008Xs lv 8e x oîg jtQocpiT aiş, g aiQEtcoşfte xcp sw ayyeXup.

3) Conf. Heinr. A dolf Koestlin, ( c| d)iri)to be* djriftlicfjcn Wottec'bintftc*ţyvcibuvfl 1887, S. 23.

Page 60: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 60/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 6 5

episcopi şi presviteri, nu se săvârşea nici o lucrare slântă, şiadicănici botezul, nici euharistia, nici nunta, nici agapele. Dia-conii erau ajutătorii episcopilor şi ai preoţilor. Participarea laserv iciul dumnezeesc public, era obligatoare pentru toti creştinii.

 A cum din ser viciul div in făceau parte ca şi în secolul apostolic,rugăciunea, cântarea, cetirea sfintei Scriptu ri şi cuvântul saupredica.

aj Rug ăciunea era mijlocul de comunicare a credincioşilorcu Dumnezeu. Ea se înălţa pentru toţi creştinii, pentru Biserică,pentru episcopi, domnitori, pentru toţi oamenii şi chiar pentruduşmani. Cântarea se făcea pr in hor ul cr eştinilor pentru preamărir ea lui Dumnezeu. Irnne bisericeşti de pe atunci nu ne aurămas. Ignatie T eoforul trece de intemeetor al cântărei antifo-nice, adicăal cântărei în douăboruri. Sfânta scr ipturăse ceteaca şi mai ’nainte, iar dupăaceea se ex plica poporului de către

episcopi şi preoţi sub formăde predică.Partea principalăa serviciului divin era euharistia cu ele-mentele ei pâinea şi v inul, pref ăcute prin rugăciunea minis -tr ului altar ului şi chemarea sf ântului Spirit, în corpul şi sângeleDomnului. Euhar is tia se împărţea popor ului sub ambele chipur i

 în deosebi. Primirea euharistiei era obligatoare pentru ori cecreştin : cel ce nu o primea nu avea partăşie cu Hristos, şi nuluâ parte la patimile, moartea şi răscumpărarea Domnului. Cueuharistia se împreunau şi agapele. Celelalte taine erau în leg ăturăcu serviciul divin public.

() scrisoare de mare preţîn care se oglindeşte cultul creştinilor din începutul secolului II lea, ni s’a păstrat pânăîn ziuade astăzi. Aceasta e scrisoarea lui Pliniu al II lea cel tânăr  (y 114) proconsolul Bitiniei, trimisăpe la anul 104 lui Traian împăratul Romanilor . Într ’însa se vădeşte cercetarea judecăto-reascăce o face Pliniu asupra cultului creştinilor din prov inciasa. Ia tă ce scrie Pliniu împăratului s ău: «Creştinii mărturisesc cătoată v ina sau rătăcir ea lor constă in obiceiul pe care il au, căintr'o anumităzi (soliţi stato die = Duminica) se adună

 împr eună in zorile zilei (ante lucem convenire), cântăcântece 

de la udă lui Hristos ca lui Dumneze u, şi se leagăpr in j u r ământ că sâ nu facăr ău cuiva, sâ n u săvârşească nici hoţii,nic i bătăi, nic i prea curvii, sâ nu calce credinţa, sănu res pingăchezăşia dacăs’ar cere aceasta. Făcând aceste legăminte, ei se 

 împr ăştie, şi după aceea din nou se adunăpentru primirea hranei obişnuite şi nev inovate (euharis tia).  îns ă şi aceasta ei au lăsat o când eu după porunca ta, am hotărât ca sâ se opreascăadunăr ile tainice» *).

Dar o descriere mai complectăa serviciului div in din se-

1) Epistola 97 (al. 96) Lib. X, n. 7. C. Plinii Secundi Bithyniae Propraetoris ad Trajanum relatio:

„Adfirmabant autem liane fuisse summam vel culpae suae, vel erroris quod

Dr . B ade a Cire şeanu. — T ezaurul Liturgic. 5

Page 61: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 61/419

6 6 DR. BA DEA CIREŞEA NU

colul II lea, ni s’a păstr at în cele douăapologii ale lui IustinFilosoful şi Martirul   ( 7 163 sau 167). Priira apologie a fosttr imisă de Iust in, împăratului A ntonin Piui (a 138—161) si se-natului roman : iar a doua apologie a fost tr rnisăîmpăratuluiMarcu Aureliu (161—180).

bj Cea dintâiu apologie, cu deosebire ne jrocurăo comoarăfoarte bogatăde aşezăminte liturg ice din tim pii autor ului*). încapitolul 65 al acestei apologii cetim următoarele cuvinte cu pr i-vire la plinirea liturgiei credincioşilor pe acele timpuri: «Iar  noi după ce l am. botezat pe col ce s’a în tăr i în ade văr , ziceapologetul Iustin,  îl ducem pe el la cei ce se zic fraţi (dSeÂcpoî'c),la locul unde sunt adunaţi aceştia, ca săf ată rug ăciuni co-mune pentru noi, pentru cel lum ina t, şi pe tt r u toată lumea intreagă... F inind rug ăciunile ne plecăm m u l altuea, şi  ne sărutăm frăţeşte («AXrjXous rpi/j]u<m «ajtaC6 f.iE0 a), unul cu altul. 

 A poi ii aduc celui mai mare (no jtQoearâm) dintre f raţi, pâine  si un potir cu apă şi v in ; acesta luându le trimite laudă si mărir e către Părintele a toate, pr in numele F iului şi al s fân-tului Spir it, f ăcând şi mulţumir e pentr u cele oene am învred-nicit de la el. T erminând el rug ăciunile şi mulţumir ea, tot poporul răspunde zicând într ’un glas «amin»... Dupăce a mulţumit pr oistos ul şi a cântat poporul, impărţes c de la noi cei ce se zic diaconi, dând fie căruia din cei de f aţă, ca să se

Christiani .essent s oliţi stato die ante lncem convenire car menque Christo, quasi

Deo, dicere secum invicem ; seque sacrainento non in scelus aliquod obstringere, sed ne furta, ne latronicia", etc. Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre celemai însemnate litur gii ale Bis. orientale, Ce rnăuţi, 1898, p. 23. —Conf. ProsperGueranger , Institutions Liturg . Paris 1878 T. I, p. 48.—Asem. Ios. Bing ham, Origines sive antiquitates eccl., op. c., T om. 5, p. 127. — Conf . Euseb. Hist,eccl. III, 33.

La aceastăscrisoare împăratul Traian răspunde lui Pliniu: „N u tr ebue sa m ai fo ci de ucum înainte v r’o cercetare în contra cr eştinilor; i a r dacăei s unt ţie pâr âţi, şi se dovedeşte căîn ade v ăr sunt creştini, să t pedepseşti pe ei. Acei c ar i măr turisesc cănu s unt cr eştini şi se în c hi năzeilor noştr ii, chia r de a r fi bănu iţi, să nu le faci lor v r ’un r ău". C. Plinii , EpistolaeSelectae.

1) Iustin Martirul în capitolul 13 al primei apolog ii, aratăpăgânilor sârguinţa creştinilor la rugăciune zicând: „Facem r ug ăciune şi pe ntr u creatur i,  şi pentr u a ne î nd r um a pe calea cea bu năşi pen tr u îna in ta r e a neam ului.. . şi sănu fim în ne cur ăţenie" (ev acpOayma).

 A poi în capitolul 26 cetim aceste cuv inte : „E i (păgânii) a u născocit acele nele g iuir i şi acele băr f ir i, cum cănoi du păstinge rea lum in e i (la cult),ne dăm la fajA e imor ale şi mâncăm   ca rne ome nea s că, lucruri ce noi nu cunoaşte m; şi cu toate acestea ei nu au fost pedepsiţi pe nt r u aceste m i n c i u n i".

 în capitolul 27 autor ul dăpe faţădesfrânarea urâcioasăa păgânilor, înurmător ul cnip: „Căci precum cei vechi ţineau t ur me de boi , sau de capre, sau de oi, sau de anim ale felur ite, tot aşa şi ac um, sie ţin   copii n u m a i pentru lucruri de desfrânare... Voi (păgânilor)  în loc s.ăle de sfiinţaţi din  

 îm păr ăţia voastr ă, lua ţi pe nt r u aceasta dajdie şi bir ... Unii îşi prostituesc s ing ur i co piii şi f emeile; a lţii se ciuntesc în public pent ru scopuri ne-f i r e şt i etc.

Page 62: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 62/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. 6 7

 împărtăşeascădin euharistie—din pâine, v in şi apă—; şi celor ■ce nu sunt de f aţă, le duc pe acasă» 1).

 în capitolul 6 6 al apologiei lui Iustin urmează cugetăriledogmatice ale apologetului asupra euharistiei: «Şi mâncarea (xai f|Tocxpî)), aceasta, se r.urneşte la noi «euharistie» (eruxapiotta), cu care 

nu e ertat nimănui altuia, a se împărtăşi, de cât numai celui ce 1crede că cele ce l a m înv ăţat sunt adevărate, care s’a s pălat cu botezul, şi cart trăeste cum a poruncit Hristos. Noi luăm  ■acestea (pâinea şi vinul), nu ca pe o pâine s implă, şi nici ca pe o băutur ă o bişnuităc i noi credem cămâncarea aceasta 'asupr a căreia s’a pr onunţat bine cuv ântarea pr in mijlocul ru  g âciunei cu cuvinlele L ui, şi care pr in introducerea în noi, nutreşte cor pul şi sângele nostr u, este însuşi corpul şi sângele lu i Hristos cel ce s’a incorpor ata). Căci astfel ne au predat ■apostolii in memoriile scrise de ei, cari la noi se numesc 

evangelii (euayyeXia), că aşa li s’a poruncit de Iis us , când a lua t pânea a mulţumit şi a z is : «aceasta săfaceţi intru a min-tirea mea» (Luca 22,19J, «acesta este corpul meu» (Mat. 26, 2628]; şi asemenea când a luat potir ul şi a mulţămit şi a z is :  «acesta ■este sângele meu». (Mat. 2(3, 27—2 8 3).

Mai departe in capitolul 67 al numitei apologii vedem din'Cuvintele următoare cum se făcea liturgia în ziua Duminicei, şi cum se împărţeau ofrande la cei săraci. «Totdeauna ne adu-cem aminte de acestea, zice apologetul Iustin; ia r noi cei ce ■avem mai mult, ii a jut ăm pe toţi cei ce au lips ă, şi s untem pur ur ea uniţi un ul cu altul. .. Şi in aşa zis a zi a soar elui (xai rjj t o u    Â£yo[iF.vr] fj[tgoa = Duminica), ne a dunăm laun loc, toţi cei ce petrecem pr in oraşe şi pr in sate (xata rcotau;r ' | dynouc;) şi cetim până când iar tă timpul memoriile apos-tolilor (djio(.ivi| (jiovE'ujj,ava tgW ajtoaroXcov) şi cărţile proorocilor (CTDyYQauixaxa tcov jcţ)o(prito)v). J )upâ ce a finit ceteţul, ţine pro  istosul o  cuvântare, in care îndeamnă şi cheama la urmarea <icestor înv ăţătur i bune. A poi ne sculăm toţi împreună, şi pre-cum am zis (in capitolul 65), f inind noi rugăciunea, se aduce pâine, v in şi apă, şi proistosul înalţăr ug ăciuni asemenea şi mulţum ir i, cât ii este cu putinţă, iar poporul răspunde zicând «amin» *).

1) Iustin. Mart. Apologia I pro Christianis c. 65, 66, 67. I. P. Migne, T. V I. C o nf . Dr. T eodor T arnav schi, Despre cele mai însemn, liturg . op. c., p. 23. A sem. A rchim. Ghenadie Enăceanu, Patristica sau studiul istoric asupra părin-ţil or bis., Bucureşti, 1878, pag. 43. Tex tul grecesc al acestui capitol se af lăşi în„Codex L itur g icus * al lui Her mann A dalbert Daniel, T om. IV , p. 11 seqq.Lipsiae, 1853.

2) Conf. Herm. A dalb. Daniel „Codex Liturg.", op. c., p. 12. P. Migne,Patr. gr., Tom. 6.

3) Dr . Teodor T arnavschi, op. c., p. 24 . Conf . Arhim. Ghenadie Enăceanu,Patristica, op. c., p. 4 3. A sem. Herm. A dalb. Dan. „Codex Liturg icus", op. c.,l\ 13, Tom. IV.

4) Herm. A dalb. Dan „Codex ",op. c., p. 14, T. IV. Conf . Tez. Lit, T. II, p.568.

Page 63: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 63/419

Page 64: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 64/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 6 9

cătoii credincioşii cei de faţă primeau pâine, vin şi apă(um>rou ăgxov  xai oivov xai vSatog). Pâinea se da in m ân ă; iar  v inul amestecat cu apăse da dintr ’un potir. Dupăîmpărtăşireacredincioşilor cu sfântul corp şi sânge al Domnului, se adunaumile pentru săraci, văduve, orfani şi streini. Acum agapele erau

despărţite de serbarea euliar isticăşi se făceau mai rar.Din acestea se vede căIust in descrie foarte pe scurt li -

turg ia t impului său, fărăa ar ăta şi ritualul mai amănunţit oricuprins ul rug ăciunilor liturgice. Cauza acestei lipse a fost căel s’a adresat cu apologiile lui împăraţilor Antonin Piui şi Marcu A ureliu, precum şi senatului roman, adicăpăgânilor streini decultul creştinilor ').

Iar Irineu episcopul Lugdunului ( 7 202) şi discipulul luiPolicarp, priveşte euharistia ca o jertfăa Noului T estament pecare Biserica a primit o de la Iisus şi apostolii săi, şi o aduce

n toată lumea. Pr ima parte a euharistiei, dupăIrineu este adu-cerea darurilor de către credincioşi, adicăaducerea pâinei şi avinului, cari încănu sunt, zice el, corpul şi sângele lui Hristos.

 A poi urmeazăsfinţirea darurilor , cuvintele de instituire şi rug ăciunea Bisericei pentru trimiterea sfântului Spirit, să săvâr

ască această lucrare, adicăsă prefacă pâinea în corpul luiJ Iristos, iar vinul în sângele său.

Din cuvintele lui Iustin Martirul şi ale lui Irineu conchi-dem, căliturgia în secolul II consta din’douăpăr ţi: a) din cân-tare, cetirea sf intei Scr iptur i cu tâlcuirea ei, si din rugăciunea  

public ă; b) din s ărutarea frăţească, alegerea pâinei şi a v inului pentr u da rurile sfinte şi prezentarea lor prois tos ului ca săle sfinţească, rug ăciunea către sfântul Spir it pentru prefacerea daruri lor , pl inirea euharis tiei, şi apoi împărţir ea şi gustar ea euharistiei, cum şi binecuvântarea popor ului.

§ 19.

Liturgia Constituţiunilor apostolice din secolul al

IlI-lea, şi jumătatea primă a secolului al IV-lea.

Jt\ n secolul Ul lea, şi în prima jumătate a secolului al IV lea,Biserica pr imind o organizaţiune mai întinsă, făcu ca şi

^ liturg ia sâ aibă o mai mare înflor ire. Proistoşii bisericeşti îmbogăţirăritualul litur gic cu rug ăciuni noui şi cu aşezăminteimpunătoare. înf lorirea aceasta însă, nu a fost pretutindinea

1) Dr. T eodor T arnavschi, Despre cele mai însemnate liturg ii, op. c.,

p. 28 30. Şi în scrierea din secolul II „A i5ax n tcov 5<o5exa ojiog toXcdv", cetimcap. XIV ): J a r în Duminica Domnului(x ar âx v quuoiv 8eK wqîou),adunându vă,s.i frângeţi pâinea («otov) şi săfaceţi euharistie, dupăce mai nainte aţi mărtur is itpăcatele voastre".

Page 65: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 65/419

7 0 DR. BA DEA CIREŞEANT

asemenea; ci fie care Biserică metropoli îşi avu gustul săupropriu liturgic, de şi substanţa erâ pretutiidenea una şi aceeaşi.

Secolul al IlI lea ni se înfăţişeazămd bogat şi în mărtur ii1

liturg ice, de cât secolele trecute. Mărturiile acestea le scoatemdin scrierea «riaiSay oyop a lui Clement episcopul Alex andriei

( f 215); apoi din scrierile: « De jejuniis» ,« De virginibus velandis ((De cultu feminarum» şi &Ad uxorem», ale 1 ui Tertulian ( 7 240) rdin scrierea « Contra Celsum», a lui Origm ( 7 254); din tratatele: ((De lapsis» şi ((De oratione Dominica* , ale lui Giprian, etc.Pe lângăacestea," multe din actele marlirice, din aşezăminteleapostolice şi din monumentele liturgice, ne mărturises c cum sefăcea serviciul div in în acel secol, şi cura înflorea treptat peatunci, sfânta noastrăliturgie.

La aceastăînflor ire liturg ică, au contr ibuit în deosebi chiarpersecuţiunile din partea păgânilor, întinse cu repeziciune asu-

pra creştinilor . în mijlocul acestor suferirr.e, creştinii îşi găseaumângâerea sufleteascănumai în casa lui JDumnezeu. Propăşireaformelor liturgice a mai fost motivatăde lupta cu ereticii gnos-tici, cari se nevoiau pe toate căile aşi împodobi cultul eretic,pentru a amăgi cu acesta pe cr eştinii drept măritori, şi archema în staulul rătăcirei. Ortodocşii la rândal lor, căutau a opunefrumuseţea lor liturgică, curatăşi plină de sfinţenie, uneltiriloramăgitoare născocite de propove’duitor ii gnosticismului. Dar şipăgânii îşi împodobeau acum cultul în felul şi gustul lor. Pentruaceea mulţi dintre creştini cădeau în cursele păgâneşti şi intrau

 în capiştele idololatre. la tădar pentru ce creştinii se sileau a înfrumuseţa cât mai mult a lor sfântăliturgie. Voiau cu aceastasâ fie adică mulţumiţi în suflet şi să opună pe de altăpar tecurăţenia cultului lor, amăgirilor eretice şi păgâneşti.

Ga săne luminăm mai bine asupra l iturgiei din secolul III Iea„şi prima jumătate a secolului al IV lea, am putea săluăm învedere liturgia sfântului Iacov  ca pe cea mai veche dintre toateliturgiile , şi s’o ar ătăm asa cum era ea în acel timp ; dar dincauza multor înfloriri ce i s’au adaos mai târziu din dragosteacreştinilor, acum ne ar fi greu a o arăta aşa cum se afla în

vecîiime. De aceea vom lua mai bine în vedere liturgia orientalădin cartea a V III a a Cons tituţiunilor apostolice, atribuităluiClement Romanul 1 ), aşa cum era ea în secolul al 111lea şi în

1) T itlul Constituţiunilor apostolice este acesta: „Aiax ayai. t c o v ayuirv â jcoaroXtov  81a KA/rjucvrog" (Constituţiunile apostolice pr in Clement); deci toatecele 8 cărţi ale Constituţiunilor sunt atribuite lui Clement Romanul (f 100).De aci deducem cu toţi scriitor ii, căînsăşi Constituţiunile apostolice atribuescaceastăliturgie din cartea V III, acestui Clement, care numai a urzit o înscris. A poi şi Proclu patr iar hul Constantinopolului (f 447) îm scrierea sa „Il e g i jxuqaSooeax; rrj<; Qeiag \ eixovQyiaj;", zice căClement a predait înscris o liturgie, dictată

lui de apostoli.T otuşi în capitolul II al acestei liturg ii, din Codice le lui Daniel, T om. IV , p.49, cum şi în alţi Codici, se văd şi or ânduir i zise ale aposttolului A ndr eiu, s ub titlu’acesta: âyd) ’AvSpeou; o dâeAxpog I I k t q ov  " (Zic şi cu Andreiu fratele lui Petru).

Page 66: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 66/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III 71

 jumătatea d’întâiu a secolului IV , fiind căaceasta şia păstrat întâmplător orig inalitatea ei, de şi nu s’a bucurat de autoritatealiturg iei sfântului Iacov1). Din cauzăcăliturg iei clementine nui s’a dat prea multă atenţiune, de aceea ea nu a primit înf lo-ritur i. L iturgia Constituţiunilor apostolice se cesparte în do uă:

 în litur gia catehumenilor sau a chemaţilor, şi în liturgia cre-dincioşilor 2).

a) Liturgia   catehumenilor (xarn/ovuevcov) începea cu cetiridin sfânta Scripturărostite de ceteţ( 6 dvayvcatrig) cu formula:«Aşa grăeşte Domnul»3). El cetea mai întâiu bucăţi din cărţile

 V echiului T estament şi anume: din cărţile lui Moisi, Isus Nav i,ale .judecătorilor, din cărţile împăraţilor ,’ din Paralipomena, dincărţile Ezra, Neemia, Estir, Iov, Solomon, şi din cei 16 prooroci4).Dupăacestea se cântau psalmi într’o melodie duioasăşi aproape

unisonă5).Ur mau apoi cetiri din Noul T estament şi adică: din Fap-tele apostolilor, din epistole şi din evangel ii. Evangeliile se ceteaude diacon şi presviter, şi se ascultau de popor cu multăpietateşi linişte15)" Terminându se cetirea evangeliei, poporul zicea:«Mărir e ţie Doamne» (ftoHa aoi xi'Qie7). După aceasta se rosteapredica (8 i8 aoxaA.ia? Âoyov) de către preot (o xeiQOxovritteu;), care

 începea cu cuv intele : «Darul Domnului nostru Iisus Hristosşi dragostea lui Dumnezeu T atăl şi împărtăşirea sfântului Duh,săfie cu voi cu toţi» 8).

 A poi capitolul X I al acestei litur gii, din Codicele lui Daniel, T om. IV ,p. 60, şi din alţi Codici, poartăacest titlu : „AicitaŞig ’Ittxo>[3ou tov <iftt:Xcpof'Tohxwou tou Zef3eâaîou" (Rândueala lui Iacov fratele Iui loan al lui Zevedeu). Şiapoi acel capitol începe cu cuvintele atr ibuite lui Iacov fratele lui loan : „<l>r| ut8rj x ’uyo), Taxco og o dSe cpoţTamvvou xou ZefkSaiou" (Zic şi eu Iacov fratelelui loan al lui Zevedeu).

Unii l iturgişti deci, conduşi de aceste .titluri, înţeleg căautorul cărţei a V III a a Constituţiunilor , atribue apostolului Andreiu liturg ia aceasta, de la începutul ei şi pânăla capitolul X I ; iar de aci pânăla fine adicăpânăla capi-tolul X X III, se atribue apostolului Iacov cel Mare. Sau: liturgia catehumeniloreste a apostolului A ndreiu, iar l iturg ia credincioşilor, a apostolului Iacov.Cu toate acestea, liturgia întreagă se zice „clementină". Conf. P. Migne,Patr. gr., T. I.

1) Hermann Adalb. Daniel, Codex Liturg. op. c. Tom. IV, p. 42 : »Postquam Krabbius, Dreyius aliisque studium... Constitutionum Apostolicarum ori-gine... sex libros priores conscriptos esse saeculo tertio ad finein vergente, septimum quarti saeculi iniţia ostendere, octavum circa medium saeculum quar tum", etc.

2) In Codicele lui Daniel, Tom. IV, textul grec al acestei liturgii, se cu-prinde în 15 file 8°, adicăde la pag. 48 79. El se împarte în 23 capitole, în-semnate cu cifre romane.

3) Chrysostom. Ho mil ia 19 in Acta Apost.: T a8e ^eyei Kogiog... o dvayv(6oxr]g ex<pa>v£l Xiycov.

4) Constit. Apost. lib. II, c. 39, 50, 57 . Co nf . p. 32, T. I,T ez. Liturg.5) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai înseninate Liturgii, op. c., p.

32. Conf. Daniel, Tom. IV , n. I, p. 48, şi p. 14 24.6) Constit. A post. lib. I I, c. 57. — Conf . pag. 474 şi 569, T. II, Tez. Lit.7) loan Chrysost. Horn. 52. De circo.8) Dr. Teodor T arnavschi, Despre cele tnai însemn, liturg . p. 32. Conf .

p. 578, T om. II, Tez. Liturg . Daniel, Codex , T om. IV , n. II, p. 49.

Page 67: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 67/419

7 2 DR. BA DEA CIREŞEA NU

 în tex tul grecesc al acestei litur gii, urmeazăimediat dupătinerea predicei, aceste cuvinte sub formăde titlu : «Zjc şi eu 

 A ndreiu fratele lui Petru» 1), săse scoale toţi, şi diaconul ( 6  (Sidxovoc), dintr ’un loc înalt (amvonul), săstrige cu glas tare :«nimeni din ascultători («xpotofievoi), nimeni din cei necredin-cioşi» («jtumov 2). La aceste cuvinte «ascultătorii» adicăclas aia catehumenilor precum şi necredincioşii eşeaudin Biserică. (Conf.Tez. Lit., T. II, pag. 115).

Diaconul apoi cu voce tare zicea clasei a 11a catehume-nilor : «rugati văcatehumenilor (xarrjxovfAEvoi). La aceste cuvintetoţi credincioşii într ’un gând se rugau pentru ei zicând : «Doamneinilueşte» (Kvpie E Erjcrov 8). Catehumenii fiind în g enuchi, se rugadiaconul împreună cu credincioşii pentru ei, ca Dumnezeu săasculte cererile lor, săle descopere evangelia lui Ilristos, etc.Dupărugăciunea aceasta diaconul zicea: «sculaţi văcatehumeni...plecaţi văşi pr imiţi binecuvântarea». Apoi episcopul (Ejuoxojrog)cetea’ asupra capeteler plecate rugăciunea : «Doamne a tot pu-ternice» (cO 0 8 0 ? o jtavToxQctroQ 4). Luând catehumenii binecu-vântarea, îi tr imitea diaconul zicând : «eşiţi catehumenilor înpace» (jtQO8?.08T6 ol XUT1 | /0 l''UEV 0 l ev EiQrjvr| 6).

Eşind catehumenii diaconul zicea către «energumeni» (eveq YOl’uevoi), adicăcătre cei munciţi de spirite rele : «rugati văvoicei chinuiţi de spiritele necurate» (evţaoQe oî EVEpyovfxEvoi vito .TVEiifKmov axaOaQttov extevw? ®). Si se ruga diaconul cu credin-cioşii pentru energumeni, ca Domnul se depărteze de la ei spi-ritele necurate. A poi le zicea diaconul săşi plece capetele : «ple-caţi vă energumenilor şi luaţi binecuvântarea» (xAivate oî eve£>

 yov| X£voi xai Ei'ÂoyeTaOt'7). Apoi episcopul le cetea rugăciunea :«Cela ce pe cel tare l’ai legat»... ş. c. 1 .8), pe care o as cultaunefericiţii cu atenţiune. După rugăciunea aceasta, diaconul pro-nunţa cuv intele: «eşiţi energumenilor» (jtpo&Gete ol eveqyov evoi 9).

După aceea diaconul se îndrepta către cei «luminaţi»(qxoti dfiEvoi) adicăclasa IlI a a catehumenilor, cu aceste cu-vinte : «rugaţi vă luminaţilor» (suHaaOE ot cpcoTi ojxEvoi). Deci seruga el împreunăcu credincioşii pentru dânşii, ca Dumnezeusă’i învredniceascăde botezul şi credinţa în Iis us Hristos. Apoiluminaţii plecându şi capul, episcopul îi binecuv ânta cetindu Ie:

1) A se vedea nota 1 de la pag ina 70, T om. III, Tez. Lit. : »<I>r)fn £Y«>’AvSqeci; o uSeXtpoi; ITst ou".

2) Daniel, Codex Liturgicus, Tom. IV, p. 49, n. II : 'O 8idxovoc... ju') xictcov âx.nocojxevcov... ajuaxcov.

3) Daniel, Codex , T om. IV, p. 49, n. III .4) Daniel, Codex, T om. IV , 50, n. IV : fO ejrurxojtos euXoyiav xoidvfie.5) Dr. T eodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, op. cit.,

p. 33. — Canon. 19 L aod.: „Săse facăşi rugăciunea celor ce se catehisesc".

6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 51, n. V.7) Dr. Teodor Tarnavschi, op. c., p. 34.8) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 52: T) t o t   loyvpov  beiauq x ai jtâv ta.. x. x.9) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 53, n. VI.

Page 68: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 68/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 7 3

«Cea ce prin sfinţii proroci ai descoperit luminaţilor » ş. c. 1. Apoidiaconul le zicea: «eşiţi luminaţilor» (repoe/Orre ot (pomCofievoi ‘).

Se îndrepta diaconul apoi către pen ten ţii din clasa III nua iţi «căzuţi la pământ» (vjrojujctovrEsi z cându le: «rugaţi văcei e sunteţi în pocăinţă» (E$;aa0g oi ev rfj fietavota 2). Si sefăceau rug ăciuni pentr u dânşii, ca Domnul să le arate caleacăinţei. După ce se termina rugăciunea, iiaconul îi îndemnacu cuv intele: «plecaţi vă şi luaţi binecuvântarea». Episcopulapoi le cetea rug ăciunea: «Dumnezeule a to; puternice şi veşnice»(ria/ToxpaTop 0 ee alame3). în fine diaconul îi tr imitea şi pe aceştiacu formula: «eşiţi cei întru penitenţă» (d;toAvea0 e oî ev [xeravoux 4).

b) Liturgia   cr edincioşilor . Eşind din Biser icăcatehumenii,energumenii şi penitenţii, se începea liturgia credincioşilor, lacare aveau dreptul a lua parte numai aceştia, Diaconul începealiturgia aceasta cu cuvintele: «niminea dintre cei cari nu leeste îngăduit, săiasăafar ă»5). «Câţi s untem credincioşi săplecămgenuchi le» ®). Si urma dupăaceea o mare ectenie pentru pace,I îiserică, pentru episcopii Iacov, Clement şi Evodie, pentru presviteri, diaconi, anagnoşti, psalţi, fecioare, văduve, orfani, neofiţiş. a. Finindu se ectenia. episcopul cetea o rugăciune, şi apoidiaconii strângeau darurile aduse de credincioşi, şi alegânddintr'insele elementele euharistice, le pregăteau pentr u sfântaeuharistie 7).

Diaconul apoi zicea cu glas tare: «săluăm aminte (  j t q o o -  

/(Dfifv); iar episcopul binecuvânta zic ând: «pacea Domnului săfie cu voi cu toţi» (f| eiprjvri t o i -’ Beov fxerd Jtdvxcov ujiurv 8). Po-porul ( 6 Âuoc) : «şi cu duhul tău» (x ai [abtu tou n:veu| aut6 q ooi’)Diaconul: «sârutaţi vâ unul cu a ltul cu sărutarea s fântă» (do.tuaaa0e dXX ovg ev cpiKifxan dyuo °). La aceste cuvinte, cler iciisărutau pe episcop; laicii se sărutau unii cu alţii, bărbaţii cubărbaţi, şi lemeile cu femei10). T otuşi diaconii umblau pr in B i-

1) Daniel, Codex , Tom. IV p. 53. n. V I I : K ai Xeyetco 6 âidxovo;* jryoeA.0ete oi qjtoTt ojievou Conf. T ez. Lit. T . II, p. 120.

2) Daniel, Codex, T om. IV, p. 53, n. V II.

3) Daniel , Codex , Tom. IV, p. 54, continuarea n. V II.4) Daniel , Codex, T om. IV, p. 55, n. V III. V ezi Tez. Lit. T. II, p. 115 şi 121.5) Daniel, Codex , T om. IV, pag. 55, n. V III: Mrj tig xcov fii'i SvvafiEvmv 

.Tooe?w08t(o. In unii din Codici, în loc de  j iq o e XGet co aflăm cuv ântul : jtpoeA.0eTt\6) Daniel, Codex, T om. IV, pag. 55, n. V III : "Oooi jtiotoi xXîvwnev y ow .1) Constit. Apost. lib. II, c. 57: Oi 8t' Sîaxovoi jieta riyv jtQooevx^v, oi

 jiev x j| jtpooqpoQţl xî]? eii/a^ioT iaşoxo^aţstcooav.8) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 59 n. X . Conf. Constit. apost. lib. V III

c. XI în Bingham op. c. Tom. VI, p. 280 seqq.9) Daniel, IV p. 59. Despre aceastăsărutare vorbeşte mai târziu şi Hri

sostom în Homilia 18 în 2 Corint.10) Daniel, IV p. 59. Sărutarea păcei se recomandăşi prin can. 19 Laodic.

Iar tâlcuirea acestui canon s unăsşa: „S ă se fac ăs ăruta r ea ie re ilor cu epis-copul şi a mir e ni lo r cu mir e ni i, adicăa bărbaţilor cu bărba ţii şi a femeilo r  cu fe meile, car e s ărutar e se cheamă„paceu pe nt r u căeste semn al drag ostei“.

Dar aceastăsărutare o mai aflăm în vechime sprij inităşi în Cateheza V mistag ogicăa lui CinI (x ai âXXYjXov; do;taţ,6f ie0a); în Homil. X X a lui Hri

Page 69: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 69/419

7 4 DR. BADEA CIREŞEA NU

sericăîn acest timp, ca toate săse facă cu orâuluia lă. Uşileerau bine păzite, ca sănu se deschidăîn timpul sac rif ic iului*).Uşile bărbaţilor erau păzite de diaconi (fcidxovoi); iar uşile fe-meilor de ipodiaconi (i)jto8 iaxovoi *). în timpul s ăruărei sf inte, unipodiacon aducea apăşi preoţii liturg is itor i işi s pâhu mâinile 3).

Dupăsărutare, diaconul zicea ectenia cea mart pentru paceaBisericei, pentru episcopii Iacov, Clement, Evodie, Anian, pentrupreoţie, diaconie, eunuci (wtep euvovywv), neofiţi, bolnavi, călători, etc. Apoi episcopul binecuvinteazăpoporul cu cuv inte le :ccmântueşte Doamne poporul tău şi binecuvinteazănoştenirea ta».

L itur g ia aceasta dela începutul ei şi pânăcici, se atribue de autor ul cârţei a V lll a a Constituţiunilor, apos to ului A ndreiu fr atele lu i P e tr u; iar de aci înainte şi până la s fârşitul ei,.se atribue de acelaşi autor , apostolului Iacov celmare,fiul lui  

Zevedeu şi fratele iui lo an. De aceea acum urmeazăîn textulgrecesc acest titlu :«Rânduiala lui Iacov  fratele lui loan al lui Zevedeu».

 Apoi îndatăîncep cuvintele acestea: «Zic şi eu Iacov fratele lui loan al lui Zevedeu» 4), ca diaconul îndatăaşa să str ig e:«nimine din catehumeni, nimine din auzitori, nimine din ceinecredincioşi; nimine din cei de altăcr edinţă (eteqoSo gdv), (sanu fie de faţă)... Săstăm drepţi înaintea Domnului cu fricăşicu cutremur, la proaducere» i jrpoatpepetv 5). A cum urma actulpregătitor pentru plinirea sfintei euharistii. Diaconii aduceau

episcopului la altar , darurile alese, adicăpâinea dospităşi vinulamestecat cu apă. în dreapta şi în stânga lui se aşezau preoţii:doui diaconi de ambele laturi ţineau ripide (puwSiov), făcutedin coajăde arbore, or i din pene de păun, sau şi din pânză, şialungau cu ele insectele sburătoare ca să nu cadăîn sfântulpotir. (Constit. ap. V III, 12®).

Elementele eubaristice fiind aşezate pe sfânta masă, epis-copul ( 6 dpx QEv?) îmbrăcat în haine albe închinându se

 începea lucr area euharisticăzicând : «Harul a tot puterniculuiDumnezeu, şi dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, şi îm-

părtăşirea sfântului Duh, sătie cu voi cu toţi». Poporul: «şi cuDuhul tău» 7). Epis copul: «sus s pir itul» (avco tov voOv). Poporul:

sostom în Mateiu ; în Homilia 77 a acestui părinte în loan ; în Hier arch, ecl. a luiDionis ie c. III § V II ; în Orat. domin, a lui Tert. ş. a. Conf. Tez. Lit. T . III, p. 61 şi 66.

1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 60. n. X.2) Conf. Tez. Lit. T. II, p. 345.3) Daniel, Codex , l om. IV, p. 60 n. X : E L ; 8e twtoSidxovog 8t8oxto <bt6vn| nv 

 y%eiQ(jov Icqevoi m'i| jpoÂov xa0aQOxr)TO<; i| n>x«>v 0e<p dvaxeifievcov.4) Conf. nota 1, pag. 70, Tom. III, Tez. L it ur g : Aidxa%i<; Taxd>| 3ou xou

d8etapou Twdvvou xou Ze(3s8aîov. «Oriju 8tj x ’dyd), Taxcopog, o dlSctapos ’Ioidwoixov ZepeSai'ou". Conf. Constit. apost. iib. V III, c. X II, în Bingham, op. c. T om.

 V I, pag. 281. P. Migne, Patrol, gr . T om. I, pag. 1092 seqq.5) Daniel, Codex , Tom. IV, p. 61, n X I.6) Daniel, Codex , T om. IV , p. 61. Vezi „Ripida" la p. 44(6, T. II, Tez. Lit.7) Daniel , Codex , lom. IV , p. 61. n. X II : K ai .xdvxeg »m i(p<ovcos Xe.yî

x oaav oxt x ai jiex d xou jtvEujiaxdg aou.

Page 70: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 70/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 7 5

«avem către Domnul». Epis copul: «sămulţumim «Domnului».Popor ul: «cu vr ednicie şi cu dreptate» (aijiov xai 8 otaiov ’).

Dupăacestea episcopul cetea o lung ărugăciune de mulţu-mire : «Săcuvine ca cu vrednicie şi cu dreptate». Poporul cântaapoi imnul de bir uinţă: «S fânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot,

plin e cerul şi pământul de mărirea lui, binecuvântat săfie 1 1 1  veci, amin»*). Episcopul urma cu altărug ăciune : «.Căci cu ade-vărat sfânt eşti», pe care o termina cu cuvintele de ins tituire :

Mân tui to r ul binecuv intea zăpâinea şi v inul l a cina cea de ta ină. (Mat. 26, 26).

«luaţi dintru acesta, mâncaţi» şi «beţi dintru acesta to ţi» 8).Zicea dupăaceea rugăciunea : «aducându ne aminte» (u£|x v t i|a£v oi,oi’v) şi o ţinea cu cuvinteJe prefacerei darur ilor zicând : «şi ca

1) Daniel, Codex , Torn. IV, p. 62, n. X II: K a l Jtdvxss' â| iov  x ai Swcaiov.

2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 66, n. X II : K a i rtâg 6   Xaoc; apia ebtdxa»uyioq, dyiog, dyioc, xuyioţ2 apao>0.3) Daniel, Codex, Tom. IV , p. 68, n. X IV : A die r e eţuuxou, (pdyexF.

Page 71: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 71/419

7 6 DR. BADEA CIREŞEANU

sil tr imiţi peste sacrificiul acesta pe sfântul tău Spirit... şi săarate(ojto? «xjTocprivi]) pâinea aceasta trupul Hr is tosului tău şi paharulacesta, sângele Hr istos ului tău» 1).

T erminându se sfinţirea darurilor , episcopul se rugâ pentrusfânta Biserică, pentru episcopi, pentru sine, pentru presviteri

si pentru diaconi, pentru împăratul (PamXea*;), oaste, pentru ceimorţi şi v ii2). Diaconul apoi rosfea o lung ăectenie pentru darulce s’a adus, pentru Biserică, popor, împărat, martir i, linişteaaerului, ş. a.3). Se cetea rug ăciunea domnească, şi dupăaceeadiaconul zice a: «săluăm aminte». Epis copul: «sfintele sfinţilor »(ru «y ia toîg «ytoic;). Popor ul: «U nul sfânt, unul Domn» ../«Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace»4).

Urmâ împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului, cântându se psalmul 33: «Gustaţi şi vefleţi cât este de bun Dom-nul» B). Se împărtăşea mai întâiu episcopul, apoi preoţii, diaconii,

ipodiaconii, lectorii, cântăreţii si asceţii (oî daxrirai). Veneau dupăaceea femeile : diaconesele (fiiaxoviaaai), fecioarele, văduvele, copiiişi apoi poporul de rând °).

Euharis tia se luăde ori cine sub amândouă chipur ile ;pâinea o frângea şi o da episcopul ori pres viterul; iar potirul îl da diaconul. Episcopul dând celui ce se cumineca sfânta pâinezicea: «sângele lui Hristos pahar ul v ieţii» (alfxa X(noroi),  j iot / j- piov ţcorjg7). Gel ce se cumineca răspundea: «amin». La împăr-tăşire se lua seama sănu cadăceva din cele s finte: iar rămăşiţele le ducea diaconul în pastoforia. Se ceteau apoi rug ăciuni,

iar episcopul rostea in fine rugăciunea de binecuvântare : «Dum-nezeule a tot puternice». Diaconul pronunţa solemn dupăaceasta:«mergeţi în pace» (djtoMeaOe ev eÎQ vri), şi poporul eşea liniştitdin casa Domnului8).

 Aşa era litur gia in secolul al II 1lea şi în cea d’intâi ju-mătate a secolului al IV lea. Dacăvor li fost oare cari deose-biri în unele Biserici, acestea erau neînsemnate 9).

1) Daniel, Codex, l om. IV. p. 69. n. X IV : Tov  u qt o v    t out ov   oo)fia xoOXqiotoîi OOV).

2) Daniel, Codex , T om. IV , p. 70 —72. n. XV .3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 73 74. n. XV I.4) Daniel, Codex, T om. IV , pag. 75. —Conf. B ingham, op. c., Tom. V I,

pag. 293.5) Daniel, Codex, Tom. IV", pag. 76.(i) lot acolo.7) Tot acolo.8) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, pag. 44.9) In Codicele lui Daniel, Tom. IV , p. 79, la finele tex tului grecesc al

liturgiei clementine, găsim aceste cuv inte: T aux a jrepi xrj<; fiuax ix fi? kaxţ>eiac

8taxaoa6(i£0a f)ţi£î£ oi djtoaxoAoi u^îv xoî? emoxojron; x ai to îţJt(>eoPvxeQoigx ul xoig Siaxovoic; „Acestea am orânduit noi apostolii, despre tainica adoraţiune, vouăepiscopilor şi presviterilor şi diaconilor ". De aci s’ar mai înţelege căaceastăliturg ie este întocmităde toţi apostolii. (A utor ul).

Page 72: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 72/419

TEZAURUL LITURGIC, T. Ill

§ 20

Liturgia sfântului apostol Iacov fratele Domnului.

n liter atura mea liturg ică, am arătat că această liturg ie,este în adevăr urzităverbal de sfântul apostol Iacov fratele y  Domnului, episcopul cel d’ir.tâi al Ierusalimului, şi pre-

datăastfel urmaşilor s ăi; iar aceştia au aşezat o şi au intlorit o în scris, pe rânduiala stabilităde apostol >). Aici vom vedea înscurt un rezumat ritualis tic al acestei bogate liturg ii, aşa cumo găsim în secolul al IV lea şi al V lea *). Studiem înde osebiliturgia sfântului Iacov, căci ea a tost în timpur ile începătoareale Bisericei, cel mai preţios monument liturg ic, al creştinilordin Pales tina şi Asia Mică. Şi f.ceastă liturgie, se împarte în

liturgia catehumenilor şi în aceea a credincioşilor.a) Liturgici  catehumenilor. Se făceau rugăciunile pr egăti-toare în felul cum vom arăta mai departe. Diaconul ( 6 fkaxovo;):«Domnului săne rugăm». Poporul (o laog): «Doamne milueşte».Preotul ( 6 upeiig): «în numele T atălui şi al Fiului şi al sfântuluiSpir it». Diaconul: «Săstăm cu bunăcuv iinţă. în pace Dom-nului săne rug ăm». Preotul cetea rugăciunea: «Nu mălepădape mine păcătosul», pr in care cerea sătie vrednic de a săvârşisfânta euharistie *). Apoi zicea altărugăciune stând lângăsfântamasă(e&xn T% îtaQaoxdaeoos), începând cu cuvintele : «Mărire T a-

tălui şi Fiului şi sfântului Spir it, luminei celei în trei feţe».Dupăaceasta urma cu rugăciunea tămâerei (ei'jcn toD 0vjii«uatQ?):«S tăpâne Doamne Iisuse llr istoase».

 A cum se începea liturgia catehumenilor . cu rugăciuneaaceasta (dr/ii tf| s uvcxqşeco?) zisă de preot: «împărate binefăcător»4). Apoi dupăaceasta zicea Diaconul : «Iarăşi săne rug ăm

 în Domnul». Pr eotul rostea o altărugăciune a tămâerei: «Doamnecela ce ai primit darurile lui Avei». Diaconul: «Doamnebine-cuvintează)). Preotul: «Doamne Dumnezeul nostru Iisuse Hristoase»6). Diaconul dupăo scurtărugăciune cânta : «Unule născut  

Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu» °).Dupăacestea preotul rostea rugăciunea următoare, mer-

g ând de la uşile Bisericei pânăîn a lta r : «Dumnezeule a totputernice, Doamne cel cu nume mare» ([lEya/.o'nvixoq 7). Termi

1) A se vedea pag. 30 32 , T om. f, Tez. Liturg.2) In Codicele lui Daniel, Tom. IV, textul grec al acestei liturgii, se cu-

prinde în 23 file 8°, adicăde la pagina 88 133. El se împarte în 30 capitole, însemnate cu litere lat ine.

3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 88, n. I.4) Daniel, Codex , T om. IV , p. 90, ti. IV.

5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 90, n. V.6) Daniel, Codex , T om. IV , p. 91, n. V I. Cântarea, „Unule născut" (6 uovp

 yevr’ic Yloq) a fost introdus ăîn liturgia sfântului Iacov, in secolul al Vl lea.7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 91, n. VII.

Page 73: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 73/419

Page 74: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 74/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 7 9

«BinecuvinteazăDoamne». Preotul ecfonisul: «Binecuvântat sălie Dumnezeul nostru». Diaconul: «cu înţelepciune să luămaminte» . Preotul zicea simbolul cr edinţei: „Cred întru unul Dumnezeu" 1). Apoi dupăaceea preotul se ruga plecându şi g ru-mazul în semn de umilinţă: «Dumnezeule şi Doamne al tutu-

ror». Diaconul: «săstăm bine săstăm cu pietate (fW.a| i(7>q), săstăm cu frica lui Dumnezeu şi cu înfrângerea noastră. Cu paceDomnului săne rugăm» 2). Preotul ecfonisul : «cătu eşti Dum-nezeul păcei». Popor ul: «amin». Preotul: «pace tuturor». Po-porul : «şi Spiritului tău». Diaconul : «Săne iubim unii cu alţii însărutare sfântă. Capetele noastre Domnului să le plecăm»3). Apoi urmeazămici rugăciuni liturgice, cu ecfonise, si dupăaceea o ectenie mare pentru pacea de sus, pentru cei ce aducdarur i, pentru cei ce sunt în bătrâneţe (ev ynQ<?) Şi *n neputinţă,in feciorie, pentru cei ce umblăpe ape, pentru ploae. pentru

sfânta noastr ăde Dumnezeu Născătoare, ş. a. Popor ul : «Doamnemilueşte». Preotul însemneazădarurile cu semnul crucei şi seroagăas tfel: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu» 4).

Dupăacestea preotul cetea rugăciunile : «Cela ce cu milăşi cu îndurare priv eşti la noi», «Dumnezeule cela ce pentrumulta şi nespusa ta iubire de oameni» (cpitatvOpcom'av 6), «DoamneDumnezeule, cela ce neai creat», şi «Ţie îţi mulţumim DoamneDumnezeul nostru». Dia conul: «săstăm cu evlavie (arâ iev ev/.a| 3<7)g), săstăm cu frica lui Dumnezeu, cu înfrâng ere, săluămaminte la sfânta jer tfă°). P oporul: «mila păcei jertfa laudei».

Dupăo scurtă rugăciune, preotul zicea: «Dragostea Domnuluişi a T atălui, barul Domnului şi al Fiului... si darul sfântuluiSpirit, săfie cu noi toţi». Popo r ul: «şi cu Spir itul tău». P r eotul:«sus săavem inimile». Poporul: «cu vrednicie şi cu dreptate».Preotul, dupăo mică rugăciune: «cântar e de biruinţăa strălucitei tale mărir i, cu glas tare cântând... şi grăind». Poporul:«sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin e cerul»... Preotul făcând semnul crucei asupra darurilor, se ruga zicând : «sfânteşti împărate al veacurilor ». Ur mau apoi cuvintele de institu-ire: «Luaţi mâncaţi» şi «Beţi dintru acesta toţi». Poporul:

« a min» 7). î)upă alte rug ăciuni scurte, liturg isitorul zicea cu-vintele prefacerei : «pe Spir itul tău cel prea sfânt, trimite 1Doamne preste noi şi peste darurile acestea... şi săfacăpâinea

1) Daniel, Codex, T om. IV, p. 99, n. X V III: Iliox euo) eu; eva Beov 11axega jtavxoxQaxoQa.

2) Daniel, Codex , T om. IV , p. 100, n. X X : STtopev xa?.cog... ev eÎQt'ivţ)xov Kuqi'ov.

3) Daniel, Codex, T om. IV, p. 100, n. X X : ’A  ycut m<k o h £v  <iAAîjÂ.oi)g... xugxsqa?.uc t ijat ov .

4) Daniel, Codex, T om. IV, p. 103, n. X X I II : A 6| a ev vt| H0coi<; Qeco.5) Daniel, Codex , T om. IV, p. 105, n. XX V .6) Daniel, Codex, T om. IV, pag. 107, n. X X V II.7) Dr. T eodor T arnavschi, Despre cele mai însemnate liturg ii, p. 72 —73.

Page 75: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 75/419

8 0 DR. RADEA CIREŞEA NJ

aceasta, s lant trupul Hristosului tău... şi pot ir ul acesta, sângeleHristosului tău». Popor ul: « a m in» 1).

La stintele Daruri, acum prefăcute în corpul şi sângeleDomnului, preotul se roagăpentr u ca Dumne zeu să'şi aducăaminte de sfinţii Părinţi, oraşul şi ţara aceea, de bolnavi, şi

«mai ales de prea sfânta Cur ata.!» A cun psalţii cântau : «Cuvine se cu adevărat» 2), şi imediat «De tine se bucurătoatăfăptura» 3). Urmeazăapoi mic i dar frunoase rugăciuni cu răs-puns uri ale poporului, şi dupăaceea ecfonisul : «şi ne învredni-ceşte pe noi Stăpâne, iubitorule de oamen » (x ai xatalitoaov f| [i«?).Popor ul : «T atăl nostru carele eşti în te r ur i» 4). Iarăşi dupăunele formule liturgice şi răspunsuri, preotul zice ecfonisul :«Sfintele sf inţilor». Popor ul: «Unul s lâit, unul Domn Iis usHristos» 5).

Ur mau apoi în sfântul altar, lucrăr liturgice, rugăciuni, şicetirea psalmilor 23, 33, 145 şi 117, aşa cum prevede for mu-larul acestei liturgii, şi se împărtăşea clerul. Apoi Diaconulzicând : «cu frica lui Dumnezeu... să vă apropiaţi», venea şipoporul săse împărtăşească cu sfânta euhar istie, sub ambelechipuri, şi anume cu lie care în deosebi. S fântul corp se da cre-dincioşilor în gură(toi; tojv juotojv ot6 | acgiv), iar nu ca în li-turgia veche, în mână; apoi sfântul sânge se bea din potir 6).

La aceastăliturg ie se întrebuinţau mai multe dis cur i şi potire; dintr’un potir se împărtăşeau episcopul şi cler ul ; iardin celelalte potire se împărtăşeau cr edincioşii 7). Apoi preotulzicea apolisul pentru eşirea poporului din Biserică: «B inecuv ân-tat sălie Dumnezeu, cel ce ne binecuvintează şi ne sfinţeştepe noi... acum şi pururea şi in vecii vecilor».

 Această liturg ie, dupăcum am văzut, era foarte bog ată;ea se asemăna întru câtva cu liturg ia sfântului Vasilie, pentrucăaceasta este o prescurtare a liturgiei sfântului Iacov.

1) Daniel, Codex , Tom. IV , pag. 114, n. X X X II.2) Daniel, Codex , T om. IV, pag. 119, n. X X X V : ’’A ţiov eoxiv (og <xA,)]0o)c.3) Daniel, Codex , T om. IV, pag. 119, n. X X X V : ’Em. aoi, y.aÎQei xeywa

QlT(0|A£VI].

4) Daniel, Codex, T om. IV, pag. 123, n. XX X V III.5) Daniel, Codex, T om. IV , pag. 125, n. X L : 'O X a 6^ elgayioq, el? Ku

Qtoţj Ti] oovg XQioxog, eî? SoŞav 0eou Ilax yog , u> f) bo\ a eu; xovq alAvac; xtov auovtov.

(i) Dr. Teodor Tarnavschi, op. c., p. 87.7) Mulţimea acestor potire, dovedeşte vechimea acestei liturgii, cum şi nu-

mărul cel mare al credincioşilor din acele timpur i, vrednici a se împărtăşi cucorpul şi sângele Domnului. Conf, Daniel, Codex , ]p. 127, T om. IV, n. X L II I :

„EIx a (letaSefiojai xâ) xXtjQtp* ore 8e. «biatyouaiv ot âiâxovoi xov? Sîoxoug (dis-curile) x aî xov? xpaxfjgoK; (potirele) eî? xo nexuSouv'ai x<I) Xaoj“.

Page 76: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 76/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 8 1

§ 21.

Liturgia sfântului Marcu.

f ceastăstrăveche liturgie alex andrinăM, este întitulatăin Co

dicii liturgici: «Dumnezeeasca liturgie a sfântului apostolşi evangelist Marcu, discipulul sfanţului P etr u» 2). Ea

se împarte ca şi celelalte liturgii orientale în douăpărţi : în li-turgia catehumenilor şi în aceea a credincioşilor ')•

a) Liturgia  catehumenilor  începea a s ie i: Preotul ( 6 Ieqeus):«pace tuturor». Poporul (o Xaog): «şi Dihului tău». Diaconul(o 6 idx ovoc): «rugaţi vă» (jtpo<jeu£aa0E). Poporul : «Doamne milueşte». Preotul rostea aceastăr ug ăciune: «îţi mulţumim ţieDoamne (etixaQiarou ev aoi... xupte)... în vecii vecilor». Poporul :«amin». Preotul: «pace tuturor». Poporul: «şi Duhului tău».Diaconul: «rugaţi văpentr u împăratul» (lurep tou | iaade(o;). Po-por ul: «Doamne milueşte» de 3 o r i4). Dar şi preotul se roagăpentru împărat zicând’: «Stăpâne Doamne... păzeşte 1... în veciivecilor». Poporul: «amin». Preotul: «pace tuturor». Poporul:«şi Duhului tău». Diaconul: «rugaţi văpentru papa (Ilium, adicăarhiepiscopul Alex andriei) şi episcopul» (ejuctxojcou 5). Poporul :«Doamne milueşte» de 3 ori. Preotul apoi se roagăpentru ie-rarhul său zicând : «Stăpâne Doamne Dumnezeule a tot puter-nice... păzeşte pe prea s finţitul şi arhiereul nostru Papa (N) şipe prea cinstitul episcopul nostru (N) în vecii vecilor». Po-porul : «amin». Preotul: «pace tuturor». Popor ul: «şi Duhuluitău» . Diaconul: «săstaţi la rug ăciune» (fjti rcpoaEi>xi]v otcxOiitf).

1) Ciril patriar hul Alex andriei, încetând din viaţăla anul 444, urmăpescaunul său Dioscur , un om rău şi plin de deşertăciuni. El fu conducător ulsinodului lotresc, ţinut în Efes la anul 449 şi propoveduitorul monofizitismului.Dioscur muri în exil în G ang ra Paflagoniei în anul 454 din cauza eresului său.

Monofizitismul introdus cu sila printre mulţi creştini din Eg ipt, ortodocşiide aci se des părţirăde eretici, şi furănumiţi „Melchiţi" de la cuvântul ebraic

(rege), adicăcei de partida reg elui; iar ereticii f urănumiţi „copţi" sau şi

„monofiziţi".Liturg ia sf ântului Marcu era mai înainte în întrebuinţare liturgică, întretoţi creştinii eg ipteni; iar de la desbinarea dintre ortodocşi şi ereticii monofiziţi,aceastăliturgie se într ebuinţa numai de Melchiţi pânăîn secolul al XII lea, cândfu înlocuită şi aci de litur g iile constantinopolitane. Conf. p. 43, n. 1 şi 151, n.2, Tez. Lit., I'om. I.

2) Acesta este titlul grecesc în Codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 137, alliturgiei sfântului Marcu : ,/H Geia taixouQYÎa tox3 dyîov 'ĂKoax okov  x ai evay  ve^ioroi) Mapx oS, jkxBtixou xoî> dyiou Ilex Qov". In acest Codice, textul grecesc al li-turgiei sfântului Marcu, se cuprinde în 17 file 8°, adicăde la pagina 137170. El se

 împarte în X X III capitole însemnate cu numere latine. Vezi p. 33, Tez. Lit., T. I.3) Despre autenticitatea acestei Liturgii, a se vedea pag. 33, T om. I,

Tez. Liturg.4) Daniel, Codex, T om. IV, p. 138, n. II.5) In acest loc, nu este vorba de papa (jiduta, ăppa) al Romei cum voesc

Romano catolicii săînţeleagă, ci de însuşi arhiepiscopul Alex andriei, care se nu-mea şi el „papa" adică„părinte". Acest din ur măînţeles, îl afirmăşi Eusebiu

Dr. Badea Cir«ftiam *.—Tezaurul Liturgic.

Page 77: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 77/419

8 2 DR. BA DEA CIREŞEANU

Popo rul: «Doamne milueşte» de 3 ori. Preoţii apoi zicea aceastărugăciune a tămâer ei or ig inalăîn felul ei: «Stăpâne DoamneDumnezeul nostru... iartăpăcatele episcopibr , diaconilor , ceteţilor , psalţilor şi laicilor... si ne mântueste le afuris enie (apă?),

de blestem, de anatemă (avaO iato;), de lqjătur ă, de ex comu-nicare» ş. a .1).Diaconul: «drepţi» (5p6ol). Si se cânta de popor «Unule

născut», făcându se intrarea cu ev angelia î i altar şi zicându sede Diacon: «L a rugăciune». Preotul : «pace tuturor ». Poporul:«Şi Duhului tău». Preotul apoi zicea rugăciunea tr is ag iului:«Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase... în vecii vecilor». P opo r ul:«amin. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sf irte fără de moarte,milueşte ne pe no i» 2). Preotul: «pace tuturor». Popo r ul: «şi Du-hului tău». P r eotul : «săluăm aminte». Şi se ceteşte apostolul,

prochimenul şi «aliluia». Preotul: «Domnul săvăf>inecuvintezeşi săvăajute». Diac onul: «Doamne binecuvintează». Preotul:«Domnul săv ăbinecuvinteze şi să vă ajute a asculta sfântaevangelie». Diaconul : «staţi săascultăm sfânta evangelie» (ataBriTE«xovaa(.i£v t op uyiov Bua cXiov). Preotul: «pace tuturor ». Poporul:«şi Duhului tău» 8).

Diaconul ceteşte evang elia. După aceea preotul rosteşteo foarte f rumoasărugăciune: «Cercetează Doamne pe cei bol-navi... tr imite ploi bune ., ridicăapele r âurilor la măsura lorcuvenită ( t u . ' t o t d j . t ia v 5 a i a d v d y a y e t j t l x o ( . i t t o o v 4) . . .  înmulţeşte

roadele pământului... păzeşte oraşul acesta pentru martirul şievangelistul Marcu», etc. Lectorii cetesc versul oxiyoq, troparul),

Renaudot ( f  1720) în opera sa „Collectio liturg iar uni or ientalium", T om. I, p.334. Asemenea şi Danie l în „Codex ", T om. IV, p. 139 zice astfel: „Non agiţurde Romano pontefice, sed de patriarcha A lex andrino, cui Papae nomen indutum est". V e z i ş i pag. 432, n. 12, Tez. Lit., Tom. II.

1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 141, n. IV.2) Renaldotius (Renaudot), în „Collectio liturgiarum" Tom. I, p. 33 5: „1 loc

loco, non assignatur in aliis Liturgiis. Quod vero leg itur liic, ut apud orthodoxos cani solebat absque (fără) additione illor um verbor um qui crucifixus es pro nobis, quam Petrus Gnapheus indiudt, orthodoxae doctrinae signum est si

mulque antiquitatis. Iacobitae quippe Aegyptii non minus quam Syri ilia verbasubiugunt". Conf. p. 550, Tez. Lit., T. II.3) Daniel, Codex, T om. IV , p. 145, n. V III.4) Aci exegeţii liturg işti, văd o aluziune la revărsarea binecuv ântată a

Nilului. Conf. Dr. Teodor T arnavschi, Despre cele mai însemnate liturg ii, pag.207 nota 1 subliniară. Asem. Renaldotius, „Collectio" <op. c. T om. I, p. 33 6:Est oratio pro aquis fluminis, Nili scilicet... dvayaye eî? t o f ie t ^ o v . Daniel,Codex, Tom. IV, p. 145, n. V III.

Când eram în Egipt în vara anului 1904, am aflat căşi astăzi în finelelui Octomvrie, în fie care an, apa Nilului fiind ridicattăla înălţimea îndes tulătoare, se face mai sus de Cair o o strălucităserbare rel igioasănumită„K ha lig ".Poporul indig en, av ând în frunte pe K ediv , miniştr ii, jpreoţi arabi, greci şi lat ini,mulţumeşte Cerului pentru aceastăbogăţie de apă, sing ura care hrăneşte totEgiptul.

Şi vechii Eg ipteni sărbătoreau revărsarea N ilului; dar bucuria lor setermina cu aruncarea în valuri a unei fecioare, drept jjertfăadusămarelui fluv iuca recunoştinţa pentru bogăţia isvorîtădin revărsare. (.A utorul).

Page 78: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 78/419

t e z a u r u l   l i t u r g  :c , t . III. 8 3

iur Diaconul zice «cele trei» (toc? tpăţ). De oare ce textul Liturgiei nu ne spune ce erau «cele trei», înv ăţaţii Nealius (en-glezul Neale, ceteşte Nil) şi Renaldotius (francezul Kenaudot),au înţeles, lie care în deosebi. Numai Ioannes a s.  Andreas, a

 înţeles mai bine, căaci adicăeste vDrba de trei ectenii ce segăsesc în liturg ia copticăzisă«a sfântului V asilie», dar purcesădin aceea a sfântului Marcux).

Pr eotul se roagăa po i: «Stăpâne Doamne... pe prea sfin-ţitul Papa al nostr u (N) şi pe prea cinstitul nostr u episcop (N)păzeşte i întru mulţi ani» /Popo r ul: «amin», Preotul: «pace tu-tur or». Poporul: «şi Duhului tău». Diaconul: «V edeţi ca niminedin cei chemaţi» (sărămână aci). Şi se termină liturgia cate-humenilor 2).

b) Liturgia   cr edincioşilor . Cântăreţii cântau Heruv icul :

«Cari pre heruvimi cu taină». Preotul pune tămâe pentru in-trar ea cea mare, şi se roagă pentru curăţirea inimei zicând:«Doamne Dumnezeul nostru primeşte aceastătămâe». Apoi seaduc sfintele în altar rugându se pr eotul: «Sfinte, înălţate, în-fr icoşate». Dia conul: «sărutaţi- văunul cu altul» (dajtdaâoBe d/.

 ÂrjÂ.ov;). Pr eotul ceteşte rugăciunea sărutărei zicând: «S tăpâneDoamne... tr imite har ul sfântului Spirit... să ne sărutăm unulcu altul cu sărutare sfântă, iar nu in făţărnicie» 3).

După acestea preotul pune tămâe rugându se: «T ămâe ise aduce numelui tău». Apoi binecuvintează discurile (tovg

(Haxov?) şi potirele (xai rd jtoTi'iQia4), şi zice cu voce ridicatăsimbolul cr edinţei: «Cred întru unul Dumnezeu» B). Dia conul:«staţi la rugăciune». Dupărugăciunea «punerei înainte», preo-tul zic ea: «Domnul săfie cu toţi» ( 6 KYuuog [i£T<i jtavrcov6). Po-porul : «şi cu Duhul tău». Pr eotul: «sus săavem inimile». Popo-rul : «avem către Domnul» . Pr eotul: «sămulţumim Domnului» .P opo r ul : «Cu vrednicie şi cu dreptate». Pr eotul începe anafora (avoupogd7), cu rug ăciunile: «Drept aceea, cu vrednicie şi cu

1) A cele trei ectenii erau: a catapetesmei, pentru pace şi pentru patriar h

Co nf. Daniel, Codex. T om. IV , p. 146, nota subliniar ă.2) Daniel, Codex , T om. IV , p. 148, n. IX . în liturg iile coptice nu se în-lăturau din Bisericăcatehumenii şi penitenţii.

3) Dr. Teodor T arnavschi, Despre cele mai însemnate liturg ii, p. 209 :■■Rugăciunea sărutărei păcei se aflănumai în liturgiile familie i Alex andrine, şi

 în cele iacobite; iar în celelalte liturgii orientale nu se găseşte". Sărutarea sfântăse re comandăşi prin canonul 19 al s inodului din Laodicea.

4) Şi în Liturg ia sfântului Marcu ca şi în aceea a sfântului Iacov (n. X L III), se întrebuinţau mai multe discur i şi potir e.

5) Renaldot ius în „Collectio" T om. I, p. 398, crede că simbolul cre-dinţei în liturgia copticăa s fântului Vasilie şi copticăa sf. Ciril , se cetea înaintede sărutarea păcei.

6) Daniel, Codex , T om. IV, p. 150, n. X III. Numai în liturg iile : a sfântuluiMarcu, în cea copticăa sf. V asilie, şi în cea copticăa sf. Ciril, se af lă aceastăbinecuvântare ; iar în toate celelalte liturg ii orientale, este deplina binecuvân-tare a apostolului Pavel din epist. II Cor. 13, 13: „Da nii Do mnului nostruIisus Hristos".

7) Aci cuv ântul uvarpoQa are înţelesul de „jertfă" adică înccperea adu

Page 79: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 79/419

8 4 DR. BADEA CIRJEŞEANU

dreptate» ; «Şi ne rug ăm şi te chemăm» «)• Apoi Diaconul ce-teşte dipticele celor repausaţi, iar preotul se roag ? : «T oate sufle-tele acestea odihneşte le... pe prea sfinţitul şi prei fericitul Papa(jrcwiav N)... şi pe prea cinstitul nostr u episcop emoxojrov N)..,

păzeşte i» 2).Diaconul: «sculaţi văcei ce şedeţi» (ot xuGr'ixevoi uvuair]Te).Pr eotul zice rug ăciunea: «Răscumpără i (Doamne) pre cei cesunt în lanţuri". Diaconul: «La răsărit» (îndreptaţi vă) — el?dvatoXrjv3). Preotul se r oagă: «T u eşti peste ţoalăîncepător ia».Poporul: «sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot». Pr eotul făcândsemnul crucei asupra sfintelor daruri zice : ccGu adevărat plin estecerul şi pământul de mărirea ta». Pr eotul: «L iaţi mâncaţi».Dia conul: «întindeţi» (exteivare adică t u ; xe Qas) P r e otul: «căci

Domnul Doctor BA DE A CIRE ŞEA NU A utorul T ezaurului Li turgic,soseşte cu v apo rul in por tul or aşului lafa lAs ia;, Mer curi 10 A ugus t an ul 1904 ,

pe ntr u cer cetări liturg ice.

acesta este corpul meu carele se frânge pentr u voi şi se dăspre ertarea păcatelor ». Poporul : «amin». P r e otul : «Beţi dintruacesta toţi». Diaconul: «iarăşi întinde ţi». Preotul: «căci acestaeste sângele meu al legei celei nouă...’ spre ertarea păcatelor».

cerei de jertfă, cum observ ăaceasta şi Renaldotius în „Collectio" T om. I, p.204 : „dvacpoQa proprie appellatur... tune dvatpogd TtQoofpeeexou'1. Conf. Daniel,Codex, Tom. IV, p. 152, n. XIII.

1) In această rugăciune se repetesc iarăşi cuvintele <de la No. 8 aleacestei liturgii, ca săse ridice apele la măsura lor propr ie (n otaţia v 8axa...erei xo îSiov fiexQov). Conf. nota 4 subliniarăde la pag 82, Tez. Liturg. T. III.

2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 156.3) Daniel, Codex , T om. IV , p. 157. Aci se îndemnează credincioşii aşi

 îndrepta feţele spre răsărit simbolul luminei spir ituale.

Page 80: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 80/419

T EZAURUL LIT URGIC. T. III. 8 5

Poporul: « a nin» 1). Preotul se roagă: «Aceasta săo faceţi întruamintirea mei» . Urmeazădupăaceea rugăciunea prefacere! cufinitul e i : «Şi' peste noi şi peste pâinele acestea şi potireleacestea (ta jonf eia Taina) — tr imite — pre sfântul tău Spiritca săle sfinţeascăşi săle îndeplinească(teXeitoar))... şi săfacă

pâinea aceasti corpul». Poporul : «amin». Preotul: «iar potirulsângele legei celei nouă»... Si se roagămai departe terminândcu cuv intele: «Şi ne învr edniceşte pe noi Stăpâne». Popo r ul :«T atăl nos tr u» 8). Preotul se roagăin taină, apoi cu voce tare:«Că a ta este împărăţia». Preotul: «pace tuturor ». Dia conul:«Capetele voastre lui Iisus săle plecaţi». P opo rul: «Ţie Doamne».Dupămici r ugăciuni preotul zic e: «Sf intele sf inţilor». Poporul:«Unul sfânt Tatăl, unul sfânt Fiul, unul sfânt Spiritul sfânt» 3).

 A poi dupămai multe lucrări litur gice făcute în sfântulaltar , se împărtăşeşte pr eotul; iar când cuminecă clerul zice :

«sfântul corp»; apoi la potir : «cinstitul sânge al Domnului». Sefineşte în urmăşi cuminecar ea poporului. Din acestea vedemcăîmpărtăşirea se făcea sub ambele chipuri, şi cu fie care îndeosebi ca*şi la liturgia din Constituţiuni şi a* sfântului Iacov.

Rostindu se r ugăciunile orînduite în f ormular, se trimeteapopor ul cu cuvintele zise de Dia con: «eşiţi în pace». P opo r ul:«în numele Domnului». Preotul: «Binecuvântat săfie Dumnezeu...

 în vecii v ecilor»4).

§ 22.

Cele trei formulare liturgice ale Bisericei ortodoxe, autoritare din secolul al IV-lea şi până astăzi.

acrif iciul euharistie, de la aşezarea lui de către MântuitorulHristos şi pânăastăzi, atât" dupăcuprinsul său cât şi dupăa sa formă, a rămas totdeauna unul şi acelaşi. Ierarhii

biser iceşti însă, au av ut grija ca acest sacriliciu săfie sărbătorit ori de câte ori se plineşte el, cu o împletir e de cântări şi

rug ăciuni prea frumoase. Cu chipul acesta şi credincioşii eauparte cu mai mare dragoste la plinirea sfântului sacrificiu.Ceremoniile liturgice stabilite pentru acest scop, se înf ăţi-

şar ăîn felur i deosebite, după popoare şi timpur i, şi pr imir ăatât la răsărit cât şi la apus forme măreţe. Cele răsăritene se

1) Daniel, Codex, Tom. IV , p. 161, n. X V I.2) Daniel, Codex , T om. IV, pag. 163, n. X V II I: 'O ?.ao?. IlaT ep r| | iâ>v 

6 ev rol? ovQavoî?.3) Daniel, Codex , T om. IV, pag. 167, n. X X : 'O /.ao?. E l? IIan]Q avu»?

el? Y16? dyio?, ev Ilvruixa ayiov.

4) Daniel, Codex , T om. IV, pag. 169, n. X X II I: 'O ftuxxovo?. IIoQeveoOe,i'v   eLqi'iviv 'O  Xa&<?. ’Ev ov oj iati K v q i o v .

Page 81: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 81/419

8 6 DR. BADEA CIRE ŞEiNC

deosebirăde cele apusene, prin frumusetea, conţinutul lor clasicşi stabilitatea pentru toate timpurile. I)e la simplicitatea lorapostolică, ceremoniile acestea, ajunserăîn secolul al IV lea lastarea înflorităIu care le găsim şi astfei. înflorirea aceasta, afost aşternutătot pe temeiur i apostolice şi cerinţele lirei.

Sfântul Iacov fratele Domnului şi primul episcop al Ier u-sal imului, dupăcum am mai arătat aceasta, a lăsat prin viugraiu urmaşilor săi, urzeala liturg iei cir e poartănumele său.Ea a fost mai târziu aşternutăîn scris, şi înflor ităcu o mar ebogăţie de rug ăciuni, aşa dupăcum aia văzut mai nainte, înscurt* cuprinsul ei. (Vezi p. 77, T. III, Tez. Lit.).

1. Dar sf ântul V asilie cel Mare (ţ379) pentru a face caliturgia săfie ascultatăde toţi creştinii până la sfârşitul ei,prescurtă liturgia s fântului Iacov, şi întocmi din aceasta pe asa, în felul neschimbat, cum găsim şi astăzi liturgia sfântului

 Vasilie. în Biserica noastră ortodoxă. Proclu patriarhul Constantinopolului ( f 447), ne mărturiseşte in cartea sa «Heţn ji«Qafiooeog xt']; Geta? XeiTOVQyiag» că«Marele Vasilie v ăzând mo-liciunea şi înclinarea oamenilor spre de sfătări, in ur ma căror a se sătur au de lungimea liturg iei (sfântului Iacov), a scurtat o,nu pentru că a crezut o prea mare ori prea lung ă, ci spre a 

 înlătur a lenevirea împr eunărug ătorilor şi a as cultătorilor , din cauza timpului îndelungat». Despre aceastăprescurtare, maivorbeşte în acelaşi chip şi Amfilohie epi copul Iconiei, în bio-grafia* sfântului Vasilie. (fconf. Tez. Lit., p. 40, T. I).

Pentru aceea, din secolul al VI lea ori al V lII lea încoace,liturg ia sfântului Iacov începu aşi pierde din autoritatea ei, înlocuindu se cu liturg iile «constantinopolitane», şi rămânând ca easăse săvârşeascănumai odatăpe an şi anume la 23 Octomvrie.

 în patriarhia din Ierusalim, întru amintirea sfântului autor alei. Avem aşa dar în prima linie ca f ormular de l iturg ie al Bise-ricei ortodoxe, pe acela al sfântului Vasilie cel Mare, care sesăvârseşte numai de 40 ori pe an în întreaga B iser ică*).

 A l doilea formular liturgic al Bisericei noastre, este cel întocmit de sfântul loan Hrisostom arhiepiscopul Constantinopolului ( f 407). Afară de cele 10 zile anuale ale liturg iei sfân-

tului Vasilie, şi afară de zilele hotărîte pentru liturgia celormai înainte sfinţite, liturgia sfântului Hrisostom se săvârşeşte întot cursul anului, aproape cu aceeaşi rinduială ca şi aceea a.sfântului Vasilie, deosebindu se însăde aceasta, prin unele cân-tări şi rugăciuni.

Proclu patriarhul Constantinopoluhii în cartea sa cdle lnapaSoGEto? Geia? Xeitovpyux?», se rosteşte astfel despre aceastăliturgie : « P uţin dupăaceea (adicădupăîntocmirea liturgiei sfân-tului Vasilie), părinte le nostru lo an cel cu G ur a de aur , în-grijit de mântuirea oilor, cum se cuv ine unui păstor , v ăzând 

uşurinţa firei omeneşti, s’a hotărit a scoate din r ădăcini toată1) A se vedea pag. 39, nota 5 şi 6 subliniairăTe/. Lit., Tom. I.

Page 82: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 82/419

meşteşugirea satanică. Pentru aceea a şi tăiat multe şi a r ân-duit a se face sfântul serviciu mai scurt, ca nu cumva oamenii, cari iubesc mai pre sus de toate oare care ne infr tnare şi mo-liciune, inşelându se pr in temeiuri amăgitoare ale v răjma şului, să se depărteze peste puţin de la aceastăapostolicăşi dumne  

zeeascăîntocmire, cum au făcut o mulţi de multe ori şi in mai multe locur i, şi o fac pânăîn ziua de as tăzi».Din cuvintele acestea ale lui Proclu înţelegem, căsfântul

loan Hrisostom a prescurtat liturg ia Marelui Vasilie şi aşa a întocmit pe a sa proprie. Pentru aceea este asemănare într eaceste douăliturgii şi aceea a sfântului Iacov, unde af lăm isvorul lor. De altfel Biserica ortodoxă nici odatănu a înlăturat aşezămintele vechi apostolice, ci le a păstrat cu sfinţenie,şi cu atât mai vârtos a păstrat aşezămintele liturgice. De aceeaşi sfinţii părinţi Vasilie cel Mare şi loan Hrisostom, nu au înlă

turat liturgia sfântului Iacov. ci aii potrivit o cerinţelor pioaseale secolului al IV lea, scurtând unele dintr’însa şi adăogindaltele, iarăşi în spir itul vechiu liturg ic. Cu toate acestea şi litur -giile cum sunt făcute de aceşti doui sfinţi autor i Vasilie şi loan,au părţile şi întocmir ile lor orig inale, şi întrunesc pr in urmareautenticitatea cuv enită1).

3. Al treilea şi cel din urmă formular liturg ic al Bisericeirăsăritene ortodoxă, este acela al Liturgiei darurilor celor mai înainte sf inţite. Simeon al T es alonicului, ridică orig ina acesteiliturg ii pânăîn timpul apostolilor 2). Tot ce ştim cu sig uranţă

In aceastăpriv inţă, este faptul căera o datinăveche liturg ică,ca în postul cel mare săse aducăjertfa cea prea sfântănumaide douăori pe s ăptămână şi adică Sâmbăta şi Dumineca. îns ăerau creştini cari cereau împărtăşirea cu sfânta euhar istie şi înalte zile ale săptămânei. Pentru a se împlini aceste cereri, obişnuiau creştinii la început a se împărtăşi Mercurea şi V inereacu tainele cari se s finţeau mai înainte. De aceea liturgia la carese făcea împărtăşirea în felul acesta, se chema aa celor mai  îna inte sfinţite».

Sinodul din Laodicea ţinut între anii 360 şi 375, în ur maacestei datine hotărî prin canonul său 49 că «nu se cuvine in palruzecime a preaduce pâine de cât numa i S âmbăta şi Du-mineca»3). Iar pr in canonul 51 acelaşi sinod hotărî că « nu se cade în pa tr u zecime a s ăvârşi sărbătorile naşte rilor muceni-cilor ; ci pomenir ile mucenicilor a se face Sâmbetele şi Dumi  nicele» 4). Motiv ul acestor hotărîri a fost, căzilele de post suntzile de amintir e a patimilor şi a morţei Domnului, sunt zile decăinţăîn care nu se face ser viciul dumnezeesc public ; însăSâm-băta şi Duminica el este îng ăduit şi chiar de mare trebuinţă,

1) A se vedea pag. 41 43 , T ez. Liturg., T . I.2) Simeon al Tesalonicului, op. cit., întrebarea 55 p. 327.3) Vezi Pidalio nul t ipărit în mănăstirea Neamţul 1844, pag . 297.4) Vezi Pidalionul, pag. 298.

Page 83: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 83/419

8 8 DR. RADEA CIREŞEA NU

căci în aceste zile se sărbătoreşte amintirea creaţiuiei lumei şi învierea Domnului.

L iturgia «celor mai înainte sfinţite» se aşte rni în scris şirândue ală de către Grlgorie cel Mare episcopul Rcmei, pe tim-pul când el era apocrisiar în Cons tantinople (an 578—582).

Mai târziu, sinodul al VI lea ecumenic (an. 092), hotărî pr incanonul 52 ca «intru toate zilele ajunârei sfintei pănsimi, afarăde Sâmbătăşi Dumineca şi de s fânta zi a B une i Vestiri, săse facă sfinţita liturg ie a celor mai îna inte sf inţite» ‘)

 Acestea sunt cele trei formulare de liturg ii, stabilite în Bi-serica noastră, cu începere din secolul al IV lea încoace, aşadupăcum am arătat. Ele au fost păstrate de Biserbă neştirbitşi cu sfinţenie, în chipul cum le au compus sfinţii cutori ai lor,şi tot aşa "se vor păstra în toate timpurile.

acr ificiile religioase sunt vechi în lume ca şi omul. Acesta asimţit nevoe totdeauna, de a aduce sacrificii zeităţilor,pentru a împăca mânia lor, şi de a le dobândi ajutor ula).

Sub cele mai vechi ruine ale templelor păgâne, s'au găsit altarepentru jertfe. Cu cât însăomul a fost mai depărtat de adev ărata

credinţăîn Dumnezeu, cu atât sacrificiile au fost şi sunt maisângeroase. Este destul săne aducem aminte de jertfele de copii,arşi de vii în statua de fier a zeului Moloch, şi inima noas trăsestrânge de durere şi de spaimă. Pare căauzim vaetele maicilor,de la ale căror sânuri se smulgeau nevinov aţii prunci, pentr u a fiar uncaţi în g hiarele zeului fioros3). în acelaşi chip ne mâhnesc

 jer tfele aduse zeilor de sabeiştii vechi, de zooteişti, antropoteişti,şamanişti şi fetişişti. Dar şi "sălbatecii antropofagi de astdzi, lo-cuitori în unele părţi din Africa, A mer ica, A ustralia şi insuleleoceanice, încănu se dau la o parte de la sacrificiile sângeroase

aduse zeităţilor lor . Ei frig de vii pe oamenii prizonieri şi chiarpe semenii lor, şi apoi îi mănâncă cu totul, în danţuri, urletesălbatice şi bucur ie mare. Sălbatecii aceştia însămănâncăşi devii pe cei ce le cad în mână, alegându şi lie care câte o partemai plăcutăa cor pului victimei *).

1) Vezi Pidalionul, pag. 180. Conf. Tez. Lit. T. I, p. 43.2)  Oswald, CDic bogmatifcfjc Seljre toon bcit IjcU, © a f m m c . n t c n , 1 33 b. 3

«uft. 1870.3) Vezi pag. 19, nota 1 subliniară, Tom. III, Tez. Liturg.4) Cuv ântul „carne" se pronunţă„n i a m a " în toatăpopulîaţiunea neagră

din Afr ica. Cel mai cunoscut tr ib african, vestit în lăcomia iui d«e a mânca oa-meni, este aşezat în ţinutur ile Sudanului din A frica. T ribul se niumeşte NiamNiam, adică„car nivor ".

§ S3.

Sacrificiul euharistie şi numirile lui

Page 84: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 84/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 8 9

Mai omenoase sacrificii găsim la vechii Iudei, cari aduceaupe altare, animale şi pasări înjunghiate, fructe si felurite roadeale pământului, pentru a se consuma de flăcări întru mărir ealui Iehova *). Dar nici aceste jertfe din urmă, nu au fost înstare săşteargăvina păcatului de la neamul omenesc, «cănu 

poate sângele taur ilor şi al ţapilor sâ erte păcatele>, zice apo-stolul Pavel2). Jertfele acestea erau numai chipul jertfei, ce erasăv inăprin răscumpărar ea făcutăde Iisus Hristos. Aceea ce nuputeau săfacăjertfele rele înainte de Hristos, se făcu prin jertfaadusăde Unul născut Fiul lui Dumnezeu.

a) Jertfa aceasta constă întru aceea căel Fiul lui Dum-nezeu, s’a umilit pe sine chipul sclav ului luând şi întru ase-mănarea omeneascăfăcându se. Fiul lui Dumnezeu s’a umilitpe sine «ascultător făcându se până la moarte, iar ămoartea  de cruce» a). Prin aceasta el cel curat şi nev inovat, a satisfacut

pentru noi, nu pr in sânge de ţapi şi de viţei, ci pr in însuşisângele său 4). Iisus Hristos din nefinita ascultare către Părin-tele ceresc, şi din dragostea către neamul omenesc, s’a dat pesine morţei pe cruce. Aceasta este jertf a cea adevărată adusăpentru noi.

Iar pentru ca toţi oamenii pânăIa finele timpului, săsefacăpărtaşi de această jertfă, a trebuit ca ea să se aducăne-contenit şi săse urmeze infinit. A ceastă jertfă curatăeste în-săşi sfânta Liturgie aşezatăde Iisus la Cina cea de taină, cuporunca lui ca «aceasta sâ faceţi intru pomenirea me a» 6).

 Această poruncăo împlinir ăapostolii, precum şi urmaşii acestoraepiscopii şi preoţii °). Astfel se plineşte jertfa aceasta în Biserica ortodox ă, sub

numirea de sfânta liturg ie, din timpul apostolilor şi pânăînziua de astăzi. S fânta liturgie este aşa dar, jer tfa necurmatăaT estamentului Nou, în care Iisus Hristos sub forma pâinei şia v inului, în chip fărăde sânge, prin mâinile preotului se jert-feşte Părintelui său ceresc, astfel precum oare când el s’a jertfitpe cruce.

T oţi Neg rii din A fr ica coboarădintr 'o singură rasă despărţităîn famil iişi triburi. Cel mai cunoscut tr ib este acela al Şua he li lor , întins în Zanzibar şipânăîn inter iorul A fr icei. Toate triburile au multe cuvinte comune ; iar limbaŞuahelilor, dăcheea tuturor limbilor vorbite de Negrii din continentul african.

Caracterul şi firea Neg rilor s'au schimbat în rău după greutatea tr aiuluicuci omul îmbuiba t de bun ătăţi in t r a iu l său, este ma i blând, m a i b u n ; ia r  cel lipsit de ale v ieţei,s au care munceşte din (jreu, este r ău, cr ud. (Autorul).

1) Iatăce cetim în Lev itic cap. 1 v. 1 : pj r iJ pHS .T jlp î"r1.T^ jŞ“lp

: [kst .t j o 5! "p r r2) Evr. 10, 1 5 .3) Filip. 2, 7 9 .

4) Evr. 9, 12.e;\ I u r a 92  10ti) Eapt. Apost.’ 2, 42 ; 20, 7; Evr. 13, 10.

Page 85: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 85/419

9 0 DR. BADEA CIREŞEANU

S fânta litur g ie după fiinţa sa este aceeaşi j«rtfă pe car eHristos a adus o pe cruce, pentru căîntr u aceasti el se jertfeşteP ăr int e lui său ceresc, spre ertarea păcatelor lumei. N um a i modul

 jertfir ei este deosebit : pe cr uce se jertf i el în moir te dureroasăşi s âng er oasă; iar la sfânta liturg ie , el se jertfeşte îu chip fără

de sânge. A colo se jertfi Ilris tos numa i odată şi înt r 'un lo c ;aici de multe or i şi în multe locuri.b) Sfântul sacrificiu liturgic a purtat diferite numiri din

timpul apostolilor şi până as tăzi. Dint r e acestea îns emnăm pecele mai într ebuinţate . în timpul apostolilor s fântul sa cr ificiuse chema «pâinea» («qto? ) , sau «frângerea pâine» ( x ^u c n ? tov «Qtov), «trupul Domnului» (a<7>u« ori oaQţ   tov Kvihov), «sângelelui Hristos» (alfia tov Xquttov *). în Biserica veche s fântul sacr i-ficiu se mai chema «euharistia»  (evxagiarta) adică<mulţumirea» pentru căpr in acest sacrif iciu se aduce o de pl iiă mulţumir elui Dumne ze u 2). în primele secole se într ebuinţa deopotr iv ăcu

«euharistia» , şi num irea «binecuvântarea» (evXona), fiind căpr in jert fa euliar istică, necontenit se aduc binecuv ântări P ute r-nic ului Cr ea to r 3). Mai târziu se însemnau cu această numir eşi da r ur ile alese pe ntru sfânta jertf ă, pr ecum şi pâine a sfinţită,pe car e episcopii o tr imeteau unul altuia în semn de frăţie,sau car e după sfânta l iturg ie se împărţea într e cei ce nu secuminecau.

Numirea cea mai r ăs pândită în toate tim puril e în cărţi şi în viaţa relig ioas ă este «cuminecătura» (x oiv ama 4), adică legătura omului cu Hr is tos şi cu ce ilalţi cr eştini. A semenea se mai

chema sfânta jertfă«cina Domnului» (Seîjtvov tov Kvpi'ov), «cina domnească» ( S e î jt v o v x v q u x x o v 5), «masa misterioasă» ( u v < m x r j t oc t

.te'Cac), « mister» ( | i i) o t i] 0 i o v ) , « dumnezeeştile mistere» (0 e i u u v o

tVjoia), «sfintele mistere» (ay ia | ivcmj(na 7). într ebuinţate erau şi aceste n u m ir i : «pâinea lui Dum-

nezeu» (ăgxoc, t o u 0 e o u ) , «pâinea Domnului» ( « q t o ? t o u K i 'q i o v ) ,

«pâinea cea cerească» (ugrog  ejrovQavio? 8 ) , « proaducere» (jtQo?tpogd9), « je rtf a» ( O u a î a 1") , ş. a. Drept căaceste num ir i se daude păr inţii bis ericeşti şi sfintei mese din alt ar "), dar ele se dau

 în chipul acesta obiectului (sfintei mese), în loc de ceea ce se

1) Fapt. Apost. 2, 42. 20, 7. Luca 24, 35. I Corint. 11, 23. Or ig . Cels.8, 33. Cyril. Catech. 23, 22. Const. Apost. 2, 57.

2) Iustin. Mart. A poi. I c. 65. Clem. Alex. Paed. 22. Cypr. Epist. 75.Const. Apost. 2, 22.

3) Cyrill. Alexandr. in loan 6, 56.4) Fapt. Apost. 2, 42.5) Chrysost. Horn. 27 in I Corint.6) Suicerus, Thesaurus eccles. voce TQâneţu..7) Const. Apost. 8, 1 4 15. Cyrill , Catech, 23, 23. Chrysost. De sacer

dotio 6, 4.8) Orig. in Mat. 11, 14. Cyrill. Catech. 22, 5.9) Constit. Apost, 8, 13.

10) Basil. Epist. 93.11) Vezi T ezaurul Liturgic, T. II, p. 1 36 13 7.

Page 86: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 86/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. 9 4

pune pe obiect (euharistia), făcându se cu aceasta un frumostrop numit «metonimia» *).

Sfântul sacr ificiu dupăfiinţa lui este :4. O  je r tfă de laudă, pentru că printr’însal necontenit

aducem laudălui Dumnezeu.2 . O  jer tfăde mulţumir e , fiind căprin sfântul sacrificiu,mulţumim necontenit lui Dumnezeu pentru toate cele ce nea

dat nouă.O  jer tfă de cerere, căci prin plinir ea sfântului sacrificiu,

facem necontenit cereri pentru nevoile noastre sulleteşti şitrupeşti.

i. O  jer tfă de impăcare, de oare ce noi apropiindu nepr intr ’însul de Dumnezeu cu inimăcurată, cu credinţă şi cudragoste, câştig ăm îndurare şi ertarea păcatelor *].

Sfântul sacrificiu euharistie, este centrul serviciului divin

ortodox. El este actul prin care credincioşii se leagăintre dânşii într 'o inimăşi un cuget. Printr’insul se înfăţişeazăMântuitorulşi Răscumpărătorul lumei in chip real, împreuna cu întreagalucrar e a întrupărei, a patimei şi mor ţei sale. S fiîntul sacrif iciueste hrana ce deşteaptăsimţirile cele slinte, conştiinţa păcatuluiomenesc, precum şi îndemnul către lauda, mulţumirea, cerereaşi împăcarea cu Dumnezeu.

Prin plinirea acestui sacrificiu ne aducem aminte de aceltimp plin de fer icire când Mântuitor ul a petrecut cu oameniipe pământ. Print r’însul vedem în plină activ itate pe reprezen-tanţii celor 42 apostoli, adicăpe episcopii litur g is itor ia), şi pereprezentanţii celor 70 de apostoli adicăpe preoţii ce stau înnaintea sfântului altar 4). Iatăpentru ce plinirea sfântului sacri-ficiu este însoţită de un cerc de ceremonii prea frumoase şisfinte, fiind tot odată obligat lie care creştin, sâ fie faţă laaceste acte.

, r)' ’TI »

1) Bing ham. Orig ines sive antiq. eccles. op. c. Tom. V III, cartea V llI acap. 6 , pag. 225.

2) 1 loan 1, 7.3) Hieronym. Epist. 75 : Episcopi omnes apostolor um successores sunt.4) Conf , Simeon T esalon. Tractat despre dogmele credinţei, Bucureşti

1859, p. 313.

Page 87: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 87/419

0 2 DR. BADEA CIREŞEA NU

 ARTICOLUL III

CONDIŢIUNILE TREBUINCIOASE PENTRUSA- 

 VARSIREA SFINTEI LITURGII.

§ 24.

Vrednicia şi pregătirea ministrului liturgisitor.

acăpentru săvârşirea lucrurilor lumeşti secere o pregătire potriv ită li in tei lor, cu atâtmai vârtos se cere aceasta, dB la ministrul al-tarului pentru plinirea sfiite i liturg ii. Pur -tarea lui ex terioarăşi sulleteascăsăfie într utotul în legăturăcu sfinţenia tainelor ce lesăvârşeşte. Preotul însănu poate servi sfânta

dacănu are o hirotonie canonicăde la un epis-cop canonic, pe seama unei anumite Biserici.

a) De asemenea nu poate servi liturg ie în Bisericăun preotstrein, fărăcarte canonicăde la episcopul de unde a plecat, şifărăînv oirea episcopului întru a cărui eparhie se allă. Pentruaceea şi tâlcuirea canonului 8 al sinodului din A ntiohia aratăcă «singur arhiereului (episcopului) lucra este, a scrie către arhiereii (episcopii) cei in locuri depărtate , şi a da recomandaţii ca sâ se cerceteze mai bine feţele care au a le lua»'). Apoi şicanonul 17 al sinodului al VI lea ecumenic porunceşte ca «meiun ul din toţi cler icii, măcar in ori care treaptăs’ar întâmpla , să nu aibă voe f ăr ăde înscrisă slobozenie (eYY{?«<pou ajtotamxfjs)a epis copului său, a se r ân dui într u altăBiserică» 2).

T aina sf intei liturgii nu poate fi săvârşită de un mir ean,ceteţ, cântăreţ, ipodiacon şi chiar diacon ; iar cine ar indrăsnisăfacăceva ce se cuvine numai preotului, ori episcopului, acelanelegiuit se numeşte şi în grea osândăcade. N um ai preotul şi episcopul au puterea de a liturgisi3).

bj Preotul care se pregăteşte pentr u a face sfânta liturg ie,cade se săse fereascăde ori ce l'ar impedeca săprimeascăcuvrednicie sfânta euharistie. Spre a li vrednic de o aşa înaltăservire şi de împărtăşir ea cu sfintele taine, cuvine se a se înfrâna<1 e la multa mâncare şi băutură în seara ce cade înaintea sf inteiliturgii. Si dacăgustăceva, săo facăaceasta numai înainte demiezul nopţei; u a r de va gusta preotul cât de puţinămâncar e

1) Tâlcuirea canonului 8 antiohian, în Pidal ionul tipărit în MănăstireaNeamţul, anul 1844 pag . 279.

2) Canonul 17 al sinod. VI ecum. în Pidalion op. c. pag. 161.3) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti, 1887, pag. 256).

Page 88: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 88/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. 9 ^

or i băut ur ădupămiezul nopţei, sănu mai îndrăsneas căa servi s fânta liturg ie,pentru căde la miezul nopţei incepecursul zilei»').

 Asemenea şi tr upul săi fie curat de desmierdările trupeşti.

Pentru aceea preoţii şi diaconii cari au femei, au datoria de ase înfrâna de ele câteva zile mai ’nainte de a săvârşi sfânta li-turg ie, precum şi în acea zi a săv ârşir ei; iar cel ce nu se va

 înfrâna şi va servi, în grea osândăcade 2).Dar şi scurgerea seminţei  în vis, este o oprire de la îm-

părtăşirea cu sfânta euhar istie şi de la servirea ţinte i liturg ii,dupăcum glăsueşte canonul 4 al sfântului Dionisie al A lex an-driei. Apoi şi sfântul loan Pustnicul în canonul său 6 zice că«cel ce s’a întina t în somn, cu pat ima scurg erd, o zi sâ se scoatăde la împărtăşire

Inte r io r ul Bis er icei „Naşter ea Do m nu lui " di n Betle sm (Palestina),zidită, de împ ăr atul Iu s ti nian de as upra ce lei di n Peşter a in care s ’a năs cut pr unc ul

Iisus In am ândouăm’am închinat J oi 12 A ugust an ul 1 904. (Autorul).

Cu atât mai vârtos trebue să tie curat şi sufletul celui cese pregăteşte pentru liturgisire. Piedica ce se iveşte înainte;•preotului în aceastăpriv inţă, este în deosebi caterisirea dupădreptate, adică pentru greşeli vădite în contra canoanelor şirânduelelor bisericeşti. De aceea şi canonul k28 apostolic zice ca«dacă vr’un episcop, ori presviter, ori diacon caterisit dupădreptate, pentru v inovăţii ar ătate , ar îndr ăs ni a se a tin gr de liturgia (f uncţiunea) cea oare când încr edinţată lui , acesta săse depărteze de la Biserică». Şi întinăciunile morale sunipiedici opritoare de la liturg ie s. e. curvia, călcarea jurâmân

1) Diminezeeştile L iturg ii, op. c., p. 257. Conf. Can. 48 Cartag.2) Tot acolo pag. 257.

Page 89: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 89/419

9 4 DR. BA DEA CIREŞEA NU

tului, furtişag ul ş. a.; acestea mai sunt pedepsite şi cu cater i-sirea după"orânduirea canonului 25 apostolic

Iar dacăpreotul se aflăintr'un păcat g _eu, sănu îndrăs-neascăa servi sfânta liturgie, pânănu va dobândi ertare înscaunul mărturis irei de la Confesorul său, şi pânăce nu se va

pocăi. Călcând aceste or ânduiri, îndoite păcate va avea *).c) Preotul săse preg ăteascăpentru serviciul sfintei liturg iicu cetirea ori ascultarea pioasăa celor 7 lande dumnezeeşti :ora IX a, vespera (vecernia), după cinarea (oavecerniţaj, mie  zonoptica (polunoşniţa), ortr ina (utrenia) cu ora (ceasul) l a, or a TH a şi a V I a. Asemenea săasculte or. săcetească, ru-g ăciunile spre somn, cele ale dimineţei si rândueala împărtăsirei, ne lăsând nimic dintr’însele. Aceste cetiri sfinte aduclinişte sufletului, umil inţă, pietate şi petrecere cu sufletul întrucele cereşti2). Iar de vâ fi întârziat preotul în lucrări sufleteşti,

trebuincioase mântuirei oamenilor, adicăascultând mărturis ireacelor bolnavi, sau a celor sănătoşi, sau împărtăşind ori bote-zând pe cei bolnavi, şi apropiindu se timpul sfintei liturg ii, silitfiind săşi lase prav ila, nu va g reşi; dar dupăterminarea sfinteiliturg ii, toate săle împlineas că. Rug ăciunile impărtăşir ei ne-greşit săle ceteascămai înainte de liturg ie 3).

dl Dacăpreotul a ocărit pe cineva, şi Pa scârbit sau ne-dreptăţit întru ceva, şi ştie căacela este mânios pe el; sau dacăpreotul este nedreptăţit sau scârbit de cineva, şi este mâniosor i supărat pe acela, sănu îndrăsneascăa face sfânta liturg ie

 în aceastăstare turburată, ci sămeargă după porunca Dom-nului, săse împace cu fratele său, şi aşa săservească4). Iar deva fi cel scârbit departe şi preotul va fi nevoit săservească,măcar gând bun săaibă, adicăcădacă se va întâlni cu dânsul,negreşit se va împăca, şi întru inima sa îi va părea rău deaceasta, şi aşa de nevoe săservească6).

e) Preotul venind săoficieze sfânta liturgie, este dator săo facăaceasta într u prea mărirea sf intei Treimi, şi întru veneraliunea tuturor sfinţilor, cari se veselesc în raiul cel ceresc,şi spre folosul şi ertarea păcatelor tuturor credincioşilor ce sunt

pe pământ şi ale celor ce au adormit în dreapta credinţă.Şi săsăvârşeascăsfânta liturg ie dupărândueala Doinuului

şi obiceiul sfintei Biserici a răsăritului, ca pe o taină ce sf in-ţeşte, şi ca pe o jertfăadusăpentru mântuirea omului. Fie carecuv ânt să fie rostit cu credinţă0).

1) Durnnezeeştile L iturg ii, Bucureşti 1S87, pag. 256.2) Durnnezeeştile Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 25 9 261.3) Durnnezeeştile Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 261.4) xVlat. 5,23: „De ţi vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce

aminte căfratele tău are ceva în contra ta, lasăacolo dar ul tău înaintea alta-

rului, şi dute mai întâiu de te împacăcu fratele tău, şi atunci v ino să'ţi aducidarul tău".5) Durnnezeeştile L iturgii, Bucureşti, 1887, pag . 258.6) Durnnezeeştile L iturgii , Bucureşti, 1887, pag. 259).

Page 90: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 90/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 9 5

f ) La oficierea sfintei liturgii, preotul este dator a li curatcu sufletul şi cu corpul. Dar precum corpul trebue săfie curat,aşa şi veşmintele de pe el, şi mai ales cele liturgice se cadea le avea curate şi întregi *). Veşmintele cele sfinţite, de şi vorfi din materii simple, dar săfie făcute cu cuviinţă, curate şi în

forma clasicăliotărîtăde Biserica ortodoxă.Capul săfie pieptănat, faţa şi gura spălate, unghiile tăiateşi toată curăţenia păzită pentru mărirea lui Dumnezeu. De’şiva spăla preotul gura, dimineaţa înainte de liturgie, săse fereascăsănu îng hităapă. Poporul ce î priveşte pe preot în starea buneicuviinţe şi a cur ăţeniei trupeşti şi sufleteşti, îi sărutămâna cudragoste tiească, şi nu se scârbeşte de dâns ul2).

g) Preotul săsăvârşeascăsf ânta liturgie dupăformulariile  întărite de Biserica ortodoxă, cu toatăpietatea şi relig iositatea,vădindu se aceste simţiminte şi în ex teriorul său, pentru ca să

cheme cu chipul acesta şi pe cei de faţăla o adâncăpietate.Să şi aducăaminte de faptele, înv ăţăturile, patimile şi moarteaDomnului pe cruce pentru mântuirea noastr ă3). în timpul servirei liturgis itorul săfie blând, cucernic, liniştit şi senin în cu-getul său. Săfie cu frică, cu cutremur şi umilităcăutăturăaochilor. Mişcările corpului săse facăcu cuv iinţă, linişte, măsur ăpotriv ităşi cu vioiciune 4).

Preotul liturgisitor este îndatorat a se  împărtăşi cu sfântaeuharis tie ; neîmpărtăşindu se cade sub osânda cateris irei5). Săfie cu mare luare aminte ca sănu pice ceva din corpul şi sân-gele Domnului, căci cu aceasta liturg is itorul păcătueştede moarte,iar întâmplându se aceastănenorocire, săpice adicăsfânta eu-haristie, pe scândură, piatră, pământ gol ori pe inditii, liturg i-sitor ul sălingăcu limba picătura căzută, ori săo şteargăcuburetele, săradăbine locul unde a picat sfânta euharistie, sălspele apoi cu apăcurată, şi dupăaceea răzătura săo ardă, iarapa săo îngroape sub sfânta masă, ori săo arunce într ’o apăcuratăşi curgătoare li).

1) Dacăde la sacrificatorul păgân se cerea săfie curat, cu atât mai vârtosse cere aceasta de la preotul creştin. La Romani se cerea ca cel ce aducea sacri-ficiu săaibă »m âin i curate, haine curata, vase curate, v ictimă cur ată, v in curat* = puras manus, puras vestes, pura vassa, puram hostiam, purum vinum.Conf. Tibullus, Lib. I Eteg. uit. v. 27. V irg il. Eneid. Lib. X II, v. 169. V aron.De rc rustica, Lib. II, etc.

2) Durnnezeeştile Liturg ii , Bucureşti, pag. 262.3) Durnnezeeştile L iturg ii, op. cit., pag. 263 264.4) Greşesc foarte mult şi sub grea păcătuire cad acei liturgis itor i cari ser-

vesc sfânta liturgie mânioşi, iuţi, nepioşi, şi mustrători asprii ai celor mai de jos.T ot aşa sunt v inovaţi şi acei liturgisitor i cari vorbesc sau şi r âd unii cu alţii însfântul altar, ori zornăesc monedele date ca ofrande de pioşi şi le numărăcu sgomot. Mai pre sus de toate acestea se fac vinov aţi şi acei liturgis itorice se ceartă între dânşii în Bisericăşi aduc scandat între credincioşi şi jicniresfântului locaş. Conf. p. 37, n. 3 şi 4, T om. III, T ezaur. L iturg .

5) Durnnezeeştile Liturgii op. c., p. 269.6) Tot acolo p. 270.

Page 91: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 91/419

9 6 DR. BADEA CIREŞEANU

It) Numai o liturgie poate săsăvârşeascăDreotul într ’o zi.Şi numai o liturgie se poate face într ’o zi pe una şi aceeaşimasă, pentru a nu se repeţi unica moarte a Mântuitor uluinostr u ’)•(Vezi şi n. I, p. 144, Tez. Lit., T. II).

ij Iar de se va  aprinde Biserica in timpii când preotul

serveşte s fânta liturgie, ori dacădin v r’o cauzî va cădea Bise-rica în v r’o parte, preotul săea cu sine sfintele taine şi antimisul, săiasădin sfântul locaş, şi în alt loc cuTenit, pe acelaşiantimis, să serveascădumnezeeas ca jertfă, începând din loculde unde a lăsat la eşire *).

§ 25.

Timpul pentru săvârşirea sfintei liturgii.

omnul nostru Iisus Hristos a aşezat sfânta liturg ie seara,la cina cea de taină, înainte de a fi prins în g rădina măs-linilor 3). Dupăînălţar ea Domnului la ceruri, apostolii frân-

geau pâinea pr in case particular e, adicăsăvârşeau sfânta liturg ie«.in toate zilele» (xa0 ’f| | x£Qav4). Aşa făcură şi urmaşii apostolilorplinind adicăsfânta jertfăîn ori ce zi a săptămânei. Şi era firescacest lucru de a se aduce prea mdrire lui Dumnezeu în lie cezi, atât în timpur ile începătoare ale Bisericei, cât şi mai pe urmă.T otdeauna avea nevoe creştinul de ajutorul lui Dumnezeu, şide ai aduce lui nesfârşităîaudă.

4. Cum căs fânta liturg ie se făcea in toate zilele chiar şi în timpul persecuţiilor , despre aceasta ne încredinţeazăT er tu-lian &), Or ig en'), ş. a., cari laudăîndeajuns pietatea creştinilordin Cartagena, A lex andria şi alte părţi ale lumei. Iar la pr ianne aratăanume, căcreştinii din Cartagena, în timpurile tristeale Bisericei, se adunau în casa Domnului cu presviterii lor,pentru ca aceştia zilnic săsărbătoreascăsfânta euharis tie7). Ase-menea şi Eus ebiu al Cesar eei8), A mbrosie al Medio la nului9),loan Hrisostom l"), Ieronim n ), Aug ustin 12), şi alţi părinţi şi s crii-tori, mărturisesc căîn timpul lor, se făcea l itur g ia în Biserică

 în ori care zi, atât în răsărit cât şi în apus.

1) Conf. Tâlcuirea canonului 68 apostolic în Pidalion. A se vedea şi Dumnezeeştile L iturg ii, Bucureşti, 1887, pag. 273.

2) Durnnezeeştile Liturg ii, Bucureşti, 1887, pag. 272.3) Mat. 26, 20 31 . Marc. 14, 17—21. Luca 22, 14. loan 13, 21.4) Fapt. Apost. 2, 46.5) Tertull. De corona militis. c. III.6) Origen. Contra Celsum. lib. VI.7) Ciprian. Epist. 54.8) Euseb. Demonstratio evangelica, I. 10.9) Ambros. Epist. 20.

10) Chrysost. Contra Iudaeos I. 3.11) Ieronym. Epist. 28.12) Augustin. Epist. 98.

Page 92: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 92/419

Page 93: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 93/419

9 8 DR. BADEA CIREŞEANU

nil o r 1). Asemenea şi apostolul Pavel, la frângerea piinei în Troada,adicăla plinirea sfintei liturg ii, a prelungit vorba pânăla miezulnopţei *). Dar Fiul lui Dumnezeu f iind fărăde ţăcat şi îmbrăcat cu puter e dumnezeească, a aşezat liturgia când e l’a bine-voit. Asemenea şi apostolii, învestiţi tiind cu puterea dată lor

de Domnul, au fost totdeauna într ’o cur atăşi sfintă tresvie, şiau putut săvârşi l iturg ia în ori ce orăa zilei. Tot aşa şi creştinii cei vechi, aflându se într ’o necontenităveglere religioasăşi totdeauna vrednici de cele sf inte, au putut fi destoinici pentr uascultarea sfintei liturg ii, în ori ce orăhotărâtă_1 e mai mariibisericeşti.

Nu tot aşa însăa rămas lucr urile şi în tirrpurile ur mătoare, când omul începu a fi cuprins de grijile lumeşti, şi cândpietatea începu a se împuţina. Gerându se cu drept cuv ânt oabsolutătresvie sufleteascăşi trupeascăde la ministr ul liturgisitor, cel puţin în timpul servirei sfintei liturg ii, şi apoi maicerându se de la dânsul curăţenia, pregătirea, seninătatea sufle-tului şi vrednicia pentru aducerea sf intei jertfe, de aceea s’ahotărît de Bisericăca sfânta liturgie săse plineas căin timpul dimineţei3). Este firesc lucru ca omul săfie atunci mai vrednicde cele sfinte, până ce nu se înjumătăţeşte ziua, si pânăce nuse ivesc nev oile ei. Aşa şi credincioşii, în timpul dimineţei suntmai voioşi a fi de faţăla plinir ea sacrif iciului euharis tie/şi suntmai curaţi cu inima şi cu trupul. Mai târ ziu vine îmbuibareacorpului cu ale lui neajunsuri şi se trezesc din somn grijilevieţei. Iată pentru ce s’a hotărît de Biser icăca liturgia să sefacăîn timpul dimineţei.

După restabilirea păcei religioase şi stingerea persecuţiilor,s’a hotărît ca liturgia săse înceapăîn ora a 3 a din zi, adicăînora noastrăa 9a de dimineaţă, pentru căacum timpul era îndeplinăsig uranţă la creştini, iar nu ca in timpul goanelor, când

 închinător ii crucei, erau în pericol de la un moment la altul.De aceea, liturg ia dupărestabilirea păcei, de obiceiu nu se în-cepea mai ’nainte de ora a 3a, pentru motivul căîn acea orăfu Domnul condamnat la moarte. însăaceasta nu se înţelegeaşa, ca şi când nu am avea voe de a liturgis i de cât numai înora a 3 a; căci în sfânta şi marea zi a Paştilor , şi în ziuanaşterei lui Ilris tos şi a botezului său, încăfiind noapte se faceliturg ia in Ierusalim şi la locurile sfinte. Iar în joia şi în sâmbătacea mare, acolo litur gia către searăse face, pentru a se ajunacu îndestulare şi pentr u unele misterii ale acestor zile. Decisunt zile când se poate liturgis i şi înainte de ora a 3a şi dupăaceastăoră.

1) Mat. 20, 20 31. Marcu 14, 17 21 .2) Fapt. Apost. 20, 7.

3) Iatăce zice şi Ciprian în „Epistola ad Caecil ium" cap. X I I I : „De şiIisus a sărbător it cina cea de tainăseara... noi însătrebue să*o facem aceasta întimpul dimine ţei".

Page 94: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 94/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 9 9

Da.r şi în cărţile noastre litur gice cetim acestea: «Timpul liturgisirei dupăobiceiul cel vechiu al Bisericei, este ora a 3a din zi (ora noas tr ăa 9 a l) ; iar de va fi trebuinţă, poate a se săvârşi sfânta liturg ie şi mai târ ziu şi mai de dimine aţă, insănu mai ’nainte de a se lumina de z iuă, şi nici dupăamiază. Deslegă>'i de la aceste hotărir i s unt : când se face vespera  împr eunăcu lit ur g ia mai nainte s f inţită; apoi in sâmbăta cea mare,  în a junul naşterei iui Hristos, in a junul botezului s ău,şi in ziua cinci zecimeh■). în aceste zile se prelungeşte liturg iasi pânădupăamează, când cântările se zic cu solemnitate şimeşteşug mare.

Este bine însă, ca în parohii ora începerei liturgiei să(ieliotărîtă, pentru a se şti de credincioşi când săvinăla Biserică.

§ 26.

Odoarele trebuincioase la servirea sfintei liturgii.

otriv it rinduelelor vechi bisericeşti, la plinirea jertfei euharistice, sunt de neapărată trebuinţă cele următoar e:

1. Sfântul locaş întocmit pentr u acest scop, sfinţit şialierosit lui Dumnezeu. Iar un locaşmai propriu pentru â seservi înt r ’însul sfânta liturgie, nu poate săfie altul, de cât oBiserică, sau un paraclis, sfinţit de episcop ori de pres viterul

 împuternicit de chiriarhul său. Sfântul locaşinsăsănu fie pro-fanat prin ceva ce ar atinge curăţenia lui, d. e. prin uciderea sausinuciderea cuiva 1 1 1 sfântul locaş, vărsarea sângelui, sau curge-rea sâng elui femeesc, ori vărsarea seminţei omeneşti prin păcătuire, sau pr in înmormântarea veri unui păgân, afurisit orieretic. De asemenea sfântul locaşsănu fie profanat de păgâni,eretici, s chismatici, pr in stricarea păreţilor , ori prin alte faptenecuviincioase. întâmplându se unele ca acestea, preotul sănu

 îndrăsneas căa servi într'ins ul, pânăcând nu se va curăţi cubinecuvântarea episcopului, ori pânăcând Biserica nu se vasfinţi din nou 3).

La împrejurări de nevoe, şi pentru folosul oştilor de răsboiu, în afarăde Bisericăori paraclis, se poate face sfânta li-turgie, si într ’un cor t curat, sau într ’o casăpar ticulară, şi chiar

 într ’un loc deschis, căci şi Moisi în cortul mărturiei a adus sa-crificiu lui Dumnezeu4); *iar Mântuitorul a întemeiat euharistiaIa cina cea de taină într’un «foişor mare aşternut», adicăîn

H Codicele Barberin tot ora a 9a de dimineaţăo aratăpentru liturgisire2) Durnnezeeştile Liturgii, Bucureşti, 1887, pag . 262.3) Durnnezeeştile Liturgii, Bucureşti, 1887, pag. 263.4) Ex od. cap. 27 30.

Page 95: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 95/419

1 0 0 DR. BADEA CIREŞEANU

cămara de sus a unui om din Ierusalim'); tpoi rugăciunea ofăcea el de obiceiu în grădina măslinilor , pe naiul stâng al pârâului Cedrilor ). Asemenea şi apostolii se lug au şi frângeaupâinea prin case 3). Iar mai târziu şi adicăh timpul persecuţiunilor , dupămărtur ia lui Dionis ie al A lex ar driei, creştinii îşi

făceau cultul în peşteri, pe câmpii, în pus tieiăţi, în corăbii, şi în fine pretutindenea era biserica lo r 4). Pentm aceea şi canonul31 al s inodului al VI lea ecumenic, îngădue la nevoe /a face li-turgia şi în case curate sau într ’un loc publb curat, însănu-mai cu* binecuv ântar ea episcopului. Locul unde se face proscomidia este sfântul jertfelnic; iar acela unde se aduce jertfacea fărăde sânge, este sfânta masă. Bisericc să fie curatăşi

 îngrijită, ca nu cumv a prin nepurtarea de grijă săse defaimesfintele taine 6).

2.  Veşmintele liturgice. Pentru diacon sunt acestea: sti

har iul, orar iul şi mâne cuţele ; iar pentru preot sunt : stihariul*mânecuţele, epitrahilul, br âul şi felonul. Veşmintele arhiereuluisunt însămai multe şi mai bogate. Ele suni cele următoare :stihariul, mânecuţele, epitr ahilul şi br âu l; apoi mai de parte :sacosul, omoforul* mantia, mitra, epigonatia, eng olpionul. crucea,cârja, tricbir iul şi dic hir iul6).

3.  Vasele cele sfinte şi anume : potirul, dis cul, steaua şilinguriţa, făcute din aur, argint sau şi din plumb ; iar din aramă,tier, pământ şi s ticlă, sănu tie făcute. Mai sunt de trebuinţă:copia, buretele şi cădelniţa. Toate acestea sălie în bunăstare;

iar învechindu se şi stricându se, cu altele săfie schimbate 7).4. Trei acopereminte: unul pentru acoperirea potirului,altul al discului, şi al treilea mai mare, pentru acoperirea îm-preunăa potir ului şi a discului. Câte trele acoperemintele săfie făcute din materii frumoase, curate şi întreg i8).

5.  A n timişul, un odor foarte trebuincios, «f ăr ăde care nu se poate aduce sacrif iciul cel f ăr ă de sânge» 9). A ntimisul sa

1) Luca 22, 7 1 4.2) Mat. 26, 36. Marcu 14, 32. Luca 22, 39. loan 18, 1. Eu am umblat

 în luna A ugust 1904, prin grădina măslinilor şi pe locul unde s'a rugat Do mnul.

Grădina se aflălâng ăIerusalim în partea despre răsărit, pe malul stâng al pârâului Cedr ilor. Pe aci şi acum sunt măslini bătrâni, cam de vr’o 200 de ani.(Autorul).

3) Fapt. Apost. 2, 46. 20, 7.4) A pud. Euseb. Hist, eccles. l ib. V II, c. X X II. Vezi p. 64, T. II, Tez. Lit.5) în grea osândire cad preoţii cari nu 'şi îngrijes c de Bisericile lor şi

le ţin în necurăţenii, cu burueni şi scaeti  în curte. In asemenea osândire cad şipreoţii cari nu 'şi apărăg rădinile şi curţile Bisericilor de profanatori. (A utor ul).

6) Când veşmintele se stricăşi se învechesc, săse ardă, iar cenuşa săsearunce într’un loc curat. Vezi tâlcuirea canonului 72 şi 73 apostolic în Pida-lionul din Mănăstirea Neamţul, 1844. Conf . pag. 414 437, T om. II, Tez. Lit.

7) Durnnezeeştile Liturg ii, Bucureşti 1887, pag. 26 3. Conf. pag. 437 439,

Tez. Lit., Tom. II.8) Durnnezeeştile Liturg ii, Bucureşti 1887, pag. 263.. Conf. pag 442, T ez.Lit., Tom. II.

9) Confess. Ortod. întrebarea 107.

Page 96: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 96/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 0 1

nu fie rupt ori şters, în cât literele să nu se cunoască, căciatunci nu se mai poate liturgisi pe el ’).

6 . Cinci prescuri făcute numai din făinăde grâu, curată,amestecatăcu apăfirească, şi dospităcu alua:, coaptăbine, nuprea sărată, ci săaibăg ust’ plăcut. Prescurile vechi, mucede,

dospite cu drojdii, nu s unt admise în s fânta euharistie 2).7.  V inul şi apa. V inul săfie făcut din struguri de viţă,cu gust firesc, bun la băut, curat şi neamestecat cu alte bău-turi. La proscomidie săse toarne în vin, puţinăapăcurată, iardupăsfinţirea tainelor, săse toarne puţinăapl caldădupărânduială8). Vinul săfie de ori ce coloare.’

8 . Cărţile Iitu7'giceş\ anume pentru pr eot: Liturgiarul şi Evan

Pr eo tul l ui Joe şi pop or ul din cetatea L istra (Asia), aduc jertfeapo s tol ului Pa v el şi lui V ar nav a. A ceştia se mâhnes c şi res ping aces te fapte.

(Fapt. Apost c. 14).

g elia rul ; iar pentru tr ebuinţa psalţilor şiceteţilor : A postolul, Psal-tirea, Tipiconul, Octoihul, Mineiul, Trioduf, Penticostariul, Oro-logiul şi Irmolog ionul. în Biser ică, atât preotul cât si ori ce faţăbisericească, mai bine săceteascăşi săcânte pe carte, de câtsăfacăaceasta pe nevăzute, şi aşa săgreşească4).

1) Durnnezeeştile Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 262. Conf. pag. 443Tez. Lit., Tom. II.

2) Durnnezeeştile L iturgii, op. citat, pag. 264.3) Durnnezeeştile L iturg ii, op. citat, pag. 265.4) Durnnezeeştile L iturg ii, op. citat, pag. 263.

Page 97: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 97/419

102 DR. BADEA CIREŞEANU

0. Persoanele bisericeşti după bogăţia Bisericei şi anum e:preot, diacon, cetef, cântăreţ şi paraeclesiarh, pentru trebuinţaserviciului divin. La o Biserică mai săracă sunt de trebuinţăcel puţin un preot şi un câ ntăre ţ; iar la o Biserică bogată, per-sonalul servitor poate să fie cât mai numeros. Se cere însăca aceste feţe să fie cu credinţă şi cu frica lui Dumnezeu

 în a lui sfântă casă. Laicilor nu le este îngăduit a intra în sfân-tul altar 1).10. Lumina . Pe lângă cele zise mai sus, la săvârşirea slintei

liturgii, trebue a li 3 sau i lumânări de ceară curată, aprinsepe sfânta masă, la proscomidie şi înaintea icoanelor, de ase-menea trebuincioase şi pentru a fi purtate înaintea sfintei evangelii, sfintelor daruri, etc. La nevoe poate să fie şi numai unasau două lumini. Iar de va îndrăsni preotul să liturgiseassă fărănici o lumină în Biserică, nu puţin va greşi2). în timpuri bunesi de bucurie însă, se cuvine ca în Biserică*să fie aprinse multe

lumânări şi candele, şi aşa lumina să strălucească în casa luiDumnezeu.

S p i c u i r i a s u p r a s e c ţ i u n e i I - a^ 2* 2

e defineşte cultul ca o m anifestare pu blic ă în a fa ră , a credinţei interne ,  prin acte şi ceremonii sfinte. I a r  cultul dumnezeesc pub lic, sau serviciu l divin in B i-serica ortodoxă , este glorif icar ea lu i Dumnezeu, în casa lui cea sfântă, sau în alte locuri,, prin mini-

ştrii altarului. Dar Protestanţii învaţă că cultul lor general

\

ori part icular  , se po ate face de or i ce creştin membru a l co 

mu nităţei lor. Cultul dumnezeesc pu blic se îm par te la ortodocşi  în genera l şi part icular . Cel d ’intâiu se face pentru B iserica într ea gă ;ia r cel de a l doilea pentru folosul şi m ântu irea unui om. Este deose-bire m are între cultul pu blic gen eral o ri par ticular , şi între rugă ciu-nile făcute de preoţi ori laici.

1) Sinodul VI ecumenic, canonul 69: „Şi să nu fie ertat laicilor, ori câtar fi numărul lor de mare, de a trece îngrăditu rile (xiYxXiSe?) sfântului altar.Cu toate acestea nici decum nu 'i este oprită intrarea puterei împărăteşti, cândaceasta voeşte săşi aducă Iui Dumnezeu darurile sale (8<7)qc i), potrivit vecheitradiţiuni". Vezi p. 134, T. II,Tez. Lit.

2) Dumnezeeştile Liturgii, op. cit., pag. 264. Conf. pag. 394402, Tom.II, Tez. Liturgic.

Page 98: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 98/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 10 3

Formele exterioare ale cultului ortodox sunt 4 : veşmântul, sim-bolul, actul şi graiul. F ie care din aceste forme îşi ar e însem năta tea ei. Ia r serviciul divin trebue să aib ă urm ătoarele calită ţi : spirit biseri-cesc, semnificaţiune c la ră , lege firească, frumuseţe liturgică, ad ev ăr  dogm atic, stabilitate şi unitate. Ap oi şi scopul cultului este în tr eit : ad era ţiu nea lui Dumnezeu, sfinţirea creaturilor, şi susţinerea eu ră s-

 p ân d irea credin ţe i în Dumnezeu.De folos mare este să cunoaştem şi semnele exterioare (tie pie  

tăţt.i credincioşilor în Biserică. Acestea simt u rm ăt oa re le: descc perirea  capului, îndreptarea feţei spre răsărit , ascu ltarea cu sfinţenie a sei'vi ciului divin şi facerea semnului sfintei cruci. In Biserică se ct.vine să  avem înfăţişar ea noa stră hotărîtă şi ad ică să ştim câm dsă stăm drepţi, când să plec ăm capul in semn de um ilinţă înain tea lui Dumnezeu, când să îngenuchem, şi cân d să ne aşternem cu faţa la păm ân t. D ar  şi impu nerea m âinilor de către preo ţi şi episcopi, asu pra ce lcr ce au trebuinţă de binecuvântare, cum şi r idic ar ea bra ţelor spre cer în semn de pietate, încă sunt semne exterioare ale cultului.

Serviciul divin din Vechiul Testament, fu num ai o um bră a ser-viciului dumnezeesc d in Noul Testament. Pa rtea fun dam enta lă a acestui din urmă, este sfânta l i turgie întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos la cina cea de taină, şi ap oi urm ată de apostoli. Form ele li-turgice plinite de apostoli, erau simple , uşoare, pline de nevinovăţie, sfinţenie şi încredere în Dumnezeu. Di secolul a l II lea cultul şi liturgia  creştinilor, erau îmb răc ate tot în sim plita tea apos tolică. Clement Ro manul, Pliniu cel tân ăr şi Iustin M artirul, ne adu c dovezi despre aceasta .

In secolul a l II Ile a şi în prim a jum ătate a secolului al IV lea  liturgia d obâ nd i o m ai întinsă înflorire. Liturgia din cartea a V III a a Constituţiunilor apostolice, este o icoană fidelă a liturgiei din acest  timp. E a se împ arte în d ou ă: în liturgia catehumenilor şi în cea a  credincioşilor. întocm irea clasică a acestor d ouă pă r ţi , vădeşte frumu-seţea şi marea ei valoare. Liturgia sfântului Iacov  fratele Dom nului, este urzită prin graiu de acest apostol şi pr ed ată astfel urm aşilor s ă i ;ia r aceştia au aşezato şi au în florito în scris, p e tem elia a şternută de apostol. In secolul a l IV lea şi a l Vlea era destul de înflorită. Şi ea  se împarte în liturgia catehumenilor şi în cea a credincioşilor, cu în-tocmiri ce vădesc vechea ei origin ă. D ar şi liturg ia zisă a sfântu lui Marcu ap oi înflorită în prim ele secole ale Bisericei, încă a fost de mare  autoritate în patr iar ha tu l alexandrin, cu deosebire p â n ă la ivirea ei'c ziei monofizite. E a se îm parte ca şi celelalte liturg ii orientale, în cea a catefnimenilor şi a credincioşilor. Şi ea are nişte pa rticu larită ţi  

 fo arte frumoase.Liturg iile constantinopolitane, şi ad ică a sfântului Vasilie, a sfăn 

tului lo a n Hrisostom şi a celor m ai 'nainte sfinţite, înloc uiră litur- g iile vech i orientale , şi anume liturgia din Constituţiunile aposto lice , p e  aceea a sfântului Iacov, şi ap oi p e cea zisă a sfântului Marcu. Litu r-

 g ii le constantin opolitane au răm as în autoritatea lor cla sic ă şi neştir -bită, până astăzi, în întreaga Biserică ortodoxă.

Sfân ta liturgie se săvârşeşte de preo tul canonic, cu hirotonia pri

Page 99: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 99/419

Page 100: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 100/419

S E C Ţ I U N E A I ISFÂNTA LITURGIE.

§ 27 .

Cuprinsul acestei secţiuni.

cum intrăm în partea cea mai însemnată a studiului liturgic, şi ne vom ocupa în deosebi cu

' 1  însăşi fiinţa celor trei liturgii ale Bisericei or-todoxe, cum şi cu tâlcuirea lor, luând învăţăf ^ tură întru aceasta din scrierile sfinţilor părinţi

răsăriteni. Dar tâlcuirea sau exegeza liturgică, se va întinde nu numai asupra actelor sfintelor liturgii,ci şi asupra celor ce premerg acestor acte, şi anumeasupra celor 7 laude dumnezeeşti. Greu lucru este aface aceste tâlcuiri mistice; însă mergând pe calea ară-tată de marii dascăli ai Bisericei, va fi cu putinţă săeşim si noi la limanul cel dorit. Aici lucru l ni se în-

făţişează ca şi un câmp înverzit şi presărat cu flori, peste careeste de nevoe să străbatem ca să intrăm înce tate. Dacă câmpuleste brăzdat de un drum umblat de călători, se micşorează greu-tatea sosirei în cetate, căci fie care drumeţ păşeşte pe caleaumblată. Asemenea se va întâmpla şi cu aceste tâlcuiri frumoase.Câmpul exegetic al sfintelor liturgii, este destul de întins, darfoarte frumos şi peste tot presărat cu florile învăţăturilor şi aldogmelor creştine. Se poate insă străbate acest câmp ca săajungem în cetatea luminărei sufleteşti, urmând drumul arătatde Ciril al Ierusalimului, Sofronie al Ierusalimului, Maxim Măr-

turisitorul, si alti tâlcuitori destoinici ai sfintelor liturgii.

L

Page 101: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 101/419

IOC» DR. BADEA CIRESEANU

 în toate aceste comentarii ale noastre, este da folos a sevădi o pietate adâncă, ca să se dea cu aceasta adevărata expresiune a învăţăturilor liturgice. Asupra textelor profane, sepot face cugetări, comentarii şi ori ce studii subiective, dupăpărerea şi chibzueala comentatorului; iar în comentariile asupra

textelor dogmatice şi liturgice, nu trebue să existe nici o umbrăde abatere faţă de litera şi spiritul textului.Unii din scriitorii creştini, crezând că aduc lumină prin

libertatea lor faţă de textele liturgice, căzură în greşeli, şi pentruaceea Biserica nu mai păstră învăţăturile lor. In studiul celorsfinte, mai bine este ca omul să fie cu temere şi sfială, de câtcu prea mare încredere în ştiinţa şi puterile sale sufleteşti.De multe ori cutezanţa aduce cu ’sine slnbirea si căderea ; iar  sfiala aduce tăria şi înălţarea la cele de sus.

CAPITOLUL riuSERVICIUL DIVIN INTRODUCĂTOR ÎN SFANTA LITURGIE 

SĂVARŞITA ÎN ZILELE DE DUMINICI ŞI ÎN ZILELE DE RÂND ALE SAPTAMANEI.

Cele 7 laude dumnezeeşti şi origina lor.

■y

toate

a® ?

fintelor noastre liturgii le premerg cele 7 laudedumnezeeşti cetite în Biserică şi anume : Ora IX, vespera, după cinarea , miezonoptica, or trina cu ora I , ora I I I si ora V I1). Ora IX.vespera şi după cinarea, să săvârşesc in ziua 

 premergătoare liturgie i; iar miezonoptica, ortrina cu ora I, ora III şi ora VI, se săvâr-şesc chiar in ziua plinirei liturgiei şi adică înainte de această plinire. Nu se putea caserviciul liturgic să se înceapă de o dată şifără nici o introducere ; ci precum răsărituluide soare îi premerge luceafărul dimineţei şi

frumuseţea aurorei cu aureola ei purp’urie,acestea vestind apropierea luminei strălucitoare, tot aşa

1) Simeon Tesaloniceanul (op. c.r pag. 196, cap. 298), înşiră astfel aceste

Page 102: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 102/419

TEZAUR UL LITURGIC, T. III. 1 0 7

si sfintei liturgii îi merg înainte cu o vestire de bucurie, cele7 laude, pregătind necontenit pe pios pentru timpul ce trebuesă vină cu plinirea sacrificiului euharistie. Fără de cele 7 laudepremergătoare, nu se poate face sfânta liturgie 1).

a) Laudele dumnezeeşti îşi au origina în Vechiul Testa-ment şi în cultul sfinţilor apostolia). în Vechiul Testament aflăm

ore pentru rugăciunea de dimineaţă şi de seara. în timpul Evreilorvechi şi in zilele apostolilor, în Palestina era îndatinat acestorologiu :

Orologiul din timpul sfinţilor apostoli.A A A A A A A A A A A A A A A A A iii A A A A A A A A *ti A A A A A A A

fiL ari aî  71 o f t e i .

leara oriYrrUrUfUt»rtU'...ifnrTtfr J J U1I'lLL'l'l'lLL' ILUIUIJIUJlUlimiliiqimiliLlllllllIIllimi J J JUUUL'' i 1!L. 1Ll'l' 11'Ii1!1!1!1:., „

Orologiul apostolic întocmit şi desemnat de Autorul Tezaurului Liturgic.

 în cultul Evreilor, la ora a 3a de dimineaţă sau a noa-stră a Da, cum şi la ora a 9a de seara sau a noastră a .‘{a,s’a adaos mai târziu si ora a 6a, adică a noastră a 12 a de

7 laud e: miezonoptica, ortrina cu ora la, ora a IlIa, ora a Vla, ora a IXa,vespera şi după cinarca.

Iar în cap. 328 , pag. 213, zice că „ceasul întâiu de şi este deosebit, darse zice îm p reu nă cu o rt ri n a , fără a se număra singur între cele 7 laude".

1) Simeon Tesalon., op. c., pag. 196, cap. 298 şi 299.2) Cultul mahomedan fiind întocmit cu elemente ebraice şi creştine, s au

introdus într’însul şi parte din orele de rugăciuni din cele două religii, însănumai în ceea ce priveşte timpul. In călătoriile mele făcute printre Mahomedanii

Page 103: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 103/419

1 U » DR. BADEA CIREŞEANU

la amează1). Cum că în adevăr aceste ore erau obligatoarepentru plinirea cultului în Vechiul Testament, aducevoiu maimulte texte din psalmi. In psalmul 55 v. 17, cetim acestecuvinte: «Strigavoiu către Domnul şi mă va auzi. Seara şi dimineaţa şi la am eaza zi mă voiu tângui». Dar şi încartea lui Danii! cetim că el «ingenuchiata pe genuchile 

sale, de trei ori rugânduse şi mulţumind Dom nuluh 2). Evreiipioşi însă nu se mulţumeau cu rugăciunea numai de 3 oripe zi, ci aduceau laude lui Dumnezeu şi în alte timpuri. Pen -tru aceea şi psalmistui grăeşte în felul acesta : «In tontă  noaptea spăl patul m eu ; in lacrăm ile mele spăl aşternutul meu»3). Apoi: «Neîncetat ’mi aduc aminte de tine, Doamne, în aşternutul m eu ; in întunerecul nopţei cuget la tine» 4). Maideparte : «Dumnezeule, Dumnezeul meu, ziua şi noaptea stri  

 gatam înaintea ta ; să vină rugăciunea mea înaintea ta» B).Şi iarăşi: «Adusumiam aminte noaptea de numele tău şi am   păzit legea ta» 6). Tot în acelaşi psalm cetim : «în miezul nopţeim’am sculat să mă mărturisesc ţie spre jud ecăţile dreptăţei tale» 7). în fine: «De şeapte ori in zi team lăudat pe tine 

 pentru judecăţile dreptâţei tale» 8). Deci Evreii lăudau pe Dum-nezeu de două ori, de 3 ori şi până de 7 ori pe z i ; iar adeseaori îl lăudau ziua şi noaptea necontenit.

b) Dar nu numai în Vechiul Testament, ci şi în cultulsfinţilor apostoli găsim origina celor 7 laude dumnezeeşti. înFaptele Apostolilor cetim că discipulii Domnului, erau la rugăciunein ziua cincizecimei, în ora 3a din zi, adică in ora noastră a 0a<le dimineaţă. Atunci s’a pogorît sfântul Spirit asupra lo r9).Petru apostolul, pe când se alia în oraşul Iope (astăzi lafa) găz-duit în casa lui Simon Ourelarul de lângă mare, s’a suit la ora

europeni, asiatici şi africani, am văzut că între ora 3 şi 4 după amează, ei seadună în moschee ori geamii pentru a asculta „rugăciunea apusului"; pe la ora9 seara „rugăciunea nopţei"; la 2 ore după miezul nopţei „rugăciunea dimineţei".Afară de rugăciunea dimineţei, toate celelalte se anunţă din minarete (turle) decătre muezini (cântăreţi), cu o voce ascuţită şi plângătoare.

Iar în moscheea El Azar din Cairo (Egipt) este universitatea Islamismului,cu 9.000 de studenţi mahomedani din toată lumea şi 300 profesori. Aci se în-

vaţă Coranul în toate amănuntele lui. Lecţiile se fac sub arbori la lumina soa-relui. (Autorul).1) Din epistola Ia a Iui Pliniu cel tânăr către T a c it , în care îi arată

acestuea nimicirea prin lava Vezuviului a celor 3 cetăţi: Pompei, Stabia şi Erculanum , în anul 79 d. Hr., vedem că şi Romanii aveau în acel timp, totacelaşi orar ca şi Evreii din Pales tina. Con f. Arune Pumnul, Lepturanu ro-mânesc, Vieanna 1863, Partea I, pag. 172.

2) Daniel, 6, 10.3) Psalm. 6, 6—7.4) Psalm. 63, 6.5) Psalm. 8», 1—3.6) Psalm. 119, 55.

7) Psalm. 119, 62.8) Psalm. 119 v. 164 : Î^ T JV 7V ^ 7 7 7 D183 JD #

9) Fapt. Apost. 2, 16. Despre cele 7 laude ceteşte şi P ra v ila cea mare cap. 62.

Page 104: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 104/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

a Ga, a noastră a 12a (amează), în foişorul de sus să se roage >)•Petru şi loan însă, s’au suit în templul din leru sa lin să seroage ş; în ora a 9a, a noastră a 3a după am iază2). Dar însfânta Scriptură a Noului Testament se arată că se făceau rugă-ciuni şi în miezul nopţei. Mântuitorul în noaptea când a fostvândut de Iuda, s’a rugat îndelungat în grădina măslinilor3).

Iar apostolul Pavel împreună cu Sila, când se atlau închişi întemniţa oraşului Filip i din Macedonia, s’au rugat «la miezul nopţei»  (xatd 6e to (iegovuxtiov)... şi «au cântat cântece d? laudă  lui Dumnezeu, in cât ii auzeau şi ceilalţi închişi» 4). Pe lângăaceste ore de laudă pentru mărirea lui Dumnezeu, apostoliiobişnuiau a se ruga şi necontenit, căci cetim în Faptele Apos-tolilor: «Şi erau (apostolii) stăruind cu un cuget in rugăciune şi în cerere» 5).

c) Aceste ore de rugăciune fură păstrate cu sfinţenie şi decreştinii urmaşi ai apostolilor. Ignatie Teoforul în epistolele sale

către Efeseni şi Magnesieni, cheamă pe credincioşi la rugăciune în timpuri hotărîte. Acelaşi lucru îl face şi Iustin Martirul încele două Apologii ale sale. Clement Alexandreanul înscriereasa «Strom ata», recomandă închinarea înaintea lui Dumnezeu,cu deosebire în ora a 3 a, a 6a şi 9a °). Tertulian făcând amin-tire de orele de rugăciune ale profetului Daniel şi ale aposto-lilor, conchide şi el că ora a 3a, a 6a şi a 9a, sunt vrednicede păstrat cu adâncă pietate 7). Origen îndeamnă la rugăciunenesfârşită 8) ; iar în Constituţiunile apostolice se recomandă rugă-ciunea in timpul dimineţei, apoi la ora a 3a, a 6a, a 9a, searaşi la cântatul cocoşilor (dAExruQotpoma dAEXTQtioopcovitt, uaextqikov,cocoş; <pamj, voce °). Atanasie cel Mare zice că creştinul să seroage la ora a 3a, a 6a, a 9a, a 12a şi la miezul nopţei10).

loan Ilrisostom arată că călugării timpului său, se sculaula cântatul cocoşilor, apoi ceteau laudele dumnezeeşti, cântauimne şi ceteau profeţii. Urmau apoi rugăciunile şi cântările diminelei/După aceea : ora a 3a, a 6a, a 9a, vespera şi sinaxul").

1) Fapt. Apost. 10, 9.2) Fapt. Apost. 3, 1.3) Mat. 26, 39. Marcu 14, 35. Luca 22, 42. Evrei 5, 7.

4) Fapt. Apost. 16, 25.5) Fapt. Apost. 1, 14.6) Clem. Alex. Stromat., lib. VII: El be rivs? xai (OQag ta x tâ ; djrovt- 

jiovoiv eu^îj, cog -t q i 't t |V cpepe, xai £XTT|v xai s w a r r ] V .7) TertulI. De jejun iis adversus Ps yh icos: Quam insigniorum exinde

apostolicarum tertiae, sextae, nonae. Aceasta o spune apologetul şi în scriereasa uDe oratione" cap. XXV.

8) Origen. lisei et>xfjş n. XXXIII. XXXV.9) Constitut. Apost. lib. VIII. c. X X X I V : Evxdg IjiiteXeîTe o qBq o u , xai

TQirr) (OQcjt, xai exxy xai ewaxxi, xai eont^a xai dXexniQOqxim'^.10) Athanas. Magn. De virginitate.11) Chrysost. Homil. X IV în Ia T im o t: ’AXexxQucDV etpumjae... Jiâvxa^ âvEcr

rr|0£v... ev0eo)<; loTrjxaoiv, vjxvoui; af iovieiţ, ^Qocp^tixovg... etr a t(ht>]v, exTi)vf

£wdtr|v xai xăq soJieQivâg evxăq  e j u t e Xo Co i .

Page 105: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 105/419

1 1 2 DR. BADEA CIREŞEANU

tele mari. în a 7a zi s’a odihnit Dumnezeu de toate lucrărilesale'). Săptămâna avea ca şi acum 7 zile; de 7 ori va păcătuicel ce va ucide pe Cain 2); ’candelabrul din cortul sfânt avea 7braţe cu 7 candele. începutul lunei a 7a era serbătorit laEvrei; fie care an al 7lea. era la Iudei o serbătoare de un anzisă «anul sabatic». După de 7 ori 7 ani, sau după 7 săptămâni

de ani, urma anul «jubileu» cu odihnă generală. Cetatea Ierihonului a fost inconjurată de 7 preoţi cu 7 trâmbiţe şi cu gloa-tele israiltene în timp de 7 z ile ; în ziua a 7a a căzut cetatea în mâinile Israiltenilor3). Psalmistul de 7 ori în zi lăuda peDumn ezeu 4). în profeţia lui Daniel despre venirea lui lisusHristos, numărul 7 iarăşi are înţelesul său6).

 în sfânta Scriptură a Noului Testament aflăm o însemnă-tate deosebită a numărului 7. De 7 ori câte 10 fură apostoliicei mici ai domnului6). Domnul nostru lisus Hristos a rostit 7parabole cu privire la arătarea împărăţiei lui Dumnezeu 7). De

70 de ori câte 7 să ertăm aproapelui nostru 8). 7 cereri găsim în rugăciunea domnească.Apostolul loan scrie celor 7 Biseric i din Asia 9) ; el a văzut

 în viziunea sa 7 sfeşnice de aur 1C), şi 7 stele în mâna FiuluiOmului "); a mai văzut 7 candele de aur cari sunt cele 7 spi-rite ale lui Dumnezeu 12), apoi 7 sigilii pe o carte sfântă IS). Ase-menea a mai văzut în viziune 7 îngeri cu 7 trâmbiţe l4), 7 îngericu 7 plăşil5), şi o (iară cu 7 capete 10).

Apoi şi în învăţăturile Bisericei ortodoxe de răsărit găsimnumărul 7. Darurile sfântului Spirit sunt 7 ; sfintele taine sunt

7; păcatele de moarte sunt 7; faptele milosteniei cu privire lacorp sunt 7 ”) ; faptele milosteniei cu privire la suflet sunt 7 la) ;preoţii la maslu sunt 7 ; ungerile bolnavului la această taină

1) Genesa, 2.3 : r\}p t t 'Ş IHfe Dî»"n#

: m Tş ~ ! p »2) Genesa, 4, 5. Apoi Faraon visează 7 vaci grase şi 7 slabe, cum şi 7

spice de grâu grase şi 7 subţiri. Genesa 41, 2 7.3) Iosua, 6, 1 3 2 1 .

4) Psalm. 119, 164.5) Danie l, 9, 24. ,6) Luca 10, 1.7) Mat. 13.8) Mat. 18. 1123.9) Apoc. 1, 4.

10) Apoc. 1, 13.11) Apoc. 1 , 16.12) Apoc. 4, 5.13) Apoc. 5, 1.14) Apoc. 8, 2.15) Apoc. 15, 1.16) Apoc. 17, 3.

17) Confes. ort. Partea I întreb. 73.18) Confes. orţ. Partea II întreb. 48.

Page 106: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 106/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 113

sunt de 7 ori câte 7 ; pericopele apostolului la maslu sunt 7 ;pericopele evangeliei de atunci sunt tot 7 x).

Pentru aceea şi sfinţii părinţi văzură în numărul de 7laude dumnezeeşti, un număr răspândit între înţelepţii lumei,in scrierile Vechiului şi Noului Testament şi in însăşi fiinţa şipractica Bisericei ortodoxe.

§ 30 .

 împărţirea anului în luni, săptămâni şi zile, la

popoarele vechi şi la creştini.

oate neamurile mari şi mici ale omenirei, au avut noţiuneade măsură a timpului, mai deplină sau mai greşită, după

cultura lor. Chiar şi popoarele sălbatece nu sunt lipsitede cunoştinţa nedeplină a anului, lutiei şi a zilei ; dovadădespre aceasta sunt jocurile lor religioase făcute în aceleaşiepoce fixe la apariţia lunei pline, sau a altor fenomene natu-rale. Ar oi aşezarea trebuinţelor lor după sezoanele fireşti aleanului, încă ne dovedeşte noţiunea, chiar întunecoasă, pe careo au aceste popoare despre cursul şi măsura timpului. Negreşitcă la o măsură exactă nu ne putem aştepta de la aceşti sălba-teci, şi nici chiar de la popoarele ce se cred înaintate în cultură.Problema măsurărei timpului, nu s’a putut încă deslega cu pre

ciziune până acum. Dacă ne ocupăm aci de cronologia po- poarelor vechi mai însemnate, o facem aceasta ca să ştim cum era măsura timpului la cei vechi, şi să cunoaştem motivul 

 pentru care începem, in cultul nostru, ziua cu seara  prem er- gătoare, cum şi unele întocmiri ale cultului ortodox după  vechea cronologie.

a) Egiptenii unul dintre cele mai vechi popoare ale lumei,se orientară la început în măsura timpului, după soare, lună,stele, coacerea fructelor din grădini şi după revărsarea Nilului.Apoi avură anul solar de P2 luni, luna de 30 de zile, sau 300

de zile într’un an ; dar la acestea ei mai adăogeau 5 zile şităceau anul de 365 de zile. însă Egiptenii negăsind o măsurădreaptă în această împărţire a anului, cu vr’o 15 secole înaintede era creştină, introduseră şi perioadele de 4 ani, dintre cari3 ani aveau 365 de zile, iar cel din urmă 366 de zile 2). Prinurmare avem aci calendarul adoptat mai târziu de Iuliu Cezar,iar mai pe urmă primit şi de creştini şi păstrat de ortodocşipână în ziua de astă zi3). Egiptenii începeau ziua cu cântatul

1) Vezi Rânduealasfântului maslu în Molitfelnic, Bucureşti 1832, p. 6 8 1 1 0 .

2) Conf. N. Coculescu, „Cestiunea Calendarului," Bucureşti, 1898, p. 5.3) Champollion (t 1831) descoperind cheea alfabetului egiptean ieroglific,5e cunoscură multe taine ale văilor Nilului, cu toate că au dispărut cea mai

 Dr . Badea Cireşeanu. — Tezaurul Liturgic. 8

Page 107: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 107/419

1 1 4 DR. BADEA CIREŞEANU

cocoşilor din timpul dimineţei si aveau orariul (orologiul) de soare,făcut cu astfel de semne în cât după umbra razelor solare cunoşteau

mare parte din ele odată eu arderea bibliotecei din Alexandria în secolul al VIId. Hr. (an. 641). Vezi şi p. 108, T. II, Tez. Liturgic.

Din descoperirile făcute în Egipt, cunoaştem că camera zeului din templul

egiptean, era cu totul întunecoasă. Preoţii (Kerhebii) trăeau din averea temple-lor. La unele din templele mari se găseau câte 47 preoţi în serviciul zeilor.Multe temple erau foarte bogate s. e. cel din Teba al lui Amon, avea 2303 kilom.pământ arabil, 400.000 capete de vite ş. a. înaintea zeilor cântau bărbaţii şi femeiledin gură şi cu instrumentele. Preoţii purtau veşminte deosebite de ale la ici lo r;pentru curăţenie preoţii îşi rădeau capul. Când preotul intra în templu sespăla în lacul din apropiere. Marele preot purta grijă de cultul întregului Egipt.

Preoţii egipteni adunaţi la marele templu din cetatea Teba (Egipt), pentrucalcularea t impu lui.

Preoţii făceau serviciul înaintea zeului dimineaţa şi seara, cântândui, tămâindu1, rugânduse şi îngenuchiând înaintea lui. Apoi îl stropeau cu apă, îl imbrâcau în pânze cu patru co lo ri: alb, verde, roşu înch is şi roşu deschis, îlsulemeneau şi îi puneau masa cu pâine, fripturi, plăcinţi, vin şi apă.

Credincioşii aduceau prinoase la templu, pe cari le mâncau preoţii. Lasărbătorile în onoarea zeului s. e. naşterea lui, victoria lui, ş. a., cultul se ter-mina cu danţuri, lovirea pieptului cu pumnul, etc.

Morala cerea de la Egipteni : să îngr ijească de părinţi, să asculte de stă-pânire, să fie blânzi cu femeile, să iubească ştiinţa, etc.

Fie care Egiptean, bogat ori sărac, era îmbălsămat înainte de a fi pus în

mormânt. Regii îmbălsamaţi erau puşi în p iramide; bogaţii j n morminte ziditeori în stânci de piatră ; iar săracii erau îngropaţi in nisip. în cosciugele lor se

Page 108: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 108/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 1 5

ori ce timp al zilei *). După mărturia lui Erodot împărţeau ziua în 12 ore după cum făceau aceasta şi Babilonenii *).

bj Poporul zendic cu leagănul său pe marele platou iranic,cunoştea şi el în vechime anul sokr compus din 12 luni, decâte .'iO de zile, cu un adaos de 5 z le.

c) La Evrei, în timpul patriarhilor lor, anul se socotea dela un seceriş până la altul, sau 12 luni unele de 29 de zile iaraltele de 30"zile. adică peste tot 354 de zile. Mai târziu văzânduse scurtimea anului îl făcură dir 12 luni de câte 30 de zile.Si acest an nefiind drept, Moisi păstră anul vechiu de 12 lunilunare sau 354 de zile; dar la al3lea an intercala o lună, adicăun al doilea Martie. Ziua începea 3U apusul soarelui potrivittextului biblic de la creaţiune: <aŞi s’a  făcut seară  ( S ^ ) şis'a  fă cut dimineaţă  d p i ) ziua intăi»3), şi se împărţea în ore, folosinduse Evreii, de orariul de soare şi apoi de orariul de apă4).

Daniil vorbeşte de orele zileiB), iar evangelistul loan de împăr-ţirea zilei în 12 o re 6). Săptămâna av%a 7 zile, anul 52 de săp-tămâni. Zilele săptămânei se ziceau: la a sâmbetei ori a săptămânei, sau la a sâmbetelor, a 2a, a 3a, ş. a., aşezândusesâmbăta în fruntea zilelor săptămânei. (Vezi p. 97, T. Ill, Tez. Lit.).Anul civil începea cu luna nouă a lui Aprilie, când Evreii aufugit din Egipt: iar anul bisericesc, cu luna nouă a lui Octomvrie.

La început nici lunile nu aveau nume proprii la Evrei,ci se ziceau: luna 1a, a 2a, a 3a, etc. Numai luna Aprilie pecare Moisi o numi la se zicea luna spicelor  (TŞXH ttln7). Cu

 încetul dobândiră nume şi alte luni s. e. a 2a se zicea lunasenină  (V* 8); a 7a luna  plo ilor  ( □ ' 9) î a 8a luna  fructelor 

puneau papiruri scrise cu conţinuturi din „Cartea morţilor", arme, parfumuri,pânzeturi, ş. a. (Vezi şi pag. 584, n. 2, T. II, Tez. Lit.).

Egiptenii erau de o fire blândă cu toată lumea şi foarte muncitori, aşacum sunt şi astăzi. (Autorul).

1) Sătenii noştrii Români, şi acum cunosc începutul zilei după cântatulcocoşilor de dimineaţa; iar după umbra soarelui, ei înţeleg ori ce timp al zilei, întocm ai aşa ca şi vechii Egipteni. (Autorul).

2) Anul egiptean avea aceste 3 anotimpuri de câte 4 luni: începutul sauinundaţiunea (Şa), semănatul (Pro) care corespundea cu iarna şi culesul (Şemu),care corespundea cu vara.

3) Genesa 1, 6.4) Orariul de soare există şi în timpul nostru. Pe turla catedralei greceşti

din Smirna (Asia Mică), am văzut în vara anului 1899 un orologiu sistematicde soare. Iar orariul de apă era la Evrei cam în felul orariului de nisip ce segăseşte în timpul de faţă în staţiunile noastre balneare. Orariele de apă eraunişte vase în cari se punea o cantitate de apă, care trebuea să se scurgă prin ogaură mică, picătură cu picătură până ce se termina. Prin această scurgere secunoştea fixarea orelor. (Autorul).

5) Dan. 3, 6. 5, 5.

6) loan 11, 9 : » Răspunsa lisus (ucen icilo r): au nu 12 ore sunt în z i"?7) II M. 13, 4.8) I Imp. 6, 1.9) I. Imp. 8, 2.

Page 109: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 109/419

1 1 0 DR. BADEA CIREŞEANC

C7}3 *).Iar după exil, Evreii împrumutară pentru toate lunelenumele babilonice. Luna la o numiră aşa dar Nisan care cădea cam în acelaşi timp cu Martie al nostru ; a 2a l i ar   (T'X, Aprilie); a 3a Sivan (jyp, Maiu); a. 4a Tamuz (FîJBA

Iunie); a 5a  Ab (2K, Iulie); a 0a Elul August); a 7a

Tişri Septemvrie); a 8a Heşvan (J}ţ*rr, Octomvrie); a9a Chislev (ljp ş, Noemvrie3) ; a 10a Telet (nŞ£ , Decemvrie):

a 11a Şebat (t£3# , Ianua rie4) ; a 12a  Adar  (TTX, Fevruarie5).Iar dacă am arătat aci lunele ebraice cu numirile lor ori-

ginale, am făcuto aceasta pentru că în cultul Bisericei noastre,ortodoxe, se amintesc unele din aceste luni când cetim bucăţi dinVechiul Testament, sau când facem calculul asupra sărbătoreipastelor, şi se cuvine să avem cunoştinţă lespre ele.

d) Grecii aveau anul de 12 luni de câte 29 şi 30 de zile

sau 354 de zile; dar la iţn ciclu de 8 ani, adăogeau 3 luni decâte 30 de zile şi anume la al 3lea, al 5lea şi al 8 lea şi faceaucu aceasta întocmai 8ani iuliani. Ziua începea cu apusul soarelui.

ej  Romanii se foloseau la început de anul lor de 10 lunisau 304 zile. Regele Muma Pompiliu (a. 714 a. Ilr.) îi adaogi 2luni: Ianuarie şi Fevruarie, şi aşa anul se făcu de 12 luni sau354 de zile. Abia Juliu Cezar ( f 44 a. Hr.), în calitatea lui de«pontifex maximus» şi «Imperator», puse capăt neorânduelei înanul 46 a. Hr., şi făcu anul de 12 luni de câte 30 şi 31 de zile,iar Fevruarie cîe 28, apoi în al 4lea an fie 29 de zile. împăr-

ţirea aceasta o împrumută Iuliu Cezar de la vechii Egipteni»  împreună cu ciclu l acestora de 4 ani. Ziua se începea la Ro-mani cu răsăritul soarelui, apoi cu miezul nopţei, cum facemşi noi astăzi. Anul începea cu 1 Martie, iar de "la Iuliu Cezar

 încoace cu 1 Ianuarie, cum începem şi noi anul c iv il6). f)   Mahomedanii au anul lunar ele 354 de zile sau 12 luni

de câte 29 şi 30 de zile cu o intercalare de 11 zile în timp de30 de ani. Ziua începe la ei cu apusul soarelui şi săptămânaare 7 zile.

 gj Creştinii râsăriteni  ortodocşi, păstrează neştirbit îm-

părţirea anului făcută de Iuliu Cezar, de şi acest an a răm aspână acum cu 13 zile înapoi. Zilele săptămânei (lat. septimana,septem, mane = şeapte dimineţi), la popoarele latine se numescdupă numele corpurilor cereşti: Luna, Martie, Mercur,Joe, Ve

1) I Imp. 6, 38. Când mă aflam în Africa in vara anului 1^04, am do-vedit cu mirare că oamenii din N ub iad e astăzi, păstrează cuvântul „bul“ ( >C)de origină ebraică, pentru a numi un fruct al lor în formă şi gust de fasoTe.(Autorul).

2) Neem. 2, 1.3) Zahar. 7, 1.

4) Zahar. 1, 7.5) Estir. 3, 7. Conf. Onciul, Arh. p. 215 .6) Conf. N. Coculescu, „Cestiunea Calendarului", Bucureşti, 1898, p. 5 .

Page 110: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 110/419

Page 111: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 111/419

1 1 8 DR. BADEA CIREŞEANU

Iilor, ş. a .1). Mai departe în cult ni se aminteşte veneraţiuneasfintei Fecioare, a martirilor şi a vitejilor credinţei cari au pă-timit pentru inllorirea Bisericei.

Dar pe lângă aceste sărbătoriri ale cultului public, mai suntde însemnat şi ideile mari aflate în serviciul divin din cele 7zile ale săptămânei. în fie care din aceste zile se plineşte cultul

 în Biserică, cu aducerea aminte de unele fapte petrecute tot înlegătură cu mântuirea omului. Aşa, în ziua cea d’intâiu a săp-tămânei, se prea măreşte învierea Domnului şi pentru aceeaaceastă zi se chiamă «ziua învierei», ori «ziua Domnului», sau«Duminica» ’). în ziua a 2a, Luni, se laudă puterile cele fărăde trupuri, adică sfinţii îngeri, ca unii ce sunt neîncetat ser-vitori împrejurul tronufui Dumnezeireia). Marţi, se cinstesc sfinţiiprofeţi ai Vechiului Testament, căc i şi ei au predicat venirealui Hristos şi au pătimit chinuri pentru dreapta învăţătură ; iar

 în deosebi se cinsteşte în această zi, cel din urmă profet şi

anume loan Botezătorul, fiind că a pregătit calea pentru ve-nirea Domnului la diregătoria lui m esianică4). în ziua a 4a,Mercuri, să laudă crucea Domnului, căci în acea zi sfat au făcut

 Jidovii ca să vândă pe Hristos. Joi, se cinstesc sfinţii apostoli, pentru că ei şiau lăsat mrejile lor şi au urmat Mântuitorului,pătimind în deajuns în propoveduirea’evangeliei5). Tot în aceastăzi Biserica aduce cuvenita veneraţiune marelui ierarh Nicolae,păstorul cetăţei Mira din ţara Liciei (Asia Mică). Vineri, iarăşise laudă sfânta cruce şi patimile Mântuitorului, pentru că înacea zi el a fost răstignit pe lem n6). Sâmbătă ziua a 7a

a săptămânei, se lace amintire de toţi sfinţii şi de toţi fraţiinoştrii cari au adormit  în credinţa Bisericii ortodoxe. Tot în acea zi se mai cinsteşte sfânta Fecioară Maria şi cetele sfin-ţilor martiri.

După cum sărbătoarea învierei Domnului străluceşte întretoate sărbătorile anului, prin serviciul ei din Biserică plin demăreţie şi podoabă, tot aşa şi ziua Duminicei întrece celela ltezile ale săptămânei prin însemnătatea şi splendoarea serviciuluidivin. De şi actele liturgice se aseamănă între ele în zilele săptă-mânei, totuşi după cum văzurăm, sunt şi deosebiri de formă şi

idee, cari iarăşi contribuesc la frumuseţea şi bogăţia cultu-lui nostru.

1) Fapt. Apost. 2, 1 5 .2) Mat. 28, 6.3) Dionisie Areop. Ierarchia ecclesiastica, IV.4) Mat. 3, 1. Marcu 1, 4. Luca 3, 2. loan, 1, 28.

5) Mat. 4, 18 seqq.6) Mat. 27, 26.

Page 112: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 112/419

TEZAUR UL LITURGIC, T. III. I l' J

§ 32 .

Ora IX-a (Q qu ewatr], n o n a L) şi conţinutul ei.

I^umnezeeasca servire de seara este precedată de cetireaorei a 9a care coincide, după cum am văzul, cu ora

noastră a 3a după amează. Această oră ne aduce amintede un timp foarte însemnat pentru creştin şi anume de moartea pe cru ce a Domnului5*). întru amintirea acestei fapta mântui-toare, s’a aşezat în vechime de Biserică serviciul orei a 9a, alcărei conţinut stă în legătură cu patimile şi mai ales cu moarteaDomnului pe lemn.

Noi nu ştim ce psalmi s’au cetit in orele canonice. în timpulcelor d’întâiu 3 secole ale creştinismului; căci această alegerea psalmilor pe care Biserica a primito în secolul al Vlea şi arămas neschimbată până astăzi, s’a făcut în secolul al IV lea3).

Se ştie însă că în timpul lui Pahomie cel Mare (f 349) egu-menul mânăstirei înfiinţată de el în insula Tabena din Nilulde sus, s’au fixat în mănăstirea sa pentru lie care oră câte 3psalmi. Iar Sozomen  în Istoria sa Bisericească, cartea a IlIacap. 14, vorbind cu multe laude de marele sihastru Pahomie,pare a ne spune că însuşi acest vestit pustnic a ales câte 3psalmi, rămaşi până acum în fie care din orele canonice *). ApoiMarele Vasilie (*| 379), Efrem Şirul ( ţ 379) şi Mardarie, aucompus troparele şi rugăciunile din fie care oră. Prin urmare

 în finele secolului ’al IVlea, în timpul lui Teodosie Bătrânul,aceste ore aveau în orient acelaşi cuprins ca şi în zilele noastre.Chiar şi Cassian (y 432) în scrierea sa «Instit. coenob.® lib. III,c. 3, zice că la fie care oră se cântau 3 psalmi in răsărit.

Conţinutul orei a 9a este urm ătorul: după rugăciunilede începere, se cetesc psalmii 83, 84 şi 85. în cel d’întâiu psalm,

1) în textele vechi greceşti numeralul âvvdxri (nouă), stă scris în unelecu doi v, în altele un v. Eu însă l'atn scris cu doui v. (Autorul).

2) Mat. 27, 46 50: Ilepi 8e tt)v evvctTT]v toţjav âveji6r)0£v 6 Ti^oouqtptovij ueyd/U] tayo'w f| Xe i r) ?.e L X £ |xa o a fî a x 0 a v e i.. . ucpfjxev to nveufxa.Aceste cuvinte mântuitoare rostite de lisus, sunt cele din psalmul X X II v. 2 :

!7 £ 7 y X = Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m'ailăsat" ? Dar în loc de cuvintele evreeşti "Tp S ‘ri evangelia lui Mateiu

aflăm forma haldaică nţp^, cu acelaşi înţeles ca şi cuvintele ebraice.

Vezi Bisping, Evang. Math. pag. 564.Iar în Evangelia lui Marcu (15. 34) găsim: ekori sXot

forma siriacă, în loc de ebraicele n p ţ ' ba ''bit. Vezi Bisping,

Evang. Marc. p. 124.3) Valafrid Strabo, De rebus eccles. XXV.4) Martigny, Diction, des antiq. chret., op. c., p. 5 3 9 : La division (des

psaumes) que l’Eglise adopta des le cinquieme (siecle) et qu'elle suit encoreaujourd 'hui, paraît avoir ete faite au quatrieme en Orien t, sous l'empire de

Page 113: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 113/419

l Zi t   DU. BADEA CIREŞEANU

autorul lui se minunează «Cât sunt de iubite locaşurile» Dom-nului şi fericeşte pe omul care pune «suişuri în in ima sa» spre curţile cereşti. în al doilea psalm, autorul îndreptânduseumilit către Dumnezeu zice: «Bine ai voit, Doamne, 'pămân-tului tău... lăsatai fără de legile poporului tău... arată nouă  mila ta şi mântuirea ta o dă nouă». Iar în ultimul psalm,

autorul se roagă : «Pleacă, Doamne, urechea ta şi mă auzi că  sărac şi lipsit sunt eu... că tu, Doamne, eşti bun şi blând şi mult milostiv... în ziua necazului meu am strigat către tine şi m’ai auzit». Aceşti 3 psalmi plini de tânguiri lirice, corespund

 întru totul cu starea de întristare a creştinului, pentru moarteape lemn a Mântuitorului său. Ei zugrăvesc îndestul mâhnireasulletească a piosului pătruns de însemnătatea patimilor Domnului.

După cetirea acestor 3 psalmi, se zic tropare şi rugăciunifoarte frumos întocmite în legătură cu moartea Răscumpără-torului nostru. Apoi ora a 0a se termină cu această rugăciune

a sfântului Yasilie cel Mare: «Stăpâne, Doamne, Iisuse Ilris toase Dumnezeul nostru... curăţeştene pe noi păcătoşii şi ne-vrednicii... pentru că am lăsat căile dreptăţei tale , şi am umblat în voile inimei noastre» 1).

Cum că în secolul al IVlea şi al Vlea se ceteau psalmi în serviciul orei a 9a, aduc aci cuvintele fericitului leronim :«După ora a 0a, zice el, se adună cu toţii (monahii egipteni),cântă psalmi şi cetesc din scripturi după obiceiu».2) Fericitulleronim arată că monahii o făceau aceasta după obiceiu (exmore) adică după o datină rămasă de la cei vechi. Iar Gonsti

tuţiunele Apostolice îndeamnă a se face rugăciuni în ora 9a întru am intirea morţei pe cru ce a Domnului nostru 3). Apoicanonul 18 al sinodului din Laodicea orândueşte ca «cetirea ru 

 găciunelor totdeauna în ora a 9a şi seara , de datorie să pe a se face^. în timpul Marelui Post, ora a 9a primeşte oarecari modificări.

Theodose I’Ancien. Maison sait d'une maniere certaine que c’est depuis S. Pacotne que Ies psaumes sont fixes au nombre de trois pour chacune des heurescanon iq ues.

1) Daniel, Codex. Tom . IV p. 31 2: Novissimum locum tenet oratio Basilii: AeoxcoTa Ruqie ’I. X. 6 0g og rj|Ac5v, o ^laxQoOop'ioaş etu xolg f)fiâjv... x. t . L

2) Hieronym. Epist. X X II ad Eustoch. c. X V : Post horam nonam incomm une concurritur (aegiptiani monachi) psalmi resonant, scripturae recitanturex more.

3) Const. Apost. cartea VIII c. 34 arată că în ora 3a (a 9 de dimineaţă),Domnul a fost osândit de Pilat; în ora 6a (a 12, amează) a fost răs tig ni t; iarla ora 9a (a 3a după amează) a murit pe cruce.

Page 114: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 114/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 Z 1

§ 33

Vespera ('Earapivo?, vecernia)  în timpurile prime ale

creştinismului.

ătiw uvântul «seară» se zice în greceşte «eoitEpa» ; în latineşte«vespera». Iar cuvântul «Icjteqivop, însemnează «de seara»sau ceea ce se face seara. Părinţii bisericeşti răsăriteni,

au ales cuvântul iajrepivo? pentru a arăta printr’insul. serviciuldivin de seara sau vecernia; iar părinţii apuseni au întrebuinţatcuvântul «vespera» ori «vespertina» pentru serviciul lor de seara.Isidor de Sevila crede că occidentalii au dat numirea de «ves-peral serviciului de seara, pentru că acesta se făcea atunci,când apărea pe cer steaua «vesper» *). Cum că şi în apus sefăcea în timpul serei acest serviciu, ne arată fericitul Augustincând zice: « Vespera fit, quando sol occidit» (serânda se facecând apune so are le 2). Iar canonul 18 al sinodului din Laodiceadupă ce vorbeşte de rugăciunile orei a 9a, porunceşte ca <tşi rugăciunile de seara de datorie să fie a se face». Cum vedem,datina de a se cânta psalmi şi a se ceti rugăciuni la apusul soa-relui, se poate căuta chiar la începutul creştinismului; iar princuvântul EfTTtfcQivog se înţelegea întregul serviciu sfânt ce seaducea lui Dumnezeu când se făcea seară.

1. Constituţiunile apostolice ne arată lămurit ritualul vesperei aşâ cum se făcea în Biserică în secolul al IIIlea şi alIVlea. în aceste Constituţiuni i se dă episcopului următoarea

poruncă: «Când se face seara să chemi Biserica (să aduni po-porul în Biserică) şi după ce se va ceti « psa lm ul luminilor »(rov IjtiAvxviov tyaX|x6v) să zică diaconul rugăciuni pentru cate liumeni, energumeni, luminaţi şi penitenţi» 8). Iar în alt loc dinConstituţiuni ni se arată cu aceste cuvinte, care anume psalnise cheamă al luminilor: <tîn fie care zi să vă adunaţi in Bi-serică, dimineaţa şi seara ca să cântaţi psalmi şi să vă rugaţi,  dimineaţa zicând psalm ul &2 (Dumnezeule, Dumnezeul meu.către tine mânec): « iar seara psalmul 140'» (Doamne, strigatamcătre tine, auzimă, ea aminte glasul rugăciunei mele când strig

către tin e 4). Prin urmare psalmul 140 se chemă «al luminilor»pentru că atunci când se cetea el şi cu tot serviciul serei, seaprindeau luminele căci se făcea noapte şi era întuneric. Cum

1 ) Isid. Sevil. De eccles. offic. c. XXII.2) Augustin, serm. in psalm. XXIX.3) Constitut. Apost. lib. VIII c. X X X V : 'Eon epa c vevojiEviţi; auvaOgoumş

xijv exxXrjoiav, xai itexâ to Qrj0rjvai rov enJt’/viov ijiaXuov, ;xyoaqp(ovV|aei <»âiâxovoc vvxq t<ov xatrj/ouuevfov x. x.

4) Constitu t. Apost. lib. II c. LIX : JExdox)i<; ouvaOQOiţeaOe oq -Oqov xai eoneQctg, yâhXovTeg xai jryooei'/oufvoi ev xi’Qiaxoi?’ oyOyou utv Xe7<)vxec tyaXiiov xov ||Y, eaJtEQac be xov niu

Page 115: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 115/419

YJL' A DK. BADEA CJKEŞEANU

că acesta era motivul pentru care acest psalm se chema aşa,ne arată fericitul leronim (epist. ad Laetam), Cassian (De instit.monach. III, 6), ş. a. în unele Biserici se ceteau până la 12 psalmiori şi mai puţini *).

* După rugăciunile făcute pentru catehumeni, energumeni,luminaţi şi penitenţi, Constituţiunile apostolice grăesc mai

departe: «Sculândune, cerem milă de la Domnul şi bunătă-ţile lui, îngerul pâcei, cele bune şi de fo los, sfârşit creştinesc ; cerem seară şi noapte liniştită şi fără de păcat şi tot timpul  vieţei noastre nevinovat, să cerem» 2). în urma acestora dacăepiscopul locului era de faţă cetea rugăciunea m ulţum irei:«Dumnezeule cel fă ră de început şi fă ră de sfârşit, cel a toate 

 făcător... in veci amin» 3).Diaconul zicea după acestea cu voce tare:  plecaţivă  

 pentru impunerea mâinilor'» (xÂivaxE xeipoOeoia); iar episcopulcetea rugăciunea următoare: «Dumnezeule al părinţilor si Doamne al indurărilor, cela ce cu înţelepciunea ta ai zidit pe om... in veci amin» *).

Apoi diaconul glâsuea cuvintele : <ieşiţi in pa ce» (,tyot'/iOete ev eîprjvq) şi poporul eşea cu linişte şi mulţumire dincasa Domnului.

2. Tot din Constituţiunile apostolice şi din Codicele Ale-xandrin LXX, mai cunoaştem, că pe lângă cele arătate maisus, la vespera se mai zicea şi „rugăciunea serei** (jrpoaEuyj)vEOJtEQivTjv); «Lăudaţi prunci pe Domnul, lăudaţi numele Dom-nului, lăudăm ute pe tine, iţi cântăm ţie, bine te cuvântăm 

 pe tine, pentru mărirea ta cea mare. Doamne îm părate , P ă-rintele lui Hristos, al Mielului nevinovat, care ridică păcatele lumei, ţie ţi se cuvine laudă, ţie ţi se cuvine cân ta re ; ţie mă-rire se cuvine lui Dumnezeu şi Tatălui şi F iului şi Spiri-tului cel a tot sfânt, in vecii vecilor amin. Acum slobozeşte pe servul tău, Stăpâne, după cuvântul tău in p a ce ; că văzură  ochii mei mântuirea ta, care ai gătito înaintea feţei tuturor  

 popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi mărire po- porulu i tău Israil»5). Această rugăciune se zice şi astăzi la

1) Martigny, Dictio n, des antiq. chret. p. 539 n. III. —P. Migne, Patrolog.gr., Tom. I.2) Constit. Apost. lib. VIII c. XXXVI : ’Avaoxdvxeg airrjaojneOa xa

toi) K u q î o u   x ai xoug oîxxouQfiovg avcov, xov dyyeXov xov <bti x ij ţ eiyr|vr]g, xdxaÂd xai xd <nm(p£()0vxa xQionavd xd xeXfl xi|v ?ok£qo.v xai xi]v vuxxa elyiivixt)v x a i dvajidgxrixov, xa i rcdvxa xov ynovov xrjg Cwiig f|fidjv dxaxdyvcooxovaixr|Oo')ue0a.

3) Constit. Apost. lib. V III c. X X X V II : 'O dvapxoc ©eog xai dvaxe/.eux)]xog... etg xovg attî)vag d|xr|v.

4) Con stit. Apost. lib. V III c. X X X V II : Oee JtaxeQWV, xai K uqie xoi)eXeoug, o xfj aoqua oov xuxaoxevdoug dvGpconov... eig xotig aitovag diiVjv.

5) Constitut. Apost. lib. V II c. X L V II I: ’Aiv tlte jxalâeg Kuqiov alvelxexo ovoua Kv»qîou’ ’Aivoufiev ae, 'UfivoCfiev ae, evXoyovnw ae, 8td xijv jieydAiiv

cov, 86|av x. x. X... Nuv d^o/Lueig xov 8ouX6v aov, Aeajioxa, xaxdxo (>fjna oou,

Page 116: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 116/419

Page 117: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 117/419

Page 118: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 118/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 2 5

si forme exterioare, pentru strălucirea cât mai majestoasă a vesperei şi a celorlalte laude dumnezeeşti. Imnologii şi psalţii ceimari, desfaşurară o muncă spornici si făuriră in simţul pietăţei lor, cele mai frumoase stihiri liudătoare ale puterei divineşi ale cuvioşiei sfinţilor. Apoi, în casa Celui Prea înalt, cântară

aceste imne cu focul sacru al inime lor, în aceste melodii dulcişi armonioase, ce se asemănau căm ărilor îngereşti.Variaţiunea bogată a inmologiei şi a melodiilor ce se zic

la vesperS,* îndulcesc viaţa credinciosului, şi din cercul acestor înalte alcătuiri, el înţelege câ t sunt de n ici aspiraţiunile lumeşti aleomului. în desfăşurarea acestor întocmiri ale vesperei, credin -ciosul mai înţelege, cât de uimitor lucru este, când el priveştedin suişurile cereşti, la cele comune şi <le rând ale omului de

 jos, care se «buciumă numai în agoniseli mici şi stricăcioase.Si nefericit este acela care nu se poate sui cel puţin pentru

scurte momente, la treptele cele de sus ale fericirei pioase, şinu se poate învrednici să guste şi el din dulceaţa sufleteasca.Dar mai nefericit este cel ce zace cu voinţă în vinovăţia păca-tului, şi îşi creiază fericirea din lăcomie şi muncă fără rost şichibzuială, ca să strângă bogăţii ce se risipesc ca fumul şi seduc într’o clipă de ochiu.

Pentru aceştia nu sunt înţelese melodiile dulci ale vespereicântate în apusul soarelui, şi nici lauda adusă de credincioşilui Dumnezeu când se cântă stihirile cele prea frumoase, căcigândul lor sboară numai după dulceaţa materială ce se preface

 în tr’o cumplită amărăciune. Aceştia nu au timp să aducă pri-nosul recunoştinţei lor, Creatorului care ne dă toate bunătăţile:nu au timp să vină în timpul vesperei în casa lui Dumnezeii sisă se roage ca să ajungă cu bine ziua următoare. Ei aleargă însă în lume, ca să prindă fumul si să câştige cât mai multămâhnire.

§ 35 .

V e s p e r a c e a m i c ă (6 fiixQoc Eajreoivoc).<$x

n zilele noastre, vespera este de <‘î fe lu ri: vespera cea  mică, vespera cea  mare de Sâmbătă seara, sau din ajunul sărbă

^ torilor mari şi vespera de toate zilele. Fie care din acesteaare ritualul său întocm it de Marii Dăscăli ai sfintei Biserici :pentru aceea la rândul cuvenit, voiu vorbi despre lie care din ele.

Yrespera cea mică se face în chipul urm ător : Sâmbătăseara sau şi în preseara serbătorilor mari, pentru mai multăsolemnitate, se cântă atât vespera cea mică cât şi cea mare.

Adunânduse credincioşii în Biserică, preotul dă binecuvântareapentru începerea vesperei mici, cu ora a (.)a, după care iarăşise dă binecuvântarea ca să se cetească „psalmul de începere41

Page 119: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 119/419

Page 120: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 120/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1*27

:icc întru al 12 lea ceas (ora noastră a 6a) de seara, fiind tre-cute ii ceasuri după al 9lea» *).

Vespera de Sâmbătă seara, se începe cu binecuvântareapreotului pentru cetirea orei a 9 a ; după aceasta se dă iarăşi)inecuvântarea ca să cetim «cu voce lină şi umilită» (fjcmxv

•ptjDvj] xai f|oeufia) «psalmul de începere» (o jt qoo i

(ai«xo; ipodp,oc,103): «lîine cuvintează suflete al meu pe Domnul» "’pIZ*

TÎ.TTIN) 2). Iar dacă s’a cetit ora a 9a la vespera cea mică, la

cea mare nu se mai ceteşte. în psalmul 103 se preamăreşteCel A Tot Puternic şi Infinit, care se îmbracă cu lumina ca cu ohaină, umblă pe aripele vânturilor şi ţine apele în liotarele lorca să nu acopere pământul. El adapă m unţii, răsare iarba an i-malelor şi dă hrană cu îndestulare. Când deschide mâna sa,toate se umplu de bu cu rie ; iar când închide a sa mână, toate

se turbură. în timpul celirei acestui bogat psalm, prin care au-torul a avut fericita inspiraţie de a zugrăvi cât mai nemeritcreaţiunea şi ocârmuirea ei, preotul fiind cu epitraliilul pe grumazşi capul descoperit, vine umilit în faţa sfintelor uşi ale altaruluişi aci ceteşte cele 7 rugăciuni ale vesperei8). Prin acestea mi-nistrul altarului mijloceşte înaintea lui Dumnezeu «cel Mare şiPuternic» să nu fim mustraţi de el pentru păcatele noastre, cisă lim auziţi in rugăciunile ce le îndreptăm către cer*).

Terminânduse psalmul, preotul ori diaconul, zice ecten iacea mare (fj fieydXr) Fxrevrjg) chemândune să ne rugăm Dom-

nului. pentru pacea şi mântuirea sufletelor noastre, pentru Bi-serică, Ierarhul ţinutului, Domnitorul ţărei, pentru aer, ş. a.Ecteniile cu aceste cereri, sunt presărate în toate Liturgiile vechis. e. în Liturgia lui Clement Rom anulB), în aceea a lui Iacovfratele Domnului6), etc. Apoi urmează cetirea catismei (xaGiorjia),aducândunise aminte cu aceasta de Vechiul Testament şi defăgăduinţele făcute atunci pentru răscumpărarea omului. La în-ceputul catismei se zice în psalmul liu că este «Ferici t băr-batul carele n’a umblat în sfatul necredincio-şilor şi în calea păcătoşilor n’a stătut». Toată Psaltirea cu ale

ei 20 de catisme, se ceteşte în cursul unei săptămâni după rândueala bisericească, începând catisma Ia Sâmbătă seara, şi term i-nânduse celelalte catism e,până In Sâmbăta viitoare dimineaţa;

1) Simeon Tesalon., op. e., pag. 197, cap. 299.2) în textul ebraic acest psalm poartă numărul 104.3) Daniel, Codex, Tom . IV, pag. 28 9 : Sacerdos ante fores sanctas orat

septem orationes xov Âvxvixov, a quibus haec  prima vesperarum pars nomen trahit xov Xixvixou. Aceste 7 rugăciuni sunt şi în Evhologiul lui Go ar,pag. 28 2 9 .

4) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti, 1887, pag. 1924.

5) Constitut. Apost. lib. II, c. 5 7 ; lib. VIII, c. 1 0 .V e z i şi § «Ecteniile",Tom. II, pag. 555, Tez. Liturg.

6) Daniel, Codex Liturg., Tom. IV, pag. 92, 94, 95, 102.

Page 121: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 121/419

l ‘JN DR. BADEA CIREŞEANU

iar în postul cel mare, Psaltirea se ceteşte (le două ori je săp-tămână, tot după rândueala bine determinată *).

După catismă, se zice ectenia cea mică (fj I<r8v/]c)şi apoi să cântă psalmul 140: «Doamne strigatam către tine,auzimă» 0^ 7jŢlN"p nin*>, «Să se îndrepteze rugăciunea

mea ca tămâea înaintea ta, jertfa de seara)), ş. m. d. Urmeazăapoi cântarea psalmului 1 41 : «Cu glasul meu către Domnul amstrigat)), a psalmului 129: «Dintru adâncuri am strigat cătr3 tine,Doamne, Doamne, auzi glasul meu», şi în line, a psalmului 1 16 :«Lăudaţi pe Domnul toate neamurile)). Dar de la stihul «Scoatedin temniţă sufletul meu)), al psalmului 141, se începe cântareastihirilor (<ruxr]Qo5v), presărând stihurile psalmilor 129 si 116printre aceste stihiri. Prin cântarea psalmilor 140, 141, 129 şi116, să vădeşte starea de păcătui re a omului vechi u şi speranţalui în mântuirea ce trebuea să vină; iar aceasta se*araţi prin

stilurile din Octoili întocmite de sfântul loan Damascen şi Anatolie patriarhul Constantinopolului. Străbunii noştrii ne pri-cepând că Anatolie este un nume propriu, au tradus greşittitlul stihirilor acestuea «dvaBoXixa», cu ale răsăritu lui2;. St i -lurile Octoihului, se cântă întru bucuria învierei lui Hristos şi amântuirei neamului omenesc; pentru aceea ele se şi cheamă«ale învierei)) 3).

Foarte frumoasă şi cu înaltă înţelepciune este făcută de sfin-ţii Părinţi, această împletire din cântările Vechiului şi ale NouluiTestament. împletirea aceasta este nu numai o înşirare de cân-

tări armonioase şi de suflet hrănitoare, ci cuprinde într'însa un înţeles mai adânc şi un alegorism foarte bogat. Aşâ este alcătuittot serviciul nostru divin ortodox : în tot ce îl compune pe el,

 în formă, cuprins, în înşirarea lui, vedem un misticism curat,un alegorism cu un înalt înţeles şi o mare bogăţie de idei ins-tructive.

Dar şi sfinţii cari 'şiau dat viaţa pentru Biserică, suntlăudaţi în stilurile din Mineiu, liind că ei sunt pentru noio pildă vie de virtute, înfrânare şi lucrare a binelui. Iar întimpul când se cântă «Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca

tămâea înaintea ta, jertfa de seara», pentru ase arăta că tămâeace se aducea ca jertfă de seara în cultul Vechiului Testament4),trebue să se aducă şi în Noul Testament, preotul ori diaconul,

 începe a cădi cu tămâe aprinsă pe cărbuni, sfânta masă, proscomidia şi tot altarul sfânt. Cel ce cădeşte, ese apoi pe uşa

1) Conf. Psaltirea, Bucureşti, 1856, pag. 9 —11.2) Chiar şi în Liturgiarul tipărit n Bucureşti în anul 1887 pag. 11, găsim

stilurile lui Anatolie, întitulate „ale răsăritului" (Autorul).3) Vezi înţelesul cuvântului „stihira" la pag. 504, n. 2 Tom . II Tez. Lit.

4) Exod. 30, 7 : „Şi Aaron va face să fumege pe altar tămâe cu bunmiros în toată dimineaţa... şi între amândouă serile... va face să fumege tămâeeternă înaintea lui Iehova".

Page 122: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 122/419

TEZAURUL LITURGIC, T. 11. 1 2 0

despre rreaza noapte, cădeşte icoanele împlrăteşti, scaunul ar-hieresc, stranele din dreapta, pe credincios, stranele din stângasi întregul naos. Merge cu cădelniţa apoi îri nartică, o cădeştein ordinea naosului şi intră cădind în altar pe uşa despre meazazi. Aci cideşte iarăşi sfânta masă, proscomrlia şi pune cădelniţala locul ei ‘). Tămâerea sfântului locaş, este nu numai o jertfă

dar ea este şi simbolul rugăciunilor şl al cererilor noastre în-dreptate la ceruri, ca fumul şi mirosul tărnâei. Pentru aceea,preotul ori diaconul care tămâiază, să facă aceasta cu umilinţă,cu ochii plecaţi în jos şi cu paşi rari şi liniştiţi.

 încheerea stihirilor se face cu cântarea imnelor   dogmatice compuse de Marele teolog şi imnolog loan Damascen, princari se p:*ea măreşte întruparea Fiului lui Dumnezeu. Prin elesă cinsteşte şi Prea Curata Maica Mântuitorului, care a rămasFecioară mai pe sus de minte şi de cuvânt. în timpul cântăreistihirei dogmatice, sau şi mai înainte de aceasta, diaconul îm-

brăcat în stihar, orar şi mânecuţe şi având cădelniţa în mână,iar după dânsul preotul îmbrăcat cu felonul, es din altar peuşa despre meaza noapte *). Preotul se opreşte în mijloculnaosului cu faţa spre ră să ri t; iar diaconul cădeşte icoanele şipe cred incio şi; apoi fininduse dogmatica, glăsueşte : „înţelepciune, drepţi" (2ocpia, op0ol3). La aceste cuvinte se răspundede cel mai mare sau şi de psalt cu cetirea imnului vechiu«Lumină lin ă»4). Apoi diaconul şi preotul fac in trarea (f| eiaoSoc)

 în altar prin uşa din m ijloc5). în lipsa diaconului, ceremoniaintrărei o face preotul singur.

1) Protosincelul Gerasimu Saffirinu, Tipicu, Râmnicul Vâlcei, 1878, pag.6 9 . Conf. Dumnezeeştile Liturgii, pag. 1 0 1 1 .

2) Vezi Dumnezeeştile Liturgii, op. c., pag. 11.3) In cărţile noastre liturgice imprimate în româneşte în secolele trecute,

s'a strecurat greşeala în traducerea după cele ruseşti, z icânduse «înţelepciunedreaptă", în loc de «înţelepciune, drep ţi", aşa cum este în originalul grecesc.De alt fel cuvântul „drepţi" (opOoi), are şi înţelesul lui pentru care s’a rostit desfinţii liturgişti, şi anume ca pioşii cei ce sunt de faţă, să stea drepţi şi cu cuviinţă. In original nu se află Sotpia — înţelepciune dreaptă, ci 2oqna,oqGoL; deci pluralul oqOoî, nu se leagă cu singularul Soipîa, ci cu creştinii.

4) In acest vechiu şi prea frumos imn „Lumină lin ă", ($wg iÂ.apov),moştenit din secolul al IIlea de la martirul Atinogen (f 196) şi aflat în Con -stituţiunile apostolice lib. VIII, c. XXX V , se arată că lisus Hristos este luminalină a Tatălui ceresc; iar la lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şipe sfântul Duh Dumnezeu.

5) Intrarea solemnă (euroSoc) a sfinţiţilor servitori, în altar, făcută la ves-peră, e împrum utată de la cea de la liturgie. In cea de la vesperă se aratăpreoţii înaintea po porului; iar în cea de la liturgie, se aminteşte de timpurilevechi când se aducea Evangelia din schevofilax, se arăta înaintea credincioşilor şiapoi se ceteau din ea învăţăturile Domnului. E bine să zicem, deci „intrare"(eîoo8oc), iar nu „eşire" ( rxx .v’k ). Pentru aceea şi cuvintele „înţelepciune,drepţi" se înţeleg mai bine la „intrarea" de la liturgie, când se arată poporuluisfânta Evangelie, adică „înţelepciunea», înaintea căreia pioşii se cuvine a sta„drepţi". Şi la Goar, în Evhologiul său, pag. 25 n. 36, găsim : „Sapientia, rec ti",

iar nu „Sapientia recta". Tot aşa şi la pag. 108 n. 77 aflăm 2 o<pia, oqOoI, asupracăror cuvinte Nicolae Cavasila dă explicarea, că atunci când se rostesc ele, noi

 Dr. Ba de a Cireţean u —Tezaurul Liturgie y

Page 123: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 123/419

Page 124: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 124/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 3 1

să ne aducem aminte şi de moarte, mai ales că de aceasta nune amintim nici o dată, ca şi când am ti nemuritori pe acest pă-mânt. Ne gâlcevim, adunăm bogăţii, zidim palate aurite şi avemaspiraţiuni infinite, iar pentru locuinţa cea veşnică nu ne pre-gătim. Pentru aceea sfânta noastră biserică, cunoscând slăbi-c iu n ii noastre, ne pune înainte rugăciunea acelui sfânt bătrân,ca să ne îndemne printr’însa, să fim gata când veni pă-răsi lumea, şi să putem zice : «Acum slobozeşte pe servjl tău,Stăpâne» »)•

După ecfonisul preotului, psalţii cântă troparele (rţpnaţna)Octoiliului şi ale Mineiului şi apoi se zice «Apolisul» (’Arogat;= liberatio) de către pre ot: «Binecuvântarea Domnului pestevoi»2). Cuvântul «’Ajtotaoip 111 româneşte însemnează terminarea

Domnul Doctor BADEA CIREŞEANU Autorul Tezaurului Li turgic ,soseşte cu vaporul in portul oraşului Port -Zaid (Africa', Marţi 17 August anul

1904, pentru studii liturgice şi arheologice.

serviciului şi deslegarea poporului de a eşi din Biserică ; pentruaceea şi tropariul de la finitul vesperei se mai cheamă şi «djro/wvuxiov» adică «eliberatorul» sau «to djtoXvtixiov rr\g fmepa?»,ce va să zică «eliberatorul zilei» 3). Fiind că în româneşte nuavem o vorbă proprie care să corespundă cuvântului «’anoAuaig»,

1) Luca, 2, 29.2) 'Ajiokvaiq —asio , Xuco = desleg, desfac, dau voe să se ducă.3) Goar, EuypÂoviov, p. 32, n. 45. Iar în Tipicul constantinopolitan (la

Daniel, Codex Liturg., Tom. IV, pag. 291, nota 1), cetim: ’A.-t o /.o t i x i o v   Xeyetai,«JteiSij eu; xăq  drcu/.i 'Ogi ţ to v ' E o j i e q i v o u   xai t o u   vOq0qov, otav ârtoAuetai 6  Xctoq tx tT]Q ’Exx?.>]OÎag, xaxâ t o   ujw> t o u   2v(xeâ)v (>i)0ev xqoq xov Ki't<nov. Nvv ânokueic tov SoOXov oou, Aâaitoxa. Vezi Apolisul, T. II, Tez. Lit., p. 548*

Page 125: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 125/419

1 3 2 DR. BADEA CIREŞEANO

traducătorii români mai vechi, au trecut în cărţile liturgice alenoastre cuvântul slavon «o t i iSc t -k» (otpust), nepotrivit cu graiulsi înţelesul nostru. La terminarea ori cărei serviri sfinte, în Bi-serică ca şi în afară de ea, preotul tace apolisul. La linele lilurg’iei, se pricepe mai bine înţelesul acestui apolis, când în-suşi preotul îndeamnă poporul zicând: «cu pace să eşim» dinIîiserică. După binecuvântarea dată de preot prin apolis, cre -dincioşii es în linişte şi mulţumire din sfântul locaş, îndreptânduse spre căminele lor şi păstrând în minte cele auzite dincărţile sfinte.

Vespera cea mare se deosebeşte de cea mică, nu numaiprin bogăţia cântărilor şi a formelor sale, dar şi priu solemni-tatea cu care se cântă acestea de horuri, şi prin mişcările im-punătoare pe cari le fac sfinţiţii servitori în timpul vesperei.

§ 37 .Vespera în zilele de rând ale săptămânei.

a şi la vespera cea mică ori cea mare, după cetirea oreia 9a, preotul dă binecuvântarea pentru a se zice psal-mul 103 : «Bine cuvintează sullete al meu pe Domnul».

Urmează apoi ectenia cea mare, catisrna de rând, ectenia ceamică, şi apoi se cântă «Doamne strigatam». La cuvintele: «Săse îndrepteze rugăciunea mea ca tămâea înaintea ta», preotul

 începe a cădi sfântul altar, naosul şi nartica, întocmai ca şi lavespera cea mare. Psaltul ceteşte apoi stihurile următoare alepsalmilor: 140, 141, 129 şi 116 ; însă de la stihul «De te veiuita la fără de legi» al psalmului 129, se începe cântarea celor6stiluri din seara aceea şi anume : 3 din Octoih şi 3 din Mineiu *);iar stihurile următoare ale psalmilor 129 şi 116, se presară prin-tre stihiri. «Mărirea» se cântă cea din Mineiu şi «Acum» a Năs-cătoarei de Dumnezeu tot de acolo 2). Dacă se întâmplă ca sfântulsă nu aibă «Mărire», atunci zicem «Mărire şi Acum», a Născă-toarei, din Mineiu. Tipiconul arată şi întâmplările, când in zilele

de rând, stihirile Octoihului să cântă înaintea celor din Mineiu 3).După Mărire şi Acum, «intrarea» (eioo&og) solemnă nu seface, ci îndată ceteţul zice «Lumină lină». Apoi preotul: «Săluăm aminte pace tuturor», iar psaltul cântă prochimenul zilei,care este un stih ales din psalmi, potrivit însă cu spiritul zilei 4).

1) Apoi dacă sunt Ia Mineiu 2 sfinţi şi amândoui au stihiri, sau şi numaiun sfânt însă cu 6 stihiri la Vesperă, atunci se pun aceste 6 stihiri numai dinMineiu, iar ale Octoihului se lasă. Vezi Tipicul bisericesc, Bucureşti, 1851, p. 1.

2) Protosincelul Gerasimu Saffirinu, Tipicu, op. c., pag. 9.3) Protosincelul G erasimu Saffirinu, Tipicu, op. c., pag. 10. Conf. Tipic

bisericesc, Bucureşti, 1851, pag. 1—2.4) Iată prochimenele zilelor:Sâmbătă seara : „Domnul a împărăţit întru podoabă s'a  îm brăcat" (psalm.

<»2 , v. 1).

Page 126: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 126/419

TEZAURUL L1TU RG E, T. III. 1 3 3

Se cetcste după cceea «învredniceştene Doamne», ectenia «Săplinim rugăciunile noastre» şi se cântă stihovna din Mineiu;ne fiind aceasta, se cântă cea din Octoih. Urmează «Acum slohozeşte pe servul tău, Stăpâne», şi se cântă tropariul sfântuluidupă rândueală1). Preotul termină vespera cu ectenia «Milueştenepe noi Dumnezeule» şi în fine cu «^.polisul».

Astfel se face vespera în zilele de rând ale săptămânei,când a Ila zi nu este sărbătoare. Cum am văzut, acest serviciueste mai lung de cât acela al vesperei mici şi mai scurt de câtal vesperei mari.

§ 38 .

După-cinarea ( ’Ajroâeurvov, Pavecerniţa).

ceastă laudă dumnezeească se Cîhiamă aşa, pentru că mo-nahii din vechime şi cei de astăzi, în multe mânăstiri,

mai întâiu cinează şi apoi vin iarăşi în Biserică pentru aceti Dup ăcinarea; dar aceasta se poate ceti şi îndată după ves-peră. Prin această servire, Biserica ne îndeamnă la căinţa atâtde trebuincioasă mai ales în întunerecul nopţei. Toate simţurileomului sunt răsvrătite şi plecate spre păcat, mai mult în timpulnopţei de cât al zilei: în întunerec se săvârşesc mai multe fără delegi,’ de cât 111 lumină. Pentru aceea şi sfinţii P ărinţi au văzut în

 întunerec icoana păcatului, iar în lumină âu văzut* viaţa, bucu-ria, mântuirea. Lactanţiu zice că «apusul... ne aduce totdeauna  întunerecul şi face pe° oameni a ucide şi a muri în j)âcate» 2).

Iar Simeon Tesaloniceanul, ne arată că prin Dupăcinare 1111numai preamărim pe Dumnezeu, dar prin ea mai cerem atrece noaptea cu pace, fără de păcat, lără de sminteală, căcinoaptea este semnul sfârşitului vieţei noastre3). Dupăcinareaeste de două feluri : mică  şi m a r e ; °cea mică se ceteşte în Bi-serică aproape în tot cursul anului, afară de postul cel m are ;iar Dupăcinarea mare se ceteşte în postul cel mare4).

Duminică seara: «Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Dom-nului» (psalm., 133, v. 1).

Luni seara: „Domnul mă va auzi când voi striga către dânsul".

 Marţi seara: „Mila ta Doamne mă va urma în toate zilele vieţei mele". Miercuri seara: „Dumnezeule, întru numele tău mântueştemă şi întruputerea ta mă jud ecă ".

 Jo i seara : „Ajutorul meu de la Domnul cel ce a făcut cerul şi pământul"(psalm. 120 , v. 2).

Vineri seara: „Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti tu şi mila ta mă va întâmpina".

1) Iar dacă la Mineiu sunt 2 tropare, atunci se cântă tropariul cel dintâiu,Mărire, tropariul al 2lea şi Acum, a Născătoarei de Dumnezeu.

2) Lactant. Institutiones divinae, lib. II, c. X . Occidens... quod tenebrassemper inducat, et quod homines faciat occidere ac interire peccatis.

3) Simeon Tesalon., op. c ., pag. 197, cap. 299.4) Leon Clugnet. Diction., op. cit., art. ’AjtoSeutvov, paj*. 1 6 : To

’AjtoSsutvov... Cet office, qui est fort long, ne se dit guere que pendant le Ca

Page 127: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 127/419

1 3 4 DR. BADEA CIRESEANU

a) Dupăcinarea mică   ( t o   ur/oov 'AjtoSeuiyov) se face astfe l:dând preotul binecuvântarea, se zic cele întroducătoare, apoipsa lm ii: 50, 09 şi 142 prin cari cerem ajutorul lui Dumnezeu

 în contra vrăjmaşilor periculoşi, mai ales când ne dăm som-nului. După aceea rostim doxologia: «Mărire întru cei de suslui Dumnezeu» (A6£« ev wpioroig fieto), apoi simbolul credinţei,

după care urmează rugăciunea către Domnul nostru lisus Hris-tos : «Cela ce în toată vremea», prin care cerem să ne îngră-dească cu sfinţii săi îngeri. Ne îndreptăm şi către sfânta Fecioarăcu rugăciunea: «Nespurcată, ne întinată», cerândui apărare întot timpul şi mai ales în ora rnorţei. Terminăm in tine Dupăcinarea mică cu rugăciunea lui Antioh monahul: «Si ne dă nouă.Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufle-tului» *)> zicânduse apoi ectenia şi «Apolisul»*).

b) Dupăcinarea mare  ( t o   (ieya ’AjtoSeutvov) este mult maibogată şi mai pătrunzătoare de cât cea mică. Ea se lace astfel:

dând preotul binecuvântarea, se cetesc cele întroducătoare, apoireme. —To (u x q o v ’Ajioâeurvov... Cet office beaucoup plus court que le precedent,se dit tous Ies jours de l'annee en deliors du Careme.

1) Daniel, Codex Liturg., Tom . IV, pag. 296 —2 98 : Porro alia recitaturoratio e j u x o i t i o i ; Antiochi monachi: K al 8 o q t jl u v , Aeo.tota, . t q o c wtvov u r u o u o i v

âvcctauoiv 0a>|xaTO<; xai tyuxn? x. t . X.2) Somnambulul de la spitalul Pantelimon de lângă Rucureşti .Sfinţii părinţi in adânca lor înţelepciune, au alcătuit în comorile lor de

 învăţături, foarte multe rugăciuni, pentru ca somnul nostru să fie liniştit şi în -tăritor de corp şi suflet. Mulţi din nenorociţii cari nu pot să doarmă noaptea,să sinucid din cauza acestor chinuri. Şi mai nefericiţi sunt „somnambulii•• cariumblă noaptea în somn pe case înalte şi se sue pe stâlpi şi pe acoperişuri, fără

ca ei să se deştepte.O întâmplare tristă de acest fel, am văzuto eu însumi, în spitalul Pan-telimon de lângă Bucureşti, Duminică noaptea 22 Iulie, anul 19U7. Somnam-bulul din acest spital, un tânăr de 21 ani etatea, făcea călătorii şi mişcări însomn atât de periculoase, în cât o lună de zile s’au adunat în fie care seară mul-ţime mare de lume din toate clasele societăţei, din Bucureşti şi din împrejurimi, casă vadă noaptea pe acest nenorocit bolnav în suişurile lui pe înălţimi ameţitoare.

 în noaptea amintită pe la 11 ore, bolnavul a eşit pe fereastră în cămaşade noapte şi cu capul gol, s ’a coborât încet pe brâul ce înc inge edificiul la etagiul de jos, apoi a privit lung spre răsărit; ochii îi erau jumătate închişi, dar nuvedea nim ic şi nici chiar miile de oameni din faţa lui. Fiind astfel pe brâullat ca de o palmă, în afară de spital în partea de răsărit, somnambulul a pornitpe brâu la pas regulat, a venit până la o fereastră deschisă în calea lui, a trecutrepede pe sub fereastră, a urmat drumul pe balustrada scărei principale şi s 'acoborât jos pe pământ.

Vr'o 8000 de oameni îl priveau tăcuţi şi înmărmuriţi; respiraţia fie căniiprivitor încetase. Un cordon de jandarmi înconjură pe somnambul şi îi făcealoc printre mulţimea de popor. Bolnavul înaintând printre oameni, s’a suit repedepe stâlpul luminei electrice din faţa răsăriteană a spitalului, a încălecat pe vârfulstâlpului, a privit lung spre stele cu mâinile ridicate, apoi s ’a coborât iarăşi pepământ. După aceea a ocolit spitalul în partea exterioară de sud, a intrat înlăuntru, a mers în tinda Bisericei şi s ’a rug at cu mâinile întinse făcând niştemişcări uimitoare. Iarăşi a eşit afară din curte, s ’a suit pe acoperişul spitaluluicu 3 caturi, şi umblă pe acolo, necontenit invocând cerul şi stelele cu mâinile

 întinse. A umblat apoi pe brâul de la etagiul al IIlea şi după o oră de călătorie

aeriană, bolnavul a mers şi s’a culcat, fără să ştie ceva a IIa zi din cele ce afăcut în somnul său. Noaptea grozavă de atunci nu o voiu uita nici odată.(Autorul).

Page 128: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 128/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 0 3

psalmul 69 de va fi în săptămâna Ia a postului; iar 111 celelaltesăptămâni începem cu psalmul 4, urmând apoi cu psalmii 6,12, 24, 30 şi 90. în toţi aceşti psalmi lirici, mărturisim nevoilenoastre şi cerem ajutor de la Puternicul Creator. Arătăm maideparte speranţa în Făcătorul nostru, prin cântarea profetuluiIsaia : «Cu noi "este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, 

că cu voi este Dumnezeu», repetată cu stihuri, întreagă şi pre-scurtata de 27 de ori.După simbolul credinţei, troparele obişnuite şi rugăciunea

sfântului Vasilie cel Mare «Doamne, Doamne, cela ce neai mân-tuit pe noi», zicem psalmul 101, apoi rugăciunea atribuită luiManase cel mai rău rege al regatului lui Iuda (sec. VII a. Hr.),zisă în pocăinţa lui după ce a fost prins de A si rieni!). Rugă-ciunea aceasta ’ făcută de un pios din timpurile vechi creştine,e foarte Inimoasă şi mişcătoare în cuprinsul ei. Ea începe aşa:«Doamne, A Tot Puternice, Dumnezeul părinţilor noştrii... plec

genuchii inimei, trebuindumi bunătate de la tine, greşitam,Doamne, greşitam». Aci se zugrăveşte în deajuns simţirile omuluipăcătos, mustrat în conştiinţa sa pentru fără de legile săvârşite.Foarte frumoasă este şi rugăciunea sfântului Mardarie «StăpâneDumnezeule, Părinte a tot Puternice»2). Se cetesc apoi psalmiide la Dupăcinarea cea mică : 69,142 şi Doxologia. După canonulsfântului ori al Născătoarei de Dumnezeu să cântă tropariul alcă-tuit cu inspiraţii din cartea profetului Isaia cap. 45: «Doamneal puterilor fii cu noi, că pe altul afară de tine, ajutor întrunecazuri 1111 avem, Doamne al puterilor milueştene pe noi», re-

petat cu stihuri de 8 ori.Mai departe : «Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul»,apoi cetirea cu multă umilinţă a rugăciunei sfântului EfremŞirul : « Doamne şi stăpânul vieţei mele, duhul trândăviei, al 

 grijei de multe, al iubirei de stăpânie şi al grăirei in deşert, nu mil da m ie ; iar duhul curăţeniei şi al gândului smerit,al răbd ărei şi al dragostei, dărucştel mie slugei tale». Aşa seroagă tot omul înţelept, care să cercetează pe sine şi se fereştesă nu cadă în mândrie şi în tot felul de curse lumeşti, rele şipline de păcate. Se ceteşte după aceea: «Ne spurcată, ne° întinată»,

apoi «Si ne dă nouă, Stăpâne», etc. Preotul în fine terminăcu rugăciunea «Stăpâne, mult milostive# şi cu «Apolisul».

1) In cărţile rituale greceşti, rugăciunea aceasta poartă suprascrierea :nQ 00ei7.11 tou BaoiAeox; Mavaoof] xf|? ’IouSaîcu;. Această suprascriere a trecutşi în cărţile româneşti de ritual.

2) Această rugăciune o aflăm în 3 laude dumnezeeşti: la Dupăcinareacea mare, la Miezonoptica de toate zilele şi la Ora a 3a. In cărţile de ritualromâneşti, la Du păcinarea cea mare, 1111 se spune cine a făc ut o ; la Miezo-noptica de toate zilele stă scris că e a Marelui Vasilie; iar la Ora a 3a se zicecă e a sfântului ÎVlardarie. Eu am căutat origina acestei rugăciuni «Aeojţotu

0ee, ricxxeQ jtavToxQdTop" şi după multe cercetări am găsito rostită de Mar-darie, un creştin din Capadocia, când el a plecat din casa sa la martirismul po-runcit de Diocleţian pe la anul 303 . Rugăciunea este deci a sfântului martirMardarie, serbătorit de Biserica noastră în ziua de 13 Decemvrie. (Autorul).

Page 129: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 129/419

l o u DR. BADEA CIREŞEANU

Dupăcinarea cea mare, este atât de duioasă si mişcătoarein rugâciunele ei, în cât ea ar putea îmblânzi şî apropia deDumnezeu, pe ori ce om împietrit şi nelegiuit, mai ales cândeste cetită cu căldură şi când este"însoţită de toate închină-ciunile orânduite.

 ARTICOLUL II

LAUDELE DUMNEZEEŞTI D£ DIMINEAŢA.

§ 39 .

Miezonoptica (MeoovuxTixov, Polunoşniţa).

n psalmul 119 v. 02, cetim că autorul acestei poeziilirice, se îndreptează către Iehova cu cuvintele: «I»miezul nopţei (H7^"T)12?P)> m’am sculat să mă m ăr-turisesc ţie spre judecăţile dreptăţei tale» ; iar în Fap -tele Apostolilor cap. 10, v. 25, ni se arată că apos-tolul Pavel împreună cu Sila, aflânduse închişi întemniţa oraşului Filipi din Macedonia, s’au rugat d a  miezul nopţei  ( x a ru 6 e to [xeaov-ibmov)... şi au cântat cântece de lan dă lu i Dumnezeu, in cât ii auzeau  

şi ceilalţi închişi». în Constituţiunile apostolice se recomandă ca rugăciunea

să se facă la orele hotărîte de Biserică şi chiar la «cântatul co-coşilor» ((UexTVQotpoma) de la miezul nopţei ’)• Asemenea şi Atanasie cel Mare zice că se cuvine să ne închinăm lui Dumne-zeu «la miezul nopţei» 2), precum şi în alte ore ale zilei şi aleserei. Dar şi fericitul leronim vorbind de aşezămintele sihastriceale timpului său, arată că monahii din mânăstirea Betleemului,

cântau imne de laudă dumnezeească «la miezul nopţei» 3), înatară de alte timpuri diferite. în acelaşi fel mărturiseşte şiCassian, că adică monahii din Egipt, Palestina şi Mesopotamia,lăudau pe Dumnezeu mai în tot timpul şi chiar «la miezulnopţei» 4). Acestea şi altele sunt textele bib lice şi istorice pecari se întemeiază instituirea laudei lui Dumnezeii de la miezulnopţei, numită «Miezonoptica». Din aceste texte vedem că atât

1) Constitut. Apost. lib. VIII, c. XXXIV.2) Athanas. Magn. De virginitate.3) Hieron. Epitaph. Paulae epist. XXVII, c. X.

4) Cassian. De institutis coenobiorum.

Page 130: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 130/419

TE /AU R UL LITURGIC, T. III. 1 i i i

 în Vechiul cât şi în Noul Testam ent, Gel A Tot Putern ic a fostlăudat în tot timpul şi chiar în întunerecul liniştit al nopţilor.

 în zilele noastre, această laudă dumnezeească, se ceteşte în deosebi la miezul nopţei, numai în m ănăstir i; ia r în Bisericele laice, cu Miezonoptica se începe servirea de dimineaţa,adică ortrina şi alte laude, ne confundânduse insă cu acestea,

ci păstrânduşi necontenit numirea de «Miezonoptica» cele ce secetesc şi se cântă în această sfântă laudă.Biserica ne învaţă să afierosim Domnului timpul de tresvie

sullelească şi trupească de la miezul nopţei, căci atunci esteomul depărtat de sgomotul lumesc şi de supărările ce îi aducnevoile vieţei. în acest timp al cântărei cocoşilor, ne putemaduce aminte cu înlesnire de păcatele noastre, de lepădareaapostolului Petru în miezul nopţei, de plângerea lui cu amarşi îndelungată căinţă, pentru această greşeală făptuită lângăStăpânul său *). Gât este de potrivit miezul nopţei, pentru a

lăuda în taină şi în cântări pe Creatorul nostru. Liniştea nopţei, împuterniceşte şi curăţă gândurile omeneşti în aceste sfinte ru-găciuni. Şi fericiţi sunt sihastrii şi toţi pioşii cari se învredni-cesc noaptea, a aduce laudă lui Dumnezeu în cântările cocoşilor.Miezonoptica este de 3 feluri: Miezonoptica din toate zilele, deSâmbătă şi de Duminică.

1.  Miezonoptica din toate zilele, se ceteşte Luni, Marţi,Mercuri, Joi şi Vineri la miezul nopţei. Ea începe cu binecu-vântarea preotului, urmând cu cele întroducătoare şi cu tropa-rele «Sculândune din somn», ş. a. Se ceteşte după aceea, psal-

mul 50 «Milueştemă Dumnezeule», căruia îi urmează marelepsalm 118 cu 176 de stihuri, din care se compune întreaga catismă a 17a cu cele 3 stări ale ei.

Urmează mai departe, simbolul credinţei, cu frumoaseletropare «Iată mirele vine în miezul nopţei » ( ’I8oi> 6epxeTai toj jieao) vvxtog) şi alte cântări ce ne aduc amintede venirea Domnului. Apoi, dacă este post, se zice rugăciuneasfântului Efrein Şirul «Doamne şi stăpânul vieţei mele», dupăcare vine la rând rugăciunea sfântului Mardarie «Stăpâne Dum-nezeule, Părinte a tot puternice», psalmul 120 «Ridicatam ochiimei la munţi» şi psalmul 133 «Iată acum binecuvântaţi peDomnul toate slugile Domnului».

Se face după aceea aducere aminte de cei morţi prin ce-tirea rugăciunei «Pomeneşte Doamne pe cei ce întru nădejdea

 învierei şi a vieţei veşnice au adormit». In fine se termină Mie-zonoptica cu ectenia preotului, pentru păzirea oraşului, cetăţilor*şi satelor, de ciumă, foamete, cutremur, potop, foc si sabie,apoi pentru Capul statului, episcop, ş. a. în tot cuprinsul acesteilaude, se vădeşte căinţa piosului şi preamărirea lui Dumnezeu.

2.  Miezonoptica Sâmbetei se începe ca şi cea de toate

1) Mat. 26, 74. Marcu 14, 71.

Page 131: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 131/419

K M DR. RADEA C1REŞEANU

zilele, mergând întocmai ca aceea până la psalmul 5 0 ; iar dupăacesta în loc de catisma 17, Sâmbătă cetim catsma 0 compusădin psalmii 64, 65, 66, 67, 68 şi 69. în toţi aceşti psalmi, cerem

 îndurare de la Dumnezeu şi ajutor în contra vră jm aşilor; ca-tisma a 17, o cetini însă Sâmbătă, la ortrină.

După simbolul credinţei şi troparele «Nezidită lire», con-

tinuăm cu nişte mici rugăciuni, apoi cu psalmii 120, 133 şitoate pe rând de aci înainte, întocmai ca şi la \liezonoptica detoate zilele.

3.  Miezonoptica Duminicei îşi ea începutul cu binecuvân-tarea preotului şi introducerea arătată de ritual. După psalmul50, se cântă canonul sfintei Treimi (Troişnicul) al eliului derând întitulat în Octoih «Duminică la miezul nopţei» *)• Apoise cântă solemn în mijlocul Bisericei de preot şi diacon, cele12 tropare «Cadese cu adevărat» întocmite cu multă bogăţiedogmatică şi frumuseţe stilistică de sfântul Grigorie Sinaitul, care a sihăstrit pe la anul 1310. în acestea se laudă «Treimeacea mai pe sus de Dumnezeire... Tatăl cel fări de început...Cuvântul cel împreună fără de început... şi sfân:ul Spirit cel cedin Tatăl fără de ani se purcede». Alai departe să laudă «Dum-nezeu Cuvântul de care se înfricoşează şi se cutremură Hieruvimii... Tatăl, Fiul si Duhul cel Dumnezeesc, stăpânirea cea în trei ipostasuri». f_)upă aceste imne, preotul zice ectenia sisfârşitul *).

§ 40 .

Ortrina fO(>Ogoc, Utrenia) în primele timpuri alecreştinismului.

 jX^n limba greacă cuvântul «oqGqo ş» însemnează «de dimineaţă»sau «aurora dimineţei». De aci s’a luat şi numirea noastră

* «ortrina» adică una din cele 7 laude dumnezeeşti, care seface în Biserică dimineaţa, când se luminează de ziuă. Latinii între-buinţară cuvântul «matutina» pentru această laudă de dimineaţa.Vechea datină de a se întruni creştinii în acest timp la cult, neo

arată Pliniu al llleacel Tânăr (f 114), proconsolul Bitiniei într'oscrisoare trimisă împăratului Traian, în care îi spune monar-hului că creştinii din ţinutul său, «se adună împreună in zorile zii e h (ante lucein convenire) şi cântă imne lui Hristos ca unui

1) In cărţile rituale greceşti acest canon este în ti tu la t: xavcov xyiafiixoc.sau vnvog t q h x&ix o ; , ori numai t q u xS ixcW, fiind că prin el se glorifică sfântaTreime.

2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 26 0 : „Cetinduse Miezonoptica, preotulsă cugete cum Domnul nostru, la miezul nopţei mergând la patima cea de bunăvoe, în grădina măslinilor era în nevoinţă rugânduse cu denadinsul, în cât su-

dorile lui s’au făcut ca picăturele de sânge ce pică pe pământ".

Page 132: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 132/419

Page 133: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 133/419

1 W  DII. BADEA CIHESKANU

grăveşte prea bine suirea sufletului pios la Durmezeu cândzice: «Dumnezeule, Dumnezeul meu, către tine m âtec, însetata de tine sufletul meun>1). Iar Casian tot acelaşi luciu îl mărtu-riseşte, cu adăogirea că «in  fie care dim ineaţă se ch it ă  : Dum-nezeule, Dumnezeul meu, către tine mânec» 2).

După acest psalm, fără vr'o altă psalmodie seu cetiri din

slânta Scriptură, se făceau mai ales în ziua Duminicei, rugă-ciuni pentru cateliumenii de felurite trepte, pentru energu-meni şi feluritele grade ale penitenţilor3). Apoi eatehumenii,

Marele palat al t iranului împărat Dioc leţian (2 84 —30 5), zidit înoraşul S alona , (Dalmaţia). Azi nu se mai cuno sc de cât ru inele ace lei zidiri.

energumenii şi penitenţii eşeau din Biserică şi se începeau«rugăciunile pentru credincioşi» (ei>xwi stiorwv), întocmai cu cele

rânduite de apostolul Pavel, în epistola Ia către Tim oteiu, cap.2 v. 1 —4 : aSa faceţi rugăciuni, cereri, făgăduinţe şi mulţu-miri, zice apostolul,  pentru toţi oamen ii, pentru îm păraţi şi 

 pentru toţi cari sunt in diregătorii'», ş. a. Cu aceste rugăciuni«pentru credincioşi», în zilele de Duminici se începea pregă-tirea sacrificiului euharistie.

1 ) Chrysostom. Comment, in psalm. C X L : Tov noSev âvdbirei tov hqo^tov 0eov... o Bei»;, 6 Geoţ iuw, jcqo; oe opBQiţto, edn^ae ae f| f101'*

2) Cassian. De institutis eoenobiorum lib. III c. III : De matutina vero...quotidie decantari solet, Deus, Deus meus, ad te de luce vigilo.

3) Bingham , O rigin, s. antiq. eccles., op ., c. Tom. V, pag. 318.

Page 134: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 134/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 4 41

Ikigăciunile acestea erau pentru pacea lumei, a tuturoroamen lor, a tagmei bisericeşti, şi chiar pentru mântuirea îm-păraţilor păgâni şi înflorirea împărăţiei lor. Nu numai \tenagora»), dar mai ales Tertulian afirmă lucrul acesta. Iată cuvin-tele acestui din urmă apărător al creştinilor: «N o i ,  zice Ter-tulian, invocăm pe Dumnezeii cel etern, pe Dumnezeu cel ad evărat , pe Dumnezeul cel viu, pentru mântuirea îm păraţi-lor» 2). Apoi şi Dionisie al Alexandriei se rosteşte astfel: <aNoi ne inc'iinăm lui Dumnezeu, cel a toate Făcător, care a hără-zit îm părăţia străluciţilor împăraţi. Valerian (253—260) şi Galiem> (2 60 2 6 8 3). Se mai făceau rugăciuni ca «indurarea  Domnului să se reverse peste cred inc ioş i  in această dimineaţă  a zilei,  pentru ertarea păcatelor, îngerul păcei şi sfârşitul creştinesc al vieţei noastre» 4). Creştinii atât de amărâţi de pă-gâni, se rugau seara, dimineaţa şi în tot timpul, mai multpentru a li se trim ite de Dumnezeu ((îngerul păcei», ca să le

aducă liniştea dorită. Acest înger veni mai târziu în fiinţa îm-păratului Constantin cel Mare, dătătorul păcei si al t'ericireiBisericei.

După aceste rugăciuni făcute de Diacon cu întreg poporul,episcopul cetea rugăciunea numită «mulţumirea dimineţei» (ir/apuma oq0qivt|) : « Dumnezeule al sufletelor şi al trupurilor, cel necuprins cu nimica în lume, care ai dat soarele să lumineze ziua, luna şi stelele să lumineze noaptea, priveşte asupra noa-stră, cu ochii tăi plini de indurare... amim>6). Diaconul apoi îndemna pe credincioşi săşi plece capul pentru ca episcopul săşipună mâinile asupra "lor, ceea ce în Constituţiunile apostolicese cheamă «impunerea mâinilor dimineţei» (/eiooOeoiag opBpivfj;),cu rostirea acestei rugăciuni: « Dumnezeule, credincios şi ade-vărat, cari faci indurare cu m ii şi zeci de mii de aceea cari te iubesc», e t c .6). După terminarea acestei rugăciuni Diaconul ziceacătre popor: «Eşiţi în pace» (jtpoeMteTE ev do»îvţ|); iar acestaeşea din casa Domnului, cu linişte şi în toată rândueala.

2. Tot din Constituţiunile apostolice, pe lângă cele zisepână acum, mai aflăm că îa ortrină se mai cânta şi «Imnul dimi-neţei» zis şi «Imnul îngeresc», pentru că îngerii au cântat pen-tru întâia oară, primul stih al imnului, la Naşterea Domnului 7).Acest imn se mai zice şi «Doxologia mare» (Doxologia magnai,pentru că începe cu cuvintele prin cari îngerii au preamăritNaşterea Mântuitorului; el se mai cheamă de scriitorii vechi

1) Athenagora, Legatio pro christianis.2) Tertull. Apo logeticus c. X X X : Nos pro salute imperatorum Demn

invocamus aeternum, Demn verum, Demn vivum.3) Dyonis. Epist. ap. Euseb., lib. VII, c. X I (Historia ecclesiastica).4) Constitut. Apost., lib. VIII, c. XXXVI.

5) Constitut. Apost., lib. VIII, c. XXXVIII.6) Constitut. Apost., lib. VIII, c. XXXIX.7) Luca, 2, 14.

Page 135: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 135/419

Page 136: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 136/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

se mai ziceau dimineaţa şi psalmii 50, 02 şi 80 ‘). Tot Casianmai spune că «în toate Biseric ile Italiei, terminânduse psalmiidimineţei, se cântă la tine şi psalmul 50»*).

Ca  fi la celelalte laude dumnezeeşti, tot aşa şi la ortrinaveneau laicii de toate treptele sociale, cu multă pietate. Vasiliecel Mare :ice că poporul «.din noapte şi mai înainte de lumina  

zilei, aleargă, în casa de rugăciune (ejcltov olxov rrj? jtQocEvxîis)şi cu lacrăm i face mărturisire înaintea lui Dum zezeu... şi des  fă cânduse in două părţi cântă alternativ» »). Asemenea şi Casianistoriseşte că nu numai monahii egipteni se sculau în zorilezilei pentru a merge la Biserică, ci şi laicii arătau tot aceeaşirâvnă si pietate4).

Vedem însă că în timpurile vechi, la vesperă şi ortrina,nu se ziceau în toate Bisericile, unii şi aceeaşi psalmi, oriunele şi aceleaşi cântări. Dar această mică deosebire de formă,iar n u d a fond’ se explică prin faptul, că la începutul Bisericei,

nu era un Tipicon întocmit pentru toate sfintele locaşuri, şi deaceea în unele din acestea se cânta şi se cetea mai mult orimai puţin. Această deosebire o vedem şi astăzi: în mănăstirilemari, sunt mai multe cetiri şi cântări la vesperă, ortrină şi laalte laude dumnezeeşti, de cat în schituri ori în Bisericile dinsate şi oraşe. Sau mâi bine zis, din ritualul bisericesc, î i chi-noviile mari nu se lasă nim ic ; iar în Bisericile săteşti şi oră-şeneşti, se lasă unele părţi din cele neesenţiale.

§ 41.Ortrina de astăzi în ziua Duminicei.

f >upă cum s’a îmbogăţit vespera şi alte servicii bisericeşti

 în curgerea timpului, tot aşa s’a îmbogăţit şi ortrina, adicăserviciul dimineţei, mai ales de la secolul al IV lea în-

coace. în împărăţia lirei, dimineaţa este începutul vieţei, şi totdimineaţa a răsărit pentru mântuirea lumei soarele adevărului,Hristos Dumnezeul nostru, prin naşterea sa din sfânta Fecioara

şi învierea lui din mormânt6).Aici voiu arăta cuprinsul ortrinei din ziua Duminicei, aşacum se face ea în ziua de astăzi. Dar pentru că Duminica est<>ziua în care se aminteşte învierea Domnului, de aceea * şi ceamai mare parte a serviciului, este orânduită a se face pentru

1) Cassian. De Institutis coenobiorurn lib. III, c. V I: Quinquagesimumvero psalmum et sexagesimum secundum et octogesimum nonum.

2) Cassian. ibidem.3) Basil. Epist. 63 ad Neocaesar.4) Cassian. Institut, coenob. lib. II, c. XI, XXI şi XXVI.

5) Ciprian. in Orat. Dom in.: Mane orandum est, ut resurectio Dom inimatutina oratione celebrantur.

Page 137: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 137/419

LMt. bADKA (JIHEŞEANU

acest scop, în toată măreţia, şi numai o mică parte este lăsată întru serbătorirea sfântului ce cade în această zi.

a) Partea I-a. Ortrina Duminicei se începe cu binecuvân-tarea preotului pentru cântarea cu multă pietate a canonuluislintei Treimi (Troişnicul), după care urmează troparele sfântuluiGrigorie Sinaitul (sec. X IV ): «Cuvinese cu adevărat» şi toate

cele ce sunt cuprinse în Miezonoptica Duminiceil). Apoi preotuldă iarăşi binecuvântarea pentre cetirea psalmilor 19 «AuzăteDomnul în ziua necazului» şi 20 «Doamne, întru puterea ta seva veseli împăratul». In aceşti doui psalmi se fac rugăciunipentru Regele ţărei, ca el să (ie auzit şi sprijinit de PuterniculPărinte în ziua’ necazului şi să se veselească liind astfel ocrotit,

 în timpul cetirei acestor psalmi, preotul tămâiază sfânta masădin altar, proscomidia, altarul precum şi toată Biserica, închi-puind cu aceasta sfinţirea noastră şi primirea la ceruri a rugă-ciunilor ce săvârşim.

Mai departe, urmează troparele «Mântueşte, Doamne, po-porul tău», luat din psalmul 27, stih. 12, ş. a.* prin cari Bise-rica se roagă pentru biruinţa Regelui asupra celor protivnici.Să zice ectenia pentru episcopul eparhiei, pentru Rege şi toţifraţii noştrii. Astfel se fac mijlociri înaintea Celui Prea înalt,pentru ocârmuitorul spiritual, capul statului, fraţii noştrii şipentru a lor sănătate şi mântuiret).

După ecfonis (extpcovriaei?) se cetesc rar şi cu umilinţă cei0 psalmi (eHou|>«>4ioi, eH, şese, ijjcdpoc, psalm) în chipul urm ăto r:după cetirea celor d’întâi 3 psalmi: 3, 37 şi 0 2 3), preotul esedin altar cu capul descoperit şi ceteşte înaintea sfintelor uşi 12rugăciuni din Liturgiar, prin cari seaduce nesfârşită laudă luiDumnezeu*). în timpul cetirei acestor rugăciuni se face conti-nuarea celor 0 psalmi zicânduse adică şi psalmii 87, 102 şi142. Cuprinsul acestora este atât de duios, mângâitor şi edificator,

 în câ t prin el s ’ar pocăi şi cel mai mare păcătos. Când se ce-tesc aceşti 6 psalmi, se  sting  unele lumini din Biserică B) şi ră-mânem fntr’o lumină obscură, dar dulce şi tainică, asernănândune păstorilor de la naşterea Domnului, cari au mers in peşteră

şi s’au închinat pruncului lisus în întunerecul nopţei0).1) Vezi Miezonoptica Duminicei la pag. 138, n. 3, Tom 111, Tez. Lit.2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., pag. 39.3) Goar, Evcholog. pag. 27: Hujus officii interpres in Bibi. P. P. ut in

multis errat, prave vocem e£dijm?4»ov, sextum psalmum vertit: quae germanepsalm cs sex, vel senario numero comprehensos, 3 videlicet, 37, 62, 87, 102 et142 significat.

4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 3 0 2 : Post tres psalmos sacerdos anteimaginem Christi stans, dicit Laudum orationes duodecim ... inter has precessacerdotis cantatur psalmi 88 (87), 103 (102) et 143 (142). Conf. DumnezeeştileLiturgii, op. c., pag. 40. Aceste 12 rugăciuni sunt şi în Evhologiul lui Goar,

pa g . 3 9 4 2 .5) Daniel, Codex, Tom . IV, pag. 3 0 4 : g n bcr Sîirtfje ift c§ tutebcruntS t i l l u n b b u n f el , mie in bcr betligcn ©etmrt§nad)t bc§ (£tlofer§.

6) Luca, 2, 16.

Page 138: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 138/419

Terminânduse cetirea psalmilor, preotul sau diaconul ziceectenia cea mare (ixeydta) sxtevt']), după ca re se cântă de 4 oripe glasul (iix°?) ce va li de rând, prochimenul «Dumnezeu esteDomnul şi s’a arătat nouă» (0eog xifo ioc, xai lîtecpavev f|[.uv), luatdin stihu rile 25 şi 26 ale psalmului 117. Se cântă după aceeatropariul învierei din acea zi (to TQo;td(Hov tt]? Tţfxepag) de 2 ori.«Mărire» al sfântului şi «Acum» a Născătoarei de Dumnezeu din

Octoih. Apoi se cetesc catisma a Ila şi a Illa l).După acestea zicânduse ectenia cea mică, se începe «cân-tarea sedelnelor» din Octoih, despre cari Simeon Tesaloniceanulzice că se cheamă aşa, pentru că aşezând se cântă «sedealna»(xdGiaua)  pe de o parte pentru puţin a odihnă a trupulu i, iar  

 pe de alta , că şi şezdnd trebue sd lăudăm pe Dumnezeu» 2).Fininduse sedelnelea), se ceteşte catisma 17a4); iar în Dumi-nicile în cari se serbează amintirea unui sfânt cu polieleu (- t o -  

Xvetaog;  jioIvc,, etaog, multă milă, înd ura re 5), în loc de aceastăcatismă, după sedelne se cântă polieleul cu mărimurile lu i8), fără

«Mărire» şi «Acum» şi fără «Aliluia». Sub num irea de «polieleu» înţelegem cântarea psalmului 134 «Bobii, robii Domnului, aliluia.Lăudaţi numele Domnului» şi a psalmului 135 «MărturisiţivăDomnului că este bun, aliluia, că în veac este mila lui, aliluia», în psalmul 134 să laudă numele Domnului după lie care stih cucuvântul ebraic «Aliluia» (rn^rr lăudaţi pe Domnul7), pentru

că a scos pe Isra il din Egipt, la ocrotit în toate nevoile şi aucis împăraţi tari: pe Sion(jlFTQ) împăratul Amoreilor şi peOg (J1V) împăratul Vasanului, iar moştenirea acestora a datolui Israil8). Apoi în psalmul 135, iarăşi se laudă numele Dom-

nului pentru că a făcut cerurile, a săvârşit minuni mari, a scospe Israel din pământul Egiptului şi la condus prin pustie, repe

1) Conf. Zuvtnpu; i€ţ>â SqiyrinivT], elg 6uo |X£QV|, Veneţia 1809, tpuL 25 :To TQOîiaQiov xfjg f|fieQa;. Kuqie tXerjaov y'. A o!; a, xa i vuv. 'I I ax17,0X07ui xouvaXxr]0Îov. 2 xixoA.ovitt însemnează „catisma" compusă din stihuri.

2) Simeon arhiep. Tesalonic., op. cit., cap. 311, pag. 204. Cuvântulgrecesc xdOiopxx (şedere), a fost prea bine tradus în româneşte cu cuvântul „sedealna"de la verbul latin sedeo (şed).

3) Tertullian. De oratione c. X V I : Irreverens esse assidere sub conspectu,contraque conspectum ejus quem maxime reverearis, quanto magis sub conspectuDei vivi, angelo adhuc orationis astante factum istud irreligiosum est?

4) In Bisericile din R omânia cu puţine excepţiuni, catisma 17a se ceteşte 

dimineaţa după catisma a IIIat înainte de cântarea sedelnelor. (Autorul).5) Să nu se confunde cuvântul TtoXveXioq = multă inilâ, îndurare, cu ;ioXieXaios = mult unt de lemn, multe candele, şi de aci sinonim, cu cuvântul nioXuxdvâijXov, policandru.

6) „Mărimu rile" (jieyaXuvdQia) sau „Veneciarele" sunt nişte imne scurte,originale şi solemne ce se cântă după polieleu îti onoarea sărbătorei sau a sfân-tului. Iată d. e. Mărimurile de la 1 Ianuarie: » Veniţi toţi pământenii să lău-dăm pe Marele Vasilie, zicând, lauda celor din Chesareaa. Ele se repetescde 6 ori cu stihuri printre ele. —Conf. Psaltirea, Bucur. 1856 , p. 316 338.

7) Vezi etimologia şi însemnarea cuvântului „Aliluia", la pag. 547, Tom.II, Tez. Liturg.

8) Despre Sion şi Og, ceteşte Deuteronomul, cap. 2 şi 3.

 Dr. Ba de a Cirese an u. — Tezaurul liturgic. 10

Page 139: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 139/419

tiuduse după (ie care stih «că în veac este mila lui» *). De acidar vine numirea de «polieleu» adică marea îndurare a Dom-nului cu poporul evreu. Simeon Tesaloniceanul zice că «prin cântarea polieleulu i, mărturisim şi noi minunile lui Dumnezeu şi eşirea noastră din Egiptul păcatu lui, apo i întoarcerea noa-stră la credinţa în Hristos 2).

Terminânduse mărimurile se cântă stihul 12 al psalmului118: «Bine eşti cuvântat, Doamne, învatăne pe noi îndreptăriletale» şi apoi troparele învierei: «Soborul îngeresc». Fie care dincele 4 tropare este precedat de stihul 12 al psalmului amintit, în aceste tropare, numite şi «Binecuvântări» (ei'ÂoyiTa) de la stihulce le preced, ni se aduce ' rejurările învierei Dom

ziua Duminicei nu se serbează un sfânt cu polieleu, atunci dupăsedelne se cântă îndată «Soborul îngeresc».

Zicânduse ectenia cea mică, se ceteşte «ipacoiul» (vjmxxoi'i , 

ascultătorul) cu multă pietate şi atenţiune, căci el vesteşte tot. învierea lui Hristos. Apoi să cântă frumoasele imne numite «antifoane» (dvt(q)cova) din Octoih. loan Darnascen alcătuitorul aces-tora, a împrumutat ideile din acei psalmi ai lui David cari au

 în textul ebraic suprascrierea «cântarea (psalmii) treptelor»( n f e c b T ţŢ 3) ; iar în Psaltirea română se zic tot «Cântarea

treptelor» 4). Ei sunt în număr de 15 şi se încep cu psalmul119 terminând cu psalmul J«53. în textul ebraic încep cu psal-mul 120 şi termină cu 134. Se numesc «psalmii treptelor», căci

 în vechime Evreii îi cântau pe drum, când veneau de departe în

Ierusalim cu procesiune, la sărbătoarea pastelor, rusalielor, a împăcărei şi a colibelor. Aceşti psalmi au trepte înalte pentrusuirea mintei noastre la Dumnezeu; ei toti compun catisma aXVlIIa6). *

După antifoane, preotul ceteşte evangelia învierei din uşilealtarului. Aceste evangelii sunt în număr de 11 şi se numesc«ale învierei Domnului», căci în ele se înfăţişează împrejurările

 învierei Mântuitorului nostru0). Se cetesc din altar căci învierealui JJristos nu s’a făcut în faţa lumei: ele se zic de preot căciacesta reprezintă pe lisus cel ce vorbeşte cu noi.

1) In cartea a 1Ia Cronicelor (5,13), cetim că la sfinţirea tem plului luiSolomon, s’a cântat psalmul 13 5: «Bun este el (Domnul), că în veac este mila lui" ,care se cântă până azi la polieleu.

2) Şimeon arhiep. Tesal., op. cit., cap. 309, p. 203.3) în textul ebraic fie care din cei 15 psalmi (1 2 0 1 3 4 ) poartă supra-

scrierea “ ''ţî* = cântarea suirilor. Substantivul însemnează cân-

tare ; iar verbul •■fa însemnează a sui.

4) Vezi Psaltirea română tipărită în Bucureşti 1856, pag. 253293.5) Vezi Psaltirea română tipărită în Bucureşti 1856, pag. 2 5 3 293.6) Vezi Sfânta şi Dumnezeeasca evangelie, RâmniculVâlcei, 1865, pag.

nului şi de mironosiţele mormânt. Iar dacă în

2 1 3 2 1 9 .

Page 140: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 140/419

Page 141: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 141/419

Page 142: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 142/419

Page 143: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 143/419

 v u . i m u f j / i u in C u ţll A I N U

viteji în sfânta credinţă. Urmează apoi cântarea solemnă aMărirei cu stihira evangeliei mânecărei şi Acum «Prea binecu-vântată eşti Născătoare de Dumnezeu»! Apoi zice preotul oridiaconul din altar: «Mărire ţie celui ce neai arătat nouă lumin㻺i se cântă Doxologia cea m are : «Mărire întru cei de sus luiDumnezeu» (AoŞja ev injuaroi; 0eâ)). Această cântare se zicea şila ortrina timpurilor începătoare ale Bisericei. Ea însă cum se

află în Constituţiunile apostolice (lib. VII, c. 87) este foarte scurtă,glorificânduse numai Tatăl şi F iu l ; iar mai pe urmă, după b iru-inţa Bisericei în contra pnevmatomahilor (atgeaig itveviiaiojiaxm']) la sinodul al IIlea ecumenic (an. 381), s’a îmbogăţit aceastăcântare, introducânduse întrînsa şi pream ărirea sfântului Sp i-rit 1). Când se cântă «Sfinte Dumnezeule» din Doxologie, preotulese in naos, face o închinăciune înaintea sfintei evangelii, o eaşi o aduce în sfântul altar, aşezândo pe antimis.

După Doxologie, psaltul’cântă tropariul «Astăzi mântuire»sau «înviatai din mormânt», apoi ecteniile şi apolisul2).

§ 42 .

Ortrina în zilele de rând ale săptămânei.

ceastă laudă dumnezeească săvârşită Luni, Marţi, Mercuri, Joi şi Vineri, nu însuşeşte bogăţia celei din ziua Dumi-nicei şi nici strălucirea ace le ia ;* chiar ortrina Sâmbetei

are tot simplicitatea celei din zilele de rând ale săptămânei, afarăde unele schimbări. Ortrina acestor zile, când nu este vr’o sărbătoare, nu cuprinde cântări multe şi prelungite, ci într’însasunt mai multe cetiri, iar cântările se zic de obiceiu în tactulgrabnic. Dar acum să vedem si cuprinsul acestei ortrine.

Dimineaţa, binecuvântând preotul se ceteşte Miezonopticaacestei zile. După sfârşitul Miezonopticei, preotul dă iarăşi bine-cuvântarea pentru cetirea celor 0 psalmi, tot aşa ca şi în ziuaDuminicei. Fininduse aceştia, preotul zice ectenia cea mare,apoi se cântă prochimenul «Dumnezeu este Domnul» de 4 ori.pe glasultropariului sfântului; acesta se zice de 2 ori, Mărireşi Acum a Născătoarei de Dumnezeu3).

1) Goar, Evcholog., op. c., p. 47, n. 58 : Ao|oXoyîa ^EydXii. Hymnus angelicus est, Gloria in excelsis, a prima voce, et laudum serie in eo contenta,8o<=oAoyia dictus, et quoque 8o|oXoyîa, Tpiafiixog {jjxvog, Trinitatis gloriam.concinens, verum 8o|oXoyia [uxgâ est, propter sententiae brevitatem ; aliusautemverbis pluribus abundans, nsyatai 8o|oĂoyia vocatur. Ad Laudes porro hymnumhune, in utraque Ecclesia ab antiqu o fuisse cantatum ex Graecorum quidem partemanifestat Clemens infra citandus, qui etiam illum euxrjv eooOivi v (rugăciunea au-rorei) voc at ; et Athanasius de virgin, versus fine m :  j t q o ; t 6 v o ^ O q o v 8e t o v \ p a X [ i 6 v

Toijrov XeyeTai'o Geoţ" o BeogfiovTCQOg oe oQOQiţo... Aolja ev ui^Cotoi? 0e<p. x. t . â.2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 5053.3) Tipicul tipărit în Bucureşti în anul 1851, la pag. 2, arată că tropariul

Page 144: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 144/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

Urmează apoi catismele zilei şi sedelnele Octoihului fărăectenii printre e le 1) Se ceteşte mai departe psalm ii 50 şi seincep canoanele Octoihului şi ale Mineiului. După a 3a odă sezice irmosul, ectenia mică şi sedelnele din Mineiu; după a 0aodă, irmosul, ectenia mică, ’condacul, icosul şi sinaxariul dinMineiu. După oda a 8a se cântă irmosul cu pripeala «Să lău-

dăm bine să cuvântăm». Apoi preotul cădind înaintea sfinteimese, zice «Pe Născătoarea de Dumnezeu şi maica luminei»,la care răspunde psaltul cu cântarea «Ceea ce eşti mai cinstită».După cântarea 9a, irmosul, ectenia cea mică, luminânda dinOctoih şi a sfântului când se află în Mineiu.

Dacă sfântul are stihiri «La Laude», le cântăm după rândueală; iar de nu are, cetim psalmii lăudărilor, 148,149 şi 150,apoi D oxologia: «Mărire ţie celui ce neai arătat nouă lumina»cu «învredniceştene Doamne in ziua aceasta». Apoi ectenia«Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţa», stihovna

Octoihului cu stihurile orânduite, sfinte Dumnezeule, tropariulsfântului, ectenia «Milueştene pe noi Dumnezeule» şi apolisul2).Ortrina zilelor de rând ale săptămânei, este inai scurtaşi

mai simplă în formele şi conţinutul ei de cât ortrina din ziuaDuminicei şi a sărbătorilor mari. în ortrina zilelor de rând, Bise-rica cântă mai mult meritele, virtuţile şi patimile sfinţilor pen-tru ca să luăm pildă de urmare de la dânşii.

§ 43 .

Ora l-a ("Q q« .Wm], prima).

upă ce se termină ortrina se încep rugăciunile orelor Ia,Il la şi Vla. Ele fac parte tot din ortrină şi pentru aceease cetesc la sfârşitul e i 3). Aceste ore ne aduc aminte de

mari evenimente petrecute pentru a noastră mântuire.Ora Ia care corespunde orei noastre a 7a de dimineaţă,

o găsim instituită în cult abia prin secolul al Vlea, în mână

sfântului după „Dumnezeu este Domnul» se zice odată, iar nu de 2 ori. Acestemici deosebiri însă ce se vădesc în ritual, sunt legate şi de datinele locului,„după cum va voi cel mai mare". Totuşi ele nu ştirbesc fiinţa cultului. In pa-triarhia din Constantinopole, în cea din Ierusalim şi din Alexandria, cum şi închinoviile din sfântul Munte Athos, am văzut în vara anului 1904, o mai marebogăţie de forme în cele 7 laude dumnezeeşti, de cât cum se fac în Biseric iledin România. Aşa sunt datinele locului în acele părţi. Iar liturgiile, după cumeu însumi am cercetat în călătoriile făcute în toate ţările ortodoxe, sunt unele şiaceleaşi, absolut neschimbate. (Autorul).

1) In Mănăstirile din România se zic ectenii printre sedelne, Sâm băta ,Dum inica şi la sfinţii mai însemnaţi; iar Tipicul patriarhiei din Con stantin o-pole, învaţă că sedelnele să se cânte fără ectenii. (Autorul).

2) Vezi Tip icul Bisericesc, Bucureşti, 1851, pag. 3. —Asem. Tip icul de Protos .Geras. Saffirinu, RâmniculVâlcea, pag. 1931.3) Repausatul întru fericire, părintele meu Gheorghe Anghel Cireaşă

Page 145: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 145/419

DR. BADEA CIRESEANU

din timpul zilei; la cântatul cocoşilor, pentru că acea ord ves-teşte sosirea zilei, spre săvârşirea lucrurilor lumineh ’)•

Ora a 3a sau a noastră a 9a de dimineaţă, ne aduceaminte cum Domnul nostru a 1‘ost îmbrăcat în purpură, încununatcu spini, bătut cu trestia şi apoi osândit (Marcu 15, 1(3—33 2).Ne mai aduce aminte şi de Duhul sfânt, care s’a pogorât în a

3a oră de dimineaţă peste apostoli în chip de limbi de foc casăi lumineze în propoveduirea evangeliei8). Pentru aceea, oraaceasta cuprinde 3 psalmi: 16 şi 24 cu privire la patimile Dom-nului si la duşmanii cari l’au chinuit şi osândit pe e l : iar psalmul50 în legătură cu marele eveniment al pogorârei sfântului Spiritasupra apostolilor, vădit în stihul 12: «Nu mă lepăda (Doamne)de la faţa ta şi Duhul tău cel sfânt nu1 lua de la mine». Chiarşi Ciprian în explicarea rugăciunei domneşti (De oratione Do-minica), zice că în ora 3a se roagă creştinul intru aducereaaminte de pogorârea sfântului Spirit asupra apostolilor *). Tot

aceasta o arată şi Marele Vasilie în învăţăturile sale monahale 5).După cei 3 psalmi se cetesc tropare cu privire la trim i-

terea sfântului Sp ir it "), la Mântuitorul Hristos, la Prea curatasa Maică, şi se lineşte cu rugăciunea sfântului Mardarie (fj d>x»jxou dyi'au MaoSaoiov): «Stăpâne Dumnezeule, Părinte a tot Pu-ternice» ş. a. 7).

1) Constit. Apost. lib. VIII, c. 3 4 : Euj(d<; ejuteXeixe o q G q o u , xai xQÎxf l

xaiexTU, xai ewaxfl, xai ianeQi}, xai dÂ.exxu(>o<ptovîa‘ o q G q o u  jtev, eu/aQioxom'xec,oxi ecpiotiaev %av o x v q i o ? ,  j i a Q a y a y în v   xrjv vuxta, xai z x a y a y w v    xi]v i) iiepavTQixy Se, oxi (Lxocpaoiv ev auxjj u.xo IIi/.uxou eA.a(3ev o xupioţ' exxr) Se, oxi evauxf) eoxauQ(o0r| evvdxi] Se, oti ndvxa xexmjxo xou Sea.xoxou eoxauQwnevou,<|iQixxovxa xrjv xo/.(iav xtov Suaoe|3cov 'IouSauov,  jxi'i (pegovxa xoG x u q î o u xt']vv>Pqiv taKBQU  Se, eu/ayiaxoOvreg, oxi rjfiîv dvdrcavoiv eSioxe xcov neGîţneQivtovxot tg jv , x t|V

vuxxa* dXexxQuovtov Se xpauyrj, Sidx o t t) V

cogav euayYeXiţeoOai xi]v jiapouaiav xvjv rjiiEQaţ, el$ EQyaoiav   xcov xou (pcoxog epyov.2) Marcu 15, 25: rjv Se lopa x q î x t j   xai eaxauQiooav auxov.3) Fapt. Apost. 4, 16.4) Martigny, Diction , des antiq. chret. art. „office divin", n. II, p. 539.5) Basil. Regul. maior, quaest. X X X V II : IldXiv Se xaxd x t 'i v   x^ixip <w<jav

fig rcoooeii/>iv... xai i»,xo(.ivt]0evxag xfjg xou nveu^iaxog SojQedş, xrjg xaxd xijvxQitrjv toţjav xou; <LxooxoXoi<; SeSo^ievr).;.

6) Tropariul trimiterei sfântului Spirit asupra apostolilor, sună astfel :„Doamne, cela ce ai trimis pe prea sfântul tău Duh în ora a 3a apostolilor tăi,pre acela, Bunule, nu îl lua de la noi, ci ne înoeşte pre noi cari ne rugăm ţie ".

Pentru însemnătatea cuvintelor din tropar, el a trecut şi în liturgiile sfin-ţilor Părinţi Vasilie cel Mare şi loan Hrisostom, şi se rosteşte în taină de preotulliturgisitor, înaintea cuvintelor prefacerei sfintelor daruri.

Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 94, şi 130.7) Conf. P. Rompotes, AeixouQyixrj, op. c., pag. 223.

Page 146: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 146/419

Page 147: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 147/419

1 5 6 DR. BADEA CIREŞEANO

şi amintind bunătăţile lui către noi, pentru care s’a făcut şi întruparea Cuvântului» *). Liturgiştii însă nu se înţeleg întredânşii asupra motivului pentru care acest serviciu se cheamă îngreceşte «rujuxa» 2), numire trecută şi în limba română biseri-cească, în locul cuvântului slavon «Ofiedniţa».

Conţinutul Tipicei este următorul : cetirea psalmului 102

«Binecuvintează sullete al meu pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu», apoi a psalmului 145 «Laudă * sufletul meu peDomnul», «Unule născut», fericirile (Manapic^oi), simbolul cre -dinţei, Cu sfinţii fă odihnă, ş. a. Urmează mai departe, rugăciunea«Prea sfântă Treim e», psalmul 85 «Bine voiu cuvânta pe Dom-nul», psalmul 144 «Inălţatevoiu Dumnezeul meu» şi apolisul.Tot serviciul Tipicei laudă necontenit pe Dumnezeu dătătorulfericirei noastre3).

Dacă însă se face liturgie, după ectenia cea mare se ce-tesc psalmii 102 şi 145, se cântă Unele născut, fericirile, tro-

parele, intrarea cu sfânta Evangelie, sfinte Dumnezeule, apos-tolul, ş. a. Iar în Bisericile din satele şi oraşele noastre, nerăb-darea omenească, a scurtat întru atât serviciul Tipicei când seface liturgie, în cât după ectenia cea mare, se cântă numai stihul1 al psalmului 102, apoi Unele născut, troparele, intrarea cu.sfânta Evangelie, sfinte Dumnezeule, apostolul, ş. a.

săşi ea merinde uscată. Unii ca aceştia, pe lângă multele lor rugăciuni, cetescşi Tipica în peşteri, în loc de liturgie. (Autorul).

1) Simeon Tesaloniceanul, cap. 329, op. c., p. 213.2) Leon Clugnet, Diction, grecfrangais de noms liturgiques, op. c., art.

t i c t ivA p. 155.

3) Daniel, Codex. T . IV, p. 313, nota 1 : Monachi inter horam sextam etnonam recitant dxo^ouBiav xwv xxmixurv, similiter e psalmis 103 (102), 146 (145) ,simbola Nicaeno, Macarismis, etc.

Page 148: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 148/419

TEZAURUL LITURGIC T. III. i u / 

CAPITOLUL IIEXPLICAŢIUNI ASUPRA LITURGIILOR SFINŢILOR 

PĂRINŢI VASILIE CEL MARE, IOAM HRISOSTOM ŞI GRI- 

GORIE DIALOGJL.

§ 47 .

Cele trei părţi ale sfiitei Liturgii.Q — '

al ucrare mântuitoare pentru folosul omului,săvârşită zilnic în sfântul altar de preoţii CeluiPrea înalt, sfânta li.urgie aro părţile ei deosebite, dar nedespărţite intre ele. Nu poate sâfie o parte fără a lt a : nu se poate săvârşi unafără ca să urmeze cealaltă ; dar nici nu sepoate înlocui o parte cu alta, precum nici nu’şi pot schimba locul lor întocm it de sfinţii Liturgişti ai primelor timpuri creştine.

Prima parte a sfintei liturgii este „Pros- comidiaw sau «proaducerea» elementelor tre-buincioase în săvârşirea sfintei euharistii 1).

Pregătirea aceasta însă se face de preotul liturgisitor, după ohotărîtă rândueală a cărţilor liturgice, iar nu întâmplător saudupă voinţa subiectivă ori chibzueala proprie a preotului.

A doua parte este „Liturgia catehumenilor" zisă şi «Li-turgia chemaţilor» care se începe îndată după proscomidie, şise întinde până la începerea liturgiei credincioşilor. Liturgiacelor chemaţi are părţile ei foarte frumoase, aducătoare amintede timpurile’ vechi creştine.

Iar a treia şi ultima parte a liturgiei, este „Liturgia cre- dincioşilor“ sau «Liturgia propriu zisă». Aceasta este coroana

 întregului serviciu divin, partea culminantă a celor sfinte, atins;»in prefacerea darurilor în corpul şi sângele Domnului.

De şi aceste părţi sunt trei, totuşi ele. întocm esc o singurăunitate, căci nu pot să lipsească cele două, dacă s’a începutproscomidia.

1) Toţi liturgiştii de seamă ai Bisericei ortodoxe, împărţesc liturgia în ur-

mătoarele 3 părţi: proscomidia, liturgia catehumenilor şi a credincioşilor.

Page 149: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 149/419

 ARTICOLUL I

PR0SC09IIDIA( I I q o o x o ( u 6 i ) ) .

§ 4 8 .

Aducerea darurilor (r«>v Swqgw)  în Biserică de primii

creştini.

ă nu te arăţi înaintea Domnului Dumne-zeului deşârty zice sfânta Scriptură, ci fie care se aducă după puterea main.lor voa-

stre, după binecuvântarea Domnului Dumne-zeului tău , care ţia dat ţie 1). Creştinii cei

vechi şi chiar împăraţii, împlineau cu sfin-ţenie această sfântă poruncă, şi aduceau da-ruri în casa Domnului, în ziua Duminicei,

la zile de sărbători mari, în zilele amintirei sfinţilor,a morţilor, ş. a. Darurile acestea erau nu numai o

 împlinire a celor zise în Vechiul Testam ent, dar mai ales a po-runcilor Mântuitorului cu privire la milostenie. « Vindeţi averile voastre, zice Domnul, .şi daţi milostenie; faceţivă vouă pungi cari nu se învechesc, com oară ne împuţinată in ceruri, unde  furul nu se apropie, nici molia nu o strică » 2).

in timpul Mântuitorului se aduceau multe daruri la templu,căci «căutând el, a văzut pe cei bogaţi aruncând darurile în «gazofilachie». Şi a văzut şi pe o văduvă săracă aruncând  acolo doui fileri» 3). Iar în zilele apostolilor, toţi creştinii «cari aveau ţarini sau case, vânzândule, aduceau preţul celor vân-dute, si îl puneau la picioarele apostolilor, şi se da la fie care  după cum cineva avea trebuinţây> 4).

l .> 8 DR. BADEA CIRE.ŞEANU

 \

1) Deuteronom 16, 17.Şi preoţii elini păgâni, cântând imne, aduceau pe altarele zeilor „coapse

grase şi tauri", ca să fie arse şi «coapse grase de capre" (Iliada lui Omer, cânt.1, v. 40). Lui Apolon i se jertfeau câte o dată şi 100 de boi (ecatombe). Conf.Iliada lui Omer, cânt. I, v. 315 . Ritualul sacrific iilor vechi eline îl cetim în Iliadalui Omer, cânt. I, v. 457 —473 şi cânt . II, v. 420 430 . E l se cam asemăna cu celebraic. Negreşit că acest din urmă era m ult mai curat, spiritual şi cu concepţiunisuperioare. (Autorul).

2) Luca 12, 33.3) Luca 21, 1, 3 : ’AvapXeipag (6 ’Irjaovq) etfiev t o v c   pâÂXovtag elţ t o  

•f f t ' C o q j t d â / i ov t â Stupă auxu>v jxXouownjş eî 8ev 8e xiva x t j q o v .. . x . t . X. G a7.ofMachia era aşa dar şi în Bazil icele vechi creştine, un loc, o cămară, despre meazanoapte a altarului, în care puneau creştinii ofrandele lor pentru Biserică. Gazofilachia era numită în apus şi „corb ona ecclesiae" de la cuvântul ebraic j£ ! p T,xoQpdv, Stoeov, dar  adus lui Dum nezeu (Lev. 17, 4 ; Num. 7, 10 ; Ezechiel, 40,4 3 ; Mateiu 15, 5). —Vezi şi Tez. L it. T. II, p. 142.

4) h'apt. Apost. 4, 3 4 3 5 .

Page 150: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 150/419

TEZAURUL LITUHGIC, T. UI.

Învăţăturile Domnului si ale apostolilor despre milosteniesi cu privire la aducerea darurilo* în casa lui Dumnezeu, auprins rădăcini şi au dat roade frunoase în timpurile următoares i până în zilele noastre. în secoh l al 11lea, Iustin Martirul nespune că în zilele lui <acei bogaţi şi cei ce voesc, dau ofrande,  /ie care după a sa bună voinţă. Ofrandele strânse se duc la  

 proistos, şi acesta vine în ajutorul orf anilor şi văduvelor , celor  ce din cauza boalei sau din alte cauze au lipsă , şi celor ce sunt în lanţuri şi streinilor ce petrec în loc cu trecereay> i). Apoi

 în secolul al lll le a Ciprian vorbind despre milostenie, mustră

Biserica sfinţii Trei Ierarhi din oraş ul Iaş i (România), zidită în ornam ente ara be din porunca D om nulu i M oldo vei V asil ie Lupu (an. 16 49 ).

Intr'insa mam închinat de multe ori. (Autorul).

astfel pe cei av u ţi: «eşti bogat şi plin de avuţii... şi vezi pre tutindenea «corbona», iar in ziua Duminicei fără sacrificiu vii» (în Diserică ? 2).

Cu toate acestea în Biserica veche nu se primeau daruride la ori ce creştin. Constituţiunile apostolice, învaţă pe episcop«să ştie de unde sâ primească daruri (xaQjrotpoQiag) şi de unde nu trebue. Să nu primească de la cârciumari (x«jn)Xoi), căci aceştia după zisa profetului Isaia, amestecă vinul cu apa (fuo

1) Iustin. Martyr. Apoi. II, cap. 67. Vezi şi p. 68, T. III, Tez. Lit.2) Cyprian. De opera et eleemosyna. Explicaţia cuvântului „corbona" este

cuprinsă în Tez. Lit., T. III, p. 158, în nota 3.

Page 151: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 151/419

im , M U K A U1KE.SE A NU

yotmi tov olvov i'hati1), de la curvari (jtooaoi), căci aduc Dom-nului preţul poftelor lor 2), şi nici de Ic răpitori (aojtaye?) de bunuri streine şi de la adulteri,  pentru tă sacrificiile lor sunt urâte înaintea Domnului. Dar sâ nu prmească prinoase nici de la cei ce mâhnesc pe văduve, de la cei ze asupresc pe orfani, de la cei ce ţin în temniţă pe nevinovaţi, sa u chinuesc pe ser-

vitori cu bătăi, foam ete şi muncă grea. Să m ai fie depărtaţi  de tine, o episcope, cei ce pustiesc oraşe, şi darurile lor înlă-turate să fie. Vei depărta de la aducerea prinoaselo r şi pe 

 fa lşi fi câtor ii de înscrisuri, pe retorii minc i noş i ,  pe fă cătorii de  idoli (elboiho.roioi'c),  pe hoţi, pe vameşii nedrepţi ( teXajva; u<W.oiiq),

 pe cântăritorii necinstiţi,  pe măsurătorii nedrepţi şi pe ostaşii bârfitori şi nemulţumiţi cu lea fa lor şi pe cei (ari turbură pe săraci. 

 Asemenea vei în lătura şi pe ucigaş, pe <jâde, pe judecătoru l nedrept, pe invrăjbitorul de oameni, pe cel viclean, desfrânat,  beţiv, pe cel blestemat, pe cel fără ruşine, pe cămătar 3), şi pe ori ce nelegiuit care stă împotriva voinţei lui Dumnezeu»*).

Iar sinodul din Elvira (Illiberitan.) prin canonul său 29opreşte şi pe energumenii turburaţi de spirite, de a aduce da-ruri în Biserică. Tot aşa şi sinodul I ecumenic prin canonul11, porunceşte ca cei ce se leapădă de credinţă dar în urmăse pocăesc, «doui ani fără proaducere» (fără să aducă daruri înBiserică), se vor împărtăşi cu poporul de rugăciuni.

1) Isaia, 1, 22. Zeii Olim pului beau „nectar" (Iliada lui Omer, cânt. I.v. 598), un fel de vin dulce ca şampania noastră şi mâncau „atnbrosie" adicănişte dulceţuri ce se topeau în gură. (Iliada, cânt. V, v. 777).

2) Deuteron. 23, 18. Chiar şi Cicerone (De senectute, cap. XI), înfiereazăaspru pe desfrânaţi.3) Sfântul Vasilie cel Mare ( f 379) în frumoasa sa omilie ţinută în „contra

căm ătar ilor" ('Ojumu x ax â xo>v xoxiţovxcov) arată lăcomia neînfrânată a acestora în trăsuri foarte triste şi potrivite pentru toate timpurile . Iată câteva cuvinte dinaceastă omilie (n. I ) : „Cămătarul nu ţine socoteală de împrejurări, el nu auderugăciunile ferbinţi ale împrumutătoruiui, ci rămâne neînduplecat, nemişcat, surdla rugăminţi, fără simţire la lacrămi, jurând cu îndrăsneală că şi el nu are bani... îndată ce împrum utătorul îi făgădueşte camătă mare, atunci i se înveseleştefruntea şi caută să prindă în undiţă pe săracul, ce îi stă înainte"... (n. II ): „Ar-gintul fiind primit de împrumutător, nenorocirea a intrat în coliba lui. Noaptea în vis vede pe cămătar care se repede ca un câine spre dânsul".. . (n. I I I ) : „Sărăcia nu este o ru şin e; mai binesă o purtăm cu răbdare de cât să ne împrumutăm "...

(n. IV7): „Femeea cere haine moi, servitori sclivisiţi, mâncări alese şi îţi spunesă te împrum uţi. Cel ce ascultă astfel de pofte femecşti se face prada căm ă-tarilor".

Tot aşa şi sfântul Grigorie de Nisa (f 396), zugrăveşte pe aceste fiarecumplite în omilia sa îndreptată „contra căm ătarilor" (Kaxâ xcov xoxiţovxcov).Aduc aci puţine cuvinte din această comoară de povăţuiri (n. IV): „Viaţa cămă-tarului, zice sfântul Grigorie, este trândavă şi lacom ă ; el nu cunoaşte nici muncacâmpului nici grija negoţulu i... Plugul lui este pana, câmpul este hârtia, sămânţaeste camăta spurcată a banilor săi... El doreşte oamenilor sărăcie, nenorociri, lipsă,ca să vină la dânsul să se împrum ute". De aci vedem pentru ce Biserica nuprimea ofrande în secolul al IV de la că m ăt ari; dar aceşti lupi răpitori, astăzisunt mai răi de cât atunci (Autorul).

4) Constitut. Apostol, lib. IV, c. VI : Xqt) 8e e.xioxorcov eifitvai, xîvcov

Page 152: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 152/419

Totuşi canonul 3 al sfinţilor apostoli hotărăşte ca episcopulsau presv'iterul care va aduce la jertfelnic «ori miere orilapte sau vin meşteşugit, sau pasări (opveic), sau oare carianimale ('cmmv«), sau legumi, să se caterisească». Apoi cinon ul4 al sfin.ilor apostoli, orândueşte ca «celelalte poame (afr.Tă despicele de grâu, struguri, unt de lemn şi tămâe), acas% tri

mitese pdrgă episcopului. Şi arătat este cum că episcopul şi  presviler'.i le vor îm părţi diaconilor şi celorlalţi clerici>. Iarcanonul 57 al sinodului Trulan, porunceşte ca «să nu se aducă  in sfântul altar miere (fxeXi) şi lapte» (ydÂa).

Numele celor ce aduceau ofrande în Biserică se ceteau înaltar atâ: în răsărit cât şi în apus. Giprian în tr ’o epistolă trimisăBisericilor din Numidia, scrie «că  pe fraţii şi surorile noastre  cari aduc daruri... in minte săi aveţi» '). Asemenea şi Consti-tuţiunile apostolice rânduesc pomeniri pentru aducătorii dedaruri, în chipul următor: «.Spune, o episcope, celor nevoiaşi, numele celor ce iau ajutat , ca ei săi poată pom eni in rugă-ciunile lor »*). Iar leronim zice că <tacum în auzul tuturor, să  se cetească numele celor ce aduc d a r u r h 8). Deci, numeb bine-făcătorilor creştini, totdeauna au fost pomenite  în Biserică, până

 în ziua de astăzi.

§ 49 .

 întrebuinţarea darurilor (t <»v 8<o q 5w ) aduse în Bise

rică de vechii creştini.

TEZADRDL LITURGIC, T. III. 1 6 1

rmaşii evangeliei nu au încetat în toate timpurile de a aducedaruri în casa Domnului. Din acestea mare parte erauhotărîte pentru susţinerea sfinţiţilor servitori ai Bisericei

şi a săracilor. Darurile erau legume," fructe, lapte, miere, pasări,ş. a. Acestea nu se aduceau la altar, căci ar fi fost în con tracanoanelor 3 şi 4 apostolice şi 57 Tru lanic, ci se trimiteau prindiaconi la casa episcopului, ca de aci să se împărţească tutu-ror cari aveau nevoe. Iar Tertulian vorbeşte de caritatea creş-tinilor africani din secolul al ITIlea, în chipul urm ăto r: «între noi este o comoai'ă făcută din daruri creştineşti, zice apolo-getul; dintr’însa nu ea nimine nici pentru prânzuri , nici pentru  trebuinţă, nici pentru plăcer i. Se folosesc insă aceste daruri 

 pentru ajutarea săracilor, pentru a ’i îngropa,  pentru copiii săraci ai căror părinţi sunt lipsiţi de ori ce hrană , pentru ser-

o y eîX e i S t y f o Q a i xa Q x o cp O Q i a z , x a i x îv c o v o u x o cp eC Xe r c p u X a x x a î o i y u Q  a i ’m o . i q 6 q  

8 o a i v x tt in | X o r x . x . X .

1) Cyprian, epist. IX.2) Constitut. Apost. lib. III, c. IV.3) Hieronym. in Ierem. X I : Nu ne publice recitantur offerentium nomina.

 D r. Badea Cire^eanu.— Tezaurul Liturgic. 1 1

Page 153: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 153/419

1 6 2 DR. BADEA CIREŞEANU

vitorii bătrâni, pentru naufrag iaţi» ş. a . *) Constituţiunile apos-tolice cu privire la împărţirea milelor, sfătuesc astfel pe ep iscop :«Ce este de făcut atunci când sunt oameni neputincioşi?... Pe  toţi aceştia săi aibi în băgare de seamă şi de fie care sâ porţi  

 g r ijă ; căci cei ce aduc daruri nu le dau de a dreptul vădu-velor şi nevoiaşilor, ci le strâng la un loc... ca tu sâ le dai acestora  după trebuinţă » *).

a) Cei ce primeau în Iiul rând din aceste daruri aduseepiscopului, ori puse în «comoară» după mărturia lui Tertulian,erau clericii ca unii ce aveau dreptul de a li hrăniţi din ofran-dele pioşilor. în al 11lea rând veneau cei închişi pentru apărareaadevărurilor religioase. îndată ce se vestea întemniţarea unuicreştin pentru acest motiv, alergau la temniţă bărbaţi şi femei,tineri şi bătrâni, pentru a-1 mângâia şi ai aduce cele"de trebu-inţă. în a IlIa treaptă aveau dreptul la milostenie neputincioşii ,săracii şi cei părăsiţi de lume. Biserica însă nu îi părăsea, ci levenea în ajutor cu mângâerea morală şi materială. Veneau dupăaceea în al IVlea rând bolnavii. Dionisie episcopul Alexandriei(*j 264), văzând că se întinde în popor o boală molipsitoare încuprinsul diecesei sale, scrie o epistolă către credincioşi pentrua ajuta pe cei atinşi de boală. Episcopul a lost ascultat cu multăcăldură de fiii săi sulleşti 3).

Nu erau lipsiţi de milostenie nici cei din a Va treaptă şianume văduvele şi orfanii. Aceştia erau ajutaţi în deosebi chiar

 în timpul apostolilor, înfiinţânduse pentru servire instituţia dia-conilo r4), şi a văduvelor5). Iar apostolul Iacov în epistola sa(cap. 1, v. *27), zice că buna credinţă în Dumnezeu este aceasta:«a cerceta pe cei săraci şi pe văduve intru necazurile lorn. Apoiiarăşi adaoge (cap. 2, v. 14): «de va fi fratele sau sora goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi va zice cineva dintre  v oi: mergeţi cu pace incălzitivă şi vă săturaţi şi nu lea r da  lor cele de nevoe trupului, ce folos ar fi?» Dar şi în secoleleurmătoare, li s’au dat deosebită îngrijire văduvelor şi orfanilor.Ignatie Teoforul, în epistola sa către Policarp, arată că aceştisăraci trebue ajutaţi cu multă luare aminte, căci ei nu au în

lume de cât pe Dumnezeu şi pe episcop. Iar Tertulian (Apoi.X X X IX ), spune că în Africa credincioşii aveau mare dragostede a ajutâ pe orfani şi văduve. Mai târziu s’au înfiinţat aziluri de creştini, pentru adăpostirea acestor săraci.

Mai departe primeau ajutoare de la Biserică în categoria Vlaşi Vila: streinii şi exilaţii. Mare dragoste se arăta streinilor locui-tori în sate şi cetăţi; lor li se spălau picioarele chiar în timpulapostolilor de văduvele bătrâne şi se bucurau de mare îngrijire.

1) Tertull. Apologeticum. XXXIX.2) Constitut. Apost., lib. III, c. 4.3) Euseb. Hist, eecles., lib. VII, c. 22.4) Fapt. Apost. VI, 6.5) I Tini. 5, 9.

Page 154: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 154/419

TE /AU RU L LITURG C, T. III. 163

Văduva să lie aleasă în serviciul Bissricei, zice apostolul Pavel,«iacă între alte bunătăţi «a spălat picioarele sfinţilor »*). IustinMartirul mărturiseşte şi el această dragoste creştinească faţă destr e in i8). Dar spălarea picioarelor celor streini, era îndatinatăşi în Africa, căci Tertulian lăudând această faptă evangelică 8),săvârşită de creştini, întreabă pe duşmanii B iser icei : «care băr-bat păgân va lăsa femeea sa în drum pentru ca el sâ intre in colibele săracilor cu apă, spre & spăla picioarele sfinţilor  (creştinilor) şi a’i chema în gazdă pe călătorii streini ?» 4). Spă-larea picioarelor  în ţările călduroase foloseşte mult omului şiin deosebi călătorului; pentru aceea ea a fost obişnuită dintimpurile cele mai vechi ale popoarelor 6).

Se împărţeau ajutoare bisericeşti şi celor din categoria aYllla adică sclavilor  şi condamnaţilor in mine. Giprian arată(epist. 61), că unii dintre fraţi căzând sclavi în mâinile barba-rilor, creştinii contribueau după putere pentru ai răscumpăra °).

Mai răscumpărau şi pe cei condamnaţi de păgâni la tăerea mar-morei şi pietrelor, drept pedeapsă pentru mărturisirea credinţei.La împărţirea milelor, luau parte nu numai creştinii dar şipăgânii. Iar agapele se făceau tot din ofrandele pioşilor.

1) I Tim. 5, 10.2) Iustin Mart. Apologia I, c. 67.3) loan. XIII, 5.4) Martigny, Diction, des antiq. chret., op. c., p. 66.5) Intr'o dimineaţă din luna August 1897, am pornit din Pompei (Italia

de sud) ca să mă sui pe vulcanul Vezuviu din apropiere. In mijlocul drumuluice duce prin vii spre Vezuviu, eram foarte obosit şi desgustat. Dar la „Casablanca" un conac din vii, mi s’au spălat picioarele, mâinile şi faţa şi cu aceastam ’am întărit să port drumul şi căldura mai departe. Aceeaşi spălare am pri-mito aci şi când m'am cob orît de pe Vezuviu. Această datină era cunoscută şiaplicată călătorilor în toată Italia de sud.

Iar în luna August 1904, când mă aflam în Ierusalim, am fost şi în Bise-rica patriarhală ortodoxă. După ce m’am închinat în sfântul locaş, am intrat laun cler ic superior. Acesta a poruncit îndată să mi se spele picioarele cu apăcaldă şi să mi se toarne apă de flori pe mâini, ceea ce s’a şi făcut. Spălărileacestea sunt nu numai curăţiri ale corpului, dar ele au şi simbolismul lor. (Autorul).

6) Un târg de sclavi în Africa.Noi cei crescuţi în bine şi fericire, nu avem ideiede sclavie. Această rană

dureroasă o poartă mai toate popoarele vechi şi moderne, şi este departe de a sestinge în Africa, Asia şi America de astăzi.In vara anului 1904, din Palestina am trecut în Egiptul de Jos prin Port 

Zaid. Mergând cu trenul pe lângă Canalul Suez (lung de 164 chilometrii), de laismailia, fosta reşedinţă a lui Ferdinand de Leseps, creatorul canalului, am luatlinia spre Cairo. Aci am văzut multe lucruri minunate ca piramide, muzee, mos-chee, lucruri vechi egiptene, Nilul, ş. a. Tot aci am cules următoarele cunoştinţedespre nefericiţii sclavi, africani din zilele noastre.

Prizonierii căzuţi în luptele dintre triburi, sunt legaţi în furci de gâtpicioare şi mâini. După aceea sunt vânduţi negustorilor de sclavi numiţi „Dje lahi“. Aceştia îşi leagă acum marfa cu mai multă cruzime. Copiii, fetele, tineriişi bătrânii, sunt ferecaţi în lanţuri de nu se mai pot mişca. Sclavii fac şirurilungi de 100 —200 de inşi, legaţi unii de alţi i. Apoi fie care din ei duc poverigrele ca d. e . : apă, orez, lemne şi altele, trebuincioase pentru drum. In aşa staresunt porniţi pe jos prin deşerturi călduroase şi uscate spre târgul Eggan din

Page 155: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 155/419

JL rn . U A U f i A   L.lttK'SKANU

Doamne» (’E?ir]aov rjnag, Kiîqle), Mărire: «Doamne, milueştenepe noi». Si acu m : «Uşa îndurărei» 1).

Apof urmând cu rugăciunile arătate în Liturgiar, merg şî sărută icoana Domnului nostru lisus Hristos (xoti Xpiotofi), "asfintei Fecioare (rrjs Oeotoxou) şi ale altor sfinţi. Trec după aceasta

 în mijlocul Bisericei şi aci descoperinduşi capetele şi plecân

duIe, ceteşte preotul rugăciunea : «Doamne, trimite mâna ta»(K/upie e|a;roaTF.iA,ov ti|v yelpd aov 2), prin care cere de la Dum-nezeu ca să se învrednicească a săvârşi sfânta liturgie. Făcânduse apolisul cel mic şi plecânduse spre strane, cu înţelesulcă cer ertare de la cei de faţă, intră în sfântul altar zicând fiecare în sine, icoana stihului 7 din psalmul 131: «Intravoiu incasa ta, închinamăvoiu către Biserica cea sfântă a ta»3).

Acum preotul şi diaconul fiind în altar, fac 3 închinăciuni înaintea sfintei mese, sărută sfânta Evangelie ca pe aceea cecuprinde învăţăturile Domnului şi după aceea sărută şi sfântamasă. Apoi ea° fie care în mâinile sale stihariul său, fac iarăşi3 închinăciuni spre răsărit (K at’ dvatoXaş) zicând fie care cu umi-linţă, asemenea Vameşului din Evangelie (Luca 18,13): «Dum-nezeule, curăţeştemă pe mine păcătosul şi mă milueşte» 4). Atâtpreotul cât şi diaconul, doresc cu ră ţir ea ’sufletului pentru a fivrednici de cele ce vor săvârşi, potrivit cuvintelor din epistolalui Tacov cap. 1 .

aj După aceea diaconul (6Sidxovo?) merge la preot ţinând sti-hariul şi orariul în mâna dreaptă şi plecânduşi capul zice : «Binecuvintează, Stăpâne, stihariul dimpreună cu orariul» (to otoi/apiovm.'v t<7> obpapuo); iar preotul răspunde : «Bine cuvântat este Dum-nezeul nostru». Diaconul sărută mâna preotului şi retrăgândusela o parte se îmbracă în stihar rugânuuse: «Bucuraseva su-fletul meu întru Domnul». Apoi sărutând orariul (to u>q«qiovuGjraadjievos), îl pune pe umărul stâng; iar punând mânecuţelepe mâini, la cea dreaptă zice: «Mâna ta cea dreaptă, Doamne»(CH 8e£id aou yeio, Kvpie); iar la cea stângă rosteşte stihul 73din psalmul 118: «Mâinile tale m’au făcut şi m’âu zidit» (Al

 jţeTQfg oov EJtoujaav ue xai knXaadv p.e6).Apoi diaconul mergând la Proscomidie, găteşte odoarele

sfinte pentru sfânta jertfă şi anume: sfântul disc punându-1 în

stânga lui ( f v   tâ>  j i f o e i   t c o   doiotepto) iar potirul în dreapta lui(ev tto 8e|tcp) şi celelalte cu bună rândueală6). Această pregă

1) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 5 5 : „Rândueala dtimnezeeştei Proscomidii". Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 328.

2) în Liturgia sfântului Iacov (n. 7), în Ioc de xEîţ?« (mână) stă scriscuvântul ycLQiv (har).

3) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 56. Dar şi stihul 2 al psalmului 137sună aşa: „Inchinamăvoiu la Biserica ta cea sfântă".

4) Aceste cuvinte sunt împrumutate din Liturgia sf. Iacov, n. 1.5) Despre „Veşmintele diaconeşti" cu tot istoricul lor, ceteşte de Ia pag.

414 înainte, Tom. II Tez. Liturg.6) Daniel, Codex, op. c., Tom. IV, p. 329.

Page 156: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 156/419

Page 157: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 157/419

Doamne» (’E?ir|aov rjfiâg, Ki'iqie), Mărire: «Doamne, milueştenepe noi». Şi acu m : «Uşa îndurărei» *).

Apof urmând cu rugăciunile arătate în Liturgiar, mer^ şisărută icoana Domnului nostru lisus Hristos (tov XpioToft), asfintei Fecioare (t% 0eotoxoi>) şi ale altor sfinţi. Trec după aceasta în mijlocul Bisericei şi aci descoperinduşi capetele şi plecân

dule, ceteşte preotul rugăciunea : «Doamne, trimite mâna ta»(K/u q i e   eîaîtocrreiXov tf|v /fTpa oou 8), prin care cere de la Dum-nezeu ca să se învrednicească a săvârşi sfânta liturgie. Făcânduse apolisul cel mic şi plecânduse spre strane, cu înţelesulcă cer ertare de la cei* de faţă, in tră în sfântul altar zicând fiecare în sine, icoana stihului 7 din psalmul 431: «Intravoiu incasa ta, închinamăvoiu către Biserica cea sfântă a ta»3).

Acum preotul şi diaconul fiind în altar, fac 3 închinăciuni înaintea sfintei mese, sărută sfânta Evangelie ca pe aceea cecuprinde învăţăturile Domnului şi după aceea sărută şi sfânta

masă. Apoi ea* fie care în mâinile sale stihariul său, fac iarăşi3 închinăciuni spre răsărit (KaT’ dvaToAug) zicând fie care cu umi-linţă, asemenea Vameşului din Evangelie (Luca 18,13): «Dum-nezeule, curăţeştemă pe mine păcătosul şi mă milueşte» 4). Atâtpreotul cât şi diaconul, doresc curăţirea sufletului pentru a livrednici de cele ce vor săvârşi, potrivit cuvintelor din epistolalui Iacov cap. 1.

a) După aceea diaconul (o Sidxovo;) merge la preot ţinând sti-hariul şi orariul în mâna dreaptă şi plecânduşi capul zice : «Binecuvintează, Stăpâne, stihariul dimpreună cu orariul» (to «ttoixuqiovoiiv to) woapi'co); iar preotul răsp unde: «Bine cuvântat este Dum-nezeul nostru». Diaconul sărută mâna preotului şi retrăgândusela o parte se îmbracă în stihar rugânduse: «Bucuraseva su-fletul meu întru Domnul». Apoi sărutând orariul (to u>pdoiov«crjtaodnevos), îl pune pe umărul stâng; iar punând mânecuţelepe mâini, la cea dreaptă zice: «Mâna ta cea dreaptă, Doamne»(eH 8eţtd (roii / f l o , Kvoie) ; iar la cea stângă rosteşte stihul 73din psalmul 118: «Mâinile tale m’au făcut şi m’âu zidit» (Al'/eTptg (tod FJio(>]oav pe xai ejiĂaadv [.ie6).

Apoi diaconul mergând la Proscomidie, găteşte odoarelesfinte pentru sfânta jertfă şi anume: sfântul disc punându-1 înstânga lui (ev tu> [ieoei tm doiorrEpco) iar potirul în dreapta lui(ev t<7) fie|up) şi celelalte cu bună rândueală6). Această pregă-

1) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 5 5 : „Rândueala dumnezeeştei Proscotnidii". Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 328.

2) în Liturgia sfântului Iacov (n. 7), în loc de xEh )(l (mână) stă scriscuvântul ycLQiv (har).

3) Dumnezeeştile Liturgii, op. c.( p. 56. Dar şi stihul 2 al psalmului 137sună aşa: .,Inchinamăvoiu la Biserica ta cea sfântă".

4) Aceste cuvinte sunt împrumutate din Liturgia sf. Iacov, n. 1.5) Despre „Veşmintele diaconeşti" cu tot istoricul lor, ceteşte de la pag.

414 înainte, Tom. II Tez. Liturg.6) Daniel, Codex, op. c., Tom. IV, p. 329.

Page 158: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 158/419

Page 159: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 159/419

Page 160: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 160/419

TEZA UR UL LITURGIC, T. III, 1 6 9

rând ueală clasele catehumenilor, proscomidia se fă c e a după  liturgia lor. Acum, ca şi de la secolul VIlea în oace , preoţii o săvârşesc înainte de liturgia catehumenilor.

1 . Rândueala şi ritualul pregătirei elementeloi euharisticesau a proscomidiei,  pentru liturgia sfântulu i Ioai llrisostom  şi a Marelui Vasilie, este după cum se va vedea mii departe x).Liturgiarul Bisericii noastre ortodoxe şi codicii litirgici: Bar-berin, Parisian şi CryptoFerrata, învaţă că preotul şi diaconulfiind înfrumuseţaţi cu veşmintele lor liturgice, m»rg la pros-comidie (f,1? tt)v jtoofiEfTiv) şi îşi spală mâinile zicâid ce le dinurmă 7 stihuri (6—12) ale psalmului 25: «Spălavriu întru celenevinovate mâinile mele şi voiu încungiura altarul tău Doamne»2).Şi în vechea liturgie din Constituţiunile apostolica (Lib. VIII,c. 1 1 ) se porunceşte ca în timpul sărutărei sfinte, m ipodiacon

S fân ta P r o s com id ie având pe ea: steaua, crucea, potirul şi buretele.

să aducă apă preoţilor pentru spaiarea m âinilo r3). Spălarea

aceasta după tâlcuirea sfinţilor Părinţi, însemnează nu numaicurăţirea materială, dar mai ales curăţenia spirituală, atât de

cime la suprafaţă, într 'o altă Biserică d’asupra celei d ’întâiu, mai frumoasă şimai mare, zidită din porunca lui Iustinian. Inchinândumă, am plecat din sfântullocaş şi am venit iarăşi în Ierusalim. (Autorul).

1) La l i t u rg i a sfânt u l u i loan l l r isostom şi la aceea a sfânt u l u i Va- sil ie, proscom i di a se fa ce i n acel aşi chip. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 110.

2) Daniel , Codex, op. c., Tom. IV , p. 330 : „N tyoum âv dOcoou; xou;xelQug jiou, xou xuxA.c6<jco xo Ouoiaoxi'iyiov oou, xuqie". Aceste cuivinte le cetimşi în stihul 6 al psalmului 26 din textul eb raic : r p Ş b H l '£ 3

= „Spălavoiu întru cele nevinovate mâinile mele şi voiu HlrT

 încungiura altarul tău Doamne".3) Tertulian în scrierea lui „De oratione" (Cap. XIII ), me învaţă să ne

spălăm mâinile şi înainte de rugăciune.

Page 161: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 161/419

4 7 0 DR. BADEA CIREŞEANU

trebuincioasă în lucrarea proscornidică şi liturgică ce vor începeacum miniştrii altarului.

Această spălare se făcea şi în secolul al IVlea tot aşacum se face şi astăzi şi era păstrată ca o datină apostolică. « Voi aţi văzut, zice Giril al Ierusalimului (*J* 386), neofiţilor săi,  pe 

diacon, cum cl aduce apă preotului pentru spălare si totodată  şi celorlalţi preoţi cari sunt împrejurul altarului lui Dumnezeu.  Aceasta nu se dă pentru necurăţenia corporală  (&iu tov oiouutixov (vujtov); nu este aceasta, căci nu intrăm in Biserică având  necurăţia corpului; ci spălarea este simbolul că trebue a vă  curăţi de toate păcatele si fără de legile...  Au nu auziţi şi pe  fericitul David zicând cu înţeles mistic: «spălavoiu intru cele nevinovate mâinile mele şi voiu încungiura altarul tău Doamne*  (Psalm. 25, v. 6 *). Dar şi în legea veche Moisi pusese spălă-toare la chivotul legei, pentru ca cei ce serveau la masa jertfei

săşi spele mâinile şi picioarele2).După ce preotul şi diaconul îşi spală mâinile, merg la pros-comidie şi închinânduse înaintea ei de 3 ori zice fie care :«Dumnezeule, curăţeştemă pe mine păcătosul şi mă mântueşte» 3).Apoi rostesc troparul din Vinerea cea Mare : «Răscumpăratuneaipe noi din blestemul legei». După aceasta diaconul zice: «Binecuvintează, Stăpâne» (evXoy^oov &fojtota). Preotul: «Bine cuvântateste Dumnezeul nostru» Diaconul: «amin».

2. Acum preotul având înaintea sa cele trebuincioase pentrusfânta euharistie şi anume: vin, apă şi 5 prescuri de pâine dos-

pită (can. 44 al sinodului din Cartagena4), va căuta ca fie careprescură să aibă pe ea semnul c ru ce iB) şi să fie împodobită cu

1) Cyrill. Catech. mystag. V, n. 1 : „'EtoQuxaTE tov Sidxovov, tov vu^aoGui8i86vra tăt IeqeÎ, xai toîg xuxXouai to Guouxottiqiov, too 0eou Jt{ EaPvTeQOt ;• oo jtavuog Se e6i8ov 5iâ tov oco[uxtixov qu.tov oox eot i tooto* ovte yăQ  q v novoco|.iaTog e'xovTEg rrjv aQx>iv, eiot]ei[iev eu; tt^v EXXÂT]oiav aXXâ oiifipoXov eotitoi) 8eîv ujia? xaOaQEOEiv jravKov â|xa@Tr)[umov xai avopiiumov... oux i’îxouaaqxoO ucotuQtou Aa(3ift auxo tovto nuoTaytoyovvTog, xai Xsyovxoţ „vityo.uai ev dOcooigtck; xeH?®S fiou, xa i xoxXtooo to Ouaiaott'igiov oou xoqie". Despre spălările reli-gioase, ceteşte şi nota 6, pag. I l l , Tom . II, Tez. Liturg.

2) II Moisi, cap. 30, v. 18.20.3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 331 : 'O 0 eo ; UaoOiyu. ^oi T<p dfiagTto/.^,Xai eXeT|o6v [IE.

4) Până în secolul al VIIlea se întrebuinţa şi în apus pâine dospită îneuharistie; însă sinodul din Toledo ţinut în anul 693 fu cel dintâiu care hotărî  în apus prin canonul 6 întrebuinţarea azimei (aCufiov) în euharistie in loc depâine dospită. In Anglia se introduse azima în secolul VIII; în Germania însecolul IX ; iar în secolul XI era întrebuinţată în toată Biserica latină.

Dar lisus Hristos a întrebuinţat âyTog adică pâine dospită la cina ceade taină, iar nu dţvpov sau pâine nedospită. Pâine dospită au frânt şi apostolii(Fapt. Ap. 2 , 42, 46 ; 20, 7 ; I Cor. 10, 16 ; 11, 20), părinţii secolului II (Apoi. Ialui Iustin, cap. 66) şi aşa s’a întrebuinţat în Biserica ortodoxă până astăzi. (Autorul).

5) Cop ţii şi E tio p en ii, eretici orientali, în loc de o cruce au 12 cruci pe

fie care prescure, întru amintirea celor 12 apostoli (Daniel Codex, Tom. IV, p.386). Forma aceasta de prescuri am văzuto şi eu la Copţii din Alexandria Egip-tului, în vara anului 1904. (Autorul).

Page 162: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 162/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

sigiliul IIS. X S. NI. CA >). Prescu rile să fie 5, intru am infreaminunei Mântuitorului când a săturat 5000 de oameni ai 5pâini (Luca 9, 13). Form a lor tradiţională va fi rotundă, iu mera şi în timpul m arilor liturgişti din secolul IV şi pe tinpullui Epifanie al Salaminei (ţ 403). Cu toate acestea canonii 11

al sfântului Nicefor Mărturisitorul, patriarhul din Constanfnopole (sec. IX), îngădue ca preotul dintr’o prescură să proscomidească pentru mai mulţi2).

Preotul liturgisitor ea în mâna stângă (doiateoa) o presei re,iar în dreapta sfânta copie (ttjv uytav Xoyx^v) Şi după ce însem-nează cu ea de 3 ori cruciş pe prescure (tt)v jtpoo^oQuv), zicede 3 o r i : «întru pomenirea* Domnului şi Dumnezeului şi Mân-tuitorului nostru lisus Hristos» 3). Foarte veche este datini dea se însemna sfânta pâine cu semnul crucei. Ea este între-buinţată în secolul al IlIlea şi al IVlea. Ereticii Sirieni si G>pţi 

nu aii nici copia nici steaua;*ei nu tae pâinea ci o frân>* 4).Apoi întru am intirea patimilor Domnului, preotul înfige o p ia în partea dreaptă (fv t<7> fie'Şuî) jiepei) a peceţei şi tăind zic3 oparte din versul 7 al capitolului 53 din cartea profetului Isaia:«Ca o oae spre junghiere s’a adus» (o)? jrpopatov ejh a(p(iy>)vr'ixBîi); iar înfigând în partea stângă; zice o altă parte a versu-lui 7 din acelaşi capitol: aŞi ca un miel nevinovat (xai wq diivog d'xaxos)  fă ră de glas, împotriva celui ce îl tunde pe dânsul, aşa nu şia deschis gura sa» 5). în aceste cuvinte profetice ros-tite cu 730 de ani înainte de patimile Domnului, de către ma-

1) Chipul sigiliului prescure i: Cu vin tele: ’ItiooOs Xp iatoş Nixă,

după mărturia lui Nicolae Vulgaris, lea întrebuinţat pentru prima oară, MareleConstantin ca inscripţinne pe 3 cruci aşezate de dânsul în Constantinopole. Peprima cruce a scris ’In o o u ţ; pe a doua X q i o t o ? şi pe a treia Nixâ. VeziDaniel, Codex, T. IV, p. 385, nota 2.

2) Numărul prescurilor, nu a fost totdeauna acelaşi. Se întrebuinţau şimai multe, până la 7, şi mai puţine până la 3 şi chiar 1. Nici în timpul defaţă nu se întrebuinţează peste tot locul aceeaşi sumă de prescuri. (Autorul).

3) Daniel, Codex, Tom. IV p. 331 : Elq âvdfiviioiv xou xuq l ou , xai OeoO.x. x. Con f. Go ar, Evhol. p. 78.

4) Daniel Codex, Tom IV, p. 386, nota 1 : Syri ut etiam Coptitae usumX6yx>ig non habent, sed frangunt panem, etc.

5) Versul 7 din cap. 53, al cărţei profetului Isaia, este împrumutat desfinţii liturgişti din traducerea alexandrină a celor 70 de traducători. După aceştiastihul 7 sună astfel: <î>g jrpofîaxov t.xi o(payv|v 117. Or), xai <o$ duvog tvavxiov xovxsiqovxoi; acpojvog ouxoaţ ovx avoiyei xo oxoiia . = „Ca o oae spre ju nghiere s’aadus, şi ca un miel fără de glas împotriva celui ce îl tunde, aşa nuşi deschidegura sa ". Iar în textul ebraic, versul 7 din cap. 53 al cărţei lui Isaia, se deo-sebeşte de al celor 70, în chipul următo r: H 5t£7 !"TtŢ5 = “Ca un miel

(TÎŞ’) la junghiere (T Q ţ^ ) s’a adus"VB rr J3 ţ\ if y .T ţp ^ xb

= „Şi ca o oae (Şpp,) *n faţa celui ce o tunde (jţ^) stă fără de glas (D^IN) Ş*nu îşi deschide gura ei". Cu alte cuvinte în textul ebraic cetim că miellul seaduce Ia junghiere, iar nu oaea ; aceasta se aduce ca să fie tunsă.

Page 163: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 163/419

Page 164: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 164/419

TEZAURUL LITUR1IC, T. III. 1 7 3

dică păcatul lumei, pentru viaţa şi nântuirea lumei». Şi întoarcecealaltă parte în sus care are crucs şi zice diaconul: «împungestăpâne» (vv£ov  Manoxa i); iar preoţii* împungând despre parteadreaptă cu sfânta copie zice stihu 3 4 al capitolului 19 dinevangelia lui loan: «Şi unul din ostaşi (ei? twv orpaticotwv) cusuliţa lui a împuns, şi îndată a eşit stngeşi apă» (alfxa xaK>8a)o2).

După ce diaconul zice : «împuige stăpâne», cum am arătatmai sus, preotul cu aceeaşi copie înpunge sfântul agneţ despredreapta unde este scris «lisus» zicând : «Şi unul din ostaşi».Diaconul luând în mâna dreaptă visul cu vin şi în stânga vasulcu apă, şi turnând în sf. potir de)dată vin şi apă după rânduială, zice tot atunci şi preotul: «Şi îndată a eşit sânge şi apăsi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui». î)atina amestecărei vinului cu apă o găsim şi în secolul al 11lea

(Iustin Mart. I Apoi. c. 65 3). îndată zice apoi diaconul : «Enecuvintează stăpâne sfântaamestecare» (tt'^v dyiav Ivcoaiv); iar preotul binecuvântând pestesfântul potir zice : «Binecuvântată este amestecarea sfintelor tale,totdeauna acum şi pururea» 4).

3. Preotul luând a doua prescură (tt'|v §eiit£ţ)av jrQompoQuv) în mână z ic e : «întru cinstea şi ponenirea prea binecuvântatei,măritei, Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu». Şi ridicândpărticica (|.i£pi5a R), o pune de a dreapta sfintei pâirii aproapede mijlocul ei zicând : «De faţă a stătut împărăteasa de a dreapta

ta » ; căci precum în ceru ri sfânta Fecioara stă de a dreaptaFiului ei, aşa şi pe pământ în lucrarea euharistică, părticica eise pune în dreapta sfântului agneţ 6).

Apoi luând a treia prescură ( t t |v   tqitt]v jrpoaqpopuv) zice :«A cinstitului măritului prooroc, înainte Mergătorul şi Boteză-

1) In codicele lui Neale din anul 1840, lipsesc cuvintele vu£ov Seo.tora.Nicolae Cavasila (f 1371) în scrierea sa „'II 'Epiniveia tfj? Oeîa? XtiTOuQY^"zice că vul=ov Searoxa, sunt cuvinte foarte semnificative cu privire la patimaDomnului.

2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 6 0 . V e z i şi Daniel, Codex Tom . IV,p. 331 : El? xcov oTytmoHtov Xoyxil JtXeuQâv... x. t . A,. Conf. Const, de Tischendorf Nov. Testam. Lipsiae 1886, Evang. lui loan, cap. 19, v. 34.

3) După vechea practică liturgică şi potrivit canonului 44 al sinoduluidin Cartagena şi 32 al sinodului Trullan, Biserica noastră ortodoxă întrebuin-ţează vin curat la euharistie; el însă se amestecă cu apă.

Ereticii Idroparastaţi (aquarii) din secolul II după mărturia lui Irineu şiEpifanie, întrebuinţau numai apă în euharist ie; iar Armenii ne uniţi, nu ame-stecă vinul cu apă, pentru a arăta că în Hristos este numai o fire şi anume ceadumnezeească.

Iar despre alte obiceiuri liturgice ale Armenilor, vezi Revista „ Vocea Bi se  ricei“, din anul 1895 n. 2 şi 3, pag. 10, apărută în Bucureşti şi sub direcţiunea

mea. (Autorul).4) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 62.5) în Liturgiarul românesc, aci lipsesic cuvintele: |xetâ rrjq dyia? X6yyr|c

= „cu sfânta lance", cari se află în codicii liturgici.6) Daniel, Codex, op. c., Tom. IV, p. 3 3 2 . Conf. Goar, Evholog, op. c.,

p. 101, n. 41.

Page 165: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 165/419

1 7 4 DR. BADEA GIREŞEANU

torul loan» (IIpoSpo iov xui Pajitiatov loodvvov1). Din aceastăprescură, scoate preotul prima părticică (jtpomiv |t£(M<$a) şi opune sus în partea stângă a sfântului agneţ, făcând începutcetei prime zicând: «A sfinţilor măriţilor prooroci Moisi şi Aaron,Ilie şi Eliseiu, David şi lesei» (Teocrat). A doua părticică o pune

mai jos de cea d’întâiu, zicând: cA sfinţilor măriţilor apostoliPetru şi PaveU (FletQau xai IlavXov). Mai’ departe preotul scoatecâte o părticică întru pomenirea sfinţilor ierarhi (leoa^y/nv), mar-tiri (paftvotov), cuvioşi (ootcav), făcători de minuni (0avuaTouQYu>v),

 întru pomenirea drepţilor loachim şi Ana, a sfântului loan Hrisostom ori Vasilie ce l Mare, dacă se face liturgia acestuia, pânăce complectează nouă părţi pentru 9 cete2). Părticelele se aşează în partea stângă a sfântului agneţ în 3 rânduri, câ te 3 părticele în fie care rând, după chipul celor 9 cete ale ierarhiei cereştidin scrierea lui Dionisie Areopagitul «Despre ierarhia cerească»

căreea se aseamănă aci ierarhia pământească 3).Preotul luând a patra prescură 4), scoate din ea părticelepentru sănătatea şi mântuirea celor vii fCu>vto)v). Aci pomeneştepe episcopul ori mitropolitul eparhiot, preoţia, diaconia şi pefraţii servitori ai altarului. Părtic ica o pune din jos de sfântulAgneţ (ujioxatco tov dyunj âotov). Apoi preotul pomeneşte peRegele ţărei şi casa domnitoare, a cărei părticică o aşază cu cead’întâiu * tot sub sfântul ag n eţB). Eusebiu în cartea sa «VitaConstantini», lib. IV, c. 44, arată că şi în timpul său se făceaurugăciuni la sfânta jertfă pentru iubitorul de Dumnezeu împărat

(tov 8eoq>iXov<; PaoiXea)?), Constantin cel .Mare. Asemenea şi Ilr isostom (Horn. VI în Ia Tim.) zice: «Seara şi dimineaţa facem  rugăciuni pentru diregâtori şi împăraţi». Mai departe liturgisitorul de la proscomidie pomeneşte pe ctitori (xttitoqojv) şi pebinefăcătorii sfintei Biserici şi pe cei ce va voi din cei vii pe

1) Dumnezeeştile Liturgii, o. c., p. 62. —Daniel, Codex., Tom. IV, p. 333n. V III : E îta AafWnv o lepeuc; t))v t (h t t |V  jţQOacpOQUv "kiyzv  t o v   t u u o u   evfio^ovn o 0 tjpV|T0 u IIyo 8g6uou x a i p a j t T i a t o O ’Icodwou.

2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 6 2 6 3 . C o n f. Daniel, Codex, Tom.IV, p. 334.

3) In codicii liturgici: Goar, p. 101, n. 42 seqq. şi Veneţian 687, la a 9părticică se pomenesc sfinţii Arsenie, Samson, Talaleu şi Trifoti. Iar în codiciiruseşti, la această părticică se pomenesc învăţaţii ruşi: Petru, Alexie, loan şi Filip(mitropoliţi ai Moscvei), Nichita, Leontie (mitropoliţi ai Rostovului), precum şialte nume.

4) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 334, n. IX, în loc de jrQooq>opuv, aciaflăm cuvântul ocpoaviSa, şi numai în codicii Parisian şi Veneţian 687 găsimcuvântul TiQoaifOQâv.

5) După pomenirea Regelui, în Liturgiarul românesc, urmează o prea fru-moasă rugăciune pentru pacea lumei, călători, bolnavi, robi, închişi în temniţă, în exil, ş. a. Această rugăciune nu am aflato în codicii li tu rgic i; dar în LiturgiaConstituţiunilor apostolice din cartea VIII, c. 12, am găsit o frumoasă rugăciunepentru pomenirea acestor clase de credincioşi: „Jertfă îţi aducem ţie pentru po-

porul acesta.... pentru cei ce trăesc în feciorie", ş. a. Apoi în tratatul lui Hrisostom „riepi leQtocruvn?" (lib. VI , c. IV), la Augustin epist. 107 către Vitaliu,iarăşi găsim îndemnări pentru a se face rugăciuni în folosul omenire i. (Autorul).

Page 166: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 166/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 7 5

nume, scoţând pentru tie ca re părticele mici şi punândile mai jos de sfântul agneţ *). A ceastă aşezare a părticelelor sui sfântu lagneţ, după tălcuirea lui Simeon Tesaloniceanul (cap. 6.) însem-nează umilinţa noastră faţă de lisus şi sfânta Fecioa*a.

 în urm ă’ preotul luând şi a cincea prescură, seoae din ea

părticele pentru ertarea păcatelor (dtptoEcoc; ttov a^aptiov) celordin veac adormiţi (xexoi}xiip'vo)v 2), întru dreapta crelinţă , şianume pentru ctitorii sfântului locaş, pentru arhierei, jatriarhi,

 împăraţii ortodocşi, pentru ce i acoperiţi de apă, ucişi d« tâlh ari,arşi de foc şi mâncaţi «le fiare sălbatece. Se mai roagi pentrucei arşi de trăsnete, îngheţaţi de frig, sfârşiţi de întristare oride bucurie, de cium ă, de foame, sete, de muşcături veninoaseşi înghiţiţi de şerpi3). Si pomeneşte şi pe alţi morţi pe ca:i voeşte,scoţând la fie care nume câte o părticică mică. Acestei se pun

 în rând cu acelea ale celo r vii. Nu trece cu vederea de a po-

meni şi pe arhiereul care la hirotonit 4).4. Pom enirea morţilor o aflăm în cultul Bisericii pr in se -colul al 11lea. Numele celor vii şi morţi erau înscrise în  p o -melnicele numite pe atunci „diptice* (Sijrruxa, de 2 ori şi

 jTtvoao) = îndoesc). Cuvântul îl aflăm şi în Odisea luiOmer (v. "224), întrebuinţat pentru a arăta prin el o ta in ă în-doită în două. Augustin (Contr. Faust, lib. XV c. 4) uumeşteSijrnya cele două table ale Decalogului. Tablele din 3 lespeziscrise, se chemau de scriitorii vechi creştini Tourrny/i; din 5

1 ) Daniel, Codex, To m. IV, p. 33 5: E it a j.ivr)noveuei (6 ie<?ev;) xai o>veyei ţcuvtojv x a t ’ ovojia x ai outoo? aîpcov xuq fiepiSa? xiOijoiv autâc uKOxâtO).Iii codicii ruseşti aci se pomeneşte sfântul sinod, împăratul, soţia sa, fiii, fraţiişi toată casa domnitoare.

2) Biserica creştină a întrebuinţat pentru fiii ei încetaţi din viaţă, cuvântulxcxoi|xrj|ievo?( iar nu v e x q o ? ; căci cuvântul cel d'întâiu, însemnează adormit însperanţa învierei la înfricoşata jude ca tă ; iar v e x q o ? este cuvânt întrebuinţat depăgâni pentru morţii lor fără speranţa învierei.

3) Această frumoasă şi duioasă rugăciune din Liturgiarul românesc, lip-seşte din Codicele lui Daniel, precum şi din alţi codici liturgici. Iar în LiturgiaConstituţiunilor apostolice din Cartea VIII, c. 12, aflăm o rugăciune pentruaceşti a do rm iţi: patriarhi, prooroci, drepţi, apostoli, martiri, mărturisitori, episcopi,preoţi, diaconi, ipodiaconi, ş. a. Dar şi Tertulian în cartea sa „De coron. milit."c. III zi ce : „Daruri aducem pentru cei adormiţi la ziua morţei lor". Apoi Cirilal Ierusalimului în catehesa Va mistagogică mărturiseşte acestea : „Pomenim peprofeţi, patriarhi, apostoli», ş. a. Asemenea şi Epifanie al Salam inei Ciprului(De Haeres. c. 53) afirmă: „Pomenim şi pe cei drepţi ca şi pe păcătoşi".

4) Am văzut că din cele 5 prescuri se scot aceste părţi despărţite în 5gru pe: sfântul agneţ, părticica sfintei Fecioare, cele 9 cete, părticelele pentrucei vii şi în fine pentru cei morţi. Restul prescurilor se tae în bucăţele mici şise îtnpârţesc creştinilor la miruire sub numirea de „anaforă" (uvaqpoeu dvriScoqov, ofrandă). Deci, acelor creştini cari nu sunt vrednici de a priimi sfântaeuharistie, li se dă anaforă. „Această pâine sfinţită, zice Simeon aii Tesaloni-cului (cap. 100),  fiind însemnată cu copia şi primind cuvinte sfîntte, nu este

împărtăşirea cu trupul DommUui, căci acesta este taină, iar ancxfora esttnumai dătătoare de sfinţenie şi dăruitoare de dumnezeescul dar', care sedă cu cuvintele cele de la proscomidie11. O anumită rugăciune pentru sfinţireaanaforei nu există în Liturgiar şi în codici.

Page 167: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 167/419

1 7 6 DR. BADEA CIREŞEAND

table jievrctjtTvxa; cu multe table juoMjtrv/a ş. m. d. în vechiulcreştinism dipticele erau de fildeş, lemn, metal, papir şi altematerialuri potrivite stărei materiale a sfintelor locaşuri! Dar«diptice» se mai chemau şi multe daruri ale celor nobili făcutealtor persoane.

Dipticele liturgice erau însă în Biserica veche nişte table,cetite de pe arnvon de către diacon în timpul liturg iei, cu nu-mele celor ce aduceau daruri, cu numele sfinţilor, ale marti-rilor , c lericilor, botezaţilor, viilor şi morţilor. Pentru aceea dip-ticele se mai ziceau în orient: d'yiai 8eXtoi sau ieqou 8eXtoi, adicătable slinte *) ; sau : [itKmxal 8eÂtoi, [ivatixa durcru^a, adică tablemistice. Se mai chemau: exxÂ.T]aia(mxoi xataXoyoi, adică cata-loage bisericeşti. în apus dipticele se ziceau : libri anniversarii,ecclesiae matricula, liber viventium, etc.

Origina dipticelor liturgice o aflăm în secolul I I ; iar Ci

prian în secolul al IlIlea vorbeşte de pomenirea morţilor ca deo datină străbună a). Despre diptice mai vorbesc : ijionisie în«Ierarhia eclesiastică», c. III; Teodoret al Cirului în cartea sa aVa «Despre providenţă»; Codicele lui Iustinian, cartea I; SinodulConstantinopolitan din anul 586, etc.

5. Acum să venim iarăşi la ritualul sfintei proscomidii.După pomenirile făcute şi aşezarea părticelelor pe sfântul disc

 în chipul arătat, diaconul luând cădelniţa (to BvjAiatrjpiov) cutămâe într’însa, zice către pre ot: «Bine cuvintează, stăpâne,tămâea». Preotul: «Tămâe îţi aducem ţie, Ilristoase». Diaconul:

«Domnului să ne rugăm». Preotul tămaind steaua, o pune d’asupra sfintei pâini zicând cuvintele din evangelia lui Mateiu,cap. 2, vers 9 : «Şi viind steaua a stătut d’asupra unde erapruncul»3). Steaua închipueşte acea stea minunată care a con-dus pe magi la Vitleem, ca să se închine pruncului lisus4).

Apoi preotul tămâe acoperemântul cel d’întâiu (to jtQcotovx«Xv|.ia) si acopere cu el sfânta pâine şi discul, zicând întregulpsalm (v. 1— 7) : «Domnul a împărăţit întru podoabă s’a îm-brăcat» 6). Cu al doilea acoperemânt acopere sfântul potir zicândstihul 3 din capitolul 3 al cărţei profetului Avacum: «Acoperitau

cerurile bunătatea ta, ilristoase» , modificat şi potrivit sfintelordaruri. Iar cu al treilea acoperemânt numit «aerul» (o drjp),acopere cu el pe amândouă, adică discul şi potirul, zicând stihul8 al psalmului 1 7 : «Acoperene pe noi cu acoperemântul ari-

1) Evagriu, Hist, eccles., lib. IV, c. 38. —Vezi şi la Goar, Evhol., p. 123,n. 145, ură bixTvya." .

2) Cyprian. Epist. IX, către episcopii Numidiei.3) Dumnezeeştile liturgii, op. cit., pag. 67. Conf. Daniel, Codex, Tom .

IV, pag. 336.4) Mat. 2, 9.5) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 336: rO K i jqio ? ePckt iAew t f v .

Page 168: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 168/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 7 7

pilor tale» i). Această din urnă acoperire, însemnează a tot pu-ternicia Dumnezeirei lui lists Hristos s).

Luând după aceea prectul căde lniţa, tămâe proscomidia(0u|uâ tî]v jiqoOeoiv), zicând de 3 o r i : «Binecuvântat eşti Dumne-zeul nostru, care bine ai voit aşa , mărire ţie» 3). Cu această

tămâere se aminteşte de miresm ele aduse de magi prunculuilisu s4). Apoi zic e’ diaconul: «Totdeauna acum şi pururea». Şi închinânduse amândoui de 3 ori cu evlavie, diaconul zic o:«Pentru sfânta punere înainte a cinst itelor daruri, Domnului săne rugăm» B). Iar preotul zice «rugăciun ea punerei înainte» (rrjs

 jtQoOEGEo»;6): «Dumnezeule, Dum nezeul nostru». Cu această ru-găciune împrumutată din liturgia sfântului Iacov (n. XVII), nuse aduc sfintele daruri ca sacrificiu deplin, ci numai se binecuvintează pentru lucrarea cea a tot sfântă a euharistiei7).

Urmează apolisul (ajroÂvaig 8), după care diaconul tămâează

proscomidia şi slânta masă împrejur zicând troparul din Sâmbătacea mare întocmit de loan Damascen: «în mormânt cu trupul»şi psalmul 50 (rov jtEVTTjxoorov \jj«Â(.i6v): «Milueştemă Dumne-zeule» ; tămâiază apoi altarul şi toată Biserica. După aceastapreotul şi diaconul fac închinăciunile arătate în Liturgiar şiapoi încep sfânta liturgie a celor chemaţi.

Când serveşte preotul fără diacon, cuvintele acestuia de la proscomidie şi liturgie, nu le mai zice preotul, ci numai ecteniile. Tot aşa şi dacă vor servi mai mulţi preoţi împreună ,lucrarea proscomidiei o face numai unul; iar ceilalţi ce servesc nu zic nimic din ale proscomidiei9).

 în lu crarea proscom idică preotul pregătind elem enteiepentru sfânta taină euharistică, aminteşte multe profeţii cu pri-vire la activitatea mesianică a Mântuitorului nostru. Preotul seroagă pentru cei vii şi pentru cei morţi, iar cei de faţă să fiecu gând curat şi cu evlavie.

După cum am văzut serviciul proscomidic s’a introdus în Biserică pentru pregătirea sfintelor daruri trebuincioase în euharistie. în secolele prime ale creştinismului, prosco-midia era simplă şi nu avea bogăţia formelor şi a simbolismelor. Atunci pâinea se alegea şi să tăea pentru a o avea gata la

1) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 337: Kai o I e q e u ? Bu^iwv t o xdXu^iat )t o i   x o v depa, xai oxejtdţei djuporspa XEyoav. S x s î t a o o v ri^âq.

2) Goar, Evholog., op. cit., pag. 105, n. 51.3) In Codicele Parisian aci ce tim : 'O t e p e v g 0u|xiqi x V  j ip o G e o i v , xd.

d y i a x a i x r j v x p a J t E ţ a v x u x t a o X e y w © u n i a t a o o i jr po o q p ep o fie v x . x . X.

4) Mat. 2, 11.5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 337: ’Eni xfj  jx p o 0 E a e i x w v x if ii c o v 5 w p co v >

T o u x u p i o u 8er|0oin,ev.6) In codicele CryptoFerrata în loc de cuvântul jipoOeoEan; (a punerea

 înainte) aflăm cuvântul xii? xa?.mt)£(o<; (a acoperirei).7) Goar, op. c., p. 105, n. 52.8) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 338.9) Daniel, Codex, T . IV, p. 339. Vezi şi Dumnezeeştile Liturgii, op .c. , p. 70

D r .  Hvui t a ( Xr *ş " anu. — T e i a u r u l L i tu r g i c 12

Page 169: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 169/419

Page 170: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 170/419

Page 171: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 171/419

Page 172: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 172/419

TEZAURUL LITURGIC, T. II . 181

stihuri în două horuri J), se numesc «psalmi tpici» (t u rumxa), nunumai pentru că ei închipuesc întruparea lui Iristos, dar şi pentrumotivul că ei împreună cu fer icirile , sunt ja r te a cea mai în-semnată a Tipicei (obedniţei), adică a acele serviri aşezată deBiserică ca să o cetească pus tnic ii în locul liturgie i *). Aceştia

vieţueau în peşteri şi pustietăţi departe de mănăstiri şi nu puteausă ea parte la ascultarea serviciului liturgic3).2. îndată după psalmul 145 se ca n tă innu l «Unule născut

Fiu le şi Cuvântul lui Dumnezeu, cela ce eşt fără de moarte» *). îm păratul Iustinian (527— 565) după mărturii diaconului Pavel,autorul biografiei monarhului a compus şi aorânduit în anul alV llIlea al împărăţiei sale (an . 535), să se îânte la liturgie înBiserica sfânta Sofia cea zidită de dânsul, imrul «Umile născut» ;de atunci s’a răspândit această cântare în bată Biserica orto-doxă, şi se cântă până în ziua de astăzi. Aşi dar, în secolul alVIlea era în întrebuinţare imnul lui Iustinian în Biserica ori-entală, ca printr’însul să se combată erezia hi Nestorie (7 444)),care învăţa pe la începutul secolului al V lea , că sfânta F e-cioară nu" este născătoare de Dumnezeu aclică «0eotoxo<;», cinăscătoare de Hristos adică «Xqiototoxoc», ca şi când ar fi născutun om, iar nu Dumnezeuom. Pentru aceea’ sinodul al 111leaecumenic, ţinut în anul 431 la Efes, a dat anatemei pe Nestorieşi pe ai lui părtaşi. Autenticitatea imnului «Unul născut» o afirmăşi scriitorii Gedren, un călugăr grec din secolul X I 5), Filara(Phyllaras) Atenianul, un învăţăt grec ( f 1073 (i), etc. P’ininduseimnul, diaconul zice iarăşi ectenia cea mică 7).

După psalmii tipici, vine la rând al treilea antifon, pen

1) înţelesul cuvântului «antifon" să se vadă la pag. 508 n. 3, Tom . IITez. Liturg.

2) Litu rgiile mai vechi de cât aceea a lui Hrisostom s. e. clementină, asf. Iacov şi Marcu, se începeau cu multe cetiri din V. Testament. Hrisostom seplânge că poporul nu le ascultă ; pentru aceea ele s ’au înlăturat, rămânândnumai psalmii 102, 145 şi stihuri la sărbătorile mari. (Autorul).

3) In zilele de sărbători, în locul psalmilor tipici 102 şi 145, se cântă

antifoane sau stihuri alese din psalmii 91 (stih, 2, 3, 15), 92 (st. 1,2, 5) şi 94(st. 1 —5), şi se unesc cu rugăciuni către Mântuitorul, d. e. „Pentru rugăciunileNăscătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântueştene pe noi".

4) Textul grecesc al cântărei „Unule născut" e următorul: „'O hovoyevtisYU>5 xai Aoyoc; xoti 0fcou ciOavatoc; imâ.Qyox, xaxa5e!;dji«vo? Std xi]v rifiexegavoo)TT](uav aoQXCo9f|vai ex x% ăyiaq © e o x o x o u xai aEirtagOevou aXQejtxaig Evav0Q(ojxi|oa<;, oxauQa>0e£g xe, Xpiaxe o 0eoc, Goivaxq) (Jâvaxov jcarrjaa^,el (ov xrjg dyiai; TQidSog, oirv8o|aţd^evo<; x(p naxQi »al xcp ayup jrvevuaxi,tftoaov In unii codici liturgici, este conjucţia xa i î:ntre cuvintele vsia(>ya)vşi xaxaSeldjievog.

5) G oar, op. c., p. 108, n. 70, reproduce cele zise die Cedren : ’Avexam oev(Iustinianus) ex OejteXîwv xt jv jieyd^riv xov Oeou £xx?.T)ouav... xai xQ07xdţ>u>v... o

HOVOYEA’Tjg wîog.6) Go ar, op. c., p. 108, n. 70, reproduce cele zise de Filara în cartea saXQtaxiavixrj 8i8aoxaXCa: Totixo xo xqojt«qiov exajiEV o j5cctoiXeui; o Tovoxiviavog.Conf. Rompote, Aeixouqyixi'1> °P c i P* 177.

7) Dumnczeeştile Liturgii, op. c., p. 73.

Page 173: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 173/419

1 8 2 DR. BADEA GIRESEANC

tru că după cum zice Simeon al Tesalonicului, numărul lortrebue să fie 3, în chipul şi pream ărirea sfintei Treimi >)• înlocul antifonului al treilea, se cântă în zilele de Duminici şi înunele sărbători „fericirile" ( u a x a o i a i u n , beatudines), adică acele

 învăţături ale Domnului, rostite de el pe munte; ele se allă în

evangelia lui Mateiu (cap. V v. 3 —12). După psalmii tipici aiVechiului Testament, urmează noua doctrină a Mântuitorului nos-tru, adică fericirile, presărate ca stihuri printre imnele întitulate«La fericiri». în imne se căntă patimile Domnului şi răscum -părarea omului; iar stihurile în număr de 9 se zic «fericiri»,pentru că prin ele se fericesc cei săraci, cei ce plâng, cei blânzi,cei flămânzi, milostivi, curaţi cu inima, făcători de pace, pri-goniţi, ocărâţi pentru dreptate şi se termină cu bucuria acestoraşi răsplata lor cerească. In aceste 9 stihuri sunt zugrăvite cucolori frumoase cele 9 virtuţi evangelice *).

3. în timpul cântărei fericirilor sau a antifonului, preotulceteşte în taină rugăciunea antifonului al treile a : «Cela ce aidăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună glăsuitoare»(*0  xăc, xoivug xavxag xrxi (Ti)|.upajvot>s f|[xlv yaouruiiEVoq irnoceiy/iq 8).Iar când cântă psalţii «Mărirea» de la fericiri, preotul şi diaconul închinânduse înaintea sfintei mese fac «intrarea cea mică» (;toiovai tî]v [xixodv eiaoSov) cu evangelia, în chipul următor : preotulea de pe sfânta masă evangelia şi o dă diaconului *). încungiurând amândoui sfânta masă, es din altar po uşa de la meazanoapte, mergând înaintea lor paraeclesiarhii cu lumânări aprinse,

simbolul luminei evangelice6). Venind în mijlocul naosului, dia-conul zice încet: «Domnului să ne rugăm» ; iar preotul rosteşte

1) Simeon Tesaloniceanul, op. c., cap. 348, p. 227.2) Sf. Grigorie de Nissa a scris 8 omilii „despre fericiri" (tou ev «7101?

rQiyoQiov Nuoot)? els xoriţ |wtxaQio(xov;), în care tâlcueşte foarte bine fericirilerostite de Domnul în predica de pe munte. In prima omilie cetim aceste tipicecuvinte îndreptate de sf. Grigorie omului mândru, când explică stihul: „Fericiţi cei săraci cu duhul că acelora este îm părăţ ia cerur ilora. „Eu voesc să tearăt pe tine însuţi ca într'o oglindă, zice sfântul Părinte. Nu ai cugetat tu încimitire la tainele fericirei noastre ? Nu ai văzut cum stau acolo oasele grămă-dite unele asupra altora, cum căpăţinele despuiate de carne ne deşteaptă frica,cu gropile cele adânci cari sunt acum în locul ochilor de od inioară? Nu ai cu-getat la acele urme fără de chip ale gurei, la acele mădulare sfărâmate şi rupte ?

 îatăţ i icoana ta cea adevărată. Caută şi află aci floarea tinereţei, feţele sulimenite, buzele surâzătoare, ochii luminoşi din cari isvorau mândria şi despreţul,părul încreţit căzut peste umere... Toate acestea s’au trecut ca un vis".

 în acest chip vorbeşte şi Neagoe Basarab fiului său Teodosie, în „învă-ţăturile sale", Bucureşti, 1843, p. 138. Fericirile sunt explicate şi în Confesiuneaortodoxă, Partea Ila.

3) Con f. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 74. —Daniel, Codex, Tom. IV.p. 343 şi 422.

4) Intrarea cea mică, cu evangelia, şi cea mare, cu day'urile, a fost luatăde la ortodocşi, şi trecută şi în liturgiile orientale eretice monofizite şi nestoriene, 

 însă în tr’o formă schim bată. Aceşti eretici au mai luat de la ortodocşi şi cuvin-

tele instituirei, ale chemărei sf. Spirit, şi altele multe, pe cari leau modificatdupă învăţăturile lor. (Autorul).5) Daniel, Codex, Tom . IV, p. 3 4 3 : rinortOQevofievoiv auttov Xct[tJtd8a)v,

Page 174: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 174/419

TEZAU RUL LITURGIC, T. III. 1 8 3

 în taină rugăciunea in tră re i: «Stăpâne Doamne, Dumnezeulnostru» (Aeajtota Kuqis, o ©eoc f|[xo3v*). Diaconul apoi dă preo-tului evangelia să o sărute, închipuinduse cu aceasta dragosteacătre învăţăturile din ac ea stă carte . Finind cântăreţii cele ce

se cuvin, diaconul merge până la uşile împărăteşti şi aci ridi-când evangelia, zice cu voce tare ([Xeysi (leyaÂoqpwvwgj: «înţelep-ciune, drepţi» (2o(pia, «oOoi2), şi intră în altar pe uşa din mijlocşi pune evangelia pe sfânta masă 3).

Preotul închinânduse intră şi dânsul pe urma diaconului,iar psalţii cântă «Veniţi să ne închinăm » (Aeîke jtooax\m]acn|.tev)şi troparele cu pilde vii din activitatea Mântuitorului şi a sfin-ţilor săi, după care urmează cântarea condacelor 4). Deschide-rea uşilor împărăteşti la intra rea cu evangelia în altar, în-semnează deschiderea împărăţiei cereşti celor ce îndeplinesc cu

credinţă învăţăturile din sfânta carte.Această intrare ne aduce aminte de timpurile vechi creş-tine ; atunci, după cum ştim, erau două cămări numite xaaxo (po(H« şi adică una în partea de meaza noapte a sfântului altar,zisă jtpoBecru;, iar alta în partea de miaza zi numită «r.teuoopuXaxiovsau 8iaxovixov 6). în căm ara cea d’întâi se ţineau prinoasele adusede creştini; în cea de a doua se păstrau odoarele bisericeşti6).La săvârşirea sfintei liturgii, când venea timpul cetirei sfinteievangelii, diaconul aducea această carte din schevofilachion înfaţa poporului, pentru a se ceti bucăţi dintr’însa. Cu timpul a

rămas această formulă înscrisă în cărţile liturgice şi se face şiastăzi tot aşa. Sfântul German zice că «intrarea cu evangelia însemnează venirea Fiu lu i lui Dumnezeu şi intrarea lui înaceastă lume 7).

4. Fininduse cântarea troparelor şi a condacelor, diaconulzice cu g la s : «Domnului să ne rugăm», şi apoi către preot în ce t:«Bine cuvintează, Stăpâne, timpul cântărei celei întreit sfinte»(tov xaipov toii TQiaayion). Iar preotul răspunde cu voce ta re :«Că sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatăluişi Fiului şi sfântului Duh, acum şi pururea» 8). Apoi diaconulvenind aproape de sfintele uşi, zice de 3 o r i : «Doamne mântueşte pe cei binecredincioşi» (Kiipie, awoov t o v? evae^eî?). Psalţii

1) Daniel, Codex, Tom. IV p. 344.2) înţelesul cuvintelor «înţelepciune, drepţi", să se cetească la pag. 129

nota 3 şi 5, Tom. 111 Tez. Liturg.3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 344: Kcn o jicv Sidxovog tbttmOnoi t 6

dyiov evayyeXiov ev xfj dyi(j Tpajteţy'4) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 75.5) Conf. Constit. Apost. lib. II c. 75.

6) Conf. pag. 142 Tom. II, şi nota 2, pag. 164, Totn; III Tez. Liturg.7) Sf. German în Evhol. lui Goar, p. 108, n. 74: 'H eiooSog xou EuayytXiov eţupaCvei xi'|v jtagouoiav tov u'iotj tgu Oeou, xai xV)v eîoofiov eiţ xovxoo|iov xoOxov.

8) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 344 , acest ecfonis este scu rt: "Oxidyioq el o Oeog fifiwv, jxdvxoxe, xai vuv, xai dei.

Page 175: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 175/419

1 8 4 DR. BADEA GIREŞEANU

răspund cântând solemn de 3 ori cuvintele diaconului. Apoiacesta fineşte: «Şi ne auzi pe noi» (xcci ejiaxouoov fmâ>v). Psalţiicântă şi ei cuvintele zise de diacon 1). După aceasta diaconul

 întorcânduse către popor z ice : «Şi în vecii vecilor» (xai el? xovţ alcovag t o j v alwvcav). Psalţii răspurid «amin», apoi încep să cânte

„Trisagiul" (tQrj<; ayio?) adică «Sfinte Dumnezeule» (ayiog o Geog).La solemnităţi, cântă Trisagiul şi preoţii din altar alternativcu psalţii.

imnul acesta a fost compus în secolul al Vlea de Proclupatriarhul Gonstantinopolului (*j* 447) şi introdus atunci în cult în contra ereziei monofizite 2). La sărbătorile mari, în loc de«Sfinte Dumnezeule», se cântă imnul «Câţi în Ilristos v’aţi bo -tezat, în Ilristos v’aţi şi îmbrăcat, aliluia». El e luat din epis-tola către Romani cap. VI, st. 3 şi din epistola către Galatenicap. III, st. 27 3). în timpurile vechi creştine, se cântau aceste

cuvinte în acele zile mari, în al căror ajun se botezau catehumenii. Acestora aşa dar, se îndrepta această cântare aducândulise aminte, că în Ilristos s’au botezat, în tr’insul s ’au îm-brăcat, lăudat fie Domnul.

 în timpul cântărei «Sfinte Dumnezeule», preotul ceteşte întaină rugăciunea «Dumnezeule cel sfânt, carele întru sfinţi te odih-neşti» (6 0eo? o d'ytog, o ev ayioig dvajta(36|XKvoi;4). Preotul şi dia-conul zic şi dânşii în taină «Sfinte Dumnezeule» de 3 ori, şi celece se cuvin după rânduială. Se face apoi de preot binecuvân-tarea scaunului de sus (lutepOQovog, 0 q 6 v o $ ■uipiXo?, oi'vOpovoc;) din

sfântul altar, căci lângă el, şi anume în partea de miazazi, trebue să stea preotul în timpul cetirei apostolului5) ; iar în altepărţi, preotul stă chiar în scaunul său, mai jos de al episcopului6).

5. Acum înainte de cetirea pericopei din apostol, se zicnişte formule întroducătoare, scurte, dar pline de înţeles. Dia-conul vine adică înaintea sfintelor uşi şi aci deşteaptă pe cre-dincioşi cu cuvin te le : «Să luăm aminte» (jtQoorxa>[.i£v). P reo tu l:

1) Se obişnueşte la solemnităţi mari, să se cânte şi în a ltar de preoţi«Doamne mântueşte" alternativ cu psalţii ; iar cuv intele : „Şi ne auzi pe n oi" le

cântă preoţii.2) Origina Trisagiulu i şi istoria lui, să se vadă la pag. 549, Tom . II,

Tez. Liturg.3) La solemnităţi, se cântă şi în altar de preoţi „Câţi în Hristos v ’aţi

botezat" alternativ cu psalţii. Tot aşa şi Trisagiul.4) Daniel, Codex, Tom IV, pag. 34 5 : Rugăciunea aceasta aflată şi în

liturgia sf. Marcu (n. 10), cum şi cântarea Trisagiulu i zisă şi în liturgia sf. Iacov(n. 9) şi în aceea a sf. Marcu (n. 5), sunt introduse în liturgiile sfinţilor Vasilieşi loan prin jumătatea Ia a secolului al Vlea.

5) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 77. Vezi cuvântul „auvGtjovog" p. 135şi 136 T. II Tez. L it . Goar, p. 110.

6) Mergerea la scaunul cel de sus, ori şederea preotului în scaunul său,

ne aduce aminte de începutul Bisericei, când proistosul şedea în „scaunul înalt",sau „cel de sus" pe timpul cetirei sfintelor Scripturi, ca să vegheze purtareacreştinilor si să păzească tăcerea. Conf. Dr. Teo dor Tarnavschi, Despre cele mai

 însemnate liturgii , op. c., p. 114.

Page 176: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 176/419

Page 177: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 177/419

186  DR. BADEA CIREŞEANU

( f 420 ’). Se alege un loc mai înalt ori mai deosebit pentruaceastă cetire, ca să audă şi să înţeleagă tot poporul cuvântullui Dumnezeu.

Preotul stând în altar înaintea sfintei mese cu faţa spreapus zice: «Cu înţelepciune, drepţi2). să ascultăm sfânta evangelie, pace tuturor». Drepţi, ori in genuchi, să ascultăm sfântaevangelie şi cu capul plecat, iar nu şezând în nepăsare. Psalţiiori horul răspund preotului: «Şi duhului tău». Diaconul: «Dinsfânta evangelie a lui (cutare), cetire». Psalţii: «Mărire ţie Doamne,mărire ţie». Şi ceteşte diaconul evangelia’ cu evlavie adâncă, cuumilinţă şi cu înţe le s; glasul său va fi lin, dulce şi fără preamulte întinderi de voce 3). Cu toate acestea, cetirea pericopeidin apostol şi evangelie, păstrată prin tradiţia bisericească esteunisonâ iar nu declamativâ.

Simeon al Tesalonicului arată că se ceteşte întâiu apo-

stolul şi apoi evangelia, pentru că mai întâiu s’au întărit apo-stolii prin învăţăturile Domnului şi pogorârea sfântului Spirit,şi apoi au predicat evangelia4). După ce sfârşeşte diaconul ce-tirea evangeliei, preotul se îndreptează către dânsul cu cuvin-tele : «Pace ţie celui ce bine vesteşti» 6) ; iar ceteţului ce ziceapostolul, îi spune numai «Pace ţie», spre ai arăta că e maimic de cât diaconul. Psalţii cântă «Mărire ţie Doamne, mărireţie», pentru sfintele învăţături cetite de diacon în evangelie. Sf.Sofronie al Ierusalimului’ ( f 638), zice că în timpul său, ca şiastăzi, se da evangelia spre sărutare tuturor, după cetirea ei.

Venind apoi diaconul până la sfintele uşi (eco? tcov dyuov Guţxov),dă evangelia în mâna preotului.6. In Biserica veche, după cetirea evangeliei, se rostea cu

vântarea bisericească, ca să o audă catehumenii şi credincioşii:aceea să se instruiască, iar aceştia să se lumineze. Canonul 19al sinodului din Laodicea învaţă că «se cuvine ca după cuvân-tarea episcopului, să se facă şi* rugăciunea celor ce se catehisesc». Când cuvântau retori mari bisericeşti, venea multă lumeca să asculte predicele lor şi apoi eşea îndată din Biserică. Deaceea sf. loan Hrisostom ([lom. I II, în epist. II, către Tesalon.)

1) Ieron. Contra Vigilant, c. 8 : Per totas orientes ecclesias, quando legendum est evangelium, accenduntur lu m in ar ia jam sole rutilante, non utique adfugiendas tenebras, sed ad signum laetitiae demonstrandum.

2) Să se vadă înţelesul cuvintelor «Înţelepciune, drepţi" la pag. 129,nota 1 şi 2 Tom. III Tez. Lit. Unii scriitori cred că creştinii cei vechi ascultauliturgia în genuchi, şi numai evangelia o ascultau stând drepţi în picioare. Vezişi Evol. lui Goar, p. 111 n. 99.

3) Pericopele (neQvxonr\) evangeliei şi ale apostolului s’au fixat din pri-mele secole ale Bisericei. Despre rânduirea lor pe la sărbători, vorbeşte loanHrisostom (Hom il. 7 ad popul. Antioch.). Negreşit că pericopele s'au mărunţitcu trecerea treptată a timpului, lucrând la aceasta, sf. Sava, loan Damascen,

Studiţii ş. a. Vezi şi „Evangeliarul" cu «Apostolul» pag. 3 8 2 3 8 6 , Tom . II,Tez. Liturg.4) Conf. Simeon al Tesalonicului, op. c., p. 260.5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 347: EIqt 'ivti  o o i x<î> evaYYeXtţ,onev(p.

Page 178: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 178/419

Page 179: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 179/419

1 9 0 DR. BADEA CIREŞEANU

2. In timpul primei rugăciuni, diaconul zice o ectenie mică,după al cărei ecfonis preotul începe în taină rugăciunea a dona pentru cred incioşi: «Iarăşi şi de multe ori cădem la tine» 1),mijlocind pentru aceştia să sporească 111 căile virtuţei. Cândceteşte preotul această rugăciune, diaconul rosteşte o altă ecteniemică, care se încliee cu ec fonisul: «Ca sub stăpânirea ta tot

Sfântul loan Hrisostom autorul l i t u r g le i ce poartă numele său.

deauna fiind păziţi, ţie mărire să înălţăm» 2). Psalţii ori borulcântă în linişte şi cugetări mistice, imnul heruvimic: <aCari pre

1) La sf. Vasilie în loc de rugăciunea „Iărăşi şi de multe ori cădem latineu (IIdA.iv xal noM.dxi<; 001 jtQoomjrrofxev), se zice rugăciunea „Dumnezeulecarele ai cercetat cu milă şi cu îndurări" fO 0f 6g 6 EJtioxt^ânevoq ev tÂiei,xal oixTigjioîţ). Această rugăciune este luată şi prescurtată din liturgia sf. lacov

(n. 24). Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 83 şi 119.2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 424: "Ojicog t»no t o v xgdtovg oovjidvrote

cpuXatTOfievoi ooi 66|av avoute(AJio)[iev).

Page 180: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 180/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 9 1

Heruvimi  (ol tu /eocnj^O cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi, întreit sfântă cântare aducem , toată grija cea lumească să o lepădăm. Ca pre împăratul tuturor săl primim,  

 pe cel nevăzut incungiurat de cetele îngereşti alilu ia , aliluia ,aliluia» !).

Cedren (KeSqtjvo?) istoricul, un călugăr grec din secolul al

XI, pe temeiul scrierilor vechi, ne spune că acest imn a fost intro-dus în liturgie în secolul al VIlea în timpul împăratului bizantinIustin al 11lea (an. 565— 578) zis «cel tânăr» , nepotul şi urmaşullui Iustiniau ; iar alţi scriito ri arată că imnul heruvimic s’a in-trodus în liturgie în anul 573 2). Scopul întroducerei acestui imna fost următorul: în Biserica veche, apropiinduse timpul să seaducă darurile de la protes (jtqoGeok;) pe sfânta masă din altar,pentru prefacerea lor prin chem area sfântului Spirit, în corpul şisângele Domnului, serv itorii altarulu i, lipseau din faţa poporuluicâteva momente ca să îndeplinească serviciu l religios. Pentru ca

poporul să fie în linişte şi cu atenţiune în lipsa preoţilor, s’aintrodus cântarea imnului heruvimic, al cărui cuprins mistic îndeamnă pe credincioşii cura ţi cu inima, cari închipuesc peHeruvimi, să aducă cântare sfintei Treim i, şi să lepede de laei toată grija cea lumească. Iar sfântul German zice că «cân-tarea heruvimică îi deşteaptă pe toţi, aşa în cât pe timpul ei şi până la finele lucrărei dumnezeeşti, să fie cu luare aminte ,

1) Iată textul original grecesc al cântărei „Carii pre H eruv im i": Ol tâXEQOUplfj, {.luaxixujg elxoviCovxeg xa l xf] ţ,coo;roi<£ TţudSi t o v xQiaayiov uuvov a§ovxeg Jtaoav r»]v puoxixijv <x7to0a>|Ae0a (.leQifivav. 'Qg t o v (iaaiAea rcov oAcov u j i o

SeŞauevoi, xatg dyyeAixaig dogdxtog SoQutpoQoujievov xdteaiv dAA.r]Aouia, dAAt]Aoma, dAAr] Aouia.

Şi la Liturgia Marelui Vasilie se cântă tot acest imn ; iar în  Jo ia ceamare la liturgia acestui sfânt Părinte, se cântă Heruvicul „Cinei tale cei de taină",al cărui text original grecesc este acesta: T o u Seurvou om) t o u ( . l u o x i x o u orjueq o v ule 0 e o u xoivtovov f ie itagdAaPe, ou (xi'i ydq xoîg o o u xo  j i u o x i jq i o v

etnico. Ou <piAî]ud coi 5toaco xaOdjteQ o ’Ioufiag, dAA* oig 6 Ariaxrig ojxoAoyâ) a o i ,

|ivr|o0v|xi  ji o u Kuqie ev xrj paoiAeia o o u . Acest imn a fost întrodus în liturgietot în anul 573 şi anume în zilele împăratului Iustin al IIlea. Vezi P. Rompotes, AetxouQyixrj, op. c ., p. 177, n. 5.

Iar în Sâmbăta cea mare la liturgia sfântului Vasilie, se cântă Heruvicul„Să tacă tot trupul", al cărui text original grecesc este următorul: 2 iyî|adxa)

 Jtâoct oaQ% (jQOxeta, xal ax)]xo> jiexd epopou xa l xqojiou, xal |ir]8ev yrj'ivov eveauxfi Aoyi'QeoOo). 'O ydo pa.atA.eug xâiv jjaaiAeudvttov xal Kupiog tojv xuqiouvtojv itQOEQxexai ocpayiaaOfivai, xal 8o0fjvai elg pQomiv xolg jiîcTOig. ITqoi]youvxat 8e xouxou ol x°Q01 T< v dpxayyeAcov (xexd jrdarjg dgx^lS xa l e|oualag, xd jxoAuojijiaxa /eQoufh'ji, xal e^ajxxeyuya Seoacplu, xdg oipeig xaAunxovxa xal powvxaxov u|ivov, dAXt]A.ouia. Cu toate că imnul „Să tacă tot trupul" se află şi în liturgiasfântului Iacov, totuşi el fu întrodus în acea liturgie şi în cea a sf. Vasilie, abiaprin secolul al Vlea.

2) Conf. Qoar, op. cit., pag. 113, n. 1 0 8 : Tov xepou|3ixov fyivov. Ejusautem cantandi primam institutionem ad Justini tempora. Vezi şi la Rompotes, e i T o u Q y i x V i , pag. 239 : T ' d A A u x a i 6 x e Q O u f h x o g . . . o e;ti t o u a u x o x g a x o g o g ’I o u

a x i v o u x o u v e t o x E Q O u (negi x o 573) S i e t d x O i ] x a x d Ke§Qr|vov v d t y d A A r j x a i o cruvV|0T]g xe(.>°uPix6g u j i v o g x a l o xîţg M. IT£|j.xr|g (şi cel din Joia cea Mare) „TouS e î j t v o u o o u xou (.luoxixou". Asem. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai în-semn. liturg., pag. 119. Vezi şi pag. 498, Tom. II, Tezaurul Liturgic.

Page 181: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 181/419

Page 182: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 182/419

TEZAURUL LirURGIC, T. III. 493

ese din altar pe uşa despre meaza noapte, mergând înainte d ia -conul, şi având înaintea lor două sfeşnice (ÂajiTmJVov) cu luniniaprinse (loan 5, 35), încungiurl prin mijlocul Bisericei. )acăliturgisesc mai mulţi preoţi, ea unul din ceila lţi copia, altul lin -guriţa, purtândule intru mărirea dumnezeeştilor daruri. Exegeţii

liturgişti văd în purtarea sfântului disc şi a potirului, solennitatea ce se face noului împărat când aces ta este purtat în tr u m fde supuşii lui

Diaconul mergând încet şi cu multă pătrundere spiritială ,zice cu voce tare: «Pre voi pre toţi, ortodocşii creştini, sc vă  

 pomenească  (uvv|aOeir|) Domnul Dumnezeu intru împărăţia sa, totdeauna acum şi pururea şi in vecii vecilor» ]). Iar de ia fipreotul singur, le zice el toate acestea: «Pe prea sfinţitul ar-hiepiscopul şi mitropolitul nostru (sau episcopul nostru cuUre),săi pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia sa». Fiind

 însă mai mulţi preoţi le îm părţesc zicând : «Pe bine crelin ciosul şi de Hristos* iubitorul Regele nostru (cutarei, săl po-menească Domnul Dumnezeu întru împărăţia sa». Şi se pcrnenescp e rând : ieromonahii, preoţii, ierodiacomi, oastea°şi ctitor i 3).Apoi preotul cel mai mare fineşte tot cu cuvintele zise la în -ceput: «Si pre voi pre toţi, ortodocşii creştini, să vă pomeneascăDomnul Dumnezeu întru împărăţia sa, totdeauna acum şi pu-rurea şi în vecii vecilor». Psalţii la toate acestea răspund afir-mativ «amin». în tot timpul intrărei celei mari, creştinii stau

1 ) Daniel. Codex, To m. IV, p. 3 5 2 : Ildvtcov Tjuâiv jivrjoGen) xuquk; o0e6q cv xrj paoiXeuj autou, jiu vtote , vîv xai deî, xat e l; xoiîig auovag xo~)vaîcovcov.

 în originalul liturgiei sf. Hrisostom şi in aceea a Marelui Vasilie , la eşireacu sfintele daruri, aflăm numai formula: » Pre voi pre toţi... şi in vecii vecilor  Mai târziu se adăogi şi pomenirea mitropolitu lui, episcopului, domnitorului, afraţilor ieromonahi, a ostaşilor şi ctitorilor. Aceste adăogiri de şi nu sunt înoriginalul liturgic, totuşi ele sunt îndreptăţite a se zice. Nu este însă în spi-ritul liturgic a se pomeni mitropolitul ori episcopul, la sfi.itele daruri şi ecteniicu intitularea: „Pe  fnalt Prea Sfinţitulu, căci această intitulare fiind onorificăeste bine a se păstra în afară de casa lui Dum neze u; aci însă, se cuvine să fimumiliţi. In vechime chiar împăraţii bizantini erau opriţi de a intra în casa

Domnului cu coroana pe cap, cu sabia şi ornamentele imperiale, din împreju-rarea că înaintea sfântului altar, toţi trebue să avem inima înfrântă şi pocăită.(Autorul).

2) Mulţi dintre preoţii noştrii, întind pomenirile la sfintele daruri,  în mijlocul Bisericei, până la o jumătate de oră şi chiar mai mult, am intind petoţi enoriaşii pe nume şi cu voce tare. Acestea însă nu se prevăd în formulariileliturgice. Credincioşii se pomenesc la proscomidie, iar nu in mijlocul Bisericei,căci pomenirile fără sfârşit şi prelungirea fără seamă a serviciului liturgic , îngreu-iază pe credincioşi şi es din Biserică. Candela dacă nu are unt de lemm sestinge; iar dacă se toarnă într'însa prea mult unt de lemn, iarăşi se stinge. Aşase întâmplă şi cu poporul: dacă serviciul divin nu este solemn, el nu se încăl-zeşte ; iar dacă serviciul se încarcă cu adaose neprevăzute în cărţile liturgice,

poporul pierde răbdarea şi părăseşte casa Domnului. Totul trebue, deci, siă sefacă cu înţelepciune şi bună rândueală.Chiar in timpul sf. Hrisostom, liturgia credincioşilor ţinea o owă; 

iar predica altă oră. (Autorul).

 Dr. Ba de a Cireşeanu. — Tezaurul Liturgic.

Page 183: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 183/419

1 9 4 DR. BADEA CIREŞEANU

 în genuchi rugânduse cu inimi călduroase înaintea îm păra-tului ceresc.

4. Diaconul şi preotul după acestea intră în altar prin sfin-tele uşi, iarăşi cu solemnitatea orânduită: aci pune preotul po-tirul pe sfânta masă şi ea de pe capul diaconului discul si îlaşează tot pe sfânta masă. în acest timp psalţii ori liorul cântăpartea 11a a imnului heruvimic: «Ca pre împăratul tuturor  săl primim (w? tov (3aoiXea t<I>v oAcdv i’jrofieŞdjicvoi),  pe cel ne-văzut încungiurat (SopiKpOQau[xevov ») de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia . aliluia». După sf. German, intrarea cea mare însem-nează intrarea solemnă a lui lisus în Ierusalim (loan 2*2,13), cânda fost primit de popor cu stâlpări de linie *). Pentru aceea secuvine ca şi noi săl primim pe el «ca pe împăratul tuturor», şica pe acela ce merge să se jertfească pentru noi la sfânta liturgie.

Prin aşezarea sfintelor daruri pe sfânta masă, se închipueşte punerea în mormânt a Dom nului; preotul şi diaconul

 înch’ipuesc pe losif şi iNicodim (loan 19, 38—3 9); de aceea ziceacum prootid în taină troparele din Sâmbăta cea mare, com-puse în secolul al VIIIlea de loan Dam ascen: «losif cel cu bunchip de pre lemn luând prea curat trupul tău», «în mormântcu trupul şi în iad cu sufletul», şi «Ca un purtător de viaţă» 3).După aşezarea sfintelor daruri pe sf. masă, următoarele odoareliturgice îşi schimbă însemnarea lor simbolică arătată la loculcu ven it4)/ şi dobândesc aceste simbolisme potrivite cu lucrareade faţă a preotului şi anume: sfântul antimis însemnează acum,mormântul Domnului; acoperământul cu care se acopere sfintele

daruri, închipueşte piatra de pe uşa mormântului; perdeaua,custodia; steaua de pe disc, sigiliul de pe mormânt.

Preotul luând cădelniţa de la diacon, tămâiază cele sfinte,ca şi când ar tămâia corpul Domnului, zicând de 3 ori stihul19 al psalmului 5 0 : «Fă bine Doamne întru bună voirea taSionului, şi să se zidească zidurile Ierusalim ulu i»; iar diaconultermină stihul 20 al aceluiaşi psa lm : «Atunci bine vei voi jertfadreptăţei, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pe aitarultău, viţei». Apoi preotul dând cădelniţa şi plecând capul cătrediacon îi z ic e : «Pomeneştemă, lrate şi împreună slujitorule».

Diaconul către preot: «Să pomenească Domnul Dumnezeu preoţiata întru împărăţia sa». Acum şi diaconul zice către p re o t:«Roagăte pentru mine, Stăpâne simte». Preotul: «Duhul sfânt

1 ) Cuvântul SopuqoQOunevov însemnează „purtat pe scu t". U nii scriitoriliturgişti cred că cuvântul acesta este luat de la icoana purtărei pe scuturi ostă-şeşti a împăraţilor Romei când ei se alegeau de popor. Aşa şi împăratul ceresccel nevăzut (doodta*;) este încungiurat de cetele îngereşti. Conf. Daniel, Codex,Tom. IV, p. 400 şi 350: rQc t o v paoilea x<î»v oXcov vJio6eţâ(.ievoi, t a l ; ăyye /.ixcric dogârcog fioytHjOQOiHievov tdŞeoiv dD.rjoiua, d? TţXouia, d/.>.i)Xoma.

2) In Goar, op. c., p. 114.3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 353.4) Vezi sfintele vase şi odoare liturgice, cu însemnarea lor simbolică, Tom. II,

pag. 437, seqq., Tez. Liturg.

Page 184: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 184/419

Page 185: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 185/419

1 9 6 DR. BADEA CIREŞEANU

"va oi jtoXXol y£V(O(AE0a ev». = în sfintele liturgii ne sărutăm pentruca mulţi să tim una !).

6/ Cu timpul răcinduse dragostea nevinovată, a t'ost pă-răsit acest obiceiu, şi se mai împlineşte astăzi numai de preotulliturgisitor sărutând slintele daruri acoperite şi zicâ nd : «Iubi

tevoiu Doamne, virtutea mea» ; iar diaconul îşi sărută cruceade pe orariul său. De vor ii doui, ori mai mulţi preoţi, sărutăşi ei sfintele şi apoi unul pe altul pe umere, ’ zicâncf cel maim are : «Ilristos este în mijlocul nostru» ; iar cel ce sărută z ice:«este şi va ii». Asemenea şi diaconii de vor fi doui ori maimulţi,"îşi sărută orariul şi apoi unul pe altul pe umere zicândca şi preoţii. Sfântul German arată că cu vintele: «Să iubim unulpre altul»,’ mărturisesc dragostea noastră şi ertarea ce trebuesă dăm vrăjmaşilor noştrii. în acest timp psalţii în legătură cucuvintele preotului, cântă să mărturisim într’un gând : «P re

Tatăl, pre Fiul şi pre sfântul Duh, Treimea cea de o liinţă şine despărţită» *). Acum diaconul deschizând perdeaua sfinteloruşi, întru aducerea aminte de păzirea uşilor în vechime, zicecu voce tare: «Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte»(Tu? BvQotc, tu? Ovpag* ev aotpux jtQoax<D[xev). Ceteţul, sau cel maimare din Biserică, răspunde cu rostirea solemnă a simbolului credinţei: «Cred întru unul Dumnezeu» (IIiotkvico elglva Qeova),introdus în mărturisirea credinţei a celor ce se botezau în pri-mele secole creştine; iar în secolul al VIlea şi anume în anul511 a fost introdus şi în cultul public de Timotei patriarhul

Constantinopolului (511—517 +).La aducerea sacrificiului euharistie, Biserica a hotărit şimărturisirea dreptei credinţe cu voce tare, iar de preot cu vocelină. Când se ziceau cuvintele : «Uşile, uşile», în vechime diaconiişi uşerii, păzeau uşile Bisericei, ca nu cumva în timpul cândse descopere slintele daruri şi se plineşte prefacerea, să intrecineva, dintre catehumeni, necredincioşi sau penitenţi; iar cre-dincioşilor li se poruncea «cu înţelepciune să ia aminte». Dupăce a încetat instituţia catehumenilor şi a penitenţilor, s’au lăsatuşile deschise aproape în tot timpul liturşiei, dar totuşi s’aupăstrat necontenit cuvintele tip ice : «uşile, uşile», ca şi «câţisunteţi chemaţi, eşiţi». în timpul cetirei simbolului credinţei,preotul ridică aerul şi îl ţine d’asupra sfintelor daruri, clăti

1) Tortulian în scrierea lui „De oratione" zice (cap. XV III ) că sărutareapăcei să se facă şi în post.

2) Daniel, Codex, Tom . IV, p. 3 5 6 : 'O xoq o;. Ilcm 'ga , vlov xa i ayiov jrvcOjict, rţ>iu8a onoouoiov xal d/topiOTOv.

3) In unele Biserici, Ia serbători mari pentru mai multă solemnitate, sim-bolul credinţei se cântă de psalţi.

4) Despre simbolul credinţei „NiceoConstantinopolitan" şi Introducerealui în cultul public, ceteşte pag. 5 6 5 5 6 7 , Tom . II, Te/.. Lit.; iar textul lui in

greceşte, caută1 la pag. 564, nota 1, T . II, Tez. Lit. Explicarea acestui simbol în limba română, se află la Sim eon Tesaloniceanul, op. c., p. 27 2 291, şi în«Confesiunea ortodoxă" Partea Ia. v

Page 186: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 186/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 1 9 7

nându1 şi zicând şi dânsul întru sine acest sim bol') Clătinareaaceasta, închipueşte um brirea d arurilor cu putere; sfântuluiSpirit. Pentru aceea fininduse simbolul, preotul sărită aerul, îlstrânge şi îl pune de o parte.

§ 54 .

Liturgia credincioşilor de la simbolul credinţei şi

până la rugăciunea domnească.

ctul principal din această parte liturgică, adicS de la sim-bolul credinţei şi până la rugăciunea domnească, estepre   fa cerea sfintelor daruri în corpul şi sângele Domnului.

După simbolul credinţei, se încep lucrările cele mai însemnateale liturgiei. Diaconul zice acum cu glas tare: «Să stăm bine,să stăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă (rrjv dyiav dvatpooâv) în (ev) pace a o aduce» *). Cu ace3te cuvinte pe cari leaflăm şi în liturgia clementină (n. 1 1 ) si în acea i sfântuluiIacov (n. 27), se îndemnau creştinii cei vechi ce se aflau îngenuchi, să se ridice şi să stea cu luare aminte la lucrarea ceaa tot sfântă ce trebuia să urmeze. Sfântul loan Hrisostom, tâl cuitorul întregei liturgii, în numeroasele sale omilii, explicândaceste cuvinte zice că «a sta bine, însemnează a fi cu frică şi cu cutremur înaintea lui Dumnezeu» 3). La cuvintele diaco-nului, psalţii cu poporul răspund: «Mila păcei jertfa laudei» 4).adică sfânta jertfă, din mila lui Dumnezeu, este pentru noi isvornesecat de pace; iar pentru Cel A Tot sfânt, este desăvâr-şită laudă.

1. Acum preotul vine în ajutorul credincioşilor chemândasupra lor harul Domnului, dragostea Tatălui şl împărtăşireasfântului Spirit, cu cuvintele apostolului Pa vel luate din epistolaa Ila către Gorinteni cap. 13, stihul 13 : «Harul Domnuluinostru lisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi Tatălui (xai.

IlatQo?) şi împărtăşirea sfântului Duh să fie cu voi cu toţi» B).Diaconul’închinânduse intră acum în sfântul altar şi luând„ripida“ ((>uuftiov), apără cu ea sfintele daruri cu evlavie pentrua alunga vietăţile şi a închipui încungiurarea cea invizibilă a lle

1) Iar de vor fi mai mulţi preoţi slujind împreună, ridică aerul şi îl ţintoţi d’asupra sfintelor daruri, clâtinându-1 şi zicând fie care în sineşi simbolulcredinţei.

2) Dumtiezeeştile Liturgii, op. c., p. 91 şi 125. Conf. Daniel, Codex, Tom.IV, p. 3 5 6 : StomFV xataug, at(S|xev j ie tâ cpoPon JtQOaxtonev, xijv ayuav dvaqpopdvev ei()if)vrj jtQooqpeQeiv.

3) Chrysost. Homil. 4 de incompreh. natura Dei.4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 356: vEXaiov ek>t )vi-|c , 0uounv alveoeox;.5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 3 56 : 'H T°u xvqîou »7]}uov ’Itjoou

ZqiotoO... Iar cuvintele apostolului Pavcl din epistola II către Coriniteni cap. 13,v. 13 sunt: 'H x« 0l? ‘roi’ xuqiou Trjooî) XQWiou xai fi « Y ^ 1! T°î> OeoO, x. t. JL

Page 187: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 187/419

1 9 8 DR. BADEA CIREŞEANU

ruvimilor şi a Serafimilor*). Iar horul şi poporul, doresc şi preo-tului aceleaşi bunătăţi ale sfintei Treim i răspunzând : «Si cuDuhul tău» *), cuvinte pe cari le aflăm şi în liturgia clementină,(n. 12) şi in aceea a sf. Iacov (n. 28).

După aceasta preotul îndeamnă pe credincioşi să se înalte

cu gândul lor la suişurile cereşti zicând : «Sus să avem inimile» 3) :iar horul răspunde : «Avem către Domnul» +). Pre otu l: «Să mul-ţumim Domnului» (sv apiavriacofiev to> xupup). Horul în numelepo porului: «Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatăluişi Fiului şi sfântului Duh, Treimei cei de o fiinţă şi ne despăr-ţită» 5). în liturgia clementină (n. 12), a sfântului Iacov (n. 27)şi a sf. Marcu (n. 13), se află aici numai cuvintele: «Cu vred-nicie şi cu dreptate». Adică se cuvine să ne închinăm sfinteiTreimi, cu toată vrednicia şi dreptatea. în timpul cântărei acestorcuvinte, preotul ceteşte rugăciunea: «Cu vrednicie şi cu dreptate

este aţi cânta ţie» ( Aţiov xal Sixaiov n i '  v|xveîv), compusă desfântul loan Hrisostom în asemănare cu rugăciunile din vechilelitu rg ii: clementină (n. 12), a sf. Iacov (n. 28) şi a sf. Marcu(n. 13 şi 15 °). în această rugăciune preotul măreşte pe Duni'nezeu cel ce a săvârşit atâtea bunătăţi asupra noastră.

Apoi zice că tre credincioşi ecfon isu l: «Cântare de biruinţă,cântând, strigând, glas înălţând şi grăind» 7). Aceste 4 cuvinte :cântând  (<povra), strigând  (|W)vt u),  glas inălţând  (xexQay6vta) şi  grăind   (/iyovxu), sunt împrumutate din viziunile sfântului loanevangelistul (Apocal. 4, 6—8) şi ale profetului Iezechiel (1,10),

cărora li s'au arătat 4 chipuri crezute ale Heruvimilor şi Ser a-fimilor. Pentru aceea şi sfântul German zice: ăbovrd (cântând)eot iv o ueici; (vulturul)* fJotovra (strigând) eanv o fîou; (viţelul)*xexpayovTft (glas înălţând) 6 â r d v xal Âeyovta (zicând) 6 uv Ooojtto ; (omul 8).

2. Când zice preotul «Cântare de biruinţă» diaconul ridica

1) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 91. Iu codicii liturgici aci nu se vor-beşte nimic de ripidă, ci tocmai în timpul cântărei „sfânt, sfânt, sfânt, DomnulSavaot". Vezi origina şi întrebuinţarea ripidei, Tom. II, Tez. Lit. p. 446, n. 9. Dacă

este numai un diacon, acesta ţine ripida asupra sfintelor daruri până la chemareasf. Spirit asupra lor şi apoi o dă la o p arte; iar dacă sunt doi diaconi, unul cvţine până la rugăciunea domnească.

2) Daniel, Codex, Tom . IV, p. 35 6: O' ypQOc,. Kai usxâ xou ^veujiaxocoou. (Clem. n. 12. Iacov. n. 28).

3) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 91. Daniel Codex, Tom. IV, p. 356 :”Avto oyvco(X£V xuc xagStag.

4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 356: ’’Extojtev tiqoq   x o v x u q i o v . loan Hri-sostom (Omilia 9, De poenitentia), zice ca să avem inimile sus la cele cereşti, iarnu jos la cele pământeşti.

5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 357: ’'AŞiov xal Sixaiov e o x i . t q o o x u v e î v .

6) In liturgia Marelui Vasilie, în loc de această rugăciune se ceteş te: „Stă-pâne, Doamne Dumnezeule, Părinte a tot ţiitorule» (0ee juxxeq nxmoxQatoQ).

7) Daniel, Codex, Tom . IV , p. 3 5 7 : Tov emvixiov fyivov $ 8ovta, PoărvxciuxEXQayovxa, xal Xiyovza   (Liturg. sf. Iacov, n. 28 şi a sf. Marcu n. 15).

8) In Goar, Evcholog, op. c., p. 117, n. 126. Şi în Codex Danieli, To m .IV, pag. 408.

Page 188: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 188/419

Page 189: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 189/419

200   DR. BADEA C1REŞEANU

adică Dumnezeul nostru şi al oştirilor cereşti. Cuvântul «Osana»(N| " Ţ r * " ) luat din psalmul 117 (în textul ebraic psalm 118,v. 25), a fost tradus de cei 70 cu : «u> xupie awaov 8n»=«Doamnemântueşte» »). Hrisostom (Homil. 21 la Mateiu) îi traduce cu«mântuire», ori «strigare de bucurie, de biruinţă». *) Partea Ia

a acestui imn, până la «Osana», este luată din cartea lui Isaia, VI,3, şi a lui Avacum III, 3 ; iar partea Ila, după «Osana», esteluată din evangelia lui Mateiu XXI, 9; a lui Marcu XI, 9; a luiloan X II , 13 şi din psalmul 117 (118) v. ‘25 1).

 în timpul cântărei imnului triumfal, diaconul apără curipida sfintele daruri; iar de nu este ripidă, face aceasta cu unacoperământ (|ieta xah'[ij.iaxo;4). Preotul ceteşte acum rugăciuneamistică «Cu aceste fericite puteri» (Metd tautcov, xai twv jia*aţnojv (Vuvâpieoov), alcătuită pe temeiuri împrumutate din ve-chile liturgii : clementină (n. 13, 14 şi 16), a sfântului Iacov

(n. 29 şi 30), a sf. Marcu (n. 16) şi a sf. Vasilie cel Mare 6).După această rugăciune, preotul grăeşte cu voce tare cuvinteleDomnului rostite Ja aşezarea Cinei celei de taină : «Luaţi mân-caţi, acesta esle trupul meu, carele se frânge pentru voi spre  ertarea păcatelor » 6). Aceste cuvinte ale asezărei sfintei euharistii,se află şi în l itu rg iile: clementină (n. l i), a sf. Iacov (n. 30) şia sf. Marcu (n. 16). Horul auzind cuvintele preotului răspunde:«amin» 7). în liturgia slântului Vasilie, înaintea cuvintelor : «Luaţimâncaţi» şi ccBeţi dintru acesta toţi», sunt puse cuvintele : «Datâsfinţilor săi ucenici şi apostoli zicând : «Luaţi mâncaţi», s. m. d .8).

Deosebirea dintre textele, din liturgia sfinţilor loan şi

1) Ceteşte CH JxaAatd ikaOi'ixi) x a râ xoî’c rEu8o(ATjxovxa, cura et studio,Leandri van Ess, Lipsiae 1824, Psalm. 117, v. 25, p. 626.

2) Vezi explicarea cuvântului X2 în Predica panigirică pe care

am rostito eu în ziua de Florii, în catedrala mitropolitană din Bucureşti, în anul1894. Predica a fost publicată în revista „ Vocea Bisericei", No. 1, pag. 5, anul1894, apărută sub direcţiunea mea. (Autorul).

3) Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, op.c.( pag. 130.

In liturgiele vechi apusene: romană, ambrosiană, galicană şi mozara-

bică, partea de la „imnul tr ium fal" şi până la rugăciunea domnească, se cheamă„Canonul sacrificiului nesângeros" (Incruenti sacrificii canon). Conf. Goar.Evchol. p 117, n. 127. Daniel, Codex, Tom . I, p. 82. Vezi şi Heinr. Adolf Koestlin,(Mefcf). be§ djriftl. gottcSbicnftcS, Freiburg 1887, S. 109.

4) Şi în Codicele lui Daniel, Tom. IV p. 357 n. 29 se iveşte aci ripida pentru apărarea sfintelor daruri.

5) în liturgia Marelui Vasilie, această rugăciune e mult mai bo ga tă; iar înliturgia sfântului Hrisostom din Cod icele lui Daniel, ea conţine numai 14 rân du ri; însă în liturgia sf. Vasilie din acelaşi Codice, 63 rânduri. Cele 14 rânduri sunt pre-scurtate din cele 63 şi din alte rugăciuni. Aşa e ş» în Liturgiarul românesc. (Autorul).

0) Daniel, Codex, To m. IV p. 3 5 8 : Ad|3exe, cpdyexe, xovxo pou ecrn ioccojia, xo vjxeq   t||ao)v xA.tofi.evov eîţ atpeoiv ajxaQxitov. Conf. Goar p. 118 n. 130.

7) Daniel, Codex, Tom . IV p. 357. Şi Iustin Martirul în Apoi. II c. 65ne spune de cuvântul „amin" rostit în secolul II la liturgie.

^8) Dumnezeeştile Liturgii p. 129. Daniel, Codex, Tom. IV p. 429 : vE 8a>xet o u ; ăy i o i q   rtuxoO Lia0r|Taîq xai obtoatoÂoig euicov Adpexe x. x. X.

Page 190: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 190/419

TEZAU RUL LITU RG IC, T. III. ^1 )1

Vasilie, se explică prin faptul, că şi la evangelişti, chiarcuvintele aşezărei cinei Domnului, nu sunt tot în tr’un lei. LaMateiu (cap. 26 v. 26) şi la Marcu (14, 22), aceste cuvinte sunăin acelaşi chip : «Luaţi mâncaţi»; iar la Luca (22, 19) se schimbăa stf e l: «Acesta este trupul meu». Marele Vasilie deci, înainte

de a rosti cuvintele Domnului, explică că Mântuitorul a datpâinea sfinţilor săi apostoli zicând: «Luaţi mâncaţi». însă fiinţaşi forma cuvintelor instituirei în amândouă liturghie este una şiaceeaşi, căci şi la sfântul loan cuv inte le : «Data sfinţilor săiucenici şi apostoli zicând», termină rugăciunea «Cu aceste feri-cite puteri»; deci ele nu lipsesc nici din liturgia sfântului Hri-sostom; aci se zic însă în taină Iar evangeliştii se deosebesc

 în tre dânşii, pentru că Domnul a predat aceste cuvinte pringraiu, iar nu în scris; ele aşa dar s’au păstrat la început toiprin graiu, până ce s’au aşezat în scris de evangelişti şi de

apostolul Pavel. în acel timp, până Ia aşezarea lor în scris, s’auputut deci introduce în ele unele deosebiri de formă >)•

Când zice preotul cuvintele: «Luaţi mâncaţi», diaconul îiarată sf. disc, ţinând şi orariul în 3 degete ale mâinei drepte:asemenea şi când zice preotul «Beţi dintru acesta toţi», diaconulii arată sf. potir. Acum preotul şopteşte în cet: «Asemenea şi pa-harul după cină zicând»... apoi cu voce tare zice cuvintele Dom-nului rostite la cina cea de taină : «Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu al legei cei nouă, carele pentru voi şi  

 pentru mulţi se varsă spre erta rea păcate lor » 2). Horul : «amin».La Marele Vasilie, după cum am văzut, şi înaintea cuvintelor:«Beţi dintru acesta toţi», se aşează cuvintele : «Data sfinţilorsăi ucenici şi apostoli zicând : Beţi dintru acesta toţi». Acestecuvinte ale instituirei le aflăm şi în liturgiile: clementină (n.14),a sf. Iacov (n. 31) şi a sf. Marcu <n. 16).

3. După rostirea «Beţi dintru acesta», urmează o micărugăciune prin care preotul aduce aminte de toate bunătăţilece nea hărăzit lisus, zicând în taină : «Aducândune amintedar, de această poruncă» (Mefxvrmivoi t o i w v xfjg ocottiqiov  t (xvtt ]c PvToÂrjţ3). Nu lipseşte această rugăciune într’o formă schimbată,nici in liturgia clementină (n. 14), a sf. Iacov (n. 31) şi a sf.Marcu (n. 16). Apoi preotul zice cu voce tare ec fo nisul: «Aletale dintru ale tale, ţie aducem de toate şi pentru toate» 4).Darurile sunt adică ale*lui Dumnezeu, şi tot lui le aducem pentrua fi prefăcute în corpul şi sângele Domnului. Iar când zice

D C on f. Dr. Teodor Tarnavsthi, Despre cele mai însemn, lit., op. c., pag131, n. 2 .

2) Daniel, Codex, Tom . IV, p. 35 8: Iliexe eţ aîrcov jrdvreg, xofixo c o t i

t 6 aTjut nov x. x. X. Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c.( p. 93.3) La Marele Vasilie. în loc de această rugăciune, se zice rugăciunea:

„Aceasta să faceţi întru amintirea mea". Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op.c., p. 129.4) Daniel, Codex, Tom. IV p. 3 5 9 : T â oci ex xurv ou>v ool nQOOcpeQOnev

(Liturg. sf. Marcu, n. 17), 7tttvxa, xui îuâ jrdvxa.

Page 191: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 191/419

2 0 2 DR. BADEA CIREŞEANU

preotul: «Ale tale dintru ale tale», diaconul lasă ripida şi pre~făcând mâinile in chipul crucei, apucă cu mâna dreaptă disculsi cu cea stângă potirul, ridicândule puţin in sus şi so pleacăcu umilinţă. Horul cântă acum cu voce tainică şi liniştită: «Pretine te lăudăm (te cântăm), pre tine bine te cuvântăm, ţie îţi

mulţumim Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezeul nostru 1); Iarpreotul zice în taină această însemnată rugăciune a chemăreisfântului Spirit (ejEixtoiai? t o v   dyiou Jivev^atoc): «încă iţi aducemţie (Doamne), această slujbă cuvântătoare şi fără de sânge, şicerem, şi ne rugăm şi ne cucerim : trimite Duhul tău cel sfânt 

 preste noi şi preste aceste daruri ce sunt puse înainte» 2). Acestecuvinte sunt şi în vechile liturgii: clementină (n. 14) şi a sf.Iacov (n. 31 şi 32 *).

4. Apoi vine diaconul lângă preot şi se închină amândouide 3 ori înaintea sfintei mese, zicând întru sine tie care de 3

ori tropariul de la ora a llla: «7toamne cela ce ai trimis pe  prea sfântu l tău Duh in ora a 3a apostolilor tăi, pe acela Bu nu le, nul lua de la noi, ci ne inocşte pre noi cari ne rugăm fie» +). Acest tropar se zice odată fără stih ; iar de douăori cu st ihurile: «Inimă curată» şi «Nu mă lepăda pe mine»luate din psalmul 50, stihurile i i şi 12. Cum că acest troparal orei a llla a fost întrodus după secolul al lVlea în liturgiasfântului Vasilie şi a sfântului Hrisostom, se dovedeşte din aceea,că în liturgiile v ech i: clementină (n. 14) şi a sf. Iacov (n. 31şi 32), de şi allăm cuvintele trimiterei şi ale prefacerii, totuşi

lipseşte tropariul. Asemenea şi Giril al Ierusalimului (Cateh. Vmistag.), care vorbeşte de trim itere şi prefacere, nu aminteştede tropar. Mai departe cunoaştem că îmbogăţirea orelor cu tro-pare şi rugăciuni, s’a făcut de la secolul al Vlea încoace. Deci.sfinţii’ Vasilie şi loan alcătuiseră cu multă înţelepciune şi sfin-ţenie, rugăciunea trimiterei sfântului Spirit, legată cu cuvinteleprefacerei în acest ch ip : «Trim ite Duhul tău cel sfânt... şi fâadecă pâinea aceasta». Iar liturgiştii posteriori dintr’un înalt motivde pietate, au crezut că cuvintele trimiterei să fie urmate de

1 ) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 359 : ISe {tj.ivoui.i8v, oe. Eu^oycmtEv, ooiEv^apioTOufiev, Kuq i e , xal SeoţieOa oou, o Oeo; Tjţiâv. Sf. loan Hrisostom înomilia 25 asupra evangeliei lui Mateiu, explică foarte frumos şi bogat imnul„Pre tine te lăudăm".

2) Daniel, Codex, Tom . IV , p. 3 5 9 : ”E n rtyoacpfcponev ooi trjv Xoyuci'jvTauiT|v, xa l dvai'jiaxtov XatQEÎav, xal JtapaixaXoOfiev, xal SeoueGa xa l ixeteuO|xevx a t a n; e ji ij) o v t o n; v e 0 a o o o t o a y i o v e tp 5f| f.i â 5, x a l e  j i   l t âi ţ i o x e i n e v a 8 to q a T a i) t a . Aceste cuvinte se află şi în vechile liturg ii:clementină (n. 14) şi a sf. Iacov (n. 31 şi 32).

3) In liturgia Marelui Vasilie, în loc de acestea, preotul plecânduşi capulceteşte: „Pent r u aceasta, Stăp âne p r ea sfi nt e... să vi e D uh ul t ău cel sfânt  pr este noi şi pr este d a r u r i l e acestea, ce sun t p use îna i nt e şi să l e bi necu  vi nt eze pr e dănsele si să le sfi nţească şi să le ar at e* . = (Aiâ Tavra Sea.tota Jtavd

yie... £/.0eiv t o rtveîmd oou t o ayiov e<p 5f ina?, xa l K il t u  jtQoxEi'fieva ftwpa,xauta, xal EuXoyfjoai avrâ xal uyuioai xal dvaftet|ai).4)  Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 359: K u q ie , 6 t o . -ravdyiov oou

e v   t (o q u   t o L; g o t o o t o Xo h ; xttTtt.-TFm|>uc, t o u t o dya0E fii) avrave^Q? dtp ’f||iO)v.

Page 192: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 192/419

TEZAURUL L ITURG IC, T. IIL 2 0 3

tropariul «Doamne cela ce pre prea sf. D u i î , şi apoi după acestasă urmeze cuvintele prefacerei : «Şi fă a le că pâinea aceasta».Totuşi solemnitatea mistică a marelui actul prefacerei. aşa cum

au aşezato sfinţii Vasilie şi loan, şi cum :u îmbogăţito urmaşiiacestora, este una şi aceeaşi, cu toate ct tropariul întreru pe

puţin înţelesul dintre cuvintele trimiterei şi ale prefacerei.După aceasta diaconul plecânduşi cipul şi arătând cu ora-riul sfânta pâine, zice către p reo t: «Bim cuvintează, stăpâne,sfânta pâine». Preotul stând drept (dvioraj,evo?), bine cuvinteazăslintele daruri zicând cuvintele prefacerei: «Şi fă adică pâinea aceasta, cinstit trupul Hristosului tă uMl) Diaconul: «amin». Şiiarăşi zice aceas ta : «Bine cuvintează, săpân e, sfântul potir».Preotul bine cuvântând zice : „Iar ce e;te în potirul acesta,  cinstit sângele Hristosului tăuM2). Diaconii: «amin». Şi iarăşiarătând diaconul pe amândouă sfintele zbe : «Bine cuvintează,

stăpâne, pe amândouă» (amporega). Iar preotul bine cuvântândpe amândouă zice: „Prefăcându-le ([iera|3aÂu>v) cu Duhul tău cel sfânt" 3). Diaconul: «amin, amin, amin». în acest momentsfânt, se  prefac  prin lu crarea cea misterioasă si nevăzută a sfântului Spirit, pâinea în adevărat corpul lui IIristos, iar vinul

 în adevărat sângele său, şi răm ân numai formele lor, adică chipulpâinei şi al vinului înaintea vederei noastre4).

5. Creştinii au acum pe Iisus Hristos in mijlocul lor, pe IisusHristoscu corpul şi sângele său, cu care a pătimit pe cruce, pentrua noastră mântuire. Dar de si prefacerease săvârşeşte în toate Bise-

ricile ortodoxe în acelaşi timp, totuşi pretutindenea este unul şiacelaşi corp al Domnului precum unul şi acelaşi sânge al său. Cu-vintele instituirei «Luaţi mâncaţi» şi «Beţi dintru acesta toţi», suntpregătirea prefacerei. însă ele nu o săvârşesc. Numai prin che-marea sfântului Spirit (eîuxÂiGig xou dyiov uveu petro;) şi prin cu-vintele prefacerei «Şi fă adică pâinea», «Iar ce este în potirulacesta», «Prefăcândule cu Duhul tău cel sfânt», însoţite de bine-cuvântarea preotului liturgisitor cu semnul crucei, se prefac

1). Dumnezeeştile Liturgii, p. 94 şi 131. Conf. Daniel, Codex, Tom . IVp. 359 : K t t l i o i i | o o v t o v f i e v a q t o v t o fi x o v, t î ii i o v oâ> |iat o w X Q i o t o f i o o v. Şi în liturgia clementină (n. 14), a sf. Iacov (n. 32) şia sf. Marcu (n. 17), se găsesc aceste cuvinte. Iar în liturgia Marelui Vasilie, cu-vintele prefacerei sfintei pâini sunt: „ Pâinea aceasta insuşi cinstit trupul Domnului şi Dumnezeului şi Mântuit arului nostru Iisus Hristos*. Diaconul„amin».

2) Dumnezeeştile Liturgii, pag. 94 şi 131. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,pag. 359 : T 6  6e  ev ttp ;totT]Qup touttp, tuuov «lu a xou Xgiato u oou. Vezi şiEvchol. lui Goar, p. 120, n. 138 şi 139. Şi în liturgia clementină (n. 14), a sf.Iacov (n. 32) şi a sf. Marcu (n. 17), se află aceste cuviinţe. Insă în liturgia MareluiVasilie, cuvintele prefacerei vinului su nt: „Iar potirul acesta, insuşi cinstit sângele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, carele s’a vărsat  pentru viaţa lumei". Diaconul: „amin".

3) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 360: Mextapataov xto jiveuucm ooi.»t <7> dyup. ,

i) Confes. orthod. Partea Ia, răspuns la întrebarea 107.

Page 193: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 193/419

2 0 4 DR. BADEA CIREŞEAND

sfintele daruri în corpul şi sângele Domnului 1). Aşa învaţă Bi-serica prin liturgiile vechi ale ei : clementină (n. 14), a sf/lacov(n. 33) şi a sf. Marcu (n. 17). Tot aşa mai învaţă şi Irineu (Adv.haeres. c. 18), Ciril al Ierusalimului (Gatech. V mistag. n. 7),Kfrem Şirul (De sacra oblat.), ş. a. 2). Spre a se vesti acest mo-

ment al prefacerei, creştin ilor ce sunt faţă şi celor ce lipsesc, setrage clopotul Bisericei, ori se bate toaca de fier, ca fie carecreştin auzind acest sunet să se închine lui Dumnezeu şi să segândească la cele sfinte.

Preotul şi diaconul se închină acum până la pământ înainteacorpului şi sângelui Domnului, căci sfintei euharistii se cuvineaceiaşi închinare dumnezeească ca şi Domnului nostru Iisus Jlr is to s3). Apoi plecânduşi diaconul capul către preot zice :«Pomeneştemă pe mine stăpâne sfinte». Preotul: «Să te pome-nească Domnul Dumnezeu». Şi luând diaconul ripida , apărăsfintele ca şi mai înainte ; iar preotul se roagă încet «Pentru casă fie (corpul şi sângele Domnului) celor ce se vor cuminecaspre tresvirea sutletului» 4). Şi urmează cetind : «încă îţi aducemţie Doamne această slujbă cuvântătoare, pentru cei adormiţi

 întru credinţă : strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli,propoveduitori» 6), apoi cu voce tare tămâind sfintele taine: dar«Mai ales pentru prea sfânta, prea curata, prea binecuvântata,mărita, stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi purureafecioara Maria» 6i. Adică sfânta jertfă se aduce înaintea lui

Dumnezeu, pentru strămoşi, părinţi, patriarhi, ş. a., dar mai alespentru Născătoarea de Dumnezeu’6. Ilorul în legătură cu cuvintele : «Mai ales pentru prea

sfânta, prea curata», cântă în cinstea Născătoarei de Dumnezeuimnul (axionul): «Cuvinese cu adevărat, să te feric im pre tine,

1) Alexiu Comoroşanu, Dogmatica ortodoxă, Partea specială, Cernăuţi1339, p. 579 580.

2) Biserica romanocatolică învaţă şi făptueşte, că cuvintele instituireirLuaţi mâncaţi acesta este corpul meu" (in liturgia romană numai atât: „IToc est enim corpus meumu) şi »Beţi dintru acesta toţi" (în liturgia rom ană cu formula

aceasta: „/fie est enim Calix sanguinis mei, novi et aeterni testamenti, mys terium fidei : qui pro vobis et pro m uit is efflundelur in remissionem pec catorumu) sunt cuvintele prefacerei. Biserica latină, aşa dar, crede că pâinea şivinul se prefac în corpul şi sângele Domnului la rostirea cuvintelor instituirei.Această doctrină este însă în contra învăţăturilor părinţilor bisericeşti şi a tradi-ţiilor vechi. Conf. Daniel, Codex, op. c. Tom. I, pag. 86 şi 88.

3) Con f. Ciril al lerus. Catech. V mistag. n. 22. — Ambros. lib. III. Despirito sancto, cap. 11. —Hrisostom., Hom il. 25, asupra epist. I. Corint. —Confess,orthod. Partea I, răsp. la întreb. 56. etc.

4) In liturgia Marelui Vasilie, în loc de această rugăciune se z ic e : „Iarpe noi pe toţi, cari ne împărtăşim din tr’o pâine şi dintr 'un potir" ş. a. Conf.Dumnezeeştile Liturg.. op. c., p. 131.

5) Şi în liturgiile vec hi: clementină (n. 15), a sf. Iacov (n. 34) şi a sf.Marcu (n. 14) se găseşte această rugăciune.6) Daniel, Codex, T om . IV, p. 36 1: ’Exqxovriq. ’E|aiQjfrtoc Tfj<; xa.va.yUu;, 

a/odvtoi), vjteQ£uXoYT)H^VT)c, evSoc,ou, Seojtoivţ]!; »jjj.ojv 0Eor6xou, Xai deuiaQ0evovMaQia<;. (Liturg. Iac. n. 35. Marcu n. 14).

Page 194: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 194/419

Page 195: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 195/419

2 0 6 DR. BADEA CIREŞEANU

7. în timpul cântării axionului «Cuvinese cu adevărat» preo-tul se roagă în ta in ă: «Pentru sf. loan proorocul» l), pentru toataepiscopia ortodocşilor, regele nostru (cutare), ş. a. Iar după cân-tărea axionului, preotul zice cu voce tare : «întâiu pomeneşteDoamne, pe prea sfinţitul arhiepiscopul şi mitropolitul» isau epis-

copul nostru cutare"2). Horul: «Si pre toţi şi pre toate» (xai jravttov xal jraaurv), adică se (ie pomeniţi toţi credincioşii şi toatecredincioasele. După pomenirea sfinţilor, a regelui, a episco-pului eparhiot, vine acum rândul diaconului se cetească în tainăpomelnicul viilor ( t u Sixcr/a tcov ţiovxcov3) ; iar preotul se roagă încet: «Aduţi aminte Doamne de cetatea aceasta» (Mvijafi tFxiÎQie rfjg Jtotaax;), al cărei isvor îlailăm în liturgiile: clementină(n. 15) şi a sf. iacov (n. 3 4 4). Apoi preotul zice cu voce tareecfonisul luat din epistola către Romani (cap. 15, v. 0 ) : «Si nedă nouă cu o gură şi cu o inimă a mări» (xai 5oc f)[nv fv fv'i

or6(.iati, xai |xia xapdi'a 8oHa£eiv). iar întorcânduse preotul cătrepopor zice ecfo nisul: «Si să fie milele (xai. cotai tu e/i>]) Ma-relui Dumnezeu».

După aceea diaconul rosteşte ecten ia : «Pre toţi sfinţii po-menind ui, iară şi iară» (jtavtuyv r<7)v ayicov jivjjiiovevaavtegeti xaietj6). în timpul ecteniei preotul zice în taină rugăciunea:«în ain tea ta punem toată viaţa noastră» (Soi ^u^uxatatiOt^sOar\\\ ţcoi'iv f)|iu)vB). După ectenie preotul zice ecfonisul: «Si ne învredniceşte pre noi, Stăpâne, cu îndrăsnire fără de osândă săcutezăm, a te chema pre tine Dumnezeul cel ceresc , Tată, şi a

căci acolo pune a se cânta „Cinei tale cei de taină", şi „Să tacă tot trupul" caaxioane în sfânta şi Marea Joi şi Sâmbătă. Acestea însă după cum am arătat lapag. 191, To m. 111, al Tezaurului Liturgic, sunt heruvicele acelor zile. Liturgiarul nostru românesc, p. 132, op. c., învaţă corect când zice : „Iu Joia cea  Mare şi \w Sâmbăta cea Mare , in loc (le „De tine se bucură*, se cântă irmosul <le la oda a 9a". Greşeala lui Daniel a trecut şi în cărţile unor scriitori răsăriteni. (Autorul).

1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 361 : Tou dyi'ou ’Icoâwov t o v rtQOtpijtou.2) Daniel, Codex, Tom . IV, p. 3 6 2 : ’Ev ;t q<o t o i s Kvq i e , t o ? 

«Q/iertioxo.iou r^tov.3) Pomenirea morţilor la liturgie o afirmă : Tertulian (De corona milit.

c. 3), Cipriati (epist. 66), Ciril al Ierusalimului (Catech. V mistag.), Hrisostom(Hom il. 3 în epist. către Filipeni, şi Homil. 69, ad. popul. Antioch.), Epifanie(Haeres, 75) ş. a.

4) In liturgia Marelui Vasilie, în timpul axionului preotul pomeneşte pecine voeşte dintre vii sau morţi, după care zice în taină marea rugăciune (înCodicele Daniel, Tom . IV, p. 432 de 65 rânduri): „Iacă tie rugăm ţie, pome-neşte D oamne sfânta ta sobornicească şi apostolească Biser ică", şi apoi cu glas :„Intâiu pomeneşte Doam ne pe arhiepiscopu l". H or ul : „Şi pre toţi şi pre toate".Diacon ul pomeneşte pomelnicul viilor, iar preotul se roagă în ta in ă: „Aduţiaminte, Doamne, de toată episcopia" deosebinduse puţin de rugăciunea sf.Hrisostom.

5) Ectenia: „Pre toţi sfinţii pomenindui", se află şi în liturgia clemen-tină (n. 16) şi în aceea a sf. Iacov (n. 16 şi 37). Aci se înţe leg nu numai sfinţii

<lin ceruri, dar şi credincioşii.6) La Marele Vasilie, în loc de aceasta, preotul zice rugăciunea: „Dumne-zeul nostru, Dumnezeul mântuirei".

Page 196: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 196/419

Page 197: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 197/419

Page 198: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 198/419

Page 199: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 199/419

Page 200: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 200/419

Page 201: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 201/419

Page 202: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 202/419

TEZAURUL LITURGC, T . III. 2 1 3

'lincioş i erau îndatoraţi a ascu lta lifurgia până la fine şi a se împărtăşi cu corpul si "sângele D om n ilu i; iar laicul care nu eravrednic de împărtăşire, trebuea să e^să afară din Biserică odatăcu catehumenii. Altfel se aforisea porivit canonului 9 apostolic.De aceea şi sfântul loan Hrisostom în omilia 3a asupra epis-

tolei către Efeseni, întemeiat pe acesl canon zice laicului: «Dacă  nu eşti vrednic a te îm părtăşi, nu (şti vrednic nici să te rogi împreună cu cei ce se împărtăşesc». Prin urmare dacă aceastase cere de la laici, cu atât mai vârbs se cere de la clerici.

Liturgiarul nostru învaţă că a tm ci când vor fi mai mulţipreoţi şi diaconi servind împreună, la timpul împărtăşirei, dupăsfărâmarea sfintei pâini, vin preoţii şi se aşează în rând în partea■lespre meaza noapte a sfintei mese, şi îşi cer ertare unui de laaltul. Apoi urmează şi diaconii cerâtidusi ertare de la preoţiprecum şi între dânşii. După aceea vin diaconii şi primesc eu

mâinile în chipul cru cei, părtice le din sfântul Trup de la preotul începător. Vine apoi şi cel de al doilea preot cu multă evlavie,si îşi ea singur o părticică din sfântul Trup şi se retrage înpartea de meaza zi pe dinapoia sfintei mese. Aşa fac şi ceilalţipreoţi; începătorul preot îşi ea şi el o părticică "şi stând înainteasfintei mese să roagă : «Crez, Doamne, şi m ărturisesc» şi cele-lalte, zicând în taină aceste ru găc im i şi fie care preot. Dupăacestea, preotul cel mai mare luând sfântul potir, se împărtă-şeşte după rândueală şi se retrag e la o parte, asemenea fac şiceilalţi pre oţi; iar cel din urmă preot împărtăşeşte şi pe diaconi >).

o. Diaconii îşi cer er tare de la preoţi şi "aceştia la rândullor îşi cer ertare "unul de la a ltu l; asemenea fac şi laicii carivoesc să se împărtăşească. Servitorii sfintelor taine se împăr-tăşesc în altar, mai intâiu cu trupul şi apoi în deosebi cu sân -

 gele Domnului; în vechime se împărtăşeau şi laicii, în afară dealtar, cu trupul şi sângele Domnului în deosebi, luând sfânta  pâine în mână şi mâncândo, şi apoi bând din p o t ir2); iar dela secolul al Vlea încoace, începură a se împărtăşi laicii, cutrupul şi sângele Domnului de odată, şi tot în afară de altar,pentru a se înlătura multe neajunsuri3). Această deosebire îşiare temeiul şi în explicarea m istică, că Mântuitorul a dat uce-nicilor săi în lăuntrul casei unde a săvârşit cina cea de taină,mai întâiu trupul său sub chipul pâinei;"iar după aceea totacolo, lea dat sângele său sub chipul vinului4). Poporului însă,ia arătat pe cruce la un loc şi trupul şi sângele său6). Sfin-

1) Dumnezeeştile Liturgii, op. cit., pag. 104.2) C onf. Tertulian, De idololatria c. 7. — Constit. Apost. lib. VI II, c. 1 3 .—

Cyril. Hierosol. Catheches. V mist., n. 2 0 . Io a n i Hrisostom. Hom il. 21, ad. popul.Antioch.Canonul 101 al sinodului VI ecum.

3) Vezi însemnarea şi folosinţa linguriţei euharistice, pag. 445, n. 7,Tom. II, Tez. Liturg.

4) Mat. 26, 2627.5) loan 19, 34.

Page 203: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 203/419

2 1 4 DR. BADEA CIREŞEANU

ţiţii liturgisitori sunt urmaşii apostolilor; iar credincioşii laicisunt pioşii cei ce s’au adunat cu credinţă împrejurul răstignireiDomnului.

După împărtăşirea sfinţiţilor liturgisitori, diaconul luândsfântul disc îl ridică d’asuprV potirului şi îl şterge cu sfântul

bu re te x), zicând: «Spală, Doamne păcatele celor ce s’au po-menit aici, cu cinstit sângele tău, pentru rugăciunile sfinţilortăi». Apoi zice în taină imnele făcute de loan D am ascen : «în-vierea lui Hristos văzând», «Lumineazăte, lumineazăte, nouleIerusalime», şi «O, pastile cele mărişi prea sfinţite Ilristoase2).Când a întocmit Damascen aceste cântări pline de frumuseţespirituală, s’a inspirat din următoarele isvoare: la alcătuireaimnului «Lumineazăte, lumineazăte», a împrumutat Iiul stil»al capitolului 00 din cartea lui Isaia 3) ; iar la facerea cântărei«O, pastile cele mari» s’a luminat din cuvântarea sf. Grigorie

de Nazianz rostită in ziua învierei Domnului4).Apoi diaconul acopere sf. potir cu un acoperemânt; ase-menea şi d’asupra sfântului disc pune steaua şi acoperem inte le:iar după aceea preotul ceteşte rugăciunea de mulţumire: «Mul-ţumim ţie. Stăpâne, iubitorule de oameni» (Ei>xaQiarou|Aev aoi,^caitora cpddvOpcojte), care se află şi în liturgia clementină (n. 2 1 5).

Dacă sunt credincioşi de împărtăşit, se pun sfărâmate în sfântul potir părţile NI şi CA, cari se sfărâmă în atâtea părţi, în cât să se ajungă* pentru toţi credin cio şii ; iar celelalte păr-ticele scoase la proscomidie, pentru sfinţii lui Dumnezeu, pentru

vii şi pentru morţi, se pun in potir după finirea împărtăşireicredincioşilor, ca nu cumva punânduse mai nainte, să se îm-părtăşească poporul şi din ele6).

0. După aceea se deschid sfintele uşi împărăteşti, iar dia-conul închinânduse odată, ea sfântul potir de la preot şi venindla sfintele uşi, înălţându1 îl arată poporului zicând: «Cu fricalui Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi» 7).Prin aceste cuvinte diaconul chiamă pe credincioşi la împărtă-

1) Vezi înseninarea şi folosinţa sfântului burete, Tom. II, p. 446, n. 8,Tez. Liturg.

2) In Codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 369, lipsesc: „Spală, Doam ne1*,«învierea lui Hristos", „Luminează*te, lumineazăte» şi „O, paştile cele mari".

3) Cei 70 de învăţaţi, au tradus astfel versul 1, din cap. 60, al cărţeiprofetului Isaia : „4><:oxtţou cjioxfCou ‘’IeQouoaWu.i, t’)xei yâQ oou to rpoig, xai fj86ţ a xuqiou ejti oe dvaxexaXxev".

4) Vezi activitatea imnologică a sf. Grigorie de Nazianz, p. 495, Tom. II,Tez. Liturg.

5) In liturgia Marelui Vasilie, în loc de această rugăciune se z ice: „Mul-ţumim ţie, Doamne, Dumnezenl nostru, pentru împărtăşirea sfintelor" (Eu^aoioxounev ooi,xuQieo 0eo? ri^wv) al cărei început se află în liturgia sf. Iacov (n. 44).

6) Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate Liturg. op.c., p. 147 şi 149.

7) Daniel, Codex, Tom. IV7, p. 369: Merâ cpo(3ou 0tou, juoxec05 xaiavu.tQOoeXOEXK (Liturg. sf. Iacov, n. 43).

Page 204: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 204/419

Page 205: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 205/419

Page 206: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 206/419

Page 207: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 207/419

‘218 DR. BADEA CIREŞEANU

die, în secolul I şi II, după linele liturgiei se da creştin ilor masa dedragoste sau «agapele» care consta din darurile aduse de credin-cioşi la Biserică. Mai târziu, din cauza neorânduele lor, s’au desţiinţât agapele prin canonul 28 al sinodului din Laodicea, 40 al si-nodului din Cartagena şi 74 al sinodului al VI ecumenic. Pentruamintirea agapelor, B iserica a liotărît să li se dea creştinilor rămăşi-ţele pâinei binecuvântate, aduse de ei ca sacrificiu lui Dumnezeu i).

Răstignirea Domnului pe cruce. (Mat. 27, 35).

b) în primele secole creştine, toţi credincioşii se împărtăşeaucari ascultau slânta liturgie. Cu trecerea timpului însă, s’a răcitzelul acesta întru atât, în cât loan Hrisostom in omilia sa a5a la epistola la către Tesaloniceni, zice că unii din contem-poranii lui, vin numai odată pe an la împărtăşire.

Pentru aceea proistoşii bisericeşti au orînduit totuşi, ca

1) Vezi cuvântul „anaforâ" la pag. 175, n. 4, Toni. III, Tez. Liturg.

Page 208: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 208/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 2 1 9

să nu easă creştinul din casa Dom nului fără un dar sfinţit, cisă i se dea lui rămăşiţele pâinei care s ’a adus Ia altar, şi s ’abinecuvân tat1). Rămăşiţele ace stea sfărâmate în bucăţi s ’au numit

 în vechime : evXoyîa, adică «pâine binecuvântată» ; s’au mai numitavaqpopa sau «sacrificiu», căci ne aduc aminte de agapele făcutedupă sfânta liturgie din ofrandele pioşilor, zise pe atunci şiavcupopu ; iar numirea de «anaforă» dată rămăşiţelor pâinei bine-cuvântate, s’a păstrat până astăzi în limba românească ; daracele rămăşiţe s’au mai ch em at şi avttfkooov, adică pâine datăcredincioşilor «în locul darurilor» sfinte sau în locul euharis-tiei 2). în zilele noastre anafora se face din restul celor 5 pres-curi, din cari s'au scos sf. agneţ, părticica sfintei Fecioare, cele9 cete, părticelele pentru cei vii şi în fine pentru cei morţi.Cu toate acestea şi pentru prim irea anaforei, se cere multă

evlavie, tresvie sufletească şi trupească şi se ea  pe ne mâncate  ca o pâine binecuvântată ;i), potrivit orînduelelor bisericeşti şi învăţăturilor Ierarhului Sim eon al Tesalonicului 4).

După împărţirea anaforei, preotul binecuvintează poporulzicând : «Binecuvântarea Domnului preste voi cu al său dar(«vt oO x«QlTl) cu iubirea de oameni». H oru l: «amin». P reotu l:«Mărire ţie Hristoase». Horul: «Mărire şi acum.» Pre otu l: «Hris-tos adevăratul Dumnezeul nostru... ale celui întru sfinţi părinteluinostru loan Hrisostom (ori Vasilie cel Mare), ale sfântului» (dinacea zi). H oru l: «Mulţi ani», pentru Rege şi Chiriach a).

Apoi intrând preotul în sfântul altar (ev tu> dyî<p |hju<m)se desbracă de sfintele vesminte (ârcoftuetai ti'iv îspanxfiv otoKjv)zicând : «Acum slobozeşte (vvv unolvev;) pe robul tău, Stăpâne» °),«Slinte Dumnezeule» (to Toiadyiov) şi după «Tatăl nostru», tro-pariul sfântului loan Hrisostom : «Din gura ta (ex xou oropiXTOscroi)) ca o lumină de foc, strălucind darul»; iar la liturgia sfân-tului Vasilie, tropariu l: «în tot pământul a eşit vestea ta»,Doamne milueşte de 1‘2 ori, «Ceea ce eşti mai cinstită», Mărireşi acum, în fine, apolisul» 7).

10. Iar diaconul după ce a sfârşit sfintele cu atâta grijă, în cât nici o sfărâmătură să nu pice, toarnă în sfântul potir

1) Din tâlcuirea canonului 2 al sinodului din Antiohia (an. 341), făcutăde Balsamon, se vede că introducerea anaforei, sau a pâinei binecuvântate înliturgie, spre a se da creştinilor, s'a început in secolul al IVlea şi anume întimpul sinodului antiohean. Conf. Goar, op. c., p. 132, n. 190.

2) Dr. Teodo r Twnavsehi, Despre cele mai însemn. Liturg., p. 153.3) Pravila, cap. 170: „Nu s’a îngăduit bărbatului şi muerei să se îm

preune spre ziua ce va lua anaforă sau va săruta sfintele icoane."4) Simeon Tesalon., op. c., cap. 100. Vezi şi nota 4, p. 175, Tom . III ,

Tez. Lit. despre «anaforă''.5) Dumnezeeştile Liturgii, p. 108 şi 141. „Mulţi an i" lipsesc din Codicelelui Daniel, Tom. IV, p. 372.

6) Textul original grecesc, al rugăciunei „Acum slobozeşte", a se vedeain evangelia lui Luca, 2, 29 32 şi la pag. 122, nota 5, Tom. III, Tez . Liturg.

7) Formula şi înţelesul „Apolisului", să se vadă la pag. 548, lit. e, Tom.II, Tez. Liturg.

Page 209: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 209/419

Page 210: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 210/419

TEZAUR UL LITURGIC, T . III. 221 

prinsul şi forma dată de sfin ţii liturgişti autor i ai acestor comoriale cultului Dumnezeesc public ; iar Buerica latină şia schimbatliturgiile ei, după împrejurările timpilui şi voinţa episcopilorRomei.

Latinii se deosebesc  în liturgiile lo r prin 5 puncte funda-mentale de liturgiile Bisericei ortodox» : a) La ei lipseşte proscomidia ; b) Latinii întrebuinţează azine în euharistie x), în locde pâine dospită; c) Cuvintele prefacerei la ei sunt: «Acestaeste trupul meu» a) şi «Acesta este poti*ul sângelui meu» *); iarla ortodo cşi: «Şi fă adică pâinea aceasti» şi «Iar ce este în poti-rul acesta»; d)   Euharistia se dă laici Iot latini, numai sub formapâinei, ne adăpată cu sfântul sânge în loc de a fi dată subforma pâinei şi a vinului4) ; Liturgia romană se mai deosebeşteşi prin scurtimea ei în solem nitate, cântări şi rugăciuni.

 în Biserica latină preotul începe liturgia credincioşilor prinproaducerea pâinei şi punerea vinului şi apei în potir* chema-rea sfântului Spirit, cântarea imnului tsfânt, sfânt, sfânt» ş. a.Urmează prefacerea elementelor, rugăciuni către sfinţi, pome-nirea morţilor şi rugăciunea domneasci. Se împărtăşesc preoţii,poporul şi se termină liturgia.

Protestanţii sunt şi mai mult depărtaţi în liturgia lor delitera şi spiritul apostolic. Liturgia lor conţine numai bucăţi dinsfânta Scriptură şi predica. Euharistia se face ca şi la latini cupâine ne dospită. Protestanţii nu admit prefacerea sfintelor daruri

 în însuşi corpul şi sângele real al Domnului, ci privesc vinulşi pâinea euharistică ca pe nişte simbole ale corpului şi sân-gelui Mântuitorului.

Biserica anglicană are Liturgia ei astfel: Se cântă imnultriumfal «Sfânt, sfânt, sfânt», pastorul îngenuche înaintea sfinteimese pe care s’a pus pâine şi vin, şi rosteşte o rugăciune pentru împărtăşire, fără chemarea sfântului Spirit.

Cuminecarea preotului şi a credincioşilor se face cu pâineşi vin. După aceea se zice rugăciunea domnească, Mărire întru

cei de sus, şi sfârşitul.Luteranii şi Calvinii au numai o umbră de Liturgie scurtăşi deosebită.

1) Conf. pag, 170, nota 4, Tom. III, Tez. Liturg.2) Vezi nota 2, pag. 204, Tom. III, Tez. DLiturg.3) Vezi nota 2, pag. 204, Tom. III , Tez. Liturg.4) Aci latinii zic că unde este corpul acoilo este şi sângele Domnului.

Totuşi preoţii latini primesc euharistia sub chipuil pâinei şi al vinului.

Page 211: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 211/419

2t l2   DR. BADEA CIREŞEANC

 ARTICOLUL III

UTIRGIA SFÂNTULUI GRIGORIE DIALOGIL

<I\hyo(houtouAia/.6you) SAUACELOR MAI  ÎNAINTE SFIN-ŢITE (t(T>vn:OT)YiaO}i€Vcov).

§ 56 .

 întocmirea acestei Liturgii.

cle patru posturi ale Ilisericei ortodoxe, sunt înfiinţate de ea pentru pocăinţa omului deale sale 1‘ără de legi şi pentru înfrânarea sufletului şi a corpului de la păcate, mâncărigrase şi îmbelşugate. Ciril al Ierusalimului

 în Cateliesa sa a ll la (n. 23), arată toarte drept căcorpul singur nu poate păcătui, ci numai condus despirit, lată cuvintele Marelui Catebet: «Numi spune. zice el, că corpul este cauza păcatului, căci dacă  este aşa, pentru ce m ortul nu păcătueşte ? Pune 

sabia în mâna omului de curând mort şi vei vedea că nu se întâmplă nici un omor. Şi lângă tânăru l ce a murit  pune tot fe lu l de frumuseţi şi nu se va mai naşte într’insele nici o dorinţă de patimă. Deci corpul prin sine insuşi nu pă-cătueşte, ci su/letul prin corp» 1).

Dar dintre aceste patru posturi, acela al patruzecimei, saual «păresimilor» 8), este deosebit de celelalte prin asprimea înt'rânărei şi prin graiul umilicios al servirei de Dumnezeu. Postulacesta "este aşezat de sfinţii Părinţi înaintea sărbătorei înviereiDomnului, pentru ca să ne pregătim în cele 7 săptămâni deajun are, şi să fim vrednici de ziua cea mare a sfintelor Paşti.Tot serviciul divin al marelui post este duios şi plângător; iarcântările sunt pline de frumuseţe şi aducere aminte de celeceam păcătuit. Sărbători de veselie nu sunt în acest post, nicinaşterile martirilor nu se amintesc, ca să nu se întrerupă tris-teţea ajunărei.

1. Liturgia fiind şi ea o lucrare sfântă de veselie spirituală,prin cântările şi măreţia ei, sinodul din Laodicea ţinut între anii36 0 375, hotărî prin canonul 40 că «Nu se cuvine înpatru  

zecime a proaduce pâine (a liturgisi), de cât numai Sâmbăta

1) Cyrill. Ierusal. Cateh. IM, n. 23.2) Cuvântul „paresimă" ori „paresimi", s’a născut în limba română din vorba

latină „quadragesima" adică „patruzecimc", sau cele 40 de zile ale marelui post.

Page 212: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 212/419

Page 213: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 213/419

Page 214: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 214/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 2 2 5

menic prin canonul său 52, a hotărît, rlupă cum am văzut, săse săvârşească această liturgie în toate zilele postii ui mare,afară cle Sâmbăta, D um inica şi în ziua Bunei Vestir. Cum căforma stabilită de Grigorie Dialogul s ’a răspândit lepede, nespune Sofronie al Ierusalimului (7 638), care vorbeşti de ea ca

de o liturgie cunoscută. Aşa şi Cronica Alexandrină zice că«în zilele împăratului Ir ad ie, s’a început (an. 612), ( se cânta de la Ia săptămână a postului după   «Să se indrepteze ru-

 găciunea meat>, in timpul aducerei sfintelor daruri ie la pros-comidie in altar , imnul «Acum puterile cereşti, im^reună cu noi nevăzut servescn>a). Teodor Studitul (7 826), Niceta Docto-ratul (sec. XI) şi alţi sc riito ri, vorbesc de ritualul ncestei li-turgii, cu adăogirea "că Niceta arată şi timpul săvârşirei ei zi-când : « Aducem sfântu l sacrificiu numai Sâmbăta n Dumi-nica la 3 ore dimineaţa (ora noastră a 9)... şi sfinţin in aceste zile şi darurile pentru celelalte zile ale sâptămânei. în acestea din urmă , după ce finim vesper a pe la ora 0 seara (ora noastrăa 3a după amează),  facem noi preoţi i şi diaconii... strămu-tarea darurilor de la proscomidie pe a lt a r2). Apoi Simeon alTesalonicului arată foarte amănunţit tot ritualul şi tâ lcuireaacestei liturgii *).

Liturgia cea mai înainte sfinţită se face în toate zilele deMercuri şi Vineri din postul patruzecimei, cum şi în Joia dina Va săptămână a acestu i post ; iar în Vinerea patimilor nuse face litu rg ie4). Se face însă Luni şi Marţi 111 săptămânaultimă a acestui post, apoi şi în acele zile ale sfinţilor cu polieleu s. e. sf. Flaralambie (10 Fevruarie), aflarea capului sf. loanBotezătorul (24 Fevruarie) şi sfinţii 40 de martiri (0 Martie),dacă acestea nu cad Sâmbăta ori Duminica. Cu toate acestealiturgia mai înainte sfinţită nu este oprită de canonul 52 alsinodului al VIlea ecumenic, nici în celelalte zile ale postului,când nu se săvârşeşte liturgia sf. loan şi a sf. Vasilie, şi maiales dacă trebuinţa o cere aceasta. De aceea şi Simeon Tesa-loniceanul zice că «/n 5 zile ale sâptămânei se face această  

liturgie ca să ne nevoim mai mult» 5).4. Pentru liturgia mai înainte sfinţită, se sfinţesc din Du-minica lăsatului de brânză şi până la Duminica Stâlpărilor,

1) Con f. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate lit., op. c., p. 158.2) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn. Lit., op. c., p. 159160.Şi in Codicele Barberin tot ora 9 de dimineaţă, este rândmită pentru

liturgia deplină.3) Simeon Tesaloniceanul, op. c., p. 234 —237 şi 327 —331 ((întreb. 55,

5b, 57, 58 şi 59).4) în timpurile vechi creştine se săvârşea liturgia mai înainte sfinţită şi

111Vinerea patimilor, căci nu voeau sfinţii Părinţi să treacă tocmai această zifără liturgie. jMai târziu din cauza marei întristări a Bisericii în acea zi, s'a ho-

tărît a nu se mai liturgisi în acea Vineri. C onf. Simeon Tesalon ., op., c., întreb.56, op. c., p. 329.

5) Simeon Tesalonic., op. c., p. 328, întreb. 56.

 Dr. Badea Cireşeanu. — Tezaurul Liturgio. 15

Page 215: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 215/419

2 2 6 DR. BADEA CIREŞEANU

o parte din sfintele daruri, la liturgia sfântului loan şi a sfân-tului Vasilie. Rânduiala acestei sfinţiri se face astfe l: la proscomidia liturgici depline, preotul împlineşte toată lucrarea euharistică cum am văzut că învaţă Liturgiarul'); dar în loc deo prescure, dânsul va lua pe lângă aceea ce se va întrebuinţa

pentru liturgia zilei, atâtea câte liturgii au să se facă pestesăptămână *). După ce a tăiat prima prescure, a jertfito şi a împunso, tae şi pe celelalte prescuri, le jertfeşte şi le îm punge;iar după aceea le pune pe lângă cea d'întâiu, zicând la lie caredin ele, ca şi la cea d’întâiu : «întru ■pomenirea Domnului»... «Ca o oae spre junghiere s’a adus»... « Junghiese mielul lui Dum-nezeu»... şi «Unul din ostaşi» 3).

Apoi toarnă în sfântul potir vin şi apă zicând cele obiş-nuite : acopere discul şi potirul cu slintele acopereminte şi letămâiază zicând «Rugăciunea punerei înainte»4). Şi aşa începe

sf. liturgie a sf. loan ori a sf. Vasilie şi o săvârşeşte după rânduială. Iar la sfinţirea pâinilor, după chemarea sfântului Spirit,preotul zice: «Fă adică pâinea aceasta», căci Hristos unul esteşi de aceea să nu zică : «Pâinele acestea». Si când va înălţasfintele daruri, le înalţă pe toate împreună. După aceea sfărâmădinele pe cea întâiu proscomidită, îi pune partea sa în sf. potir şitoarnă căldura după obiceiu 5). Apoi luând cu mâna dreaptă lingu-riţa, o pune în sfântul sânge ; iar cu mâna stângă ea fie carepâine şi o udă cruciş cu linguriţa din sfântul sânge, pe parteape care s’a însemnat junghierea, adică pe miez şi o pune în

cutie (chivot) cu luarea aminte să nu se atingă cutia de udătură0). După aceea ea şi pe celelalte părţi ale sfântului corptot câte una şi face asemenea la fie care, şi le strânge pe toate în cutie, unde se păstrează până la apropiata liturgie mai îna-inte sfinţită, care se va face după cum urmează mai departe.Iar liturgia deplină se sfârşeşte şi ea după rânduială 7).

§ 57 .

Liturgia celor mai înainte sfinţite a catehume-

* ni lor ( to>v y .arr jy o u ( ievoov) .

fm despărţit această liturgie în două părţi şi anume: a) 

Liturgia celor mai înainte sfinţite la care aveau îngăduială în vechime să stea în Biserică şi catehumenii: şi b>

Liturgia celor mai înainte sfinţite la care erau de faţă numai

1) Vezi „Rândueala dumnezeeştei Prosco midii", p. 1 6 8 1 7 8 , Tom . III.Tez. Liturg.

2) Dumnezeeştile Lit., op. c., p. 143. Conf. Goar., Evhol., op. c., p. 161.3) Dumnezeeştile Lit., op. c.( p. 143. — Con f. Go ar., Evhol., op. c., p. 161.4) Conf. pag. 177 Tom. III, Tez. Lit.

5) Dumnezeeştile Lit.( op. c., p. 143. Con f. Goa r, Evhol., op. c., p. 161.6) Vezi însemnarea „Chivotului" (xipcotiov) la pag. 141, T . II, Tez. Lit.7) Dumnezeeştile Lit., op. c., p. 143. — Conf. Go ar, Evhol., op. c., p. 161.

Page 216: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 216/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 2 2 7

creştinii credincioşi. Despărţirea aceasta am făcuto ca să arătmai bine pe fie care parte în deosebi.

1. Liturgiei celor mai înainte sfinţite a catehunenilor, îipremerge serviciul dumnezeesc al miezonopticei, al o*trinei, alorelor, ş. a . ; iar ea însăşi este împreunată cu vespera. te cheamă

a «catehumenilor» această parte a liturgiei, căci aveiu voe şiaceştia să o asculte, cum ascultau şi liturgia catehumenilor dinliturgiile sfinţilor loan şi Vasilie. Liturgia mai înainte sfinţită,este un serviciu dum nezeesc de seara si pentru aceea se începeea la ora a 9a, adică a noastră a 3a după amează *),şi se ter-mină la apusul soarelui, după care se îngădue, de B serică amânca 2). Această liturgie mai înainte slinţită a catehum enilor.se face în chipul următor : voind preotul şi diaconul 3ă săvâr-şească liturgia celor mai înainte sfinţite, când se ceteşte rugă-ciunea «Stăpâne, Doamne lisuse Hristoase» la ora a 9a, se

 înch ină amândoui pe la icoane ca şi înaintea liturgiei sfinţilorloan şi Vasilie. Apoi mergând in sfântul altar, se iml>racă fiecare cu veşmintele sale de coloare neagră, semnul îrtristărei,ori de coloare roşie semnul patimelor Domnului 3). Veşmintelese binecuvintează de preot şi se sărută de dânsul şi de diacon,nimic zicând asuprăle, fără numai: «Domnului să ne rugăm» 4).iar după apolisul orei, luând diaconul binecuvântare de la preot,ese din altar şi stând în mijlocul Bisericei, zice cu voce m ar e:«Bine cuvintează Stăpâne». Preotul începe acum liturgia făcândcu evangelia semnul crucei şi zicând : «Bine cuvântată este îm-

părăţia Tatălui». Horul: «amin». Ş i îndată «Veniţi să ne închinăm »,de 3 ori (xai eu Buc; £xxXT|aidoyr|c to ‘ SeOxs jt qooxv vî] a a ) t q ' i c ) , ur-inând «psalmul de începere» (o ^pooiuiowo? ipcdjio?) 103 (104 5).

2. în timpul cetirei psalmului, preotul zice rugăciunilevesperei; iar diaconul, cle va fi, merge la proscomidie şi gătinddiscul, steluţa şi acoperământul, le duce pe sf. masă®). Finindusepsalmul, diaconul zice ectenia «Cu pace Domnului să ne rugăm»

1) Conf. Simeon Tesaloniceanul, op. c., întreb. 55 p. 327.2) Această viaţă sfântă o duceau creştinii cei vechi. Ei se înfrânau de la

mâncare şi ajunau mai multe zile ; iar după aceea mâncau pâine şi seminţefierte^ la apusul soarelui, în urma împărtăşirei cu sfintele taine la liturgia celormai înainte sfinţite. Acei creştini sfinţi se hrăneau însă cu cugetări curate, cuiubire frăţească şi cu gândul la patimile Domnului. Ei nu aveau nevoe de omuncă trupească istovitoare, cum se face în zilele no astre ; cerinţele vieţei lorerau simple, patriarhale, fără lux şi pline de nevinovăţie. Astăzi noi nieam în-greuiat traiul cu lucruri de prisos, cari nu aduc de cât amărăciune vieţei noas-tre. Poezia sfântă este stinsă cu desăvârşire în lăuntrul nostru. (Autorul).

3) Conf. Simeon Tesalon, op. c., p. 235.4) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 143 —Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,

pag. 43 9 : ' Ore 5e neM.ei ieQoupyfjoai jtpOTpfiaauiniv (o lepev<;), eiate Gcov evxo) lepaTEup evSitetai... |iT]8ev Se EJti eycov et jxtj „tou xuqiov SeT)0âT)U£V"... o■Sidxovoţ e£eQxeTai x°u Prjuatog... Aiyer evX6yr)oov, fteojtora.

5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 439.6) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 144. Iar dacă preotul serveşite singur,aduce el însuşi acestea pe sf. masă, după cetirea stârei prime a catisrmei. Iar în

Page 217: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 217/419

‘2 2 8 DR. BADEA CIREŞEANU

(ev siprjvT] tov kuqiou 8er)0â)[i£v 1). După ecfonis, anagnostul ceteştecatisma 48 care începe cu cuvintele : «Către Domnul când m’ainnecăjit ani strigat». în această catismă se cuprind psalmii 119—133,numiţi «psalmii treptelor» (psalmi graduales 2). Pe când se ceteşte

primul antifon, adică prima stare a catismei, preotul zice rugă-ciunea vesperei din liturgia mai înainte sfin ţită: «Doamne îndu

Sfântul Gr igor ie D ia logu l autorul liturgiei ce poartă, numele său.

rate şi milostive» 3). Rugăciunea aceasta poartă numirea în Litur

Codicele lui Daniel, To m. IV , p. 441, cetim : ’AQ|a|ievr|<; 8e xîj<; cmxo\oyui_ojTEyxeTai o Icqexk; ev xf) ăyiq.  jxQoSeoei xal Xapdn' xov TTQoriyiaouevov oEqxov exxou aQxocpOQiou xi0r)Oiv avirov ^iex5 eu|3taxpeux<; jioWaiţ ev xa» dyiq) Siaxo). In Bist 

ricile ortodoxe din Rusia şi Austria, aducerca discului, steluţei şi acoperământului,de la proscom idie pe sf. masă, de căre diacon, se face la finele stărei a IIaV.catismei.

1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 439.2) Vezi înţelesul acestei numiri la pag. 146, Tom. III, Tez. Lit.3) Qoar, Evholog, p. 163. —Conf. Daniel, Codex. Tom. IV, p. 4 4 0 : K v q u

Page 218: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 218/419

Page 219: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 219/419

2 3 0 DR. BADEA CIREŞE AND

ho;) cu cădelniţa, fără evangelie (âvev euayveXCov) •) ; iar de vafi să se cetească evangelia, cum se face în zilele când se serbătoresc sf. Haralambie, aflarea capului Mergătorului înainte,sfinţii 44) de martiri şi în săptămâna sfintelor patimi, atunci seface această intrare a vesperei cu evangelia 2).

4. Intrarea se l'ace în următorul chip : preotul zice în tainărugăciunea intrărei «Seara şi dimineaţa» (earcepag xai upon), careeste tot aceeaşi ce se ceteşte şi la vesperile cele din tot cursulanului 3). Apoi ese din altar cu diaconul pe uşa despre meazanoapte în mijlocul naosului, şi închinânduse aci amândoui înainteasfintelor uşi, preotul binecuvintează intrarea, după care zicediaco nul: «înţelepciune, drepţi» 4). Intră după aceea amândoui în altar pe uşa din mijloc, iar horul sau cel mai mare, cântăori ceteşte imnul pentru mărirea lui Hristos «Lumină lină»

iXapov 5).

După acest imn diaconul zice: «Să luăm aminte» ( jcqo

< j- •/ofARv). Preotul: «Pace tuturor» (eIqt )vt] ttâoiv). Diaconul: «Cu

 înţelepciune» (acocpia). Ceteţul cântă prochimenul din Triod detrei ori şi ceteşte parimia Ia din Cartea Facerei c. 7. cu formula :«Din Facere, "cetire» ®). După sfârşitul parimiei, diaconul ziceia ră şi : «Cu înţelepciune», apoi ceteţul cântă prochimenul alIIlea de 3 ori, iar diaconul zice cu glas: «Porunciţi» (xetauaate).

Acum preotul săvârşeşte o lucrare foarte frumoasă carenu se mai vede în tot cultul ortodox. El ea cu amândouă mâi-nile sfeşnicul cu lumânarea aprinsă şi cu cădelniţa ce suni

puse înaintea sfintelor uşi, şi căutândmistic

spre răsărit, zicecu voce tare însemnând cruciş cu sfeşnicul: «Cu înţelepciune,drepţi» (ooipîa, 6p0oi); apoi întorcânduse spre apus către popor,iarăşi însemnând cruciş zice: «Lumina lui Hristos luminează  tuturor » 7). Aceste prea înalte cuvinte, însemnează că luminaVechiului Testament asupra căruia s’a cetit până aci, luminănumai seminţiei evreeşti; iar de acum înainte lumina lui llristo*va lumina tuturor neamurilor 8). Pentru aceea credincioşii se în-chină până la pământ. Iar făclia din mâna preotului, ne aduce

1) Goar , Evholog. p. 177 n. 40. —Daniel, Codex, Tom . IV p. 442.2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c. p. 144. —Conf. Simeon Tesalon, op. c. 

 în treb . 5 7 .G o a r , Ev hol. p. 1 6 2 .T o t aşa cetim şi în Cod icile lui Daniel, Totn.IV p. 442: Mexâ xo xaGio^a xo. K u q i e exexQa|a... elxa i) eîaoSo*; aveu evayyeXîou. “Oxi Se (xeMet ebxelv euayyeXiou î)youv el; xi]v euţjeoiv xfjţ Tipia; xetpa

xou  j i q o S q o ^ o u , xoiv ayiaiv 40  j .i o q x u q (o v .. . xai xrj (ieyd?.r| ip6o(Ux5i* xoxceîoo§euei (iexâ xou euayyeXîou.

3) Vezi Dumnezeeştile Liturgii, op. c. p. 26.4) Ceteşte înţelesul acestor cuvinte la pag. 129 Tom. III Tez. Lit.5) Vezi întocmirea acestui imn la pag. 124, Tom . I I I Tez. Lit.6) Goar, Evholog, op. c ., p. 162. —Conf. Daniel, Codex, Tom . IV, p. 442.7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 442: O u i ţ X q i o x o u qxtîvei jiăo i. —Conf.

Go ar, Evhol., p. 164. —Asem. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 144 şi 150.

8) Poporul evreesc chiar până în zilele lui Solomon, nu avea un loc hotărât pentru luminare sau închinare înaintea lui Iehova, afară de cortulmărturiei. De aceea el aducea sacrificii tot pe înălţimi, cum cetim în cartea Ia

Page 220: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 220/419

Page 221: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 221/419

Page 222: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 222/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

si liturgia celor mai înainte sfinţite a catehumenilor, cu eşreaacestora din Biserică, ca şi la liturgiile depline.

7. B is eric a a avut totdeauna grijă nu numai de fiii săi, Jarşi de catehum en ii cei ce au dorit să intre în sânul ei prin bieabotezului. Pentru aceea au îngăduit sfinţii Părinţi, ca să ascilteşi cei ce vin la creştinism, o parte a liturgici, numită pinăastăzi a «catehumenilor» ; ea se termină cu ectenii şi rugăcuniin folosul şi mântuirea lor. Cu deosebire sunt frumoase e*teniile pentru catehumeni, cele rostite din Mercurea a lVa siptâmână a marelu i post şi până în Mercurea patimilor. Actsteectenii înălţate pentru cei pregătiţi spre luminare ((pcotitojievoi),

se află şi în liturgia Constituţiunilor apostolice (cartea 8, cap. 8).După învăţăturile sfinţilor P ă rin ţi : Vasilie cel Mare ’)>( iril

al Ierusalim ului 2), canonul"4 5 al sinodului din Laodicea, ş. a.,catehumenii cari voeau să se boteze Sâmbătă noaptea spre în -vierea Domnului3), trebuea să arate această dorinţă episcopului

 în primele 2 săptămâni ale postului4). Apoi se despărţeau deceilalţi catehumeni, făcând o clasă deosebită. în Mercurea dina IVa săptămână, se făcea examinarea lor religioasă şi moralăde episcop cu exorcisme, impunerea mâinilor, suflarea în fată,etc. De aceea până astăzi a rămas rânduiala în liturgia mai înainte sfinţită , ca din această Mercure şi până în Mercurea ul-timei săptămâni a postului, ectenia pentru dânşii să fie stărui-toare şi aleasă, de şi instituţia lor a încetat în secolul al VIlea 5).Dar catehumenii se botezau nu numai în noaptea învierei Dom-nului, ci şi în ajunul Rusaliilor şi al Botezului Domnului. Aceste

S zile mari erau cu deosebire alese pentru a lor luminare.

§ 58 .

Liturgia celor mai înainte sfinţite a credincioşilor( l ( T ) V j r i a t c b v ) .

e chiamă a «credincioşilor» această parte a liturgiei, căcinumai aceştia aveau dreptul în vechime să o asculte,

tot aşa ca şi liturgiile credincioşilor ale sfinţilor PărinţiVasilie cel Mare şi loan Hrisostom. J . Liturgia celor mai înainte sfinţite a credincioşilor, se

face în rânduiala următoare : după eşirea catehumenilor, Bise-rica îndeamnă pe fiii ei la rugăciune prin ectenia : «Câţi suntemcredincioşi (ocoi  jciot oi), iară şi iară cu pace Domnului să nerugăm»../ «Apără mântueşte» ş. m. d. în timpul acestei ectenii

1) Basil. Magn. De Baptismo, c. 7.2) Cyril. Ierosolimit. Procatech. c. 1. Catech. III,  ji. 2.3) Conf. A. Lerosey, Liturgique, Histoire et Symbolisme, p. 436 . Paris, 18 89 .

4) Vezi în Pidalion tâlcuirea canonului 45 al sinodului din Laodicea..5) Dr. Teodor Tarnavscln, Despre cele mai însemnate Lit., op. c., p. 166, m. 2.

Page 223: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 223/419

Page 224: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 224/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III . 2 3 5

apropiem, ca părtaşi vietei veşnice săne facem, aliluia, aliluia ,aliUiai) r).

Cântarea «Acum puterile» se crede căa fost compusădeimrograful bisericesc George Pisidiul (începutul secolului al V llle a ) şi introdusăîn aceastăliturgie în anul 512 dupăcum

cetim în Cronica «pascală» sau «Alex andr ină». Ea s’a introduspe nr u a se preamări împăratul ceresc, care se aratăacum ere-dintioşilor in realitate, cu corpul şi sângele său 2). Preotul, dupăcun am văzut, ea discul în mâna dreaptă, căci la litur gia mai înaht e sfinţită, se aflăpe dânsul, corpul Domnului real adăpatcu jângele său la liturg ia precedentă; potirul insăîl ţine cumâra stângă, căci într’însul se allă acum vin nesfinţit până launnea în potir cu corpul Domnului. Sfântul Simeon al Te-salcnicului zice căla liturgia celor mai înainte sfinţită«prima  int iare este a vesper e i; iar a doua (cea mare) ede a li-  

tur cie i; aceasta se face cu ducerea sfintelor dar uri pe sfânta masă, pentr u ca noi vâzându- le, cu cr edinţă sa ne închinăm lor» a).

2. Preotul intr ând cu sfintele daruri în altar, le pune pesfântul antimis , încliide sfintele uşi şi perdeaua, descopere s fintele darur i şi le acopere cu acoperemântul cel mare, le tămâiazăde o ori, nimic zicând, şi face 3 metanii înaintea sfintei mese.Pen,ru cădarurile puse acum pe sfânta masă, sunt prefăcute în corpul şi sângele Domnului la litur g ia premergătoare, de aceeala liturg ia mai înainte sfinţită, nu se mai zice nimic din cele

ale liturg iei depline. A cum rleci nu se mai face sărutarea păcei,nu se mai zice simbolul credinţei, răspunsurile, rugăciunile pre-facerei, ax ionul, ş. a., ci îndatădupăintrarea cea mare, diaconuleşind în mijlocul liiser icei, zice ectenia din înaintea rugăciune!domneşti: «Săplinim rugăciunile noastre cele de seara Domnului» *). H o r ul : «Doamne milueşte». Diaconul: «Pentru cinstiteleşi mai înainte sfinţitele daruri ce sunt puse înainte, Domnuluisăne rug ăm», ş. in. d.

De şi ne af lăm in timpul liturg iei, totuşi diaconul pr inectenie zice: «Să plinim rugăciunile noastre cele de seara»,

căci liturgia mai înainte sfinţităeste împreunată cu vespera şiea însăşi este un serviciu de seara precum ectenia însăşi arată, în timpul acestei ectenii, preotul zice rugăciunea : «Dumnezeultainelor negrăite şi nevăzute» 6), în care mijloceşte înaintea luiDumnezeu pentru curăţir ea sulleteior celor ce se vor împărtăşicu sfintele inisterii. Rug ăciunea aceasta se crede a li făcutăde

1) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 145 şi 156.2) Dr. T eodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate L it ., op. c., pag. 168.3) Simeon Tesaloniceanul, op. c., întreb. 57, p. 330.

4) Goar, Evhol., pag. 166.- Co nf . Daniel, Codex, T om. IV , p. 446 : ITÂii-(_)o>oc)|furv t t ) v t ' 07 i£Q m '|V 6 £r|<n v T||. io )V xq )  x v q u j ).

5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 447: E uj £t j fietâ t V]v  djtoOeoiv: 'O xcov uţmj'irwv x ai uOeaTtov LUjatr| ()i| <ov 0e6g .

Page 225: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 225/419

2 3 6 DR. BADEA CIREŞEANU

 A tanasie cel Mare ( f 373), căci patriarhul ConstantinopoluluiMihail Ceruiarie (1043—1056), mărturiseşte căîn manuscr iptelevechi, numele sfântului Atanasie era scris d’asupra rug ăciunei*).

Dupăectenie, preotul zice ec fonisul: «Şi ne învredniceştepe noi, Stăpâne». Ceteţul sau cel mai mare rosteşte solemn :„T atăl nostrn* (ria-reg f| | iâ)v 2). Preotul : «Căa ta este împărăţia». H or ul : «A min». Preotul: «Pace tuturor». H o r ul: «Şiduhului tău». D ia conul: «Capetele voastre Domnului săle plecaţi». Horul: «Ţie Doamne». Iar preotul acum se roagă: « Dumnezeule cel singur bun şi îndurat» f O 0 eo?, o .ovo; dyaGog), apoi cuvoce tar e : «Cu darul şi cu îndurările». Mai departe iarăşi seroagă: «Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru»(Hpoaxe?, Ki'pie Tr| aov Xqiotc 3). Aceastărug ăciune a Marelui Va-silie, a trecut şi în liturg iasf. loan şi în aceasta a sf. Gr igorie *).

3. Diaconul şi preotul se închinăacum fie care în loculsău zicând de 3 o r i : «Dumnezeule curăleşte- mă pe mine păcătosul». Apoi hind acoperite sfintele daruri cu aerul, preotulvâră mâna (| 3aX(bv ti]v xeK>«) pe dedesubt, se atinge de sf. pâinecu ev lavie şi frică((.ier’ euXaPeîaţx ai <p6(3ov); iar când diaconulz ice : «Să luăm aminte» preotul răs punde : «Cele mai înaintesfinţite, sfintele sfinţilor». H o r ul: «Unul sfânt» B). Simeon Tesa-loniceanul zice că*s fântul agneţ este s finţit şi pr efăcut, este  înălţat şi unit cu dumnezeescul sânge, ac um deci el nu se mai  îna lţă de preot, ci se atinge numai cu mâna» 6).

După «Unul sfânt» se rosteşte predica sau se cântăchi-nonicul «Gustaţi şi vedeţi căbun’este Domnul». A poi preotulridicăsf. aer, iar diaconul intrând în sf. altar se apropie depreot zic ând: «S fărâmă Stăpâne sfânta pâine». Pr eotul o sfărâmăîn 4 părţi zicând : «Sfăramă- se şi se împarte Mielul luiDumnezeu». Si pune părticica 11S in sf. potir nimic zicând. Sidiaconul toar nă căldura în sf. potir, asemenea nimic zicând.Simeon T esaloniceanul dă acestei tăceri o prea frumoasăşidreaptăexplicare : «Nu se zice nimic ... căci cele din potir , la  lit ur g ia mai înainte sfinţită, nu se sfinţesc cu chemarea sf. Spirit, ci cu împărtăşirea şi unirea pâinei, care este cu adevărat corpul lui Ilristos unit cu sângele s a u» 7). Iar despre căldurăiatăcezice acelaşi sf ânt l itur g is t: «.Căldura se pune în potir nu pentr u vr'o săvârşire, de oare ce nici la litur g ia deplină nu se pune  pentr u vr'o săvârşire, ci pentru ca gustând cald din sf. potir ,

1) Conf . Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate Liturg ., op. c.,p. 108, n. 3.

2) Ooar, Evholog., op. c., p. 166.3) Dumnezeeştile L iturg., op. c., p. 1 59.- Con f. Daniel, Codex , T om. IV,

pag. 448. Goar, Ev holog., p. 167.4) Conf. pag. 208, Tom. III, Tez. Lit.

5) Dumnezeeştile Liturg., p. 159. —Daniel, T om. IV, p. 449.0) Simeon Tesalonic., op. c., întreb. 57, p. 330.7) Simeon Tesaloniceanul, op. c.( întreb. 57, p. 330.

Page 226: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 226/419

Page 227: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 227/419

2 3 8 DR . B A DEA CIREŞEA NU

şi fr ica. A poi luând preotul buretele îşi şterge mâna zicând de3 o r i : «Mărire ţie Dumnezeule». Si sărutând buretele îl punela loc. Luând dupăaceea preotul sfântul potir cu amândouămâinile, gustăde 3 ori dintr ’insul, nimic zicând. Si îşi ştergebuzele şi potirul cu acoperemântul ce îl are în mânăşi îl punepe sfânta masă. A poi luând şi anaforă şi puţin vin cu apăîşiclăteşte gura şi îşi spală mâinile şi buzele, zicând dupăaceearug ăciunea mulţumirei : «Mulţumim ţie Mântuitorule» (Evxagicr-TOÎ'uev aot ro) 2amjQi x).

Iar diaconul nu bea acum din potir, ci după rugăciuneaamv onului, şi după potrivirea sf intelor taine. Chiar şi preotulda că liturgiseşte s ingur, fără diacon, se împărtăşeşte numaidin sf. ag ne ţ; iar din sfântul potir bea tot după terminarea sfintei liturgii şi dupăpotrivirea sf intelor taine. aCâci de şi este sfinţit v inul, pr in părticelele ce s’au pus in potir , totuşi, după ex plicarea înv ăţătur ilor din L iturg iar , el nu este chiar dumnezeescul sânge, fiind cănu s’au zis peste dânsul cuvintele prefacerei, precum se face la litur g ia Marelui Vasilie ori a sfântului loan Hrisostom» 2). Cu toate acestea împărtăşirea desăvârşităcu corpul şi sângele Domnului, totuşi se facela liturg ia mai nainte sfinţităprin sfântul agneţ, care este adevăratul corp al Domnului adăpat cu sângele său, la liturgia deplină(p. ±26, T. III, Tez. Lit.).

5. Apoi diaconul luând discul îl ridicăd’asupra potiruluişi îl şterge cu buretele iarăşi nimic zicând. Si închinându- se de3 ori, deschide uşile împărăteşti, ea potirul de la preot în mânăşi zice după r ânduială: «Cu frica lui Dumnezeu». Horul r ăspunde cu cântarea stihului 1 şi 8 al psalmului 33 : «Bine voiu cuv ânta pre Domnul hi tot timpul, purure a lauda lui în g ura  mea. P âine a cea cerească şi pahar ul vielei, gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul, ali luia , a li luia , aliluia»*).

 A cum se apropie şi laicii cei ce voesc săse împărtăşeascăşi primesc corpul şi sângele Domnului din potir ca şi la liturgiade plină4). Finindu- se împărtăşir ea laicilor, sau dacăaceştia nuse află, dupăcuvintele: «Cu fr ica lui Dumnezeu», preotul zice :«Mântueşte Dumnezeule, poporul tău» 5).

De aci înainte urmeazăaceeaşi rânduialăca şi la liturgiilesfinţilor loan şi V asilie. După ce adicăpreotul tămâiazăsfintele,<lăcădelniţa şi pune discul pe capul diaconului ; iar acesta luându-1

cu evlavie şi căutând afarăcătre uşi, nimic zicând, se duce la pros-comidieşi îl pune acolo. Iar preotul luând potirul zice către popor, în taină; «Bine cuv ântat este Dumnezeul nostru», şi apoi cu glas :

1) Dumnezeeştile Liturg ii, p. 140 şi 159.- Conf . Daniel, Codex, T om. IV,pag. 449.

2) Dumnezeeştile Liturg ii, op. c., pag. 146.

3) Dumnezeeştile L itur g ii, op. c., pag. 160.4) Vezi acest r it ua l Ia pag. 214 şi 216, T om. III, T ezaur Liturg ic.5) Dumnezeeştile L iturg ii, op. c., pag. 160.

Page 228: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 228/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III . 2 3 9

«T otdeauna acum şi pururea». Şi işa duce sfintele la proscomidie,iar hor ul c ân tă: «Săse umple" gurile noastre» *)•Apoi diaconuleşind înaintea uşilor împărăteşti grăeste : «Dr epţii primind, sfintele... taine». Preotul zice e cf onis il: «Cătu eşti sfinţirea noastră».

6 . Diaconul : «Cu pace să3sim» *). H or ul : «întru numele

Domnului» . Iar preotul eşind în nij locul Bisericei rosteşte «rugăciunea amvonului»: «Stăpâne tot Ţiitorule, cela ce cu înţelepciune ai creat toatăfăptura» 8>. A poi: «Fie numele Domnuluibinecuv ântat» de 3 ori, «Mărire» şi «A cum» psalmul 33 «Binevoiu cuvânta pre Domnul» 4).

Iar când se potrivesc s fintde, se ceteşte mica rugăciune :«Doamne Dumnezeul nostru carele ne-ai adus pe noi» 5). Sipreotul eşind dăanaforâ (âv-aha>('Ov) poporului6), apoi face apo-lisul : «Ilr istos adev ăratul Dumnezeul nostru... a celui întru sf inţipărintelui nostru Grigorie Dialog ul, papa al Romei». Dupăaceea

preotul intrând în sf. altar se desbracâ de veşmintele litur g ice;asemenea face şi diaconul, dupăce a pus sfintele vase la locullor. în acest timp se zice «A cum slobozeşte», «Sfinte Dumnezeule», şi după «T atăl nostru», tropariul sfântului G rig or ie :«Cela ce de sus de la Dumnezeu», apoi condacul: «începătorte-ai arătat».

Si ese preotul împre ună cu diaconul din Bisericădândmulţumire lui Dumnezeu; după dânşii ese şi poporul7). Aşase face şi se terminăliturgia celor mai înainte sfinţite.

S p i c u i r i a s u p r a s e c ţ i u n e i I l - a

tudiul l i turg ic îşi a jung e culme a lui  în c upr ins ul  acestei s ec ţiuni. A c i se în t in d ce r ce tăr ile mis tice şl  exegetice as upra celor tr ei l i tu r g i i a le Bisericei orto-

doxe. C ăr ţile sf inte, co mor ile litur g ice , s cr ier ile ve chi cu înţele s f r umos , a u fost deschise şi cetite de min e cu 

luare aminte, pentr u ca săa r ăt în lum inăde plin ă r ăn du ia la  l i tur g ică cu tâlcuir i le ei istorice şi mist ice. D a r s fân ta l itur  g ie n u se începe de o da tă, ci trehue să i m e a r g ă îna int e cele

1) Conf. origina acestei rug ăciuni la pag. 216, Tom. III, T ez. L iturg .2) V ezi înţelesul acestor cuvinte la p. 217,^ T. III, Tez. L iturg . şi p. 8, T. I.3) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 449: Aeojtota jtavToxedroQ.4) Ceteşte şi pag. 217, T om. III, T ez. L iturg .5) Daniel, Codex, T om. IV , pag. 4 50: K ugie o Geo ; rj(xwv-

6) Vezi orig ina anaforei pag 175 şi 218, T om. III, Tez. L it ur g .- C on f .Goar, tvholog., op. c., pag. 178, n. 46.7) Conf. pag. 220, Tom. III, Tez. Liturg.

Page 229: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 229/419

2 4 0 DR. B A DEA CIREŞEA NU

7 la ude dumneze eşti, unele s ăv ârşite în z iua pre mer g ătoar e, ia r alte le   în în s ăşi z iu a facerei s f int e i l it ur g ii.

 V es pe r a  în t im pur ile în ce pătoar e a le B is eic ei, e r a s cur tă, a b ia  ur z it ă, d a r p l i n ă de înţeles şi nev inov ăţie, d u păcum v ede m cup r in s ul  ei în cartea V III a a Co nstituţiunilor apostolice. P r ig o nir i le aspre în 

co ntra cr e ştinilor , nu ing ădu e a u a pr e lun g i c ânăr ile şi a face st r ălucire a pe ca r e o vedem m a i târ ziu. T otuşi din tir zi t ul ve sperei ne  a u r ăm as p â n ă as tăzi r ug ăc iunil e : *învredniceşe ne Do am ne », «A cum slobozeşte pe s e r v ul tq,u, S t ăpân e », cum şi c ânt ir e a   « L u m i n ă l in ă* .  T oate acestea se zic şi as tăzi la ve sper ă. Aceste io a ne a le c ug e tăr ilo r  sfinte, c up r ind într 'înse le cele m a i luminoa se înv âţălur i dog matice . E le  f ur ă cetite de p r im ii c re ştini în c ăm ăr ile întunecoase d in catacombe, ca şi în B as ilice le măre ţe z idite m a i târ ziu . D a r vesper a se împ o do bi  m a i pe ur m ă, cu c ânt ăr i şi r ug ăc iun i potr iv ite t m pu lu i de înfl or ir e a  c ultului. P oe ţii bisericeşti c ânt a r ă în s tihur i m im na te pr e a m ăr ir e a  Dtimneze irei, şi bi r uin ţa lum ine i în co ntr a păg âii s m ul ui .

T ot aşa de s cu r tăe r a l a ince put şi ortrina <a şi v es per a A ce as ta  se făcea la s fâr şitul zi lei în apus ul s oa r e lui; ia r o r tr ina la înce putul  zilei in r ăv ăr s a tul zor i lor. O r tr ina se începea cu os alm ul 62 num it a l  «dim in e ţe i», c ăc i cupr ins ul l u i se potriv eşte de minune cu mânec ar ea  pio s ul ui şi înse tar e a ace stuia d up ă ad e v ăr ur ile sfinte. A şa v ie ţuiau  cr e ştinii cei v e ch i; ei aduce aţi je r tf ă lu i Dumne ze i r ug ăc iun ile şi pace a  sufle tului lor, în t im pul cel m a i frumos a l zi'.ei, a dic ă înainte de  iv ire a aurore i. Coloarea pur pur ie a r ăs ăr itu lui înainte de iv ire a soa-

re lui, î i înv ior a în spe ranţa lor cea s fântă în c h in ăt o r ii crucei c ân ta u l u i Hr is tos atât de dulce , în cât şi P lin iu a l II lea a răm as uim it de frumuseţea a du năr ilo r lor. Ia r când  acest o câr muito r a l pr ov incie i B it in ia a scris l ui T rai a n despre creştini, nu a g ăs it în g re utate a aces tora de cât cuvinte de la ud ă. Ca şi ves-pe r a, în ac e laşi chip şi o r tr ina, a fost îm bo g ăţit ăîn curg er ea ti m pu lu i,  cu c ân tăr i , r u g ăc iu n i şi tot, ce st ă în le g ăt ur ă cu fr umuse ţea c ul tu lu i.  

 A ceeaşi im n o lo g i a i vesper ei, c ân ta r ă şi în o r t r in ă faptele m a r i a le  Bis er icei şi m ântu ir e a ne a m ului omenesc.

D a r du pă or trină, se începe parte a cea m a i înse mna tă a c ultu-

lui , adică sf ânta şi dumneze eas ca li tur g ie . Biserica ortodoxăînsăa în  g r i j i t , ca s f ânta l i turg ie să se facăîn 3 chipur i i ia r nu în unu l şi ace laşi fel. în fie care din acestea vede cre ştinul o m ic ă deosebire de f or mă, d a r şi o f rumuseţe m ul ţum it o a r e p e nt r u s uf le tul s ău. Căci, un a  este frumuseţea litur g ie i s fân tul ui lo a n Hr isos tom, a lta este aceea a  lit ur g ie i sf. V asilie, şi cu to tul deosebităeste fr umuseţea lit ur g ie i d a -r ur i lo r m a i înainte s f inţite a sf. Gr igo r ie D ia lo g ul. Una pe a lt a se 

 într ec în frumus eţe , un a pe a lt a se covârşesc î n s tr ăluc ir e şi ma r e p o -do ab ă. S a u m a i bine zis, aceste 3 li tu r g ii fac u n buchet împr e ună, di n  3 f lo r i cereşti şi pr e a bine mir os itoar e, cu toate c ă fie care d in ele are  de scop pre a m ăr ir e a lu i Dumnezeu şi m ânt uir e a om ului.

S fânt a noas tră B iser icăa m a i ho tărît tot pe nt r u a noastră, in  dulc ir e sufletească, ca aceste 3 l it u r g ii să fie s ăv âr şite în ti m p ur i po -tr iv ite cu cupr ins ul lor. Aceea a s f ânt ul ui lo a n s ă săv ârşeşte în cea m a i

Page 230: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 230/419

TEZAURUL LITURGIC, T. II . 2 4 1

ma re pa r te a a nului, ca fi in d m a i pra ct icăşi hg at ă cu mişcările de  bucur ie şi într is ta r e ce se petrec în v ia ţa om ulu i Pe ntru aceea ea se săv ârşeşte cu cea m a i ma r e s tr ăluc ir e în z iua Nişter ei o r i a înv ie r e i  Do m nului, ca şi cu cea m a i ma re întris tar e în si lele pome nire i mo r-ţilor . I a r lit ur g ia M a r e lui V asilie, este m a i întir s ă, sol em năşi se po -triveşte cu D um inic ile pos tulu i ce lui ma re şi cu a ju năr ile din ain te a  

Na şte re i şi B ote zul ui D om nu lui . Cu tot ul s cur tă\ i deosebită, d a r înv ălu it ă îh f o r m ă c la s ic ă, se înf ăţişe a z ă lit ur ţ/ia s'. G r ig or ie D ia lo g ul .  

 A ceas ta p r i n s cur tim e a ei, ne la s ă tim p în de lung a t ca s ă ne po c ăim   în linişte, şi pe nt r u aceea c up r in de p u ţin ă lucra e, ndic ă a t ât a cât se cuv ine în cele 5 zile hotărî.te a le s ăpt ăm ân ilo r n.a r e lui post.

S ăv ârşire a sf intelor l itur g ii , ne pune înainte între ag a comoarădog m at ică şi m o r a lă a Bise ricei noastre, ap oi f .ptele m a r i istorice şi m işc ăr ile r e lig ioa s e ce s ’a u iv it în cr eştinis m De aceea se cuv ine ca  li tu r g is it o r ul s ă a ib ă de pl in ă c uno ştin ţăde toate aceste, în v ăţăt ur i, ia r  cr ed incio şii să fie cu cel m a i a dân c respect în fa ţa acestor acte.

Dr. Badea CirmfeaHt*. — Tezaurul Liturgic. 10

Page 231: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 231/419

Page 232: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 232/419

Page 233: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 233/419

Page 234: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 234/419

Page 235: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 235/419

2 4 6 DR. BA DEA CIREŞEA NU

vântarea pâinilor, a grâului, a v inului şi a untului de lemn,săvârşite în ajun. Se mai disting cu 'privigherea, adicăcu cântarea ortrinei în noaptea ajunului sărbătorei şi în line cu săvârşirea liturgiei în ziua sărbătorei în felul cel mai str ălucit. Laaceste solemnităţi cetirea se împuţinează, cântar ea se înmul

ţeşte, iar Biserica este plinăde lumini aprinse. Din1re acestezile slinte, Naşterea Domnului şi mai ales  înv ierea sa, cum şiPogorirea sfântului Spirit asupra apostolilor, au serv iciul lordiv in întocmit cu cea mai mare frumuseţe. în tot ser viciul divinal sărbătorilor se oglindeşte necontenit evenimentul întru a căruiamintire s’a înfiinţat solemnitatea.

 în sărbătorile mijlocii se amintesc sfinţii cei mar i ai creştinismului s. e. Vasilie cel Mare, loan Hrisostom, sf inţii împăraţi Cons tantin şi Elena, hramur ile Bisericei, etc. *Şi zileleacestor sfinţi sunt îns emnate prin frumuseţea vesperei^ cetirea

parimiilor, a litaniei, cântarea privegherei, a polieleului1), doxo-log iei '2), ş. a., în tonul solemnităţei şi a podoabei sfinte. Maiales litur g ia se face cu toatăfrumuseţea cuvenită.

 Apoi în sărbătorile mici ni se aduce aminte de sfinţii A ntonie, Ef timie, Haralambie, 40 de martiri, etc. Cultul dumn’ezeescal acestor zile nu este atât de bogat, ca al celorlalte s ărbători1).

§ 61.

Serbarea Duminicei ( H xvquxxt ]. Dies Dominica).

sărbătoare care nu intră în rândul celor numite mai sus,este ziua Duminicei, cu care se începe în creştinism liecare săptămânăşi se repeteşte de 52 de ori pe an, după

numărul săptămânilor cari alcătu’esc anul. Evreii av eau şi ei«sâmbăta» inşţf) pe care o sărbătoreau tot în lie care săptămână, cum fac şi astăzi, întru amintir ea căDumnezeu când afăcut lumea s’a odihnit în aceastăzi de toate lucrurile lui, abine cuvântat- o şi a sfinţit- o pe ea 4). Iar în ziua ce urmează

dupăsâmbătă, adică în "ziua Duminicei, a înviat Domnul dinmor mânt ; deci, întru aceastământuitoare amintire sărbătorimnoi Duminica în creştinism. Pentru aceea ziua aceasta a fostnumităde Biserică«ziua Domnului» (nfjiipa K v q io d , dies Domini),

1) Despre „Polieleu", ceteşte T om. III, p. 145, Tez. L iturg .2) Vezi^ „Dox olog ia" T om. II, p. 508, n. 2 şi T om. III, p. 150, Tez. Lit.3) Iar în celelalte zile de rând ale anului, când adică nu cade vr’o

sărbătoare oare care, Biserica totuşi nu înceteazăde a lăuda pe sf inţii din acelrzile, cărora nu li s'a af ierosit vre- o sărbătoare. Aceştia sunt cuvioşii, martir ii ceimici, mărtur is itorii şi pustnicii mai mici, cum şi toţi câţi intră în rândul ace

stora. Serviciul divin din zilele de rând ale anului, este mai scur t; iar liturg iafărăsolemnitate. Ceteşte şi § „Chipul martirilor, mărtur is itor ilor şi al cuvioaselor femei" la pag. 265, seqq., Tom. II, Tez. Liturg.

4) Facere, 2, 2 - 3 .

Page 236: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 236/419

T EZA URUL L IT URGIC, T . III. 2 4 7

sau «ziua domnească» (f)i.iepa ttvQiaxrj, dies dominica), or i «cead’întâi a sâmbetelor» (ev Se rrj j.uâ aa| 3| 3aT(ov), sau şi «ziua soarelui» (f| i epa tou fjXioiO, etc.

1. Cum căziua Duminicei a fost sărbătorită din timpulapostolilor şi pânăin zilele noastre, voiu aduce pentr u aceasta

dovezile trebuincioase. în Faptele Apostolilor (cap. 20 v. 7),cetim că în prima zi a s âmbetelor (ev  be rrj [.iă-nov <7a| 3(3dTa)v),adicăDuminica, «discipulii erau adunaţi ca săfrângăpâine» sausă săvârşeascăsfânta liturg ie. Iar la începutul secolului al Il- leaIgnatie Teoforul scrie Magnesienilor: «Nici lecurn sâ numai  serbaţi sâmbăta, ci vieţuiri după ziua Domni,Iun >)•în acelaşisecol Iustin Martirul zice că«in ziua soarelui (tou f| /iou f| [leoa),toţi se a dunăîntr ’un loc pentru, frânger ea pâinei» 3). în secolulal Ill- lea respectul pentr u această zi, îl mărturisesc Clement

 A lex andreanuls), T ertulian 4), ş. a. Ei ar ată ş modul sărbăto-

rirei cu săvârşirea sfintei l iturg ii, fapte umanitare, etc.Ziua Duminicei era în vechime, ca şi acum. zi de bucurieşi de înv ăţătur ăsfântă; de aceea creştinii erau îndatoraţi săvină

 în Biser icăcu deosebire în aceastăzi, pentru ascultarea" cultuluişi a predicei. în legăturăcu acestea, sinodul al VI- lea ecumenicpr in canonul 19, îndatoreazăpe proistoşii bisericeşti ca «in toate zilele dar cu deosebire in Duminici sâ înveţe pe credincioşi cuvintele evseviei» (pr edica). Acelaşi sinod în canonul 80 hotărăşteca episcopul, preotul, diaconul şi mir eanul, lipsind de la Biserică în 3 Duminici pe rând «nici o nevoe grea având», de va li cleric

caterisească- se; iar «de va li mirean săse opreascăde la împărtăşire». Faţăde aceastămăsur ă, mulţi dintre creştini veneau

 în Biser icăîn fie care Duminică, dar eşeau mai înainte de timp,ceea ce a făcut pe mulţi Ierarhi să-i mustr e pentru aceasta 6).Dar cu mult înainte de* sinodul al V I ecumenic, şi anume chiar în zilele sfântului loan Hrisostom, obişnuiau creştinii săiasădincasa Domnului mai înainte de finitul serviciului. De aceea sfântulIer arh unora ca aceştia le zice într ’o cuvântare a sa: •Cei ce es din Bisericămai înainte de s fârşit, sunt ca Iuda » °).

2. Postul este icoana întris tărei şi a pocăinţei; pentru aceea

el a fost oprit în ziua Duminicei de canonul apostolic care învaţă: «Dacăvr’un cleric s’ar afla postind in ziua Duminicei, sau Sâmbăta, af ar ă de una (Sâmbăta cea mare a patimilor), sâ

1) Ignat, epist. ad Magnes., n. 9: Mtjx eti oa| 3paxîţ,(ovTEg, aX/.u mit o .  y .v - Qiaxrjv ţcorjv ţovreg.

2) Iustin. Mart. Apoi. I, c. 67. Asem. A poi. II.- C o nf . p. 67, T om. III,Tez. Liturg.

3) Clem. Alexandr. Stromat. VII : Kupiaxrjv  exeivt jv  '.4) Tertull. Apologeticus, c. X V I: A eque si diern solv.s laetitiae indulgemus.

5) De aceea canonul 9 al sfinţilor Apostol i hotărăşte:: „T oţi credincioşii ceice intră(în Biserică) şi aud Scr ipturile dar nu îngădues c la r ugăciune şi la sfânta împărtăşire... săse afurisească".

6) Clirysost. Homil. in psalm. 144.

Page 237: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 237/419

Page 238: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 238/419

Page 239: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 239/419

2 5 0 DR. BA DEA CIREŞEANU

(Galia), Vas ilie cel Mare, Fpifanie, Ieronim, A ug ustin, Casian,Sinodul V I ecumenic, etc.

Unii dintre ereticii gnostici iudaizanţi ca Nazarenii şi Ebio-  niţii iviţi în secolul al ll- lea, serbătoreau şi S âmbăta pe lângăziua Duminicei. în contra unora ca aceştia snodul din Laodicea

pr in canonul său 29 înv aţă: <tNu se cuvine t iu d a iz a şi a serba S âmbăta , ci a lucra in aceastăz i şi a piotomisi (a prefera)Duminica ... iar de se vor afla iuda izanţi, aiatema sâ fie».

Prima poruncăa Biser icii, ne povăţueşte săne r ug ăm luiDumneze u cu deosebire «in fie care Duminicăşi serbătoare»').Ia r popoarele creştine vechi şi moderne au întocmit şi ele legiuiri frumoase cu privire la respectul acestei zile.

 în cultul nostru dumnezeesc, înşirarea Euminic ilor anului, începe cu Duminica sfintei înv ie ri şi apoi ;oate se învârtesc împrejur ul ei, pânăce se te rminăcu Dumirica Floriilor . Cân

tările din Octoih sunt pline de bucurie spiritualăîn ziua Duminicei şi ne amintesc necontenit învierea Domnului. Rânduialacultului din aceastăzi, o aflăm mai ales in iele 4 cărţi însemnate si anume : în Octoih, Mineiu, Triod şi Penticostar, carisunt la rândul lor nelipsite din serviciul di\ in ).

Se cuvine însăse serbător im Duminica, nu cu orgii, des-frânări şi petreceri deşarte, ci cu încetarea 3ri cărui lucru lumesc, cu mergerea la Bisericăin haine de serbătoare, ajutareasăracilor şi cetirea cărţilor sfinte. Legea noastră românească«pentru repausul in zilele de Duminic i şi seroători din 6 Mar tie  

4897», stabileşte şi ea cele ce se cuv in a face în aceste zile 3).

1) Vezi cele 9 porunci bisericeşti în „Confes iunea ortodox ă", Partea I.2) Ceteşte „Cărţile r itualistice". Tom. II, p. 388 —394, Tez. Liturg ic.3) Conf. Const. Hamangiu „Codul general al României", V ol. III, B u

cureşti 1900, pag. 3749- 37 51 .Cu toate acestea la noi în Rom ânia, nu se serbeazăDuminica potriv it

 învăţăturilor sfinte, ci în multe locuri, se petrec neorândueli şi fapte cari profaneazăaceastăzi. în luna August 1897 pe când cercetam oraşul L on dr a (Anglia),cu toate minunăţiile lui, am rămas uimit de atâta pietate ce se dăacestei zile. T otulera închis în or aş: birturile, telegrafele, spectacolele publice, pinacotecele, muzeele,ş. a. Fie care Englez mergea dimineaţa la Bisericăca săasculte serviciul div in.

Catedrala sfântului P aul şi catedrala W es tmins te r, erau pline de lume ca şi orice Bisericădin tot cupr insul marelui oraş. Dupăame azăfie care om eşea dinoraşla câmp, săguste aerul dulce şi sănătos în g rădinil e semiramidale din îm prejurimile Londrei. (Autorul).

Page 240: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 240/419

■EZADRDL LIT URGIC, T. III. 2 5 1

 ARTICOLUL ISARHATORIIJÎ ÎMPĂRĂTEŞTI MUTABILE CU 

PRIVIRE I.A DOmiS'UL NOSTRU IISUS HRISTOS.

§ 6 2 .

Duminica Stâlpârilor. ("II xdqio.x)] tcov paiaov. DominicaPalmirum, Dominica in Palmis).

,ântuitorul nostru lisus Hristos, mai înainte de patima sa, a împlinit una din proo-rociile mesianice şi anume pe aceea aprofetului Zaharia, care prezisese cu 500de ani înainte de naşterea Domnului, intrarea sa biruitoare în Ierusalim. Iatăcu

vintele profetului : «Bucură- te foarte fata S ionului ,strigăfiica Ierusalimului, zice profetul, căci ia tăîm păr atul tău vine la tine drept şi însuşi Mântuitor ,

) blând şi călare pe asin HlEPr^J?) şi pe mânz tân ăr l). 

, Cu 5 zile aşa dar, înainte de cea din urmăpashăa Domnului, el însuşi venind din V itaniaa), a intr at în Ier usalim, în chipul ar ătat de profet. Ev ang elistul loan ar atăstr ălucita primire ce s’a f ăcut Mântuitor ului de către popor.Mulţimea care venise la Ierusalim pentru serbătoarea pastelor,zice*evangelistul, «a lua t s tâlpăr i de finic şi a eşit intr u întâmpinarea lui s tr ig ând: Osana (K| ny 'tr li l3), bine este cuvântat, 

 îm păr atul lui Is i'ail , cel ce vine intr u numele Domnului. Şi aflând lisus un asin (ovapiov4), a şezut pe el precum este scris

1) Zacharia, cap. 9, v. 9 —10.2) In vara anului 1904 când mă aflam în Palestina, am văzut şi satul

 V it ania, aproape de Ierusalim, în partea de răsărit, unde trăea Lazăr pe carelisus l-a înviat din mor mânt (loan, cap. 11). A cum satul Vi tania este populatnumai cu vre- o câteva colibi de A rabi săraci. A colo am intr at şi în peştera încare fusese îngropat Lazăr. (A utor ul).

3) Vezi explicarea cuvântului adică «Doamne mântueşte"

la pag. 200, T om. III, Tez. Liturg . Ceteşte aceeaşi ex plicare în Predica meapanigiricăpe care am rostit- o în ziua de Flor ii, în catedrala mitropolitanădinBucureşti în anul 1894. Aceastăpredicăa fost publicatăîn revista „Vocea Bisericei", No. 1, pag. 5, amul 1894, apărutăsub direcţiunea mea. (A utorul).

4) Asinul sau „m'ă<jarul“, era cunoscut şi întrebuinţat în Egipt chiar întimpul dinastiei a IV regale. In pustie erau turme numeroase de aceste animale.Demnitarul egiptean Şalfra A nk ii avea 760 de asini; iar alţii ţineau cu miile,pentru călărit şi purtat poveri. Din Egipt asinii s’au răspândit în Palestina şi Arabia. In Biblie se ami nteşte adesea ori de aceste animale (I M. 12,16. I Par ai.

Page 241: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 241/419

Page 242: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 242/419

T EZA UtUL LIT URGIC, T. III. 2 5 3

b) Cum căDuminica Stâlpărilor era sărbătorităîn creştinism în finele secolului a l Ill- lea, dovedim aceasta cu o p r e d i c ă rostităin aceastăzi de imnograful Metodie episcopul T irului, ori al Putarei s ai mai drept al Olimpului din Licia(*{- 311 ). în secolul al IV"- lea lăudară aceastăsărbătoare în cu

vântările lor: A mbros ie d Mediolanului, loan Hrisostom, Epi-fanie al Salaminei, ş a. v lai lârziu, A ndrei Criteanul, Cosma alMaiumei loan Damascen Teodor şi Iosif Studitul, Teofan Mărtur isitorul, împăratul Leon cel înţelept, ş. a., au prea măritaceastăzi cu împletituri de i m n e cari se cântăşi acum în B i

f f 

Intrarea t r iumfalăa Mântui tor ului în Ierusa l im ( loan 12,12 16;. *

ser ica noastră2). în toate acestea se aduce aminte necontenitde strălucita primir e ce s’a făcut Domnului de cătr e popor.

Duminica intrărei Domnului în Ier usalim, nu are nici in-nainte serbare, nici dupăserbare, liiud căeste încungiuratădezilele postului patruzecimei şi de săptămâna patimilor . Dupăevangelia ortr inei preotul ceteşte «rug ăciune a binecuv ântăreisălciei» : «Doamne Dumnezeul nostru cela ce şezi pe Heruvimi» 8),apoi împar te credincioşilor ramuri de salcie ver de, ori de măslin,sau de linie, or i de cătinăsau şi de alţi arbori car i sunt în obiş

1) P. Migne, Patrol, gr. TTom. 18, pag. 384.2) Ceteşte lucrările acestoir imnografi la pag. 498- 502, T. II, T e/. Liturg .3) Conf . Molitfelnicul dini 1832, Bucureşti pag. 490.

Page 243: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 243/419

2 5 4 DR. BA DEA C IREŞEA Nl

nuinţele locului1). loan Hrisostom în omila sa asupra psalmului 145 şi Ciril al Alex andriei, în cuântar ea pe care agrăit- o în aceastăzi, ex plicăînsemnarea aostor s tâlpări, zicândcăele însemneazăbiruinţa lui JJristos asu>ra mor ţei, Iar noiţinem ramuri verzi în mâini, într u aduce*ea aminte de acele

stâlpări, pe cari le ţinea poporul când a p*imit pe Dom nul2).

§ 63.

Duminica Invierei Domnului nostn lisus Hristos.(T o I I imt /ci. Pascha).

^Ej\ upă ce Mântuitorul şi-a făcut intrarea biruitoar e în Ieru*

salim, trecând câteva zile, el a fost judecat de cei fără* de lege, apoi răstig nit 3), a murit p3 cruce 4), şi a fost

pus în mormânt B). Trei zile a şezut el în g roipă; iar dupăaceea, într ’una a Sâmbetei, adicăDuminicădis de dimineaţă, la o săptămânădupăce intrase pentr u ultima oarăîn cetate, el însuşi a înviat din mormânt cu puterea Dumnezeirei sale “), ca săse împlineascăS cr iptura 7), şi cele plănuite în eco.iomia div inăpentr umântuirea celor păcătoşi. Mântuitorul cu învierea sa, a săvârşitcoroana minunilor lui, cu însăşi persoana sa.

Cea mai veche şi mai s trălucită sărbătoare în creştinism,este aceea în care se preamăreşte «Duminica înv ierei» Domnuluinostru lis us Hristos, numităşi «sărbătoarea Pastelor». Aceastădinur mă numir e a fost împrumutată de la sărbătoarea Pastelor din V. T., ins tituităde Moisi în văile Nilului  înainte de eşirea Evreilor din Eg ipt, cu scopul de a-i trece de la moarte la viaţă, cuajutor ul îngerului mor ţei8). De la aceastătrecere (npS ), sărbătoarea s’a numit în judaism „pashaM(aram. NHpş, to ndaya 9).Evreii ţineau în vechime aceastăsărbătoare întru aducerea aminte

*  . . . *1) Datina împărţirei acestor ramuri existăîn tot cultul creştin oriental şi

occidental. Ritualul latin pentru împărţirea ramurilor, să sţvadăîn Codicelelui Daniel, Tom. 1, pag. 395.

2) Una dm porţile zidului cetăţei Ierusalimului, din partea răsăriteană,astăzi este zidităşi închisă. Când măaflam în acea cetate, am întrebat de rostulacelei porţi, şi mi s’a răspuns căaceea este „poarta de aur M numităaşa pentrucăprintr'însa a intrat Domnul cu mărire în Ierusalim. Iar întru aducerea amintede acel eveniment, creştinii au mijlocit săse zideascăşi să se păstreze astfel.(Autorul).

3) Mat. 27,37. Marcu 15,26. Luca 23,38. loan 19,19.

4) Mat. 27,50. Marcu 15,37. Luca 23,46. loan 19*,30.5) Mat. 27,60. iMarcu 15,42. Luca 23,50. loan 19»,30.6) Mat. 29,6. Marcu 16,6. Luca 24,6. loan 20,9.7) Psalm. 16,10. 70,20. Osia 16,3.

.8) Exod. 12,13.9) Cuvântul t o   nâaxa nu se declină.

Page 244: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 244/419

Page 245: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 245/419

Page 246: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 246/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III . 2 5 7

S ’a luat cî punct de plecare luna plinădupă echnopţiu,pentru căaşa calculau şi Iudeii serbătoarea pastelor Io t .

b) Policari episcopul Smirnei ( f 108) merse la  A nicet  episcopul Romă ( f 168) în anul 155, ca săse înţeleagâ amân-doui as upra potrivirei timpului pas hal1). Aceşti dfoui episcopidiscutând diferenţa sărbătoarei, Policarp susţinu căprac:ica din

 Asia proconsolară, este moştenită de la apostolii loan martirizat în Kfes şi F ilip martir izat în Ierapole dinF r ig ia 2). Anicetarătăşi el căp'actica romanăa rămas de la apostolii Petru şiPav el martir izaţi in Roma. Neînţelegându- se între dânşii as uprauniformizărei să'bărei pastelor, Policarp şi A nicet s’au despărţit«cu pace» (per £loT| VT| <;3). Mai iute a fost cearta as upra acesteisărbători, în finale secolului al 11-lea, între  V ictor episcopulRomei (7 202) şi Policrat episcopul Efesului. Fie care dintreei Convocând câte un sinod local pentru sprijinirea praxei moş

tenite, au terminat excomunicând Victor pe Policrat cu aziaticiilui 4) ; iar acesta pe V ictor cu toţi părtaşii săi, răspândindu- seşi epistole sinodale cu aceste hotărâri &). Irineu episcopul Lio-nului din G alia (*j* 202), un bărbat liniştit şi înţelept, auzind deunele ca acestea, mus trăpe Victor omul vanităţei şi începător ulcertei, neaprobat chiar şi de episcopii săi sufrag ani 6).

Quartodecimanii (teaaaQeoxaiSexatÎTai) adicăcei ce serbaupastele la 14 Nisan 7), au fost consideraţi schismatici tocmai dupăsinodul l- iu ecumenic din Nicea, şi aiîume cei ce nu s’au supusor ânduir ilor sinodale; de aceea unii cred căaceştia nu sunt de

cât cei ce se ţineau de obiceiul Ebioniţilor şi al Novationilor 8).Dar quartodecimanii mai furănumiţi dupăacest sinod şi „pr oto-  pa shiţi" (jTQWTOîracvÎTcu), adicăcei ce serbau pastele întâiu, saude timpuriu, cum erau Maniheii, Catafrigii, Arienii, Macedonienii,Eunomienii si Nov aţienii °).

Sinodul I- iu ecumenic ţinut în anul 325, hotărî cu priv irela sărbătoarea pastelor, ca săse urmeze prax a romanăcu acesterândueli : a) Paştele săse serbeze totdeauna intr 'o D um inic ă;

1) Ceteşte epistola lui Irineu către V ictor al Romei, în Istoria Bisericească

a lui Eusebiu, cartea V-a, cap. 24.- C onf . Mart igny, Diction., op. c., art. „Pa-ques", pag. 572, n. 1.

2) Conf . Sozomen. Hist, eccles., lib. V II, cap. X IX .3) Vezi epistola lui Irineu către V ictor al Romei, în Istoria Bisericească

a lui Eusebiu, cartea V-a, cap. 24.4) Ceteşte cartea V, cap. 24 din Istoria Bisericeascăa lui Eusebiu, unde

stăscrisăcearta dintre V ictor şi Policrat.5) Vezi epistola episcopului Policrat trimisă lui V ictor , în Istoria Biseri

ceascăa lui Eusebiu cartea V, cap. 24.6) Vezi epistola lui Irineu către V ictor al Romei, în Istoria Bisericească

a lui Eusebiu, cartea V, cap. 24. - Conf. Martigny , Diction., o p. c., art. „Paques"p. 573, n. 2.

7) Vezi, Sozomen, Istoria Bisericească, cartea V II, cap. 1 8 .- Bingham, op. c.T om. IX , p. 89 - 99. —Conf. Pidalionul, p. 9.8) Sozomen, Isitoria Bisericească, cartea V II, cap. 18.9) Bingham, Or ig in, ş. antiq. eccles., op. c., Tom. IX , p. 97 - 9 9 .

D r . B ade a C ireţea ttui,—Tezaurul Liturgic.

Page 247: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 247/419

2 5 8 D R. B A D EA CI RE ŞA NU

b) aceastăDuminicăsâ fie imediat duyci 14 Nis an; c) 14 Nisan sâ se aşeze dupăechinopţiul primăv eri ; d)  întămplându- se 14 Nisan sau luna pli nă intr'o Dum iniă, s â se serbeze paştele în Duminica următoare *); e) sâ nu cobcidăpaştele creştinilor cu acela al Iudeilor, adicăcu cel al T es tanentului Vechiu 2). După

hotărârea aceasta a Sinodului l- iu, t im m l în care este cu putintăa se sărbători paştele, cade între 22 Vlartie şi 25 A pril ie . Calculul astronomic al ailărei pastelor f iiid g reu, s'a lăsat atunci îngrija episcopului A lex andriei, unde era focarul ştiinţei, ca săfacădânsul cunoscut în fie care an tuturo* Bisericilor,’timpul cândtrebue a se serba paştele.

c)  Aceastăs ărbătoar e a sărbător ilor, a fost ţinutăcu str ălucire din timpul apostolilor şi pânăh zilele noastre 3). SfântulGrigorie de Nazianz (Homilia XIX) zke că«ea se înalţăca soarele înaintea stelelor» 4). Ziua învierei Domnului este cea maimărită, îmbucurătoare şi solemnădin;re toate zilele anului. Ea

ne aduce aminte de trecerea noastrăce la intunerecul păcatuluila lumina mântuirei prin moartea şi învierea Domnului. Creştiniipetreceau toatănoaptea învierei, ca şi în timpuri le noastre, ascultând în BisericăIrumuseţea cultului. L umina strălucitoar e dincasa lui Dumnezeu şi mulţimea lumânărilor de cearăaprins e şiţinute în mâini de credincioşi şi mai ales de neof iţii botezaţi înnoaptea învierei, contribuiau cu îndestulare la măreţia sărbătorei. Cu aceeaşi bucurie ţinem şi noi astăzi în mâini, luminiapr ins e în noaptea pastelor şi în zilele acestei sărbători.

 în timpul împăratului Constantin, se luminau în noaptea învierei, casele credincioşilor, căile publice şi dealurile , tot pentrua se face mai str ălucită aceastăz i5). Fie care creştin se îm-

1) S’a luat ca punct de plecare la serbarea paştelor în creştinism ziua a14-a a lunei ebraice Nisan, căci în scara acelei zile, începeau Iudeii paştele cum

 îl încep şi azi. Prin urmare învierea săfie serbătorită în Duminic a următoarelui 14 Nisan, pentru căatunci a înviat Domnul. De aceea sfinţii părinţi aurânduit ca paştele creştinilor „sănu ca dăoda tăcu cel mozaic, da r n ic i îna inte a  acestuea".

2) Chiar şi canonul 7 al sfinţilor A postoli, cateriseşte pe episcopul, preotulori diaconul, care sărbătoreşte paştele mai înainte de ecninopţiul pnmăverei cuIudeii. Iar Cons tituţiunile A postolice, cartea V, cap. 17, ne înv aţă„săsărbătorim zilele paştelor cu dragoste du pă echinopţiu.

3) Apostolul Pavel (I Cor. 5 ,7 - 9 ) sfătueşte astfel pe Corinte ni: „Hr is tos  paştele noastre, s ’a sa cr ificat pent r u noi. De aceea săsărbăto r im (paştele) n u în a lua tul cel vechiu".

4) Sărbătoarea învierei leag ăde ea şi subiectele Duminicilor ce urmeazădupă Paşti s. e. în Duminica II, serbătorim arătarea Do mnului apos tolului T omas. m. d., pânăla Duminica Rusaliilor . După aceasta iarăşi urmeazăDuminicilecu subiecte privitoare la înviere, sau cu o legăturăindirectăcu învierea.

5) Pe locul unde era Mormântul D omnului, împăratul Constantin a zidito Biser icămăreaţă(Euseb. Vita Constant, lib. III, cap. 28 - 40 ). Marea Bisericăce se aflăastăzi pe locul sf ântului Mormânt, este zidităîn secolul al XI- lea,din porunca împăra tului bizantin Co nsta ntini Monoma hul (t 1054). Bisericaaceasta are 120 paşi lung ime şi 70 lăţime; este făcutăîn stilul corintic, cu ocupolăuriaşăla mijloc. Zidur ile ei sunt tari şii groase ca şi ale unei cetăţi. In-tr’însa servesc liturgia zilnic, pe rând, cu începere dc la ora 11 noaptea, dar fie

Page 248: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 248/419

T EZAURUL LJT URGIC, T. II. 2 5 9

brâţa in veşminte noui şi în coloare luminoasă1). Iar în Bi-s erbă ca şi’pretutindenea, pioşii în simţirii* lor slinte, se salutau

 între dânşii pânăla ziua înălţărei Domnuli i, cu creştineasca şivechea datină: „Hristos a înv iat44(Xpurto? ivearri), păstratăpână

astăzi între noi ortodocşii, ca sănu uite nimeni de învierea Dom-nulii. A poi în ziua înălţărei, pioşii se silutau cu cuvintele«Hr istos s’a înălţat» cunT facem şi "noi car iubim podoaba celorsfin e 2). La aceste salutări sărăspundea cu lA dev ărat, a înviat»  ori cu «A devărat, s’a înălţat» 3).

d)  împăraţii eliberau la paşti pe mulţi vinov aţi din temniţă,nu ns ă şi pe tâlhari, ucigaşi, nelegiuiţi, ş. a. 4); stăpânii eliberaupe sclav i5); apoi toţi creştinii împărţeau milostenie6), şi măreaupe Domnul 7). în Bisericăse sf inţeau, ca şi ari, bucate ca acestea:ouă, pashă, adicăpâine dulce, hrean, sare si mielul paslial. Unele

din aceste prinoases unt împrumutate din V echiul T estament, căcisi atunci se aduceau la templu în ziua de paşti un snop de g râuşi un miel (Levit. 23, 10—12).

Ouăle roşii la paşti le găsim în creştinism din primeleseccle şi pânăazi. în mormintele vechi ale creştinilor s’au aliatcoji de ouă; iar la agapele din acele timpuri nu lipsea mâncar eaacestui hrănitor şi gustos aliment. Oul a fcst priv it la Eg iptenişi la alte popoare perdute în întunecimea trecutului, ca simbolul îumei şi ai eternitătei, căci el nu are început în făptura lui.Buto, zeul materiei îa Eg ipteni, se închipuea în for ma o ului; iarBrahmanii credeau cădin ou a eşit viata. De aceea şi păgâniimâncau ouăla sărbătorile lor din timpul primăverei, ca pe ohranăbună şi simbolică8). Cu simbolizarea învierei neamului

care pe altarul s ău: preoţii ortodocşi, latini , sirieni şi armeni. Mor mânt ul Do mnului se af lăîn paraclisul de sub marea cupolă. Numai horurile vocale suntadmise aci lat inilor. Când am intrat în aceastăsfântă Biserică în vara anului1904, am rămas uimit de întocmirea ei minunată, şi de mulţimea pioşilor veniţidin toată lumea săse închine aci lui Dumnezeu. Cavazii turci păzesc uşile pentrupăstrarea ordinei. (A utorul).

1) Acest fr umos şi creştinesc obiceiu de a se înoi cu veşminte fie carecreştin în ziua de paşti, se păstreazăşi azi de poporul român.

2) In vara anului 1904, am văzut un obiceiu frumos în Muntele Athosşi anume : monahii se salutau între dânşii, ori se închinau la mâncare zicândcuvintele: „S f ânt ul Munte“ (uyiov oqoi;), adicămonahul sâ nu uite căse află

 în sf. Munte şi să-şi îndeplinească făgăduinţele ascetice. (A utorul).3) Aceste sfinte şi vechi salutări, au început a se pierde şi a fi înlocuite

mai ales pe la oraşe, cu salutările obişnuite în cursul anului.4) Cod. T heodos., lib. IX , tit. 38, de indulgemtiis cr iminum leg. III:

„Paschae celebritas postulat... poenaeque formido sol licitat , absolv amus". Acesteale af irmăşi Hrisostom în omilia V I, către popor ul antiohean.

5) Conf. Bingham, op. c., Tom. IX, p. 114.6) Euseb. Vita Const, lib. IV, c. 22.7) Conf. Ambros., epist. 33. —Gregor. Nis. Ho miL III. De Ressurect. Christ.

Hrysostom. Homil. 30 în Genes.8) Egiptenii la serbătoarea echinopţiului primăverei, aduceau ouăca sa-

crificiii la temple. Evreii de azi ca şi cei vechi, mănâmcăouă cu înţelesuri simbolice:, la sărbătoarea aceluiaşi echinopţiu. Fenicienii închipueau pe zeul lorCreator, sub forma oului. Indienii tot aşa zugrăveau câte o dată pe Brahma.

Page 249: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 249/419

2 6 0 DR. BA DEA CIREŞEA ND

omenesc prin lis us Hristos, au intrat ouăle şîn creştinism ; iarcoloarea roşie a lor, însemnează sângele Lomnului curs pecruce pentru mântuirea noastră. O veche traliţie creştinăînsă,ne spune căMaria Mag dalena s’a infătişat înpăratului T iberiecu un ou roşu zicându- i: «Hristos a înv iat» ; dî atunci s’ar ti in

trodus ouăle roşii în sărbătoarea pastelor i). Tericitul A ug ustincrede căoul este icoana speranţei în învierei mor ţilor , la tăcezice e l : «Rămâne speranţa, care, clapă cum ni se par e, se aseam ănăoului; căci dupăcum oul nu are sfârşit aşa şi speranţa (in înviere) nu se ter mină niciodată» 2).

Sărbătoarea înv ierei Domnului se preling ea, ca şi acum,pe timp de 7 zile, adicăpânăla Duminica Tornei, cu cântări,predici, ş. a. Ea era cea mai potriv ităşi pertr u bote zul cate-  humenilor8). Teatrele, circurile, desfrânăriU, lucrul mâinilor,

 judecăţile, au fost oprite de împăraţii cr eştini4). Cultul este îm-br ăca tîn toată strălucirea. Ev angelîa liturgiei «L a început er;iCuv ântul» (loan 1, 1—18) cetităîn mai mulie limbi ca săfie

 înţeleasăde popoare, înalţăsufletul nostru la suişurile cereşti6).Iar cântările pline de veselie sfântăca «Hristos a înviat»®), «Ziua

 învierei», «îng erul a strigat» şi Cuvântul de înv ăţăturăal sf.loan ITrisostom : «De este cineva bun creştin şi iubitor de Dumnezeu, săse îndulceascăîn aceastăsărbătoare» 7), sunt pline demângâere, îmbărbătare şi dulceaţăsufletească. Melodia cântăriloreste solemnă, impunătoare, şi deosebităde o celorlalte cântări

din cursul anului. Imnele în mare parte sunt compuse de loanDamascen,pe temeiul înv ăţăturilor scrise de Gr igorie de Nazianz,Grigorie de Nisa, ş. a. Litur gia se face de timpur iu pentru căpostul înceteazăla miezul nopţei. Uşile împărăteşti stau deschise,căci calea noastrăcea cereascăs’a deschis prin lis us Hris tos8).

R o m a n i i aduceau şi ei ouăla temple când serbau echinopţiul primăverei. Perşii de azi ca şi cei vechi, la anul nou (nuruz) îşi dăruesc ouăcolorate. Germanii,  Francezii, Polonii, Americanii, etc., la serbătoarea paştelor se folosesc dfe ouăcu multă risipă. Aşa fac şi Românii. (A utorul).

1) Vezi şi rugăciunea pentr u „binecuvântarea ouălor" în ziua de Paşti, în Molitf elnicul din anul 1832. Bucureşti, pag. 487.

2) A ugustin. Serm. 8. Opp. t. v., pag. 37 9: Restat spes, quae, quantummihi videtur ovo comparatur, etc.

3) Constitut. Apostol. Cartea V, cap. 19: „In Sâmbăta cea mare urmaţi cupostirea pânăla cântatul cocoşului... şi botezaii catehumenii".

4) Cod. Theodos. lib. XV, tit. V. De spectaculis. Conf. Cod. Justin. lib.III, tit. XII. De feriis. lib. VIII.

5) Muralt. 1. c., pag. 142, vorbeşte astfel de cultul rusesc: ®er 33iftf)of fattf lt biefeS ©oang cl ium auf ©lahnf dj... ŞJ3refbtyter auf £>e bvdifd), @rierf)tfd) unbSîiimifcfj... battn audj in onbern, neuevu ©prarfjett bcr $0l(fer.

6) In ziua de paşti şi în toată săptămâna luminattă foarte des se repe-

teşte în serviciul div in tropariul sărbătorei „Hristos a în'viat" al cărui text or iginal grecesc este accsta: Xy iox o; dveorrj ex vexQciiv, Qav'dxip Bdvaxov nax i)nn^x a i x o î ? ev  x oîţ| tVT)(uxoi ţ(m'}v x«Ql°d| xevO';.

7) Molitfelnicul, Bucureşti, 1832, pag. 333.8) Vezi pictura învierei Domnului, la pag. 273, n. 6, T om. II, Tez. Litur_

Page 250: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 250/419

Page 251: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 251/419

Page 252: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 252/419

T EZA URUL L IT URGIC, T . UI. 2<

pâr lite ca de foc, şi a şezut (câte una) pe fie care din ei. Şi  s’umplut toţi (apostolii) de Spir itul sfânt, şi au început a g răi alte limbi, precum le da lor Spiritul a vorbi» i).

 V echimea 3ărbător ei cincizecimei se ridicăpână în zii*

apos tolilor ; cu .oate acestea abia în secolul al II- lea ni se v beşte de ea de către Ir ineu (f 202), zicând căîn ziua Pentecosnu se îngenuche la rug ăciune2). A poi în secolul al 111-leaaminteşte de ea T ertulian în chipul ur mător : «L a păg âni care sărbătoare nu cuprinde decât o zi a anului... da r lu toate sărbătorile lor anuale şi le aşezaţi unele lâng ă altele totuşi nu vor umplea o „pentecostăMadicăo sărbătoare du de zile» 3). Tot T ertulian mai zice despre aceastăsărbătoai«Z iua potriv ită pentru botez este a Pastelor şi apoi a, Pen 

costefa*). Iar în Constituţiunile apostolice cetim: « Cincizecin să o serbaţi din cauza pogorârei s fântului S pir it asupra ce ce au crezut in Hristos» 5). Origen vorbeşte şi el de aceastăsăritoare ca de o zi mare în creştinis m6). Dar şi canonul 20 al sinoduI- iu ecumenic precum şi canonul 20 al sinodului din Antiolamintesc de aceastăsărbătoare. Iar Grigor ie de Nazianz sfătuoastfel pe fie care credincios: «.Cinsteşte ziua s fântului Spir it»  Sfântul loan Ilrisostom foarte des vorbeşte de această zi, imind- o câte- odatăşi « Duminica mântuireh  (f| x u qu x x t i oo>

[iivT]5 8). Apoi şi fericitul Augustin zice cădCincizecimea os  băm fiindcăS pir itul s fânt a fost tr imis în aceastăzi» °).Epifanie ne aminteşte că (apogorirea sfântului Spirit s'a fiu in Ierusalim» 10).

 în Biserica veche pe timpul celor 50 de zile de la I’;şi pânăla Rusalii, se ceteau Fapteie Apostolilor, căci acolo alltoate isprăvile lor cu privire la propoveduirea urmată di înălţar ea Domnului şi pogorârea sfântului Spirit. în ziua cinzecimei, ca şi de la Paşti şi pânăîn aceastăzi, erau oprite

tăniile şi îngenucherea Ia cult, potr iv it orânduirilor sinodalebisericeşti11). Sărbătoar ea aceasta mai avea menirea ca si I';tele şi Botezul Domnului, de a se face în noaptea ajunului

1) Fapt. A p. 2, 1 - 5 . Vezi şi pictura acestei sărbători la pag. 273, nTom. II Tez. Liturg.

2) Irenaeus, Libr. de Paschate.3) Tertull. De idololatr. cap. 14.

4) Ter tull. De Baptismo, adversus Quint illam cap. 19.5) Constit. A post. lib. V III cap. 3 3 : T rjv   jxevxtixooxi’iv  (ioyemoflav,

xr)v Jtagouoiav xov a.yiou  j c v eij iu it o ; , rr jv 8o)yî]0eîoav x ou; jx iaxeuauoiv etţX y io6) Orig en. Contra Celsum. l ib. V III : 'H xfj? nevxiixooxîic.7) Nazianz. Orat. 44 de Pentecoste: Tî| U| oov  x t j v   f^iEgav xou  j x v h>|mi8) Chrysostonn. Homil. X IX ad. popul. Antioch.9) A ugustin. Contra Faustum Manichaeum. lib. X X X II c. X II.

10) Epiphan: IHaeres. L X X V . A er ian. § V I.11) Canon. 20 Sinod. Nicean. Can. 20 Sinod. A ntioch. Vezi şi „St;

Page 253: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 253/419

Page 254: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 254/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 2 6 5

Poate căşi ipos tolii dupădatina judaicăsi- aa împodobitcoliba lor cu veideaţă când s’a pogorât sfântul Spirit asupralor. De aci obiceul acesta a intrat şi în creştinism şi se păstreazăpânăazi ’). Ramurile verzi primite din Biserică însemneazăreînoirea otmenilor prin puterea sfântului S pi r it 2).

 ARTICOLUL IIS Ă R B Ă T O R I L E Î M P Ă R Ă T E Ş T I  

N E M U T A B I L E C U P R I V I R E L A D OM N U L N O S T R U  I I S I S H R I S T O S .

§ 66.

Naşterea Domnului ( H yewr aig xov Rupiou.Nativitas Domini).

and a venit plinir ea timpului, s’a născut Mântuitorul lumei, Domnul nostru lisus Hristos,din sfânta Fecioara Maria, în peştera din oraşul

 V itleemul Iudeei, în zilele regelui ludeei IrodIdumeul numit şi «cel Mare» şi ale împăratului

 August. Şi s’au împl init astfel cele grăite deproorocul Isaia cu mai mult de 700 de ani înainte deacest eveniment. Cuvintele proorocului sunt acestea:

<il a tâ Fecioar a (rt^Şyn)  în 'pântece va lua şi va naşte

fiu, şi se va chema numele său Em anue h fr# ’OSV 3).

Iar evangeliştii Mateiu (cap. J şi 2) şi Luca (cap. 2), aratănaştereaDomnului însoţităde minuni mari, aşa cum se cuvenea săfie

venirea în lume a Aceluia care a mântuit omenirea. Păstorii din împrejur imile Betleemului înştiinţaţi de înger despre naşterea Mântuitorului, venirănoaptea şi se închinarăpr uncului lis us (L uca2 , 9 ); iar o mulţime de îng er i cântară şi ei celui născut decurând: «.Mărire*întru cei de sus lui Dumne zeu şi pe pământ  pace întru oameni bunăvoire» (Luca 2, 14); apoi o stea minunată lumină calea Magilor cari sosirădin răsărit săse închineDomnului si să-i aducălui da r ur i: aur, smirnăsi tămâe (Luca

1) Vezi şi pictur a Cincizecimei la pag. 273, n. 8, T om. II, Tez. Liturg.

2) Daniel, Codex:, Tom. IV, p. 230, n. 19.3) Isaia 7, 14.

Page 255: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 255/419

2 6 6 DR. BA DEA CIREŞEA NU

2, 11 !). Irod mâhnindu- se de naşterea împăraţi lui ceresc, porunci săse tae toţi pruncii din Betleem şi din alte locuri, de la 2ani în jos, crezând căva nemeri şi pe Hristos (Met. 2, 16 -)•Darsfinţii părinţi ai Domnului, plecaser ămai înainte cu pr uncul înEg ipt, unde au rămas până după moartea lui k*od, întâmplată

la 4 ani dupănaşterea lui Hristos. Mântuitor ul lin iei s'a născutpe la anul 750 de la zidirea Romei, şi după c u m   se poartătradiţia, în luna Decemvre ziua 25 3).

O r a şul Betleem din P ales tina în care s'a născut Do m nul. L ’am cercetatJ oi 12 A ugust anul 19 04. (A utorul ) .

 întru preamărirea naşterei Domnului, Biser ica a aşezat dinvechime una din cele m a f mari sărbători ale anului. Dar ziuasărbătoarei nu a fost tot aceeaşi în cr eştinism. Biserica apuseanăa

1) Mag ii sosiţi din orient săse închine pruncului, se crede a fi fost 3bărbaţi as tr onomi din Babilonia, numiţi după tradiţie : Gaspar, Melhior şiBaltazar. Vezi cele despre naşterea Domnului şi la pag. 27 1- 27 2, T om. II,Tez. L it., unde se vede şi pictura acestei sărbători.

2) Despre uciderea pruncilor din por unca lui Irod, mărlturiseşte şi istoriculMacr obiu vieţuitor în secolul V- lea, în cartea sa „Saturnaliile™ (Macr obii Satur-naliorum).

3) Unii din scr iitorii vechi fură de părere călisus s ’a născut între anii

749 —754 de la zidirea Romei, în ziua de 28 Martie, sau 19 A pril ie, ori 29 Maiu. Aceste păreri furăînlăturate. Conf. Bing ham, op. c. T em. IX, p. 6 6 .- Vezi Lerosey,Liturg. Hist, et Symbol, p. 388.

Page 256: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 256/419

T EZAURUL LITURGIC T. III. 2 6 7

ţinut de la început sfânta naştere la 2> Decemvre 1), iar botezulsău la 6 Ianuarie. Biserica răsăriteară însă, serba naşterea şibotezul Domnului în ziua de 6 lanua ie a). A bia pe la sfârşitulsecolului al IV- lea orientul urmă şi e pilda occidentului dupăstăruinţa sfântului loan Hrisostom 3), îi începu a se sărbători în

Gonstantinopole naşterea în 25 Decenvr e, iar botezul în 6 Ianuarie ; felul acestei sărbători se răspândi pretutindenea şi seurmeazăşi azi. Dar Biserica a stabilit ziua naşterei Domnului la25 Decemvre şi pentr u motivul căîr acea zi Romanii aveau«.sărbătoarea Satur? ialiilor» (Saturnalia) în memoria zeului Saturn, despre care credeau cădomnise în Italia cu fericire în timpurile preistorice 4). Aceastăsărbătoar e 3 făceau Romanii cu orgii, jocuri şi desfrânări mar i, întru amintiiea «epocei de aur » a luiSaturn B). De aceea Biserica prin sărbir ea naşterei Domnului, ahotărît pentru (iii ei linişte şi pietate religioasăîn contra orgiilorpăg âne6). Clement A lex andreanul7) ş. T ertulian8), vorbesc deaceastăzi cu multăcăldură.

Cum cănaşterea Domnului se serba din vechimea creştinis mului, dovedim cu mai multe texte. în Constituţiunile apostolice cartea V-a cap. 13 cetim : «Fraţilor, păziţi zilele sărbător ilor şi ma i ales naşterea Domnului, oare trebue sâ se serbeze de noi în a 25-a zi a lunei a 0-ay> (adicăin 25 Decemvre, căci anulse începea cu 1 A pr il ie 9). Iar în cartea V IIl- a cap. 33 din aceleaşi Constituţiuni, se zice că sărbătoarea aceasta este a Celuice a mântuit lumea. Nicefor Calist în Istor ia sa bisericească,cartea V II c. V I, scrie căîn timpul lui Diocleţian (284 - 305)«<creştinii din Nicomidia f iind adunaţi in Bisericăla s ărbătoarea naşterei lui Hristos (X iotou yeveBAXayv)... tiranul a poruncit incung iura rea casei Do mnului şi apr inder ea eh (xai jte()i>dvaa>

1) A ugustin. De T rinitate, L ib. IV c. V : Natus tr aditur Christus vicesimoquinto Decembris.

2) Cas ian. (Collationes patrum, convorbir i călugăreşti cap. X c. II), zicecăîn Eg ipt chiar şi pe timpul său (sec. V- lea), se serba naşterea şi botezul Domnului la 6 Ianuarie.

3) Chrysostom. Homil. X X X I, De Natali Christi. A poi Homil. X X IV , DeBaptismo Christi.4) M. N. Bouillet, Diction. d’hist.,pag. 1604: „Ces fetes (Saturnalia), dure-

rent d'abord un seul jour, puis 3, et meme 5, le 17 Decembre et jours suivants,â partir de Claude.

5) Conf. Macrobii Saturnaliorum, lib. I, cap. 1 0.- A sem. Titi L ivii. Hist.,lib. II, cap. 2l.- Ceteşte „Crăciunul" în cartea „Cr edinţe şi datine" a lui G. Dem.Teodorescu, Bucureşti, 1874, pag. 9 - 24. Dar tott la 25 Decemvre, Romanii maisărbătoreau „Dies natalis invicti solis" adicăziua naşterii soarelui învingător alnaturei (solstiţiul de iarnă), cu mare bucurie păgânească. Iar creştinii opuserăsărbătoarea naşterei lui Hris tos „soarele dr eptăţei" (IMalach. 4, 2).

6) Cu toate acestea şi unii dintre creştinii af ricani alunecau în saturnalii

cu păg ânii, căci T ertulian (De idololatr. X IV ) îi mustrăpentru aceastăfaptă.7) Clement. Alex. Stromat.8) Tertull. Contra ludaeos, c. V II I, n. 78.,9) Constit. Apost. lib. V, c. 13: T âţ iifuepa? tcov eoptaVv (puXâooTţte,

u8eA.<po«, xai.  j t Q c o r r jv  ye  t t ) v  yevtO/Uov... F.ixiiSi ( U ix i | t o u tvdxou f i T ) v o 5 .

Page 257: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 257/419

Page 258: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 258/419

T EZA URUL L IT URGIC, T. III. 2 6 9

 în ajun preoţii merg pe la casele oanenilor cu icoana naşterei, vestind sosirea acestei zile cu cântarea tropariului «Naşterea ta Hristoase» (rH yewrjai? aon Xpiate) şi acondacului «Fecioaraastăzi» (CII jtaoGevo? aijixepov 1). Iar noaptei spre ziua sărbător eise face liturgia sfântului loan, pentr u ca ţostul săînceteze după

aceasta şi săse înceapăbucuria.

S fânt ul şi dr e ptul los if fuge c u prun c ul şi cu sf ânta Fe cio ar a in E g ipt de f ricalui Irod (Mat., 1, 14).

La Români, Crăciunul este sărbătoarea cea mai bog atăîn veselie. Colindele din noaptea ajunului s ărbătorei2), apoi umblarea

1) Nu este potriv it şi cuviincios să umble copiii sau ori ce oameni cuicoana Naşterei pe la casele pioşilor, cum se face în unele locuri. Ei nu suntvrednici ca preoţii săvesteascăsosirea sărbătorei. (A utor ul).

2) Prin „Colinde" înţelegem umblarea copiilor , în noaptea ajunului pe

la căminele, creştinilor str ig ând „Bunădimineaţa la moşajun", ori cântând imnereligioase. în schimb li se dă „colindeţe" adicăcolaci în chipul lui 8, ori covrigi,,mere, pere şi alte roade pământeşti.

Despre colindele obişnuite la neamul nostru române s c în ajunul şi sărbă->

Page 259: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 259/419

2 7 0 DR. BA DEA CIREŞEA Nl

cu s teaua*) şi V itleemul2), în sărbătorile naşerei, adaog ăIa mărirea acestei zile. Datinele acestea religioase amestecate cu celenaţionale, sunt moştenite din vechime; ele s unt prea frumoaseşi ne aduc aminte de cele petrecute în ;impur ile prime alecr eştinis mului.

Tăerea împrejur a Domnului f H jiefitop'i tou K u q i o u .Gircumcisio Domini).

ncădin v echime Dumnezeu poruncise lui A v raam: « Totpr uncul par te bărbăteas că, de opt zilt, dintr e voi şi neamurile voastre, se va tăea împr ejur » 3). Aceeaşi poruncăs’a

dat de Dumnezeu şi lui Moisi zicându- i: i in ziua a opta săse tae pruncul împrejur » 4). Această lege x împlinit- o şi Mântuitorul în felul cum ne spune evangelis.ul L uc a : «Şi când s’au împlinit opt zile ca sâ- l tae pe el imprejur , s’a chemat numele lui lisus» (Trjooug 5), ceea ce însemnează« Mântuitor» €) Dinacestea înţeleg em căşi Domnul nostr u s’a supus legei mozaice,aşa în cât la opt zile dela naşterea sa a fost tăiat împrejur şi is’a dat numele de «lisus».

1) întru amintirea acestei fapte, Biserica a orânduit ca ziuade I- iu Ianuar ie, când s’au împlinit opt zile de la naşterea Domnului, şi s’a săvârşit tăerea sa împr ejur sau «circumciziuneay>, 

săfie număratăîntre sărbătorile împărăteşti. Dar de oare ce Romanii sărbătoreau tot la l- iu Ianuarie (calendae Ianuarii) cu mareveselie şi desfrânare pe zeul păcei Ianus, despre care ei credeaucăa domnit cu norocire în Italia cu 1500 de ani înainte deHristos 7), de aceea Biser ica veche a hotărît la rândul său, casărbătoarea T ăerei împrejur a Domnului, să se facăcu post şi

torile Cr ăciunului, cum şi poeziile cântate la tot felul de colinde, ceteşte G. Dem.Teodorescu, Poesii populare române, Bucureşti 1885.

1) Cu icoana naşterei Do mnului in formăde stea, umblăcopiii pe la case în serile sărbătorilor cr ăciunului, cântând întâmplări de la' naşterea lui Hristos

cu priv ire la Irod, steaua magilor, ş. a.2) Cu V itle emul adică cu un chip mic de Biser ică, umblă copiii pe lacase în serile sărbător ilor crăciunului, îmbrăcaţi ca Ir od, ca magii, păstor ii şi închipuind cele ce s'au petrecut la naşterea iui Hristos..

3) Facere, 17, 12.4) Levitic, 12, 3.5) Luca, 2, 21.6) Mat. 1, 21. Vezi aceste două etimolog ii la p.ag. 5 nota 7, T om. I,

Tezaur. Liturg.7) Romul, regele Italiei (753 —716 a. Hr.) a ridicat în Roma întru amintirea

zeului Ianus, un templu ale cărui uşi săstea deschise :în timp de răsboi şi închise în t imp de pace. Insăacest templu nu a fost închis de cât odatăîn zilelelui Numa (716 —072 a. Hr.), apoi odatădupă răsboiiul punic şi de douăori

pânăîn zilele Ces arului August. Ianus ocrotea întregul an ca săfie cu fericire.

67

Page 260: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 260/419

TEZAURUL LITURGIC, T III. 2 7 1

cu infrânare. T ertulian mustră pe c?eştinii africani cari seamestecau printre păgâni la sărbătorii* acestora de la I- iu Ianuar ie 1)- Ambrosie al Mediolanului vo'bind despre postul dinziua Tăerei împrejur, zice căel s’a stabilit «intru aducerea aminte de sângele pe care pruncul lis ts Va vărs at pentru noi 

 în circumciziunea sa» 2).Dar la începutul lui Ianuarie uniidintr e Romanii şi Grecii

păgâni, din prov inciile călduroase, mai făceau sărbătoarea numită„V ota“  în onoarea lui  V an zeul podurilor, pentru naştereaoilor ; şi tot atunci ţineau sărbătoarea „B rumalia44 în onoarea luiDionisie sau Backus numit şi  V romius (3p6j.no:;), zeul v inului şi alcelor beţiv i3). Cei mai mulţi păgâni însă, sărbătoreau Vota şi Bru-inalia laînceputul lunei Martie. Sfinţii Pir inţi erau înspăimântaţide beţiile şi desfrânările ce se făceau la Vota şi Brumalia păgâ-

nească. De aceea loan Hrisostom mâhnit de aceste orgii, se rosteşte astfel într ’o omilie : « Aceste nebune neleg iuir i ce se văd in aceste zile... luminarea cu focuri a pilelor publice, coroanele pe porţi, .ş. a., sunt podoabe diavoleşti... jocur ile cari se fac in  peşteri, amărăsc sufletul meu, căci eh sunt pline de necu-  rătliet»4). Iar fericitul A ugustin tot cu privire la aceste desfrâ-nări zice : <LÎn aceste zile de nebunie, bărbaţii păg âni schimbăr ân duia la îmbr ăcămintei şi pun pe ei haine urâcioase şi nepotrivite... Este trist căşi unii dintr e creştini ur me ază aceste fapte dureroase... Ce om este acela care se preface in cerb sau 

in alt a nimal 9 Unii se jjrefac in berbec,  în capete de a nimale... se îmbracăca femeile şi ca fecioarele» B). Pentru aceeaşi Sinodul al Vl- lea ecumenic, prin canonul său 62, înfrângeaceste sărbători păgâneşti şi anume Calendele, Vota şi Brumalia, afuriseşte pe bărbatul ce se îmbracămuereşte şi pe muereace se îmbracă bărbăteşte,}), pr ecum şi pe cel ce sărbătoreşteCalendele adică primele zile ale lui Ianuarie ori ale altei lu n iT).

1) Tertull. De idololatria, X IV : „ Vedeţi, zice apologetul, căpăg âni i nu  

v in la s ărbătorile voastre şi se feresc de ele; da r voi, cr eştinilor , de ce v ăduce ţi la ale lo r" ?2) Ambros. Serm. XXX.3) Vezi Bingham, Orig in, s. antiq. eccles. op. c. T oni. IX p. 6 .- Conf .

Martig ny, Diction, op. c. p. 382. Serbările în onoarea lui Pan zeul pădurilorşi în onoarea lui Dionisie numit, la Romani „Bachus", erau însoţite la Gr eci cutot felul de voluptăţi orientale. Ele au trecut la Romani cu toate morav urilelor. Pan era închipuit ca un om mic, cu coarne mici, cu coadă, cu păr şi cupicioare de capră. In felul acesta era un „satir",, numir e datăşi azi celor desfrânaţi la femei. Iar Bachus era în chipul unui tânăr cu cupa în mână şi în-cung iurat de struguri. A mândoi zeii aveau faţa veselă. Vezi şi închipuirile acestorzei la p. 587 —588, Tom. II Tez. Lit.

4) Chrysostom. Homil. XXIII.5) Augustin. Serm. 129.6) Aceste îmbr ăcăminţi urâcioase au rămas, din nenorocire până azi la

Evrei când serbează„pur imul" lor şi la creştinii cari cerceteazăbalurile josnicemascate. Travestirile acestea se fac cu scopuri imorale.

7) Sub numirea de „Calendae" se înţelegea u primele zile ale fie cărei luni

Page 261: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 261/419

Page 262: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 262/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III, 2 7 3

§ 68.

Botezul Domnului (Td §ju<pdvia. Epiphania)

•fiiţŢoarte frumos şi cu adâncăinspiraţie istorisesc evang eliştiiMateiu şi L uca, Botezul Mântuitorului nostru lisus Hristos.

s Iatăce cetim în evangeliile acestor doui apostoli despre acesteveniment: «/ard in a nul al cincisprezecelea al împărăţie i lui Tiberie... fost- a cuv ântul lu i Jhmne ze u către loan f iul lu i Zaharia in pustie ‘). Şi acest Ioar , avea îmbr ăcămintea lui de peri de cămilăşi br âu de curea împr ejurul mij locului său, ia r  hrana lui era aer ide (uxcufie?, lăcuste *), şi miere sălbatecă([ieXi&YQiov, mustul dulce din ramurile arborilor 3)... Şi se botezau (pioşii) in Ior da n de la dânsul, mârtur is indu- şi păcatele lor 4)...

 A tunci a venit lisus din Gal ilea la Io r dan către loan sâ se boteze de la dânsul, ia r lo an il oprea pe el zic ând : eu am trebuinţăsâ mă botez de la tine şi tu vii la mine 9 Şi răspunzând lisus a zis către e l: lasăacum, căaşa este cu cuv iinţănouăsâ plin im toatădreptatea. A tunci l’a lăsat pe el. Şi bote-  zându- se lisus îndată a eşit din apă, şi iatăi s’au deschis lui  cerurile şi a văzut pe Duhul lui Dumneze u pogorâvdu- se ca un por umb şi venind peste dânsul. Şi iată glas din ceruri  zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit intru carele bine am v o i t5). Şi lisus era ca de 30 de ani precum se socotea» 6). lisus

s’a botezat de la loan în apele Iordanului, ca de aci înaintesă-şi înceapădiregătoria lui mesianicăsi să se împlineascăcuvintele profetului Isaia zise cu mai mult de 700 de ani înaintede Hristos: «Glasul (lui loan) ce str igăîn pus tie : g ătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru» 7), şi casăse împlineascămai ales planul economiei divine pentru anoastrământuire.

 în amintirea acestei minuni făcută cu ar ătarea celor 3persoane dumnezeeşti, Biser ica a orânduit una din cele 12 sărbător i mari. De la începutul cr eştinismului Botezul Domnului a

fost s ărbătorit în răsărit şi apus cu mare strălucire în ziua de1) Luca 3, 1- 3.2) Cuv ântul xo «x piSiov însemnează „lăcus tă". Aceste insecte curate cari

se hrăneau numai cu iarbă, erau îng ăduite de Moisi (III, 11, 21), pentru a fimâncate de Evrei.

3) Ca săînţeleag ăcetitorul ce era „mierea sălbatccă" ( U O Im 1")“^

ludei, îi aduc aminte căşi eu, în copilăria mea, scobeam în luna Martie, încomuna mea Sp.ineni, din judeţul Oltul, coaja arborilor numiţi „jug aştr ii" (bunipentru juguri). în scobiturăse strângea seva dulce a arborelui, pe care o sorbeam cu plăcere prin ajutor ul pae lorde cicoare. (A utorul). Ceteşte şi Arheologialui Is idor de Onciul, Cernăuţi 1834, pag . 1131.

4) Mat. 3, 4 - 6.5) Mat. 3, 13- 17 .6) Luca 3, 23.7) Isaia 40, 3- 5 .

Dr. Badea Cireyeanu. — Tezaurul Liturgic. ÎS

Page 263: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 263/419

2 7 4 DR. BA DEA CIRIŞEA NU

6 Ianuarie, căci dupătradiţie, în aceistă zi s’a botezat Domnul în râul sfânt 1). Sărbătoarea se mai che amă şi „Epifania" (t uiiucpdvia) adică«Arătarea Domnului» ca începător al mântuireinoastre. Sămai zice şi „T eofania“ (t* 0eo<pdvia) sau «Arătarealui cea dumnezeească» pentru căs timei s’a dovedit Dumne

zeirea sa prin venirea sfântului Spiri peste dânsul şi prin mărturisirea T atălui Ceresc, călis us este Iiu l s ău cel iubit2). Aceastăsărbătoare în care Dumnezeirea s’a arătat în 3 feţe, mai esteinstituită de Biser ică şi ca‘ o înfruita ro a ereticilor Manihei,

 A rieni şi Macedonieni, cari tăg ădueai deofiinţimea celor 3 persoane dumnezeeşti.

Cum căîn f inele secolului al I[- lea sărbătoarea B otezuluiDomnului era cunos cutăşi aşezatăîi ziua de 0 Ianuarie, eu dovedesc cu cartea «Stromata» (lib. 1) a lui Clement al Alexandriei, în care se vorbeşte despre aceastăzi respectatăîn creştinis m. Iar pentr u timpurile de mai târziu ne folosesc de mărturie

Constituţiunile apostolice în care ce tim: Dupăsărbătoarea Naşterei Domnului acea mai însemnatăzi , sâ văfie Epifania , in  care Dom nul ne- a arăta t Dumnezeirea s a ; şi aceasta sâ fie în  a 6-a zi a lunei a zecea» (6 Ianuarie, socotindu- se începutulanului cu 1 A pr il ie 3). Tot în Cons tituţiuni mai aflăm căasăr-  bătoar ea E pifaniei sâ se ţinăpentru căin ea s’a dovedit Dum nezeirea lui Hi'istos, când T atăl a mărturis it pentru el la botez, şi Mâng âitorul in chip de por umb a arătat celor de faţăpe cel măr tur is it» 4). A poi şi istoricul roman A mian Mar celin (Ammia-nus Mar celinus *j* 390B), însoţind pe Iulia n Apostatul în Galia

 într ’o ex pediţiune, mărturiseşte câ pe când acest împărat( f 363) se afla în acea ţară, mergea la Bisericăîn zile de sărbători şi la «Epifania lui Hristos din luna Ianuarie » (menseJanuario Christiani Epiphania6).

 în Biserica veche aceastăzi era una din acele hotărîte pen-

1) Şi eu am fost la Io r da n în ziua de 13 A ugust anul 1904. A colo intrând în apăm- am af undat în undele acestui sfânt şi minunat râu, în locul unde spunetradiţia căs’a botezat Domnul, nu departe de Marea Moartă. Aci se face litur giaşi sf inţirea apei la Bobotează de către patr iarhul Ierusalimului în faţa miilo r decredincioşi veniţi din toatălumea. Râul este mare ca şi Dâmboviţa noastrăpână

la stăvilarele Bucureştilor. Apa Ior danului este albă şi cam turbure dar foartebunăde băut. Eu am băut dintr'însa cu îndestulare pentru s finţenie şi potolireasetei pe acea căldur ă arzătoare. Curg erea râului e liniştităşi blândă. A pa v inedin m un ţii H e nno nul ui asupra căruia cade multă zăpadă în timpul emei. Pemarginea Ior danului sunt arbori verzi şi mirositori. Este o frumuseţe mare cursulrâului cu împrejurimile lui bogate în verdeaţă, în mij locul acelor locuri pustiişi uscate. (A utorul).

2) Mat. 3, 17.3) Constitut. Apost. lib. V cap. 13.4) Constitut. Apost. lib. V III cap. 33.5) A mian Marcelin a scris Istoria împăraţilor Romani în 31 de cărţi, încc-

pând cu Neron şi f inind cu V alentinlan. Celte d intâi 13 cărţi s’au perdut.6) Gr eppo. Notae ined. in Martig ny, Diiction. op. c. art. „Fetes immobile s",

p. 315 n. 2.

Page 264: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 264/419

TEZADRÎL LITURGIC, T. III . 2 7 5

tr u luminarea catehumenior cu sfântul botez, şi anume în îoap-tea ajunului; pentru aceet Grigorie de Nazianz’ o numeşte :<Ziuasfântăa luminilor» (f| dyia ro>v qpantov r\fxgQa, dies luminum l]. Aşao numeşte şi Grig or ie de V is a2); iar catehumenii veniţi la botezse ziceau «pregătiţi spre luminare» («ptoti onevoi); apoi boteiul senumea «lumină» (cp<7»g şi qomolog ). în ziua Botezului Domnului,veneau ca şi astăzi creştini :lin toate părţile lumei, ca săse a:‘undel

 în undele Io r danului3). A teastă zi mai era aleasă de patriarhişi mitropoliţi, pentr u a trimite episcopilor lor epistole, prin cari

 îi înştiinţau" despre timpul sărbătorei pastelor, rusaliilor şi desprealte sărbători mobile4). Epistolele acestea se chemau «pa^a/e»şi multe din ele au ajuns până la noi de la Dionisie, Atanasie,Teofil şi Cir il, episcopi ai A le x andr ie i; apoi de la episcopiiRomei, Inocenţiu, Leon, ş. a .6). Cuvântări frumoase au rostit în

aceastăzi Gr igorie de Nazianz6), Grigorie de Nis a7), loan Ilri-sos tom8), leronim 9), A ugustin 10), Leon cel Mare “), ş. a. Pentrucă Biserica aminteşte în aceastăzi de cei 3 Crai de la răsăritveniţi săse închine lui Hristos, de aceea Latinii o mai numescşi «Sărbătoarea celor 3 Re gi» la). Şi în aceastăsărbătoare, ca şi

 în alte zile mar i ale anului, Teodosie cel Mic, opri spectacolelepublice şi sgomotul petrecerilor 1S); aşa făcu şi Ius tinian, maiadăogând că Epifania săse respecte cum învaţăsfinţii părinţi,adicăcu linişte şi pietate “).

Sărbătoar ea Botezului este precedatăde un ajun care seface dupăacelaşi chip ca şi ajunul Naşterei Domnului. Dacăajunulse întâmplăSâmbătăsau Duminică, orele împărăteşti se fac în V inerea precedentă cu liturgia Marelui V asil ie 1#). în cântărileşi cetirile ajunului, Biserica ne pune înainte şi profeţiile V echiului T estament în legăturăcu Botezul Domnului.

T ot în ajun, după ser viciul div in, preoţii fac sfinţireaapei, apoi merg pe la casele credincioşilor, fe boteazăşi le

1)  Nazianz. Orat. X X X IX in Sancta lumina: 'I I u y i a t o j v   (pottcov T j i e g a .

2) Nyss en. Or at. de Bapt. C hr is ti: Eu; -ri]v îj ^ig a v tojv <pu>Tu>v.3) Chrysostom. Homil. III ad popul. Antioch!4) Cassian. Collation, patr., X, c. II. Intra Egypti regionem... epistolae.5) Conf. Sozom. Hist. lib. V III c. X I. Asem. Bingham, Orig . s. antiq. eccles.

op. c. Tom. IX p. 86.6) Nazianz. Orat. X X X IX in Sancta lumina.7) Nyssen. Orat. De Baptismo Christi.8) Chrysost. Homil. X X IV . De Baptismo Christi. —Conf. P. Migne, Patrol,

s. gr. Tom. 50.9) Hieron. in Ezechiel.

10) Augustin. De tempore.11) Leo, Serm. in Epiphania.12) Lerosey, Liturgique. Hist. et. Symbol, op. c. p. 397: On appelle encore

cette solennite „Ia fete des rois", en souvenir des mages... venus de l'orient.13) Cod. Theodos. lib. II tit.. V III. De feriis, in interpret, legis. II: Epi-

phaniae sine forensi s trepitu v olumus celebrări.14) Cod. Iustin, lib. III tit. 'XII. De feriis leg. V II : Dies etiam Natalis

atque Epiphaniorum Christi... a ciunctis jure celebratur.15) Ceteşte T ipicul, op. c. p.. 118.

Page 265: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 265/419

sfinţesc, împreună cu cei ce locuesc int r ’însele1). Iar în ziuaBotezului, dupăliturg ie, preoţii cu poporal merg la râuri ori is-voare, cu steaguri, cruci şi cu cântări, în sole mntate religioasă,şi acolo se face sfinţirea cea mare a apei (o ayiaaixo?toii {'i5ato;),

al cărei ritual ne-a rămas ele la Sofrcnie, patriarhulIerusalimului ( f 638 *). Biserica sărbătoreşte îr cultul ei, 13zile Botezul Domnului, şi anume de la 2— 14 Iamarie . Cântărileacestei sărbător i, întocmite de Roman Melodul, Stf ronie, Cosma,

 A natolie al T es alonicului, etc., sunt pline de frumuseţe şi dulceaţăspirituală. Ele ne amintesc de undele lor dînului’ de loanBotezătorul, Botezul Mântuitor ului, e tc .3).

§ 69.

 întâmpinarea Domnului ('II xmajravTT] tdu Kuqiou).

şa se cheamă sărbătoarea împărăteascăins :ituităde Bisericăîntru aducerea aminte de întâmpinarea solemnă ces’a făcut pr uncului lisus, când el a fost a lus de părinţii

lui la templul din Ierusalim. Dar să ascultăm pe evangelistulLuca în cele scrise de el cu priv ire la întâmpinarea Mântuitorului nostru: «Şi când s’au im pl init zilele curâţiei ei (alesfintei Fecioare), dupălegea lui Moisi (40 de zile de la naştere4),  V au suit pe el (pe pruncul lisus) in Ierusalim ca sâ’-l 

punăînaintea Domnului (la templu)... şi ca să dea je r t f ă.. o pereche de turtur ele sau doui pui de porumb. Şi iată, era un om in Ierusalim, anume Simeon... drept şi temător de D um nezeu... şi ii era l ui f ăg ăduit de la Duhul sf ânt, sâ nu vazămoartea, până ce va vedea pe Ilris tos ul Domnului... Si acela (Simeon)  Va lua t pe dâns ul (pe prunc) in braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu zic ând : A cum slobozeşte pe robul tău, Stăpâne , după cuv ântul tău în pace, că v ăzur ăochii mei mântuirea ta (pe lisus)... Şi a zis (bătrânul) către Maria muma lui (lisus)... iatăacesta este pus spre căderea şi 

scularea multora din Israil ... şi pr in sufletul tău va trece sabia (durerea la patimile şi răstignirea f iului ei)... Şi era (acolo) A na pror ociţa fata lui Fanuil .. . v ăduv ă de 84 de a ni, şi nu se depărta de templu, cu post şi rug ăciune ser vind D omnului ziua şi noaptea... Şi ea mărtur is ea pe Domnul (lisus) celor ce aşteptau mântuirea in ferusalim. Şi s ăvârşindu- se toate după

1) Preoţii intr ând în casele oamenilor cântătropariul sărbătoarei „In Iordan botezându- te tu Doamne" (’Ev ’IoyScivfl (3aji;tiţ,onfvou oow  K i' j qie ), apoi con-dacul : „Arâtatu- te- ai astăzi lumei" ('Ejte<pavr| i; or| U£Qov rrj olxoupiv ţi).

2) Vezi „Rândueala sfinţirei apei la Botezul Do mnului", în Molitfe lniculdin Bucureşti, 1832, p. 126- 141 .

3) Vezi pictura Botezului Domnului Tom. II p. 272, m. 3, Tez. Lit.4) II I Moisi, 12, 1—8. Ceteşte şi A rheologia Protopresiviterului Isidor de

Onc iul , op. c. p. 150 şi 267.

2 7 6 DR. BA DEA CIREŞE A ND

Page 266: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 266/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 2 7 7

legea Domnului, s’au întors (părinţii lui lisus cu pr uncul lor) în Galile a în cetatea Nazaret. h r ‘pr uncul creştea şi se întărea cu Duhuh *).

 Aceasta este pe scurt, dar cu înţeles, istoria acestei sărbători. Din cuvintele ev ang elistilui Luca, cunoaştem cădupă

legea lui Moisi, femeea ce năştea parte bărbătească, rămâneanecuratăîn casă33 de zile, iar dupăinterpreţi 40 de zile. Dacă îns ă femeea năştea parte femeească, rămânea necurată G6 dezile iar dupăinterpreţi 80 de zila. Dupătrecerea acestor 40 oriSOiwde zile, femeea venea cu pruncul ori pr unca Ia cortul mărtur iei, mai târziu, la templu, şi aducea jertfăun miel de un anpentru arderea de tot, apoi un pui de porumb ori o turtureapentru păcat. Cu ceremonia aceasta ea se curăţea şi primea dela preot binecuvântarea religioasi. Iar dacăfemeea era săracăşi nu avea un miel, atunci ea ar ucea douăturturele sau doui

pui de porumb, unul pentru arderea de tot şi altul pentr upăcat 2). Maica Domnului s’a supus si ea le g ef lui Moisi, darfiind săracăa adus jer tfăla templu in Ier usalim douătur turele 3). Acolo pr uncul fu primit in braţe de Sini eon bătr ânul.Dupămărturia lui Metodie al T ir ului ori al Patarei, şi dupăcumzic Sofronie al Ierusalimului şi Leon înţeleptul, acest Simeon erapreot; iar dupăpărerea lui T eofilact şi Eutimiu Zig abenul, elera laic. Ana pror ocităfiica lui Fanuil (^N'jŞ), care servea înte mplu de mult timp, a mărturis it şi ea pe lisus cel aşteptat. înBiserica ortodox ă, sărbătoarea aceasta se numeşte «întâmpinarea 

Domnului» (fi \ majiavrrj t o u   Kuqîov, de la verbul vjta^avxâ), întâmpin); iar în Biserica latinăse cheamă«Purificatio s. Mariae   V ir g inis », ori « Praesentatio Domini» 4).

Biserica a aşezat această sărbătoare la 2 Fevruar ie, căciatunci se împlinesc 40 de zile de la 25 Decemvre când s’a născutDomnul B). De şi Metodie al T ir ului, ori al Patarei sau al Olim-pului din Licia ( f 311), mărturiseşte de aceastăsărbătoare

 într ’o cuv ântare a sa înt itulată«S imeon, A na şi sfânta Fecioară» 6) ;apoi de şi Grig or ie de Nisa şi loan Hrisostom o laudăîn cuv ântările lor, totuşi ea nu a fost răspândităîn toatăBiserica de cât

 în timpul lui Iustinian şi anume între anii 541 - 542. A tunci s’a întâmplat în Cons tant inople o boalăsecer ătoar e; dar ea încetând prin v oinţa Ceres cului Creator şi rug ăciunile Bisericei, s'a

1) Luca, 2, 22 - 40 .2) III Moisi, 12, 6 - 8 .3) Astăzi în locul acelui templu, se a.flăo frumoasămoschee arabăzidită

lmxos în stilul arab, în secolul al Vll- Iea, din porunca Califului Omar. Aceastăminunată arhitecturăam văzut- o şi eu în Ier usalim în vara anului 1904. Ea estea.şezatăîn lăuntrul cetăţei în partea de răsărit. (A utorul).

4) Vezi Bingham, Origin, s. antiq. ecccles. op. c. Tom. IX, p. 172.

5) Aceste 40 de zile se socotesc aşa : 7 zile din Decemvre, -}- 31 dinIanuarie, + 2 din Fevruarie = 40 de zile.6) P. Migne, Patr. s. gr. Tom. 18 p. 348.

Page 267: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 267/419

2 7 8 DR. BA DEA CIR EŞE .NtJ

statornicit ca recunoştinţăcătre Dumneceu, ca în toatăBisericasăse serbeze de aci înainte în fie care a n Ia 2 Fev ruarie « în tâmpinarea Domnului» l). Aşa mărturisesc Paul Diaconul *), Ni-cefor Ca lis t3), L andulfus 4), Sigebertus 5, etc. Roman Melodul,

 A ndrei Criteanul, Gosma, ş. a., au corr ifus foarte frumoase cân

tări pentru aceastămăreaţăzi. Dar aşezarea acestei sărbătorila 2 Fev ruarie, a mai avut de motiv ’ şi stinger ea sărbător eipăgâneşti „L uper ca lii le“ (Lupercalia) ţin it ăpe la începutul lunei

P r eo ţii Ro ma nil or prezic v iito rul din cânte cul şi mâncar ea pasărilor .

Fev ruarie 6), în onoarea lui Pan zeul pădurilor , apărătorul tur-

1) Vezi pictura Intâmpinăre i Domnului, T om. II p. 273, n. 4. Tez. Liturg.2) Paul Diac. Rer. Romanorum, lib. X IV .3) Niceph. Hist, eccles. lib. X V II. cap. X V II I: T a r t e i 8t x a l ti]v  to u

2cotfiQo; u;ici7tavTT)v  uQti. La acestea istoricul Xilandrus ada ugă: A pud Nice-phorum lib. X V II cap. X V III consentit... id. (purif icatio s. Mariae V irg inis) fuisseanno DXLII (542).

4) Landulfus. V it. Justinniano X V : Justiniani imperii mense Octobri facta est mortalitas Byzantii. Kt eodem annus (adicăîn al 15-lea an al împărăţiei lui şi anume în anul 542), hipapante Domini sumsit initium, ut ce  

lebraretur apud Byzantium secunda die Februiarii mensis.5) Sig ebertus: An. DX L II. Constantinopole mortalitate, etc.6) M. N. Bouillet, Diction, op. c. p. 1082 :: Lupercales, fetes que I’on c£-

Icbrait â Rome le 15 (2) Fcvr ier en l'honne ur du dieui Pan, destructeur des loups, etc.

Page 268: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 268/419

Page 269: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 269/419

2 8 0 DR . BA DEA CIREŞEA NU

Dumnezeirea sa. Pentru aceea le- a arătat el s trălucirea putereilui, dovedindu- le căpatima şi moartea sa sunt de bună voe.

 întru aducerea aminte de aceastămare minune, Biserica a ho-tărît ca în ziua de 6 August, săfie totdeauna sărbătoarea împărătească«Schimbarea la faţăa Domnului nostr u lisus Ilr istos»

(f| | ieta[.i60

(po3

aii;t o u  

Kvqiou f)| iân' TijaoD XpiaxoO), sau cum o numesc l a tinii: «T ranslig uratio Domini» 1). De şi evangeliştii nu s puncum se chema acel munte pe care Domnul a săvârşit schimbareasa la faţă, totuşi tradiţia îl numeşte „T avorul* adicăacel munte

 înalt şi frumos ce se aflăîn mijlocul Galileei. Aceastăsărbătoare era cunos cutăîn secolul al IV- lea, după

cum se vede din multele cuvântări rostite în aceastăzi. Ef remŞirul, Ambrosie, loan Hrisostom şi mai târziu Proclu, laudăminunea Domnului în predicile lor. Iar o cuvântare vrednicădeamintire este a episcopului Andreiu Criteanul (711—726 2). în

secolul al V lll- lea Gosma din Maiuma şi loan Damascen, alcătuirăprea frumoase imne întru mărirea acestei sărbători. Biserica ţine9 zile aceastăsărbătoare, adicăde la 5- - 13 August.

 în aceastăzi, ca şi la toate sărbător ile, se sfinţeşte în Biserică, dupăliturg ie, pârga roadelor pământului ca d/e. struguri, spice de grâu, mere, ş. a., cu cântarea tropariului şi a condaculuisărbătorei3). Aceste roade apoi sedau cr edincioşilor spre gustareşi binecuv ântare4). Datina aducerei roadelor în Bisericăesteveche, căci o găsim în epistola I către Cor inteni (16,2), în canonul 3 apostolic, în canonul 28 al Sinodului al VI-lea ecumenic,

 în scrier ile sfinţilor părinţi, ş. a. Aceste prinoase sunt icoana rriul-ţumirei noastre* către Dumnezeu dătătorul bunătăţilor5).

1) Leon Clugnet, Diction, op. c. p. 99.2) A ndrei Criteanul, Aoyog el? ttjv Eta oQcpwcm'tou Kvgiou f| f«ov ’lucrau

 X  q io t o u . Conf. P. Migne, Patr. gr., Tom. 97.3) Ceteşte în Molitfelnicul din Bucureşti, 1832, pag. 490 «Rug ăciunea la

gustarea strugurilor în ziua de 6 August".4) Fericiţii mei părinţi, G he org he şi F loar ea, din satul S pineni, judeţul

Ol tul , nu gustau din roadele cele noui ale pământului, pânăce nu duceau dinele, mai întâiu prinoase J a Biserică; iar dupăaceea împărţeau alte roade săracilor ca săle mănânce. în urma acestor pioase şi sfinte împărţir i, mâncau dinele şi părinţii mei, fericiţi în sufletul lor căau dat mai întâi de poma năpentrusufletele morţilor. Aşa făceau ei când se pârgueau cireşele, merele, perele, cas-trav eţii, pepenii, g r âul, s tr ug ur ii, ş. a. Astăzi s'au slăbit aceste datine sf inte,căci şi pr in satele noastre, atât de curate altădatăîn elemente româneşti, s’au

pripăşit destui streini şi oameni răi, cu sufletul şi trupul înecat în păcate. Contagiunea săteanului român cu aceştia, se face spre perderea şi peirea lui. (A utorul).5) Vezi pictura Scliimbărei la faţă, T om. II, pag. 274, n. 9, Tez. Lit.

Page 270: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 270/419

TEZAURUL UTURGIC, T. III. 2 8 1

 ARTICOLUL IIIS Ă R B Ă T O R I L E i & I P A R A T E Ş T I N E M U T A B I L E C U  

P R I V I R E E A S F Â N T A F E C I O A R A M A R IA .

71.

N3ŞtGr83 Sfintei F6Ci03rB (To yeveoiov xfjg Beotoxou.Nativitas sanctae Virginae).

 X x t jâ T '

hiar şi mai înainte de a naşte sfânta FecioaraMaria pe Mântuitorul lumei, i s’a adus eiadâncă vene^aţiune, pentru căea trebuia sănascăpe Acela care venea săvindece neamulomenesc de păcatul lui Adam. A rhang helulGavriil când i-a adus ei în Nazaretul Galileeivestea cea bună căva naşte fiu de la Spir itul Sfânt, a numit- o splinăde dan şi <tbine-  cuvântatâ intre femeia ; iar fiul ei «fiul 

Celui Prea înalt (mo? luptat<w) se va chema» 2). Asemenea şi Elisaveta maica Botezătoruluiloan a numit- o iarăşi «binecuvântată intre  

femeh şi «binecuvântat este rodul pântecelui e h 3). Dar şisfânta Fecioarăa zis despre sine: «iată de acum mă vor ferici toate neamurile» (jruoai al yeveai *).

Iar dupăce sfânta Fecioarăa născut pe lisus, veneraţiu-nea ei în lume a crescut pe (ie ce zi, dar mai ales dupăînălţarea Domnului la ceruri şi după adormirea ei. Creştinii începurăa o numi acum « împărăteasă maicây> ori €mijlocitoar e 

către F iul ea, sau «pururea Fecioară», apoi <tmai ynărită de cât Heruvimii* , iar în sinodul al lll- lea ecumenic (anul 431)«Născătoare de Dumne zeu» (Beoxoxo?5). în acelaşi timp se zugrăvi icoana sa, i se împletir ăcântări, acatiste, şi se zidirăB iserici întru mărirea ei. Iar la rândul său, Biserica institui detimpuriu 4 sărbători mari, pentru aducerea aminte de cele 4evenimente petrecute în viaţa ei. Aceste 4 sărbători împărăteşti

1) Luca, 1, 28.2) Luca 1, 32.3) Luca 1, 42: Euyo^ixevii av  ev yvvai| iv, x ai evXoyriixevo? 6 v.aQnbţ

xoiAîac oou.4) Luca 1, 48.5) Leou Clugnet, Dict ion., op. c., Paris 1895, pag. 63, art. Oeotoxo?.

Page 271: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 271/419

2 8 2 DR. BA DEA CIREŞfA NU

s u n t : a) Naşterea sfintei Fecioare, bj Irtr area ei în Biserică,cj Buna Vestire şi d) A dormirea ei. Eh s tau în leg ătură cusărbătorile împărăteşti ale Domnului nos r u lisus Ilr istos.

Or ig ina sărbătorei, Naşterea sf inte Fecioar e Maria, esteurmătoarea: drepţii şi sfinţii ei părinţi Ioachim (G*p') şi  A na

(nşn), coborau din viţa aleasăa lui Isrsil. Ioachim era din familia împărăteascăa lui Dav id; iar A na l in seminţia preoţeascăa lui Levi 1). loan Damascen laudă mult virtuţile drepţilorIoachim şi A na. A mândoui se aflau bătrâni şi lipsiţi de pr unci,ceea ce Ta Evrei astfel de oameni, erau de făimaţi în faţa semenilor lor. De aceea ei se r ugar ălui Dunnezeu săle dea şi lorun fiu ori o fiică, şi f ăgăduirăîn tainăca aceastăvlăstare va fi

 închinatăCr eatorului ceresc, în templul din Ierusalim. Dumnezeucunoscând cr edinţa cur ată şi inima nevinovatăa acestor doui

bătrâni, le dărui la bătrâneţe o pruncăpe care o numirăMaria ( D '“ E) , nume purtat de sora lui Moisi (Exod, 15, 20) şi alte alese

ale lui Dumnezeu s). Sfânta Fecioară Maria, după învăţătur abisericească, a fost conceputăîn ziua de 9 Decemvre şi s’a născut după 9 luni, în ziua de 8 Septemvre 3). Bucuria părinţilorei fu mare şi pres imţiră căaceastăpruncă va avea o sfântăchemare în lume *).

1) In Proloevangelia lui Iacov  şi în ev angelia Naştere i sf intei Fecioare, 

amândouă apocrife, cetim că Ioachim avea turme de oi pe cari le păştea elsing ur. Era de o mare bunătate şi ev lavie. La etatea de 20 de ani s ’a căsătoritcu Ana fiica lui  A khar. Ioachim şi A na trăeau în Nazaret. Ei furăsterili în timpde 20 de ani. La adânci bătrâneţe dobândir ăpe sf. FecioarăMaria. (A utor ul).

2) Făgăduinţele sfinte sau „v otur ile" erau îndatinate la Evrei din cea maiadâncăv echime. Ei făgădueau lui Dumnezeu pentru împlinirea dor inţei lor, dea-i închina persoana lor proprie, sau femeea ori pruncii, sclav ii, vitele curate şitoată averea lor. Făgăduinţele erau împlinit e cu multăsfinţenie. Aceste datineau trecut şi la poporul nostru român. Domnii noştrii pământeni făgădueau z idir i de Biserici, mănăstiri, spitale, fântâni, în timp de răsboae; părinţii închinară

J)e fii i lor preoţiei, monahismului, ş. a. Boerii făcurăla fel, împlinmdu- şi apoiie care făgăduinţa sfântă. (A utorul). •

3) Vezi sinax ariele din 9 Decemvre şi 8 Septemvre.Dintre toţi urmaşii lui A dam, este liber de păcatul strămoşesc n u m a i 

unicul lisus Hristos, Dumnezeu omul (©edvOQeojtos); el s’a conceput şi născut în chip suprafiresc prin sf ântul Spirit din Fecioara Maria. Biserica romano- cato-licăînsă, învaţăcăşi Prea Cur ata Fecioara Maria, maica Domnului nostru lisusHristos, s'a conceput şi născut tot fărăpăcatul strămoşesc, ca maica Celui Prea

 înalt. Dog ma occidentalilor despre „Imm acula ta conceplio sanctae Mariae V ir -g i n i9", s'a proclamat de episcopul Romei Piu al IX în 6 Decemvre anul 1854. Ea însănu are temeiu în revelaţia dumnezeeascăşi în scrierile patristice. Dog maticul latin R. P. Perrone, în „T heologie Dogma.tique" T om. II, Paris 1871,pag. 410—449, cum şi liturgistul latin I^rosey, în „Manuel Liturgique, Histoireet Symbolisme" Paris 1889, p. 565 - 570 , ş. a., se silesc a dovedi temeinicia dogmei

lor, însă nu pot ajunge la un sfârşit convingător . (A utorul).4) Creştinii păstrarăveneraţiune şi drepţilor bătrâni Ioachim şi Ana, pă

rinţii sfintei Fecioare. împăratul lustinian I zidi o Bisericăîn Constantinopole în anul 550 în memoria sf intei A na ; lustinian al Il- lea făcu şi el una în anul705. Iar Biserica îi sărbătoreşte pe amândoui în ziua de 9 Septemvre. (Autorul).

Page 272: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 272/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 2 8 3

 întru aducerea aminte de aceastănaştere, Biserica a stator nicit sărbătoarea împărătească «Naşterea sfintei Fecioare»pentru ziua de 8 Septemvre. loan Hrisostcm, A ugustin şi Proclu,mărturisesc căîn secolul al IV era cunoscutăîn răsărit şi apusaceastăsfântăzi. Apoi imnologii: A natole (sec. V), Ştefan dinIerusalim (sec. VI), Sergie patriarhul Constentinopolului (sec. VII),

 A ndrei Cr iteanul (sec. V III), German (sec. V III), loan Damascen(sec. V III), Iosif Studitul (sec. IX), întocniră cântări prea fr umoase întru lauda Născătoarei de Dumnezeu *). în Biserica latinăaceastăs ărbătoare se generaliza abia de k secolul al VII- lea încoace. Ildefons de Toledo ( f 667), vorbeşte de ea cu adâncăpietate *).

§ 72.

Intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumnezeu( 'î l ev xco vaco etao8o? xfjg Gsoxoxou. Praesentatio sanctae

 V ir g inae).•A?

f ând sfânta Fecioarăera în v ârstăde 3 ani, părinţii ei Ioachim şi A na, împliniră făgăduinţa datălui Dumnezeu cânds’a. născut prunca lor şi o aduserăla templul din Ierusalim.

 A ci o încr edinţarăarhiereului Zahar ia ca prunca săvieţuiascăînlegea cea s fântăa). înv ăţatul fariseu los if Flaviu, spune căpe lâng ătemplul din Ierusalim, erau chilii cu 3 caturi pentru locuinţa fecioarelor închinate templului, pentru văduvele consacrate serviciului relig ios, pentru preoţi, leviţi şi arhierei *). T oţi aceştia sehrăneau din veniturile templului5). în acest loc sfânt trăea şisf ânta FecioarăMaria, sub privegherea preoţilor, rugându- se necontenit, cetind sfânta S cr ipturăşi lucr ând cu mâinile6).

 Apropiindu- se timpul, când sfânta Fecioară, dupălegea ceasfântătrebuea săpărăseascătemplul şi asemenea altor fecioare

1) Vezi pictura acestei sărbători la pag. 274, n. 10. Tom. II Tez. Lit.2) Conf. Lerosey, Liturgique, Histoire et Sy mbol, op. c. p. 593 : Saint

Ildefonse, qui florissait au Vll- e siecle, parle de cette fete.3) Acestea le cetim şi în Protoevangelia lui Iacov fratele Do mnului. Ştimcâ aceastăcarte, de şi apocrifă, dar pentru conţinutul ei frumos, era cetităcit plăcere de primii creştini. (A utorul).

4) Ioseplius Flavius, De bello judaico, l ib. V c. 5.5) Nu numai templul din Ier usalim, dar şi templele păgâne erau încun-

giurate de chilii pentru pioşi şi preoţi şi erau înzestrate ca şi cele din zilelenoastre cu mari venituri. T emplele vechi egiptene din Teba şi Memfis, cele asiriene,babilonene şi budiste erau foarte bogate. Iar Bisericile creştine sunt superioaretuturor acestora prin veniturile, sf inţenia şi strălucirea lor.

6) Dacăîn cântările bisericeşti ale acestei sărbători s. e. în ax ionul zilei,cetim căsfânta Fecioarăa intrat în sfânta sfintelor, aceasta este numai o înfloriturăpoeticăa s cr iitorilor bisericeşti şi fructul pietâţei creştine către sfânta Fe

cioară. Se ştie însăcăîn sfânta sfintelor intra numai arhiereul odată (curai;) pean în f um gros de tămâe şi anume la sărbătoarea îm păcăr ei (Evrei 9, 7).

Page 273: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 273/419

DR. BADEA GIRESEANU

sătreacăîn starea căsătoriei, ea atunci a desc<perit arhier eilorşi preoţilor templului, căeste mai înainte de naşere închinatădepărinţi! ei lui Dumnezeu, şi apoi ea insâşi a °ficut f ăg ăduinţa  de a t r ăi toată viaţa în cea ma i cur atăşi s f m lăfeciorie. Iarpentru păstrarea nevătămatăa făgăduinţei sale ea după sfatul

preoţilor şi al arhiereilor , a fost logodităîn vâ:s tăde 15 ani curude nia sâ, bătrânul şi dr eptul Iosif, care era în vârstăde 84 deani şi cunoscut pentru viaţa lui cea sfântă. B âr ân ul se hotărî şi el înaintea lui Dumnezeu, de a petrece şi ns tul zilelor salecu deplină înţelepciune şi de a păstra taina fecioriei a logodnicei sale. El fu mai târziu şi hrănitor ul pr uncului lisus pânăce acesta a început minunile şi activitatea sa mesianică.

Biserica a mărit Intrar ea în Bisericăa sfiite i Fecioare cuinstituirea unei s ărbători ce ne aduce aminte ce aceastăminunată faptă, în ziua de 21 Noemvre. Cele mai fnmoase omilii la

aceastăsărbătoare le-a întocmit Grigorie de Nisa. apoi mai târziuGer man şi Tarasie patriarchi ai Cons tantinopohlui (sec. V III),etc. Iar George mitr opolitul Nicomidiei (sec. IX), a compus stihuri la aceastăsărbătoare care se cântăşi acum. Biserica sărbătoreşte aceastăzi de la 20 pânăla 25 Noe nure i).

Lat inii începurăa sărbători Intr area în Biserică, abia dinsecolul al XIV- lea încoace, după propunerea ce a făcut- o episcopului Romei, cancelarul Philippe de Maizleres, lucrător pelângăregele Ciprului din acele timpuri. Episcopul Romei Grigorie al Xl- lea, care locuea atunci în  A v ig non, auzind de la cancelar

solemnitatea care se face în orient în aceastăzi, a hotărît şi elsăse introducăîn apus aceastăsărbătoare»).

Buna Vestire ( O euayyeÂififioi; xfjg Oeoxoxou Anuntiatio

ărbătoarea aceasta si-a luat numir ea de la vestea cea bunăpe care înger ul Gavriil a adus- o sfintei Fecioare in cetatea Nazaret, din Galilea, zicându- i: «.Bucură- te ceea ce 

eşti pli nă de da r , Do mnul este cu tine... iatăvei lua în pântece şi vei naşte f iu şi vei chema numele l ui „lisus** (Ti] ooiiv)...Şi (acesta) va îm pâr ăţi peste casa lui Iacov şi împăr ăţia lui nu v a avea sfârşit. Şi a zis Mar ia (Mapidpi, □’HE) către îng er : cum va fi mie aceasta de oare ce nu ştiu de bărbat ? Şi răspun z ând îng er ul a zis e i : S pir itul sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui de sus ({n| notoi>) te va umbri... Şi a zis M a r ia :

1) Vezi pictura acestei sărbători Ia pag. 274, n. 11 T oni. II T ez. Lit.2) Lerosey, Liturg ique, Histoire et Sy mbol, op. c. p. 600:: Les latins l'adop-

terent au XlV- e siecle (cette fete).

§ 73

sanctae Virginis)

Page 274: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 274/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 2 8 5

iatăeu serva Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi s’a dus îngerul de la dânsa» i).

 Aceastăveste a adus- o îngerul sfintei Fecioare, în luna a6-a a luărei în pântece a slin tei Elisaveta maica lui loan Botezător ul (Luca 1, 36); iar odatăcu aceastăveste sfânta Fecioarăa şi luat în pântece de la Spiritul s fânt pe lisus Hristos. Prinurmare loan Botezătorul era mai în etate cu 0 luni de câtMântuitorul'2). De aceea primii creştini numeai sărbătoareaBunei Vestiri nConcepţiunea lui lisus», şi abia lin secolul al

 VII- lea încoace, i s’a dat în răsărit numirea <iB%na Vestire a sfintei Fecioare Marian. T rebuia sănască sfânta Fecioară peMântuitorul lumei ca săse împlinească planul aconomiei divine şi aceste cuvinte ale profetului Is a ia : dat ă Fecioara

= napO£vo?) in pântece va lua şi va naşte f iu şi se va 

chema numele lui Emanueh (bx Dumnezeu cu n o i3).

In amintirea acestei bune vestiri spre mântuirea lumei,Biserica a aşezat această sărbătoare pentru ziua de 25 Martie.Cum căîn secolul al lll- lea era cunoscută, ne încredinţeazăGrigorie T aumaturg ul ( f 270) prin cuvântarea sa rostităîn aceastăzi. loan Hrisostom şi fericitul Augustin, 4), vorbesc de aceastăsărbătoare ca de o zi foarte îns emnată. în secolele al IV şi al V- lea ivindu- se eretici cari înjoseau iiinţa sfintei Fecioare şi seatingeau de dogma întrupărei Mântuitorului, cum erau  Antidico-  marianitii, Colliridienii (sec. IV ) şi Nestorienii (sec. V), Bisericade aceea a mărit solemnitatea acestei sărbători, în contra acelor

eretici, şi o împodobi cu cântări, cuv ântări şi priv egheri denoapte. Mai târziu serviciul div in al acestei zile s’a îmbogăţitcu imnele de bucurie făcute de loan Damascen, Teofan mitr opolitul Niceei şi alţi imnolog i mari 5).

Sărbătoarea Buna Vestire se ţinea la început în ajunul Botezului Domnului la 5 Ianuarie; iar în secolul al IV- lea s’ahotărît pentru aceasta ziua de 25 Martie, dupăo veche tradiţie,căatunci a adus înger ul buna vestire sfintei Fecioare. SărbareaBunei Vestiri nu se lasăla o parte nici când ea cade în ziua deP aşti; cântările ei se împr eunăşi atunci cu acelea ale înv ierei

Domnului, dupărândueala lui Ciril patriarhul Constantinopo-

1) Luca 1, 28 - 38 .2) Acest calcul se face aşa: de la 25 Martie când s'a făcut Buna Vestire

şi pânăla 25 Decemvre când s'a născut Domnul, sunt tocmai 9 luni depline.Iar de la 23 Septemvre când a conceput sf. Elisaveta pe loa n Botezătorul (vezisinax ariul din 23 Septemvre) şi pânăla 24 Iunie când s'a născut el (vezi si-nax ariul din 24 Iunie), sunt iarăşi 9 luni depline. A poi de la 24 Iunie şi pânăla 25 Decemvre sunt 6 luni. Deci sf. loan s'a născut cu 6 luni mai înainte decât Mântuitorul. (Autorul).

3) Isaia 7, 14. V ezi şi M. N. Sander , Diction. Hebreu- Franţ. op. c. p. 540.4) Conf. Lerosey, Liturgique, Histoire et Symbol, op. c. p. 574: C'est la

date (25 Mars) que lui assigne saint A ugust in dans son T răite de la T rinit e.5) Vezi pictura Bunei Vestiri la p. 275, n. 12, Tom. II, Tez. Lit.

Page 275: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 275/419

2 8 6 DR. BA DEA CIR ESE A ND

lului, întocmităîn anul 1817 1). în ori ce zi sar întâmpla Buna Vestire, potrivit canonului 52 al sinodului al VI- lea ecumenic,se serveşte liturgie deplinăşi anume a s fânt ilui Vasilie, dacăsărbătoarea cade în acele zile când se face a e a liturg ie, sau asfântului Ilr isostom, dacă sărbătoarea cade îi alte zile 2). Dincausa bucuriei adusălumei cu vestea îngerului sărbătoarea este

lipsităde post şi se mănâncăpeşte în acea zi, chiar dacăea se întâmplăîn  Vinerea sfintelor patimi, căci patriarhul Constanti-nopolului Nicefor (sec. IX ) zice acestea în c ato nul său 5 : <aDe se va întâmpla Buna Vestire in Joia sau Vimrea cea Mare, nu  păcătuim de vom deslega atunci la vin şi lo peşte» 8). Sărbătoarea cade nu numai în postul cel mare, da' şi în cele 4 zile

 începătoare ale Pastelor, căci acestea se învârtesc între 22 Martieşi 25 A prilie.

§ 74.

Adormirea Maicei Domnului (IT y.oi'[u]<iig TÎjg ©eox ox ouDormitio sanctae Virginis).

upăînălţar ea Domnului la ceruri, Prea sfânta Fecioarăa rămas sub îngr ijirea sfântului loan, după cum rân-duise fiul ei când era pe cruce (Ioar. 1!), 20). Sfânta

Scripturănu ne mai spune nimic de dânsa dupăsuirea Domnului la ceruri. T otuşi tradiţia bisericeascăîmplineşte acest gol,arătându- ne căsfânta Fecioarăpetrecea neîncetat în post şi ru

găciune, hrănind dorinţa de a vedea cât mai curând pe cel născutal ei, care şeade de a dreapta T atălui. Ziua rnorţei i-a fost descoperităde Do m nul ; iar moartea ei a tost însoţită de minuni,făptuite de Cel ce s’a născut dintr’însa. Nicefor Calist întemeiatpe cele zise de Dionisie Areopagitul, cu privire la AdormireaNăscătoarei de Dumnezeu, istoriseşte căapos tolii erau răspândiţi

 în felurite ţări ca să predice ev ang elia; iar în ziua A dormireiei, sfinţii propoveduitor i au fost aduşi de nouri ca săvadăşi săpetreacăcu cântări pânăla mor mânt, pe aceea care a fost mân-gâerea lor. Potr iv it dorinţei sf intei Fecioare, corpul ei a fost

 înmormântat lâng ă Ierusalim în grădina din satul Gets imani, între morminte le"părinţilor ei şi al bătrânului logodnic Io s if 4).

1) Vezi T ipicul din Bucureşti, 1851, p. 195- 19 6.2) Ceteşte când se fac cele 3 litur gii în postul cel mare, la pag. 225,

Tom. III, Tez. Liturg.3) Vezi Pidalionul op. c. p. 475.4) Am văzut şi eu în ziua de 11 A ugust anul 1904, mormântul în care

a fost pus corpul sfintei Fecioare. In scopul acesta eşind de dimineaţădin cetatea Ier usalimului, pe poarta lui Dav id de la apusul cetăţei,, am încungiurat cetatea pe dinaf ară, până ce am coborît spre răsărit în pârâul! Chidr onului, şi ammers în apropiere la fântâna S iloamul ui de unde ain bănit apă. A m înaintat

apoi spre nord, pe valea acestui pârâu fărăapă în timpul verei, necontenit mi-

Page 276: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 276/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III, 2 8 7

 îi ziua a 3-a când Torna, care nu fusese la înmormântarea Mai-cei Domnului, a venit la mormânt, cor pul ei nu mai era în sicriu.B serica ortodoxăşi chiar cea latinăa crezut totdeauna căea a

ninându- mă de cele ce vedeam, de şi era o căldurăarzătoare. Dupăaceea am

stit pe potecăla mormântul lui Avesalom şi la acela al profetului Zaharia, dt cealaltăparte a pâr âului. Mulţime de şopârle şi guşteri mişueau pe a picioarele mele. A m trecut dupăaceea 111 apropiere la peştera în care se if lă mor-mântul sfintei Fecioare, aşezat lângăIerusalim la poalele Muntelui Măslinilor.

 A ci cobor ându- măîn peşterăpe 47 trepte de piatră, am rămas uimit defr.imuseţea şi bogăţia Bisericei din sfânta catacombă. A urul şi ar gin:ul de peio ane străluceau ca lumina soarelui; candelele nu se st ing aci niciodată, ca şi înBserica sfântului Mormânt şi în cea din peştera V itleemului. Preotul m’a mir uitşi mi- a dat ag hiazmădin putui săpat în mijlocul Bisericei. Mormânlul sf intei

G r ădin a G et sim ani de lâng ăIer us alim , în a căre i peşte r ăadâncăa fost îng r opa tă sf ânta F ec ioar ă. î n măr e aţa B ise ric ădin peşte răm 'am cobo rit

pentru închinare, Mercuri 11 August anul 1904. (Autorul) .

Fecioare este un sicr iu mare de mar mor ăîn mijlocul naosului, înaintea căruiase închinăpioşii toatăziua ; lâng ăsicr iu se af lăşi mormintele părinţilor ei Ioa-chim şi A na. La 15 August sosesc aci închinător i din Europa, Asia, Afr ica şi

 America, ca săfie de faţăla sărbătoarea A dormirei Maicei Domnului. însuşi patr iar hul Ierusalimului săvârşeşte litur gia în peşteră în acea zi,

 însoţit de clerul său patriar hal. A rabii şi A bis inienii, creştini ortodocşi, veniţi dedeparte de la vetrele lor, postesc cu asprime de la 1—15 August în corturi albe

aşezate pe muntele Măslinilor .Dupăce am eşit din peşteră, am pornit la deal pe muntele Măslinilor .Din vârful munte lui am avut o privelişte măreaţăîn toate părţile. In partea deapus stăIerusalimul, oraşul sfânt şi str ăvechiu al omenirei. Cupole le înalte şistrălucitoare ale Biser icilor din oraş, arată omului căaci este centrul cultuluicreştin. Iar în partea de răsărit se vede în apropiere V it a n ia ; apoi în depărtare,

Page 277: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 277/419

2 8 8 DR. BA DEA CIREŞEiNU

fost luată la ceruri i). De aceea sărbătoirea se chiamă «A dormirea Maicei Domnului *).

De şi unii s criitori cred căaceastăsărbătoare a fost aşezatăde Bisericăîn timpurile mai noui, lotuşi avem dovezi că

 în secolul al V- lea era bine cunoscutăn creştinism. A natoliepatriarhul Constantinopolului (f 452) a ssris stihuri la aceastăsărbătoare; iar în secolul al V ili lea Coana şi loan Damascen,

 îmbogăţirăziua aceasta cu frumoase cânăr i şi podoabe biser iceşti 3).*J,a început sărbătoarea A dormiră Maicei Domnului seţinea în Galia şi la Copţii din Egipt în ziua de 18 Ia nuarie;iar în alte ţări creştine lâ 15 August. Sărbarea generalăînsăla 15 A ugust,s ’a aşezat în anul 582 dupăvoinţa împăratului Mau-  riciu ( f 002), căci în aceastăzi biruise el pe Perşi. Sărbătoareaeste precedatăde un post de douăsăptămâni, adicăde la 1—15

 A ug us t4). Cu evenimentul A dormir ei sfiritei Fecioare, Bisericane învaţă, cămoartea nu este nimicir ea f ihţei noastre, ci numaitrecerea sulletului de pe pământ Ia ceruri, sau de la putreziciune la veşnica ne mur ir e5).

râul Iordanul, ca o fâşie de pânzăperdutăîn ceaţă, şi tot acolo se vede şiMarea Moartă ca un lac mic. Mântuitorul cu A po s oli i lui se sueau adesea oripe vârf ul Muntelui şi priveau Ierusalimul cu ale lui lucr uri minunate. Foarte  fr umoase s ânt aceste locuri pent r u omul lum ina t şi religios. Ele ne uimesccu bog ăţia amintirilor pioase şi istorice. (A utorul).

1) Lerosey, Liturgique, Hist, et Symbol., op. c., pag. 589: II n'est pas defoi qu’apres sa mort, la sainte V ienje a etc ressuscitee et qu ’elle est montee au del en corps et en âme. Alais c'est une pieu.se croy unce admise dans toute l’Eglise.

2) latătradiţiile scrise asupra A dormir ei sfintei Fecioare. După Ev odiucitat de Nicefor Calist în Istoria sa Bisericească(cartea II, 3), ea a ador mit înetate de 57, dupăalţii de 70 de ani. Melito de Sardes, zice căea a locuit, după înălţarea Domnului la ceruri, într 'o casăpe muntele Măslinilor , ori pe munteleSionului, prig onităde Jidovi. Iar într 'un fragment al Copţilo r egipteni, cetim cădupă înălţarea Fiului ei, ea a v ieţuit 15 ani în Ierusalim, apoi ador mind a fost înmormântatăîn peştera Ghets imani. (A uto nd).

3) Vezi pictura acestei sărbător i Ia pag. 275, n. 13, T om. II, T ezaur Lit.4) In comuna mea natalăS pine ni din judeţul Oltul, cătunul  V ineţii de 

 jos , în ziua de 15 August fiind hramul Bisericei de acolo, se făcea în copilăria

mea pomanămare întru mărirea Născătoarei de Dumnezeu şi pomenir ea morţilor. După liturg ie, fie care familie aducea cu s ine pe o poianăcu iarbăverdedin mijlocul cătunului, merinde din destul : pâine multădin grâu nou, făcută

 în casă, gâşte şi alte păsări fierte şi fripte, poame şi băuturi. Se întindea apoi peiar băo pânzălungăca de 40 de metrii şi apoi se aşezau bătrânii şi săracii satului

 jos pe iar băîmprejurul mesei. Oamenii mai de frunte din cătun, cu preotul înmijloc , ne aşezam în capul mesei. Preotul da binecuvântarea şi apoi începeama ospăta cu multă cuviinţă, vorbind numai de cele sfinte. Femeile serveau repedeaducând cu multăbunăv oinţă mâncare.

La sfârşitul mesei cântam cu preotul din cântările serbătorei, toţi stând în picioare şi ascultând cu luare ammte. A poi ne despărţeam în linişte. Aşa erau

[>e atunci datinele vechi creştine, acum s'au mai împuţinat acestea. Orig en (înob., lib. III) ne vorbeşte în secolul III de origina «acestor pomeni. (A utorul).

5) Despre strălucirea acestei sărbători, ceteşte cuvântarea panig ir ică rostită de mine la 15 A ugust, în Catedrala din Curtea de Argeş, şi publicatăînrevista «Biserica Ortodox ăRomână", din Bucureşti, aniul X X X (1906), n. 5, pag.588 - 595. (Autorul).

Page 278: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 278/419

T EZA URUL LIT URGIC, T . 111. 2 8 9

§ 75.

Sărbătorile mijlocii sau ale sfinţilor mari.•Tr 

lE - e numesc aşa pentru căele cuprind locul de mijloc, întresărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor mai mici. Sărbătorile

^ sfinţilor au temeiul lor în sfânta’ Scripturăa Noului Testament, în scrierile patristice şi îti la tina veche bisericească, dupăcum voiu dovedi mai departe1).

Sfântul apostol Pavel în epistola sa către Romani (cap.1 , 7), tr imite har ul şi pacea Domnului celor «chemaţi sfinţi» (x ^tolg dyioig), adicăcelor distinşi între creştini prin vir tuţileşi curăţia lor. Tar apostolul Iacov (cap. 5, 16), zice că mult

poate înaintea lui Dumnezeu rugăciunea drepţilor adicăa s f i n ţilor». Apoi în Apocalipsă (cap. 5, 10), cetîm că«sf inţii» seroag ălui Dumnezeu pentru noi. Dar prin numirea de «sfânt»se înţeleg e de Biserică«omul intrat in baia botezului şi apoi făcător de fapte, neîncetat potrivite cu cele zise de s fânta Scr iptură». Se mai chiamă«sfânt» omul care «a pătimit pentr u Biserică, or i şi- a dat v iaţa pentru ea in chinur i, munci şi dureri venite de la păg âni şi de la tot felul de oameni r ăi». Bisericavenereazăpe sfinţi ca pe nişte viteji ai credinţei şi ca pe nişteplăcuţi ai lui Dumnezeu.

Cum căde la începutul cr eştinis mului, sfinţii au fost veneraţi mai ales după moartea lor. amintes c aci de veneraţiuneaadusăprotomartir ului şi arhidiaconului Ste fan2), afpoi de aceeace s ’a adus de Smirneni episcopului lor Policarp 3). Mai departe,fac amintire de mărturia Iui T ertulian, că în zilele mar tir ilorse cânta pomenirea lor cu s olemnitate 4), de mărtur ia lui Ci-prian6), a Marelui Vasilie6), a sfântului loan Hrisostom7), afericitului Augustin 8), etc.

Din primele timpuri creştine s’au înălţat şi Biserici în memoria sfinţilor chiar pe locul patimei lor. Eusebiu al C.esareei °),

1) Ceteşte în Bing ham, Or ig in, eccles., op. c. Tom. IX , pag. 132—167 :De festis in honorem apostolorum et martyrum celebratis.

2) Fapt. Apost. 8, 2. Conf. Constit. A post. lib. V III c. 33. Eusebiu (Hist,eccl. lib. III c. X X X V I) vorbeşte şi de adânca veneraţiune adusă lui IgnatieTeoforul, muncit în zilele lui Traian în amfiteatrul din Roma.

3) Euseb. Hist, eccles. lib. IV c. 15.4) Tertull. De corona m il it is : Oblationes pro defunctis pro natalibus

annuae facimus.5) Cyprian. F.pist. X X X IV : Sacrif icia pro eis semper... quoties marty

rum passiones.6) Basil. Mag n. Epist. ad Iulian. A postat: „Venerez şi pe sf inţii apostoli,

pe profeţi şi pe martiri", etc. Vezi tex tul grec la pag. 201 nota 1, T om. II Tez. Lit.7) Chrysostom, in Acta Apostol. Homil. XXI n. 4.8) Augustin. Sermon. 273.9) Euseb. Vita Constant, lib. III c. 48.

Dr. Undea —Tezaurul Liturgic. 19

Page 279: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 279/419

2 9 0 DR. BA DEA CIREŞEA NU

lirisostom i), Augustin*), vorbesc de multe ori de aceste Biserici numite „ma r ty r ia“ (de la cuv ântul iidţrruo. pătimitor , chinuit, m un c it 3). Foarte f rumos ar ată lirisostom solemnitateasărbătorilor sfinţilor zicând: «.Unde este mor mântul lu i A le x an

dr u cel Mare? A rătaţi- mi- l şi spuneţi- mi in ce zi a mur it el?  Dar mormintele sfinţilor se cunosc in toate oraşele şi satele şi se ştie ziua morţei lor , căci este sărbătoar e pentru toată lumea»*). Dar şi loan Damascen zice că drebue săv enerăm pe sfinţi ca pe amicii iui Hristos şi moştenitorii împărăţiei lui  Dumne ze u»b). Iar sinodul al VII- lea ecumenic înfloreşte aceastăveneraţiune prin cuvintele : «T ot aşa e folos itoare cinstirea icoanelor s finţilor lui Ht'istos, ale Născătoarei de Dumne zeu», etc.6).

 în ajutor ul creştinilor furăchemaţi sfinţii prin litur giile v echi7),şi pr in scr ierile învăţător ilor bisericeşti, ca d. e. Dionisie Areopa-gitul8), Ciprian9), Vasilie cel Mare1'), Hrisostom ll), etc. Iatăatâteadovezi pentru veneraţi unea sfinţilor şi sărbătorirea lor din vechime şi pânăastăzi, în tot creştinismul ortodox şi apusean şichiar la Nes tor ieni, Abisinieni, Copţi şi  A rmeni. ProtestanţiiLuterani şi Calvini, resping însă veneraţiunea şi sărbătorireasfinţilor; iar protestanţii episcopali din A nglia, au început a seapropia de aceastăveneraţiune şi s ărbătorire12).

 în datina bisericeascăse face deosebire între sfinţi şi fericiţi ; veneraţiunea şi imitarea sfinţilor se porunceşte; iar veneraţiunea şi imitarea fericiţilor se îng ădue săo facăcineva. Ziuacare se petrece întru mărirea unui sfânt este ziua morţei l u i iS),căci moartea sfinţilor este trecerea lor de la viaţa pământeascăla cea cerească, sau mai bine zis este ziua naşterei lor pentruviaţa eternău). Numai la sfânta FecioarăMaria (8 Septemvre)

-1) Chrysostom. Homil. X X V I în II Corint.2) A ugust in. De civitate Dei, V III, 26 n. 1.3) Conf. Cyr il. Ierus. Cateches. XV I. - Socrat. Hist, eccles. lib. IV c. X V III.4) Chrysostom. Homil. X X V I în II Corint.5) Damascen. De fide orthodoxa. lib. IV, c. 15.

6) Cone. Nicaen. II act. IV, la pag. 209, Tom. II, Tez. Liturg.7) Renaudot, Collectio Liturg., Tom. II, pag. 33, Paris 1716. Conf. Asse-

mani, Codex Liturg . ecclesiae universae, T om. IV. Roma 1751. Asem. Daniel,Codex Liturg., Tom. IV, Lipsise 1853.

8) Dionysius Ar eopagita, Hierar chia ecclesiastica c. V II.9) Cyprian. Epist. ad Cornelium.

10) Basil. Magn. Homil. 40 martyr.11) Chrysost. Homil. 44, n. 2 in Genes.12) In călătoriile mele făcute în Europa, A sia şi Africa, m'am încr edinţat

cătoţi creştinii ortodocşi şi latini se închină sfinţilor şi îi sărbătoresc. Protestanţii Luterani şi Calvini nu au icoane în Bisericile lor şi nici veneraţiuneasfinţilor ; iar protestanţii episcopali din A nglia, au sf inţi în pictura acestora, cum

am văzut eu însu- tni în catedrala lor sfântul Paul din Londr a. Copţii şi alţieretici au în Bisericile lor pictura şi venerarea sf inţilor . (A utor ul).13) Origen. in lob. trad, in latin.: Nos non nativitatis diem celebramus...

sed mortis diem.14) Chrysostom. Homil. 43 de Romano martyr.: "Ori firxQtugwv Gavatoţ

oi»x koti Odvaro; d).).a our).

Page 280: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 280/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. 2 9 1

şi la loan Botezătorul (24 Iunie), se serbeazăziua naşterei şi amorţei lor.

Creştinii se adunau la un loc la sărbătoarea morţei sfinţilor şi făceau acolo vegheri de noapte '), ceteau istoria patimilor

si a morţei lor , rosteau cuv ântări panig irice a), iar preoţii făceaulitur g ia, apoi cu toţii se împărtăşeau cu sfânta euaaristie 3) şi<lau ospeţe orfanilor, văduv elor şi săracilor 4).

 Aceî creştini cari erau închişi pentr u cr edinţi şi încetau•din viaţăînainte de condamnare se numeau „fericiţi" ori «măr turisitori)». Şi zilele morţei acestora se însemnau pentru a filăudate cu ale martirilor . Mai târ ziu furănumiţi ^mărtur is itor i»  şi cei ce se deosebirăpr intro viaţăsfântă. A nul nostru biser icesc este întocmit aşa, căin fie care zi se aminteşte unul or i ma i mulţi sfinţi, dându- se fie căruia venerarea mui mare or i 

mai mică, după cum şi el a lucrat pentru înflorirea creştinismului. Biserica deci este păstrătoare a meritului lie cărui sfânt.Iar scopul sărbătorilor sfinţilor este acesta: a) a vensra pe sfinţipentru virtuţile lor şi a prea mări pe Dumnezeu isvorul sfinţeniei; bj a îndemna pe credincioşi pentru ca sfinţii săfie imitaţi cu fapte şi cuv inte f rumoase; c) a cere de la sfinţi mijlocirecătre Dumnezeu pentru păcatele noastre. îutre sărbătorile aleseale sfinţilor, se aşeazăpe treapta cea mai înaltă acelea ale Născătoarei de Dumneze u; dar ele fiind deosebite prin isvorul şiurmările lor mântuitoare ale neamului omenesc, s’au aşezat în

rândul celor împărăteşti după cum am văzut. Rămâne dar săcunoaştem acum pe sfinţii cei mari ai Bisericei ortodox e, sărbător iţi cu mare sole mnitate:

 înălţarea (T I vtyooai?) sfintei cruci (14 Septemvre 5), sărbătoare ins tituităcu post, dupămărtur ia lui Sozomen (Hist, eccles.lib. II, 1) în timpul împăratului Constantin cel Mare (secolul IV 6).

2. Prea Cuvioasa maica noastrăParaschiva (14 Octomvre),vieţuitoare în satul Epivatul T raciei în secolul Xll- lea. Ea erade bun neam şi a călător it în Palestina, Asia micăşi Constan-tinopole, săvârşind fapte mari creştine. Relicv iile ei au fost aduse

de Domnul Moldovei Vasilie Lupul, din patriarhia de Constan-tinopole în anul 1041, şi aşezate în Biserica «S finţii Trei Ierarhi»din laşi. A cum ele se aflăîn catedrala mitropolitană de acolo.

1) Chry sostom. Homil . 59. De martyribus adhort. ad popul um .: ’Ejtou'ioateTi]v vuxta... diâ t cov  rrawuyiScjv  t oj v  Îeqcov .

2) Sozom. Hist, eccles. l ib. V , c. 3 : K ai îtavrţYwO61? uaQTUQtov x ai jiveîagxtov JtaQ ’ autoîs ygvofievcov   îeqeo j v .

3) Chrysost. Homil. 59. De mar ty ribus: Mexrx (iyuov dx.Qoaaiv, [tetaHUotriQtwv 0eîa>v xoivam'av.

4) Orig en. in lob. lib. III, trad. în lat in.: Celebramus diem mortis (sanctorum)... invitantes pauperos, pupillos et vidua saturantes.

5) Ceteşte amănunţit despre „Veneraţiunea şi închipuirea sfintei cruci“,Tom. II, p. 243- 25 6, Tez. Lit. şi „Facerea semnului sfintei cr uci". T om. III,p. 38 41, Tez. Liturg.

6)  înălţar ea sfintei cr uci este trecutăde unii între sărbătorile împărăteşti, în locul T ăerei împr ejur a Domnului. Eu însăam pus înălţar ea sf. cruci

Page 281: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 281/419

2 9 2 DR. B A DEA CIRE ŞEA ND

Icoana sf ântului mart ir George.

Gavriil (Mixaf| A x ai rapQir)?,) şi ale tuturor cereştilor puteri(8 Noemvre).

 între sărbătorile sf inţilor, iar Tăerea împrejur între cele împărăteşti, căci maimare este aceasta din urmă de cât cea dintâiu. (A utorul).

1) în ziua de 11 Iulie 1904, am fost în Tesalonic, şi acolo am intrat înBiserica sfântului Dimitrie. Aci un T urc ni i-a arătat frumuseţea Bisericei de provenienţăbizantină, apoi mormântul acestui mare mar tir. Ceteşte cercetările mcl<

asupra T esalonicului, Smirnei, asupra insulelor Chios şi Rodos, publicate în revista„Biserica or todox ăRomână* din Bucureşti, anul X X X (1907), n. 10, pag. 1128 —114/.(Autorul).

2) Daniel, Codex, T om. IV , p. 272.

3. Sfântul martir Dimitrie (Atkxi tqiov) sărbătorit în ziuade 26 Octomvre. Mormântul lui se aflăîn Biserica «sf. Dimitrie»din Tesalonic unde s’a născut el *). A pătimit martirismul inzilele lui Diocleţian în anul w296 2).

4. Adunarea ('H ouva iq) mai mar ilor voevozi Mihail şi

Page 282: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 282/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III . 2 9 3

5. S fântul Ierarh Nicolae (NixoAdov) arhiepiscopul Mireidh Licia ( f 342), sărbătorit la 0 Decemvre.

G. S fântul arhidiacon şi protomartir Stefan (2 te<pdvou ;tQa>-to t.) v ieţuitor în timpul apostolilor (27 Decemvre *).

7. ’S fântul Ierarh  Vasilie cel Mare (FaadeCou t o î> MeydÂ.ou),

ar hiepiscopul Cesareei Gapadociei (*J* 379) sirbătorit la 1 Ianuarie.8. Sfântul loan Botezătorul (IlQofiooiiov) sărbătorit la 7Ianuarie.

9. S linţii trei Ierar hi :  Vasilie cel Mure (f 379), Grigorie eh Nazianz sau «T eologul» ( f 390) şi lom lirisostom (f 407)

^5 = ' """ 1111

Ico a na „T ăere a c ap ulu i s f ântu lui lo a n B ot ez ăto ru l" dăr uit ămie în mănăs tir e a„P ro dro mul" din ier usa lim, in ziua de 15 A ug ust, anul 19 04 . (A utorul).

— Td)v roio)v îep«oyva>v, B aadeiou, F^yopim' xai Xrwaoatouou. (30Ianuarie).

10. Sfântul şi marele martir George (| i.eycdo[.i. recopyîou)muncit în zilele îui Diocletian şi sfârşit în chinuri la anul 296.Este sărbătorit în ziua de §3 A pr ilie *).

1) Când eram în Ierusalim în anul 1904, 'am văzut în vale, aproape depârâul Gudr onului , locul unde a fost ucis cu pietre arhidiaconul Ştefan. Pe

acest loc nu este nici un monument. V ezi Fapt. Apost. Cap. V II v. 59. (A utorul).2) Vezi Cuvântarea mea panigirică Ia ziua Sf. George, publicată în revista „Biserica Ortodox ăRomână" din Bucureşti, A nul X X X I (1907) n. 1 (A prilie) pag. 89 - 97. (A utorul).

Page 283: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 283/419

2 9 4 DR. BADEA CIREŞEANU

11. Sfinţii împăraţi şi întocmai cu apostolii Constantin ("| * 337) şi Elena  (Kcovoxavrivott xai cE^gvi]g), 21 Mai ')

12. Sfinţii şi întru tot lăudaţii apostoli Petru şi Pavel (IIetqou xai lîauXov), amândoui ucişi în Roma la anul 67,  dupăHristos, Petru prin răstignire, iar Pavel prin tăerea cipului din

porunca lui Neron 2). Ei sunt sărbător iţi în ziua de 2) Iunie 3).13. Sfântul prooroc llie Tesviteanul (rioocpi'itor fHX(ov),vieţuitor în zilele regelui ludeei Ioram (sec. IX înaintt de Hris-tos). Este s ărbătorit la 20 Iulie.

14.  Tăerea capului s fântului lo an B otezător ul (T I u j t o - 

xo| j,i) t o u Iloofiooiiou) în temniţa «Maherus» de lâng l A rabiaPetroasă, în anul 33 de la naşterea lui Hristos. Aceastăucideres’a făcut din porunca T etrar hului Galileei Irod Antipa , fiul luiIrod Idume ul sau «cel Mare». Tăerea capului e s ărbftorită cupost la 29 August.

15. Hramurile Bisericilor fiind şi ele sărbătorite cu maresolemnitate, de preoţii şi enoriaşii locului, le- am trecut şi peele tot în rândul acestor sărbători4).

§ 76.

Sărbătorile sfinţilor mai mici.

e lângăsărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor mari, mai s unt

 în cărţile bisericeşti şi în or ânduir ile liturgice, mulţi sfinţisărbătoriţi cu o micăsolemnitate în cultul ortodox 5). în

rândul sărbător ilor sfinţilor mai mici numărăm :

1) Vezi cuvântarea mea panig ir icăla ziua S finţilor împăraţi, publicatăinrevista «Biserica ortodoxăRomână", A nul X X X (1906), n. 2 (Mai), pag. 208- 221.(Autorul).

2) Vezi cuvântarea mea panigiricăla ziua sf. apostoli Petru şi Pavel, publicatăîn revista „Biserica ortodox ă Română" anul X X X (1906), n. 3, (Iunie),pag. 341 —356. (A utorul).

3) Conf. Euseb. Hist, eccles. lib. II c. 35.4) Atât zilele de Duminici şi sărbători împăr ăteşti, cum şi zilele sfin-

ţilor m ar i, potriv it or ânduirilor bisericeşti şi datinelor vechi creştine, se cuv inesăle sărbătorim pr in odihna de lucr ul greu al mâinilor şi prin îndulc ir i sufleteşti ca acestea: mergerea Ia Biserică pentru închinare, ascultarea cultului şi împărtăşirea cu sfânta euharistie, aducându- ne aminte neîncetat de binefacer iledumnezeeşti. A poi dupăeşirea din Biserică, să ne îndulcim cu cetirea sfinteiScripturi şi a cărţilor folositoare de suflet, cu ajutarea săracilor, a or bilor, bătr ânilor lipsiţi de pâine, şi cu mângâerea bolnav ilor.

Departe săfie de tot creştinul sărbătorirea acestor zile sfinte, cu beţii,or gii, şi îmbuibări de corp, căci din acestea isvorăsc crime, sinucideri, judecăţi,pierderea averei şi alte fapte diav oleşti. (A utor ul).

5) S ărbătorile de or ig inăpăgânăori isvorîte din superstiţie ca: Ropotinii (cele 3 Marţi după Paşti), F il ip ii , V iner ile, Mar ţile şi Joile d up ă Pluşti, Foca, ll ie Pălie , P in til ie Călăto rul, Paparuda, Circovii şi alte zile necuprinse însinax ar iile ortodox e, sunt oprite de Biserică. Vezi şi „Enciclica asupira sărbători lor " a sf ântului Sinod al Bisericei ortodoxe române, publicatăîn «.MonitorulOficial" No. 49 din 2/15 Iunie 1007.

Page 284: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 284/419

?EZA URUL LITURGIC, T. I II . 2 9 5

1. L u n a Septem vre.

Concepţiunea (eH (™WiijT| )i<;) sfântului loan Botezătorul decătre maica sa Elisaveta (23 Sept.). — Adormirea (MetdoTaoic)apostolului, evangelistului şi teolog ului (0e,oX6yov) loan (26 Sept.).

2. Luna Octomvre.

Sfântul apostol T oma (Oco ux), 6 Oct. — Sf. apost. lacov liullui Alfeu (’AX aîov), 9 Oct. — Sf. apost. Fil ip («iHAutJto-u djtoot.)unul din cei 7 daconi (evo; t o > v   ejctu fkaxovcov), 11 Oct. — Sf.apost. şi evang. Luca (Aouxw), 18 Oct. — Sf. apost. lacov frateleDomnului («(tetapoAfon), 23 Oct.

3. Luna Noemvre .

Sf. loan cel Milostiv (’EAermovog) arhiepiscopul Alexandriei(sec. V II), 12 Noem. — Sf. loan Hrisostom (X^oootoix ov), 13Noem. — Sf. Filip (<I>diJtjrov) unul din cei 12 apostoli, 14 Noem. —Sf. apost. şi evang elist Matei (MocGaiov toi5 ei’ayYsXi'Cnoi)), 16 Noemvre. — Sf. Gr igorie Decapolitul (AexaitoXitoti) născut în una dincele 10 cetăţi ale Isauriei, numită «Irinopol» în sec. V III. El fuapărător al icoanelor in contr a iconoclaştilor. Relicviile lui furăaduse de Banul Barbu Graioveanul în mănăstirea Bistr iţa din

 judeţul Vâlcea (România), 20 Noem. ’).—Sfânta Ecaterina (Aîxaxe-o nobilădin A lex andr ia martirizatăîn timpul lui Max enţie

(306- 312), 25 Noem. - Sf. apost. A ndrei (’Av&peov) cel întâiuchemat la apostolat ( j t c h o t o x  X ^t o i i) , 30 Noem. 2).

4. Lu na Decemvre.

Sf. V arvara (Rao| ido«;) martir izatăîn zilele lui Maximian(286—305); şi Sf. loan Damascen (sec. V III), 4 Decemvre.— Sf.Sava (2a| 3pa) cel sfinţit ( f 532 in etate de 90 de ani), înf iinţătorull avrei «Sf. Sava» ce existăşi azi lângăIerusalim, spre sud. 5Decem.3).—Sf. A na concepe (CH avÂÂip| jic) pe sf. FecioarăMaria;

1) Mai avem în România următoarele relicve de ale s finţilor : relicviilesfintei Paraschiva, despre care am vorbit (pag. 291, n. 2); — ale sf. Dimitrie  

Basarabov, în Mitropolia din Bucureşti, 27 O c t . a l e sfintei Filof'tea în Curteade Argeş, 7 Dec.; - ale sf. Nicodim în Mănăstirea T ismana, 26 Dec.; - ale sf. loan  cel Nou în Suceava, 24 Iunie ;- al e sf. Nifon (capul şi mâna) in Biserica luiNeagoe din Curtea de Argeş, 11 Aug .

T ot acolo mai sunt relicv iile (capul) sfintei martire Tatiana (12 Ianuarie)şi capetele sfinţilor martir i Serghieşi  Vach.

Sărbătorile acestea sunt ţinute în localităţile unde se aflărelicviile sfinţilor,cu serânde mari, litanii, priv igheri de noapte, ortrinăcu polieleu şi doxolog ie,liturg ie solemnă ş. a.. Popor ul respectă mult zilele relicv iilor din ţinutul său.(Autorul).

2) Vezi pictura sf. apost. Andrei la pag. 262, n. 2. Toni. II Tez. Lit.3) O sărbătoare localăîn ziua de 7 Decemvr e, se aflăla Curtea- de- Argeş,

•unde se păstreazărelicv iile sfintei martire Filoftea, născutăşi mar tirizatăîn ora

şul Târnov a Bulgariei,, în secolul al XIJ I- lea. Sărbătoarea sfintei cade totdeaunain ziua arătată.

Page 285: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 285/419

2 9 6 DR. BADEA CIRIŞEA NU

iar după9 luni, la 8 Septemvre a niscut- o, 9 Decern.—Sf. Spiridon (2jruQi8covo;) făcătorul de m inm i ( f d. a. 347), episcopulTrimitundei din Cipru, 12 Decern, lsbricul Sozomen (Hist, eccle.lib. I c. IX ) laudămult virtuţile sf. Spir idon. — Sfinţii martirisfârşiţi în chinur i în timpul lui Diochţia n (284 —305): Eustrat ie,

 Ax ehtie, Evghenie, Mardarie şi Ore:t, 13 Decern. — Sf. martirIgnatie Teoforul ( t o u OeocpoQou) episcopul A ntiochiei (*f* 107 sau116) sfâşiat de lei în amfiteatrul din Roma, ‘20 Decern.

5. Luna I anuar ie .

• Sf. cuvios şi mare pustnic Teodosie începătorul monahismului chinovial (0 eo8oaiou roi' Koivopincoxcru) în pustiile A ntiochiei(7 c. a. 485), 11 Ianuarie .—Sf. cuvios şi pustnic A ntonie cel Mare(’Avramov  t o u Meyd/.ou) din pustiile Egiptului (7 356), 17 Ianuarie.— Sfinţii părinţi A tanasie (’AGavuaiou) ( f 373) şi Ciril (KuţnMov)( f 444), patriarhi âi A lex andriei. 18 Ianuarie.—Sf. cuvios si pustnicEftimie cel Mare (EuOvfxtau t o u Mey«?ou) născut în Melhena din

 A rmenia, a pustnicit pe lângălerihon şi marea Moartă din Pales tina (y 465), 20 Ianuar ie.—Sf. Gr igorie T eologul (OeoAoyou)de Nazianz (7 390), 25 Ianuarie.— Aducerea relicviilor sf. loanlirisostom de la Pitius din Colchida, h Constantinopole, în anul438, 27 Ianuar ie 1).

6. Luna Fevruar ie .

I-a şi a Il- a aflare a capului sf. loan Botezătorul (Tou II 90-Sq6| aoi> »| d. xal | V. euţ>eaig) pe la unii dintre creştini, şi aducerealui în Biserica din cetatea Emesa din Fenicia, în zilele lui Va-lentinian al IlI- lea (sec. V), $4 Fevruarie.

7. Luna Mar t i e .

 Adunarea (T I ouvodjic) ar hang helului Gav riil, cel ce a adusvestea cea bunăFecioarei Maria, 26 Martie.

8. Luna Apr i l i e .

Sf. apost. şi evangelist Marcu (M o q x o u   t o u EuayyetaoTou), 25 A prilie.

9. L u n a M a iu .

Sf. apostol, evangelist şi teolog Ioa.11 (Tomvvou t o u ©EoXoyou),8 M a iu.— A Ill- a aflare (T I tqiti) euipeoi*;) a capului sf. loan

Botezătorul tăiat din porunca lui Irod A ntipa. Ştim căîn 24 Fe-

1) Ceteşte despre „Veneraţiunea relicviilor» p. 410, T om. II, Tez. Liturg ic.

Page 286: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 286/419

T EZA URUL LIT URGIC, T . 111. 2 9 7

vruarie se serbeazăailarea şi aducerea cipului în Biserica dinEmesa. Iar în 25 Maiu, se serbează aducerea lui de acolo, laConstantinopole, apoi la Cumane si dupăaceea iarăşi la Constantinopole, în zilele împărătesei iTeodori (842—856), 25 Maiu.

10. Luna Iunie.

Sf. prooroc Elisei (’EXiocuov) vieţuitor în sec. IX înainte deHristos, 14 Iunie. Sf. apost. Iuda fratele Domnului (’IauftaaSeXcpov tov  K uquw ), 1!) Iunie. — Naşterea sf. loan Botezătorul(Toîî Iloohomioi' yeveSXiov), 24 Iunie1).

11. Luna Iulie.

 Aflarea vestmântului Născătoarei de Dumnezeu în Galileade către doui pioşi şi aducerea lui în mânistir ea Vlaherne (B«-/ e g v a i ) din Constantinopole, în zilele împăralului Leon I (457 474),2 Iulie 2). — Sf. martir Procopie ( I I q o x o j t u w ) f   29«) în zilele luiDiocleţian, 8 Iulie. — Sf. martira Marina (Mapivr)?) din A ntiohiaPisidiei, muncitătot In zilele lui Diocleţian (284- 305), 17 Iulie. -Sf. mir onosiţăMaria Magdalena (May 6a?a| vf)?) care venise la mormânt în dimineaţa învierei Domnului, ca să-l ung ăpe el cumires me (Conf. Mat. 28, 1. Marcu 1(3, 1. Luca 24,1 . loan 20, 1),Iulie 22. — Adormirea sfintei Ana (’'Awrjs f| xoiuî}crig) maica sfinteiFecioare, 25 Iulie. — Sf. mar tir şi Doftor Panteleimon (Ilavte-

 Â f t)uo v o; )  y    304 în zilele lui Diocleţian, 27 Iulie.

12. Luna August .

 Aducerea relicviilor (CII e;tdvoSos t o D teityuvov) sf. apost. Var-toloineu (BaQtoÂo| iaio\ t). Acesta fiind unul din cei 70 de apostolia predicat in Indii , unde a dus evangel ia lui Mateiu, pe carePanten  în secolul al II- lea a adus- o de acolo în A lex andria. DinIndii V artolomeu venind săpredice şi în A rmenia, aci fu jupuitde viu. Teodor Lectorul spune cărelicviile lui Vartolomeu aufost r idicate din locul lor în anul 508 şi puse din porunca îm

păratului Anastase 1 (491—518) în Biserica din oraşul Duras dinMesopotamia. Iar Anastase Bibliotecarul (f  886) istoriseşte că

1) Conf. Revista românească „L uminător ul" din Chişineu (Basarabia), peluna Iunie 190y.

2) Daniel, Codex , T om. IV , p. 262, greşeşte când scrie câ aducerea sf.veşmânt la Vlaherne s’a făcut în anul 418, în zilele împăratului Leon I. Noiştim însăcăacesta a împărăţit mai târziu şi anume într e anii 457- 474. Iar cuprivire la aflarea acestui veşmânt, şi a altor relicvii sfinte după sute de ani, euadaog căa fost cu putinţăaceastăpăstrare a lor, mai ales când se ştia de creştini ale cui au fost ele. Eu am văzut în muze ul etnografic din Berl in în anul 1907şi în cel egiptean din Cairo (Africa) în anul 1904, pânze rămase de la vechiilocuitori ai Eg iptului, v ieţuitor i cu multe mii de ani înainte de era creştină. Aceste pânze şi alte ţesături egiptene sunt într’o aşa stare bună, în cât sar puteacrede căele sunt lucrate de curând. (Autorul).

Page 287: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 287/419

2 9 8 DR. BADEA GUEŞEA NU

relicv iile apostolului au fost luate lin Duras, aduse la Llpari (insule lângăSicilia), apoi în anul 8)9 la Benevent (oraşîn Italia).In anul 893 aceste relic vii au fost aduse în Roma şi aşezate

 în Biserica cu numele sfântului, A ugust.De şi aceste sărbători mici nua u serviciul div in cu bogăţia

celor lalte sărbător i mari, insăşi ee s unt venerate de Bisericăşi de pioşi. T otuşi în aceste mici âr bător i se îng ădue a lucra.  Iar dacămulţi dintre oamenii lumeşti se plâng căBiserica ortodox ăare prea multe sărbători mir i şi mici, aceştia nu ştiu că

 în creştinism viaţa este altfel privită de cât cum o privesc iubitorii de bogăţii. în aşezarea sărbătorilor , Biserica a avut în vedere ca tr aiul piosului sălie mai n ult în spirit şi în luminar esulletească, de cât în carnea care întunecăpe om. Prin instituirea sărbător ilor mari şi mici, Biserica a voit ca liul ei săgăseascăadese ori mângâere şi învăţătură în casa Domnului, rămânându- i

destul timp pentru lucrul mâinilor şi pentru odihna corpului,num ai dacătimpul este bine întrebuinţat .

Biserica nu a oprit luc rul mâv iilo r in sărbător ile cele mici, ci numai în zilele de Duminici şi sărbători  împărăteşti, cum şi

 în zilele sfinţilor m a r i ; totuşi a voit ca şi în sărbătorile mici,creştinul sănu uite pe Dumnezeu, ci săse închine lui în casa ceasfântă, şi «lupăaceea sămeargăsălucreze. Aceste sărbători mici,mai sunt potrivite pentru săteni, ca ei săse adune laclâci pentru

 înfrumuseţarea dr umur ilor satului, pentr u săparea şi curăţireafântânilor cu apăde băut, împrejmuirea Bisericilor satului, plan

tarea căilor cu arbori şi pomi roditor i şi săvârşirea altor faptetot atât de frumoase şi folositoare.

Dar astăzi fiii lumei şi ai păcatului, se plâng şi de mulţimea Duminicilor anuale, a s ărbătorilor împărăteşti şi ale sfinţilor mari. Ei voesc nesfârşit lucru material, voesc bogăţie, aur,argint, palate, sclavi, şi tot felul de lucruri deşarte. Dar tocmaiaceşti oameni cari se ridicăîn contra s ărbătorilor , nu lucreazănimic in toată viaţa lor, ci silesc şi chinuesc pe săraci săle l ucreze la câmp ori in fabrici in toate zilele anului , s. e. in Duminici şi in cele mai mari şi mici sărbători, fărăfricăde Dumnezeu

şi ruşine de oameni'). îns ăaceşti iubitor i de sudoarea săracului,cari se plâng de mulţimea sărbătorilor, săse dea pe ei înşişi

1) Iată o pilduir e de cr uzime f ăptuit ă asupra muncito r ilo r sălbateci dinPeru (America): Consulul englez Casements, a publicat în anul 1912, în „Curte a albastră“ raportul său cu priv ir e la sălbătic ii le societăţei engleze de ca uciucdin Per u. Intre alte g roz ăv ii, Co ns ulul ar atăc u multămâhnire , căîn ult imii 12ani, 4000 de tone de cauciuc au costat viaţa a peste 30.000 de muncitor i Indieni indig eni. Indie nii ca să lucreze peste puter ile lor în acea cl imăecuatorială,sunt bătuţi de stăpânii lor până la moarte,, ori lăsaţi săpia ră de foame, îm puşcaţi, spânzur aţi s au arşi de vii. Nici femeile şi nici copii nu sunt scutiţi de

aceste g roz ăv ii, pentru a se câştig a mil iarde d<e dolar i din sudoarea lor. In Cong o(A fr ica), şi în multe locuri africane, ameri cane si asiatice, tot aşa sunt chinuiţişi s upr imaţi nenoroc iţii sălbateci. A ceasta e ciiv iîizaţiunea modernăcu milia rde leei de dolari! ! (Autorul).

Page 288: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 288/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. 2 9 9

pildăde lucr ul greu cu mâinile, în toate zilele anilui, şi întoată viaţa lor, în arsura soarelui ca şi 111 gerul cumplit aliernei Să rabde şi ei la lucrul greu foamea, setea, golătatea,ca şi 9ăracul împilat , şi atunci vom vedea dacămai cer înlăturarea Duminicilor şi a sărbător ilor de odihnăşi mărire a Dom

nului, şi dacămai voesc muncănesfârşităîn toată viaţa lor.Pe lângăacestea eu mai adaog, cătot acestor bârfitori în contra sărbătorilor, săli se porunceascăşi lor la munca chinuitoare, cu lovituri şi îm puns ătur i de alţi stăpâni mai asprii de cât ei, în toate zilele anului, fărădeosebire, şi atunci ntm vedeafer iciiea vieţei lor. Deci, lesne este de poruncii altora sămun-  ceascc, dar foar te greu de munc it 1).

CAPITOLUL IICEL E ŞEA PT E MIST ERII CU ÎNT OCMIRILE LOR LITURGICE.

§ 77.

Origina dumnezeească a sfintelor misterii.

upâ cum am văzut, liturg ia este coroana întreg ului cult ortodox, la care iau parte toţi creştinii, căci pr intr’însa se face mijlocire înaintea lui Dumnezeu pentru toţi fiii Bisericeice s unt de fatăşi cari lipsesc, pentru vii şipentr u morţi, ba r sunt şi alte serv icii sf inte

cari nu se săvârşesc totdeauna în publ ic ; iar mântuirea  si g raţia div ină*ce se cere prin acestea, sunt numai pen-

1) Eu ca fiu de ţăran, din comuna   Spineni,  jude ţul   Oltu, plasa  V ede a,am muncit din gr eu cu mâinile , în copilăria mea, în vacantele de vară, la lucrul câmpul ui, atât de frumos cântat de poeţi, dar cari nu au idee de acesta. Şimunceam la sapă, la secere, la coasă, la ridicat ul snopilor şi la toa tă muncachinuit oare pe arşiţa soar elui. Cât de gr ea mi- era viaţa în căldur a ar zătoar e şi în chinul m unc e i! Seara mi- er a mai dorită o boală ca să mă odihne sc, de câtsâ plec a 11-a zi iarăşi la câmp. Cât de binec uv ânta tă era Dum inic a ori sărbătoarea care venea să mă odihnesc şi să merg la Biser ică ca săcânt Ce luiP re a îna l t !

 îŞi 1111 munceam sing ur, ci cu tatăl şi fratele me u, cu hra nă bună, apo>eram mâng âiat şi încuraja t’ de ei, ne odihnea m în zilele de D um inic i şi săr-

bător i m a r i şi mici, pe lâng ăacestea muncea m la lucr ul meu şi mai ave amşi oaniteni str eini la munc ă, şi totuşi dor ea m ori ce nevoe, numai lucr ul c hinuitor al (câmpului nu- 1 mai doream. Da r cât de gr eu trebue să fie săracilor şine voiaşilor, chinuiţi în toată v ia ţa: D u m i n i c a , sărbătoarea şi în toate zilele a nul ui ,

Page 289: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 289/419

3 0 0 DR. BADEA CIREŞEA NO

tr u anumite persoane. Aceste serv icii ale cubului ortodox suntsfintele misterii. Iar (cmisterul sau taina   (furm'iyiov, sacramen-tum), dupăînvăţătura Bisericei ortodox e, este o lucrare s fântă, aşezatăde Domnul nostru lis us Hristos, prii care sub o for măv ăzută, se împărtăşeşte credincioşilor graţia s au harul Dum-  

nezeesc, cel nevăzut» l). Sunt 7 misterii: Botezil, Mirul (ungereabotezaţilor cu sfântul mir), Euharistia, Preoţie, Pocăinţa, Căsă-  toi'ia şi Maslul (eleo- ungerea. sau ungerea bolnavilor cu unt delemn, sf inţit în cetirea tainei2). Cum cămiz eriile sunt 7, iarnum a i multe ori mai puţine, despre aceasta ne învaţă Biserica,şi aşa s’au săvârşit ele de la începutul creştinismului şi pânăas tăzi3).

Or ig ina lor este dumnezeească, căci dupăcum vom vedea,Domnul nostru lis us Hristos le-a aşezat pe ele şi le-a lăsat Bisericei sale pentru folosul nostru. Botezul l ’a aşezat pr in cuvintele:

«De nu se va naşte cineva din apă şi din Spir it, nu va putea  sâ intre intru împăr ăţia lui Dumnezeu» 4). M r u l are temeiu încele zise de Domnul: aCel ce va crede într u mir,e, r âu r i de apăvie vor curge din pântecele lui» 5). Aceastătainăse mai întemeeazăşi pe fapta săvârşităde Petru şi loan cari «.puneau mâinile peste S amar inenii cei botezaţi şi aceştia primeau pe S pir it ul s fânt» 6).Euharistia a întocmit- o Mântuitorul la cina cea de taină, cânda luat pâinea şi a dat- o apostolilor săi zicând: a L uaţi, mâncaţi, acesta este corpul meu» 7) ; şi apoi luând paharul l’a dat lorzicând : aBeti dint r u acesta toţi, acesta este sângele meux>8).

 Apoi Domnul a adăug at: « Aceasta sâ faceţi intr u amintir ea mea» 9). Preoţia are temeiu în trimiterea apostolilor la predicăde Mântuitorul nostru dându- le puterea spiritualăprin porunca

la lucr ul s tăpânului r ău şi as pr u, iar iarna săfie aşteptatăde munc ito r i, cugro ază, cu dat or ii pe la bogaţi, cu spaima de foame, boale şi g ol iciune ! Iatăpentru ce Biserica, în mil a ei pentru săraci, a rânduit Duminici cu s ărbător i m a r i şi mici, ca săse închine omul lui Dumne ze u, şi să şi odihneascăşi s ăracul oasele lui rupte în munca bogatului.

Dar eu am v ăzut şi oameni, lac omi, car i nu au ţinut nic i o sărbătoar e în viaţa lor, şi nici nu şi- au mai adus amint e de Dumnezeu. Rodul munce iacestora a fost str ângerea mil ioane lor de fr anci, până la bătrâneţe. Iar când a

sunat ora morţei, au lăsat toate în bucuria celor ce nu s ’au os te nit ; iar aceştiaaduceau bârfeli celor ce au aduna t cu atâta chin, că nu au strâns mai mult . Şiau adunat lacomii, fără săse odihneas că, fără să vază câmpiile , râurile , flor ile,munţii şi toate da rurile dumneze eşti. Şi au plecat din lume în bles temele săracilor pe cari i- au as uprit în toate zilele a nului. (A utorul).

1) Confes. ortod. Partea I, răspuns la într eb. 99.2) In c hipul acesta sunt înşirate cele 7 misteri i în Conf es iunea or to dox ă.

(Autorul).3) Confes. ortod. Partea I, întreb. 9S.4) loan 3, 5.5) loan 7, 38.6) Fapt. Apost. 8, 17.7).Mat. 26, 26.8) Mat. 26, 28.9) Luca 22, 19.

Page 290: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 290/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. 01. 3 0 1

aceasta: « Mergând înv ăţaţi toate neamurile, bolezându- i in numele T atălui şi al F iului şi al s f ânttlui Spir it» i). Pocăinţa a aşezat- o Mântuitorul nostru prin por i nea datăapostolilor zicând : <aOri câte veţi lega pe pământ tor fi legate şi in ceruri, şi ori câte veţi deslega pe pământ vor fi deslegate şi in ceruri» *). Căsătoria a snnţit- o Domnul la nunta din Cana Gali-leei când m u fost chemaţi la nuntă lis us şi dis cipulii lui» 3).Maslul l’a aşezat dând apostolilor putere peste spiritele necurate, iar ei predicau pocăinţa «şi ungeau cu unt de lemn pe mulţi bolnavi şi i i v indecau» 4). Dar şi apostolul Pavel aratăorig ina div inăa celor 7 taine zicând : «A şa săne socoteascăpe noi omul, ca pe nişte servitori a i lui Hristos şi economi ai tainelor lui Dumnezeu» &). Apoi şi părinţii bisericeşti au mărtur is it aceeaşi orig inăa sfintelor taine. Aşa A mbrosie zice: «/??,-

temeetorul tainelor este însuşi Dom nul nostru lis us Ilris tos» 6).Deci, misteriile sunt înf iinţate de Mântuitor ul, şi s’au săvârşit înBisericădin timpul apostolilor şi pânăîn zilele noastre.

Pentru ca ori ce tainăsăfie deplină, se cer 3 condiţiunila săvârşirea e i : a) ministrul sau săvârşitorul tainei, adicăepiscopul ori preotul canonic; cel ce primeşte taina este omul viu,căci mor tului nu i se poate săvârşi nici o taină7) ; b) materia hotărîtăpentru mister; în fine c) forma adicărugăciunea princare se chiamăsfântul Spirit *) şi în care stăputerea tainei. Totcreştinul are tr ebuinţă de aceste 3 misterii : botezul, mir ul şi 

euharistia. Pocăinţa este de mare folos numai pentru cel păcătos ;mas lul numai pentru cel bolnav; preoţia numai pentru cel cese hirotoneşte; iar nunta numai pentru cel ce se căsătoreşte.Botezul, mir ul şi preoţia n u se repetesG; ia r celelalte misterii se repetesc.

1) Mat. 28, 1 8 - 1 9 .2) Mat. 16, 19 şi 18, 18.3) loan 2, 2.

4) Marcu, 6, 7 - 1 3 .5) I Corint. 4, 1.6) Ambros. De sacramentis. lib. IV.7) Canon. 25 Cartagen.8) Confes. ortod. Partea I, întreb. 100.

Page 291: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 291/419

3 0 2 DR. BA DEA CIRE ŞEA NU

 ARTICOLUL ID E O S E B I R I L E D I N T R E B I S E R I C A O R T O D O X A ,  

L A T I N A Ş I P R O T E S T A N T A C U P R I V I R E E A S F I N -

T E L E M I S T E R I I .

8 78.

Deosebirile dintre Biserica ortodoxă şi latină

asupra sfintelor misterii.

i latinii sau romano catolicii au tot 7 misterii;dar la săvârşirea acestora, ei se deosebesc înmulte puncte de rândueala şi înţelesul celor ortodoxe. De aceea eu voiu arăta aci deosebir ilecele mai însemnate dintre ei şi răsăritenii or

todocşi.a) L a botez, romano catolicii de la secolul al VIil- lea

 încoace, nu mai af undăpe om în apă, ci îl stropesc ori

 îi toar năapăpe cap, în contra înv ăţăturilor sf inte şi a datinelorvechi păstrate în Biserica ortodox ă. Dar însăşi numir ea de «botez»(|3djm(7fia, pajtTi Eiv, însemnează((afundare», iar nu «stropire». Apoi Mântuitorul când s’a botezat în undele Iordanului,s’a af undat pe sine în apă*); iar apostolul Pavel numeşte botezul «bae» ori «scăldătoare» *). Mai departe, cuvintele: «Bo-tează- se servul lui Dumnezeu», latinii le- au schimbat cu nedreptaşa : «Eu te botez (Eg o te baptiso) în numele Tatălui» etc.3). Eimai zic căla botez poate ii naş(uvdboypg) şi un ne creştin; darBiserica ortodox ăcu tot dreptul nu primeşte nici aceastăînv ă

ţătură.bj în taina mirului Biserica ortodox ăînv aţăca preotul îndatădupăbotez săungăpe cel botezat cu sfântul mir 4) ; iar latiniide la secolul al 13- lea încoace, nu mai ung cu mir pe prunciibotezaţi, ci abia dupăce ei împlinesc etatea de 7 ani. Mulţi dintreaceştia însă, mor mai înainte de aceastăetate, lipsiţi f iind "de tainamirului. La ortodocşi minis tr ul botezului şi al ungerei cu sfântulmir, este preotul care a săvârşit botezul; la latini mirung erea

1) Mat 3, 6- 1 6.

2) Efes. 5, 26. Tit. 3, 5.3) Daniel, Codex , op. c. T om. I p. 1 87.- C on f . Fi P. Perrone, TheologieDogmatique, Tom. IV . Paris 1871, p. 107. - G oa r , E v hol. p. 298.

4) Confes. ortod. Partea I, întreb. 105.

Page 292: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 292/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III . 3 0 3

(conirmatio) o tace numai episcopul dupăce lotezatul a trecutetatea de 7 ani, pentru ca acesta săaibăcunoitinţă de însem-nâta:ea mis terului1). A m văzut însă, că nu toii pr uncii ajun&etatea confir maţiunei latine.

cj La euharistie latinii începură prin secoul al Yll- lea să

calce rândueala liturgică, şi săîntrebuinţeze a2ime adicăpâinenedcspită, în loc de pâine dospită, aşa că în secolul al Xl- lea întrebuinţarea azimelor era răspândită în toat* Biserica apu-

R e nu m it a ca te dr a ă. d in or aşul St ra s s bu rg (Germania), cu minunatul ei orologiu,v ăzută de mine Ma rţi 29 Aug ust, a nul 1 90 0. (A utorul).

seană*). Iar cuvintele instituirei sf intei euhar istii: «L uaţi, mâncaţi» si «Beţi dintru acesta toţi» ei le zic în locul cuv intelor

1) Epis co pul latin ung e cu m ir la timpul hotărît de el, pe cel botezat cucuvintele: „Signo te sig no cruciş, et conf irma le chr ismate sal ut is* in nominePatr is", în loc săz ic ă: „Pecetia dar ului sf ântului Spirit, am in» , cum zic ortQ-do cşii .

2) V ezi nota 4 de la pag. 170, T om. III Tez. Lit., cu înt re buinţar ea azi mei în emhar ist ia latină.

Page 293: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 293/419

3 0 4 DR. BADEA GIREŞEA NU

prefacerei sfintelor daruri in corpul şi sângele Domnului. Lat iniinu rostesc aşa dar la prefacere ca ortodocşii:... <aŞi făadicăpâinea aceasta»... «Iar ce este in potirul acesta»..., ci zic : «Luaţi,mâncaţi» şi «Beţi dintru aceasta toţi» 1). Apoi euharis tia se dă

laicilor latini numai sub forma pâinei ne adăpată cu sângeleDomnului, căci după teologii lor, acolo unde este corpul luiHristos, este şi sângele său. Numai preoţii latini eau cuminecătura sub chipul pâinei şi al v inului; iar pe prunci îi împărtăşescnuma i sub forma vinului, căci, zic teologii, nu pot îng hiţi şipâinea. Dar preoţii ortodocşi, laicii şi pr uncii de aceiaşi credinţa,toţi primesc euharistia sub chipul pâinei şi al v inului1).

dj în taina preoţiei Biserica ortodox ăîng ădue preoţilor şidiaconilor săse căsătoreascămai nainte de a fi hirotoniţi, căciaşa zic canoanele : 26 al sfinţilor apostoli, canonul l al sino

dului din Neocesarea, canonul 1 al sinodului l- iu ecumenic,canoanele 3 şi 6 ale sinodului al VT-lea ecumenic, etc. Bisericalatinăînsă, cu începere de la secolul al 111-lea încoace, a cerutnu numai de la episcopi, ci şi de la preoţi şi diaconi să fienecăsătoriţi 3).

ej La’ pocăinţăpenitentul latin nu vede de obicei faţa confesorului în scaunul mărturis irei, căci acesta stăascuns ’ într'ochilie ori dupăo perdea şi acolo as cultând păcatele celui ce semărturiseşte, rosteşte pedeapsa spirituală. Ascunderea de faţapenitentului se face după credinţa latinilor , ca sănu se ştie

persoana celui ce vine să-şi spună" păcatele şi aşa secretul mărturisirei să fie inviolabil. Felul acesta de mărtur is ire insă, nu împacă nici mintea sănătoasănici datina bisericească, căci secretul păcatelor se poate păstra de preot chiar văzându- se faţapenitentului. De aceea în Prav ila noastrădin T ârgovişte, Iacap. 327 cetim : «Şi duhov nicului i se cade săvadăpe omul au t ânăr de este, au bătrân, au tare, au slab, şi obrazul ce a păcătuit». Apoi la rostirea canonului sau a pedepsei spirituale, în contra învăţăturilor evangelice latinii dau ertare în felulacesta: păcătos ul este ertat de pedepsele veşnice, nu însăşi

de cele temporale, adicăde pocăinţa pe păm ân t4). Deci, ne putând omul săse pocăeascăîndestul, păcatele lui vor fi pocăite în cealaltălume, în focul cel veşnic. Dar aci vine în ajutor Biserica latină, se înduioşeazăşi împărtăşeşte păcătosului din meritele nefinite ale lui Ifr istos şi din cele de prisos ale sfinţilor,ajung ând astfel la „indulg enţe" sau la răscumpărarea păcatelor mar i şi mici, cu bani, moşii, case, şi alte bunuri în folosulBisericei, după mărimea păcatului. Răscumpărarea păcatelor

1) V ezi nota 2 pag. 204, T orn. III Tez. Lit., cu cuvintele prefacerei eulia-

ristice la latini.2| V ezi pag . 203, 204 şi 221 ,T om. III T ez. L it., cu deosebirile euharistice latine.3) V ezi ritualul hirotoniei şi hirote siei treptelor clericale la latini, în C o di

cele lui Daniel. T om. I pag. 2 08 - 2 5 6 . Co nf. nota 2, p. 322, T. II, Tez. Lit.4) Pre otul latin îi zice penite ntului aceste cuvinte de des leg ar e: K(jo tc

Page 294: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 294/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. 3 0 5

prin indulgenţe, Biserica latinăo dă şi celor mor ţi'). Acesteinov aţiuni dogmatice ale latinilor nu au temeiuri în sfânta Scr ipturăşi în judecata sănătoasăşi de aceea s’au întâmplat în apus

atâtea nenorociri religioase. /ar rug ăciunile ce le face Biserica ortodox ă pentru vii şi pentru morţi, precum şi parastasele,pomenele şi milosteniile date de pioşii ortodocşi pentru sufletele lor şi ale celor adormiţi, nic i pe Heparte nu se pot asemăna cu cele ce se petrec in Biserica latină şi nu sunt răscumpărări de păcate, ci numai nişte da r ur i aduse lui Dumnezeu Celertător, îndurat şi dătător de fericire cerească şi pământească.

f j în taina căsător iei Biserica are ca ministru al miste-r iului pe însuşi episcopul sau preotul săvârşitor al tainei. Iarlatinii şi aci se depărtează de adevărul dogmatic şi cred că

 înşişi mir ii sunt miniştrii, iar preotul sau episcopul săvârşitoral misteriului este numai martor. La ortodocşi căsătoria se desface canonic la întâmplarea curviei din partea unuia dintresoţi, căci Domnul a z is : « Or i cine îşi v% lăsa muerea sa, afar ăde cuvânt de cur vie, şi va lua alta, preacurveşte» 2). Latinii nudesfac căsătoria nici la aceastăîmprejurare 3).

g) La Maslu latinii obisnuesc de regulăun preot ; la ortodocşi sunt, 3, 5 şi 7 preoţi şi numai la nevoe se cheamăunsingur preot, căci apostolul lacov z ic e : «De este cineva bolnav  intre voi, sâ cheme preoţii Bisericei şi săse roage pentru dân

s ul»* ); apostolul într ebuinţeazădeci pluralul «preoţii», iar nusingularul «preotul». Afarăde aceasta, la latini untul de lemnnu se sfinţeşte ca la ortodocşi de preotul ce săvârşeşte taina,ci de episcop. A poi la ortodocşi, maslul se face celor bolnav işi celor sănătoşi; iar la latini numa i celor ce sunt aproape desfârşitul v ieţei/De aceea maslul la ei se cheamă«Sacr amenturnex tremae unctionis» (taina ungerei f inale B).

absolvo ab omnibus censuris et peccatis, in nomine Patris et Filii et S piritussancti, amen. In Daniel, Codex, Tom. I, p. 298.

1) In var a anului 1897 pe când m ă af lam în Roma, am v ăzut cu mirar e în v itr inele pr ăv ăli ilor pe strada V atic anului ce duce la Bas ilica s fântului Pe tr uşi palatul papal, for mule tipărite de vânza re , pentr u cerere de indulg enţe. (Autorul).

2) Mat. 19, 9.3) V ezi ritual ul căsătoriei la la tin i, în Codice le lui Danie l, T om. I, p*

25 7-278 .4) lacov, 5, 14.5) V ezi ritualul mas lului Ia la tini, în Codicele lui Danie l, T om. I, p.

305 - 314.

Dr . /lat/ra O/rfifmnu. — TV/uurul Liturgia. 20

Page 295: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 295/419

3 0 6 DR. B A DEA CIREŞEA NU

§ 79.

Deosebirile dintre Biserica ortodoxă şi protestantă

^ asupra sfintelor misterii.J Fnt r e Biserica ortodoxăşi protestantăeste o prăpastie peste

care nu se poate trece, în pr iv inţa înv ăţătur ilor bisericeştiex egetice, istorice, dogmatice, liturgice şi în priv inţa sfin

telor misterii. Protes tanţii, în loc de 7 misterii, au primit la începutul org anizărei lor în secolul al XV I- lea, numai două, oritrei, sau patru şi cinci, pânăce le- au redus iarăşi la două: bo tezul şi euharistia, dar şi acestea depărtate de spir itul ev angelic şi al datinelor bisericeşti. Ur maşii lui Luter şi Calv in cu

numer oasele lor secte, susţin cămisteriile sunt numai nişte lucrări simbolice ale făgăduinţelor dumnezeeşti pentru deşteptarea şi nutrir ea credinţei pr in care se mântueşte omul. Ele aufost introduse în Biserică, nu de la începutul creştinismului, ciabia în secolul al XII- lea, şi de aceea nu au aşezare dumne-zeească. Noi am v ăzut însămai nainte orig ina div ină a miste-riilor >)* şi mai ştim iarăşi călatinii şi chiar  A rmenii, Copţii, Nes-torienii şi lacobiţii, cu toate căsunt de mult despărţiţi de Biser ica ortodox ă, totuşi păstrează şi ei număr ul ae 7 misterii,bine înţeles potrivite înv ăţătur ilor lor 2).

a) T aina botezului o admit şi Protes tanţii pr in stropire,iar Anglicanii prin afundare, dar zic cămateria ei poate săfieapăsau ori ce lichid. Socinienii8), Queckerii *) si Metodiştii6),nişte secte protestante, urmară înv ăţătura dascaliîor lor, respingând necesitatea apei în taina botezului. Săvede însăcăei nu- şimai aduc aminte căMântuitor ul în apa Ior danului s’a botezatşi pentru aceea la botez numai apa de rîur i şi isvoare a fost

 întrebuinţatăîn toate tim pur il e6). Sectele sus’ amintite mai zic.căbotezul săse dea numai celor vârs tnici, nu şi pruncilor.Biserica însătotdeauna a botezat deopotrivăpe prunci ca şi po

vârstnici, căci nu toţi pr uncii ajung la maturitate, ci mulţi dinei mor mai nainte de timp 7). Dar raţionaliştii protestanţi’ mai

1) loan, 3, 5. Fapt. A post 8, 17. Mat. 26, 2 6 - 2 8 . Luca 22, 19. Maieu6, 7 —13. Mat. 28, 19. loan, 2, 2. I C or int. 4, 1. V ezi şi pag . 299 —301, Tom.III Tez. Liturg.

2) Confes. ort. Part. 1 întreb. 98 şi 99. Iar asupra r i tualului celor 7ta ine la A rmeni, Co pţi, Nestor ieni şi deosebir ile lor, ceteşte adnot aţiunile dmCodicele lui Daniel, T om. IV p. 496 —564.

3) Secta Socinienilor fu întemeiatăîn sec. X V II de medicul Faust Socm (f 1604) din Polonia.

4) Secta Queckerilor fu întemeiatăîn sec. X V II de Georg Fox  (f 1691)

din Anglia.5) Secta Metodiştilor fu întemeiatăîn sec. X V III de loan Wesley  dm A ng li a.

6) Fapt, Apost . 8, 3 6 —38. 10, 47. jus tin Mart . A poi. I n. 70.7) Mat. 19, 14. Augustin. Homil. 176 De verbis apostol, n. 2.

Page 296: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 296/419

T EZAURUL LIT URGIC, T . III. 3 0 7

neagă şi păcatul strămoşesc pe care îl şterge botezul 1). Afarăde acestea, botezul la protestanţi (De sâcramento baptismi) nuar 3 un ritual hotărît şi uniform pentru toţi cei de o credinţăcu ei, ci aflăm ritualul lui Luter în limba germanăamestecat

cu păr ţi din ritualul ducatelor Magcbburg, Wurtembe rg, etc.Mai au deosebite între ele, r itualuri pentru botezul tinerilor ,pros eliţilor, ş. a 2). La ortodocşi este m ul şi acelaşi ritual pentru toţi cei ce vin la botez3).

b) Mirul (contir matio) la protestanţi nu este un mister , cinunai o ceremonie cu punerea mâinilor ce urmeazăbotezului,căci şi punerea mâinilor apostolilor asupra celor botezaţi, zicei, nu era de cât o formăcu înţeles simbolic, iar nu li se împărţea graţia sfântului Spir it, în contra acestor rătăcir i protestante, vorbesc înv ăţăturile Mântuitorului4), ale scr iitor ilor bise

riceşti5), cum şi canoanele6). La protestanti mirunger ea se facede pastor copiilor cari rostesc Decalogul, 'fatăi nostru, şi învă-ţă:uri mai însemnate din Catebisul lui L ut er 7).

c) Taina euharistiei o au şi protestanţii (De sacramentoeucbaristiae), dar întrebuinţeazăşi ei ca şi la tinii azime în locde pâine dospită. Apoi Zwinglie şi urmaşii lui, neagăprezenţareală a lui Hristos în euharistie, şi înv aţăcă pâinea şi vinulsunt numai s imbole ale corpului şi sângelui Domnului. Iar Luterşi cu ai săi, cred în prezenţa reală a lui Hristos în euharistie,dar „per impanatione m* , adicăpâinea şi v inul rămân ceea ce

sunt, şi numai u n parie, cum pane et sub pane » în chip nevăzut se af lăcor pul şi sângele lui Hristos. Ei deci rătăcesc căci nuadmit prefacerea elementelor în corpul şi sângele Domnului, ciun pâine, cu pâine si sub pâ'me se aflăHristos8).

d) T aina preoţiei iarăşi nu ex istăla protestanţi, căci după înv ăţătur a şi prax a lor în contr a sfintei S cr ipt ur i/la ei poatesăfie preot’ (pastor ) ori care creştin din confesiunea lor 9). Darau şi ei rug ăciuni pentru «rândueala şi învestitura» (De ordi-natione et înves titura) pastorilor şi superintende nţilor10). IarBiserica ang licană episcopală, admite treptele ierarhice: diaco-natul, pres viteratui şi episcopatul, dându- le prin hirotonie.

1) I C orint. 6, 1. loa n, 3, 5 —6 .- F ap t. A post. 2, 3 8 .- V am av a, Epist. cap.11. —Cy ril. Procatech. n. 16.

2) V ezi ri tualul botez ului întocm it de Luter ş. a. in Codicele lui Da nie lT om. 11 p 1 8 5 - 27 2 şi T om. III p. 106.

3) Molitfelnicul, op. c. p. 17—39.4) loan 13, 17. Luca 24, 49. Fapt. Apost. 1, 8. 8,1 4. 1 9 ,1 - 6 . Evrei 6, 2.5) Diony s. A re op. Hie ra rc h, eccles. cap. 4 n. 1 şi 11. Cl em . A lex . Str om.

lib. II c. 3. Tertull. De Baptiz. cap. 6.6) S ino d. Laod. can. 7 şi can. 4 8 : „Cei luminaţi, după botez săse ung ă

cu ungerea cereas că".7) V ezi r it. Conf ir ma ţiune i la prote stanţi în Cod. lui Da nie l,T . II p. 273— 314.8) V ezi r itua lul c umine cătur ei la protestanţi în Codic ele lui Danie l, T om.

I I I p. 1 4 5 - 2 0 1 .9) V ezi înv ăţătur ile protestante contrare Ier ar hiei bisericeşti, la pag . 30 6 - 31 6

Totm. II şi la pag. 16, T om. III T ez. Liturg ic.10) V ezi rug ăciunile la înve stitur a pas tor ilor şi superintendenţilor protes

tanţi în Codicel e lui Danie l, T om . 11 p. 51 7— 556 şi T om. II I p. 231- 291.

Page 297: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 297/419

3 0 8 DR . BA DEA CIREŞEA NC

e) Asupra pocăinţei urmaşii lui Luter şi Calv in, nu maiobiecteazănimic ortodocşilor, pentr u căprotestanţii nu primescacest mister. Totuşi au şi ei rug ăciuni făcute de Luter pentru«poenitentia et confessione» cari se cetesc de pastor, la pocăinţă,mărturis ire şi deslegarea păcatelor *). A ng licanii însăau forme

de deslegare cari se apropie de cele latine.f) Dar nici taina căsător iei nu există la pr otestanţi; A uşi ei însărugăciuni pentru logodnăşi cununie (De benedictioneconiugum) întocmite de Luter ca săse ceteascăde pastor celorce se căsătoresc2).

g) Taina maslului iarăşi nu o au protestanţii, cu toateacestea au şi ei rug ăciuni pentru cei bolnavi, fărăvr’o ungere,pentru împărtăşir ea acestora şi pentru îng roparea mor ţilor (Decura infirmorum, miserorum ac mortuorum 3).

Cum vedem protestanţii au rămas numai cu 2 taine : botezul şi euhar is tia ; iar pe celelalte 5 taine le- au transformat în«cbinecuvântări relig ioase» cetite de pastori celor ce au trebuinţăde ele. __________

 ARTICOLUL IIÎ N V Ă Ţ Ă T U R I L E L I T U R G I C E A L E B I S E R I C E I O R T O  

’ B O X E B E S P R E S F I N T E L E M I S T E R I I .

§ 80.

B o t e z u l .

otezul  ( t o   (3a?ctiana, <pwc, (pomana, (potiauoc 4),baptisma) este taina prin care cel botezat primeşte g raţia s fântului S pir it , se ia r tă şi se desleagăde păcatul strămoşesc, se face fiu al Bisericei creştine şi dobândeşte putere de 

mântuir e sufleteascăşi de intr are in îm păr ăţia lui Dumnezeu. Pentru aceea în timpurile vechi botezulavea o mulţime de numiri, din car i mai însemnate

erau : «apa vieţei» (to {>§coq rrjs £coîjgB), şi «renaşterea» (jraXXiyevEfTia6). Cu priv ire la efectul minuna t al botezului, Grig or ie de Nazianz dăacestei taine o bogăţie

1) V ezi rit ualul confes iunei la protestanţi în Codicele lui Daniel, T om. IIp. 349 - 424.

2) V ezi rug ăciunile Ia cununia protestantăîn Codicele lui Daniel , T om. IIp. 31 5 - 348 .

3) V ezi aceste rug ăciuni în Codicele l ui Daniel, T om. II p. 42 5 - 5 1 6 şiT om. III p. 21 8- 230.

4) V erbul grecesc Bcumţeiv are acelaşi înţeles ca şi, ver bul ebr aic(a afundat).

5) Iustin. Martyr. Dialog. To pturtio^a... t o u t o t o n iSScoq x rjţţcofj? .

6) Cyrill. Catech. praefat. n. X : Mt:ya xo jieoxeiftcvov fkutxioitu... Mtqov djiaQTî}fi(mov d<peoiv Sdvaxog djiaQtiag TtaXiyyeveaia ipvx1!?-

Page 298: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 298/419

TE7AURUL LITURGIC, T. III. 3 0 9

Bis er ica c atedr alădin or aşul Helsingfors capitala Finla ndei, cercetatăde mineMercuri 28 Iul ie anul 1898. (Autorul).

Chiar şi în Biser ica veche er au 3 trepte prin cari treceau ca-tehumenii pânăla botez, adică: treapta as cultătorilor (dxQcxo-( i e v o i ) , a  îng enuchie torilor (yovuxAivovreg) şi a lum inaţilor   ( c p o m -

ţo^Fv oi2). Iar dacă cel ce vine la baea botezului este în starea

1) Nazia nz. Ora t. X L De B a pt .: A A pov x a^ou ev , (3dbttiofia,•/QÎoaa, cptotiojia, «cpOaQaiac; ev5v(.ia, X o u t q o v  jiaXiyYEveoicu;, ocpQayCSa, rcâv 0X1 T l J l lO V .

2) Despre ins tit uţia cate hutnenilor ceteşte amănunţit în B ing ham, O r igs. ant iq. eccles. T om. IV pag . 1 —62. V ezi şi pag. 115 —120 T om. II T ez. L iturg .

de numiri zicând: nîl numim dar , graţie, af undare, ungere, lum inar e , nestricarea îmbr ăcăminte i (sufleteşti), baea renaşterei, s ig iliu şi tot ceea ce tste de mântuir e» *). Aşa îl numesc şi alţipăr inţi şi scriitori bisericeşti răsăriteni şi apuseni.

'Catehumenul cel ce vine săse boteze, trebue săcunoască

 înv ăţătur ile fundamentale ale Bisericei ortodoxe pentru ca săle păzească în viaţa sa şi săle apere în contra duşmanilor.

Page 299: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 299/419

3 1 0 DR. BADEA CIREŞEAND

prunciei, altul şi anume naşul (o dvd§o/o?) dă pentru el chezăşie spirituală, cămai târziu cel botezat va cunoaşte cele detrebuinţădin învăţătur ile bisericeşti. De nevoe este a şti preotulsăvârşitor al tainei, dacădorinţa catehumenului vârstnic estecuratăori necuratăcând vine la sfânta scăldătoare; în împre

 jurarea din urmă sănu se cetească taina* căci mai de folos  este sâ nu intre un om in Biserică, de cât sâ intr e un f iu vitreg şi v ătămător celor sfinte1).

aj Ministrul botezului este preotul ori episcopul; dar lanevoe este îng ăduit săboteze şi diaconul-)•La împr ejurări grele

 însă, când preotul nu este de faţăşi catehumenul este în pericol de moarte, poate să săvârşeascăaceastătaină şi un creştin laic, sau şi o femee, ori chiar păr inţii copilului, afundând în apăde 3 ori pe catehumen, gol, cu faţa spre răsărit şi zicând :

«Botează- se servul lui Dumnezeu N. în numele T atălui şi al  F iulu i şi al s f ântului Spirit, a m in» 3). Aşa ne învaţă pe noicanonul 37 al s fântului Nicefor Mărtur is itorul şi Prav ila biser icească4). Iar motiv ul pentru care Biserica a dat aceastăîntinsăîng ăduealănumai in taina botezului, a fost ca nu cumvasăînceteze din viatăpruncul ori catehumenul, fărăa fi luminatcu baea renaştereî şi fără a i se şterge păcatul strămoşesc.

Dacănu va mur i cel botezat de un laic, atunci preotulca ministru canonic al tainei, săvârşeşte rug ăciunile botezului,dar nu- l mai afundă in apă, ci numai îl unge cu sfântul mir.

Iar întâmplându- se sămoarăcel botezat de un laic, fărăcom-plectarea tainei de preot, botezul este valid sau cu putere pentr u mânt uire6). Dacă laicul a botezat un prunc şi nu a zis cuvintele : «Botează- se servul lu i Dumneze u N. in numele T atălui», ş. a., în asemenea împr ejurare botezul nu este valid şise face din nou. Sunt botezaţi şi pruncii asupra cărora este îndoialăde botezul lor, dar atunci se zic aceste cuvinte la afundare : «Botează- se servul l ui Dumnezeu iV. dacănu este botezat, in numele T atălui şi al F iului şi al s f ânt ului Spir it,  a m i n » 6). A farăde botezul pr in apă, mai este şi botezul sân

gelui şi bote zul dorinţei. Cel d’întâiu este însuşi martir is mul pentr u numele lui Ilr is tos care ţine loc de botez' valid, chiar dacămartir ul nu a fost botezat, dar a încetat din viaţăîn m unc i7).

1) V ezi în Molitfe lnic catehizarea jidov ilor cari v in să se boteze p.524 —541 op. c. V ezi şi catehizarea L ute ranilor şi Calv inilor , cum şi ungerealor cu sf. mir, în Molitf elnic , op. c. p. 5 41 - 5 48 . As emenea şi ungerea etero-docşilor, p. 54 9- 55 4.

2) Fapt. Apost. 8, 38.3) Mat. 28, 19.4) Ca n. 37 al Sf. N ichifor în Pida lion p. 478. Pr avila Bis. Cap. 153. C o n

fes. ort. P. I într. 103. Pidalionul p. 42.5) Confes. ort. P. I întreb. 103.6) Cano n. 80 Carta ge n. V ezi şi P idali onul p. 43. Pr av ila Cap. 150.7) Mat. 16, 2 5 : „Cel ce va perde s ufletul s ău pentr u mine îl va af la pe

el". Conf . Constit. A post. lib. V c. 6 : «Mar tirul a câştigat un botez v alid".Conf. Tertull. De Bapt. c. 16.

Page 300: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 300/419

Cel (e al doilea este dorinţa f ierbinte a cuiva de a se mântuide şi nu a fost botezat. Aşa au fost profeţii V echiului testament şi bărbaţii mari de atunci, veneraţi de Bisericăîntresfinţi i).

* Botezul este valid la prozeliţii ce vin în sânul Bisericeiortocoxe, dacăei au fost botezaţi în numele sfintei T reini s. e.

cum sunt romano- catolicii, lute r anii, calv inii, armenii răs-  c o l n d i ; aceştia trecând la ortodox ism, nu se mai botează, cise mg numai cu sfântul m ir 2); iar răscolnicii Molocani3), şiDul obor ţi4), se boteazădin nou pentru că ei resping parteaex terioarăa tainelor. Asemenea şi botezul er eticilor făcut cu ocufundare şi nu cu 3 cuf undări în numele sfintei T reini, nu este v a lid ; ei venind la ortodox ism, se boteazăiarăşi dupăritulnost’u. Mai sunt botezaţi din nou cei din secta protestantănumiţi Queck er iib). Ortodocşii botezaţi, dar trecuţi la altă credinţi de frică, apoi venind iarăşi înapoi cu căinţă, se ung numaicu sfântul mir. Dacăun ortodox botezat trece la altă credinţă

de bunăvoe şi vine înapoi cu pocăinţă, se ung e şi el numai cusfântul mir 6). Deci, botezul v alid nu se mai repeleşte 7), căci el in închipuir ea morţei Domnului se face 8).

Catehumenii cei vechi se botezau cu mare solemnitate înnoaptea ajunului sărbătorilor : Botezul Domnului, Învierea sa,şi Pogorârea sfântului Spirit. Se botezau noaptea, căci aceasta

 închipuia intuner ecul păcatului de unde veneau catehumeniila lumina lui Hristos. Ei însă primeau botezul şi la alte sărbători ; în împrejurări g rele erau botezaţi noaptea’ ziua, şi în orice oră. De aceea şi în zilele noastre se poate boteza cineva în zile

de sărbători mari, mici, şi în ori ce timp. Foarte nepotrivit lucrueste, când se amânăsfânta taină pentru timpuri prea târzii9).

1) Luca 7, 47. Rom. 4, 9. A mbros ie, Cuv . funebr. as upra împăr. V alen-tinia n II n. 53, ce a m ur it ca te hume n: „Mar tir ii se spală prin sângele lo r ;acesta (V ale ntinian) prin dor inţa l ui".

2) In timpurile mai vecni, pe când Biserica or todox ă se afla în ceartămai as cuţită cu cea lat ină, botez ul schis matic ilor şi al ereticilor nu era v alidpentr u Bis er ica or todox ă. V ezi P ida lio nul , op. c. p. 37, 38, 39, 40 şi 508.

3) Molocanii sunt o sectăînfiinţat ă în Rusia s udicăîn secolul X V III decroitorul Simeon Uclein.

4) Duhobor{ii sunt o sectă înfiinţată în Rusia sudică în secolul X V II.5) V ezi nota 4 de la pag . 306, T om. III T ez. Liturg .6) Botezul la musuimani. Bote zul (sunet- ul) la Turci ca şi la multe

popoa re as iatice şi af ricane, constă din tăerea împr ej ur (hitan) a co piilo r de sex bărbătesc. T oţi ma ho meda nii se supun acestei operaţiuni până la etatea de 14ani. Sărbătoa re a aceas ta se face ca şi nunta, cu veselie niare între rude, cu luptede pehlivani,  jocuri, ospeţe, cântece şi împărţir i de dar uri. De aceea se şi chiamă„s un e t- du g un i" adic ă „nunta pentru sune t". L a sf ârşitul petrecer ilor cari ţin4 —5 z ile , copii i hotărîţi pentru „hita n" sunt aduşi la „sunet- baba" (oper ato r ul sunetului), care face tăerea îm pr ejur înaintea păr inţilo r şi r udelor copii lor.(Autorul).

7) Can. 121 Cartag.8) Can. 47 Apost. Can. 57 Cartag.9) U ni i dintr e Ro mân ii reci faţă de Bise rică şi de datinele s finte, aniână

Page 301: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 301/419

Page 302: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 302/419

T E Zi A U n i Li L , H U K U H ; , T . i i i .

tezul în toate timpurile. Ori ce botez făcut fărăapă, sau în altlichid nu este valid. Asemenea şi stropirea cu apă, cum facapusenii, în loc de afundare, nu" este primită în Biserica ortodoxă*).

c) Forma botezului sunt cuvintele zise solemn la cele 3cufundări şi scoateri în chipul ur mător : la I- a cuf undare: «Bo-

teazâ- se servul lui Dumnezeu N., in numele T atălui, a min»; laa Il-a cufundare : «şi al Fiului, amin»; la a IH- a cufundare : «.şi al sfântului Spirit, amin», adăogând : «aoum şi purur ea şi in vecii vecilor, amin» 2). Cei încreştinaţi fărăaceastăformănu au botezul valid.

Ritualul botezului ca şi al celorlalte taine, se face întocmai cum este stabilit în Molitfelnicul nostru, f ăr ănici o schimbare, adăog ire or i scădere3). Sfinţirea apei la botez se făcea şi

 în vechime, căci ne vorbesc de ea T er tulian 4), Ciprian 5), Va

silie cel Mare °), etc. Iar actele principale ale ritualului sunt:lepădările catehumenului de satana cu faţa spre apus, căci deacolo vine păcatul7) ; împreunarea lui cu Hristos av ând faţa spi'e r ăs ăr it8), căci de acolo vine lumina credinţei9). De aceste lepădări de Diavolul şi de împreunările cu Hristos, vorbesc şi Cirilal Ierusalimului în Procatehesa şi în Cateheza sa l-a mistago-gică. Petru Chrisolog ul, ş. a .10). însemnatăeste rostirea s imbolului credinţei “), şi ungerea crucişa catehumenului înainte debotez cu unt de lemn s f inţit1B), la" frunte, piept, spate şi pe totcorpull3). Dar cel mai mare act al botezului sunt cele 3 cufun

dări cu cuvintele: «Botează- se servul lui Dumnezeu N. (B ajttiţetaio SouÂo? toii 0£ouu), dupăcare urmeazăapoi marele act al un-gerei crucişa catehumenului cu sfântul mir (eir/elai'ov) la frunte,ochi, nări, g ură, etc., zicând preotul la fie care ungere: «Pecetiada-

1) Vezi tâlcuirea canonului 50 apost. în Pidalion p. 48.2) Canon. 50 apost. Vezi Molitfelnicul op. c. p. 31.3) V ezi ritualul botezului în Molitfelnic ul din 1832, p. 1 3 - 3 9 , care con

sunăcu cele mai bune manuscripte vechi s. e. Cryptoferata, etc.4) Tertull. De Bapt. cap. 4.

5) Ciprian. Epist. 70.6) Basil. A'lagn. De Spirito Sancto, c. 15.7) ’A  j x ot u o o ij   t w  S a x a v â; aceste le pădări într ’o for mă schimbat ăle găsim

şi la botezul Co pţilor, A r me nilor , lac obit ilor şi Nestorienilor. Daniel Codex,T om. IV p. 496.

8) Suvtdacni t oj X  q i o t < î > ; acestea Ie aflăm în al t chip şi la C opţi, Etio-peni, ş. a.

9) V ezi § „îndreptarea feţei spre răsărit», T om. III p. 3 2 - 3 5 , Tez. L itur g .10) Ceteşte şi atr ibuţiunele exorcistului p. 351, T om. II T ez. L it. V ezi şi

rândueala Bo tez ului în Ev hol. l ui G oar , op. c. p. 274 —306.11) V ezi § „S imbole le de cre dinţă" p. 5 5 8 - 5 6 7 , T om. II Tez. L iturg .12) Despre ungerea cu unt de lemn vorbesc: Dionisie, Areop. Hierarh.

eccl, c. 2.- T eo fil A lex andr .- V as ilie cel Mare De Spirito sancto c. 2v. ş. a.13) X pi e r ai o 8oîiA.oq t o u 0soi3, x. x. "k. Copţii , Etiopenii, Iacobiţii , ung şi ei

cu unt de lemn sfinţit pe pros elit. Danie l, Codex , T om. IV p. 504.14) Copţii, E tiopenii şi Nestorienii z ic : „E u te botez în nume le T atălui",

etc., ca şi la tinii .

Page 303: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 303/419

rulai sfântului Spirit, amin» (ScpQayl? Sco eu.; jrveiijxato? âyiov,d^rjv  1). Se cântăa Câţi în Hr istos v’aţi botezat  (oooi eî? Xqujtov epajrtiaOrixe), in Hristos v’aţi şi îmbrăcat, ali luia» *), ocolindpreotul cu naşul şi cel botezat analoghionul sau masa cu evan-gelia şi crucea în semn de bucurie, de la dreapta spre stânga.Urmeazăapostolul (Rom. 6, 31—11) şi evangelia (Mat. "28,16—20).

 Apoi în vechime după8

zile se făcea tunderea celui botezat, însemn de servire lui Dumnezeu şi cuminecarea lui cu sf. euhar istie, finindU’Se cu aceasta taina botezului. în zilele noastre nuse mai face întrerupere în tot ritualul botezului3).

§ 81.

Mirul şi sfinţirea lui., , 

m^Lngerea cu sfântul mir (to xpi'aua4), âyiov {avqov, unctio, con- AţjJ» firmatio) este taina pr in care botezatul primeşte pecetia da

rurilor sfântului Spirit ,  întărindu- se în dreptatea şi sfinţenia dobândităpr in botez, ca sâ poatăsta in contra tuturor  tentatiunilor rele6). Ca şi botezul aşa şi taina mirului a pur tatnumir i diferite în timpurile vechi s. e. «punerea mâinilort> 6),«ungerea» (x pia a 7), «împărtăşir ea s f ântul ui Spiritn>8), «confirmare» (ŞeŞaicoois 9), «sigiliu» (aq^ay iş10), etc. Cu priv ire la parteavăzutăa acestei taine, se cere ca mirul săfie făcut de către

episcopul superior, săaibămateria cuvenită, adicăunt de lemn,balsam şi celelalte aromate; apoi îndatădupăbotez, preotul săung ăpe" cel botezat la părţile corpului hotărîte în ritualul tainei.

Preg ătir ea mirului se face dupăurmătoarea rândue ală: seadună vasele trebuincioase de curăţenie s trălucitoar e n); apoi 38feluri de plante şi răşini în anumite cantităţi s. e. my rrha, fructusbalsamus, unt de lemn, v in ş. a., din a căror amestecare se facem ir ul12). Iar Joi şi Vineri înaintea Duminicei Flor iilor se pisează

1) Copţii, Sirienii, Etiopenii, ung şi ei cu mir dar cu forma: „In numeleT atălui", etc. or i: „Ungerea dar ului sf. Spir it".2) Vezi aceastăcântare la pag. 184 Tom. III Tez. Liturg.3) Despre botez ceteşte în Bing ham. Orig . s. antiq. eccles. T om. IV p.

138—344. V ezi şi Goar Ev hol p. 274 —306.4) Cy rill. Ierusal. în catech. III mystag. numeşte ungerea cu mir „hrismă".5) Confes. ort. Part. I întreb. 104. Bing ham. Or ig . s. ant. eccles. T. IV 

p. 344- 411.6) Fapt. Apost. 8, 14 - 1 6. Conf . Mânelnicul pravosl. hristian, op. c. p. 304.7) Tertull. De Bapt. c. 8. Cyril. Catech. 13. n. 1.8) Isidor. Pelus. lib. I. epist. 450.9) Constit. Apost. lib. III c. 17. Ambros. De sacrament, lib. III c. 2.

10) Cyrill. Cateches. 18 n. 33.11) Vezi, Rândueala la prepararea, fierberea şi sfinţirea mirului, Bucureşti,1882, p. 3.

12) Tot acolo p. 4 - 5 . Vezi şi la Simeon Tesalonicul, op. c. p. 83 —87.

Page 304: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 304/419

T EZAURUL LIT URGIC, T . HI. 6\ b

măr unţe l!) ; în Sâmbăta lui L a7ăr se aduc materiile în Bisericăca săse fiarbă. L uni în săptămâna patimilor după or trină, seaşeazămateriile în căldări în mijlocul Bisericei pentru fierbere;mitropolitul face sfinţirea apei, după cum urmează, cu solemnebinecuv ântări, stropirea cu aghfcsmăa materiilor şi aprinde foculcu lemne ori cărbuni pentru fierberea m ir ului; "apoi se stinge

focul cu aghias mă*).

Mân tuito ru l v indecăpe un orb din naştere lâng ăfântâna Si loamului (Palestina),din care am băut a păM er curi 11 A ug ust an ul 19 04. (A utorul).

Marţi se cetesc ceasurile, apoi dupăortrină, iarăşi se apr indefocul, acum de preotul rânduit (artificele) pentru fierberea mir ului3). Trei zile se face fierberea socotindu- se L u n i , Marţi şiMiercuri. Preotul artifice este ajutat şi de alţi preoţi şi de dia-

1) Vezi, Rândueala la prepararea, fierberea şi sf inţirea mirului, op. c. p. 5.2) Tot acolo p. 5.

Page 305: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 305/419

3 1 6 DR. BA DEA C1REŞEANU

eoni îmbrăcaţi în veşmintele liturgice pe timpul fierberei. Seceteşte necontenit ev angelia pe timpul acestei sfinte ucrări. Miercur i artif icele iarăşi aprinde focul pentru a sfârşi fierberea, întocmai dupărândueală*)•

Sfinţirea m ir ul ui se face Joi în săptămâna patimilor decătre mitr opolit. Dupăcetirea orei a 111-a, a Vl- a şi IX- a, preoţiiliturgis itor i îmbrăcaţi în veşminte liturgice aşteapti sosirea mitr opolitului. V enind ier arhul se îmbracăşi el în vesminte arhiereşti şi se începe vecernia, binecuvântând preotul cef mai bătrân.Dupăectenia cea mare se cântăstilurile, în timpul ciror a preotulmai bătr ân face proscomidia. După eşirea cu evangelia zicân-du- se Luminălină, mitropolitul intrăîn altar şi cădeşte Biser ic a; se ceteşte prochimenul, par imiile şi se cân.ă tr oparele :al pogorârei s fântului Duh, al Joei celei mari, ş. a.

Mitropolitul ceteşte după aceea rugăciunea I- a: «.Răscum-  părâtor ule al firei noastre Doa mne »2); apoi rugiciunea Il- a:«Dumnezeule cel mar e şi în a lt » 3), se cântă«sfinte Dumnezeule» şi urmeazăliturgia Marelui Vasilie, dupăîândueala ei.La eşirea cu sf intele daruri, preoţii ridicăvasele cu mir aflateacum în altar şi păşind înainte anagnos tul cu lumini aprinse,iar diaconii asemenea cu lumini şi cădelniţe, es solemn din altarpe uşa de miazănoapte zicând: «Pe bine credinciosul regele nostru N.», ş. a., apoi aduc vasele cu mir la uşile împărăteştişi Je predămitropolitului; acesta le pune pe sfânta masăînstânga4). Urmeazădupăaceea celelalte rândueli ale liturgieiMarelui Vasilie. Mai departe, când zice mitropolitul: «Şi săfiemilele Marelui Dumnezeu», descopere el însuşi vasele cu mir ,le binecuvânteazăşi ceteşte rug ăciune a: «Doamne al milelor».Rosteşte după aceea rugăciunea Il l- a : « Ţie Dumnezeului şi 

 îm păr a tului tutur or » B), apoi cuvintele solemne ale sfinţireim ir ului: <l:Sfinţească- se mirul acesta cu puterea, lucrar ea şi pogorire a s f ântului S pirit, in numele T atălui şi al F iu lui şi al sfântului Spirit, amin». în fine mai zice: «Iatăacest mir se făcu mir sfinţit,  în numele T atălui şi al F iului şi al s fântului  Spirit, amin». Aşa se face pr egătirea şi sfinţirea mirului. Apoise fineşte şi liturg ia Marelui Vasilie. Iar vasele cu mir se ducla proscomidie, pentru a se turna în altele mai mici şi a se distribui dupănevoe0).

a) Miniştr ii tainei m ir ului sunt 2: unul episcopul sfinţilor al mirului, şi altul preotul care face ungerea la cei botezaţi7).

1) Vezi, Rândueala Ia prepararea, f ierberea şi sf inţirea mir iului, op. c. p.7 —8. Vezi şi la Simeon T esalonicul op. c. p. 83- 87.

2) Rândueala la prepararea, fierberea şi sfinţirea mir ului, 0 | p. c. p. 9.3) Tot acolo p. 10.4) Tot acolo p. 11.

5) Tot acolo p. 12.6) Tot acolo p. 13.7) Canon. 6 Cartagen.

Page 306: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 306/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 3 1 7

b) Materia mirului este sfântul mir făcut din unt de lemnşi felurite aromate.

c) Forma tainei sunt cuvintele zise de preot când ungecrucişcu mir pe cel lote zat la frunte, ochi, nări, gură, urechi,piept, mâini şi picioare, zicând pentru fie care ungere : «Pecctia 

darului sfântului Spirit, amin» x). Giril al Ierusalimului în ca-techesa III a ex plică aceste ungeri în chipul ur mător : « Cu s fântul mir se unge fruntea, ca sâ spălăm pata păcatului or ig inal de pe f r unte ; ochii, ca sâ vedem mărirea l ui Dumnezeu ; urechile, ca să auzim înv ăţătur ile sfinte; nas ul, ca sâ mirosim cele plăcute lui Dumnezeu; pieptul, ca sâ ne întărim in adev ărul şi dreptatea in contra Satanei».

Dupăcum am văzut când am vorbit «despre origina dumnezeiascăa sfintelor misterii» *), cum şi despre taina botezului,ungerea cu s fântul mir nu se repeteşte; totuşi ea se face nu

numa i asupra celor botezaţi, dar şi asupra celor ce au eşit dinBiserica ortodoxă, au trecut la altăconfesiune creştină, şi apoiiar au venit înapoi. Tot aşa se mai face mirunger ea şi aceloracar i au venit de la altăBisericăcreştinăla credinţănoastră3).

§ 82.

Euharistia.

fânta euharistie (fj eir/apiatia) este taina in care creştinul sub chipul pâine i şi al v in ul ui , primeşte ade v ăratul corp şi sânge a l Domnului, pentru ertarea păcatelor şi câşti

gar ea vieţei de v eci4). Sacrificiul euharistie a purtat în Biserica veche diferite numiri din car i deosebim pe acestea : «pâinea»(âptog), sau «frângerea pâinei» (xÂaaig toî' aptov), «trupul Domnului» (aa)f,ia toO xvpiov), «cuminecătura» (xoivomia), «euharistia» (ev/apiatia), ş. a .5). T aina euharistiei se face la L iturg iacredincioşilor în care distingem cuvintele rostite de Domnul la

1) Vezi Molit felnicul op. c. p. 33. V ezi şi p. 313, T om. III T ez. Lit.2) Vezi pag. 299 301, T om. III Tez. Lit.3) Ca şi împăraţii bizantini, aşa şi Domnii Munteniei şi ai Moldovei erau

unşi de mitr opoliţii ţârei când se sueau în vechime pe scaunele lor. Cei dinMuntenia erau unşi în Biserica „Cur tea V eche" din Bucureşti. In „T ipicul bisericesc pentru înscăunarea Do mnului George Bibescu, Bucureşti 1843", iatăcecetini: nŞi ing enuc hind D om nul George Dimi tr ie Bibescu in ziua de 14 Fe-v ruar ie 1843 înaint e a prestolului, primeşte din m âna mitr opolit ului ung ere a cu sfântul mir".

4) Confes. ortod. Part. I întreb. 106. Conf . Mânelnicul pravosl. hris-tian, p. 319.

5) Fapt. Apost. 2, 42. Luca 24, 35. I Cor int. 11, 23. Iustin. Mart. A poi.I c. 65. Orig . Cels. 8, 33. Cy r ill. Catehes. 23, 22. Constit. Apost. 2, 57. Vezi şi'§ «Sacrificiul euhariastic şi numir ile Iui" p. 88 —91, T om. III, Tez. Liturgic.

Page 307: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 307/419

3 1 8 DR. BADEA CIREŞEA NU

aşezarea acestui mister ]), apoi rugăciunea chemăre sfântuluiSpirit, şi în line cuvintele prefacerei sf intelor darur i2).

a) Ministrul tainei este preotul canonic, şi 3ub nici o împrejurar e nu poate săvârşi euharistia o persoană<are nu ar6

preoţia.* b) Materia este pâinea curatăde g râu, dospită şi coaptă

bine 3), cum şi vin de s tr ug uri4).c) Forma tainei sunt cuvintele chemărei (fmx/r| ou;) sfân

tului Spirit pentru prefacerea darurilor în corpul şi sângeleDomnului: « T rimite Duhul tău cel sfânt», apoi şi cuvinteleprefacerei: «Şi f ă adicăpâinea aceasta, cinstit tr upul Hris-  tos ului tău»...   «Ia r ce este în potir ul acesta, cinstit sângele Hr is tosului tău»... «prefăcându- le cu duhul tău cd s fânt» 6).

Primitorul euharistiei este ori ce om botezat; chiar sipruncii primesc sfânta cuminecătură îndată dupăbotez. în Biserica veche erau creştini cari se împărtăşeau cu corpul şisângele Domnului, în mai multe zile din fiecar e săpttmână; iarcredinciosul de astăzi este bine săea sfânta împâr tăşiie cel puţin

 în fie care din cele 4 posturi ale a nului6). Laicii de la vârsta de 7ani în sus, sunt datori a se preg ăti pentr u primir ea euharistiei :cu mărtur isirea păcatelor, cu pocăinţă, postire şi ftpte bune,cu mult mai înainte de ziua împărtăşirei7); apoi cu reţinereacorpului şi spir itului în zilele premergătoare, de îmbuibareapântecelui şi g ânduri rele, cum şi de plăcerile sex uale8); secere apoi totala ajunare  în ziua împărtăşirei, de la scularea dedimineaţăşi pânădupăprimirea cu fricăşi umilinţăa corpuluişi sâng elui Dom nului9). Oamenii slabi, bolnav i şi neputincioşi,sunt ertaţi de Biserică, şi nu li se cere aceastăîn frânare; totuşise cuv ine ca şi ei, după putinţă, să se potrivească reg ulelor

 împărtăşirei.Laicii nu pot primi sfânta euharistie, de cât dacă s’au

mărtur is it şi dacă au dobândit voe de la preotul confesor în

1) Mat. 26, 26 —28. Ceteşte amănunţit „Despre euharistie" şi în Bing ham,Orig . s. ant. eccl. T om. IV p. 500- 592.

2) Vezi ex plicarea amănunţităa L iturgiei credincioşilor în T om. III, Tez.

Lit. p. 188- 226.3) Vezi Rândueala Dumnezeeştei pros comidii în T om. II I, Tez. Lit. p.168-178.

4) Vezi pag. 101, Tom. III, Tez. Lit.5) Vezi pag. 202 şi 203, Tom. III Tez. Lit.6) Confes. ort. Partea I întreb.-90.7) De şi cetim în Pravila cea mare, cap. 321, cămărturisirea săse înceapă

pentru bărbaţi la 14 ani, iar pentru femei la 12 ani, totuşi etatea aceasta esteprea târzie mai ales pentru veacul de acum, când mulţi copii se deşteaptă făcând păcate mari. (A utor ul).

8) Sinopsa Mitr opolitului lacov, p. 11. Canoanele 6, 7, 32 şii 35 ale luiloan Pustnicul. Vezi şi Pravila cea mare cap. 170 unde citim : „T rei zile trebuc omul ui ce voeşte săse împărtăşească cu sf intele ta ine, să nu sse Impr eune  cu mue rea ; şi da că se împărtăşeşte să(ie o zi". Vezi p. 215 T. III, Tez. Lit.

9) Eu când eram în vârsta copilăriei, mă aflam într’o dulcea ţăsufleteascăcu postirea patruzecimei, pregătirea spiritualăşi aşteptarea cu bucurie a sfin-

Page 308: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 308/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III 3 1 9

scaunul mărturis irei, şi mai ales dacăau împlinit canonul po-căiiţei rostit de preot. Cel nevrednic este oprit de la îm păr tăşire '). Cei condamnaii la moarte pot şi ei să se împărtăşească, dacăcer aceasta cu credinţăşi pocăin ă. Cei nebotezaţinu pot primi sfânta euharistie s. e. păgânii, jidovii, mahomedaniişi catehumenii ; apoi nici cei eşiţi din Biserica ortodoxă, nicinebunii, nici cei ce nu pot înghiţi s fânta euharistie, nici bolnaviicaii au v ărsături dese, nici femeea cu menstruaţie 2), nici ereticii şi cei de altăcredinţăcreştină.

Creştinii sănătoşi se împărtăşesc în Biserbăla liturgie dupăcuvintele: « Cu fr ica lui Dumnezeu cu cr edinţăşi cu dragoste sâ văapr opiaţi» 3); iar cei bolnavi acasăla dânşii, ori în spitalesau unde se aflăei zăcând 4). După înv ăţătura liturg icăa Bisericei ortodoxe, sfintele daruri pentru cei bolnavi se pregătesc

 în foea cea mare, însăele pot săfie pregătite şi la alte liturgiidepline. Pentru acest scop se scoate al doilea agneţ, tot aşa cala liturg ia mai înainte sfinţită. Agneţul acesta se adapăcu sfântul sânge, şi apoi se usucăpentru păstrare, în chipul cum estehotărîtă rândueala li tur g ic ă6). Bolnavului i se dă o părticicădin slintele taine, pusăîn potir, unde se toarnăşi v in atât câtpoate pr imi el, cetindu- i- se de preot şi rugăciunile din Molitfelnic 6).

ierea mâinilor episcopului şipr in r ug ăciuni m msei~ica (xeipotovia7), se pogoarăasupra  

unui bărbat botezat, ales şi preg ătit , harul sfântului Spirit, care ii dăputere a înv ăţa, a săvârşi taine şi a paşte tur ma lui Hristos 8). Totuşi diaconul de şi este hirotonit, nu are putere de a

telor Paşti, ca săne împărtăşim toţi ai casei. înainte de împărtăşire şi mai alesdupăaceea, eram în culmea fericirei. Cât de dulci erau acele sentimente evlavioase. (Autorul).

1) Canon. 80 al sinod. V I ecumenic.2) Vezi Pr avila cea mare cap. 331: „Muerea ce va fi în mueria ei... nu

se poate împărtăşi, nici intra în Biserică7 zile, adicăpână ce nu se v acurăţi".3) Vezi pag. 214 Tom. III Tez. Lit.4) Canon. 9 al sf. Nic efor : „Se cuv ine preotului a împărtăşi pe cel ce este

aproape de moarte, şi după ce a m ânc at".5) Vezi Dumnezeeştile L iturg ii op. c. la „Păstr area sf intelor taine pentru

cei bolnavi", pag. 275 - 277.6) Vezi Rândueala împărtăşirei celor bolnavi, în Molitf elnic, op. c. p.

497-499.7) Xety ox ovia de la xeK? = rnânăşi te ma, pun, aştern; adică „punerea

mâinilor."8) Confes. ortod. Partea I întreb. 109. Conf . Mânelnicul prâv. hrist. p. 344.

§ 83.Preoţia cu ritualurile ei

sacerdotium, ordinatio) este

Page 309: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 309/419

3 2 0 DR. BA DEA CIREŞEANU

săvârşi taine, ci numai ajutăpe preot şi episcop în servirea lor.Sunt 3 trepte de hirotonie în Biserica ortodoxă: a arhier eului,preotului şi a diaconului').

1. Rânduiala hirotoniei arhiereului. Canonul I- iu al sf in

ţilor apostoli hotărăşte ca «episcopul săse hirotoniseas căde 2 ori3 episcopi» *). Cel ales pentru vrednicia arhieriei adică upop-sifiuh  (6 xmo'ijrrjipioi;a), vine în Bisericădupăvecernia zilei premergătoar e hirotoniei, însoţit de 2 dintre episcopii ori arhiereiilocotenenţi, cari vor lua parte la hirotonia sa. A ceştia şed pescaune în mijlocul Bisericei, iar candidatul cu epitr aliilul pe gâtşi felonul, face începutul obişnuit, dupăcare psalţii răspund cu«sfinte Dumnezeule»... «T atăl nostru» şi cu cântarea tr opariuluişi condacului din ziua pogorîrei sfântului S pir it 4). Candidatulacum cădeşte Biserica şi pe popor, se cântăapoi «Cuvine- se cuadevărat», însuşi face apolisul, şi se desbracă de epitrahil sifelon B).

Dupăaceea Directorul cancelariei sfântului Sinod (hartofi-lax ul, o xotţmxpijÂaH ®), face cunoscut celui ales confirmarea regalăşi chemarea sa la treapta a rhie rie i; iar candidatul răspundecu supunere şi umilinţă7). Eşind din Biserică se mărturiseşte

 înaintea duhov nicului s ău8). în z iua hirotoniei, după ce se cântă«Mărirea cea mare»,

 îna inte de liturg ie, se face ispitirea celui ales, cu solemnitatea

arătatăîn A rhieraticon. Pentru scopul acesta cei 3 arhierei adunaţi pentru hirotonie, stau îmbrăcaţi în veşmintele lor sacerdotale în mijlocul Bisericei împreunăcu cler ul conliturgisitor . Doui diaconi scot din altar pr in uşile împărăteşti pe noul ales îmbrăcat

 în epitr ahil şi felon, ducându- 1 până în mijlocul Bis ericei; deaci 2 preoţi îl iau şi îl pun pe un vultur aşezat între cele 2

sfeşnice împărăteşti9). Dupăcele 3 întrebări: «Ce ai venit aici sâ ceri de la noi ? » ; « Arată- ne no uă mai pe larg cum măr turiseşti ?» şi « A rată- ne nouă şi mai pe larg... inomenirea F iul u i 1'?», făcute la timp şi pe rând de fie care ar hiereu liturgisitor,

noul ales ex plicăscopul venirei sale, cererea hirotoniei, mărturiseşte simbolul credinţei, face ex plicarea acestuia dupăformula

1) Simeon Tesalon. întreb. 39 : «La o liturg ie se pot hirotezi mai mulţiceteţi, dar se poate hirotoni numai un diacon, un preot şi un arhiereu... fărăliturg ie nu se poate hirotoni cinev a". Vezi şi Pida lionul, op. c. p. 60.

2) Vezi canonul 1 al sf inţilor apostoli şi tâlcuirea lui în Pidalion, p. 1.3) eO wtotln'icpioc = ales în taină; 6 = candida t; v;ioi| nicptţofuu =

aleg, chibzuesc, calculez.4) Vezi A rhieraticonul cu rânduelele hirotesiilor şi hirotoniilor, ediţia II

Bucureşti 1899 p. 27.5) Tot acolo p. 27. Or ig ina solemnităţei hir ot oniilo r o aflăm în Exod.

29, 25. 40, 9 etc. A poi în Canoanele şi Cons tituţiile apostolice.6) Vezi pag. 360, Tom. II Tez. Lit. n. 4 „Har tof ilax ul".7). Vezi Arhieraticonul, op. c. p. 27 - 28 .8) Tot acolo p. 29.9) Arhieraticonul, op. c. p. 30.

Page 310: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 310/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III. 3 2 1

din A rhierrticon, căva păzi înv ăţăturile Bisericei, dogmele, canoanele şi rânduelile ţăr e il). Apoi sărutămâinile arhiereilor şi intră

 în altar urde se îmbracă în toate veşmintele preoţeşti câte ise cuvin 2).

Se începe liturgia dupărândueală; iar sfinţirea în arhiereuse face înaiite de cetirea apostolului. Dupăcântarea «Slinte Dum

nezeule», candidatul se scoate din altar pe uşa de la ineazănoaptede cei 2 pieoţi, cari îl duc în faţa uşilor împărăteşti zicând perând : «Por unceşte», «porunciţi» şi de aci se primeşte în altar dearhierei, ccri încungiurăîmpreunăcu dânsul sfânta masăcântând: « Sfinţilor mucenici»... «Mărir e ţie Hristoase»... şi «Isaie dănţueşte»3). Jpopsifiul apoi îşi pleacăgenuchii între arhierei şicel întâi dintre aceştia îi pune pe cap omoforul si evangeliadeschisăcu faţa în jos 4), zicând cu glas tare şi solemn rug ăciunea săvarşitoare a tainei : «Cu alegerea şi cercarea sfânt ului  Sinod şi întărir ea reg ală, Dumnezeescul har cela ce totdeauna pre cele neputinciose le vindecăşi pre cele cu lipsăle împlineşte, 

prohiriseşte pe prea iubitorul de Dumnezeu preot (N.) arhiereu... deci, săne rug ăm pentru dâns ul ca sâ v inăpeste el har ul intru tot s fântului Duh» b) Iior ul cântă solem «Doamne milueşte».

 Arhier eul hirotonis itor şi cu ceilalţi doui, pun mâinile pecapul ipops if iului şi se roagă încet «Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru» apoi o ectenie tot încet şi rugăciunea în taină:«Doamne Dumnezeul nostru» 6). Dupăaceasta cei 3 arhierei ducpe noul hirotonit arhiereu în uşile împărăteşti, şi îl arată poporului zicând întâiul arhier eu „vrednic este“ (âţios) şidându- ipe rând : sacos, omofor, cruce. După obişnuitele felicitări, noul

hirotonit are protia între arhiereii ce l- au hirotonit, până lasfârşitul litur g ie i7). Deci în timpul cetirei apostolului şade şidânsul îmbr ăcat arhiereşle pe tron ; la intrar ea cea mare elprimeşte potirul de la arhimandr it, apoi el se împărtăşeşte întâi.Dupăfinitul liturgiei, primul arhiereu îi dăîn mijlocul Bisericeimantia şi cârja pastoralăîn semn căacum are deplinăputeresacer dotală8). A rhier eului ales episcop ori mitropolit după legile ţărei, i se face înv es titura cu ceremonialul o bişnuit9).

1) A rhieraticonul, op. c., p. 31 —38. Conf . Daniel, Codex, T. IV, p. 560şi 578.2) Arhieraticonul, op. c., p. 39.

3) Tot acolo p. 39.—Simeon Tesaloniceanul (op. c. p. 147 cap. 205), vede în aceastăocolir e o dănţuir e spir itualăşi plinăde bucurie. Vezi şi danţurile religioase în Tez. Lit. Tom. 11, p. 11, n. 1.

4) Şi în cartea V III a Constituţiilor apostolice cap. 4 cetim la hirotoniaarhiereului: „Unul dintre cei întâi episcopi, împr eunăcu alţi doui stând aproapede altar... ţin dumnezeeştile evangelii asupra capului celui ce trebue hirotonisit."

5) A rhier aticonul, op. c. p. 40. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV p. 561 :'H Oeia îhxvtoce x â âoGevf) Be outevouoa, x al xd eM- eutovxa, x. x.  X.

6) Arhieraticonul, op. c., p. 42.7) Despre sfinţirea patriar hilor nestonieni, ar me ni, ma r oni ţi, ia cobiţi,

copţi, etc., cetteşte adnotaţiunile lui Daniel, în Codicele său, T om. IV , p. 5 85- 586.8) Arhiieraticonul, p. 43.9) Ceteşte § „Episcopul" p. 31 6—322 T om. II, Tez. Liturg . Vezi şi Legea

D r . I Sadea KX reşeanu —Tez au ru l Liturgic. 21

Page 311: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 311/419

3 2 2 DR. BA DEA GIREŞEA NU

2. Rândueala hirotoniei 'preotului. Canonul II- lea apostolic hotărăşte: «preotul săfie hir otonit de un episcop» 1). Hirotonia diaconului în preot se face dupăcântarea Ileruvicului la liturg ie, adicăînainte de prefacerea dar urilor , căci preotulare puterea de a săvârşi taina euharistiei. La intrarea cea mare 

el împlineşte aşa dar serviciul de diacon ; iar  îndatădupăHe-  ruvic, diaconul ce se hirotoneşte în preot, se aduce de 2 diaconila altar zicând pe rând arhiereuluihirotonisitor: «Porunceşte», «porunciţi». Arhiereul binecuvântându- 1 şade pe scaun; iar preoţii

 în rândul cărora intrăcandidatul, încung iur ăde 3 ori cu dânsul sfânta masă, sărutând cel ce se hirotoneşte colţurile mesei,omoforul episcopului şi mâna acestuia2). La ocolirea sfinteimese, se cântă ca şi la hirotonia ar hier eului: «Sfinţilor mucenici», « Mărire ţie Hr istoase» şi «Isaie dânţueşte». Aceste imnecari se zic şi la nuntă, cum şi ocolirea mesei, însemneazăbucuriacăcel ce se hirotoneşte se cununăcu mireasa lui sfânta Biserică3).

 Apoi candidatul pleacăgenuchii înaintea ar hiereului, iaracesta punând marginea omoforului pe capul lui zice cu glastare şi solemn: « Dumnezeescul har», şi cetind în tainăîncădouărug ăciuni, grăeşte solemn: „V rednic estew (âHto;), dându- inoului hirotonit pe rând hainele lui preoţeşti. A cum acesta intrând în rândul preoţilor , se împărtăşeşte cel d’întâi între dânşiişi ceteşte rug ăciunea amv onului, arătând cu aceasta noua saservire 4). De folos este ca noul hirotonit săţinăîn Bisericăşi

o predicăarătând datoriile sale de păstor.3. Rândueala hirotoniei diaconului. Ipodiaconul se hirotoneşte în diacon după prefacerea dar urilo r , căci el nu areputerea de a săvârşi liturg ia. Dupăcuvintele ar hiereului: dŞi sâ fie milele Mar elui Dumnez eu», se începe hirotonia în diacon

 întocmai ca şi aceea a preotului. Doui diaconi aduc pe ipodiaconla arhiereu în uşile împărăteşti zicând pe r ân d : «Porunceşte»,«.porunciţi». Arhiereul îl binecuvintează, iar diaconii ocolesc cuipodiaconul sfânta masă de 3 ori dupărândueală5). După rostirea de către arhiereu a r ug ăciune i: <aDumnezeescul har» cu2 rug ăciuni în taină, ar hiereul dănoului diacon, or ariul şi mâ-necuţele cu formula „V rednic estea (aţiog); îi mai dăşi ripidasăpăzeascăsfintele darur i până la împărtăşire. Ca şi preotul,diaconul se împărtăşeşte cel d’întâi între diaconi6).

pentru alegerea mitr opoliţilor şi episcopilor eparhioţi ai Românie i, din anul 1872, în Codicele Hamangiu, op. c. V oi. 11, ed. I, p. 1529 seqq.

1) Vezi canonul 2 al sfinţilor apostoli în Pidalion op. c., p. 3.2) Arhieraticonul, op. c., p. 13.3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 556. Vezi danturile religioase în Tez. Lit.

T om. II, p. 11. n. 1. Conf. Simeon Tesaloniceanul, op. c. p. 147, cap. 205.4) Ceteşte § „Presviterul" p. 323 —328, T om. II, Tez. Liturg. Conf. A rhieraticonul, p. 16.

5) Ceteşte § „Diaconul" p. 32 8- 332, T om. II, Tez. L iturg. Conf . A rhieraticonul p. 9- 1 3.

6) Arhieraticonul p. 12. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 552.

Page 312: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 312/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III . 3 2 3

Hiîotesiile. Taina hirotoniei celor 3 trepte ierarhice pecari le \ ăzurăm, se săvârşeşte în lăuntrul altar ului; hirotesia (xeiQoGeaia) însăse deosebeşte de hirotonie căci ea se face înafarăde altar *). Hirotesia se săvârşeşte as upra anag nos tului,psaltului2), ipodiaconului3), confesorului4), arhidiaconului5),

sachela riului6), marelui econom 7), şi protoiereului8) ; apoi asupra protDs inghelului9), ar himandritului10), eclesiarhului u), economului mânăs tir eiI4) şi eg umenului1S). Ilir otesiile se fac tot dear hiereu cu rugăciuni anumite, dându- se hirotesitului şi obiectele ce poartăsimbolis mul ser viciului său, cu afirmarea „V redniceste“ ; iar ce teţului, psaltului şi ipodiaconului, nu li se zice«vrednic este».

Prin hirotesie nu se dăharul sfântului Spirit ca la hirotonie, ci numai binecuvântarea arhierească. Hirotesia ceteţului,psaltului şi ipodiaconului se face  înainte de liturgie ; iar a celor

lalte ranguri bisericeşti se face la liturgie şi anume  înainte de intrarea cu evangelîa. Dupăalte rândueli, şi hirotesia acestorase face tot înainte de liturg ie şi anume la finele ortrinei14). Laliturgia celor mai înainte sf inţite, hirotonie şi hirotesie nuse face w).

aj Ministrul aşa dar al preoţiei este numai arhiereul sauepiscopul.

bl Materia este punerea mâinilor arhiereului asupra celuice se hirotoneşte.

c) Forma este chemarea sfântului Spirit de arhiereu asupra celui ce se hirotoneşte cu cuvintele pe car i le- am v ăzut :«Dumnezeescul har cela ce totdeauna })e cele neputincioase le vindecă», ş. a.

1) Vezi p. 315, Tom. II, Tez. Lit.2) A rhier aticonul p. 5. Vezi şi p. 345 —350, T om. II, Tez. Lit . despre ceteţ

şi psalt.3) A rhier aticonul p. 7. Ceteşte şi p. 344, despre ipodiacon. T om. II, Tez. Lit.4) Arhieraticonul p. 44.5) A rhier aticonul p. 46. Conf. p. 336 T om. II, Tez. Lit. despre arhidiacon.6) Arhieraticonul p. 47. Conf. p. 360, n. 2 Tom. II, Tez. Lit. despre

sachelarie.7) A rhierat iconul p. 47. Conf. p .360, n. 1 T om. II, Tez. Lit. despreeconom.8) A rhir eat iconul p. 48. Conf. p. 362, T om. II, Tez. Lit. despre protoereu.9) Arhieraticonul p. 49.

10) Tot acolo p. 49.11) Tot acolo p. 50.12) Arhieraticonul p. 50.13) A rhieraticonul p. 51 şi p. 378, T om. II, Tez. Lit.

14) A rhieraticonul p. 5 şi 44.15) Vezi în Pidalion tâlcuirea canonului 49 al sinod. Laod.

Page 313: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 313/419

3 2 4 DR. BADEA CIREŞEA ND

§ 84.

P o c ăi n ţa .

ocăinţa (f| [xetdvoia i), poenitentia), este taina prin care creştinul căindu- se de toate păcatele făcute după botez, le mărturiseşte pr eotului confesor (numit duhovnic, Jtveu-

[xatixo? rcatrjţ)), şi primeşte de la acesta ertare şi curăţire îm pre unăcu har ul s fântului S pir it2). Omul după mărturis ire,pocăinţă, ertarea păcatelor şi împărtăşirea cu sfintele taine, estecurat întocmai ca atunci când ese din baea botezului; de aceeapocăinţa se mai cheamăşi «al Il- lea Botez». Până în finele secolului’ al IV- lea mărturis irea păcatelor se făcea în auzul tutu

ror credincioşilor 3) ; dar din împrejurarea păcatului făptuit deun diacon cu o nobilă femee, care se mărturis i în public, patriarhul din Constantinopole Nectarie (381—397), orândui camărturisirea săse facăîn viitor, în ta ină+), aşa cum se face şiastăzi. loan Pustnicul patriarhul din Constantinopole ( f 595)

 întocmi cel d’întâi chipul pocăinţei tainice cu pedepse spirituale pentru tot felul de păcate, căci Domnul a zis : «De- ţi va greşi ţie f ratele tău , mer gi şi mustră- l pe dâns ul intre tine şi 

 într e el s ing ur » etc. (Mat. 18, 15). Cartea lui loan Pustnicul întitulată: « ’AxoXouGewx xod xdţic, ejti x<î>v ofioXoyovjxevov» (urmarea

şi r ândueala celor ce se mărturisesc), are valoare şi în ziua deacum pentru mărturisir e şi penitenţă5). Dar şi Petru al Alex andriei (sec. IV), Vasilie cel Mare (f 379), G rigorie de Nisa ( f 396)ş. a., compuserăcanoane pentru pocăinţă. Iar despre mărturisirea vechilor creştini vorbesc : T er tulian (De Baptism.), Ciprian(Epist. 10), Augustin (Homil 351), etc.

a) Minis trul pocăinţei este episcopul şi preotul canonic;schismaticul, ereticul şi apostolatul, nu are putere a erta păcatele piosului ortodox 6). Diregător ia de confesor (duhovnic, vTqeo-

1) In secolul IV „n.eT<xvoiai" se chemau nu numai îngenucherile şi faptelede pocăinţă, dar şi acel obiect prin care se numărau sutele de îngenucheri şirug ăciuni repetite. Acest obiect fu pur tat totdeauna de călug ări ca şi astăzi, şi

 învârtit în mânănecontenit. El e purtat şi de popoarele orientale păgâne. Formalui e ca o coroanăde sfoarăpe care stau înşirate 100 ori 200 boabe de lemn, chihlimbar , ş. a. Români i îl numesc „metani i"; latinii „rosar ium1* ori „rosenkranz".

2) Confes. ortod. Part. I întreb. 112. Despre pocăinţăceteşte şi în cartealui Şimeon Tesaloniceanul p. 166- 172. Ceteşte şi Mânelnicul pravoslav niculuihris tian, Bucureşti, 1832, p. 307 seqq.

3) Vezi cele 4 trepte de penitenţi în Biserica veche, T om. II, p. 107 seqq.Tez. Lit. Ceteşte şi disciplina, mărtur is irea şi penitenţa v echilor creştini, în Bingham, Or ig . s. ant. eccl. T om. V II şi V III.

4) Despre hotărîrea aceasta a lui Nectarie, ceteşte 1st. Bis. a lui Social(lib. 5, 19) şi pe aceea a lui Sozomen (lib. 7, 16). V ezi şi Tez. Lit. T. II, p. 113.5) Canoanele lui loan Pustnicul ceteşte-le în româneşte, în „Cartea folo

sitoare de suflet". Râmnicul Vâlcei 1865 p. 58 seqq.6) Confes. ortod. Part. I, întreb. 113.

Page 314: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 314/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 3ZD

(3ii t £q o ( Ini tf )5  f ievavoiag, presbyter poenitentiarius), se dăceepiscoD prin hirotesie !), nu tuturor preoţilor , ci numai celormai deosebiţi prin înţelepciune şi ştiinţă, căci mare este vrednicia de a asculta în scaunul mărturis irei cele mai ascunse taireale omului, şi nu toţi preoţii îşi dau seama de aceastăînaltăchemare. Confesorul nu poate deslega pe cel legat de alt confesor, de cât numai dacăa murit acesta a).

Ori ce păcat mărturis it înaintea confesorului, nu se poatespune de acesta sub nici un motiv. „Secretul inv iolabil din s ca uml mărtur is irei» se păstreazăsub ori ce împrejurări, pericole, torturi şi nenorociri. De aceea în Pr avila cea mare din1G52, cap. 319 cetim : «Duhovnicul de va spune păcatele celor ce i st. ispoveduesc... să- i fie luat dar ul de tot şi al preoţiei şi al dukov nicie i; iar cetăţeneasca lege zice: săi se scoatălimbape ceafă şi să- i o tr ag ă pân ăce va m u r i3). Motivul pentrucare s’a hotărît această asprime, a fost că în această lumeomul să- şi găseascăalinarea şi uşurarea conştiinţei sale cel puţin

 în Biserică, şi să nu se atingăsfinţenia tainei prin nimicireasecretului de* preotul neînţelept. Iar atunci când confesorul vedepe un nevinovat căpătimeşte în temniţăpentru vr’o crimă, şiel cunoaşte pe adev ăratul vinov at prin scaunul mărturisirei,poate arăta înaintea judecăţei cănu este vinovat osânditul, darfărăa spune şi fără a arăta pe cel v inovat. Confesorul săaibăo matură"chibzuealăşi înţelepciune în aceste împrejurări,cum şi în într ebările puse penitentului, şi în rostirea canonului(pedepsei, gjtirij.ua), potriv ind toate acestea cu sexul, etatea şi

 împrejurările în cari s’a făptuit păcatul 4).Primitorul tainei este ori ce creştin ortodox de la etatea

de 7 ani înainte 5). în toate posturile mari dar mai ales în postulpatruzecimei este dator cr eştinul săse mărtur isească şi pocă-ească°). La mărturis ire vine câte unul iar nu mai m ulţi; mărturis irea se face în pronaosul Bisericei sau şi în case particulare. Odată pe an este dator a se mărturisi ori ce arhiereu,preot, diacon sau monah, şi anume în postul cel mare sau încele 7 săptămâni de la Paşti până la R us alii7). Nebunii şi idi

1) Vezi Hirotesia Duhovnicului în Arhieraticon, op. c., p. 44.2) Canon. 32 Apost. Can. 5 sinod I ecum. Can. 52 Cartag.3) Conf. canon. 27 al sf. Nicef or Mărturisitor ul.4) O scriere în limba românăfoarte însemnată pentru călăuza Duhov ni

cului, cu tot felul de păcate şi deslegări, este «Cartea folositoare de suflet" în 3părţi: a) înv ăţăturăpentru duhovnic, b) canoanele sf. loan Pustnicul şi c) sfă-tuirea dată celor ce se ispoveduesc. T ipărită în Râmnicul Vâlcei 1865, cu 136pagini 4°. (Autorul).

5) In Pravila cea mare (cap. 321), se stabileşte etatea de 14 ani pentrubărbaţi şi 12 ani pentru femei ca săv inăîn s caunul mărturisirei. Dar în zilelenoastre iuţi şi pline de păcate, acele etăţi s unt prea târzii. Astăzi să văd copiisăvârşind mari fărăde leg i s. e. furturi, etc. Deci etatea de 7 ani este bună

pentru începutul pocăinţei. V ezi şi nota 7, din Tez. Lit. T. III, p. 318. (A utorul).6) Vezi Molitfelnicul op. c. p. 458 şi 459. Confes. ortod. Partea I întreb. 90.7) Pravila cea mare cap. 321.

Page 315: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 315/419

3 2 6 DR. BADEA CIRESEANU

oţii nu se pot mărturisi, căci ei nu au lumina cugetărei asuprapăcatelor lor. Bolnavii se mărturisesc şi prin semne sau prinscris; asemenea se mărturisesc şi surdo- muţii. Copiii fricoşirăspund cu «da» ori «nu» la întrebările blânde şi binevoitoareale preotului. Celui nepocâit nu i se dăsfânta euharistie ]); iaraproape de moarte se desleagăori ce păcătos, dacă se împacă

cel puţin cu cei ce a avut ceartă.b] Materia este însăşi mărturisirea (8| oiLio?,6 yr)c7ig) păcatelorfăcute de penitent dupăbotez. Mărturisirea se face cu nevinovăţie, sfialăşi căinţă.

c) Forma tainei este rugăciunea de deslegare ros tită depreot celui ce se mărtur is eşte: «Domnul şi Dumne ze ul nostru lis us Hristos, cu da r ul şi cu indur ăr ile iubir ei sale de oameni, sâ te ertepe tine fiule (N.J, şi sâ şteargăţie toate păcatele. Ia r eu nev rednicul preot şi duhov nic, cu puterea care este dată mie, te ert şi te desleg de toate păcatele tale, in numele T atălui şi 

al F iu lu i şi al s fântului Duh, am in» 2). Această deslegare se întemeeazăpe porunca Mântuitorului : « O n câte veţi lega pe pământ vor fi legate şi in ceruri, şi ori câte veţi deslega pe pământ, vor f i deslegate şi in ceruri» 3).

§ 85.

C ă s ă t o r i a .

'ăsătoria (o yrfjxog, matrimonium) este acea ta ină in care pr in rug ăciunile şi binecuv ântarea preotului, se pog oarăasupra a douăpersoane creştine, bărbat şi femee, ce se 

 însoţesc, g raţia dumnezeeascăce întăreşte şi sfinţeşte le gătur a lor făcută de bună voe, pentr u a se a jut a un ul cu altul, a  naşte şi a creşte pr unci» 4). Căsătoria fiind însoţită de multăveselie, ea nu se face în acele zile de postire, când se ţine deBisericătristeţea pentr u anumite fapte mântuitoar e omului. Deci,nunt a nu se face de la Duminica lăs atului de sec de carne pentr u postul Paştelor, şi pân ă la Dum inica T omei; apoi in  

postul sfinţilor apostoli Petr u şi Pavel, in postul A dor mir ei1) Confes orul sădea pedepse spir ituale aşa cum au or înduit sf. Părinţi

 Vasilie cel Mare, loan Pustnicul s. a., şi cum sunt aşezate în Molitfelnic (op. c.,p. 475 seq.). Sămai dea şi în felul acesta potrivite cu t im pul: mătănii, cetireade cărţi sfinte, învăţarea rug ăciunilor pe dinafară, venirea la Biserică, zidiri deBiserici, de şcoli, de institute culturale, plantarea cu pomi şi arbori a căilor ,zidiri de puţuri şi fântâni, adăparea călătorilor şi hrănirea lor, îngrijirea desăraci, etc. Dar confesorul în scaunul mărturis irei, nu numai săcerte şi pedepsească, ci săşi mângâe şi săcompătimească. (A utor ul).

2) Vezi Molitf elnicul, op. c. p. 473. Ceteşte şi într eaga rânduealăa mărturisirei (ispovedaniei) în Molitfelnic, op. c., p. 45 4- 48 5. Conf. Daniel, Codex ,

T om. IV , p. 587- 605.3) Mat. 16, 19 şi 18, 18.4) Confes. ort. Part. I, întreb. 115. Conf. Mânelnicul, op. c., p. 350.

Page 316: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 316/419

Page 317: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 317/419

3 2 8 DR. BA DEA CIREŞEA ND

c) Forma tainei sunt cuvintele: «Cunune- sâ servul lu i  Dumneze u N., cu serva lu i Dumnezeu N., în numele T atălui şi al F iului şi al s fânt ului Duh, amin» 1).

Primitorii tainei sunt bărbatul şi femeea, adicămirele şi

mireasa, destoinici a se căsători2).Ritualul cununiei. în timpurile vechi creştine, cununiei îi premergea serviciul logodnei făcut în naosul Bisericei3) ; acumlogodna şi cununia sunt împreunate amândouă. Logodna (aQQx-  (3(ov, arvună, ivfjtrtQa, [xvrjoma, sponsalia) se începe astfel: dupăobişnuita binecuvântare, se zice ectenia cea mare, şi altele pânăce se pun de preot i n e l e l e  în mâinile drepte ale mir ilor cu cuvintele : «Logodeşte-se servul lui Dumneze u N., cu serva lui  Dumneze u N., în numele T atălui şi al F iului şi al s f ânt ului  Duh, amin» 4). Aceste cuvinte se zic de 3 ori pentru mire şi

de 3 ori pentr u mireasă. Nunul schimbăapoi inelele. Inelul nuare nici început nici sfârşit, şi de aceea el este simbolul dragostei nesfârşite dintre miri. Dupărândueala bisericeascămireluii se dăinel de aur, căci el se aseamănăs oarelui; miresei i sedă inel de argint, căci ea se aseamănălune i; iar luna îşi eastr ălucirea de la soa re5). Apoi urmează rugăciuni pentru binecuvântarea log odnicilor , cu multe asemănări din V echiul Testament tt). Logodna se terminăcu ectenia cea mică7).

Cununia (arstpavcojia, matrimonium, încununar ea mirilor )se începe cu cântarea psalmului 127: «Mărire ţie Dumnezeul 

7iostru, mărire ţie», în care profetul David reprezintă icoanaunei căsătorii binecuv ântată de Dumne zeu8). Se zice ectenia

1) Vezi Molitfelnicul, op. c., pag. 51. Căsătoria cu o fecioară premergehirotesiei ipodiaconului cum şi hirotoniei diaconului şi preotului. Vezi can. 6şi 13 al sinod. V I ecum. Conf . Pravila cea mare cap. 76: „Cel ce se va preoţi acela săn u ea în căsătorie v ăduv ă, de s fr ânată, roabă şi servitoar e'1. Monahii nu se pot căsători (can. 16 sinod. IV ecum.). Căsătoria cu jidov ii şi ereticiieste oprită(can. 72 sinod. VI ecum). Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 525:2xe<pexcu o SouXoq tou Gsou, o Selv a, rr jv 8ouXr| v, x. x. X.

2) Dupăcodicele român civil art. 227 : „Nu i i este er tat băr ba tului în a -

inte de 18 a ni şi fe meei îna in te de lo a ni săse căsătorească1*. De aci înainte poate săse căsătorească cineva la ori ce etate fie cât de înaintată, afarănumai dacăs unt alte piedici. In R us ia (art. 4, codul civil rus) se opreşte căsătoria celor ce au împlinit 90 de ani. Ceteşte „Despre căsătorie» Codul civii român,T itlul V, art. 127 —460, în codul C. Hamang iu, V ol. I, op. c., p. 146—197.

3) Balsamon zice că dacăse desface logodna bisericească a unui viitorpreot ori diacon, este o piedicăpentru dânsul de a mai intr a în cler, căci sesocoteşte a se însura a II- a oară. Aceas tălog odnăare putere mar e; nu însă cacununia. Iar logodnele din familie nu au mare valoare, chiar dacăeste şi unpreot de faţăca martor , căci nu s'a cetit r itualul log odnei. (A utor ul).

4) Daniel, Codex, T om. IV, pag. 51 8: ^Qpafk imţex ai o t>ovkoq xof» Oeoi,o Seîva, x t| v   âouXryv xou 0eoî), t t | v  6e , x . x .  X. Vezi şi Molitf elnicul op. c.,

pag. 42.5) Molitfelnicul op. c., pag. 40.6) Prav ila cea mare, cap. 172 —178.7) Molitfelnicul, op. c., pag. 44.8) Tot acolo, pag. 45.

Page 318: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 318/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 3 2 9

cea mare şi 3 r ugăciuni, pânăce preotul ea o cununaşi făcândcu ea chipul crucei întă.iu la mire, zice de 3 or i: «Cunune- sâ servul lui Dumnezeu F., cu serva lui Dumnezeu N.», etc., şio pune pe capul mirelui1). Aşa face şi cu cealaltăcunună la

mireasă, punând- o pe capul e ia). Cununele puse pe capul mirilor «sunt răsplata pentr u fecior ia păstr atăpănăla căsătorie de mire şi mireasă» 3), îns oţiţi pentru prima oară. De aceea şiBiserica cântăacum : «Doamne Dumnezeul nostru, cu mărir e  şi cu onoare (Kuoie, o Oeog f| [iâ>v, 86£ţ) x ai Ti| if| ) ii încununeazăpe dânşii» (are dvcocrov autoii? 4). Se ceteşte apoi apostolul cu cuprinsul dator iilor conjugale (Efes. 5,10—33), şi evangelia cu istorisirea minune i din Cana Galiei (loan 2, 1—11), săvârşită deMântuitor ul la nunta de acolo B). Urmeazăşi altele pânăce se

 încung iur ătetrapodul din mijlocul Bisericei de preot, mire, mi

reasăşi nuni, cântându- se: «Isaie dănţueşte

» (T loata xopeue),<tSfinţilor m ar tir i» ("A 7101  uuotuqf^), şi <tMărire ţie Hristoase Dumnezeule» (AoHa croi X(>iat£ o (-)e6c;6). Se eau cununele de pecapul mirilor, se mai zic unele rugăciuni şi apo lis ul7).

Mare nevoe au tinerii căsători li şi de o parenesă, adicădeo predicămică, ţinutăde preot mir ilor , în care săle vorbească

1) Nunta la mus ulmani. Cu petrecere şi veselie mare se face nunta latoate popoarele şi la T urci. La aceştia procuratorul ginerelui şi acela al miresei, înaintea cununiei şi de faţăcu oaspeţii, într eabăcu glas tare pe mireasăşi pe ginere dacă voesc să se însoţească. Dupărăspunsurile afirmative, procu

ratorii merg la imam (preot) care înscrie în Condica sa căsătoria şi zestrea tinerilor. A poi şi imamul întreabăpe procuratori dacăcăsătoria se face cu înţelegerea tinerilor . Aceasta este numai o „for mulă" căci de multe ori însoţirea seface şi fărăvoea mirelui şi fărăca ei săse cunoască unul pe altul .

Imamul zice apoi următoarea rugăciune a c ununie i:nMulţumesc l u i Alah, care prin cartea sa sfântă Coranul a poruncit  

săne căsătorim. B inecuv ântare a A iot Put e r nic ului A lah, să(ie asupra mu-s ulm anil or , car i miluesc şi a ju tăpe sărac i şi cerşetori. B ine cuv ânta r ea lu i  săfie as upra tutur or car i cunosc pe prof etul Mahomed şi se s upun po r unci-lor lu i căsătorindu se. O, A lah, creatorul fericirei lumei întregi, dăfericire  şi tine r il or ce se însoţesc ac um. Dă le lor în toată v ia ţa belşug, sănătate, linişte în lume a noa str ă şi în cea laltă. S ăse împline as că toate dorinţele  

lor, so.i se iubească într e dân şii şi săaibăpr unc i cu f r ic a lu i A lah. O, P t ea  îna lt e A lah, dărueşte fer ic ir e şi tut ur or car i s’a u ostenit săînsoţeas căpe aceşti tin e r i şi au luat par te la nu nt a lor “. (Autorul).

2) Molitfelnicul, op. c., pag. 51.3) Daniel, Codex , T om. IV, pag. 525 : „Coronae nuptiales hodie apud

Graecos ex olivae ramo, candida purpureaque seta in castitatis symbolum et posteritatis sanguine propaganda spem... In Rusia coronae argentea? vel ex alio metallo comectae". Tot aşa şi în România, aceste cununi se fac din aur, arg int sau şi alte metaluri .

4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 525.5) loan, 2,1 —11.6) Muralt, op. c., pag. 178: „Cantatur Martyrum tropar ium, £>cmn, bcr

*Prefbţ)tcr bereintflt iftrc fjanbe auf feincm cpitrnd)dion juntg eidje n tl)re§ un a uf-

I d S l i d j e n S B u n b n t f t e â" u. $. iv. V ezi şi danţurile religioase în Tez. Lit.,Tom. II, pag. 11, n. 1. Conf. Simeon Tesaloniceanul, op. c., p. 147, cap. 205.

7) Molitfelnicul, pag. 68. Despre „tetrapod" ceteşte la pag. 126, T om. II,Tezaur. Liturgic.

Page 319: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 319/419

3 3 0 DR . BADEA CIREŞEA ND

de dator iile lor, să-i povăţuiascăîn numele Bisericei, ca săseiubeas căcu sfinţenie unul pe altul în toatăviaţa 1), săcreadă

 în nevoi şi nenorocir i unul altuia, şi săse mulţumeascăcu orice le va trimite Dumnezeu asupra lo r 2). Să- i îmbărbăteze în fine,

 în aceastăcale nouă, şi să-i felicite pentru a lor sfântă legătură*).

§ 86.

M a s l u l .

aslul  ( t o   ei’xeXaiov, rugăciune, eXcuov unt de le m n ;

extrema unctio, eleo ungerea), este o tainăin care prin  unger ea unui bolnav cu unt de lemn sfinţit in cetirea 

mas lului, şi pr in rug ăciunile preoţilor pentru bolnavul creştin 

ortodox , se cheamăas upra lui har ul s fântului S pirit, se v indecăde suferinţele sufleteşti şi trupeşti, şi dobândeşte ertarea păcatelor» *). Iatăşi cuvintele apostolului lacov asupra acesteit a i n e: <aDe este cineva bolnav între voi, săcheme preoţii Bisericei ca săse roage pentru dânsul, ungându- l cu unt de lemn 

 în tr u numele Do mnului. Şi rug ăciunea credinţei va mântui  pe cel bolnav, şi îl va ridica pe dâns ul Domnul, şi de va fi făcut păcate, i se vor er ta lui» 5). Dar mas lul se face nu numaicelor bolnavi, ci şi celor sănătoşi6).

a) Ministrul tainei este preotul. La săvârşirea maslului

iau parte 7, 5, ori 3 pr eoţi7). La nevoe se face şi de un preot,potriv it tâlcuirilor canonului 1‘2 al sinodului din Ca rtag ena8);căci mai bine este săse facăaceastătaină de un preot, de câtsălipseascăcu desăvârşire.

bj Materia este însuşi untul de lemn sfinţit de preoţi lacetirea mas lului. Cu acest unt de lemn se unge bolnavul’ depreoţi, în chipul crucei de 7 ori câte 7 : la .frunte, nări, fălci,g ur ă” piept, la mâna dreaptăşi cea stângă9). Untul de lemn să

1) Mare nenorocire este asupra naţiunei noastre române cu desfacerea că

sător iilor atât de uşor. V ina este atât a bărbaţilor cât şi a feme ilor; şi unii şialţii nu au răbdarea şi s tatornicia în aceastăsfântălegătură., Pidalionul pag. 45zice că„desfacer ea să nu f ie nic i când este la mij loc curvie". (Autorul).

2) Despre căsătoria şi taina ei ceteşte şi Pravila cea mare, cap. 179—189.Conf. Goar . Evholog. op. c., pag. 310 —327.

3) în Molitfelnic sunt şi rânduelele pentru nunta Il- a (pag. 5 8 - 6 8 ); totacestea sunt şi pentr u nunta a 11I-a. „Ia r a IV a nunt ă niminea sănu in  drăsneasc ăsăc unune pentr u căeste luc r u f ăr ă de legeu (Molitfelnicul p. 68).

4) Confes. ort. Part. 1 între b. 117. Conf. Mânelnicnl, op. c., p. 357.5) lacov, 5, 14 —15.6) In Constituţiunile Apost., Cart ea V III, cap 29, aflăm aceastărugăciune

la sfinţirea untului de lemn pentru bolnav i,şi la sf inţirea apei: „Doamne Dum nezeul puterilor".

7) Simeon T esaloniceanul „Despre maslu" op. c. p. 18 3- 188.8) In Bulg ar ia si Bucovina, se face maslul cu 2, 3, 5 şi 7 preoţi.9) Simeon Tesaloniceanul op. c., p. 187.

Page 320: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 320/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 3 3 1

fie cur at â fărăv r’o amestecătură; iar bolnavul săfie mir tur is it înaintea (k ihov nicului1).

cj F*rma tainei sunt cuvintele acestei rugăciuni: «P ărinte sfinte, dof torul sufletelor şi al tr upur ilor , cel ce oi tr imis  pe unul r,ăscut F iul tău, Do mnul nostru lis us Hridos, sâ vindece toată boala şi din moarte sâ mântuească, tămădueşte 

pe servul tău N., de neput inţa trupeascăşi sufleteascăce-l cuprinde, şi fă- l sâ vieze cu da r ul Hris tos ului tău» *).Primitorul tainei este însuşi creştinul bolnav, dar şi cel

sănătos, cam se face în Joia patimilor. Nu se obişnueste a seface şi copiilor maslu, căci acesta se ceteşte pentru tămăduireaboalei, dar mai ales a păca te lor3).

Rituilul maslului este ur mător ul: adunându- se preoţii înBisericăsau în casă, cel mai mare dăbinecuvântarea. Apoi sezic psalmii 142, 50 şi canonul compus de marele  Arsenie, unpustnic din secolul al IX- lea. Dupăaceea fie care preot zice cu

glas tare rugăciunea untului de lemn» pentru a lui sfinţire şitămăduirea celor ce se vor unge dintr’ins ul: «Doamne carele cu mila şi cu îndur ăr ile tale tămădue şti zdrobirile sufletelor», etc.4). A cum vin la rând 7 pericope din a postol5) şi 7 pericopedin ev ang elie6) ; intre pericopa I- a şi 11-a se zice însemnatarug ăciune: «Părinte sfinte, doftorul sufletelor şi al trupurilo r», etc. Evangheliile se ascultă în genuchi şi cu mare pietate debolnav şi de cei pentru cari se face mas lul ; între pericope semai zic rugăciuni, se cântătropare şi se unge bolnav ul de 7ori câte 7 cum s’a zis mai s us 7). Fie care preot zice rugă

ciunea «Părinte Sf inte» când unge pe bolnav . Se deschide dupăaceea evangelia, se pune cu scrisul pe capul bolnavului ce stă în genuchi, şi ţinând- o toţi preoţii, cel mai mare din aceştiazice rugăciunea : «împărate s finte» ; apoi luându- se evangelia,se dăspre sărutare bolnav ului şi celor ce sunt cu dânsul. Seface în fine apolisul8).

1) Confes. ortod. Part. I întreb. 118.2) V ezi Molitfe lnicul op. c. p. 88. Daniel, Codex , T om. IV p. 624 : ndxeQ

ayi£, taxQE Ttov x ai aco narco v, o Jtem>ag tov fxovoyevf) aou mov, x. t.  X.3) Se aude căunii preoţi fac maslu şi dobitoacelor bolnave. Aceasta însă

e o mare fărăde lege, pentru cănumai oamenii v ii (canon. 25 cartagen), suntprimitorii tainelor. (Autorul).

4) Daniel, Codex , T om. IV p. 621 : KuQie, 6 ev xâ> e eei x ai tou; oIxtiq- jx ou; oou uoix ev og T a auv T QÎn na T a, x. t . L

5) Pericopele apostolului: 1) lacov. 5, 10 —1 5; 2) Rom. 15, 1 - 7 ; 3) ICorint. 12, 2 7 —13, 8 ; 4) I I Cor int. 6, 16 —7, 1 ; 5) II Corint. 1, 8 —11 ; 6) Qalat.5, 22 - 6 , 2; 7) I Tesal. 5, 14 - 23.

6) Cele 7 pericope din evangelie: 1) Luca 10, 25 - 37 ; 2) Luca 19, 1 —10;3) Mat. 10, 11- 8; 4) Mat. 8, 1 4 - 2 3; 5) Mat. 25, 1 - 1 3 ; 6) Mat. 12, 2 1 - 2 8 ;7) Mat. 9, 3- 1 3 .

7) Numărul 7 are în Biserica creştinăo deosebităînsemnătate. Vezi înţe

lesul număruilui 7 pag. I l l , T om. III, Tez. Lit.8) V ezi „rândueala sf ântului maslu" în Molitf elnic op. c. p. 68- 1 1 0.Conf. Goar, Evholog. p. 341 seqq. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 614—634.

Page 321: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 321/419

3 3 2 DR . BA DEA CIREŞEA NU

S p i c u i r i a s u p r a s e c ţ i u n e i a I l I - a

aptele m a r i s ăv âr şite în înte me ie r ea şi v ia ţa  B ise ric ei, a u fost scrise cu lite r e neşterse 

 în Is tor ia şi me r s ul ei r e g ula t, 'pe ntr u ca  ele sâ se cuno as că de lot cr e ştin ul şi s ă

fie respectate zilele în cari s’au petrecut acele fapte.  A şa s’a u aşezat de la început s ăr băto r ile îm p ăr ăteşti, ap o i ale s f inţilo r m a r i şi m ic i. N u se put e a  trece cu vederea nic i săr băto ar e a Du m ini c e i, s au  ziu a D o mn ului, hotărîndu se ca ea săfie zi de o di hn ă

şi aduce re amint e de b un ăt ăţil e pe c a r i n i le a da t  B un ul Dumnezeu, nouă ne v r e dnic ilo r oam eni , r ăi şipăcătoşi, c a r i ne în v r ăjbim u n i i cu a lţii , şin e sfăşiemin tr e noi mai r ău de cât fia r ele pădur ei.

O m ul de şi este co ro ana c r e at ur ilo r div ine , totuşi el cân d se înt w ie c ăp r in p ăc a t u l ce zace şi se hr ăneşte în t r ’îns ul, se s chimbăîn tr ’o vietate m a i duşmănoa s ăde cât cele m a i cumplite j iv in i  s ălbatice. Omul pis mue şte pe f r at el e s ău ; răpeşte hr ana din g ur a s ăr a cului, de şi nu ar e nevoie de e a ; a du nă toate comorile păm ânt ulu i, de şi ştie c ăm âi ne le păr ăs e şte şi se preface în t r ’un pu m n de ţăr ân ă şi 

mânca re a v ie r m ilor ; ucide pe setnenul său num ai pentr u pof ta de a   întrece a nim a le le f ur ioa s e ; născoceşte a tât e a r ău t ăţi în cât m inte a lu i  se de pr inde nu m a i cu f ăr ă de leg i, şi n u m a i lucr e ază nim ic bun şi folositor, ci nu m a i ispr ăv i plin e de înd âr jir e pentr u st ingerea fr ate lui s ău. Cug et ul om ului r ău, este as cuţit s pre t o t ce este ma i îng r o z it o r şimai negru. Neg re şit c ă a u fost şi s unt în lume şi o a me ni buni, d a r nu  de aceştia este c uv ânt ul .

Ia tăpe ntru ce sf ânta noa s tră B iser icăa aşezat s ăr bător ile m a r i  şi mici , ca s ă cheme ad ic ăpe o m l a B is er ică, să l îmblânz e as că, să l 

lin işteas că, s ă l înveţe, să l po căeas că, şi să i ar ate r ăuta te a lui . D a r  tot m a i lesne a s c ult ăşi se îmblânz e s c fia r e le sălbate ce la c ânt ăr ile şi s ol e m nit ăţile s tr ăluc ito ar e , de c ât o m ul r ău şi întun e ca t la suflet, c ând  as cultă c ânt ăr ile dumnezeeşti. In cuşcile me na g e r iilo r m a r i d in hime, m i s’a întâm pla t să v ăd cele m a i f ioroase an im ale ca d. e lei, t ig r i  şi le opa rz i, lăs ându şi f u r ia lo r şi a s c ult ând cu r ăbd a r e cântecele mu  zicelor pe ca r i le auzea u. îns ăşi f ire a lor se îmblânze a, când cineva  dintre oam eni le întinde a o buca tă de h ra nă. îmb lânz ito r i i acestor a nim a le şi a i şer pilor, le ad uc în acea st are de supunere, în cât mer g  

 în cuşcile lo r f ăr ăg r i j ă, şi pe tr ec îm pr e ună. S im ţul recuno ştinţei acestor  

v ie tăţi către h r ăn it o r ul lor , n u se st ing e de cât n u m a i la în t âm p lăr i  r a r i. D a r om ul este tot m a i r ău de cât an im a le le ; el nu se îmblăti  zeşte de g la s ul cl op ot ului de la B is e r ic ă; nu merg e c ând sunetul de  a r a m ă îl cheamăîn casa lu i Dumne ze u; ia r dac ă se duce, o face

Page 322: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 322/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 3 3 3

aceas ta ca s ăg ăs ea s căşi acolo ceva de bâr f e a lă. E l r ăm âne tot rtce şi r ăti în f a ţa a l t a r u lu i şi a în v ăţăt u r il o r sf inte. E l înjur ă pe preot,pe dascăl, pe înv ăţător , pe t atăl lui, pe sor a şi pe fratele s ău, cum şipe toţi bin ef ăcăto r ii l ui ca r i îi a r a tă lum in a şi păca tul . El în jur ăpeDumneze u care îi dă v ia ţă, pâine, lum in ă şi toa tă fe r ici r e a; în ju r ăpe

s f in ţi, pe pus tni ci şi pe 1oţi ca r i îi cad în mi nt ea lui s tr ic atăşi pă-căto as i.

P entr u aceea Bis er ica a or ându it s ărb ător ile nu num a i pe n'r u  a ne iiduce aminte de înt âm pl ăr ile m a r i şi mân tuito ar e ale omuiui, ci leo şi împ od ob it cu li ta ni i, pr iv e g he r i de noa ptea , cânt ăr i, forme ex terioar e, c uv ân t ăr i, tăm âe r i, şi cu tot ce a pu t ut s ăbucure şi s ăcheme pe om de l a întuner ec la lum ină, şi de la tur bur ar e la blândeţe. S ăluăm de p il d ă Duminica S tâlpăr ilo r cu t oa tă fr umuse ţea c ult ulu i ei. 

 A tun c i c ân tăr ile s unt a tât de dulc i şi mişcăto are, în c ât n u m a i o m ul ui  căzut şi r âu nu i pla c ; acesta ma i fericit să a flă în t ina cârc iumilor  

şi în cuib ur ile de putr ez iciune m o r a lă şi cor por ală, de cât în lum in a  d in B is e r ic ă, în r ân d ue a la şi sf inţe nia ce domneşte î n cas a D om nid ui.  Pe acea s ta o ocoleşte o m ul n e g r u l a suflet , o în jur ă, o bârf eşte, pe nt r u  căî l c hi a m ă la bine, fe ricir e şi linişte.

I a r s ărbătoa rea înv ie re i Do mnul ui,  întrece to ate zile le a n u lu i în  măr e ţie şi s tr ăluc ir e . C ul tul s ăv âr şit de pr e o ţii B is er icei î n no apt e a  Poştelor, c ânt ăr ile ne m a i auzite a lt ă d a tă la fel cu cele de la Paşti, buc ur ia şi e r tar ea ce r ăs pânde s c în v ăţăt ur il e şi c ân tăr il e înv ie r e i,  s une tul ar m on io s şi dulc e a l cl opot el or de la mi e zul nopţei, mişcă şi  înveseles c to a tă fir ea, to ate pa s e r il e c e r ului; n u m a i o m ul r ăm ân e  ia r ăşi în r ăut a te a lui . M ul ţi di ntr e cr eştini se întun e că p â n ă acolo, 

 în cât n ic i l a P a şti n u se m a i duc la B is e r ic ă ca să şi ce ar ăer ta re  de la Dumnez eu pe nt r u păca te le lor negr e şi f ăr ă de sf ârşit. Ia r  unii, chia r dint r e ţăr a ni , nu calcăm a i mulţi a ni în casa Dom nidui, d in ca uza r ăut ăţe i şi a tu r băr e i ce p o a r t ăîn co ntr a acestei s finte ins ti-tuţii, car e pr e dic ă blânde ţe a, iu bir e a înt r e no i şi a tât e a în v ăţăt ur i  sf inte. A ceşti în d âr ji ţi, în to a tă v ia ţa răpes c a v ut ul s em enil or lor, p r in  

 j u r ăm in t e min cin oas e , jud e c ăţi in f ini te , m a r t o r i mincin oşi, etc. E i s unt  cei m a i m a r i v r ăjm a şi şi tu r bu r ăto r i a i f r a ţilo r l o r ; nu se sfiesc de nici un mij loc, pentr u a r ăpi pâine a din g ur a celor m a i nevoiaşi. Z iu a şi noap te a se g ândesc la căile pr in c a r i a r în şăla pe f ie ce om ;  

ating er ea de aceştia e m a i nenor ocită de cât ating er ea de un lepros, c ium a t sa u holeric. In jur ăm int e le nesfârşite îşi petrec tr a iul, p ân ă ce moa rte a î i s trânge de pe dr um ur i şi î i preface în t ină. Blestemul î i îns oţeşte pe ei şi pe f i i i lo r în lumea ace as ta şi în cea v ii toar e .

P line de bucur ie şi ad uc ăto a r e de fe ric ire s unt şi zilele s finte în  ca r i s ăr băto r im Înălţa r e a Do mnului, Pog orîre a s f ântului S pirit , a po i  Naşter ea D om nul ui, T ăerea s a împr e jur , B otezid său, în tâ m pi n a r e a şi S chim bar ea la fa ţă. L a fel s imt şi s ăr bător ile Maic ei D o m n u lu i: Na şterea sf intei Fecioar e, Intr a r e a ei în B ise ric ă, B un a V estire şi A do r -m ir e a ei. Z ile le acestor s ăr b ăto r i îm păr ăte şti, sue în cul me a fe r ici r e i pe o m ul care înţeleg e ist or ia şi s copul ace lor ev enimente, petre cute la

Page 323: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 323/419

3 3 4 DR. B A DEA CIREŞEA NU

 în c e put ul cr e ştin is m ul ui . E le se ţin de o m ul înţele pt a i datine rel igioase, cu ajuto ar e pe l a s ăr ac i şi cu petrecere în fr ica u i Dumnezeu.

S f inţii ma ri şi mici v ene r aţi de B is er ic ăia r ăşi s ui t s ăr bător iţi', ca l in ii ce n i s unt p il d ă de bunătate , ştiin ţă în a lt ă şi una nita te . D a r  

s ăr băto r il e îm păr ăt e şt i şi ale sf in ţil or , se ca de s ă le pc s tr ăm, nu cu beţii, nu cu j o c u r i, n ic i cu o r g ii, ci cu s f ia lă, lin işte şi petrecere s f ân tă.Tot pe ntr u erta rea păca te lor noastre şi pe ntr u îmblânzirea fire i 

omeneşti, M ân t uit o r ul a aşeza t cele 7 MIS T E RII. P r i n bo.ez om u l i n t r ă în creştinis m şi se s p a lă de p ăc a t u l o r ig in a l ; în taina m rului p r i m i m  pece tia d a r ul ui s f ânt ulu i S pir it cu care suntem în t ăr iţi n dre ptate a şi s finţe nia do b ân d it ăpr in botez. In taina eucharistiei l u ăn sub chi pul  pâ in e i şi a l v inului, cor pul şi sâng ele D o m nulu i în re alitate , pentru  m ânt uir e a , er ta r e a păc a te lo r şi c âştig ar e a v ieţei de veci. P r in tainapr eoţiei om ul pr imeşte da r ul s fântului S pir i t care î i dă putere să

s ăv ârşeas că ta ine, s ă înveţe şi s ă păs to r e as că tur m a . In pocăinţă şi mărt uris ire , d o bând im er tare a păca te lo r făcute dup ă botez; p r in căs ător ie , cu binecuv ântare a pre ot ului se po g o a r ă as upr a celor însoţiţi g r a ţia s f ân tului S pir it care înt ăr eşte şi sf inţeşte le g ătur a lo r . In fine,  în taina maslului , bo ln a v ul se v inde că de s uf e r inţa sa şi dobânde şte er -tar ea păca te lo r .

 Aces te s f int e taine, s â se pr im e a s c ăde om cu toată e v la v ia , p ă-tr unde r e a s ufleteas că, v r e dn ic ia şi c ur ăţe nia într e g e i fiinţe. A po i săse sile as căc re ştinul a îm p li n i în t o a tă v ia ţa f ăg ăduin ţe le date la p r i-mirea mister i i lor .

Page 324: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 324/419

SECŢIUNEA IV/*BINECUVÂNTĂRILE, SFINŢIRILE, ÎNMORMÂN-

T Ă R I L E Ş I P O S T U R I L E A N U A L E C U  

ORÎNDU1R1LE LOR LITURGICE.

§ 87.

Cuprinsul acestei secţiuni.

and strămoşii noştrii A dam şi Eva au păcătuit greu în par adis1), cerescul Creator mâhnit de aceastăfaptăa fericiţilor locuitor i airaiului, îndreptându- se către Adam între altele i-a zis : «Blestemat sâ fie păm ântul din

cauza ta'» 2). Răsvrătir ea pr imeiperechi de oameni în contra voinţei lui Dumnezeu,atrase dupăsine blestemul Prea Bunului Părinte asu

pra pământului şi asupra lucrurilor ce sunt pe el. Cutoate că prin răscumpărarea omului de Mântuitor uls’a şters păcatul orig inal, totuşi este necontenită

trebuinţăsăchemăm binecuvântarea şi sfinţirea dumnezeeascăasupra omului, Bisericilor, apei, asupra caselor noastre, asuprag râului, cărnei, turmelor şi asupra celor ce ne încung iur ăspre

1) Oeties. Cap. 3.2) Genes. Cap. 3, 17 : S 3 .T V nit

J

Page 325: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 325/419

o o u u t . . um e. c

binele şi folosul nostru i). De aceea Biserica are rug ăciuni pentr utoate acestea şi pentru începutul lucrărilor noastre, pentr u fe-rirea de răutăţi, de nenorociri, pentru  înmor mântări, ş. a.

T ot pentru păcatele noastre, Biserica a aşezat pos turilemari ale anului şi posturile de câte o zi, ca prin ele sănecur ăţim trupul şi sufletul, şi să ne aducem aminte de înfrânareâ cea de folos. Posturile s unt înrădăcinate în însăşi firea

om ului; dar ele trebue păstrate cu rândueală, măsurăşi cugetcur at; căci nu este post acela care se ţine în fărăde legi şi

F iic a lu i F ar ao n * află, pe Moisi ca pr unc în r iul N ilu l şi îl ea la sine(II Moiai, 2, 6).

 în fapte de cari nic i nu trebue a mai grăi. Iată pentru ce Bise-rica a luat tot sub a ei sfântăpazăşi chipul hranei noastre,

Eentru ca săne arate cele ce trebue sămâncăm şi cele ce treue sădepărtăm de la noi, cum şi timpul când săne hrănim.

Deci, în cele ce urmeazăvoiu spune ce sunt binecuv ântările şi sfinţirile bisericeşti, apoi cari sunt 'posturile rânduite de Biserică.

1) Formulele preotului şi episcopului pentru binecuvântări şi sfinţiri sunt

de multe feluri s. e. „Sfinţeşte vasul ace sta“ ş. a. Conf . Molitfelnicul op. c. p. 315.

Page 326: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 326/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. ;{;i7

C A P IT O L U L IBINECUV ÂNT ĂRILE ŞI SFINŢIRILE.

88 .

Origina şi scopul binecuvântărilor şi sfinţirilor.

binecuvânta va săzicăa rosti cuvinte cu în-ţeles de fericire morală şi materială, şi achema ajutorul dumnezeesc, asupra celui cese binecuvinteazăx) ; iar a sfinţi însemnează

a curăţi, a desface firea cu puterea divinăde tot ce este rău şi necur at *). Binecuvân-tarea o dau şi laicii asupra fiilor lor 3), dar ea nuare puter e ca binecuvântarea bisericeascăfăcutădepreot ori episcop; iar sfinţirea nu o face nici odatălaicul, ci numai preotul sau episcopul.

Binecuv ântările şi sfinţir ile le găsim şi în V echiulTestament sub numirea de «sfinţirea lui Iehova» 4) ;

 însăcu puter ea lor desăvârşită, af lăm aceste sfinte lucrări numai în creştinism şi adicăde la începutul acestuea şi pânăacum. Mân-tuitorul binecuvinteazăpe pruncii cari venirăla e l5) ; binecu-vinteazăşi sfinţeşte 'pâinea şi vinul la cina euha ris tică6), etc.

 în Constituţiunile’ Apostolice af lăm binecuvântări şi sfinţiri lahirotonia arhiereului7) ; în Istoria Bisericească a lui Eusebiu(lib. 10, cap. 3), cetini solemnitatea sfinţirei Bisericilor cum sefăcea în secolul al IV lea; în epistola 22 a lui A mbrosiu (adMar cellum), ni se vorbeşte de sfinţirea apei botezului. Apoi iarăşi

 în Gonstituţiuni (lib. 7 cap. 44) şi 111 scrierea sfântului Vasilie«De Spirito* sancto» (cap. 27), af lăm sf inţirea untul ui de le mn; 

 în scrierea lui T er tulian «De baptismo», ni se spune sfinţirea veşmintelor şi vaselor liturgice; în Istoria Bisericeascăa luiSozomen (lib. 2 cap. 26), cetim sfinţirea aghiazmei, etc.

1)  A bine cuv ânta este tot aceeaşi cu a „grăi de bine".2)  A sf inţi va săzicăa „purif ica", a „curăţi", de la verbul latin sanc-  

tifico, curăţesc; sanctus, curat.3) V ezi pag. 320, nota 5, T om. II, şi pag. 48, T om. III, Tez. Lit. Conf. I

Moisi 27, 27 29 . 48, 20. IV Moisi 6, 24. Marcu 10, 16. Efes. 1 ,3 .1 Cor int. 10, 16.4) Ex od, 28, 36. Vezi şi sf inţirea cortului mărturiei II Moisi, 29, 37. Apoi

sfinţir ea templului lui Solomon II Parai. 5, 13. 6, 13 42 . 7, 1 1 3. S finţireasacrificiilor III M. 1, 4. 5, 26. Ios. Flav. A ntiqq. III, 9, 3. IV M. 28, 14. 29, 5.

Sfinţir ea veşmintelor liturgice II M. 28, 37. Sfinţirea odoarelor sfinte II M. 30,29. Sfinţirea lui  A aron şi a fiilor săi II M. 30, 30.5) Mat. 19, 13. Marcu 10 , 13. Luca 18, 15.6) Mat. 26, 29.7) Constit. Apost. lib. V III cap. 4 5 .

Dr . Badea Cir eşeanu. — Tezaurul Liturgic. 22

Page 327: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 327/419

338 DR . RA DEA CIREŞEA NU

Dar mai af lăm în timpur ile vechi creştine şi binecuvântăricu sfinţiri 'particulare s. e. la mergerea în călătorie *), binecu-vântările date copiilor de părinţi pe patul morţei2), binecuv ân-tări asupra bucatelor înainte de mâncare3), etc. T ot aşa şi în ziuade astăzi, însăîntr ’o for mămai înf lorită, se fac binecuvântări şisfinţiri la hirotonia celor ce intrăîn cler, apoi binecuv ântări lanaşterea pr uncului , la botezul acestuea, la sfinţirea vaselor şia odoarelor liturgice, etc.

Scopul binecuv ântărilor şi al sfinţir ilor este câştigarea ha r ul ui şi aj uto rului div in ; iar ministrul acestor lucrări sf inte estepreotul şi epis copul; materia este facerea semnului crucei, im-punerea mâinilor, ungerea cu unt de lemn, ş. a .; forma estecuvântul sau rugăciunea s. e. «binecuvinteazăvinul acesta» 4),ori «sfinţeşte vasul acesta» ş. a. 5). Sănu conf undăm însăcele7 misterii cu aceste sfinţiri şi binecuvântări, căci este mare deo-sebire între unele şi altele. Misteriile sunt înfiinţate de Mântui-torul; binecuvântările şi sfinţirile sunt aşezate de Biserică. Prinmisterii se împărtăşeşte graţia sfântului Spirit şi se iartăpăca-tele m a r i; prin binecuv ântări şi sfinţiri se adaoge la împărtăşirea graţiei şi se iartă păcate uşoare’. Misteriile lucrează prinele însăşi*; sfinţirile şi binecuvântările, prin rug ăciunile biseri-ceşti. în fine misteriile se primesc numai de oameni v ii6) ; bine -cuv ântările şi sfinţir ile se primesc şi de oamenii v ii ca şi delucrurile neînsufleţite s. e. Biserici, cimitire, cruci, icoane, veşminte sacerdotale, "apa, grâul pâinea, hrana, ş. a.

 ARTICOLUL IB I N E C L T Â N T A R I L E ŞI SFINŢIRILE PUBLICE.

§ 89 .

Sfinţirea Bisericei (vaog 8v 0()oviaa^8vog ')•

II ceasta solemnitate relig ioasăîşi are prototipul în VeI chiul T estament, şi anume în sfinţirea cortului măr| tur ie i8), şi a templului lui S olomon9). De bunăseamă^ că şi în creştinism sfinţirea locaşurilor pentru cult,

1) Augustin. De civitate Dei.2) Gregor. Nyss. Orat. De vita Macrinae.3) Constit. Apost. Lib. 7 cap. 49.4) Molitfelnicul op. c. p. 319.5) Tot acolo p. 315.6) Canon. 25 Cartagen.7) Sfinţirea Bisericei mai poartănumirea în greceşte şi ’Eyxaivicov  t o O

vaou (îno ir ile B is er icei). Vezi şi Bing ham, op. c. T om. MI p. 315 seqq.8) II M. 29, 37.9) II Paralip. cap. 5, 6, 7. La sf inţirea te mplului său, Solomon sacrifică

22.000 de boi şi 122.000 de oi (II Paralip. 7, 5).

Page 328: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 328/419

T EZAURUL LITURGIC. T III. 3 3 0

ca a unor case dumnezeeşti în cari se săvârşesc cele sfinte,trebue să fi început din primele timpuri ale propoveduireievangeliei; dar abia în secolul al IV lea se f&cu sfinţirea Bise-ricilor cu mare solemnitate, după cum arată aceasta Eusebiu în Istoria sa Bisericească. Acest scriitor ne desfăşurăîn colorile

cele mai măreţe sf inţirea Bisericei din T ir ’). Iar Sozomen înIstoria sa Bisericeascăvorbind de o Bisericădin Ierusalim zi-dită din porunca lui Constantin cel Mare, zice căea a fostsfinţită, cu mare sărbătoare de episcopii T ir ului2). în secolul al V lea 3inodul al IV lea ecumenic ţinut în Halcedon (an. 451),prin canonul IV hotărăşte ca Bisericile sănu se zidească fâră

 învoirea episcopului, care le şi sfinţeşte la terminarea lor cuforme şi rug ăciuni. Asemenea" şi Iustinian rândui prin Novela131 c. 7, ca «dacăcineva voeşie săzidească un sfânt paraclis, ori o mănăstire, nu poate altf el săînceapăzidir ea, de căt n umai pd locurile unde cuv iosul episcop a făcut r ug ăciune a» 3). Lapunerea temeliei sfântului locaş, şi astăzi se ceteşte rugăciuneade episcop ori de presviter 4).

Dar şi în Biserica latină găsim din vechime rânduealasfinţirei, dupăcum cetim în canonul 26 al sinodului din Galiaţinut în anul 519. lată cuprinsul canonului: «Jertfelnicele cari nu sunt de pia tr ă săn u se sf inţească» 5). Iar istor icul englez,abatele Beda V ener abilul ( f 735), vorbeşte şi el de sfinţirea Bi-ser icilor din A nglia în secolul V lII lea6). De aci înainte măr-tur iile se tot înmulţesc cu trecerea treptatăa timpului.

 Astăzi ca şi în vechime, în Biserica ortodox ă minis tr ulsfinţirei B iser icilor este episcopul, sau împuternicitul său, pro-  toereul 7). Casa Domnului se sfinţeşte dacă ea este înzestratăcu toate obiectele si se aflăîn măsurăcanonică8). La sfinţireaei se pun moaşte de ale veri unui martir în sfânta ma să9) ; iarsolemnitatea se face după ritualul bisericesc nes chimbat; înBiserica nouăse face liturgie neîntrerupt 7 zile. Episcopul carecalcă aceste rândueli săse caterisească10).

R it ua lu l sf inţirei Biser icei se deosebeşte întru câtva la

1) Euseb. Hist, eccles. lib. X c. 3. Despre Basilici şi clădirea Bisericilordin vechime şi pânăazi, vezi p. 99 —150. Tom II Tez. Lit. Ceteşte şi desprestilurile bisericeşti arhitectonice, p. 163 —187. T om. II, Tez. Lit.

2) Sozom. Hist, eccles. lib. II c. X X V I.3) Justinian. Novell. C X X X I c. V I I : E l tig fîovXriOeni oîx oâopîacn, x. x. X. 

 Vezi acest text orig inal la p. 110. T om. II Tezaurul Liturgic.4) Conf. Molitfelnicul op. c. p. 317.5) Concil Epaunense (Galia) c. 26 : Altar ia nisi lapidea non sacrentur.6) Beda Venerabilis. Hist, eccles. lib. I c. X X X .7) Compendiul de Dreptul canonic al Mitropolitului Andrei Şaguna, ed.

II Sibiiu 1885 p. 189. Bingham, Tom. III p. 323.8) Balsamon în tâlcuirea canonului 7 al sinod. V II ecumenic.9) Ceteşte despre sfânta masăîn Tez. Lit. T. II, p. 1 36 140 . Vezi şi §

„Vener aţiunea relicv iilor" p. 410, seqq. T om. II, T ez. Lit.10) Can. 10 Sinod. Cartag. şi can. 7 al sinod. 7 ecum.

Page 329: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 329/419

340 DR. B A DEA CIREŞEA NC

R o m ân ix), de acela al Ruşilor şi al Grecilor . Deosebirea aceastas’a născut de acolo căfie care din aceste Biserici a adăogatcâte ceva la orig inalul cel v ecliiu din secolul al IX lea, pe te-meiul datinelor locale. Sfinţirea Bisericei se săvârşeşte ast fel:la vesperăse face preg ătirea sfintelor moaşte ce se "pun a Il a

zi în sfânta masă; urmeazăapoi privigherea de noapte. La ortrinăse face sf inţirea cea mică a ape i; iar după preg ătirealucrurilor pentru sfinţire, episcopul însoţit de presviteri, se

l isus vindecăpe fiica Hananiencei (Mat. 15, 23).

 îmbr acăcu toate veşmintele arhiereşti, mai îmbrăcând şi pesteacestea un „hlton" (Vttov 2), adicăo" cămaşăalbăcu mâneci casăapere sfintele veşminte, şi săne aducăaminte de g iulg iur ilelui Hris tos3). Apoi str opind’ cu apăsfinţită cei 4 stâlpi din te

1) Românul din părţile Olteniei zice în Ioc de «Sf inţirea Bisericei", »Târnosirea Biser icei" de la verbul grecesc evOQovîţw, întronez adicăsfintele relicve în sfânta masă.

2) Cuv ântul xitcov, tunicăcu mâneci, cămaşă, îl găsim în Omer, Er odotş. a. Vezi şi p. 419, T . II, T ezaurul L iturg ic.3) Simeon Tesaloniceanul, op. c. p. 11 0 11 1.

Page 330: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 330/419

rn'elia sfintei mese, toarnă pe unghiurile lor cruciş aromateamestecate fierbinţi (ceară, tărnâe, smirnă, aloe, răşină, sacîz i),spre întărirea lespezei de d’asupra şi spre închipuir ea îngropăreiMântuitorului2).

T erminându se cu s fânta masă, o spalăcu apăcaldă, apoitoarnăcruciş pe ea v in amestecat cu apăde roze, spre a în-semna căGolgota în locul căreea este sfânta nas ă s’a spălat

cu apa şi sângele curs din coasta Mântuitor ul;» pe cruce3). Apoi se ung cu mir sfânta masă. păretii altarul i i , ai Bisericei, în chipul ungerei ce s’a făcut de Moisi în cortu vechiului Tes-tament 4). Se îmbr acădupă aceea sfânta masăşi se pun pe eailitonul şi antimis ul, crucea şi evangelia.

După tainica rugăciune de mulţumir e pentr u revărsareaharului sfântului Spirit, ierar hul apr inde cea întâi făclie şi o punela locul de sus în sfântul altar spre răsărit de sfânta masă, deunde vine lumina cerească5). Apoi cu toatăadunarea merge înurma moaştelor mar tir ice şi încung iur ă cu ele Biserica. După

intrar ea într ’însa, le unge cu mir şi le pune sub sfânta masă,spre puternica ei tăr ie6). Urmează apoi liturg ia obişnuităşi opredicăocazională7).

§ 90 .

Sfinţirea odoarelor bisericeşti.

ub numirea de «odoare bisericeşti» înţeleg em obiectele tre-buincioase în casa Domnului pentru cult, s. e. cruci, icoane,

baptister ii, clopote; apoi cărţi litur gice, veşminte, vase,ş. a. Şi în V echiul T estament se sfinţeau obiectele de la cortşi templu8). De aceea la Iudei era sfânt nu numai templul, darşi toate odoarele cari serveau pentr u aducerea jertfei. în scopulsfinţirei, Dumnezeu porunceşte lui Moisi ca săadune la uşelecortului mărturiei, pe A aron, pe fiii lui şi pe leviţi, săi speleşi săi stropeascăcu sângele jertfelor, pe dânşii, veşmintele lor,şi toate vasele şi obiectele trebuincioase c or tul ui9).

Cu atât mai sfinte şi mai preţioase trebue săfie în Bise-

1) Conf. II M. c. 30, 34.2) Simeon Tesalon. op. c. p. 111. c. 106. Ceteşte despre ceară, tărnâesmirnă, în T om. II, p. 394 —410, T ez. Lit.

3) Simeon. Tesalon. op. c. p. 112.4) II M. cap, 29, 37.5) Ceteşte § „îndreptarea feţei spre răsărit", p. 32, Tom. III Tez. Lit.6) Vezi relicviile martirice în sfânta masă. T om. II p. 139, Tez. L it. şi §

„Veneraţiunea relicviilor" p. 410 T om. II Tez. Lit. Tot despre aceasta sf. Ge rman în scrierea sa „©ecoţna Muotix ti" zic e: ExxA.r| oi'a eoxiv ettfyeiog ouQavdţ... ev MaQTuai TetaicoGeîaa x ai ev xou; dy îoiţauxd>v Xenjjavoig IvOpoviaoGetoa.

7) Vezi şi Goar op. c. p. 65 3 67 0. Conf. Daniel, Codex, T om. IV p.680687.

8) Exod 28, 36. 30, 29. II Paralip. 5. 6. 7.9) Exod 40, 9 seqq.

Page 331: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 331/419

rica creştină obiectele pentr u săvârşirea ser viciului div in, deoare ce aici se aduce jertfa cea mai deplină, se fac lucrări aşe-zate de Dumnezeu şi de a sa s fântă Biserică. Obiectele acesteaprecum vedem din aşezămintele dumnezeeşti, s’au sfinţit în toatetimpurile creştine, şi s’au întrebuinţat numai pentru serviciuldivin din Biserică, în cât canonul 73 apostolic ameninţăcu marepedeapsăşi cu afurisanie pe cei ce le ar folosi în lucr uri le lorcasnice.

Spre a le face vrednice de serviciile sfinte pentru cari sunthotărîte, Biserica noastrăa aşezat nişte ceremonii anume, la săvârşirea cărora preotul ori ar hiereul pr in rug ăciuni, cântări,cetir i, îngenucher i, binecuvântări şi stropiri cu ag hiazmă, s fin-ţeşte următoarele odoare: crucea1), icoane le2), baptisterii le ■■*) siclopotele4). Apoi cărţile bisericeşti, precum: evangelia, apostolul,psaltirea, orologiul, liturgiarul, octoihul, mineiul, triodul, penticostariul, ş. a .B). Mai departe, veşmintele liturg ice: stihariul,orar iul, mânecările, brâul. epitrahiluf, epigonatia, felonul, sacosul,omoforul, mantia, e tc.6). Pe lâng ăacestea se mai sfinţesc : discul,potirul, steaua, acoperemintele, ant im is ulT), copia, ling uriţa, ri

Eida şi tămâiar ul8). Nu se trece cu vederea nici mobilieruliser i’cesc s. e. amv onul pentr u predici, policandrul, candelele,

sfeşnicele, steagurile, analoghionul, ş. a .9).Prin cetirea feluritelor r ug ăciuni la sf inţirea obiectelor bi-

sericeşti, se face câteodatăasemănare între acestea şi cele din V echiul T estament ca prototip al celor din creştinism’ şi se cerede la Dumnezeu ca săle sfinţeascăşi săle facăvrednice de între-buinţarea lor. Apoi le stropeşte cu aghiazmăzicând cuvintele :«Sfinţească- se (vasul, ori obiectul) acesta, cu harul prea sfân

tului Spirit, prin stropirea acestei ape sfinte, in numele Tatălui, şi al F iului şi al s f ânt ului S pir it, am in * 10).

Sfinţirea apei (to dyiaoiia, aqua benedicta).

finţirea apei este acea binecuvântar e dumnezeeascăasupraacestui fluid, prin care i se dăei putere har icăspre folosulcorporal şi sufletesc al credincioşilor. Cum căaceastăsfin-

ţire s’a îndatinat din timpurile prime ale creştinilor , dovedim

1) Ceteşte despre cruce şi veneraţiunea ei, T om. II p. 243 256, Tez. Lit.2) Ceteşte Iconografia bisericească, T om. II p. 188 302, T ez. L it. Vezi şi

rugăciunile din Molitfelnic op. c. p. 518.3) Vezi Baptisteriile p. 150, Tom, II Tez. Lit.4) Despre „Clopote" vezi T om. II p. 155—162, Tez. Lit.5) Ceteşte despre cărţile bisericeşti, T om. II p. 381 —394, Tez. Lit.6) Vezi Veşmintele liturgice T om. II p. 414 437, T ez. L it. Vezi şi r ugă

ciunile din Molitfelnic op. c. p. 516.7) A ntimis ul se sfinţeşte numai de episcop.8) Vezi Vasele liturgice T om. II p. 437 —449 Tez. Lit. Vezi şi rugăciunile

din Molitf elnic p. 511 şi 522.9) Vezi Mobilier ul bisericesc T om. II p. 109 14 7, Tez. Lit.

10) Vezi Molitfelnicul op. c. p. 511 seqq. Bingham, op. c. Tom. 111 p. 337.

Page 332: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 332/419

cu textul din Constituţiunile Apostolice (cartea V III <ap. 429),unde af lăm aceastărugăciune la sfinţirea untului de Ierni pentrubolnav i (la maslu) şi sfinţirea apei. Episcopul ori preotul *e roagăaşa: «Dcamne, Dumne zeul P uterilor , Făcăto rul apelor şi Dătătorul un tul ui de lemn... sfinţeşte apa aceasta şi i n t u i de lemn... spre păstrarea sănătăţei, viiidecarea boalelor şi g onir ea spiritelor rele». Dar mărtur ii despre sfinţirea apei, mai atlăm

la T ertul ian*), Ciprian 2), Optat de Mileve3), Ambrosiu 4), Grigorie de N is a 6), Vasilie cel Mar e6), T eodoret7), etc. . ie caredintre aceşti bărbaţi ar atăefectele minunate ale apei sfinţite,pentru cel’ ce se boteazăcu ea, ori bea dintr’însa, sau se stro-peşte de preot cum este d. e. la Botezul Domnului, la sfinţireaobiectelor, la ziua pr imăa fie cărei luni, şa. Sfinţirea ipei estede k2 feluri : mare  (6 (.igyag dytaaaoq) şi mică(o iuxqoc uyiaauo;).

1. Sfinţir ea cea mare a apei la sărbătoarea A rătă’ei Dom-nului din 6 Ianuarie, aşa cum se face acum, s’a aşeza; în rândueală, pe temeiul vechei datine creştine, de Sofronie patriarhul

Ierusalimului (*j* 638). De aci nu înţelegem însăcăpânăla dâns ulnu s’ar fi mai sfinţit apa ; căci dupăcum v ăzurăm, ea s’a :'ăcut dintimpur ile începătoare ale creştinismului, şi se face pâr ăastăzi.

 în ziua Arătărei Domnului 8), sf inţirea apei se face aşa : dupăliturgie şi rug ăciunea amvonului, pr eoţii îmbr ăcaţi în veşmin-tele sacerdotale, cu diaconi şi tot clerul şi poporul, purtându se

 înaintea procesiunei, steaguri, cruci, ş. a., merg la rîu, la fân-tâni, ori la locul unde se face sfinţirea, cântând pe drum cu-vintele psalmului *28 (v. 3 seqq.): «iGlasul Domnului peste ape strigă» ($(ovf| xupuov in i xcov ufirmov (3o«9). A jungând la apăse

cetesc cu glas tare 3 parimii din profetul Isaia (X X X V , 1— 10;LV , 1—13; X II, 4—6), după care se zice apostolul şi evangelia,ectenia mare şi altele. Apoi preotul rosteşte solemn de 3 oriforma sfinţirei" apei, afundând crucişdegetele în apă: c îns uţi şi acum, S tăpâne, sfinţeşte a pa aceasta cu S pir itul t ău cel s fânt» ,0).Si se zic toate dupărânduealâ cum cetim în Molitfelnic, finin<1use cu tropariul: « în J ordan botezându- te tu, Doamne» u),

1) Tertull. De Bapt., c. IV : Superv enit enim statim S piritus de coelis etaquis superest.

2) Cyprian. Epist. L X X ad Ianuar: Sanctificări aquam prius.3) Optat. Contr. Parmen. Lib. III: Fontalibus undis inseritur.

4) Ambros. De sacram. Lib. I, c. V.5) Nysen. De Bapt. Christi: Kent t o   u6(oq ou5ev  ăkXo xuyy.dvov  i] uScoq.6) Basil. De S pirito Sancto c. X X V II : EuXoyoufiev xo v 8coq.7) Theodoret. in I, C or in t: Tvj ejtixXV| oei xtfe dyîu<; TQiafios dy idţex ai

xcov u5dx(ov  T) tpuon;.8) Ceteşte despre sărbătoarea „Botezul Domnului", p. 273, T om. III, Tez.

Lit. şi despre pictura acestei zile, pag. 272, T om. II, Tez. Lit., n. 2.9) Daniel, Codex, T om. IV , pag. 652: ’Ax oXouOia xou neydX.au dyiao| iou

xd)v dyi'cov Oeocpaveitov.10) Molitfelnicul, op. c., pag. 139. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 656:

Mey a? el, Kuţne, x . x. L11) Molitf elnicul, op. c., pag. 141. TQO.xdpiov: ’Ev ’IogSdvt) poux iţouevou

oou, K uqie

, fj xfjg Tqux 

So s

etpaveQto0r| j iqo ox uv t ioh

;.

Page 333: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 333/419

rica creştină obiectele pentru săvârşirea ser viciului divin, deoare ce aici se aduce jertfa cea mai deplină, se fac lucrări aşe-zate de Dumnezeu şi de a sa sfântă Biserică. Obiectele acesteaprecum vedem din aşezămintele dumnezeeşti, s’au sfinţit în toatetimpur ile creştine, şi s’au întrebuinţat numai pentru serviciuldivin din Biserică, în cât canonul 73 apostolic ameninţăcu marepedeapsăşi cu afurisanie pe cei ce le ar folosi în lucrurile lorcasnice.

Spre a le face vrednice de serviciile sfinte pentru cari sunthotărîte, Biserica noastrăa aşezat nişte ceremonii anume, la săvârşirea cărora preotul ori arhiereul pr in rugăciuni, cântări,cetir i, îngenucher i, binecuvântări şi stropiri cu ag hiazmă, sfin-ţeşte următoarele odoare: crucea1), icoanele2), baptisteriile *) siclopotele4). Apoi cărţile bisericeşti, precum: evangelia, apostolul,psaltirea, orologiul, liturgiarul, octoihul, mineiul, triodul, penticostariul, ş. a .8). Mai departe, veşmintele liturg ice: stihariul,orar iul, mânecările, brâul. epitr ahilul’ epigonatia, felonul, sacosul,omof orul, mantia, etc.6). Pe lângăacestea se mai sfinţesc : discul,potirul, steaua, acoperemintele, a nt im is ul7), copia, ling uriţa, ri

Eida şi tămâiar ul8). Nu se trece cu vederea nici mobilierulisericesc s. e. amvonul pentru predici, policandrul, candelele,

sfeşnicele, steagurile, analoghionul, ş. a. ”).Prin cetirea feluritelor rug ăciuni la sf inţirea obiectelor bi-

sericeşti, se face câteodatăasemănare între acestea şi cele din V echiul T estament ca prototip al celor din creştinism’ şi se cerede la Dumnezeu ca săle sfinţeascăşi săle facăvrednice de între-buinţar ea lor. Apoi le stropeşte cu aghiazmăzicând cuv intele :«Sfi.nţească- se (vasul, ori obiectul) acesta, cu harul prea sfân

tului Spirit, pr in stropirea acestei ape sfinte, in numele T atălui, şi al F iului şi al s f ântului S pir it, am in » 10).

Sfinţirea apei (to dyian^a, aqua benedicta).

finţirea apei este acea binecuvântar e dumnezeeascăasupraacestui fluid, prin care i se dăei putere haricăspre folosulcorporal şi sufletesc al credincioşilor. Cum căaceastăsfin-

ţire s’a îndatinat din timpurile prime ale creştinilor , dovedim

1) Ceteşte despre cruce şi veneraţiunea ei, T om. II p. 243 —256, Tez. Lit.2) Ceteşte Iconog raf ia bisericească, T om. II p. 188 —302, Tez. Lit. Vezi şi

rugăciunile din Molit felnic op. c. p. 518.3) Vezi Baptisteriile p. 150, Tom. II Tez. Lit.4) Despre „Clopote" vezi T om. II p. 155—162, Tez. Lit.5) Ceteşte despre cărţile bisericeşti, T om. II p. 381 —394, Tez. Lit.6) Vezi V eşmintele liturg ice T om. II p. 414 437, Tez. L it. Vezi şi rug ă

ciunile din Molitfelnic op. c. p. 516.7) A ntimisul se sfinţeşte numai de episcop.8) Vezi Vasele liturg ice T om. II p. 437 44 9 Tez. Lit. Vezi şi rugăciunile

din Molitf elnic p. 511 şi 522.9) Vezi Mobilierul bisericesc T om. II p. 109 147, Tez. Lit.

10) Vezi Molitfelnicul op. c. p. 511 seqq. Bingham, op. c. Tom. III p. 337.

Page 334: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 334/419

cu tex tul J in Gonstituţiunile Apostolice (cartea V III cap. ‘29),unde aflăm aceastărugăciune la sfinţirea untului de lemn pentrubolnav i (lama slu) şi sfinţirea apei. Episcopul ori preotul se roagăaşa: «Doamne , Dumnezeul Puterilor, Făcătorul apelor şi Dătătorul untului de lemn... sfinţeşte apa aceasta şi untul de lemn... spre păstrarea sănătăţei, vindecarea boalelor şi gonir ea spiritelor ele». Dar mărtur ii despre sfinţirea apei, mai af lăm

la T ertulia n1), Giprian 8), Optat de Mileve 3), A mbros iu *), Grigorie de Nis a5), Vasilie cel Mare6), T eodoret7), etc. Fie caredintre aceşti bărbaţi aratăefectele minunate ale apei sfinţite,pentru cef ce se boteazăcu ea, ori bea dintrînsa, sau se stro-peşte de preot cum este d. e. la Botezul Domnului, la sfinţireaobiectelor, la ziua pr imăa fie cărei luni, şa. Sfinţirea apei estede 2 feluri : mare  (o (xeya? «710x 01.165) şi mică(o [.uxpos ay iaouoi; ).

1. Sfinţir ea cea mare a apei la sărbătoarea Arătărei Dom-nului din 6 Ianuarie , aşa cum se face acum, s’a aşezat în rândueală, pe temeiul vechei datine creştine, de Sofronie patriarhul

Ierusalimului (7 638). De aci nu înţeleg em însăcăpânăla dânsulnu s’ar fi mai sfinţit a pa ; căci dupăcum v ăzurăm, ea s’a făcut dintimpur ile începătoar e ale creştinismului, şi se face pânăastăzi.

 în ziua A rătărei Domnului8), sfinţirea apei se face aşa : dupăliturgie şi rug ăciunea amvonului, preoţii îmbrăcaţi in veşmin-tele sacerdotale, cu diaconi şi tot cler ul şi poporul, purtându se

 înaintea procesiunei, steaguri, cr uci, ş. a’., merg la rîu, la fân-tâni, ori la locul unde se face sf inţirea, cântând pe drum cu-vintele psalmului 28 (v. 3 seqq.): (.(‘Glasul Domnului peste ape strigă» (‘Iho v t j   x u q i o u   e j u   t oj v   inVmov (3oâ°).  A jung ând la apăsecetesc cu glas tare 3 par imii din profetul Isaia (X X X V , 1—40;LV , 1—13; X II, 1—6), după care se zice apostolul şi evangelia,ectenia mare şi altele. Apoi preotul rosteşte solemn de 3 oriforma sfinţirei apei, af undând crucişdegetele în apă: « îns uţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta cu S pir itul tău cel sfânt» 10).Si se zic toate dupărânduealăcum cetim în Molitfelnic, fîninduse cu tropariul: «/n Ior dan botezându- te tu, Doamne» n),

1) T ertull. De Bapt., c. IV : Superv enit enim statim Spiritus de coelis etaquis superest.

2) Cyprian. Epist. L X X ad Ianuar : Sanctificări aquam prius.3) Optat. Contr. Parmen. Lib. III: Fontalibus undis inseritur.

4) Ambros. De sacram. Lib. I, c. V.5) Nysen. De Bapt. Christi: Kai xo vScoq ou8ev dM.o xuyx dvov tî u8o>q.6) Basil. De S piri to Sancto c. X X V II : EuXoyoOixev xo 08coq.7) Theodoret. in I, C o r in t: Tjj ejuxXrjoei xfj<; âyîag T ţnd8og dyid^exai

xuiv i)8dxwv f| (jpuoiq.8) Ceteşte despre sărbătoarea „Botezul Domnului", p. 273, T om. III, Tez.

Lit. şi despre pictura acestei zile, pag. 272, T om. II, Tez. Lit., n. 2.9) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 652: ’A  x o  X o u G l ci   x o u   neydXou dyiac| iou

xuiv dyitov ©eocpaveitov.10) Molitfelnicul, op. c., pag. 139. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 656:

Meyac; el, Kupie, x. x. k.11) Molitf elnicul, op. c., pag. 141. T pojidpiov : ’Ev  5Io g 8dvri Pajm^o^evou

oou, KuQte, f] xfjg TQia8og ecpaveQu>0T] agoax^vriaig.

Page 335: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 335/419

* / n . u n u u n ( j I I Y I l i . T I l . i V r N U

când preotul boteazăcu apăsfinţităpe credincioşi, şi face apolis ulx). Sf inţirea cea mare a apei se face nu numai la rîur i şiisvoare, dar şi în Biserică, ori în curtea Bisericei, av ând vasepline cu apăcuratăde isvor i).

2. Sfinţirea cea micăa apei se face dupăritualul întoc-mit de Fotie patriarhul Constautinopolului (f 891), Dând preotulbinecuvântar ea obişnuită, se zic cele dupărândueală, apoi psal-mul 142 : «Doamne , auz i rug ăciunea meay> 3). Urmeazătropa-rele : « Către Născătoarea de Dumne zeu», ş. a., psalmul 50, altetropare, apostolul, evangelia, ectenia cea mare, apoi de 3 oriforma sfinţirei apei, af undând degetele în apăcruc iş: «Şi acum, Stăpâne, tr imite ha rul prea s fânt ului şi de viaţă făcător ului  tău Spir it, carele sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta»4). Şi sezic toate cum arată Molitfelnicul, terminându se cu cântareatropariului «Mântueşte, Doamne, poporul tău», botezarea popo-rului şi apolis ul5).

 îar  în săptămâna luminatăa Paştelor , sfinţirea cea mică

a apei se face dupăun ritual deosebit în care se preamăreştenecontenit învierea Domnului.

Sfinţirea cea micăa apei, se face în fiecare zi I iu a Iunei,pentru fericirea poporului6), la înjumătăţirea Cincizecimei, apoila I iu A ugust spre aducerea aminte c ă’în acea zi s’au eliberatGr ecii de Saracini în secolul al Xll lea. Se mai face la sărbătorimari şi în ori ce timp al a nului: în case, pe câmp, în grădini, îi\vii, holde, pădur i, ş. a., cerându sede la Dumnezeu pr in sfinţire^apei, binecuvântare şi sfinţire asupra celor ce se boteazăcu ea.

 A pa a fost simbolul curăţiei la toate popoarele s. e. la Iudei,

Greci, Etrusci, Romani, Mahomedani, ş. a. Mai toate actele re-ligioase erau însoţite de spălarea cu apă7).

1) Vezi rândueala sfinţirei celei mari a apei în Molitfelnic, op. c., pag.126—141.

2) în România sf inţirea apei de la Botezul Domnului , din ziua de 6 Ia-nuarie, se face la gârle şi rîuri cu participarea armatei, autorităţilor bisericeştişi civile, cu muzici militare, steaguri, etc. Da r mie mi se pare căcu aceste veselii,prea mult s’a schimbat în petrecere lumeascăaceastăsărbătoare. Cu toate acestea şi în alte ţări ortodoxe tot aşa se face. Iatăce cetim despre sfinţirea cea mare a

apei la Ruşi, în Codicele lui Daniel, T om. IV , p. 2 37: .,s2ln ben lufec ttnvb auf bem (Şife, roelcfjeâ in btefcm Coitb fefyr ftar f i[t, eine Strt Don fjol erncn îe ntpe ierr irf jtct; lueldjer gentalt unb reitf) oergotbet... @ o6alb alS bte Siturg ie in berSîapeQe be§ Slatferlicfjen ^ala fte g gecttbiget if t, fo geljett bie ftrdjcnbienev, bic ®ia*eoni, bie reîbpter, bie 9Irdjimanotitett uttb bie 93i| 'rf)5fe... fj ierauţfolget bieSîaifcrin... unb ber gun^e £>of, alle £ruppen", u. f. iu. (Autorul).

3) Molitfelnicul, op. c., pag. 111.4) Molitfelnicul, op. c., pag. 120.5) Vezi r ândueala sfinţirei celei mici a apei, în Molitfelnic, op. c., pag .

111 —125. Conf. Goar Evholog., pag. 33 6 37 4.6) Canonistul V alsamon zice căsfinţirea apei la ziua Ia a lunei, îşi are or ig ina

 în obiceiul judaic de a se face rugăciuni la începutul fie cărei luni pentru norocire.

7) Mich. Heinecii, 2lb6Ubung ber attcn uttb iteuett ($ried)ti'd)C ftircfye,Cetp 3tg, 1711 III T h. s. 227 seqq.

Page 336: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 336/419

TEZAURUL LITUKGIU, T. iu.

 ARTICOLUL II

BINECUVÂNTĂRILE ŞI SFINŢIRILE PARTI-

CULARE.

§ 92 .Rugăciunile la naşterea pruncului.

enirea pr uncului în lume, este întâmpinatădeBiserică cu binecuvântările ei, pe nt r i caaceastă fiinţă iv ită pe pământ să găseascăocrotire de cele rele sub acoperemântul sfin-telor rugăciuni. Pruncul acesta poate săfie în viitor un stâlp al Bisericei, al ţărei, un

demnitar mare al lumei, un luminător al popoarelor,şi de aceea Biserica are gr ijă ai da toată luareaaminte, de ar fi el şi un viitor sclav supus la porun-cile Domnilor lui. Rug ăciunile bisericesti de la nasC* a a

terea pruncului se împarte în 3:1. Rug ăciunile din ziua I- a a naşterei pr unc ului. Preotul

merge însuşi el la casa celeea ce a născut şi face obişnuitul început, apoi zice 3 rugăciuni în cari se roagăpentr u tămă

duirea bolnavei, ferirea pr uncului de răutăţi şi ertarea păca-telor maicei sale. Se terminăcu apolisulJ).

2. Rug ăciunile din z iua a S-a de la naşterea pr uncului.  A tunci aceea ce a născut fiind bolnavă şi necurăţită, moaşaaduce pruncul înaintea uşelor Bisericei. pentru a i se da numele. Preotul face începutul dupărânduealăşi zice o rug ăciune :«Doamne Dumnezeul nostru», în care pomeneşte numele prun-cului. şi îi doreşte acestei fiinţe plăpânde, apărarea în lume dedeşertăciuni, amărăciunea vrăjmaşului, şi să fie stator nic înlegea cea s fântăs). Datina de a se tăea împrejur şi a se da

numele pruncului în a 8a zi de la naşterea sa, o aflăm la Iude i3).Şi însuşi Mântuitor ul s’a supus acestei le g i4). Iar Grecii ceivechi, în ziua a 7a de la naştere, însemnau cu nume pe pr un-cul lor 5) ; aşa făceau şi Romanii.

3. Rug ăciunile la 40 de zile de la naşterea pi'uncului.

1) Molitf elnicul, op. c. p. 1 —5. Qoar , Ev hol. p. 261 seqq.2) Molitfelnicul, p. 4 /.3) Facere, 17, 2. Levit. 12, 3. Goar, op. c. p. 264 seqq.4) Luca 2, 21. V ezi sărbătoarea T ăerei împrejur a Do mnului, T om. III p.

270, Tez. Lit.

5) Ceteşte însemnătatea num ărului 7, T om. III p. I l l , Tez. Lit.

Page 337: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 337/419

 însăşi maica lui spălatăşi curăţită, vine cu fiul ei la Bisericăpentru curăţenia ei relig ioasă. Cu maica mai vine şi naşul carea botezat pr uncul. Chiar şi sfânta Fecioara Maria a venit la 40de zile cu fiul ei la templu dupălegea mozaic ă1). în creştinismpreotul săroagăpentru curăţia de tot păcatul aceleea ce a născut,pentru binecuvântarea pr uncului, creşterea, sfinţirea şi înţelep-ciunea lui. După«îmbiser icirea pruncului», preotul ii duce în

Bisericăzicând: «.Intra- va in casa ta, închina- se- va către Biserica cea sfântăa ta». Apoi în lăuntr ul Bisericei: <lîmbisericeascâ-se servul lui Dumnezeu N., în numele T atâluh, etc.2).

Dar Biserica se roagăşi pentr u ertarea păcatelor femeilor,cari fărăvoea lor pierd pr uncul3).

Do m nul Doctor B adea Cireşeanu A utor ul T eza urului Liturg ic, cu va porulpe lac ul Co nst anţa (Ge rma nia), me r g ând să cercete ze culte le şi mo nume nte le

acelor locuri, Mar ţi 8 Aug ust, a nul 1 900 .

§ 93 .

Binecuvântările şi sfinţirile lucrurilor casnice.

 yUi numai odoarele bisericeşti se binecuvintează şi se sfinM ţese, ci Biserica îngrijeşte ca si cele de trebuinţăomului

 în casă şi pentru tr aiul său zilnic, să fie binecuv ântate

1) Vezi sărbătoarea Intâmpinărei Do mnului, T om. III p. 276, T ez. Lit.2) Vezi Molitfelnicul, op. c. p. 7—11. Conf. Goar, op. c. p. 267.3) Molitfelnicul, op. c. p. 11. Goar, p. 271.

Page 338: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 338/419

şi sfinţite de preot ori de episcop, şi să se cheme asupra lorfiarul slantului Spirit.

Binecuvântări şi sfinţiri se fac dar la punerea temelieicasei i), când intrăcineva*în casănouă), la săparea fântânei 3),când cade ceva necurat în fântâna cu a pă4), la gustarea strug jr ilor 5), la începerea v inului n o u6), şi când cade ceva necu-rat îu vasul cu vin, untdelemn ori miere 7). Mai departe : se

fac binecuv ântări şi sf inţir i la vasul necur at8), la făiria origratii în care cade’ ceva ne cur at9), la aducerea poamelor înJEiserică10), precum şi la holde, vii şi la g r ădinill).

Dar se mai fac rugăciuni la suferinţa omului când n i poatedormi '*), când omul este supărat de spirite ne cur ate**), saucând este secetăM), ori ploae multă15), când se întâmplăc ijm ă16),când cineva este sub blestem şi jur ământ,7), pentru împăcareacelor înv r ăjbiţi18), pentru cei ce pleacăîn călătorie ,9), când setolnăvesc ori ce fel de dobitoace20), ş. a.

Biserica mai binecuv inteazăşi sfinţeşte s teaguri militar e,

şcolare, ale feluritelor societăţi, corăbii, vapoare pe apă. clădiripublice, instituţii culturale, aziluri pentru neputincioşi, cetăţi,oraşe, sate, etc." Pentru toate acestea sunt rug ăciuni în Evholag iu sau Molitfelnic. prin cari se cheamă asupra celor ce sebinecuvintează şi se sfinţesc, puterea durmiezeeascăşi harulsfântului Spirit, ca săse curăţeascăsi săfie de folos omului.Biserica ea parte deci, la toate nevoile omului, religioase şi cas-nice, cu rugăciuni, stropire cu ag hiazmăşi cu formele : «S’/mteşte (Doamne) apa aceasta c i l   S pir itul t ău cel s fânt» 21) ; oricBinecuvinteazăv inul acesta» 22) ; sau : «Sfinţeşte vasul acesta» ”).

1 ) Vezi aceste rugăciuni în Molitfelnic op. c. p. 314. Goar, p. 483.2) Molitfelnicul, p. 316.3) Tot acolo p. 323.4) Molitfelnicul, p. 312. Goar, p. 478.5) Molitfelnicul, p. 490.6) Molitfelnicul, p. 324. Goar, p. 553.7) Goar, p. 481. Conf. Molitfelnicul p. 313.8) Molitfelnicul p. 315.9) Goar, p. 482. Molitfelnicul p. 315. Pravila cap. 379.

10) Molitfelnicul p. 321.11) Molitfelnicul p. 325.12) Tot acolo p. 329.13) Molitfelnicul, op. c. p. 337,14) Tot acolo, p. 359.15) Tot acolo, p. 385.16) Tot acolo, p. 40117) Molitfelnicul, p. 449.18) Tot acolo, p. 486.19) Tot acolo, p. 486.20) Tot acolo, p. 495.21) Molitf elnicul, p 312.22) Tot acolo, p. 319.23) Tot acolo, p. 315.

Page 339: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 339/419

u n . UAJUfcA UmfcŞfcAINU

§ 94 .

Tunderea în monahism.

and am v orbit despre «monahism» x), am ar ătat începutul

lui şi am spus căel este aşezat în tirea omului adânccugetător asupra tainelor dumnezeeşti. Biserica desparte în 3 trepte felul de vieţuire al oamenilor din tagma monahală2).

J. Rasof or ii (Şaaotpoooi). Acela care voeşte să intre în mo-nahism, trăeşte în mănăstire câtva timp în încercare, ca săvadă dacă poate purta în toată viaţa jug ul călugăriei. Dândsemne de răbdare monahală, eg umenul cu voea episcopului, îiceteşte 2 rug ăciuni prin cari se cere apărarea lui de cursele dia-volului şi i se doreşte petrecerea sa în viaţa îngerească. Apoi îltunde în chipul jcrucei nîn numele 'T atălui şi al F iului şi al s fântului Spirit» s), şi îl îmbracăcu «rasa» (paaa, cilicium) adicăcu ohainălung ăcu mâneci, şi îi dă<acuculioni> (xoimoiîXiov), adicăoacoperitoare c ilindr icăpe c a p; îi mai dăşi «camelafcâ» sau«icalemafcă» (xu[.ii| kxiy_iov, xa/.iaiuaiixiov) săacopere cuculionul.Toate aceste haine sunt de coloare neagră, s imbolul într is tăreişi al pocăinţei, căci cel îmbrăcat astfel, s’a lepădat de veseliaşi dulceaţa lumească. Cel ce a luat chipul acesta să cheamăacum «raso/or» (£aao<jpo()oc) pentru că a fost tuns şi poartă«rasa» ; de aci vine si numirea «tunderea în monahism». Else cheamă de cei lalţi călug ări «frate'» ori « începător» (uqx«piog), căci este frate de suferinţăşi începător în ascultarea şi

 încercarea mona hală4).2. Cei ce primesc „chipul mic“ ( ixqooxt ioi) al monahis-

mului. Intrarea în aceastăa 2a treaptă, zisăa shimei mici, seface după3 ani de rasoforie. Ea este o mare solemnitate plinăde întristare şi pocăinţă. Dimine aţa la ortrină, fratele cel cevoeşte săse tundăin shima chipului mic, adică al monahilor(liovayo?, singuratic), sau al călug ărilor (xaXoYepog, bătrân ev la-vios) desăvârşiţi, ese în tinda Bisericei (ev tg) vap0i] xi), şi sedesbracăde hainele lui. începându se sfânta liturg ie, el vine sistăînaintea uşilor împărăteşti ((3aaiXixc5v jidXwv), descins, desculţ

şi cu capul gol, în chipul celei mai desăvârşite s ăr ăcii5). După1) Vezi Monahis mul şi treptele lui p. 371 T om. II, Tez. Lit.2) Daniel, Codex , T om, IV p. 658 n. 1 : Dist inguut monachos Graeci...

in dtoyaQiouc, mxQOcr/rutous et neYaXooxi)M°u? Et dgx aeioi quidem novitii...ix poox iitioi, novitios praetergressi, ut dox ttu omni vir tutum exercitamento va-

cant... fxeya ooxrinoi vero, qui et dw eX ix V J tokiiEiav... ad summam perfectionis... severiori vitae disciplina... A d tertium gradum pauci tantum monachiaspirant.

3) Molitfelnicul, op. c. p. 142. Goar, op. c. p. 378 seqq.4) Rândueala rasoforului, vezi o în Molitfelnic, op. c. p. 141 14 3. Conf.

Daniel, Codex, T. IV p. 658.

5) Simeon Tesalon. op. c. p. 174.

Page 340: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 340/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III . 3 V J

intr area cu evangelia, se zice tropar iul şi condacul zilei, apoise cântă de 3 ori acest înfricoşat tropar pentru cel ce se călugăreşte : «Braţele cele părinteşti grăbeşte a le deschide mie, căcurveşU am cheltuit v iaţa mea. Uităndu- te la bogăţia cea necheltuită, a indur ăr ilo r tale M ântuitor ule , n u trece acum 

cu vederea inima mea cea săracă... greşit- am in cer Părinte  şi inairitea tay >*).Dupăaceasta eclesiarhul aduce pe frate la egumen, care

 îi pune o mulţime de întrebări dupăritual, dacăde bunăvoe îşi ea asupra sa acest jug. <tCe ai veyiit, frate , căzând la sfâyi-  tul jer tfelnic, şi la aceastăsfântăadunare? * întrebându-1 astfeleg umenul, fratele răs punde : «Poftesc viaţa cea pustnicească, cinstite părinte», ş. a. 2). Urmează apoi ceremonia călug ărieicetind egume nul aceastăpătrunzătoare înv ăţătur ăcu voce tar eşi solemnă: «V ezi, f iule , ce f ăg ăduinţă ai dat S tăpânului *IIristos... câşligă- ţi umilinţa.. . leapădă truf ia lumeas că, săasculţi pe toţi, sănu f ii cârtitor... s ănu iubeşti pe tatăl tău, pe maica ta, pe fraţi  (| at j  pyre jtareQa, [xrjte pycepa,^uyre dSstapov?)... nici pe tine... ci num a i pe Dumnezeu... nici 

 împărăţiile lumei... sau vr’o cinste... de sărăcie sănu te fereşti,nici de’ tr aiul r ău , nici de def ăimarea oamenilor... f ii treaz, pătimeşte rău... vei f lămânzi, vei înseta, vei umbla gol, vei auzi ocări... plata ta este mult ăin ceruri» a).

Mai departe cetind eg umenul câteva rugăciuni, îi aratăfratelui evangelia zicându i: <alatăHristos stăde faţăaici nevăzut. Vezi, cănimine a nu te sileşte săvii la acest chip... de 

a ta bunăvoe pofteşti log odna marelui şi îngerescului chip» 4).Şi îl tunde eg umenul crucişzicând : «Fratele nostru N., işi tunde păr ul capului său, în numele T atălui», etc.5). Tunderea

 însemneazăservirea înaintea lui llristos , şi intrarea într ’o nouăviaţă. Pentru aceea în timpul tunderei i se schimbăfratelui numele său din botez şi i se dănume călugăresc s. e. Pahomie,  A ntonie, etc.6). Apoi cu lor mule anume, i se dăde eg umennoului monah: crucea, evangelia, haina, brâul, mantia, cuculionul, camilafca, încălţămintea şi mătâniile. Toate acestea suntde coloare neagrăşi sărăcăcios făcute, în semnul umilinţei şi

1) Molitfelnicul, op. c. p. 143. Conf. Daniel, Tom. IV, p. 659: ’Ayxoikat; naxQixăq,  8iav oî| at jio i ojteuaov doa>t<og xov gp.ov xaxTp’d/ioooa piov. x. x. X.

2) *Eqo)x. T l jipoofjXBeg, â8eX<pe, JipoaxcLxrajv xq> dyKi) OvaiaaxrjQiq) x. x. X. ’A  t t o x q . Ilo0â>v xov pîov xfjg doxr')oecoc, xfyiie jidxeQ

3) Molitfe lnicul, op. c. p. 145. Daniel, p. 661 T om. I V : BXens, x e x  - 

vov, x. x.  X.4) ’I8oî) o Xqutx o^ do(>dxa)£ evxaîiOa jtdgeax i... uyyeîax oîi o/Tluaxoq. Iar

„îngeresc chip" se cheamă shima monahală, căci monahii vieţuesc ca înger ii,din ceruri în mărir ea lui Dumnezeu şi depărtaţi de cele lumeşti.

5) 'O dfieXtpo? f| j«I>v (o St iv a) xeipexcu xţjv x 6| xryv xfj<; xetpaXfjţ x. x.  X.6) Tunderea aceasta o găsim şi la „Nazireii" (“p ţî V echiului Testam.

adicăla cei ce făceau f ăgăduinţăde „Nazir" căse vor reţine de la vin, ş. a.

Page 341: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 341/419

350 DR. BA DEA CIREŞEA ND

al sărăciei de bunăvoe. Spre mângâerea lui i se dăşi săru-tarea frăţească, cum şi o lumânare apr ins ăîn mână, icoana luminei lui’ Hristos *).

Urmeazăapoi liturgia zicându se apostolul, ev angelia, ş. a.,pânăla f ine; iar fratele stăcu lumânarea aprinsăin mână. în

cele din urmăse împărtăşeşte cu sfânta euharistie, arătându sepărtaşal mesei celei cereşti2). Acum dânsul este «.monah* dintreapta 2a sau din shima’ cea mică, păstrându şi în toatăviaţafăgăduinţele date lui Dumnezeu3).

3. Cei ce ‘primesc „chipul mare“ ([leyaXooxîl| xoi) sau « îngerescul chip» (dyysXixoi} axrjfxatoc) al monahismului. A ceştia sunt(Lshimonahih (axrjfxovdxoi) sau «schivnicii», ori «pustnicii* . Toatăasprimea vieţei călugăreşti din treapta «ras ofor ilon) şi a «chipuluimic», se pare unor a dintre monahi prea uşoară. Posturile, ajunările, sărăcia, frigul, căldur a, ocările, boaleie, ascultările mona-hale, sunt ca o nimica înaintea unora cari voesc mai mareasprime şi desăvârşire în aceastăviaţă. Ei trec în ultima treaptăa monahismului, şi de bunăvoe es din rândul fraţilor lor, sedepărteazăde ei şi se ascund câte unul, în peşterile’ din împre- jurimea mânăstirei, în cr ăpătur ile pământului, în râpi şi prăpăstii întunecoase, reci şi umede, şi acolo se hrănesc in tot restulvieţei. cu coji de pâine uscată, cu fructe sălbatice, cu rădăcini,erburi şi cu tot ce slăbeşte şi usucăcor pul; iar băutur a loreste apa.

Shimonahii dor m pe pământul gol, umed, rece, fiind îmbr ăcaţi numai în sdr enţe;dar necontenit ziua şi noaptea se roag ă

lui’ Dumnezeu şi cetesc sfintele cărţi. în zile de Duminici şi desărbători, es şi ei din peşteri, şi merg la Biserica mânăstirei lor,as cultăsfânta liturgie, se împărtăşes c cu sf intele taine, primescpuţinăhranăşi iarăşi se înapoiazăîn sihăstria lor . A şa se chinuescei în toată viaţa pentru a câştiga împărăţia cerur ilor4). Deaceea la treapta a 3a monahalăpuţini călugări aleargă.

Intr area în shima cea mare, se face de eg umen aproape cuaceeaşi rânduealăca şi la shima mică; se deosebeşte însăpr insolemnitatea mai mare, mai tr is tă şi mai înfricoşată, potriv ităcu cele mai aspre făgăduinţe, şi cu desăvâr şita’ lepădare de

lume şi ale ei deşertăciuni. T radiţia ne spune căaceastăsolem-

1) Molitfelnicul op. c. p. 152.2) Simeon Tesalon. p. 178 cap. 275.3) Vezi Rândueala chipului mic monahal în Molitfelnic, op. c. p. 1 43 15 6.

 Aceeaşi rânduealăeste şi în Codicele lui Daniel, op. c. T om. IV p. 659 —666.4) In vara anului 1904, am v ăzut peşterile sihastrilor din Muntele A thos

şi din munţii Ierihonului. In găurile scobite în păreţii munţilor lerihonului Pales-tinei, am găsit şi pe un Român din Transilv ania, numit în Ier ihon „pr ofetullo a n11. Se chitiuea de mulţi ani acolo. Atunci am ajuns la convingerea căomuleste cea mai slabă, însăşi cea mai tare f iinţăcând voeşte săse pocăiască. Da rascunzători de ale pustnicilor au fost şi pe lângă mănăstirile şi schiturile din

România s. e. Robaea, etc. Vezi şi nota 1, de la pag. 28, T om. II Tez. Lit.;apoi nota 1, pag. 55, Tom. II Tez. Lit. (Autorul).

Page 342: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 342/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III.

nitate este păstratăde la Pahomie cel Mare ( f 349), pustniculde ocmioarădin văile Nilului.

T underea in shima mare se tace ziua ca şi în celelaltetrepte. în seara zilei tunderei, hainele viitorului schivnic, se punsub sfânta masă(trjs dyiaq xyajtsţ/risJ), ca să se sfinţească. înziua tunderei, la liturgie dupăintrarea cu evangelia, egumanul

ispiteşte pe schiv nic dacăde bunăvoe îşi ea acest jug g reu2).La răspunsurile af irmativ e ale acestuea/îi ceteşte înfricoşata înv ăţătură (f| xatfjx1! ^? ) asupra făgăduinţei ce a ’ făcut, apoi 3rug ăciuni, şi îi arată evangelia zicându i: «IatăHristos stă de fa[ â aici nev ăzut» a) ; dupăaceea îl tunde ca şi în shima nică,şi îi dăalt nume deosebit de acela pe care Ta purtat ca rasoforori monah s. e. Nil, Isihie, etc. îl îmbracăapoi în haine schivniceşti mai sărăcăcioase de cât cele de pânăacum. Ele sunt

 însătot ca acelea ale chipului mic. cu deosebire căîn loc decucul ion i se dăo scufie sihastrică, şi mai pr imeşte un pectoral 

cu ci'uci, simbolul răbdărei şi al suferinţei 4). A tât pentru călugări cât şi pentru călugăriţe, este unul şiacelaşi ritual asupra celor 3 trepte monahale.

 ARTICOLUL III

ÎNMORMÂNTĂRILE CUDATINELE LOR RELIGIOASE.

95.

Ritualul înmormântărilor (vexq<o<jihos dxolov 9ia).

fânta noastră Biserică ca o maică duioasă întâmpină pe iii ei când în stare de prunciesosesc pe lume, îngrijeşte de creşterea lorrelig ioasă, se veseleşte când ei se căsătoresc

şi le merge bine, le împărtăşeşte cu blândeţemisteriile sale, se roagă pentru dânşii cândsunt bolnavi şi nenorociţi, îi petrece cu rug ăciuni şi cântări pânăîa mormânt când ei

 înceteazădin v iaţă; iar dupămoarte, se roagălui Dumnezeu pentr u ertarea păcatelor lor.Toatălumea ne părăseşte în nenorocire, numaiBiserica nu ne dă uitărei niciodată. A micii,rudele şi cei mai de aproape ai noştrii, ne

1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 666.2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 671.3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 675. I 8ov o Xqiotcx;.4) Daniel, Codex, Tom. IV , p. 676 679.

Page 343: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 343/419

O O Z DR . BA DEA CIREŞEA NU

la udă cât timp îi os pătăm ; iar când sărăcia, lipsa şi nevoease aflăla uşa noastră, toţi ne ocolesc, toţi ne părăsesc. Bisericasingurăne mângâe şi vegheazălângănoi pr in serv itorii ei.

Când voiu vorbi despre cimitire *), voiu spune cămoarteaeste un mister nepătr uns de om, care aduce mâhnire adâncă

 în sufletul celui ce părăseşte lumea, şi în fiinţa celor ce îl încun

giură. Foarte dureros este pentru noi, când părintele nostru,fratele sau sora, amicul şi cunoscutul, închide ochii şi nu mai vor-beşte cu noi. Foarte mâhniţi suntem, când frumuseţea lumeascăatât de atrăg ătoare pân ă in ora morţei, se schimbă deodatăin putreziciune şi în miros nesuferit. Pentru aceea şi sfântulGrigorie de Nisa îhtr ’o cuvântare a sa întreabăpe omul mândr u:<l N u ai fost tu la cimitire si nu ai priv it la grămezile de oase aşezate unele peste altele 9 N u ai pr iv it la acele tivgi goale cari deşteaptă in noi fr icăşi spaimă? Ia tă floarea tinereţei tale ! » 2) Ritua lul înmormântărilor la creştinii ortodocşi, nu esteunul şi acelaşi pentru toţi, ci se deosebeşte in r itualul Vie înmor-

mântare al pr uncilor , laicilor , preoţilor şi diaconilor de mir , al călug ărilor şi arhiereilor; iar în s ăptămâna luminată a Paştelor, ritualul este pătruns peste tot de spiritul învier eiDomnului.

Ef rem Şir ul şi mai ales loan Damascen sunt autorii ritualului înmormântărilor . Cântările acestora sunt pline de întristar e,plângere, dar şi de idei mari asupra deşărtăciunilor lumeşti,cum şi de speranţa neclintităîn nemurir ea sufletului şi în înviereamorţilor . Frica de judecata înfricoşatăşi răsplata faptelor ome-neşti, străbate în tot ritualul.

1. Pruncul adormit în Domnul, se spală(scaldă) de părinţiilui, se îmbracăîn haine noui, se aşeazăîn sicr iu cu fala sprerăsărit, se încungiur ă de lumânări aprinse făcute din ceară, şise presar ăcu flori, întocmai aşa cum făceau şi primii creştini,după cum ne spune Cipr ian3). Părinţii şi toţi ai casei plâng pepr unc şi împreunăcu preoţii îl duc la Biserică”cântând pe drum:«Sfinte Dumnezeule» 4). Ritua lul înmor mântărei pruncilor mai mici de 7 ani, este scurt, căci ei sunt nevinov aţi şi nu au avuttimp când săpăcătuească, ci au făcut numai greşeli mici copi-lăreşti. Biserica prin graiul preoţilor se roag ădeci," ca Dumnezeu

săi odihneascăîn împărăţia cerur ilor, dupăfăgăduinţa Domnului®).Se ceteşte psalmul 90 fărăcatismăşi fărătroparele: aBine eşti cuvântat Doamne». în canon se aminteşte copilăria lui Iis us ;

1) Ceteşte § „Cimitir ele cu studii asupra lor ", în T om. III, p. 356 36 6.Tez. Lit.

2) Greg. Nysen. De Beatitud.3) Passio Cy pr ia ni: Eius corpus.... cum cereis.... cum voto et tr iumpho

magno. Ceteşte şi § „Dif er ite obiceiuri st răv echi la înm o r m ânt ăr i" Tom. III,p. 366 seqq. Tez. Lit.

4) Vezi aceastăcântare în T om. II , p. 549, Tez. Lit.5) Marcu 10, 14.

Page 344: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 344/419

iar în cale 4 icoase după cântarea a 6a, se plânge întristareapărinţilor . Apostolul (I Corint. XV , 39 46) şi evangelia (Iocn

 V I, 3 o 39), cuprind înv ăţătur i despre înviere. Se fac apoi ruglciuni pentru primirea pruncului în locaşurile îngereşti pline delumină, aşa cum ne învaţăşi Constituţiunile Apostolice (Cartea V III cap. 41) si se te rminăcu puner ea corpului în mormânt şicu apolis ulx). Acest r itual se face şi la înmormântarea pruncelor .

Re g el e Dav f d îşi cântă, ps a lm ii s ăi d in g ur â îns o ţiţi de ha r pă, în pa la t ul s ăuale c ăr ui urm e s unt şi azi l a „poa rt a lu i D a v id “ a c et ăţe i Ie r us a lim ulu i. A ciŢam

v ieţuit in luna A ugust, a nul 1904. (A utorul).

2. L aicului (mireanului) încetat din viaţă, i se închid ochii,gura, şi i se pun mâinile crucişpe piept; apoi este spălat derudele lui, ca săfie curat înaintea Dreptului Judecător. Se îmbracădupăaceea în haine noi, se aşeazăîn sicriu cu fala spre răsărit,

1) Vezi Rândueala înmormântăre i pruncilor în Molitfelnic op. c., p.192204.

Dr . Badea Cireşeanu. — Tezaurul Liturgic. 23

Page 345: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 345/419

UtJ1*  u i \ . D / i i ; r j / v u i i \ r j .j r j / \ n u

incung iur at de lumini, flori şi plângere multă, adică aşa cumfăceau creştinii în vechime *). Preotul apoi dă binecuv ântareaşi se face obişnuitul în ce put; iar dupăaceea cel adormit, până

 îa Biser icăeste petrecut de preoţi şi popor, cântându se «SfinteDumnezeule». Acolo, în curte, ori în pronaos, se începe de preoţiser viciul înmormântărei, foarte bogat şi plin de cea mai înalta  

fdosofie creştină. După obişnuitul început*), se zice psalmul90, catis ma 17 în 3 s tăr i3), troparele : «Bine eşti cuvântat Doamne»,«Ceata sfinţilor» şi canonul cu frumoasa şezândădupă oda a3a: «Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta este umbră şi vis... când dobândim lumea atuncea în groapă ne sălăşluim, unde împreunăsunt împăraţii şi ostaşii»*). Fininduse cele 9 ode ale canonului, se încep stilurile pline de celemai adânci cug etări: «Care desfătare lumeas cărămâne neim-  preunatăcu grija ?» 5)... « Unde este aur ul şi arg intul ? Unde este mulţimea slugilor ? Toate sunt ţăr ână! » 6). A poi se cântă

fericirile, apostolul (I Tesal. IV , 13 —17), evangelia (loan V,24—30), şi minunatele podobii ale sărutărei celei de pe urmă7), în cari se reproduc zicerile duioase ale adormit ului: «E r i am vorbit cu voi, şi f ăr ă de veste mi- a venit înf ricoşatul ceas al morţei»8). Sf ârşitul se face cu punerea în mormânt a cor puluişi cu apo lis ul9). Acest ritual se zice şi la înmor mântarea femeilor ,a copiilor şi copilelor mai mari de 7 ani.

3. Preotul sau diaconul încetat din viaţă, este luat de 3preoţi şi pus pe o rogojină10), în semnul umilinţei pe care a avut oadormitul înaintea Stăpânului Hristos. Pe preot ori pe diacon

nu îl spală(scaldă), căci el ca servitor al celor sf inte este curat,ci îl şterg preoţii cu un burete mueat în unt de lemn, sau cuo cârpărnueatăîn a pă; apoi îl îmbracăîn hainele lui, şi pesteacestea îi pun veşmintele liturgice. Faţa io acoperăcu un procoveţ(acoperemânt) nesfinţit şi îi pune ev angelia pe piept, ca unuiacare a predicat sfintele înv ăţături dintr ’însa. După aceea seface începutul se rv iciului; apoi ducându 1 în tinda Bisericei sezice ritualul «înmormântărei preoţilor şi diaconilor mir eni» întoatărândueala. Se cetesc 5 pericope din apostol, 5 pericopedin evangelie, canonul cu cele 9 ode ale lui, şi alte le ; apoi se

1) Scăldarea mortului o găsim şi la Greci preGum şi la Romani. La Evreise sărutămortul (I M. 50, 1) i se închideau ochii şi gura (I M. 46, 4), şi apoi îl scăldau cu apă caldă. Despre scăldarea mor ţilor creştini, ş. a., vezi Fapt. A p.9, 37 ; Euseb. H. E. V II, 22, etc.

2) Molitfelnicul, op. c. p. 156.3) Tot acolo, p. 160.4) Tot acolo, p. 176.5) Tot acolo, p. 181.6) Tot acolo, p. 182.7) I. Moisi, 50, 1.8) Molitfelnicul, p. 170.9) V ezi întreg ul r itual al înmormântărei mirenilor în Molitfelnic, op. c., p.

156192.10) Molitfelnicul, op. c., p. 225.

Page 346: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 346/419

aşeazăc o n ul în mormânt şi se face apolisul1). în ritualul acestanu se plâng păcatele ca la laici, fiind căserv itorii celor sfintesunt mai : lr e pţi; pentru aceea se plânge mai mult perdereaunui păstor vrednic de chemarea sa.

• 4. Călug ăr ul are înmormântar ea lui potrivită cu viaţasihas tr icăîn car e a trăit. Nici trupul său nu se spalădo fraţii

lui monahi, ca sănu se vadăa lui goliciune, ci călug ărul pur -tător de g rijă pentru înmormântare, şterge corpul celui adormitcu apăcaldă, făcând cu buretele numai cruce la frunte, mâini,piept, genuchi şi picioare2). Se îmbracă apoi repausatul înDomnul, eu hainele sale, se înveleşte cu camilafca în cât sănu i se \ adă faţa, se mai înfăşoară în mantie corpul întinsacum pe o rogojină3), în semnul sărăciei purtatăîn numele luiIlris tos. După aceasta dându se binecuvântar ea de preot, seface obişnuitul început; apoi ducând pe cel ador mit în tindaBisericei’ dacăeste monah simplu, sau în naos dacăeste iero-monah, se începe serv iciul dupărândueala. Se zic multe antifoane, cântări sihastrice, fer icir ile şi se aşeazăcorpul în mormânt,dupăcare mai urmeazăcâteva tropare’ şi a polis ul4).

5. A rhiereul adormit în Domnul, se şterge cu apăcrucişla frunte, ochi, buze, piept, mâini şi genuchi. Este îmbr ăcat apoicu veşmintele arhiereşti şi în mânăîi pune ev angelia ca celuice a predicat pe lisus Hristos. Ritualul înmormântărei este totacela al călug ăr il or 6).

6.  în s ăptămâna luminatăa Pastelor, ori ce creştin încetatdin viaţă, are acelaşi ritual străbătut peste tot de f irul înviereiDomnului. în aceste cântări se înlătură tristeţea, plângerea

păcatelor, jalea, durerea şi tot ceea ce mâhneşte pe om. Se cântăda r : «Hristos a înviat», canonul Pastelor, apostolul şi evangelia.Se face înmormântarea şi apolis ul6).

La finitul r itualur ilor pentr u înmormântări, se rostesc deepiscopi şi preoţi cuv ântări funebre, înv ăţând pe credincioşidespre lume, deşertăciunile ei, voea lui Dumnezeu şi moartea

 în creştinism 7).Din cântările cele duioas e ale înmormântărilor, şi din tre-

cerea noastrăîn altăviaţă, învăţăm cănu suntem stăpâni aicipe pământ, pe nimic din cele ce avem, ci numai îngrijitori ai

acestor avuţii. Se amăgesc deci, bogaţii, miliona r ii, miliar da r ii  şi toţi câţi cred căvor moşteni avuţiile ce au strâns cu dreptate

1) Vezi Ritualul înmormântărei preoţilor şi dia conilor mireni, în Molit-felnic, op. c., p. 225 268.

2) Molitfelnicul op. c., p. 204.3) Molitfelnicul, op. c., p. 204.4) Vezi Ritualul înmor mântărei călug ărilor, în Molitf elnic, op. c., p. 204 —225.5) Tot acolo, p. 225.0) Tot acolo, p. 268 27 9.7) Vezi mai departe „Cuv ântările funebre şi pomenirea morţilor in timpu-

rile vechi creştine", T om. III, Tez. Liturg ic, p. 375 seqq.

Page 347: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 347/419

L»n. D J \ U C j  a UIUttŞEAINU

ori cu răpire. Se amăgesc toţi câţi îşi pun speranţa in dulceţileacestei lumi trecătoare. Săv inălâ înmormântarea" unui creştin,săvadăicoana lor în chipul celui adormit şi săplâng ăîmpr eunăcu cei de faţăpăcatele şi deşertăciunile lumei. Dar eu vorbescacum de chipurile noastre mici şi neputincioase; rămânem însăuimiţi când ne aducem aminte de strălucirea Sezostrilor egip-te ni/ de puternicia autocraţilor asirieni, babiloneni, persani,romani şi islamişti, la ale căror porunci se cutr emura lumea '). Siaceştia s’au prefăcut de mult în pr af şi cenuşă. Numai faptelebune făcute în cercul înv ăţăturilor sfintei evangelii, duc sufletelenoastre în împărăţia eternădin ceruri.

§ 96 .

Cimitirele — Koi)»itiipia — cu studii asup ra lor.

is teriul morţei omului, cum şi al zămislirei sale, sunt douăfapte minunate, în faţa cărora fie cine r ămâne uimit şipe cari învăţaţii lumei nu le pot înţelege.

Din palatele cele strălucitoare în cari se desfăteazăbogatul,ori din umilicioasa colibăîn care se adăposteşte săracul pe acestpământ, şi unul şi altul, deopotriv ătrebue sămeargăacolo undeeste chemat fie care om, prin marea lege a Dumnezeirei.

1 . în «cetatea m o r ţi l o r adică în <acimitire», se întâlnesc 

 împr eună, împăr atul cu ostaşul, dr eptul cu păcătosul şi bogatul cu săracul. A ci toţi sunt deopotriv ăînaintea lui Dumneze u, şi se cântăresc cu cumpăna dreptăţei divine, faptele omeneşti săvârşite in aceastălume. Toate tr upur ile se tr ansfor mă in  pământ , potriv it sentinţei ros tită iui A dam de Cre ato rul: „întru s udoar ea feţei tale vei mânca pâinea ta, pânăcând te

1) Rug ăciunea ce se zice de imam la înmo r mânt ar e a musulmanilo r.„Ne mur itor ule A l ah, care eai sufletele o ame nilor .şt ucizi animale le, ajută- ne pe toţi. Ia r tăpe v ii , pe morţi, pe bărba ţi, pe f eme i, pe cei de f a ţăşi pe cei 

ca r i lipsesc de la această înmor mânta r e . Ia r tă păcatele şi greşelele acestui mort. F ăm or mântul lui ca o g r ădin ă a r a iului . FăCoranul şi faptele sale cele bune, prie te ni şi tov ar ăşi in mor mânt . A jut ăacestui mor t săr ăs pund ăcu înles nire la între bările puse lui de cei do ui îng er i ai tăi ( Nekir M unkir) :cine e Dumne ze ul tău şi care e credinţa t a ? Acest mor t, când va veni or a de înviere a tuturor să fie pr im it in s antgeacul profetului Mahomed la  „arsai ma hşer" (locul de întâlnire al tuturor înviaţilor ).

O, A lah, A lah, dă cartea faptelor acestui mort în dreapta. Du pe acest mort în r a iu, f ăr ă într ebăr i şi socoteli grele şi f ăr ăde chinur i.

Dă, Tu, Puternic e A lah, şi celor ce au r ămas in v iaţă, zile în de lu ngate cu sănătate şi ma re răbdare. Şi nouă, c ând ne va veni or a morţei, O, A lah, f ă ca săm ur im în cr edinţa î n care ne aflăm.

 A lah, A lah, pr in mijlocir ea pr of etului Mahomed, ma i mar ele tut ur or  

profeţilor , te rug ăm, pr imeşte r ug ăciunile noastr e." (Autorul).

Page 348: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 348/419

T EZAURUL LITURGIC, T. III . 8 5 7

vei întoar ce în pământul din carele eşti lua t ; căci pâ mânt eşti şi in pământ te vei întoarce» A).

Cu toate că sufletul este nemuritor şi îşi pr iceşte dupămoar tea omului, recompensa faptelor pe cari lea săvârşit acesta în viaţă fiind, totuşi şi pentru îngroparea trupului, la toatepopoarele s’a păstrat o deosebităîng rijire. Regii egipteni îşi

zidir ămausolee uriaşe în formăde piramide *), şi aci se depuserătrupur ile lor neînsufleţite şi ale animalelor sfinte3). A sir ienii îşisăpară morminte în piatră tare, şi le împodobiră cu chipur icioplite, pr in cari înfăţişau zei protector i, iiinţe regeşti şi oameniviteji. Babilonenii şi Perşii nu rămaserămai pe jos în aceastăpr iv inţă4). Cezarii romani îşi făcur ăzidiri colosale pentru păs-tr ar ea”trupurilor lor. O pildă de acest fapt ne prezintăşi azi« Castelul Ângerulun din Roma, fost odinioarămausoleul împăratului Adrian (a. 138).

Creştinismul însă, întemeiat pe dogma nemurirei sufletului

şi înv ierea trupur ilor , dădu prea puţinăînsemnătate mausoleelor ;totuşi îngroparea trupului se cinsteşte cu cântări duioase, binecuv ântări bisericesti si cu mângâerea celor rămaşi în viată. înO M O « «

 î) i Moisi, 3,i9 . 15 ţp w f *r; d n b b şt in m ş

'* W 2) Vezi forma piramidelor egiptene la pagina 163, T omul II, T ezaurul

Liturgic.3) Nu de mult timp s'a descoperit în ţinutul F ay um din Eg ipt, un ci-

mitir foarte vechiu, plin de mumii de ale crocodililor. Cunoaş:em din Istoria

universalăa omenirei, căEgiptenii se închinau înaintea animalelor, dar mai ales înaintea crocodililor . înmormântarea acestor reptile, se făcea ca şi aceea a oame-nilor . Aşa se ex plicăfiinţa acestui cimitir orig inal în felul lui. Iar în anul 1905,s’a desgropat şi cimitirul din vechiul oraşegiptean A nt inoă, în Egiptul de sus, cumumii omeneşti şi monumente funerare, prea bine conservate în nisipurile su-prapuse.

 V echii regi ai Iude il or îşi scobirăşi ei morminte în stânci de piatră, înpartea nor dică a Ier usalimului. Eu le am văzut în ziua de 12 A ugust 1904. Aceste morminte sunt ca nişte cuptoare foarte frumos şi simetr ic săpate. Intr’înseleacum nu se mai af lănimic. Pânăla ele am străbătut printr ’un coridor adânc şi întunecos. In jos mai era un coridor, dar mi a fost fr icăsămăcobor. (A utorul).

4) Cele 4 elemente, adicăpământul, focul, aerul şi apa, furăîntrebuinţate

de omenire pentr u îngropar ea morţilor.a) Semiţii întemeiaţi pe textul biblic (I. M. 3, 19) „căpământ eşti şi înpământ te vei întoarce" îng ropar â pe morţi în pământ şi peşteri.

b) Popoarele arice au ar s pe morţii lor pentru raţiunea religioasă, căfla-căra focului purif icăflacăra sufletului.

c) Dar Perşii adorând focul şi pământul ca pe nişte zeităţi, au dat aerului  cadavrele, adicălăsându le în turnur i înalte, s’au descompus. Aşa fac şi astăziParsiştii din Bombai cu Calmucii şi Cirghizii.

d) Fenicienii aruncau de obiceiu cadavrele în apă.Toate aceste modur i de îngropare se mai păstreazăşi în zilele noastre.

Dar creştinismul a propov eduit şi aplicat înmormântarea în pământ potriv it tex-tului biblic din Qenesa 3, 19.

In oraşul Pnom Pe nh, capitala reg atului Ca mbodg e din peninsula Indo

chinei, a murit regele Norodom în luna Octomvre 1905. Cadavrul regelui, dupăvechea datinăa acelui ţinut, a fost pus într’un mare palat (men) de lemn, anume

Page 349: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 349/419

3 5 8 DR. BADEA CIREŞEANU

toate cântările îngropărei, se observădorinţa creştinului de ase vedea în cur ând împreunăşi anume tiii cu părinţii încetaţidin v iaţă, mama cu fiicele, şi rudele cu cei mai de aproape ai lor.

 în păgânism, un număr mai mare sau mai mic de mormintela un loc, purta în general numirea de necropole, — v8xqojcoA.i<;(cetatea morţilor). Numirea aceasta o găsim datăde Greci mormin-

telor egiptene, mormintelor greceşti din vechea A lex andria, apoidin A sia Micăşi mormintelor etrusce. Uriaşele mausolee egipteneluate în sensul de «cimitire» pentru căîn ele se depuneau tru-purile regilor şi ale animalelor sfinte, se chemau de Greci <apira- mide», de la cuvântul j t%=foc, fiindcăele se terminăascuţindu se ca şi para foculuix) ; iar în limba eg ipteanăse numeau„paro mo“, adicăloc regesc, mormânt regesc. Romanii numiau«columbaria* , fir izile unde se păstrau oalele cu cenuşa celormor ţi, pentru motiv ul că aceste oale erau aşezate ca şi cui-burile de porumbei în căsuţele lor. Dar Roma nii mai’ într e-

buinţau şi numirea de <iputiculib, pentru a arăta acele puţur i larg i şi adânci, unde erau aruncate la un loc cadavrele sclavilorşi ale săracilor . Iar mormintele luate în parte, furănumite depăgâni xv\ ifiog, xv| x(3oc, T«cpo;, tumulus, şi mai rar «mausoleum».Creştinii însă, dădurămai multor morminte la un loc, numir eade cimitire, xoipitrjQia, coemiteria (xoipid(o=dorm), pentru căei priv irămoartea ca un «somn dulce»2), ori ca un repaus ;iar nu ca o peire şi nimicire a omului. Aşa Emilian prefectulroman, săadreseazălui Dionisie al A lex andriei cu aceste cuv int e:«.Sub nici un chip nu va f i îng ăduit nici vouănic i altora, să

ţineţi aduna re sau săint raţi in acele locuri numite c imitir e» 3).Dar creştinii mai întrebuinţarăşi numir ea de «criptă» — xql'jiti)(loc ascuns) pentr u gropile unde se ascund trupurile celor mor ţi;iar unele din cuvintele întrebuinţate odinioarăîn păgânism, sefurişarăcu încetul şi în creştinism s. e. vexpojroXi?, xdcpog, mausoleum, ş. a .4). T ertulian în loc de «cimitir» într ebuinţeazăcuvintele areae sepulturarum= câmpul înmor mântărilor5); iarIeronim preferăcuvântul «crypta*, căci cr eştinii ascundeau pe

construit. S ’a dat apoi foc palatului şi a ars împreunăcu cadavrul. Toate acesteceremonii s’au făcut în mij locul unor mari serbări prezidate de noul rege. Cei-lalţi locuitori din Cambodg e ard şi ei pe morţii lor, dar cu mai puţinăsolem-nitate. (Autorul).

1) Egiptenii au dat piramidelor for ma ascuţită, căci ei ca şi toate po

f >oarele vechi fiind închinători ai focului, au voit sădea şi piramidelor chipulocului ale cărui f lăcări se ascuţesc la vârf.

2) De altfel şi Cicerone în scrierea sa „De senectute" cap. 21 zice: „Voiştiţi cănimic nu se aseamănămai mult cu moar tea de cât s omnul* .

3) A pud Euseb. Hist eccl. lib. V II c. X I : Oi)8a| icog eŞjeoxai ovxe v jiîv o u t e d W . o u ; n a i v , r| a u v o 8 o<; J t o l e î a G a i , 1 } e le ; t u x a  o u n e v a x o i| .u ! r> Î Q i.a e l a i e v a u

4) Mich. Heinecii, op. c., III Th., s. 80.5) T ertull. ad . Scapulam. c. II I: Sicut s ub Hilar ione praeside, quum de

areis sepulturarum nostrarum adclamassent: areae non sunt; areae ipsorumnon fuerunt.

Page 350: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 350/419

T E Z A U K U I j L i l l u n u i u ,

morţii lor sub boltituri suterane, în car i se adunau si pentruacte* religioase *).

2. In cele d’întâiu trei secole, creştinii nu se îng ropaunici în Biserică şi nici în oraşe, pentru căurmaşii evangelieiav eau un respect’nemărginit faţăde casa Domnului, şi ei nu şiar fi îng ăduit săîngroape într’însa tr upuri omeneşti. Pe de altă

parte, puţinele Bis erici cari existau, erau în periferie oraşelorşi legile romane opreau cu cea mai mare asprime hg ropa reamorţilor în lăuntrul cetăţilor. De aceea g ăsim la Romani toatelocur ile de îngropare în afarăde zidul oraşelor, ca măsurăig ie-nică şi de bun simţ. Măsura aceasta era fix ată chiar* în unadin cele douăsprezece table de legiuir i, păstrate cu sfinţeniede acest popor, din cea mai adâncăvechime 2) ; iar tex tul îegei(Tabla X), sună as tfel : «Homine m mor tuum in nrte ne se-  pelito, neve urito» ; adică,  în cetate sâ nu se îngroape nici săse ar dă vr’un om m or t3). Alţii cred căabia dupăcons ulatullui Duiliu (an. 260 a. I l r . 4), a oprit şi a legiferat senatul roman,

ca să nu se mai îngroape cineva în cetăţi&). Dar ori cine arli autorul acestui tex t de lege, se ştie cu sig uranţăcăRomaniierau credincioşi păzitori ai acestei dispoziţiuni, mai ales întimpul republicei. Unii dintre Cezari însă, nu mai respectarăaceastă datină legală, şi aşa vedem în timpul imperiului, zidindu se mausolee (s. e.’ al lui A drian a. 138), in lăuntrul ora-şului Roma, şi aci fură îngropate trupurile acestor puter nici

1) Hier onym. Comment, in Ezech. cap. X L : Dum essem Romae et liberalibus studiis erudirer... crebroque cryptas ingredi.

2) Legea celor 12 table s’a bucurat totdeauna de cea mai mare conside

raţiune la Romani, fi ind privite ca isvor al dreptului lor national public ori pri-vat. Erau un fel de Cons tituţie romană. Cicerone spune căele se înv ăţau de arostul în şcoale, fărăa schimba v r'o vorbădintr ’însele.

Iatăîn scurt cuprinsul lor:T abla I şi II, cupr indeau procedura şi călăuza justiţiei.Tabla III, dreptul creditorilor asupra debitorilor. Creditorul putea săfacă

ori ce voea cu debitorul său.Tabla IV, puterea părintească asupra fiilor . Părintele îi putea bate, în-

chide, vinde şi ucide.T abla V, despre moştenir i şi tutele.T abla V I, privitoare la proprietăţi şi posesiuni.T abla V II, priv itoar e la edificii şi pământur i.Tabla V II I, despre delicte. Era pedeapsa taliunei (ochiu pentru ochiu).

Cel ce dâ foc la o casăori ţar ină de bunăvoe, se ardea de viu şi el.T abla IX , dreptul public. Judecătorul ce lua mităera omorît.Tabla X, dreptul sacru. Mortul sănu se îngroape în cetate. Legea oprea

 3 veşminte de dol iu, 10 flautişti, aromate pentru mort, fi ind cheltueli de prisos.T abla X I şi X II sunt suplimente la cele precedente. Ele însădesf iinţează

priv ilegiile şi recunosc suveranitatea poporului.3) Marcus Tullius Cicero. De legibus, lib. II. c. LVIII.4) Despre acest Duillius Nepos C., spune Cicerone în scrierea sa «De

senectute" (cap. II), căsenatul roman drept recunoştinţăpentru căînvinsese peCartagenezi, a hotărît săfie condus în Roma cu torţe aprinse şi cântări de fluere.„Aceastăsolemnitate nu mai fusese văzutăîn Roma", zice Cicerone.

5) Servius, Notae in V irg ilium, lib. X I: Quod postea Duell io consule senatus prohibit et legavit, ne quis in urbe sepeliretur.

Page 351: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 351/419

u n . m \ U F j i \   L .1K EŞEA NU

„div ia. Pentr u mur itor ii de r ând şi acum nu fu îng ăduită în-mormântarea in cetate. Aşa, Adrian promulg ăo lege prin carese amenda cu 40 bucăţi °de a ur , acela care ar fi îngropat pevr’un mort în oraş*); iar succesorul său A ntonin Piui, dupăcum cetim în biograf ia acestui monarh scr isă de Iuliu Capitolinul, a reînoit aceeaşi lege a lui A dr ian2). A celaşi lucru l’a

făcut şi Dioc le tian3). Romanii deci, după cum ne ’ af irmăve-chiul scriitor  Varro, îşi îng ropau morţii lor pe câmpii înafarăde cetate, şi anume pe lâng ăcăile publice ; dar şi uniidintre Cezari au fost înmormântaţi în afarăde perifer ia oraşuluis. e. A ugust şi T iberiu pe calea Apia 4), Domiţian pe calea* La-tină5), ş. m. d. A cum înţelegem pentru ce şi creştinii îşi îngro-pau pe mor ţii lor în catacombele săpate tot pe lângădrumur ilepublice, iar mai târziu în morminte scobite în suprafaţa pămân-tului. De aceea şi Ilris os tom face următoarea comparaţiune

 într’o omilie a l u i : «.Cugetă, zice el, cănici un mormânt nu 

se pregăteşte in oraş; apoi dacăîn cetatea pământească nu se îng ădue îng roparea celor mor ţi, cu atât mai mult e gre u a intra cineva in cetatea cea cerească» 6).

Teodosie II lea a dat un nou edict prin care a inter zis şiel îngroparea în Bisericăşi în cetate, fie numai pr in păstrar eacenuşei tr upului, fie prin păstrarea sarcofagului cu tr upul întreg.Edictul sunăastfel: « Toate trujmr ile car i se păstreazăsau în sarcofage, sau in urne închise pe supraf aţa păm ântului , săse transporte afar ă din cetate» 7). Şi în A frica nordică, dupăcum aflăm din decretele sinodului °al V lea car tag inean, încănu era îng ăduităîngroparea morţilor , de cât pe câmpii şi pelâng ă căile publice 8). Aceeaşi măsur ăse păstra şi în Gaîia şi

 în Ispania.3. în timpul luptelor donatiste, găsim însăun început de

a se îngropa morţii chiar  în Biser ici. Aşa, Optatus de Mileve,ne ar atăcăDonatlştii fiind călcători de legi civile şi biser iceşti,

1) Ulpian. in Digest, lib. X L V II. tit. X II. De sepulchro violato. leg. III§ V : Divus Hadrianus rescripto poenam statuit quadraginta aureorum in eos, quiin civitate sepeliunt.

2) Iulius Capitolinus, Vita A ntonini Pii phil os ophi: Intra urbes sepeliri

mortuos vetuit.3) Conf. Codic. Iustinian. lib. III., tit. X L IV . De religiosis et sumtibusfunerum leg. XII.

4) Luc. Seneca (Annaeus). Apocolocyntosis C la ud : A ppiae v iae curatorest, qua scis et divum Augustum et Tiberium Caesarem ad deos isse.

5) Sueton. V ita Domitiani, c. X V II : Cadaver eius... in suburbano suoLatina via funeravit.

6) Chrysost. Homil. X X X V II, al. L X X IV , in Ma th.: ’Eworioov o n ou8eisTctcpog ev jto/.ei xataox eud^erai... el  ya.Q ev xauOa tov to ânELQrjxai, ttoâAco nă?. XtOV EV.6Î.

7) Cod. Theodos. lib. IX , tit. X V II. De sepulchris violatis. leg. V I : Omniaquae supra terram urnis clausa, vel sar cophagis corpora detinentur, extra urbemdelata ponantur.

8) Concil. Carthag. V, can. X IV .

Page 352: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 352/419

T EZAURUL L IT URGIC, T. III. 3(>1

 îşi îng ăduiau a îngropa în Biserici pe unii dintre fanaticii loraV maţi, numiţi „circumcelliones", cari cădeau în luptele ţinuteca armatele împărăteşti. Cadavrele acestora erau însădesgropateşi ar uncate la o parte, orânduindu se a se înmormânta aferădincetate *). Iustinian introducând în Codicele său or indui'ea luiT eodosie cu privire la înmormântări, o formulăas tf el: «N m â n u i a  

nu- i este îng ăduit a crede, căsă pot îngr opa tr upurile in locaşul apostolilor ori al mar tir ilo r» (în Bisericia).Dar măsurile riguroase luate de Teodosie şi Iustinian în

CDntra înmormântărilor în cetăţi şi mai ales în Biserici, nu seaplicarăşi la relicv iile martir ilor/ ale apostolilor şi profeţilor,ucişi din răutatea persecutor ilor. Pentru respectul şi recunoştinţa creştinilor faţăde aceşti viteji ai credinţei, s’au adunat însecolul IV lea rămăşiţele şi cenuşa lor îngropatăpe câmpii,s’au ridicat monumentV şi Biserici (martyria, prophetea, apostolea),

 în aceste locuri unde zăceau ei, iar relicviile ridicate s’au adus

 în cetăţi şi s’au aşezat în Biserici.Tot acest priv ilegiu s’a păstrat şi faţăde înmormântărileregilor şi ale împăraţilor apărători ai creştinătăţei. De aceeaEusebiu ne spune, că’ Dumnezeu a voit ca corpul împăratuluiConstantin sălie depus — după cum el dorise — un Biserica sfinţilor apostoli» zidităde el însuşi, si aceasta «pentru însemnatele binefaceri» pe cari monarhuî le adusese Bisericei8).Corpul lui Constantin, n’a fost însădepus în lăuntrul Bisericei,ci în nartica ex ter ioarăadicăîn curte (atr ium), şi anume  îna intea uşilor Bisericei, dupăcum însuşi Ilris os tom ne lămureşte acest

lucr u4). Iar Teodosie cel Mare ( f 395) şi fiul său Arcadie ( f  408),furăîngropaţi în dreapta porticului Bisericei s finţilor apostoli6).Istor icul Socrat ne spune că pentru meritele cele str ălu-

citoare ale sfântului loan Hrisostorn, care murise în exil (an. 407)prin intr ig ile Eudoxiei soţia lui A rcadie (395—408), TeodosieII, cu o fericită escepţie* de la legile sale, a botărît aducerearelicviilor sfântului loan şi lea pus pe la anul 442 în Bisericasfinţilor apostoli din Constantinopole6).

Evag riu ne aminteşte de asemenea, căpe timpul său, eraobiceiul ca  îm păr aţii şi cler icii superiori să fie îngropaţi înBiserica sfinţilor apostoli zidităde Ius tin ia n; dar nu lesne se

1) Optat. Opera lib. III: In loco Octavensi occisi sunt (Donatisti) plurimi,detruncati s unt multi. .. Ex quorum numero quum aliqui in basilicis sepelirecoepissent.

2) Cod. Just. lib. I, tit. II. De ecclesiis., leg. I I : Nemo apostolor um martyrum sedem humandis corporibus existimet esse concessam.

3) Euseb. Vit. Constant, lib. IV, c. L X X I: T a onovSaaOevx a avxci) cnrv  tfj t(7)v oLtoatotaov x atr iouT o hvt'iht).

4) Hrisost. Homil. X V II. in 2 C o r in t: Kcovaxavxîvov xov | xevav Tifujv ivouioEv o jr atţ, o î t o î  ? jc Q o O t f Q O iţx axaOoixo xou d iecoţ.

„ 5) Niceph. Historia eccles. lib. X IV , cap. L V III.6) Socrat. Hist, eccles. lib. V II, c. X L V : T o ow| .ia Tcaâvou ev Kofidvoig

xe0a(4 ievov, | 3aoiAea. Jteîaag, x Q ia x o a x c p Jt e |x?c x q> t x e i j ie x a x rjv 

Page 353: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 353/419

Page 354: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 354/419

T K Z A U K U L . L.11 u n u m ,

rilor în nartica exterioară(curtea), ori în câmpia dinaintea Bi-sericei. Cea d’întâiu îngăduire oficială de acest fel, d găsim înapus la conciliul provincial Iiu din Bracarensa (Bracara, Braga)

 în Ispania, care for mulăîn anul 462 următoarea J ispoziţiunepentru acele ţin utur i: « Cor purile mor ţilor cu nici un chip sâ nu se îngroape în sfintele Biserici; dar dacăeste necesitate, se 

pot face înmormântările in împre jurimile zidur ilo r Bisericei,  însă aşa în cât sănu se aducăcu aceasta scârbăx *). Tot dinactele acestui conciliu, dovedim căpe acel timp, în cetăţileGaliei (civ itates Galliae), se îngropau creştinii chiar în Biserici,fapt care a fost oprit şi acolo dupăv r’o două sute de ani, reţinându se îngăduiala numai pentr u curtea Bisericilor . Carolcel Mare de aceea chiar decretă, ca anullus laicus in ecclesia sepeliatur» ; însădin acest tex t se vede căclericii puteau săfie

 înmormântaţi şi în Biserici.In răsărit, Leon cel înţelept, pe la începutul secolului al

 X lea, desfiinţăformal leg ile cele vechi cari opreau înmormân-tările în lăuntrul cetăţilor, şi îngădui de aci înainte, ca «fie care sâ facădupă cum voeşte şi să- şi îngroape pe morţi, ori in afar ă ori in lăuntr ul cetăţeh 2). T otuşi nu cetim în nici o no-velăa lui Leon, căacesta ar fi permis îngropările şi în Bise-rici. Tot pe timpul lui Leon înţeleptul, un s inod apusean ţinutla Mogunţia (în Germania), orândueşte ca «nici un mort sâ nu  se îngroape în Biser ică, de cât numai episcopii, eg umenii, preoţii vrednici şi laicii cr edincioşi» (meritoşi 3).

5. Date istorice despre binecuv ântările preoţeşti făcutela mor minte când se depun în ele morţii, găsim abia prin jumătatea Ila a secolului Vllea la Grigorie Turoneanul, când acesta

 într eabăcu o ocaziune: ular acel loc unde trebue săse îngroape,  nu este el sfinţit cu o binecuvântare preoţească9» *). Nu încape

 însăîndoială, că aceste binecuvântări făcute la mor minte, cumşi serviciul bisericesc al înmor mântărilor, s unt mult mai vechi decât secolul al VI lea, şi poate chiar din secolul I iu. Se ştieiarăşi căaceste ritualur i funebre s’au îmbog ăţit în decursultimpului.

Binecuv ântările la mor minte se făceau din douăpunctede vedere: a) pentru ca mortul săprimească binecuvântarea Bisericei în lunga sa călătorie de veci; b) ca mormintele sădobândeascăpr in binecuv ântări, car acterul de locaşuri sfinte şi astfel profanatorii lor să fie pedepsiţi întocmai ca şi aceia

1) Concil. Bracar. I. can. X X X V I: Cor pora defunctorum nullo modointra basilicam sanctorum sepeliantur, sed si necesse est, deforis circa mur umbasilicae usque adeo non abhorret.

2) Leo Novell. L III : Quicumque autem sive extra muros, sive intra civitatem sepelire mortuos volet.

3) Concil. Moguntiae, can. LII: Nullus mortuus intra ecclesiam sepeliatur,nisi episcopi, aut abbates, aut dig ni presbyteri, aut fideles laici.

4) Greg or. Turon. De gloria confessor. Cap. C V I: Quia locus iile, quosepeliri debet, non est sacerdotali benedictione consecratus?

Page 355: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 355/419

 v i i . l . i u h ; ş k a n u

ai Bisericilor. Chiar la păgâni, mormintele erau foarte mult res-pectate ; iar v iolatorii lor primeau cele mai aspre pedepse. împăratul Gordian (238—244) privea mormintele în edictele sale cape nişte «res relig ioni destinatas, etiam religionis e f f e c t a s şipedepsea foarte greu pe spoliatori. Textul edictului lui Gordiancu priv ir e la violarea mormintelor îl găsim intr odus cu aceleaşicuvinte şi în Codicele lui Iustinian i). T ot aşa şi Iulian A pos tatul(361—363) care aplicăprădătorilor «poetici sacrilegiu *), în edictulsău cu priv ire la morminte, numeşte corpurile morţilor grămezi sfinţite (aggeres consecratos), cari cuvinte au trecut şi în Codicelelui Teodosie3).

6. Omul tuturor timpurilor şi al tuturor popoarelor, a doritca ultimul său locaşsăfie  înfrumuseţat dupăaverea lui şi după

 împr ejur ări ex terioare. A ntonin Piui, dupăcum ne spune lu l iu  Capitolinul, a dat cele mai aspre legi în contra lux ului fărămargini al mormintelor romane *). Creştinul de şi a fost mai în-frânat în aceastăpr ivinţă, totuşi ’şi a împodobit şi el casa cea

de veci, dupăcum vedem acest fapt ar ătat în Codicele lui Teo-dosie, unde se vorbeşte de morminte creştineşti încung iur ate cucolumne frumoase, cu busturi, cu ins cr ipţii* cu împletitur i de piatr ă, şi cu tot felul de ornamente. După aceasta, urmeazăînCodice, clasificarea pedepselor, aplicate celor ce săvârşeau nele-giuita cr imă, a distr ugerei şi profanărei mor mintelor6).* Unii însădintre părinţii bisericeşti, combâteau energic luxul şi r isipa făcutăla înmormântări. A şaGrig or ie deNissa, ne spune în biogr afialui Efrem Şir ul, căacest înţelept bărbat, ’şi a testat o înmormân-tare umilicioas ă; iar prisosul ce era să fie aruncat pe un lux funerar, Efrem a dorit ca mai bine «sâ se impartăsăracilor» 6).

 Acelaşi lucru l’a recomandat şi Vasilie cel Mare în omili ile sale7).Cr eştinii s’au deosebit de păgâni şi în ceea ce priveşte modul

1 ) Cod. Iustin. lib. IX, tit. XIX, De sepulchro violato leg. I: Res religioni destinatas, quin imo iam religionis (al. relig iosas) effectas... lsesae tamenreligionis inciderunt in crimen.

2) Cod. Iustin, lib. IX, tit X IX . De sepulchra violato. leg. V.3) Cod. T heod. lib. XV II. De sepulchris violatis leg. V : Pergit audacia

ad busta diem functonim et aggeres consecratos.4) Capitolinus. Vita Antonini Pii Philos.: Tunc Antonini leges sepeliendi

sepulchrorumque asperrimas sauxerunt.5) Cod. T heod. Lib. IX , tit. X IX , De sepulchris violatis, leg. I I : „Universi,

qui de monumentis columnas vel marmora abstulerunt, vel coquendae calcis gr atialapides deiecerunt, singulas libras auri per singula sepulchra fisei rationibus inferant". Apoi în leg. IV cetim: „Q ui ae di/icia m a ni um violqnt, domus ut itadixerim, defunctorum geminum videatur facinusperpetrareu. între multele cimi-tire ce am văzut în ţările europene şi asiatice, îmi aduc aminte mai ales decimitirul Ispaniolilor din Madr id s ituat pe calea dintre acest oraşşi Vicalvaro.In acest cimitir, s culptura în genul funerar , executată în marmoră, atinge cul-mea lux ului de acest fel. (A utorul).

6) Nyssen. Vita E phre m: vA M,’ civt6 exeîvo, to 6pio9ev eu; t>iv exeîvouToupriv, 8 o 0 r jv a i nt o y o îg .

7) Basil. Homil. in divites.La noi în R omânia , lux ul şi risipa ce se fac cu înmormântările, cu coroa

Page 356: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 356/419

I K i A U U U I j U i u n u i u , * ,

de îngropare al morţilor. Păgânii şi în special Romanii, puneaude obiceiu pe cei morţi pe o g rămadă de lemne, şi ’i ardeau (corpora in rogum imposita cr em aba ntJ) ; iar cenuşa şi oasele le pune au în oale şi le îng ropau în pământ, ori le păstrau înfir izile anume făcute în columbarii. închinătorii cr ic ei însă, s’au 

 îng roz it de arderea fraţilor lor , şi de aceea s’au mulţumit a ’i

 îng ropa în pământ potrivit sentinţei Creatorului: «căpământ  eşti şi i n pământ te vei întoarce»*). Dar creştinii au mai avutobiceiul, de a păstra tr upur ile celor morţi în câtaconbe, ori, ca şiazi, în cripte. Iar când păgânii obiectau creştinilor, căaceştia nu’şiard pe morţii lor, ca nu cumva săse peardăceva. din sufletulcelui repausat, atunci Minuciu Felix  lea răspuns cu aceste în-ţelepte cuvinte: «T ot tr upul fie căseacăca şi pilberea, fie căse desleagăin apă, or i se strânge pr in cenuşă, s at se păstreazăprin mirosuri tari, ori in ce chip, el totuşi se dtce de la no i,şi num ai lui Dumnezeu ii este in putere a păstra elementele. Sănu credeţi ins ăcăavem v r’o pag ubăşi ne temem de vr*un fel de înm or mântare; dar noi creştinii făptuim pe zel ma i vechiu şi mai bun obiceiu, adică de a îngropa pe cei morţi» (iar nua ’i ar de 3). Tot aşa mai târziu, şi anume pe timpul lui Tertulian, de asemenea se imputa creştinilor, căaceştia. nu ard cor-purile mor ţilor lor, f iindcăei cred, căprin îngroparea în pământ,mai rămâne în corp o parte din suflet; iar pr in ardere s’arperde acea părticică. La această obiecţiune fără temeiu, Tertulian răspunde astfel: «.Alta este raţiune a creştinului pentru care îşi îng roapăpe morţi (şi nu’i ar de ): nu ca sâ se reţinăin corp rămăşiţe de suflet; ci din cauza cruzimei şi îng reţoşărei» 4). Unii cred căcr emaţiunea a încetat la Romani pe timpullui A ntonin Piui (138— 161); dar de oare ce T ertulian o combate,iar Teodosie II interzice cremaţiunea şi.chiar îngroparea în pământ în lăuntrul cetăţei&), de aci lesne putem dovedi, că ar-derea morţilor a durat pânămai încoa ce6), cu toate căfilosoful

nete de prisos, cu dricurile..., sunt fapte nechibzuite. Mai bine ar fi ca în loculacestor cneltueli, săse facăo f ântână, un eleşteu la dr um, o cruce, o bursălaun sărac, ş. a., tot pentru pomenir ea mortului. (A utor ul).

1) Cicerone dupăce vorbeşte în cartea sa „De senectute11, cap. X X II desprenemurirea sufletului, aratăcăcorpul amicului său Catone, a fost pus de dânsul

pe rug.2) I Moisi, 3,19.3) Minuc. in Dialog Octavius, Cap. XI, n. 23: Corpus omne, sive arescit

in pulverem, sive in humorem solv itur, vel in cinerem comprimitur, vel in nidorem tenuatur, subducitur no bis : sed Deo elementorum custodi reservatur. Nec,ut credibis, ullum damnum sepulturae timemus, sed veterem et meliorem consuetudinem humandi frequentamus.

4) Tertull. De anima. cap. LI.5) Cod. Theod. lib. IX, tit. X V II. De sepulchris violatis. leg. V I: Omil ia

quae super terram urnis clausa (crematio), vel sarcophagis corpora detinentur (humatio) extra urbem delata ponantur.

6) Arderea morţilor s’a practicat mai ales la Romani şi Indieni. I.a aceştidin urmă, pânăîn zilele noastre se ard femeile chiar de vii la moartea bărba-

tului lor. V ezi şi T. II, Tez. L iturg., p. 25.

Page 357: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 357/419

i m . n A U i i i A u m e ^ E A N U

şi scr iitor ul Macrobiu contemporanul lui Teodosie II (nu cel dintimpul lui Irod cel Mare), spune căîn jumătatea primăa seco-lului al V lea, prin unele locuri nu mai era în obicinuinţăaceastăfioroasănimicire a trupurilor x).

§ 97 .

Diferite obiceiuri străvechi la înmormântări.

um căîn vechime, corpurile celor morţi se îmbăls ămau lapăgâni cu aromate, despre aceasta iatăce ne spune flerodot cu privire la Egipteni: dApoi umplând pântecele mor

tului cu mirrhâ cur atăşi cu cas ia (scorţişoară) şi cu alte mirodenii, f ăr ă de tărnâe, dupăaceea îl cos» 2). La Evrei era însă

1) Macrob Saturnal. lib. V II, cap. V I I : Licet urendi corpora defunctorumusus nostro saeculo nullus est. In epoca omericăexista cremaţiunea dupăcumcetim in Iliada lui Omer, cânt. II, v. 433.

Susţinătorii de astăzi ai cremaţiunei, cred a) căcimitirele emaneazăvaporigazoşi periculoşi sănătăţei; b) căaduc boale contagioase prin propagarea mi-crobilor ; c) că infecteazăisvoarele de apăîn cursul lor sub pământ.

S ’a constatat însăde somităţile medicale: 1) căgazele putrefacţiunei, nuconţin un princ ipiu otrăvitor ; 2) cănu se propagăboale prin microbii cimiti-relor, graţie razelor solare cari îi dis tr ug ; 3) nu infecteazăapa isvoarelor; apoi însăşi cremaţiunea înmulţeşte micr obii.

T otuşi crematoriele (cremo = ard), pentru t rupurile omeneşti sunt foarte nu-meroase astăzi.

In Paris la anul 1797 se permite oficial arderea cadavrelor omeneşti. Daraceastăpracticănu prinse rădăcini. Iar de la anul 1875 încoace, crematorielese tot înmulţirăprin propag anda activ ăa lui Colelti din Padua, care aratăfo-loasele igienice prin arderea morţilor . Chirurgul englez Thomsohn, înfiinţăchiar

o societate pentru aceastăpropagandăIn ducatul Sax a Coburg Gotha se aprobăoficial crematoriul în anul 1878; în Elveţia, în anul 1879; în A ng lia în anul 1882; în Francia în anul 1883, ş. a.

Iar în anul 1889 erau 23 crematoare în Italia ; 10 în Statele Unite; 1 înParis; 1 în L ondra ; 1 în Stockholm ; 1 în Copenhaga ; 1 în Gotha ; 1 în Zurich.

Cadavrul omenesc pus în cosciug, este dus pe un cărucior ce merg e peşine până la uşa cuptorul ui ; de aci este dus mai departe pe o masăde bronz,ce alunecăîn cuptor. îndată flăcările de lemne îl cuprind şi mistuesc materia.

In faţăe un paraclis unde se roagă familia şi preoţii. Lucrarea durează2 ore. In A ng lia preţul unei cr emaţiuni e de 250 f ranc i; în Danemarca pentrusăraci, 10 franci, ş. a. Pentru funcţionarii de la crematorii în Zur ich, 5 fr anci; în Breslau 4 f ranc i; în Padua 3 franci; în J aponia 21/2 franci.

Eu însăresping cremaţiunea trupurilor omeneşti, căci este prea îng roz i-

toare, apoi stricăobiceiurile noastre strămoşeşti, distruge pietatea către corpulnostru, dispar monumentele funerare atât de bogate în Istoria noastră naţio-nală, ş. a. Din fericire, în România, nu s’au încuviinţat crematoriele. (A utorul).

2) Herodot. Historia, lib. II, cap. L X X X V I: "Erteita rrjv vr| 8uv g| xuqvti<;dx riQatov TetQLţipevrjţ, x ai xaoÎTţc, x ai tojv aXXoov 0Ufiir| fidT(DV, 7iÂ>)v Xi^avcotou,Tch\ aavxEq, ougyujitouoiv oruaco. E rodo t cel ma i vechiu scriitor care ne a păs-trat lămurir i as upra modului de îmbălsămare la Eg ipteni se ex primăastfel (lib.I I cap. L X X X V I): r,Se aflăîn E gipt anumite persoane „Re fe ni i“ adicăîmbălsămător ii pe cari legea i a însărcinat cu îmbălsămările. Iatăcum lucreazăaceştiala corpurile celor b o g a ţi: La început Refenii scot creerii prin nări parte cu unfier curbat, parte prin mijlocul unor doftor ii pe cari le intr oduc în cap. Dupăaceea fac o tăeturăîn deşertul corpului cu o piatrăde Etiopia tăetoare, şi trag

Page 358: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 358/419

numai obiceiul de a pune lângăcorpul celui mor; mai naintede îngropare smirnăşi aloe, ca un simbol al dragostei către celrepausat. Ev angeliştii ne spun, căşi Dumnezeescil Mântuitoral omenirei, dându şi sufletul pe cruce, corpul lui a fost cerutde la Pilat de Iosif din Arimatea1); alar Nicodim... a adus o amestecăturăde s mirnă şi de aloe, ca o sutăde litre. Şi au luat  

tr upul lu i Isus, şi Va înf ăşurat în g iulg iur i cu miresme, precum este datina Iudeilor de a îngropa » 2). aŞi Vau j>us în mormânt, care era săpat în piatr ă; şi au pr ăv ălit o piatr ăpe uşa mormântului» 3). &Şi trecând Sâmbăta, Maria Mag da lina şi Ma ria lui Ios if şi Salomi, au cumpărat miresme cx sâ meargăsă- l ung ă» 4).

prin aceastădeschizătur ăintestinele pe cari le curăţăşi le pun în vin de pal-mier şi apoi în aromate pisate. In urmăRefenii umplu pântecele cu mirrhăcur atăpis ată, cu scorţişoarăşi alte mirode nii , esceptându- se lămăea, apoi cos corpul. Aceste lucrări finindu se, sară corpul şi'l pun în leşie tare de cenuşă

(natron) pe timp de 60 de zile... Trecând aceste zile se spală corpul, se înfăşoarăîn legături de in fin mânjite cu un fel de cleiu pe care Egiptenii îl în-trebuinţeazăla lipirea obiectelor. Părinţii apoi iau corpul astfel pregătit, îl aşază în sicriu de lemn făcut în chipul omului şil pun în cripta mortuar ă".

.,Acei ce voesc a înlătura cheltuelile, urmează Erodot, aleg altfel de îm-bălsămare : umplu o mică pompăcu lichid extras din cedru, se injecteazăcuacesta pântecele corpului, fărăai face v r’o tăeturăşi fărăai scoate intestinele.Când s’a intr odus acest l ichid, se astupăgura pentru a nu eşi lichidul. Se ţinecorpul apoi în sare 60 de zile, iar după aceea se scoate licn dul din pântece.Lichidul acesta are atâta putere în cât topeşte măruntaele şi le scoate afarăcuel. In ex terior leşia de cenuşă(natron), a uscat carnea în aşa fel în cât nu a mairămas de cât pielea şi osul. Se dăapoi corpul celor în dr ept". „A treea specie

de îmbălsămare nu e de cât pentru săraci. Se injecteazăcorpul cu lichidul numit„Surmaia" se pune în leşie de cenuşă(natron) 70 de zile şil dau dupăaceastafamiliei". (Vezi şi Facerea 50,3, despre îmbălsămare).

Tot aşa şi Cicerone împr eună cu alţi scriitori, ne spun căEg iptenii vechi, îmbălsămau pe morţi şi aşa îi ascundeau prin casăunde se păstr au epoci întregi(Cicer. quaest. Tuscul. lib. III. § CV III: condiunt Aegyptii mortuos, et eos domiservant). Creştinii eg ipteni, moşteniserăşi ei obiceiul de a nu îng ropa pe morţi în pământ, ci de ai îmbăls ăma şi ai păstra în casăori în mausolee. Corpulastfel pregătit, se chema în limba eg ipteană„g abbar a“ ; în limba greacăse zicea rapi^o; adică s ăr ăt ur a ; în limba arabăse cheamă mum { £ e t* » )adicăceară, poate pentru aceea căaceastăsubstanţăjuca rolul principal în îmbălsămarea cadavrelor. De aci avem pânăazi cuvântul mumia, adicăceara (Gataker. not. in Marc. A nton. lib. IV : ita apud illos (A egy ptios) cadaversit tttQixo?, id est salsura (sărătura), sive mummia, uti appellant recentiores medicorum f ill ii, ab arabico „mum", id est cera; quia ceromate etiam in eo negotioutebantur). A tanasie cel Mare însă, a combătut acest mod de îngropare păgâneascăa cadavrelor, sub motiv ul „că şi corpul Domnului a fost pus în mor -mânt şi o piatr ăa fost răsturnatăasupra mor mântului, pânăce a înviat a treiazi". (Athan. vit. Anton: xai atrco 8e t o tou x uqiou acosta eig fivrinetov eteOr] XîOog T£ ejuteBeic; £>cQmj>E auto, fe'tog aveatii TQn'| | xeQov). Medicii de azi susţin că îmbălsămările s'au mai per fecţionat; dar aceasta este o întrebare dacăe aşa. Conf.Girardin, Legons de chimie elementaire, vol. V, Paris 1880, pag. 192 seqq.

1) Orăşelul  A r imatea sau vechea Rama, azi se cheamă„Ramleh". El seaflăcam la mijlocul dr umului dintre Iafa şi Ierusal im. (Autor ul).

2) loan 19,39 40.

3) Marcu 15,46. Conf. Mat. 27 ,59 61 .4) Marcu 16,1. Conf. Mat. 28,1. Luca 24,1. loan 20,1.

Page 359: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 359/419

In jumătatea II a a secolului II lea Minuciu P'elix răspundepăgânilor , căin creştinism, «Corpul nu se face de cinste prin  mir os ur i; căci num ai morţilor li sunt afierosite miresmele» *).Ia r T ertulian spune duşmanilor creştinătăţei, că « T ămâia este trebuincioasăoamenilor in aromele medicinale; dar nouăcreştinilor , pe lâng ăacestea, ne mai trebue şi la mâng âer ea (un-gerea) celor morţi» 2). Poetul ispaniol Prudenţiu, la începutulsecolului al V lea, ne zice căpe timpul său, iCorpul mortului dacăse ungea cu mirrha Sabeilor (un trib din Arabia), ii folosea aceasta ca şi un medicament» 3). Un text şi mai clar înpriv inţa smirnei, îl găsim tot pe Ia începutul secolului V lea laRufin al Aquileei, care aratăcăo.Mirrha este mai mult de un  gust a m a r ; cu ea se unge corpul mortului, ca sâ nu putr ezească şi sâ respingăv ie r mii4). Aşa dar din mărtur iile aliatela Minuciu Felix , T ertulian, Prudenţiu şi Ruf in, vedem căcreştinii cei vechi obişnuiau a unge pe cei morţi cu tămâe, smirnă

şi alte aromate.1. Gât despre timpul îng ropărilor, cunoaştem că păgâniidin motive superstiţioase, obişnuirăaşi înmormânta noaptea perăposaţii lor. Despre acest fapt ne as igurăcei mai buni scr iitorişi interpretatori ai legilor r omane ca d. e. Seneca, Tacit, Dione Cassius contemporanul lui A lex andru Sever, etc .5). Creştinii

 însă acomodându se împrejurărilor , în timpul persecuţiilor îşi îng ropară şi ei noaptea pe ai lor, dupăcum cetim aceasta înscrierea întitulată «Patimile lui Ciprian şi înmormântare a lui»căadică« Corpul acestui ma rtir , clin ca uza r âutăţei păg ânilor , 

a fost aşezat in apropier e, incung iurat cu lum ânăr i de cearăşi cu colori fr umoase, şi făcându- se rug ăciuni şi mare pregătire, a fost înmor mântat noaptea» 6). Dar când martirul pătimise munca decretatăde păgâni şi încetase din viaţăîn chi-nuri, atunci se da creştinilor corpul, şil îngropau ori ziua orinoapte a7). Aşa, Policarp episcopul Smirnei, prin vicleniile şi

1) Minuc. in Dialog . Octavius: Non corpus odoribus honestatis, reservatisunguenta funeribus.

2) Tertull. De idololatria cap. IX : Etiam hominibus ad pigmenta medicinalia, nobis quoque insuper ad solatia sepultura (tura) usui sunt.

3) Prudent. Cathemerin. hymn, de exsequiis def unctorum ; Adspersaquemyrrha Sabaeo corpus medieamine servat. Pe când călătoream în Egipt în varaanului 1904, am văzut pe acolo destule mumii r ămase de la vecliii Eg ipteni.(Autorul).

4) Rufin. A quil. ap J. Louzon. De pollinct. et balsamat. ap. vet. c. x :Myrrha est species valde amara, de qua ung itur corpus mortui, ut non putrescat,et pellit vermes.

5) Conf. Qothofred. in diet. leg. Iuliani.6) Passio C y pr iani: Eius corpus propter gentilium curiositatem in prox imo

positus est, cum cereis.... cum voto et tr iumpho magno.... et scolacibus.... (etnoctu selpultum esse).

7) Despre „Obiceiur ile vechi funebrale Ia creştini" ceteşte scrierea mea

 în Revista „ Vocea Bis ericeiu din anul 1895 n. 2 şi 3 pag. 5, apărutăîn Bucu-reşti s ub direcţiunea mea. (A utorul).

Page 360: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 360/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 369

intrig ile idoveşti, fiind ars de viu d asupra unei grămezi delemne chiar în" acest oraş, cenuşa şi oasele martiru ui furădăruite cr eştinilor ; iar aceştia le îngropar ăziua cu o adâncăvenerat iune 1)i încetând persecuţiunile, nu mai fu nevoe de a se maiface no?; *;??. înnicrmântările, după cum cetim acest fapt oi în

Codicele lui T eodosie: « Cunoaştem, zice acest împărat, căse

tr ansportă tr upurile celor morţi cu o g râmădir e deasă de popor , şi cu o prea mare îmbulze ală de priv itor i... Da r care este ziua cea ma i fav or abilăîng ropărilor 9... Durerea la înmormântăr i caută sing urătate a» 2). Mai departe urmeazăîn Codice

1) Euseb. Hist, eccles. lib. IV c. XV .2) Cod. Theod. lib. IX tit. X V II. De v iolandis sepulchris. leg. V : Efferi

cognovimus cadavera mortuorum per confertam populi frequentiam et permax imam insistentium densitatem... Qui enim dies est bene auspicatus a funere?... Dolor in exsequis secretum amare.

Dr . Had ea Cir eşein u.—Tezaurul Liturgic. 24

U n şef de trib din P atag onia (A merica de Sud), petrece la mo rm ânt

pe un am ic a l s ău.

Page 361: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 361/419

Page 362: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 362/419

T EZAUF.UL LIT URGIC, T. III.

3. Scăldarea mor tului, o găsim de o potrivăatât la Grecicât şi la Romani. La Evrei se săruta mortul *), i se închideauochii şi gura 2), şi apoi îl scăldau acu apăcaldăîn care se puneau f lor i de muşăţel (>rx urniri/Iov) şi de roze uscate, ca săfie mortul curat, când ’îşi vx da seamăde păcatele lu i» 3). Pliniune spune căşi Romanii obişnuiau din vechime, «sâ închidăochii mor ţil or ; dar pe rug li se deschideau iarăşi... ca sâ poatăvedea cerul» 4).

 în Noul Testament încăse vorbeşte de scăldarea morţilor. Aşa, în Faptele apostolilor, se spune căT av ita din Iope încetânddin viaţă, a fost scăldată şi pusăîn foişor6). în epistola 1 cătreCorinteni, încăse vorbeşte de asemenea s căldări6). Tot aşa şiDionis ie al A lex andriei rie istoriseşte, căpe timpul său întâniplându se o ciumăîn acest oraş, au fost atinşi de boalămulţipreoţi, diaconi şi cei mai pioşi oameni. A tunci creştinii, din dra°gostea către fraţii lor, ne temându se de per icolul acestei boale,

s’au dus la aceşti suferinzi, aşi după ce au ţinut trupurile  sfinţilor in braţele lor, le- au închis (jura şi ochii, le-au purtat  pe umerii lor, le- au îmbr ăţişat şi sărutat, le- au spălat şi le- au împodobit cu cele mai bune haine ale lor » 7). T ertul ian8),Grigor ie T uroneanul9), Grigorie cel Mare 10), Beda V enerabilis,ş. a., toţi vorbesc de scăldarea creştinilor adormiţi în Domnul.

Gât despre îmbrăcarea morţilor , am văzut căDionis ie Alex andreanul aratădestul de luminos acest fapt. T ot aşa şi Eusebiu descriind înmormântarea martirului Marin, spune căsfântul«a fost îmbr ăcat cu veşminte albe şi preţioase, iar senatorul 

r om an A stur iu. l- a luat pe umerele sale, şi aşa l- a dus la mormânt» n ). Iar despre podoabele împăratului Constantin, când

n i (p a i ft q  a î ; ou/ ax; dOXr|xdi; auxoiin; jtQOJte(XJtO|xev; xi Se vjxvoi ; tov Beov  <k>Şdţo(«:v, xai evyaQioroO^EV, oxi ?.oi.*iOv EOxecpdvtoaE xov diteXB ovxa;

1) I Moisi, 50, 1.2) I Moisi, 46, 4.3) Btix torfius. Synagog a iudaica, c. X L IX : Aqua calida, cui addunt flores

chamaemeli et rosas siccas, studiose abluitur mortuus, ut purus et mundussitquum peccatorum ratio reddenda erit.

4) Plinius. Naturalis historia. lib XI, cap. X X X V II : Morientibus oculosoperire, rursusque ill rogo patofacere... et coelo non ostendi nefas.

5) Fapt. Apost. 9, 37.6) I Corint. 15, 29.7) A pud. Euseb. Hist eccles. lib. V II. c. X X II : K ai xâ oai ax a bk  xcov 

dyîcov UTtxCau; x eQ° i x ai x otarou; VJtoXa| iPdvovxeg, xaGaiQOtivxEi; xe x ouţ’oqpGaX jxoug, x ai ax ojiax a mryxXeiovxei; (ojxocpOQOUvxeg xe x ai SiaxiGEvxeg’ ;t()ooxoA.A<iS jiEvoi' oun.JiXexoii.Evoi' XouxQoIg xe x ai jteQiatoXaîţxaxaxoojxoijvxeg.

8) T ertull. A poi. cap. X L II : Rigere et paliere, post lavacrum tnortuuspossum.

9) Greg or. T uron. De gratia confess, cap. C IV : Pelagiam... ablutam fuisseiuxta morem ac deinde collocatam in feretro (sicriu).

10) Greg or. Magn. lib. III, Dialog , c. X V II : Quum ex more lotum etvestimentis indutum.

11) Euseb. Hist, eccles. lib. V II, c. X V I : Tov cojiov vJtoGsig, âjti Xa(.utQd<;« a i ;toA.uxeAoOi; eo0t]ioc; dpag xo oxfjvog EJuqpEQExai.

Page 363: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 363/419

0 1 4 DR. BA DEA CIREŞEA ND

era întins pe catafalc, acelaşi Eusebiu ne spune, cămonarhulaera îmbr ăcat cu podoabe împărăteşti, adică cu porf irăşi diamante foarte multe şi de mare preţ, şi toate erau aşezate 

 împr ejur ul l u i ; iar vegheri in apropierea corpului se făceau ziua şi noaptea» 1). Nu numai Atanasie cel Mar e2) şi Ieronim 3)

mai atestă înveşmântar ea morţilor, dar şi Sidoni’u confir măfaptul, căcreştinii îşi îrnbrăcau frumos pe morţii lor, contrariuGoţilor cari aruncau în gropi cadavrele, goale, nespălate şi despreţuite. Iar loan Hrisostorn se rosteşte într’o cuvântare a sacu aceste cuvinte : aNoi îmbrăcăm cu veşminte noui pe morţii noştrii, ca sădovedim cu aceasta nestricăciunea noastr ă» 4).

4. Cr eştinul dupăce înceta din viaţă, era pus în coenaculum,ori în vestibul sau chiar în casă, şi apoi de aci era trans portatcu onoare în fir izile (loculi) criptelor, sau se îngropa în pământ. Cor pul lui Ambrosiu însă, a fost dus la Biserică, şi acolo a rămas noaptea, f iind veghiat in cântăr i5). Dar Romanii, canu cumva printr’o grăbităînmormântare săfie îngr opat vr’unom leşinat, ţineau adesea ori în casătrupul mortului şapte zile(septem dies), în care timp îl s căldau cu apăcaldăşi l str igaupe nume la intervale mici. Dacăînsănu se deştepta’ în acesteşapte zile, atunci îi ardeau cadavrul. Creştinii puneau corpulmortului pentru îngropare, în cosciuge făcute din mater ialuridiferite. Eusebiu şi Socrat ne spun că împăratul Constantin«a fost aşezat de căpeteniile oastei înt r ’un sicriu de aur » (ev 

 X(n><7 î) Xaţ)vaxi6). Se întrebuinţau însăşi cosciuge de lemn, cumspune A mbros iu ; dar aceasta se făcea «in s peranţa invierei  

morţilor» 7). Ieronim ne istoriseşte căse puneau şi acopereminte de aur pe cosciugele celor bog aţi; dar el combate lux ulacesta ca fiind de prisos 8).

 în cele d’întâiu trei secole, tr upurile cr eştinilor erau pur -tate până la groapăde oameni săraci; dar în secolul IV leacând creştinii se înmulţiră, găsim instituite douăclase de în

1) Euseb. De Vita Constantini, lib. IV, cap. L X V I: Ba oiXix oî; t e   x o o - HOu; , rtoQqpuQ<f  t e   x ai 8ta8r| n.an TeTipuievov  ^A e To t o i j reQioT oix iodjievoi , ena

 YQwrvcog St’fipipag x aî  v u x t o ? ecpoouQouv.2) Atlianas. in Vita s. Antonii.3) Hieronym. Epist. XLIX, ad. Innocent.4) Chrysost. Homil. C X V I: Kaivot? luar ioig roug xeOvetora; djupieţofiev,

t o xaiv 6v ev 8u| j,a rr jg dyOctQoiag 7) (j.o>v ;iqo| at] V £uovt& ;.5) Paulin. V ita A mbr os ii: A d ecclesiam... corpus ipsius portatum est,

ibique eadem fuit nocte.0) Euseb. V ita Constant, lib. IV, cap. L X V I: “Apavreg ol OTQancoTixol t o  

oxîjvoif XQuo1l xaTETiOEvro XaQvaxi.7) Ambros. in Luc. I I : Feretrum lig neum est, propter spem resurgendi.

8) Hieron. Epist. X X V II, in epitaph. Pa ulae : A urem feretro velamenobtenditur.

Page 364: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 364/419

grijitori : a) Parabolanii *) numiţi şi copiaţii 2) (x tjuatui, laborantes, osteniţii), adicăcler icii infer iori cari aveau îndator ireamai ales pe timpul boalelor contagioase, săîngr ijts că de bol-nav i ; şi bj fossorii3) (groparii), sandapilarii adică lecticarii (pur tătorii morţilor) sau decanii4), cari aveau grijă, de cei morţica săi ducă la mor mânt, săfacăgropile şi săing rijas cădecimitire. Scr iitorii romani ca T erenţiu Varo" ( f 26 a. H r .5),

Indienii ard pe mor ţii lor .

Ovidiu (f 17 d. Ilr.), Sext Pompeiu (f 53 d. Hr.6), Noniu Mar-cel (sec. III d. I l r . 7), şi alţii, ne spun cămor ţii Romanilor bo-gaţi, încădin vechime erau petrecuţi până la mormânt cu femei

1) Cod. T heod. lib. XV I, tit. II De episcopis, leg. X L III : Parabolani quiad curanda debilium egra corpo.

2) Epiphanius, Ex positio fidei, n. X X I : A ouiov  8e xai xojtiatai, ol tâotofiata niEQioTsXXovteţxiâv  xoijxo)(.ievtov. Conf . Cod. I heod. lib. X III, tit. I Delustrali Conlatione, leg. I.

 3 ) Hieron. De septem. ordinibus eccles.: Primus in cleris fossariorumordo est.

4) Iustin. Novei. XLIII: AextixaQicov tîtoi 8exavoVv.5) T erentius Varro, in Rosinum, lib. III, c. X X X I, P r a e f i c a : Praefica ut

 Aurelius scribit, mulier ab luctu, quae conduceretur, quae ante domum mor tuilaudes ei us caneret.

6) Sextus Pompeius, in Rosinum, lib. III, c. X X X I, Pt'aefica: Praeficaedicuntur mulieres ad lamentandum mortuum conductae, quae dant ceteris modumplangendi, quasi in hoc ipsum praefectae.

7) Nonius Marcellus, in Rosinum, lib. III, c. X X X I, Praef ica: Praeficae

dicebantur apud veteres, quse adhiberi solent funeri mercede conductae, etc.

Page 365: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 365/419

bocitoare (praef icae), cari se jeleau mai întâiu înaintea caseimortului lâudându-1 pe acesta, apoi pe drum făceau tot felul demişcări şi tâng uiri, în ex tazul lor pentru plată1). Dar f ilosoful

 Aristotel ( ţ   322 a. Hr.), încăde mult timp îşi bătuse joc deaceste  je lir i pe cari le numea obiceiuri barbare (vopijux | 3ap| 3apixd). Multe ieronii ar uncau de asemenea şi Romanii serioşiasupra acestor bocitoare2). T ot aşa şi satir icul Lucian, a râs de

aceste jeliri, făcute în toate tonur ile ’ şi mişcările. Romanii maiduceau la mor mânt pe cei bătr âni cu cântece jalnice de trâmbiţe ; iar pe cei tiner i, cu cântece de fluere 3). Dar Ilr isostoma opr it cu energie introducer ea în creştinism a acestor păgânisme.

5. Creştinii îşi petreceau pe morţii lor cu cântări de ps almi;de aceea Constituţiunile apostolice, chiar recomandă pentruasemenea ocaziuni aceşti patru ps alm i: <aPetreceţi- i pe ei (pemorţi) cântând: «Cinstităeste înaintea Domnului moartea cur ioşilor lui» .. .; aîntoarce- te suflete al meu la odihna ta, căDomnul bine a făcut ţie»...; ccPomenirea dreptului cu laude»...; 

şi, «Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu» 4)... Totla aceşti psalmi se referăşi loan Hrisostom într ’o omilie a sa,asupra epistolei către E v r ei5). Iar Ier onim spune că la îngro-parea matroanei Paula din Betleem, s’au cântat psalmi în limbele ebraică, greacă, latinăşi sir iacă, fiind căera popor multadunat, şi asculta psalmi fie’ care în limba sa 6). La înmor mân-tarea Macr inei sora lui Gr igorie de Nissa, s’au cântat şi imneşi ps almi7) ; tot asemenea s’a făcut şi la înmormântarea lui Chesarie fratele lui Gr igor ie de Nazianz 8). Obiceiul însăde a se

 într ebuinţa şi în creştinism femei bocitoare la înmor mântări, fu

aspru combătut de Hrisostom şi alţi părinţi bisericeşti, ca orămăşiţăadusădin păgânism.

1) Iar în „Letopis iţeleu lui Mihail Kogâlniceanu, T om. I, Bucureşti 1872,ed. II, pag . 28 şi 29, cetim căşi „Muerile Dacilor , oasele păr inţilo r , ale fecior ilor , ale băr baţilor şi a le altor r ud e nii , cu bocet nespus merg ea u du păoase, cu plâns ur i de mir a t şi cu cuvinte de j al e cupr inde au oasele, şi cu glas mar e toa tăv iaţa omeneascăo plânge au

2) Şi în satele noastre din România s'a păstrat până azi obiceiul străvechii! , ca femeile consângene şi streine, săjeleascăcântând, pe cei încetaţi dinviaţă. Ele spun tot ce a făcut mortul cât a trăit şil roagăsăducăsalutări mor-ţilor mai vechi.

3) Vid. Rosini  A ntiquit at es Românie., lib. V, c. X X X IX : Servius in V  A eneid. scr ibit: Moris fuisse ut maioris aetatis funera ad tubam profferentur:minoris vero ad tibias.

4) Constit. Apost. lib. V I, c. X X X : dXXov teg jtpojte.| .i7t£Te autou; (vexqov;): TLfiog yâp Evavtiov xvqiou o Odvaro; rwv oauov autou’ «ai itaXiV ejuoTQ£\ pov, t) fiou, eu; tî'iv dv djtauaiv oou, oTt xiiQiog euriQYerrioe at' xai ev dXXoig' ixvrjftî] ftixauov fiEt’eYxtoiiwov' x ai 6ixaia)v ^u/_ai ev /eiql WeoC.

5) Chrisost. Homil. IV, in Hebr.6) Hieronym. Epitaph. Paulae epist. X X V II.7) Nyssen. Vita Macrinae : WaXjwpSîa?... {«{.ivoSuj neXcoSoujxEvt];.8) Nazianz Orat. X : "Yfivoig e£ t'| xvcov jtaea ce jtofAEvoi;... tyaAfupSîau;...

Page 366: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 366/419

Fiind căpăgânii şi mai ales Romanii împodobeau pe morţiilor cu coroa ne de Ilori, de aceea în creştinism s’a combătutacest obiceiu considerat ca de prisos şi nefolosi:or. La impu-ta ţiunea ce aduceau păg ânii închinătorilor crueei, că aceştianu şi încoroneazăpe repausaţii lor, Minuciu Felix le răspundecu aceste cuv inte: noi creştinii «nu  încoronăm pe morii... ci 

 împodobim rămăşiţele lor cu liniştea, cu care şl tr ăim » 1). Tot

aşa şi T ertulian2), şi mai mulţi apologeţi se opun împodobireimorţilor cu coroane de Ilori.

§ 98 .

Cuvântările funebre şi pomenirea morţilor în

timpurile vechi creştine.

J §) a locul de înmormântar e al oamenilor folositori creştinătăţei, se ţineau discursuri funebre numite de Greci «ejcitacpiu», într u lauda acestor încetaţi din viaţăîn Domnul,

pentru ai da de pildăşi altora din cei vii, şi spre a arăta în-tristar ea pentru adormirea lor. Aşa, Eusebiu cuvântăla înmor-mântarea lui Constantin cel Mare; Ambrosiu la aceea a împăraţilor Teodosie cel Mare şi Valentinian, cum şi la înmormân-tarea fratelui său Satir ; Gr igorie de Nazianz vorbi la moarteafratelui său Cesar şi a sorei sale Gorg onia; Gr igorie de Nisa, la

 înmormântar ea lui Meletie episcopul A ntiohiei, ş. m. d .3). Or ide se rosteau discursuri funebre, ori nu, în tot* cazul înmor-mântările se făceau cu r itualul bisericesc determinat, dupăcumni se aratăîn «Ier ar hia bisericească» atribuitălui Dionisie Areopa g it ul4). Aceasta ne o af irmăşi Ier onim, când zice căla ase-menea ocaziuni, ase cântau psalmi în Bisericile cu acoperişurile aurite, r ăs unând in înălţimea boitelor cântarea « A liluia » 5).Tot acest părinte apusean ne mai arată, că la înmor mântar eamatroanei Paula, s?au cântat psalmi şi pe drum, când duceaupe moar tă la groapă. în Constituţiunile apostolice, g ăsim şi for-mule funebre, pr in cari se mijloceau ca fraţii încetaţi din viaţă,sămear găîn sânul lui Avraam, Isac şi Iacov 6).

Din punct de vedere mai mult superstiţios, se da în Galia

1) Minuc. Felix . „Octavius" (cap. X II, n. 6 : Nec mortuos coronamus...at enim nos exsequias adomamus eadem tranquillitate: qua vivimus.

2) Tertullianus. De corona militis, c. X.3) Socrat. Hist eccles. lib. V, c. IX.4) Dionys. Eccles. hierarch, cap. IV.5) Hieron. Epitaph. Fabiolae, cap. IV.6) Constitut. Apostol, lib. V III c. X L I: „Dia conul săzică şi acestea...

Dumne ze u cel ce a primit sufletul celui adormit... săl aşeze... in şanurile lui

 Avr aam şi ale lui Isac şi ale lui Iacov ".

Page 367: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 367/419

celor morţi «sărutarea pâcei», şi se împărtăşeau cu s fânta euha-ristie, când înainte de ser viciul mmormântărei, se serv ia şi liturgie pentru sufletul lor. Faptul necanonic de a se împărtăşi’ morţiicu corpul şi sângele Domnului, fu aspru combătut de iban Hr i-sostom şi interzis cu desăvârşire de sinodul III lea cartaginean,sub motiv ul foarte drept, că Mântuitorul numai celor vii lezice : «luaţi mâncaţi, şi beţi dintru acesta toţi» 1). Conciliul tru

lan, de asemenea opri a se’ da morţilor sfânta euhar is tie2) ; iarsărutarea pâcei fu interzisăpr in un sinod prov incial ţinut înGalia la anul 578.

a)  înainte de a fi mor tul îngropat, preotul îl ungea cu untde lemn sfinţit. A utor ul « Ierarhie i bisericeşti» atribuitălui Dionisie A reopagitul, zice că fiind toate pregătite pentru înmor-mântare, «in fine acum se toarnăunt de lemn asupra mortului» 3). Athanasie cel Mare, mai recomandăde a se arde lagroapăunt de lemn (candele) şi ceară (lumânări), în semn desacrificiu adus pentru sufletul celui adormit4).

Cum că să da eleimosinăpentru cei repauzaţi, despreaceasta ne asigură loan Hrisostom, îndemnând pe creştini laaceastăfaptă Iruinoas ă. « Voeşti a onora pe cei morţi, zice acestpărinte bisericesc, onoreazăpe a lţii făcând ele imos ină5). Ieronim ne aratăcăpe morminte se semănau viorele, cr ini, rozeşi flori roşii, pentru uşurinţa durerei celor rămaşi în v iaţă6);clar el îndeamnă mai mult la a face eleimosină, Vie cât la în-fiorarea mormintelor.

Ziua mor ţii celor repausaţi, se amintea la timpur i deter-minate cu ospeţe religioase, din’ cari gustau preoţii, credincioşii,săracii, copii şi văduvele. Or ig en7) şi Hris ostom8), laudă cumultăcăldură aceste ospeţe, prin cari se eternizeazămemoriacelor adormiţi. Se vede însăcă mesele acestea, în unele locali-tăţi se transfor mau în îmbuibări necuviincioase, ca şi acelea dela ’ arderea cadav relor păgâneşti; căci vedem pe T ertulian com-bătând cu energie decadenţa aceasta, însoţităadesea ori de con-secinţe ur âte 9). în s ecolul’al IV lea si al V lea, Manicheii încă

a / a 7

1) Cone. Carthag. III, c. V I: Placuit, ut corporibus defunctorum euha-ristia non detur. Dictum est enim a Domino: accipite et edite ; cadavera autemnec accipere possunt, nec edere.

2) Concil. Trull, can. LXXXIIl.3) Dionys. Eccles. hierarch. Cap. V II : ’Ev xeXei 8e vvv ajtdvxcov eiti ttp

xexoifirifievcj) to eXaiov ejuxeexai.4) Athanas. Serm. de dor mientibus: Si quis dietn obierit, licet in aere

deponatur humatus, ne omiseris oleum, et ce ram invocato Christo Deo, ad sepulchrum accendere.

5) Chrysost. Homil. LXI in loan: BouAei xifirioai xov ănelQovx a, exeţ>(ogTijxr| aov, eXerjfioovva; Jioitov.

6) Hieron. Epist. X X V I. ad Pammachium. De obitu uxoris cap. II.7) Origen. in lob. lib. III.8) Chrysost. Homil. X X V II in I Corint.9) TertulI. De test imonio animae, cap. I V : Ipsos defunctos (gentilium)

atrocissime exurit, quos postmodum gulosissime nutrit.

Page 368: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 368/419

imputăortodocşilor degenerarea acestor os peţe; dar lor le răs-punde Augustin, că(Lsunt în adevăr mulţi cari beau cu prisos  d’as upr a morţilor , şi fac mese d’as upra mormintelor câno se 

 îng roapă m o r ţii; da r lăcomia aceasta şi băutur ile , se purificăpr in sfinţenia relig iuneiy>1). A ltădatăînsăşi A ugustin comtateospeţele luxoase ce se făceau în cimitire, sub forma de eleimosină’ pe n.ru sufletul celui repausat, şi sfătueşte ca milos tenia

pentr u mort, mai bine este săse dea în mâinile săracilor 2). Cutoate acestea mesele pentr u repausaţi, cu frumoasa lor intenţiune de eter nizare, s’au păstrat pânăîn zilele noas tr e3).

Romanii făceau şi ei pomenir i pentru umbr a sufletului, latrei zile dupăîng ropa re; tot aşa. la şeapte, la nouă, la douăzeci,treizeci şi la patruzeci de zile, încă se făceau pomenir i per.tru„manes" s au cum se zice, pentru umbrele sufletelor. Dar acestepomenir i se mai repetau şi când se împlineau zece ani, douăxecide ani şi în fine treizeci de ani de la moartea r epausatului.

 A mintir ile acestea de sufletul mor tului, se făceau cu mâncări de

lapte, cu băutur ăde vin, cu coroane de flori, şi chiar cu org iimoştenite din v echime 4). T otuşi însă, n’a fost nici o leg ăturăintre aceste pomeniri păg âneşti îmbuibate de de sfrânări şi su-  perstiţiuni crase, şi intre pomenir ile cele din creştinism, pline de curăţenie spir it ua lă şi de r ug ăciuni sfinte pentru sufletul fratelui nostru.

1) A ugustin. De moribus ecclesiae cap. X X X IV : Nov i multos esse, quiluxuriosissime super mortuos bibant et epulas cadaveribus exhibentes super sepultos se ipsos sepeliant et varacitates ebrietatesque suas deputent religioni.

2) A poi in Epist. L XIV , ad A urelium, Augustin iatăce zi ce : Quoniamistae in cremiteriis ebrietates et luxoriosa convivia... si quis aliquid pecuniae efferevoluerit, in praesenti pauperibus eroget.

3) Pomenele au douăscopuri foarte frumoase: a) dea se aminti mortul;şi b) de a ajunge şi săracul din masa bogatului. Dar azi ca şi în vechime, me-sele acestea adesea ori se fac numai între ne amuri; iar altădată procurăsăte-nilor ocazii de ceartăşi bătăi. Bine e deci, a se face în curatul spirit al creşti-nismului.

4) Rosinus. A ntiquitates, lib V, cap. X X X IX : T ertium, septimum, novumet quidam vicesimum, tricesimum, et quadragesimam, non sine quadam numerorum religione dies defunctorum manibus et memoriae statuebant: unde parentationes, feralia, novemdialia, decennalia, vicennalia, tricennalia, etc. or iginemtraxerunt, quae omnia tum lacte, et vino, turn sertis et floribus, turn aliis rebusab antiquis celebrabantur.

Obiceiul de a bea v in la mesele re lig ioase şi sărbătoreşti din unul şiacelaşi vas şi a-1 trece la fie care conmesean cum fac sătenii noştri, este foartevechiu şi însemnează, unirea, frăţia, dragostea.

Horner în Iliada sa cântul IV v. IV spune căzeii la ospăţul lor fericitbeau nectar (vext o.q ) trecându şi spre dreapta cupele de aur (xQvoeqj) unii altora(§ei5eyaT*<xÂtaiXoi>t;). In amintirea acestor gustări zeeşti, vechii pr incipi greci, făceauşi ei tot astfel la ospeţele sărbătoreşti, dând cupele lor ca o deosebită favoareşi altor conmeseni ca săguste din ele. V er bul care ex prima acest act era h:qo.uvco, beau în sănătatea cuiva, în amiciţia (qnXo nioiav) unei persoane, aşa ca şi

 în zilele noastre.Sau se bea pe atunci în memoria zeilor , morţilor, v iilor şi întâmplărilor

de tot felul. Toate acestea au tretut în creştinism, însăaci s'au mai temperatabuzurile, iar prânzur ilor li s’au dat un caracter religios, ca sub ameninţarea de

Page 369: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 369/419

 Ambrosiu, cu ocaziunea morţei lui Teodosie cel mare, re-comandăpomenirea morţilor în ziua a treia, a noua, a patruzecea şi în ziua aniversară. De asemenea şi în Constituţiunileapostolice g ăsim aceste cuv inte: «Iar in ceea-ce priveşte morţii,

U n s ălba te c d in A ustr alia plâng e pe m or ţii săi.

ei sâ fie pomeniţi în ziua a treia cu ps almi, cetiri şi r ug ăciuni,din cauza A celuia care a înv iat d in mo r ţi; şi in a noua sâ

«păcat" sănu’şi peardă omul înfrânarea. De aceea săteanul nostr u îşi face crucecând gustădin aceste băutur i, zicând : „Dumne zeu să- i erte pe repaus aţi" ; oridacăospăţul e de veselie ex clamă: „sătrăeascău (;rie, ţoeig, bea, să trăeşti,cum ziceau Elenii); sau „săf i i sănătos " (bibas in pace Dei).

Ciprian se deplânge de beţiile cari se făceau în A fr ic a; iar A ugustin (inserm. 23 De tempore) încăaratămâhnirea sa zic ând : „pr in o am iciţie in im ic ăse în ju r ă oame nii ca r i n u beau îndestul, ca s ăbea m a i mul t de cât trebue"(per inimicam amicitiam, adjurare homines non erubescunt, ut potum ampliusaccipiant quam oportet)... „Este un fel de luptăde a bea mai mult si acela  care duce la b ăut ur ăeste lăuda t pent ru c r im a l u iu zice Augustin cu privirela Africani.

Page 370: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 370/419

se fac i pomenir ea celor vii şi a celor mor ţi; şi in a patruzecea zi, dupăvechea predatinn» *). Augustin pare a fi fost foarte mâh-nit pentru unele superstiţii şi necuviinţe săvârşite de pios lamesele din ziua a treia, a şeaptea şi a noua numite împr eună„nov emdiaIe“ ; căci iatăce *zice el cu o ocaziune oare car e :«.Nu ştiu dacăse găseşte ceva in scripturi despre aceste nouăzile de pomeniri, cari se chiamâ la Romani „novemdiale*. De 

aceea mie mi se pare căe mai bine săopresc (în eparhia mea'i pe creştird de la acest obiceiu de orig ină păg ână» 2). T otuşi, zilelede amintir e a morţilor cu toate predatinele creştineşti legate deele, s’au respectat şi păstr at în toate timpurile. Dar şi Iustinian

 în Novela sa a 102, prevede pomenirea fraţilor noştrii ador miţi, în ziua a treia, a nouă, a patruzecea şi în ziua aniversară. IarIsidor din Pelusiu. loan Damascen, Nicon, Eustratiu Constantinopolitanul, ş. a.. încă vorbesc cu respect de amintirea celorrepausati.

 în vechime ca şi în zilele noastre, se semănau flor i pe mor -

minte, dupăcum ne spune A mbrosiu în cuvântarea sa funebră,ţinută la moartea împăratului V ale ntinian: «.Eu, zice Ambrosiu,‘nu voiu semăna flori pe mor mântul îm păr a tului ; ci voiu chema mila lui Hristos asupra lui» 3). Iar Ieromin zicea, că în loc săse samene pe mor minte viorele, roze, crini şi flori roşii, mai binee săse facămilostenie pentru sufletul celui repausat4).

Pentru cămoartea a fost primităîn creştinism ca un somn,ori repaos, de aceea în vechime nici doliurile prin veşminte,nu erau bine văzute de părinţii bisericeşti. Nu ne mirăm darde Ciprian, când îndeamnăca cei vii sănu plângăpe cei morii,şi sănu se îmbrace în negru «atras vestes» în semn de într is tare5).Tot aşa şi Ier onim laudă pe un oare care Iulian pentru căacesta de şi perduse pe soţia şi două fiice ale sale, totuşi nus’a îmbr ăcat în veşminte negre de cât puţine zile dupămoartearepausatelor, şi nu ’şia întins dupăobiceiu doliul pânăla patru-zeci de zile, pe motiv ul cărepausatele «au plecat — proficiscisunt», iar nu au murit6).

1) Constitut. Apost. lib. V III. c. X L II: ’EmxeAeOco 8e x pîxa xcov xexoifir)uivcov, ev ipaAfioîg x ai dvayvtoaeoi, x ai JtQoaeuxau;, 8 iâ xov  8ia xquov i)| .ie

q(ov eye(?0 VTa' x ai evvax a eiţ{irt6[ m]oiv xcov jteQumcov x ai xu>v x exoiutifievcov xai xeooaQaxooxâ xaxâ xov jtaXaiov xujtov.2) August. Quaestiones CLXXII in Genes.: Nescio utrum inveniatur alicui

sanctorum in scripturis celebratum esse luctum novem dies, quod apud Latinosnov emdia le appelant. Unde milii v identur ab hac consuetudine prohibendi...qui magis est in gentilium consuetudine.

3) Ambros. De obitu V alentin.: Non ego flor ibus tumulum eius adspergam,sed spiritus eius Christi odore perfundam.

4) Hieron. Epist. X X V I, ad Pammachium. De obitu uxoris, cap. II.5) Cyprian. De mortalitate.: Frates non esse lugendos... desiderari eos de

bere, non pl âng i: nec accipiendas esse heic „atras vestes".6) Hieron. Epist. XX X IV , ad Iul ia nu m : Laudent te alii.. .quod in quadra

gesimo die dormitionis earum lugubrem vestem mutaveris.

Page 371: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 371/419

b)  îngropar ea era lipsităde bine cuvântar ea bisericească,când repausatul fusese în viaţă ucigaşde oameni1). Mai eraulips iţi de aceastăbine cuvântar e, aşa numiţii «avroyeiQeg» adicăaceia cari <tde bunăvoe se aruncau în apăca săse înece, sau  îşi legau g âtul ca sâ se sufoce, sau se spânzur au, sau se str ăpungeau cu ferul, sau pr in alte mijloace ori carele îşi găseau moartea» 2). Scopul pentru care Biserica, din vechime si pânăazi nu împărtăşeşte mângâerea sa relig ioasăacestor ucigaşi aialtora sau ai lor înşişi, este căei au răpit «viaţa» adicădarulcel mai scump dat omului de Dumnezeu, şi au fugit de pecâmpul luptei cu nevoile vieţei creştine 3). Tot aşa erau lipsiţide înmormântarea bisericească «.afuris iţii», adică cei ex cluşidin Bisericăpentru tot felul de fapte rele.

Jefuitor ii şi pr ofana torii de morminte, erau pedepsiţi băneştesau cu închisoare, prin Codicele lui V alentinian 4), şi’ acela allui Teodosie cel Mare 5). Iustinian, în Digestele adicăPandectele sale, prevede ca « V iolator ii de mor minte, sau acei cari scot 

cadavrele din gropi pentru jefuire , şi acei cari scot oase..., dacăjefuit or ii sunt mai de cinste, sâ fie ex ilaţi în insule (pro-babil ale Principilor); ia r alţi jefuitor i săfie închişi în temniţă, ori supuşi la pedepse băneşti» 6). Aceeaşi as prime se observăşi

 în legiuir ile împăraţilor poste riori; dar pentru bucur ia învierei

1) Cler icul ucig aşse cateriseşte; m ir e anul se aforiseşte (Canon 66 apostolic).Canon. 13 al Marelui Vasilie: „Pe uciderile în răsboae, păr in ţii nu le- au

socotii într e ucideri... E bine îns ăa- i s fătui pe luptător i... în 3 ani să se depărteze de împăr tăşir e ".

Canon 91 al sinodului VI ecum.: „Muerile ce da u bur ue ni pentr u per-  dere de pr unci, şi cele ce primes c bur ueni, pedepsei uc ig aşului se s upun2) Cone. Antissiodor. can. X V II : Quicunique se propria voluntate in

aqua iactaverit, aut collum ligaverit, aut de arbore praecipitaverit, aut ferropercusserit, aut qualibet occasione voluntariae se morţi tradiderit, istorumoblatio non recipiatur.

3) Timoteiu al A lex andriei (sec. IV ): „Dacăcinev a n ef iind în min te s’a ucis... se face pentr u el proaducere... Cel ce s’a ucis di n bântuir ea oamenilor... nu se face proaducere pentru dânsul, căucigaşde sine s’o făcutu.

Iar în cap. 250 din Pravila cea Mare cetim: „Carele îşi va face moart e de voe pe acela sănu l slujească, nic i să- l pomenească... de  ’şi va fi eşit di n minte acela ce a lua t acea moarte , a tun c i săse s lujeascăşi săse pomeneas că".

4) Valentin. Novell. V. De sepulchris, ad calcem cod. Theodos.5) Cod. T heod. lib. IX, tit. XV II. De sepulchris, leg. I I : Univers i itaque,

qui de monumentis columnas vel marmora abstulerint.... viginti libras aurilargitionibus nostris cogatur inferre.

6) Iustin. Digest, lib. X L V II, tit. X II De sepulchro violato leg. X I: Reisepulchrorum violatorum, si corpora ipsa extraxerint, vel ossa eruerint... honestiores in insulam deportantur: alii autem relegantur aut in metallum damnantur.

Să ascultăm acum rostirea canonului 29 al s. loan Pustnicul: «S părgătorul de morminte, hotărâm a fi neîmpărtăşit un an, după al IX lea ceas (oranoastrăa IlI a dupăamează) mâncând uscat şi f ăcând în fie care zi 200 demetanii".

Se poate însă desgropa trupul, pentru a fi îngropat într 'un loc mai decinste (Canon 7 al s. Grigorie de Nisa).

Page 372: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 372/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III. 381

Domnului, la Paşti împăraţii obişnuiau a graţia pe unii dintrecondamnali, însăniciodatănu ertau pe jefuitorii mormintelor ,pe cei cari comiteau sacrilegii, pe incestuoşi, pe r ăpitori de fe-cioare, pe adulteri, pe otrăvitor i, pe falsificatorii de monede şi

Fe criminaliştii de stat. împăraţii Y alentinian I, Graţian, Teodosieşi Teodo3ie II, toţi au păstrat aceste măsuri de" pedepsire x).

Desgropătorii de mor minte pentru a răpi oasele, erau pedepsiţişi cu mai mare asprime, pentru cămulţi monahi sau pseudomonahi, luau oseminte de morţi şi le vindeau drept relicv ede mart iri, lucr u de care se plânge A ug us tin2). Motivat de acestnegoţ, Teodosie al II lea a promulgat o lege din care ex tragemaceste cuvinte: <aNimine nu are voe sătransporte corpul omenesc în altăparte, nimine nu are voe sâ destrâmeze şi sâ v ândăcorpurile martirilor» 3).

Cam din secolul al V lea încoace, cimitir ile intrând subscutul Hisericei, au dobândit un caracter mai puternic de sfin-

ţenie, şi s’a îmbogăţit cu încetul ritualul înmormântărilor. T ru-purile "celor aleşi au fost îng ropate şi mai târziu împr ejur ul Bi-sericei sau chiar în narteca inter ioară. Astăzi se fac ca şi învechime mausolee, şi se obişnuiesc şi îmbălsămări prov izorii4).

Ori cum s’ar împodobi cimitirele, se cere ca ele să fieaşezate pe locuri ridicate, frumoase, îngrădite cu toate regulelehigienice şi cât mai depărtate de oraşe şi sate. O bisericuţă—paraclis — în mijlocul cimitir ului, este o podoabăsfântăa acestorultime locaşuri omeneşti, apoi vădeşte un aspect de pietate vi-zitatorilor şi serveşte pentru tot ce e necesar ritualului funebru.

Simplitatea’ şi ser iositatea în ornamentele monumentelor , suntsfătuite dupăcum am văzut mai sus, de mulţi părinţi bisericeşti.

Iar dupăcanonul 66 al Marelui Vasile «Săpătorul (spărgătorul) de mor-minte 10 ani va f i neîmpărtăşit". Vezi şi can. 29 al sf. loan Pustnicul.

Codul pe na l român prin art. 286 pedepseşte cu închisoare de la 3 lunipânăla un an şi cu amendăde la 20 300 lei pe violator ul de morminte.

1) Cod. Theod. lib. IX, tit. X X X V III, De indulgentiis cr iminum, leg. III,IV, VI, VII, VIII.

2) A ugustin. De opere monachorum, cap. X V III : Callidissimus hostistum multos hypocritas sub habitu monachorum usque, quoque dispersit... alliimembra martyrum, si tamen martyrum, venditant.

3) Cod. T heod. lib. IX tit. V II De sepulchris violatis leg. V II: Huma numcorpus nemo ad alium locum transferat; nemo martyrem distrahat, nemo mercetur.

4) Din călătoriile mele în ţările europene, asiatice şi africane, am văzutcăFrancia îşi păstreazăcu sfinţenie rămăşiţele bărbaţilor ei aleşi în minunatulmonument Panteonul  din mijlocul Par is ului. Ruşii venereazărămăşiţele Ţarilor ,

 în Biserica din citadela sfântului Pavel din Petersburg, unde se ţin în cosciugealbe de mar morăcu multăîngrijire. împăraţii decedaţi ai Austriei, se păstrează în cripta Bisericii Capuţinil or din Viena. Chia r şi la T urci eu am văzut fru-moasele mausolee de la moscheele Ieşil, M ur adil ş. a., din Brusa, unde sepăstreazăcorpurile sultanilor vechi şi obiecte de ale lor cu multă pietate. Nu-mai noi Românii nu avem un Ioc hotărât mai de seamă, pentru rămăşiţele băr-baţilor mari ai ţărei. (Autorul).

Page 373: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 373/419

3 8 2 DR. BADEA CIRESEANO

§ 99.

Pomenirea morţilor în zilele noastre.

m zis mai nainte, căde la începutul creştinismului s’auţinut cuv ântări funebre la mor ţi, şi potriv it datinelorcreştine şi Gons tituţiunilor Apostolice, s’au făcut pome

Par siştii, Ca lm ucii şi C irg hizii din A sia, lasăpe mo rţii lo r săputrez ea sc ăîn aer.

nir i bisericeşti pentru dânşii, la 3 zile după moartea lor, la 9şi la 40 de zile, la 3 luni , la 6 luni, la un an, la 3 ani, ş. m. d.L).Dar cu cât vom pomeni mai de multe ori pe cei morţi, şi vom

1) Conf. Cons tit. Apost. lib. V III, cap. 41 şi 42. Ceteşte şi despre «Dipt ice"(SLjrrvxa), T om. III, Tez. Lit., p. 175 —176.

Page 374: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 374/419

TEZACRUL LITURGIC, T. III. 383

 împărţi din averea lor săracilor, cu atât vom aduce uşurare su-fletelor lor. Pomenirile acestea se fac dupăliturgie cu un anu-mit ser/iciu bisericesc, numit «parastas» (f) napaacdou;, aducereaminte de suf letx) ; tot pentr u sufletele morţilor se dau «s ărin-dare/e» (aapdvtfx, xeaaaQaxovta, patruzeci) adicăpomenirea celuiadormit, în patruzeci de liturg ii. Biserica deci se îngrijeşte denoi şi dupăce trecem din aceastăviaţăîn cealaltă, şi afarădezilele na i sus amintite, ea mai are şi alte zile, când se roagăpentru sufletele adormiţilor în Domnul. Aceste zile dupăr ân-dueala de astăzi s unt ur mătoarele:

1. Fie care Sâmbăta din săptămână, este rânduităpenlrupomenirea la sfântul jertfelnic a celor încetaţi din viaţă sipentru mijlocirea înaintea lui Dumneze u ca săi erte pe dânşiide păcatele lor.

2.  în Sâmbăta lăs atului de carne, Biserica se roagăpen:rutoţi cei adormiţi, căci mulţi din aceştia nu au avut timp să sepreg ăteascăpentru ora morţei, f iind căşi au aflat sfârşitul, saumâncaţi de iiare sălbatece, or i arşi în foc, îngheţaţi de ger, sauau mur it în peşterile şi adâncimile pământului, în ’ fundul mărilor, sau au murit de foame, de sete, de inimă, holeră şi dealte încercări dumnezeeşti2). De aceea, în Duminica lăsatuluide carne, Biserica amintindu ne de judecata înfricoşatăa Dom-nului, în ajun face cu stăruinţă pomenirea celor mor ţi, mijlo-cind ca ei săfie uşuraţi la dreapta răsplătire.

3. Sâmbăta a*c2- a* a 3- a şi a 4- a a marelui post, cei în-cetaţi din viaţăîncăsunt pomeniţi de Biserică, pentru motivulcăpostul este rânduit nu numai spre înf rânare de hrană, ci şipentru faceri de bine şi amintir ea fraţilor noştrii cari numaisunt între noi. Iar Sâmbăta I a, este aiierosităamintirei sfântuluiTeodor T ir on; a Va, laudei sf intei Fecioare, şi a Vl a amintirei

 învierei lui Lazăr.4.  în S âmbăta Rus aliilor Biserica iarăşi pomeneşte pe

cei adormiţi, pentru căa 11a zi fiind sărbătoarea pogorâreisfântului Spirit, har ul div in săse resfrângăşi asupra sufletelor

 încărcate cu povara păcatelor , şi să le uşureze din munca ceagrea a vinovăţiei lor.

1) Vezi Rândueala parastasului în Molitfelnic, op. c., p. 279.2) Vezi rugăciunea de la Proscomidie, cetităde preot la prescurea a 5a,

 în Liturg iar, op. c., p. 65.

Page 375: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 375/419

DU. BA DEA CIREŞEA NU

C A P IT O L U L I I

CELE PATRU POSTURI ALE ANULUI CU SPIRITUL  LOR LITURGIC.

§ 100.

Postul păzit ca măsură religioasă, morală şi

higienică.

rana omului a fost pre ţuităîn toate timpu-rile şi religiunile, pentru căea este legatăde viaţa, sănătatea, moralitatea şi putereanoastră. Biserica nu a îngăduit fiilor ei săse hrăneascănumai dupăvoea şi pofta lor,căci omul din firea sa este lacom la mân-

care, şi de aceea în loc de folos dobândeşte stingeredin hrana sa. Pentru aceea Biserica a aşezat o prea

 înţeleaptămăsură relig ioasă, mor alăşi higienică cupriv ire la nutrire a creştinului, rânduind astfel zile depostire şi apoi de desîegare la o hr ană mai plăcută.

S’a întocmit adică o împletire din zile de postire şi desîegare,ca unele cu altele săfie în strânsăşi folositoare armonie pentr ucorpul şi sufletul nos tr u 1).

1. Iar a posti va săzicăa se reţine cineva, mai mult orimai puţin, de mâncare şi băutur ă, cu scopul de a se împăca cuDumnezeu şi a împlini porunca a II bisericească2). Marea legeşi poruncăa postului, ne a fost datăde Mântuitor ul cu pildasa, când a postit 40 de zile şi 40 de nopţi3). Pos tul însăsăfie

 însoţit de rugăciune 4), de mărtur is irea păcate lor5), de umilinţă6),

1) Pr ima poruncădivină pentru a posti omul o af lăm în cartea Facerei

cap. II, v. 16, când Dumnezeu a zis aceste cuvinte s trămoşului nostru A dam :: nirr(Şi Iehova Dumnezeu porunci = !| !| ££ v b 3 1 E D V T I

omului zicând: din toţijpomii acestei g rădini mâncând vei mânca ; dar din pomulcunoştinţei binelui şi răului, nu vei mânca).

2) Confes. Ortod. Part. I, întreb. 88.3) Mat. 4, 2. Marc. 1, 12. Luca 4, 1.4) II Imp. 12, 6.5) Neem. 9, 1.6) Dan. 9, 3.

Page 376: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 376/419

de întris tare*), şi de milostenie 2). El sănu fie fftcut cu mân-dr ie 3), căci atunci este lepădat de Dumnezeu4). Pilda Domnuluicu priv ire la post, au urmat o apos tolii5), ur mişii acestor a6),părinţii şi scriitorii bisericeşti7), şi toţi creştinii adevăraţi până în zilele noastre8).

Posturile sunt şi ele sfinţite de Bisericăşi ne aduc aminte

de nişte întâmplări mari petrecute în creştini^n şi rămase neuitate* prin legătura strânsăce au cu aceste zile de" ajunare. Bi-serica a înf iinţat şi a păstrat posturile pentru aducerea amintede acele evenimente şi pentru curăţir ea firei noxstre de păcate.Postul înfrâneazăpoftele rele,  împuţineazăşi nimiceşte materianetrebuincioasădin corpul omului, pocăeşte tr upul şi sufletul,apoi înalţămintea noastrăla privirea bunurilor suprafireşti. Eleste o faptăbine plăcutălui Dumnezeu, şi foarte potriv it f ireinoastre. Iatăpentr u ce îl aflăm aşa de des amintit, în V echiulT estament sub numir ea de «ţom»’ (Df2f9), şi apo. în relig ia ve-

chilor Eg ipteni în Brahmanism, Budism, Pars ism Islamism, pre-cum şi în toate cultele sistematice ori sălbatece ale neamurilorce vieţuesc pe pământ10).

JL)ar postul în creştinism nu este tot de un fel, ci este şiel ca şi faptele religioase şi morale de felurite grade de asprimeşi bunătate. Deci postul ori ajunarea (jejunium), înfrânarea (eyxQcxteia) şi asceza în alimente (âoxîjai?), se reduce la reţinerea de

1) Ioil, 2, 12.2) Zah. 7, 5.3) Mat. 6, 16.4) Ierem. 14, 12.5) Fapt. Apost. 13, 3. 14, 23. I. Corint. 7, 5. II, Cor int. 6, 6. 11, 27.6) învăţătura celor 12 Apostoli, cap. V II .7) Justin. A poi. I I ; Irin. ap. Euseb. Hist eccles. lib. V , cap. X X IV . TertulI.

De J ejunium. c. II. Constitut. Apost. lib. V , cap. 13. V , 18. V , 19. Hrisos tom.Horn. XI în Genes. Augustin. Serm. 74.

8) Cu foarte mare plăcere şi bună voinţă postesc sătenii noştr ii toateposturile anului, precum şi Lunea, Mercurea şi V iner ea din f ie care s ăptămână(Autorul).

9) Ex od. 34. Levit. 16, 29 31 . 23, 27 32 . II Imp. 1, 12. III Imp. 19. A poi Psalmistul Dav id şi toţi profeţii V echiului Testament recomandăînfrâ-

narea în mâncare. Mai ales profeţii Ierem ia şi Zahar ia sfătuesc cu asprime postul.Fariseii posteau Lunea şi Joia. Esenii erau şi mai asprii în postire. Iar Talmudiştiiau creat un sistem orig inal de postire. Conf . Esdr. 8, 23. Neem. 1 ,4 . Dan. 9, 3.Iudit. 8, 5 6 . Ioi l, 1, 14. 2, 12. Isaia 58, 6. Zah. 7, 5. Iona, 3, 5. Est. 4, 3.Ps. 34, 12.

10) Pt'eolii egipteni, dupămărturia lui Er odot, nu mâncau carne şi peşteca şi preoţii br ahmani. La Greci înainte de consultarea oracolelor se ţinea unpost aspru. A poi în a IlI a zi a misteriilor eleusine, iarăşi se postea întru adu-cerea aminte de întristarea zeiţei Ceres. Cei ce aveau săfie iniţiaţi în acestemisterii, posteau de 7 ori 9 zile. Şi la R om a n i se ţineau posturile de Marele P on-tifice, de preoţi, vestale, împăraţi, filosofi şi de popor. Turcii între alte înfrânări au marele post din luna Ramazan, în care s'a comunicat profetului Co-

ranul (V ezi Cor anul, cap. II, v. 181. Vezi şi nota de la pag. 103, Tom. II, T ez.Lit.). Derv işii trăesc aproape numai în post (Conf. Coranul cap. II, v. 181 183);Brahmanii tot astfel (Conf. Vedele indiene).

Dr . Badea Cir eşeatt u. — Tezaurul Liturgic. 2 5

Page 377: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 377/419

Page 378: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 378/419

T E Z A U K U L L l l U I tU I U , i . i n .

pului şi a sufletului de păcate, ci este şi cea mai aleasă măsurăhigienicăfolositoare fiinţei noastre. Cu toate acestea lumea

 înv ăţatăde astăzi se despar teîn douătabere pe cesliunea hraneiomului, aj Unii şi anume „carniv or ii" numiţi de vegetarienişi «necrofagi» (vExpocpdyoi), adică, «mâncători de cadavre ani-malice», se ridică cu iuţime împotriva posturilor biser iceşti şi

 învaţă căomul are nevoe de energie, desvoltare, înmulţir earasei’, apoi de forţă şi căldurătrupească. Omul, sic ei, are onesfârşitătrebuinţă, ca săfie în cor pul său 2500 calor ii de căl-dură, pe care şio procurăcu vr’o 600 grame de carne mâncatăpe lie ce zi 1).° Irlandezii, Indienii, popoarele sckve africane,poartăjug ul cel greu, din cauza slăbirei forţelor vitale, isvorâtădin traiul rău şi hrana vegetală. Ţăranul român pentru aceeaeste şi el în descreştere, slab, bolnav şi pipernicit, fiindcăpăzeştecu asprime şi prea multă pietate posturile religioase, b)  A lţii şiadică„vegetarienii" sau mâncător ii de plante şi legumi vegetale,se luptăcu carnivorii, cărora le dovedesc ştiinţiliceşte căcarneaeste isvorul tuturor relelor corporale. Carnea sau cadavrele ani-malelor, zic vegetarienii, trebue săputrezeascăşi sa se descom-pună în corpul omului, schimbat acum în mor mântul acelorcadav re. Gazele, miasmele şi tot felul de vapori infecţi, eşiţi dincarnea descompusă, au cel "mai nenorocit efect asupra plăpân-dului nostru organism. Şi cu cât aceste cadavre vor fi în maimare cantitate introduse* sub ori ce formăînşelătoare în corpulomenesc, cu atât se grăbeşte mai mult distruger ea fiinţei noastre.Sub îmboldirea rev oluţiunilor ivite în corpul omenesc din cauzacărnei, suntem cruzi, răzbunători, violenţi şi nerăbdător i. îndatăori mai târziu răsar şi aceste boale: g uta'2), reumatis mul3), para-lizia, tâmpirea mintei, diabetul şi boalele de rinichi. Nu întârziazăa sosi şi boalele de cord," scrofulele, oftica, rachitismul,migrena, astmul, nev ralg iile, boalele de piele, ş. a. Iatăpentruce suntem siliţi săne hrănim cu pâine, ouă, lapte, br ânză, fructeşi multe vegetale. Omul primitiv cu statura lui uriaşă, A sir ieniişi Babilonenii cei voinici, Romanii cei mândrii, A rabii, T urcii,Scoţienii, Irlandejii, Elv eţienii, Bavarezii cu figurile şi corpurilelor puternice, găsesc hrana lor în fructe şi multe vegetale4).Ţăranul român, rus, suedez, italian, spaniol, apoi lucrător ii mi

1) Teoria cu cele 600 de grame de carne mâncată de om pe fie care zi,este falsă, în faţa faptei căpustnicii noştrii şi toţi locuitor ii cl imelor calde sehrănesc cu pâine ori numai cu vegetale şi totuşi ating cele mai înaintate vârste,

 în toatăputerea cor poralăşi mintală. (A utorul).2) Guta este prisosul de hranăsuculentăşi nemistuită, depusăla închee

turile cor pului sub formă de noduri, pung i urâte şi tar i. Guta aduce maridurer i şi înţepături. Se v indecăcu postul. (A utorul).

3) Reumatismul este răceala ca de ghiaţă intratăla încheeturi. El aduceumflături, dureri mari şi chiar moartea. (A utorul).

4) V eg e tar ia nis mul a fost susţinut de următorii luceferi ai ştiinţei şi ai artei:Cuvier, părintele natura liştilor şi creatorul A natomiei co mparată; apoi de Seneca, Pla ton, Socrat, Ov idiu, V ir g iliu, Ho ra ţiu, Loke, New ton, Franclin, Lord

Page 379: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 379/419

DU. HA DEA CIRE ŞEA NU

nieri din Chill, muncitor ii mex icani, chinezi, japonezi, ş. a., numănâncăde cât legume, lapte, fructe şi totuşi aunt puternici,frumoşi şi trăesc mult în toatăputerea" minţei’ J). A poi bolnaviide azi" se vindecă numai cu diete aspre vegetariene. Chiar şianimalele cele mai frumoase, blânde, curate, sănătoase, puternice,şi atât de folositoare omului d. e. oaia, calul, boul. asinul, ca-

târul, se hrănesc numai cu iarbă. înşişi dinţii şi structura omuluistau în legăturăşi potrivealăcu hrana vegetală. Acestea suntteoriile vegetarienilor.

3. Biserica ortodox ăînsă, nu împărtăşeşte nici teoria car-nivorilor, nici pe aceea a vegetarienilor,’ ci ne pune înainte

 înv ăţătura Domnului: «Şi când postiţi n u fiţi ca făţarnicii, tr işti şi smoliţi cu feţele, ca săse arate oamenilor căpostesc. 

 A devăr zic vouă, căişi eau plata lor» 2). Deci, Biserica porun-ceşte ca f iul ei drept credincios, săfie „omniv or" (omnis voro,omnivag us, jtavtpayds) adicăsămănânce de toate: carne, lapte,

ouă, br ânză, peşte, vietăti din mare şi râuri cari sunt îngăduite,vietăţi din aer, "apoi săî>ea vin şi sălaude pe Domnul. Şi luiPetr ii i s’a por uncit de sus când era în lopi şi flămânzise, casăjung hie şi să mănânce din tot felul de v ietăţi cari erau

 înaintea lu i3). Dar tot Biserica ne porunceşte ca în" zilele rân-duite de ea pentru postire, săne înfrânăm şi cu sufletul, şisănu mâncăm de cât pâine, verdeţuri şi fructe; iar altădată,dacă putem, să nu mâncăm nici ele acestea pe un timp de ozi, două sau şi trei, s. e. la începutul şi finitul pos tului patruzecimei. Iar monahii şi schiv nicii cari de bună voe şiau luat

 jug ul cel greu, săfie în postire în toatăv iaţa lor 4).

B y r o n, Fenclon, Pascal, Rousseau, V oltaire, B e r na r din de St. Pier re, Michelet, Elisee Reclus, Wagner, etc.

 Veg etarianismul sprijineşte înfrânarea şi curăţenia hranei, şi ex clude exci-tantele: carnea, alcoolul, tutunul , cafeaua, etc., fiind isvorul unei forţe im a-ginare, dar urmatăde efecte nenorocite.

 Vegetarianismul înlătur ăcarnea, pentru căîn descompunerea ei se preface în otr ăv ur i periculoase, cari nu pot avea de cât cele mai îngrozitoare urmăripent ru fiinţa omenească. Iatăpentru ce mor subit mulţi nenorociţi dupăospă-  \ uri îmbelşugate. Afarăde aceasta, carnea, nu poate sădea organismului diferitesubstanţe minerale de cari avem ne v oe ; ea conţine un exces de azot, şi e foarte

săracăîn hidrocarbonate, adev ăratele producătoare de putere şi energie. V eg etarianismul re comandăînsă celelalte alimente de prov enienţăanima-

lic ă: ouăle, laptele , untul ; apoi priveşte cerealele, mierea, legumele şi mai alesfructele ca elemente dătătoare de viaţă. Mai susţine viaţa în aer liber, muncacorpor ală, aerisirea şi curăţenia locuinţelor, cum şi facerea de bine semenilornoştrii. (A utor ul).

1) De altfel şi eu am văzut în Asia şi Africa, căoamenii de acolo hrăniţinuma i cu plante şi pâine sunt sănăteşi şi cu puteri uriaşe. M ’au uimit aler-gările lor pe jos şi poverile grele ce duceau pe spate, în timpul unor căldur iistovitoare. (Autorul).

2) Mat. 6, 16.3) Fapt. Apost. 10, 10 15 .

4) De acolo din or ientul asiatic ascetic, răsăriră: relig iile pământului,filosofia, arta, muzica şi toatăştiinţa folos itoare omului.

Page 380: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 380/419

T K A A U K U L i L i l iU n U I L i , 1 . i l l . » » u . /

 ARTICOLUL I

POSTURI INSTITUITE CUPRIVIRE LA PERSOANA  MÂNTUITORULUI.

§ 101.

Postul Naşterei Domnului.

upăcum am văzut, Biserica a voit ca săr-bătorile mari săse preamăreascăîndeajuns,căci ele sunt amintirea ev enimentelor mân-tuitoar e omului. De aceea s’au aşezat înaintea

unora din ele posturi anumite, pentru caomenirea săse pocăeascăşi săse facăvred-  nicâ de serbarea acelor zile mari. Aşa s ’a aşezat postul înaintea ser bărei Naşterei Domnului, înaintea Invierei 

sale, apoi înaintea serbărei sfinţilor Apostoli, şi în fine înainteazilei  A dormirea Maicei Domnului.

a) Postul dinaintea Naşterei Domnului, închipueşte timpulTestamentului Vechiu, şi după mărturia lui Simeon Tesaloniceanul, el ne aduce * aminte de pioşii patriarhi şi drepţiiacelui T estament, cari au petrecut în post şi rugăciune, şi auador mit aşteptând venirea Mântuitorului. Dar Simeon ne maiaratăcă prin postul naşterei Domnului, ni se mai aduce amintede postul lui Moisi de 40 de zile ţinut pe muntele S inai1). «Şi Moisi, zice sfânta Scr iptură, rămase acolo (pe munte) cu lehova patruzeci de zile şi patr uzeci de nopţi, nemâncând pâine  (□n*?) şi ne bând apă* (c?0 2). Apoi şi profetul Die a postit 40de zile3). Iatăpentru ce cântările din zilele postului NaştereiDomnului cuprind zicer i profetice, şi aşteptarea venirei Fiuluilui Dumnezeu pe pământ. De aceea şi Biserica noastrăne în-deamnă săţinem postul cu toată vrednicia şi curăţenia sufle-

tească, ca să fim destoinici de sărbătoaree Naşterei Mântuito-rului nostru4).La începutul creştinismului postul Naşterei Domnului nu

avea pretutindenea aceeaşi întindere şi as prime; unii posteaunuma i 7 zile, alţii mai multe ori mai puţine. Cum căîn secolulal IV lea şi al V lea ex ista însăacest post în răsărit si apus,eu aduc de mărturie scrierile lui Filastr iu, Gr igor ie de Kazianz,

1) Simeon. Tesalon. Întreb. 54.2) Exod. 34, 28.3) I Reg. 19, 8.

4) Vezi § sărbătoarea Naşterei Do mnului p. 265, T om. Ill, Tez. L it.

Page 381: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 381/419

Page 382: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 382/419

T EZA URUL LIT URGIC, T . III. OîJ

 în toată Biserica ortodoxă, sinodul din Constantinopole ţinut inanul 1166 sub preşedinţia patriarhului de acolo Luca Chrisoberg,a hotărit ca poătul Na’şterei Domnului sâ se înceapă in z iua  de io Noemvre şi sâ’ se finească în dimineaţa zilei de Decemvre, când avem bucuria Naşterei Mântuitorului nostru. Inchipul acesta postul ţine 40 de zile şi a nume : 15 zile din luna.

Noemvie, si cu 25 din luna Decemvre, fac întocmai 40 de zib(1 5+ 25 = 40). De aceea şi postul acesta se cheamă«patruzecimea•>(TeoaaoGKoatTi) ca şi postul aşezat înaintea înv ierei Domnului, catoate că. este mare deosebire între unul şi altul.

T ipicul şi rânduelele bisericeşti, hotărăsc aceastăhranăîntimpul pos tului Naşterei Domnului*: «.Luni, Mie rcur i şi Vineri, se ajuneazăpânăla ora 9 (a 3 a dupăamează), când se mănânc ă hr ană us cată; Mar ţi şi J oi se mănâncă plătite fierte drese cu unt de lemn, şi se bea v in; apoi S âmbătăşi Dum inică se mănânc ă peşte. Intâmplându- se L uni, Marţi şi J oi  în cursul acestui post serbarea veri unui s fânt cu Doxologie mare, se desleagâ peşte; iar Miercuri şi V ineri num ai unt de lemn şi vin, da r in aceste douăzile mâncăm numai odatăpe zi. A poi când se întâmplă Mier curi şi V ineri un sfânt cu pn-  vighere. ori hramul Bisericei atunci se mănâncă unt de lemn, peşte şi se bea vin» 1).

Ziua de pe urmă a acestui post se numeşte „ajun".  înaceastăzi se mănâncăla mas ăgrâu fiert amestecat cu alte seminţe, f ructe şi miere, imitându se ajunarea prof etului Daniil şia celor 3 tineri, cari se hrăneau cu seminţe ca sănu se pân-găreascăcu bucatele din masa lui Nabuhodonosor regele ilaldeilor2). Iar pioşii creştini nu mănâncă nimic pânăla eşirealuceafărului de seara, "care ne aduce aminte de Naşterea luiIlristos, ca şi steaua de la răsărit de odinioară3). Cum căîn se-colul al IV lea exista acest ajun, avem mărtur ia lui T eolil epis-copul A lex andriei, care rândueşte în canonul său 1, felul aju-nului când el cade Duminica4).

c) Pr otestanţii au lepădat posturile din Biserica lo r ; prinurmar e pe ei nu i mai numărăm într e postitori.

 în Biserica latină postul Naşterei Domnului începu a luao nouăformădin secolul al V lea încoace. în cele 3 săptămânice urmau dupăcele 3 Duminici dinaintea Crăciunului, se pos-tirăcâte 3 zile pe s ăptămână: Miercurea, Vinerea şi Sâmbăta,numindu se postul acesta «postul înaintea venirei Domnului»(«Jejunium adventus Domini» ori numai « A dventus » 5). Ase-menea mai postirăL atinii 3 zile : Miercuri, Vineri şi Sâmbătă, la

1) Conf. canon. 19 al sf. Nicefor. V ezi şi Pravila cap. 384, Conf . Pidalionul p. 62.

2) Daniel, 1, 1 21 .

3) Mat. 2, 2.4) Vezi pag. 268, Tez. Lit. Tom. III. Conf. Pravila, cap. 380.5) Bingham, Orig. s. antiq. eccl. Tom. IX p. 247.

Page 383: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 383/419

i / i i . u n u r i A L d U f i ^ K A N U

 înce putul fiecărui anotimp, adică la începutul acestor 4 luni:Martie, Iunie, Septemvre şi Decemvre. Ei numirăaceste posturi«iJejunium quattuorum anni temporum» sau Jejunium «.qua-  tembrale» ori numai aquatembrcT**). Mai târziu prin secolul V II

 începurăa posti şi cele 3 zile dinaintea înălţărei Domnului, numindu le « Dies rogationumy>2). De atunci postirăşi Sâmbăta sub

motivul, că în acea zi a şezut Domnul în mo r mânt3).

Insula Samos din Marea Egee, în care am cercetat dat inele rel igioase în lunaIul i e anul 1 8 9 9 .

§ 102.

P o s t u l p a t r u z e c i m e i .

il mai de căpetenie, mai mare şi mai însemnat post în Bi-serica ortodoxăeste postul «paîruzecimen sau al celor pa-truzeci de zile (fj vtjgteicc Teaaapaxotmi, jejunium quadra

gesimale4). El a fost înfiinţat în amintir ea marelui ajun ţinutde Mântuitorul înainte de" începerea lucrăre i sale mesianice.

1) Bingham, Or ig in, s. antiq. eccl. T om. IX p. 249.2) Bingham, Or ig in, s. antiq. eccl. T om. IX p. 251. Conf . A . Lerosey 

Introd. a la Liturg. op. c. p. 361.3) Bingham, Or ig in, s. antiq. eccl. T om. IX p. 263. Despre aceste posturi

latine ceteşte şi Dict ion. Martigny , art. „Jeune" p. 392 op. c.4) Popor ul R omân ii zice acestui post „păres simi" de la „quadr ag es ima"

adică40 de zile.

Page 384: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 384/419

Page 385: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 385/419

u n . l iA L if iA U I K E îj E A N D

denea în acelaşi fel. L a J ioma se podesc 3 s ăptămâni, afarăde Sâmbăta şi Dum in ic a; în Il ir îa ,  în E lada şi în A lex andr ia , 6 săptămâni, şi se cheamăpos tul patr uzecimei (xeooaga-  xoaTTjv); alţii încep postul cu 7 s ăptămâni înainte de Paşti» 1).

La fel cu Socrat ne dă mărturii despre acest post şi isto-ricul Sozomen, amândoi vieţuitori în secolul al V lea «Unii, ziceSozomen, tin 6 săiptămâni, postul dinaintea Paştelor, precum fac creştinii din Il ir ia , din A pus, A fr ica, Eg ipt şi Pa lestina;  alţii num ăr ă 7 s ăptămâni cum obişnuesc cei din Constantino-  pole şi din împr ejur imi până la Fenicia. Unii postesc insănumai' J s ăptămâni din cele 6 sau 7 săptămâni. S ing ur i Mon-  taniştii mai postesc acum numai 2 s ăpt ămâni» 2). Dar desprepos tul patruzecimei vorbesc toţi scr iitorii şi Părinţii biser iceştis. e. T ertulian3), Vasilie cel Mar e4), Hr is os tom5), Ier onim 6), etc.

Prin secolul al VH lea în f runtea celor 7 săptămâni depostir e, se mai aşezăde Bisericăîncăuna pregătitoare de semipostire zisăa „brânzei" (tt'ootpayia), pentru căîntr’însa se mănâncă, ouă, br ânză, lapte, peşte iar nu şi carne. Postul aspru 

 îns ăse incepe L uni după Duminic a lăs atului de br ânză şi se fineşte Sâmbătănoaptea spre Duminica învierei D o m nuluir). T otuşi postul nu a încetat a se chema până în ziua de astăzial «patruzecimei», socotindu se 40 de zile ale lui în douăchi-puri : a) ori se numără8 săptămâni de post cu a brânzei, dincari scoatem Sâmbetele şi Duminicile potriv it canonului 64apostolic8), s. e. 8 X 7 = 5 6 — 1 6= 40 ; b) sau deosebim săptămânabrânzei şi a pat imilor la o parte, ca fiind cea dintâi pregătitoar e

 în postire, iar cea din urmă de o asprime însemnată, şi aşa ne

rămân 6 săptămâni sau 42 de zile, din cari mai scoatem iarăşiSâmbăta lui Lazăr şi Duminica Stâlpărilor , şi avem întocmai40 de zile. Aşa a rămas din vechime întocmirea acestui postpânăastăzi în Biserica ortodox ăde răsărit.

Latinii prin secolul al VI lea ţineau acest post 6 săptămâni; dar scoţându se din lie care săptămână ziua Duminicei,mai remâneau 36 de zile. De aceea Grigorie cel Mare (7 604),iar dupăalţii, Gr igorie al II lea ( f 721), episcopi ai Romei,

1) Socrat. Hist, eccles. l ib. V , cap. 22... ’Ev T ac iţi, xpeu; jtqo tou Ilda^aeP8o[ici8ag (vr| OTetiouoiv)... ol 8e ev ’IXXuqix ou;...  j iq o e(38ond8(ov e| ... aXoi h.qo  ejtrd r i iţ£0(mjs e| 38ond8a)v xf js vr jaTeîag dg j^iev og .

2) Sozom. Hist, ecles, lib. V II, c. X IX : O l (vr]<rceuovaiv) e| e(38o| ,id8a<;...’IAAvqioI... ol 8e excd cîig ev KtovoTavrivovjt6A.i... dMoi 8e TQeîg... oi 8e 8uo, 6>qoi xa MovravoO (pQovoDvxeg.

3) Tertull. De jejun. c. II.4) Basil. Magn. Homil II. De Je jun.5) Chrysostom. Homil. 52.6) Ieronym. Homil. in Isaia.7) Vezi sărbătoarea învierei D om nului, p. 260, Tom. III, T ez. Lit.8) Canonul 64 apos tol ic opreşte postul în ziua Sâmbetei şi a Duminicei,

pentru căîn ziua Sâmbetei s'a odihnit Do mn ul de lucrurile sale la creaţiune;

iar în ziua Duminicei, a înviat din mormânt.

Page 386: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 386/419

T E Z A U K U L JL iU U K U i i i , i . i i» .

adăogirăîncă4 zile în fruntea celor 30, ca săse împlinească40 de zile, şi începurăastfel postul lor cu o «Miercure» zisăa„cenuşei" (<lies cineris), pentru că se punea odinioară cenuşăpe cao în semn de pocăinţă (Genes. 3/, 34); iar azi se facenuma simbolizarea acelei cenuşe, cu proces iuni, ş. a .J).

2. Felul postirei patruzecimei, a fost diferit în cursul

timpului pânăce s’a stabilit o reg ulăgenerală. în Constituţiunile Apostolice cetim aceastăînfr ânare: « Postiţi in zilele săp-  tămânei celei ma ri (a patimilor)... gustând numai pâine, sare, legume şi apă; iar de vin şi carne sâ vâ feriţi cu totul. în   Vinerea şi Sâmbăta cea mare, dacă sănătatea vâ îng ădue, sănu g ustaţi nimic pân ă la cântatul cocoşului din noapte» 2).Mai departe : «în ziua Sâmbetei ţineţi postirea pân ăla lumina  zile i învierei Domnului. Da r din seara Sâmbetei şi pânăla  lumina zilei înv ier ei, staţi in Biser ică priv eg hiând, cetind Legea, Prof eţii şi P s almii» 3). Epifanie episcopul Salaminei dinCipru, tot aşa învaţădespre ajunarea săptămânei celei mari, săse ajuneze, zice el,'cu «mâncare seacă* (ev ^oofpayia) adicăcupâine, sare, verdeaţăşi apă4). Asprimea postului din acele zile,Epifanie a numit o « întrecere» (i'jtepOeaEiq) adică «întrecereamăsurei» scrise (superpositiones), mai ales când cinev a nu mânca nimic 3, 4, ori 5 zile şi chiar întreaga săptămânăa patimilor 5).

Dar Socrate istoricul se mirăcăîn multe părţi, în postulpatruzecimei (nunii se înfrânează de carne şi de peşte, iar alţii mănâncăde toate şi chiar carne şi peşte.., unii mănâncănum a i pâine, alţii nici pe aceasta* 6). Va săzică, nu era pretutindenea o măsură, şi de aceea Biserica a hotărît pe temeiul

datinelor vechi, prin canoanele şi rânduelile sale, păzirea ma-relui post. Iată ce zice canonul 09 apostolic: <aJ)acă vr’un episcop (eî ti; ejcioxojtos), preot, diacon, ceteţsau cântăreţ, sfântul  şi marele post nu- l posteşte, s au Mier curea s au Vinerea, sâ se caterisească, f ăr ă numai de s’ar opri pentru vr’o boală*. Iarcanonul 50 al s inodului din Laodicea porunceşte a nu deslegaJoea patimilor, «ci a ajuna toatăpatruzecimea cu mâncare  uscată*. Canonul acesta fu primit şi de sinodul al VI lea ecu-menic în canonul său 29. Dar şi canonul 50 al sinodului VI leaporunceşte ca chiar în Sâmbetele şi Duminicele postului mare

1) B ingham. Orig . s. antiq. eccl. T om. IX, p. 184 —186. Conf. A. Lerosey,Histoire et sy mbolisme Liturg. Paris 1889, p. 41 8: Gregoire le Grand pourfournir Ies quarante jours de jeune, on ajouta Ies quatre jour... (pag. 421): le

f  jremier mercredi de Careme est appele cles Cendres... (pag. 422): Le mercredie Pape allait â cheval avec Ies cardinaux, etc.

2) Constit. Apost. lib. V, C. 18: ’Ev  xaîi; rinegai^ tou nao^a vriaTtueie...H.6va> xqoj^voi aQTCp  xai aXi,  xai  Xa^avoig  xai jiotg) uSfctTi... JiaQaoxeur)v xai to oâpPaTOv oXoxT-tjqov vr)Te\)oaT£... dtaxTQuocpcoviag vuxrrog.

3) Constit. Apostol, lib. V, c. 19.4) Epiphan. Exposit. fid. n. XXII.5) Epihan. Haeres. X X IX . Conf. Evagr. Hist, eccles. lib. I, c. X X I.

6) Socrat. Hist, eccles. lib. V, c. X X II.

Page 387: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 387/419

săse depărteze tot creştinul de «mâncarea vietăţilor , de oua şi br ânză».

 A poi rânduelele, Pr av ilele şi T ipicul Bisericei ortodoxe,pe temeiul datinelor vechi creştine şi al canoanelor, hotărăscaceastăhranăîn postul cel mare: «înt r u s fânta şi mar ea pa-  truzecime, in ziua dintâi, adic ăL uni după lăs atul secului de br ânză, nici decum nu se cuvine a mânca; asemenea şi Marţi. Ia r Miercuri după L itur g ia celor mai nainte sfinţite, mâncăm pâine, seminţe, bem apăşi mied *). Cei ce nu pot păzi aceastăpostire, mănâncăpâine şi beau apăMarţi dupăvecernie. Sâmbetele şi Duminic ile deslegâm la unt de lemn şi vin. în celelalte s ăptămâni ajunăm pân ă seara 5 zile, mânc ând mâncare us-

Bis er ica „S fânta So fia11 zid ilăde împ ăr at ul biza ntin Ius tin ia n (527 —565), darpre fâc utăIn moschee turc eas căîn an ul 145 3. I n acea stăstare se aflăşi astăzi. A m

intr at in tr ’insa în an ii 1898, 189 9 şi 1904.

cată, ferindu- ne şi de r a c i2), afar ă de S âmbăta şi Duminic a. Peşte nu mâncăm in patruzecime de cât in z iua de B una   Vestire 3), şi F lo r i i ; icre de peşte mâncăm în z iua de 9 Martie (40 de mucenici) şi în Sâmbăta lui L azăr . B olna v ii , copiii, bâ-

1) Miedul (o ntSoc) este o băutur ăveche călugăreascăfăcutădin fermentaţiunea mierei. Retorul Prisc din T racia (an. 430 d. Hr.), cilătorind la A tilacare se afla atunci în Temişeana „locuitor ii ii da u pe dr um mâncare de rneiu, şi i n loc de v in, o băut ur ămieroasă (avri. 6e oîvou o niSos). Iar Cidrul este tot o băuturăcălug ăreascăfăcută din mere, pere şi alte poame (un fel delivej). Asemenea şi băutura Sicera făcutădin cur male se întrebuinţeazăîn postde călugării eg ipteni şi din Palestina. Ceteşte despre acestea cartea „înaintareaşi răspândirea ştiinţelor ", Bucureşti 1908 p. 1219 1222.

2) Vezi tâlcuirea canonului 69 apostolic în P idalion p. 60 —63 despre post.3) Canon. 5 al sf. Nicefor: „De se va în tâ m pl a B una Vestire in Joia  

sa u V inerea cea Mare, nu păc ătui m de vom desle<ja atunc i la v in şi la peşte".

Page 388: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 388/419

TEZAUKUL LITUKUIU, T. 111.

trcinii şi neputincioşii, sunt deslegaţi cle această in f r âna r e 1), îns ă postesc şi ei cel puţin cu s pir it ul*. Pe lângăasprimeaaces:ei hrane ne fer im şi de «plăcerile trupeşti» 2); iar odatăeupostrea tr upului, postim şi cu sufletul, şi de aceea suntemdatori a ne mărturisi păcatele3), a curăli’ g ândul de dorinţedeşarte, a erta pe vrăjmaşi, a cerceta pe cei bolnavi, şi a ne

umili înaintea lui Dumnezeu. A cum se într eabăcontr ar ii Bisericei şi ai posturilor: poateomul s ămai vieţueascăcu aceastăînf rânare? E u le răspund:părinţii noştrii au trăit păzind toate posturile anului bisericesc,şi au ajuns etăţi înaintate, plini de putere şi înţelepciune; iarde când nu se mai păzesc posturile, s’au scurtat etăţile, sănătatea şi mintea4).

 în postul patruzecimei fiind un timp de întristar e, pocăinţă,de pregătire pentru catehumeni şi pentru sărbătoarea înv iereiDomnului, după înv ăţătura Bisericei, sunt oprite petrecerile,

teatrele, cir cur ile5) şi pedepsele corpor ale6). în vechime pe lâng ăacestea, se ertau datornicii si se eliberau sclavii7). Apoi potrivitcanonului 52 al sinodului din Laodicea, nu se cade a se face

 înlr ’îns ul nici nunţi (yd ous) şi nici sărbătorile naşterei adicăalemorţei martirilor . Pentru aceea şi Liturgie deplinăse face înpatruzecime numai Sâmbăta, Dumineca şi în ziua Bunei V es tiri;iar în celelalte zile se face Liturg ia celor mai nainte sfinţite8).

 încetarea postului şi începerea serbărei Pastelor, o facem potrivitCons tituţiunilor Apostolice (Cartea V cap. 10) la cântatul coco-şului spre Duminica învierei, şi mai ales potr ivit canonului 80

al sinodului al VIlea ecumenic, începem Învierea <ain orele din mijlocul noptei celei după Sâmbăta cea mare* , după împăr-tăşirea cu sf intele taine şi finirea L itur g iei9).

1) Vezi de s le g ăr ile de postire în „Enciclica asupr a ■posturilor" a sf. Sinodal Bisericei Române ortodoxe, publicatăîn „Monitor ul Of icial" No. 49 din 15Iunie 1907. Deslegarea de postire se întemeeazăpe cuvintele apostolului Pa veldin epistola către Romani cap. X IV , 3 —4: „Cel ce m ănânc ăpe cel ce n u  m ănân căsă nu- l de f a im e ; şi cel ce nu m ănânc ă pe cel ce mănânc ăs ănu- l judece“.

2) Pravila cap. 318. Pidalionul p. 62.3) Vezi Porunca IV Bis. în Confes. ort. P. I întreb. 90.4) In finele secolului al X IX cunoscutul postitor vegetarian R icar do

Sacco a şezut închis în Viena într 'o cutie de sticlăpăzit neîntrerupt de medici,21 de zile f ăr ă să(juste ceva. Fiziologistul profesor Dr. Exner a explicat atuncicăuomul poate Vrăi s ăpt ămâni într e g i f ăr ă hr a nă". Fachir ii indieni şed

 îngr opaţi în pământ luni de zile fărăsăguste ceva. ÎMumai oamenii liniştiţi însăpot săsuporte foame a; iar nervoşii nu o pot suporta, căci arderile de ma-terii se fac într’înşii foarte repede şi ele trebue înlocuite cu hranănouă.

5) Bingham, Orig. s. ant. eccles. Tom. IX p. 221.6) Cod. T heodos. lib. IX tit. XX X V , De quaestionibus. Cf. Cod. Theodos.

c. XX X V III. De indulgent, crimin.7) Bingham, Or ig . s. ant. eccles. T om. IX p. 231 seqq.8) Canon. 49 al Sinod. Laod. Conf. coment. can. 45 Laod.

9) Epistola lui Dionisie al Alex andriei (f 264) despre încetarea postuluişi începerea serbărei Paştelor, conţine acestea: „Unii fraţi înceteazăpostul Sâm

Page 389: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 389/419

 î / i i i u n jl/j’j UlUCiiJILiVJN U

Tot cultul din acest post este străbătut de fir ul duioşiei, alplângerei, al umilinţei, al pocăinţei şi al păcatului. Cântările

 încep a fi pline de într istare cu 3 săptămâni înainte de post,adicădin Duminica V ameşului şi a Fariseului (Luca ‘28,1 0—13)când se începe T r io dul*), şi se întinde aceastăplânger e pe totperiodul celor 70 de zile, cât se cântăaceastăcarte, adicăpână

 în ziua de Paşti. Polieleul «La Râul V avilonuluto (ps. 1362) ce

se cântăîn Duminica Fiului r ătăcit3), a lăsatului de carne şibrânză, apoi imnele din Duminicele pos tului: « Uşile pocăinţei», «Cărările mânt uir e n,   «L a mulţime a faptelor mele», ş. a., suntcele mai frumoase şi mâng âetoare părţi pentru cei curaţi cuinima.

bătănoapt a spre Duminica Paştelor ; alţii Sâmbătăseara după apusul soarelui;fraţii din Roma aşteaptăcoc oşul; cei din Egipt înceteazăpostul mai timpur iu".In Pidalion, op. c., p. 380.

1) începutul T riodului nu are zi stabilită, ci atârnăde lung imea carnava-

lului Cr ăciunului. Se începe dar între 11 Ianuarie şi 25 Fevruarie.2) Iată cum se începe psalmul 136 (ebr. 137), v. 1:

(„La râurile V av ilonului, acolo am şezut = l W ŞT Ejl

 încăşi am plâns în aducerea aminte de Sion«). Cântarea acestui psalm ne amin-teşte de starea Evreilor în captivitatea babilonicăşi de aflarea creştinului în robiapăcatului. (Autor ul).

3) Pentr u ca tinerimea sănu cadăîn r ătăcirea fiului nenorocit din para-bola Domnului, săşi aducăaminte de aceste cuvinte ale cartei Proverbielor cap.

IV v. 1: î n ^ p r n 2 X “l t f O D\ n t y t p v = (Ascultaţi f iilor, în-

văţătur a părintelui, şi luaţi seama a înv ăţa pricepere).

Page 390: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 390/419

 ARTICOLUL II

POSTURI INSTITUITE CUPRIVIRE LA SFINŢII  APOSTOLI ŞI SFÂNTA FECIOARA 1*1ARI A.’

§ 103.Postul sfinţilor apostoli .

ntru aducerea aminte de postul pe care lauţinut apostolii înainte de a săvârşi fapte mari,dupăînălţarea Domnului la ceruri, a aşezat

şi Biserica acest post în numele lor. Jarapostolii au postit când au tr imis pe Pavelsi V arnava la propoveduire (Fapt. Apost. 1 3,3); apoiPav el şi V arnava au postit şi ei când au rânduit preoţipe la Biserici (Fapt. Apost.* 14, 23). Mai departe, apos-tolul Pavel îndeamnă pe Corinteni săpostească(ICorint. 7, 5); altădatăaratăcum dansul îşi petreceviaţa în în frânare (II Corint. 6, G), şi cum el de bună

voe rabdăfoamea şi postul (II Corint 11,27). Dar postul sfinţilorapostoli, noi îl ţinem nu numai pentru a urma pilda discipuîilor

lui Hristos, ci şî pentru a ne face vrednici de darurile spirituale împărtăşite nouă la sărbătoarea Pog orîrei sfântului Spir it (Fapt. Apost 2, 2—5) şi a ne întări într ’însele.

 începutul acestui post stăîn legăturăcu sărbătoarea Pas-telor, şi de aceea el este mai lung ori mai scurt, dupăcum şiPastele se întâmplămai timpuriu ori mai târziu. Cel mai lungpost al sfinţilor apostoli are 6 săptămâni; iar cel mai scurt osăptămânăşi o zi. E l se începe L un i după Duminica tuturor  sf inţilor ce cade după Duminica Poaor ârei S f ântului S pirit, şi se fineşte in dimineaţa zilei de 29 Iunie, când sărbătorim pe

sfinţii apostoli Petru şi P av el1). A cest post nu are asprimea pos tului Pastelor, ci se aseamănăpostului Naşterei Domnului. De aceea în postul sfinţilor apos-toli T ipicul şi Pravilele bisericeşti rânduesc aceastăhr a nă: «Luni, Miercuri şi V ineri, a junăm până la ora 9 (a 3a dupăamează)când mâncăm hranăuscată. Marţi şi J oi mâncăm hr anădreasăcu unt de lemn şi bem vin. Sâmbătă şi Duminică mâncăm peşte. Dacăse înt âmplă Ma rţi sau J oi serbarea unui s fânt cu Dox olog ie mare, atunci mânc ăm peşte; iar Mier curea şi Vinerea

1) V ezi sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel p. 294, T om. III ,Tez. Lit.

Page 391: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 391/419

i / n . l>s\ul'ji±  w n n i j M i N U

numa i unt de lemn şi bem v in ; dar mâncăm num a i odatăpe zi în aceste douăzile. DacăMiercurea ori V inerea serbăm un  sfânt cu privighere, sau hr amul Bisericei, atunc i mâncăm unt  de lemn, peşte şi bem v in» 1).

Or ig ina acestui post o af lăm la începutul creştinismului.Constituţiunile Apostolice, rânduesc astfel felul pos tirei: «După

Ca te dr ala di n or aşul Flo re nţa (Italia), pe car e am cercetat o Mier cur i] 3

Sep temvrie 18 9 7.

ce veţi s ărbători Cincizecimea (Pogorârea sfântului Spirit), mai sărbătoriţi încă o s ăptămână (a Rusaliilor) şi dupăaceea postiţi una (săptămână), căci e drept săvâ bucur aţi de da r ul dum-  nezeesc, şi apoi sâ postiţi dupăo dihnă» 2). Iar A tanasie cel Mare

 în A pologia sa către Gonstanţiu zice : a In s ăpt ămâna dupăCinci-  zecime, poporul posteşte eşind la cimitir e şi rug ându- se» 3). De

1) Conf. Pravila, op. c., cap. 384.2) Constit. Apost. Lib. V, cap. 20.

3) Athan. A poi. De f ug a : Tfj ydo e(3fioftd8i fierd tt]v dyîav ITevxrixoort'iv o Xaoq vriOTEuaag e| f]?.0e jţgQi xo xoi f«yrrj{>iOv Eu| ao0ai.

Page 392: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 392/419

aci vederi căpânăîn secolul IV lea, postul acesta se ţinea numai în săptămâna dupăDuminica tuturor sfinţilor . Mai târziu, prinsecolul 711 lea, s’a hotărât a se prelung i pânăîn ziua sfinţilorapostoli. A mbr os ie , Hrisostom, Leon cel Mare, ş. a., vorbesc şiei de ac3St post, şi înv aţă înfrânar ea ca tot ins ul săse facăvrednic de sărbătoarea acelora cari au predicat evangelia cuatâta stăruintăsi răbdare.a o

Icoan a Maicei D om nului în st i lul v echiu biza ntin, din se colul X IV , aşa cum erain pa lat ul împ ăr at ului A ndronic al I II lea P aleolog ul ( f 1341).

§ 104.

Postul Adormirei Maicei Domnului .

ând s’a mutat sfânta Fecioarăde pe pământ la ceruri, eaa fost petrecutăcu cântări şi rug ăciuni până la mor mântde apostoli şi de pioşii credinţei creştine; iar întru prea

mărirea acestei zile, s’a aşezat de Bisericănu numai marea săr-bătoare din ziua de 15 A ug us tl), dar s’a s tabilit ca înainte de

1) Vezi sărbătoarea A dormirei Maicei Domnului, pag. 286, T om. III,

Tez. Lit.D r . B a d e a C i r e şe a n u   — Tezaurul Liturgic. 26

Page 393: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 393/419

sosirea ei, săse postească15 zile, începându se postul cu ziuade 1 August şi finindu se cu dimineaţa zilei de 15 A ugust.

 Aşezarea acestui post (f | v^oteia xfj? 0e ot o x o d ) s’a făcut pen-tru a se urma vir tuţile sfintei Fecioare, care şia petrecut viaţa

 în post şi rug ăciune” şi spre a ne pregăti şi noi cu înfrânareapentr u sărbătoarea Ador mir ei sale. La începutul cr eştinis mului,postul acesta, ca şi celelalte, nu se ţinea pretutindenea în ace-

laşi timp şi în acelaşi fel. Unii ziceau sănu se posteascănici ozi,’ căci A dormir ea sfintei Fecioare a fost o zi de trecere a eide la amărăciunea lumeas căla bucuria cerească; alţii ziceau,cu tot dreptul, ca săse postească. Creştinii din A ntiohia dupăT ipicul acelei Biserici, posteau numai o zi şi anume în ziua de6 August, la Schimbarea la faţăa Domnului. Cei din părţileConstantinopolului, potrivit regulei Studiţilor, posteau 4 z il e ;numai cei din Ier usalim, după T ipicul lor,’ posteau 8 zile. Iatăpentru ce sinodul ţinut în Cons tantinople în anul 1166 sub preşedenţia patr iarhului de acolo Luca Chrisoberg, a hotărât o

măsurăpentru toatăBiserica ortodox ăşi anum e: postul acesta săse înceapăin ziua de 1 A ugust şi să se ter mine în dim ineaţa zile i de 15 A ug us t, când începem sărbătoarea A dormirei Maicei Domnului1).

 Acest post este mai lin de cât al patruzecimei, dar maias pru de cât al Naşterei Domnului şi al sfinţilor apostoli. DupăT ipicul şi Aşezămintele bisericeşti: «L u n i, Miercuri şi Viner i a jun ăm până la ora 9 (a 3a dupăamiază), când mâncăm m âncare uscată. Marţi şi J oi mâncăm hr anăfiartăf ăr ăunt de lemn. Sâmbătă şi Duminic ă, hr ană fiartădreasăcu unt de lemn şi 

bem vin. I n ziua de 6 A ugust, la Schimbarea la faţă a Domnului, mâncăm peşte de două or i pe zi şi bem vin, in ori ce zi sfar întâmpla aceastăsărbătoare» 2).

§ 105.

Posturi de câte o zi .

f u numai pe cele patru posturi anuale, despre cari amvorbit, lea aşezat Biserica, dar şi în unele zile din săp-

tămânăse cuvine a posti, iarăşi pentru nişte motiv e înalte,pe cari le voiu arăta mai departe. Aceste zile s unt :,Luni, Miercuri şi  Vineri.

1) Vezi Pravila, op. c. cap. 385: „Pentru acest post şi s f ântul P atr ia r h K ir L uca, cu cinstitul l ui sobor.... au tocmit săse posteascăi o zile".

2) în luna A ugust din anul 1904, pe când mă aflam în Ierusalim, amrămas plăcut mirat când am văzut pe muntele Măslinilor multe corturi albe încari şedeau A rabi ortodocşi, veniţi din Siria, A rabia şi Eg ipt, cum şi A bisinienisosiţi din ţara lor, ca săposteascăpe acest munte cele 15 zile ale pos tului A dormir ei sfintei Fecioare. Ei mergeau în toate zilele şi la ser viciul div in of i-ciat în Biserica peşteră din Getsimani, unde a fost înmor mântată sfânta Fe-cioară. Vezi şi nota 4 de la pag. 286, Tez. Lit. T. III. (A utor ul).

Page 394: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 394/419

 A.

1. Se posteşte ziua de L u n i în fie care săptămână, afarăde timpul când se desleagăde postire şi Miercurea şi Vinerea,căc: atunci se desleagă şi ea. Lunea se posteşte fiind căînrânduelile tipicale ale ceîor 4 posturi, se pune şi ea, dupăcum

am văzut, tot în aceeaşi măsură de postire ca şi zible deMie rcuri şi V iner i. A poi în Pidalion cetim că«postul Lur.eieste cuv iincios şi cu drept cuvânt»* ); iar în Pravila cea nare sehotărăşte: «Călug ăr ii şi L unile sâ le posteascăîn tot a m ic a  şi Miercur ile şi V inerile, cum am luat de la sfinţii părinţi» 2).Pentru aceea şi creştinii ortodocşi crescuţi in frica lui Dumne-zeu, toţi păzesc postirea de L uni ca şi pe cea de Miercuri si

 V ine r iâ). Chiar şi în Biserica latinăse postea Lunea în vechime4).T otuşi postul Lunei nu este atât de aspru ca al Miercurei şi V inerei, ci mâncăm de două ori pe zi plante fierte.

2. Dar mai puternice temeiuri sunt pentru postirea zilelorde Miercuri şi  V ineri (vijoreiai tfj<; reroaftog xai tFj^ Jtapaaxeurii;). Vom vedea căla începutul creştinismului temeiurile postireiacestor zile au fost două: aj săposteascăpiosul în ziua amin-tirei lui Mercur, zeul păgânilor şi ocrotitorul înşelătorilor; sămai posteascăşi în ziua  Venerei,° zeiţa păgânilor sărbătoritădedânşii cu desfrânări şi plăceri urâcioase. b) Iar cel mai înalt şimai drept motiv al postirei acestor două zile a fost acesta:Miercuri a fost sfatul Iudeilor de a omorî pe Hristos; iar Vineris’a îndeplinit acest sfat cu răstig nirea pe cruce a Domnului.

Pr in urmar e Biserica trebuea săvenereze aceste douăzile cupost şi rug ăciune, cum a şi făcut şi a poruncit aceasta şi fiilor ei.Cum căîn secolul il Iea se postea Miercurea şi Vinerea,

eu aduc o dovadădin «înv ăţătur a celor 12 Apostoli» cap. V II:<ila r voi sa a junaţi Miercurea şi Vinerea». Apoi pe la începu-tul secolului III, Clement din A lex andria ( f 215) scrie în carteasa «Stromata» (cap. V II ) : «S a ştie, zice el, postirea acestor zile adicăa zilei a patra (Miercurea) şi a celei pregătitoare» (Vine-rea s). Mai departe Clement aratăserbarea lui Mercur şi Vene

1) Pidalionul, op. c., p. 515.2) Vezi Pravila, op. c., cap. 381.3) In casa părinţilor mei nici o datănu s ’a făcut deosebire între ziua de

Luni şi între zilele de Miercuri şi V iner i. Deopotr iv ăa fost postite fie care dinele. (Autorul).

4) Bing ham, Orig . s. ant. eccl. T om. IX , p. 247: J ejunium antiquistemporibus a festo s. Martini usque ad natalem Christi, ter per singulas hebdoniadas, diebus scilicet Lunae, Mercurii et  V eneris agitabatur.

5) Clement. Stromata cap. V I I : OI5ev auto? x ai xi)ţviiote ia; x a aîviyf ia ta Ttov f| n,£QO)v xouxcov, x fjs x exQaSoc x ai rfjg xaQaaxeufji;.

Şi astăzi Grecii, ca şi în vechime, numesc zilele săptămânei astfel: Kupiaxt'i = Duminica ; Aeuxega = a Il a zi a săptămânei, adică L un i; T qixt ] = a111a, adicăMar ţi; Texd(m} = a IV a adicăMier curi; Iltprx T} = a V a adică

Page 395: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 395/419

rei la păgâni cu înşelătorii, desfrânări şi veselie mare. Tot însecolul al Ill lea, T er tulian ( f 240) numeşte Miercurea şi Vinerea«zilele staţiunilor)) (dies stationum) adică zile de «privighere»,numir e r ămas ăpânăastăzi în Biserica Latină. Iatătex tul s ău:aP entruce ţinem staţiunile... pentru ce ajunâr ile de Vinerea 9»1), Şi apoi răspunde tot el arătând scopul postirei acestor douăzile. în acelaşi secol, Orig en ( f 254) zice acestea: « Avem pe a 

patra (Miercurea) şi pe a şasea zi (Vinerea), pe ca ri le a junăm  cu solemnitate» 2). în finele secolului al Ill lea mar tir ul  Victo-  r in munc it în zilele lui Diocletian (284 305), spune şi el căpe a patra (Miercurea) şi pe a° şasea zi (Vinerea), le-a postit până la ora 0 (a 3a după amează3). Dar adevăratul motiv al postirei acestor zile, îl arată Petru episcopul A lex andrieimartir izat tot în zilele lui Diocleţian. Cuvintele ma rtirului suntacestea: «/n a patra z i şi Vinerea... se cuvine nouăsăpostim după tradiţie... căci in a patra sf at neleg iuit au f ăcut Iudeii  asupra D om nului; ia r V inerea, f iind căpentru noi a pătimit e h 4).

O probă puternică pentru postirea acestor două zile oaf lăm in canonul 69 apostolic: «Dacăepiscopul, sau presvite-  r ul, sau diaconul, sau ceteţul, sau psaltul, s fânta şi mar ea  patruzecime n u o posteşte sau Miercurea (î'i tetpdfta) sau V i-nerea (fj mxpaaxevTjv) săse caterisească». Apoi şi Cons tituţiunile

 Apostolice rânduesc: alar in ziua a patra (xexQuba, Miercuri)ne-a poruncit (Biserica) săpostim, in amintir ea trădărei (rrjv  jtQo5oaiav) lui (Iisus); apoi Vineri in amintirea patimilor lui  (tt]v 8s Sui to itdGog5). Tot în Gons tituţiunim ai cetim: a Postiţi in ziua a patra şi Vineri, căci in ziua a patra s’a ţinut sfa

tul osândire i Dom nului; V ineri el a pătimit pe cruce»6). Pentru aceea în cultul acestor zile necontenit se amintesc pa-timile Domnului şi răstig nirea lui pe lemn. Asemenea postiresfătuesc şi sfinţii P ărinţi răsăriteni şi a puseni: Vasilie cel Mare7),

J o i ; naQaox Emj, sau „pregătir ea", adicăV ineri, şi 2d| 3(3axov, adică Sâmbătă.Conf. O. Pambukis, Metod aplicat în limba vorbităelenă, Galaţi 1872, p. 179.

Iar cuv ântul Ilapacx eini sau „preg ătire" are aceastăor ig in ă: era obiceiulla Grecii păgâni din vechime, ca fecioarele să se pregătească, să se cureţe şisăse împodobeascăîn ziua a Vl a a săptămânei şi aşa să meargă la altarul Venerei ca săaducăsacrificii de purif icare. Numele zeiţei Venera s’a dat încreştinism la popoarele latine zilei V inerei; iar la Greci, ziua a Vl a a săptămânei pânăazi se cheamătot „IlaQaax Euri". Vezi şi nota 1 p. 117T . II! T . Lit.

1) T ertull. De Jejun. c. X IV : Cur stationibus... et jejuniis parasceven ?2) Origen. Homil. X in Levit.3) Victorinus ap. Caveus Histor. Litter. Tom. I, edit. Genev. 1693.4) Petr. Alex . c. X V : Tex Qa8a x ai naQaox£in] v... vriaxeunv f| iiîv x ard

J tagââoaiv... xr v ftev xexpdSa... ounPouA.iov... ;taQaaxei>T)v, oxt auxoqvfuov e afis.

5) Constit. Apost. l ib. V c. 15: T expd5a Se x ai naQaoxEm’]v  KQOaz-  Ta| ev, x. x. X.

6) Constit. Apost. lib. V II c. 23 : ”H xexQdâa x ai jiaQaaxeu»]v, x. x. X.7) Basil. Epist. CCLXXXIX.

Page 396: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 396/419

Ie r o nim 1), A ug us tin2), E pifanie3), etc. Iar chipul postirîi Miereurei şi al Vinerei este mai lin de cât în zilele patrusecimei;deci, aj unăm pân ă la ora 9 (a 3a dupăamează), apn mâncam v erdeţuri fierte4). Nunţi nu se fac in aceste douc zile5).

3. T otuşi se face deplinădesîegare (fj xarcftvois) le pos-tire Miercurea şi V inerea în următoarele timpur i: a) î i săptămâna luminată a Pastelor, căci în toatăsăptămâna se faceaceeaşi servire divină ca şi în ziua de Paşti, b) De Ic s ărbătoarea Naşterei D om nului până la aceea a J iotezuhi său, afarăde ajunul dinaintea Botezului, cj în săptămâna dipăsărbătoarea Pog orâre i sf ântului Spirit, din cauza bucuriei adusăde aceastăsărbătoare, d) în săptămâna  V ameşului şi c F a r iseului, în contra A rmenilor , Sirienilor şi Ilaldeilor cari posteauaceastăsăptămână, întru aducerea aminte de postul ISinevitenilor, când ia înştiinţat profetul Iona de pedeapsa cereascăce îi aştepta 6). Postul acesta în limba veche ar meanăse zicea„A r adşav ork * 7). iar în cea nouă „A rţiv ur ţi“ (pregătitor 8).Grecii însăîn contra A rmenilor numiră cc’Aqt i(3oi3qiov& (arţivurion) ori ce desîegare de postire; de aceea şi Românii nu-mesc „Harţi" săptămâna V ameşului si a Fariseului, ad cădeslegatăde post; aşa mai numesc ei şi alte săptămâni şi zile încare nu se posteşte 9). e) Sădesleagăla ouăşi br ânzăMiercureaşi Vinerea în săpt ămâna brânzei (niQocpayîa = mâncare debrânză), în contr a datinei Iacobiţilor, cari posteau în aceastăsăptămână Marti, Miercuri şi J oi; apoi în contra T etradiţilor (teoaapa = patru) cari posteau numai a IV a zi a săptămânei.

1) Hieron. in Galat. IV.2) A ugustin. Epist. L X X X V I.3) Epiphan. Haeres. L X X V : "Oce xet quc, xai jtQoadppaxov vtiareia dativ 

ev xf| ExxXrjaia (oQic evr).4) Vezi Pidalionul, op. c., p. 61.5) Pidalionul p. 61.6) Cartea Profet. Iona cap. 3 v. 5 : D 7 D IO

(„Şi bărbaţii din Ninive au = ♦ (pf c» B’jŞfcr Cil*

crezut lui Dumnezeu, au hotărît ajunare, şi s’au îmbrăcat în saci, de la cel ma imare al lor şi până la cel mai mic al lor").

7) Heinecii, 8t66 ilbuna ber ftr. ftirdje, III T h. s. 391 : „Sicfer bebieutefief) etncr mit Şleifţbarju nbgeridjtctcn £> u n b e £, tneldjcn er in feittc ©pradjeâpţEipovQ T, bo§ if t cittcn SBoten ncnnetc", u. f. U).

8) A rmenii afarăde postul patruzecimei care se aseamănă întrucâtv a cual creştinilor ortodocşi, mai au încă 10 posturi mici anuale şi anume: 1) 6 zile înainte de Botezul Dom nului ; 2) 5 zile în săptămâna „A rtivurţi" ; 3) 5 zile însăptămâna după Rus ali i; 4) 5 zile în săptămâna a IV a după Rus ali i; 5) 6 zile înaintea Scliimbărei la faţăa D om nului ; 6) 6 zile înainte de A dormirea MaiceiDo mnului; 7) 6 zile înainte de înăl(area sfintei cr uci; 8) 6 zilei înaintea alteiserbări a crucei pe la începutul lui Octo mv re; 9) 6 zile înainte de Intrareasfintei Fecioare în B iserică; 10) 5 zile în Decemvre înainte de serbarea sfân-tului Iacov de Nisibe (f 338). Conf. Eusevie Popovici, Istoria Bisericească, op.

c., Vol. I, p. 582.9) Vezi, Eusevie Popovici, Istoria Bis. op. c., Vol. I, p. 582.

Page 397: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 397/419

arlicăMiercurea, în tot cursul anului, apoi săptămâna brânzei întreag ă*). f'J în vechime erau unii creştini cari nu posteauMiercurea şi Vinerea, de la Paşti până la Rus ali i, adicăîn tottimpul Cincizecimei; aceastădatinăa încetat însă de mult. gf  Se mai desleagă Miercurea şi Vinerea, dacăîn aceste zile se

 întâmplăsărbătoarea Naşterei ori a Botezului Domnului, dupărândueala sinodului, din Constantinopole. ţinut în anul 1166,

sub preşedenţia patr iarhului de acolo Luca Chrisoberg.

Do m nul Doctor Ba dea Cireşeanu A utor ul T eza urului L i turg ic, v enind de lapiram idele „Gize h“, trece cu barca r iul N ilul pe ntr u a cerceta muzeele e giptene

din ora şul Cairo (Eg ipt), Mie rc uri 18 A ugust, an ul 190 4.

B.

Dar posturi de o zi mai s unt :

1. Ziua ajunului înaintea Botezului Domnului (5 Ianuarie)aducătoare aminte de postul catehumenilor car i se botezau înaceastăzi.

2. Ziua Tâerei Capului s f ântului lo an Botezătorul (29 A ugust) căci fapta lui Irod A ntipa, care a por uncit tăerea ca-pului 2), a fost o fără de lege şi a adus întris tar e Mântuito-r ului3). Afarăde aceasta loan botezătorul a fost cel mai mare

1) Conf. Pidalionul, op. c., p. 61.2) Mat. 14, 10.3) Mat. 14, 12.

Page 398: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 398/419

Page 399: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 399/419

m u lţi d in ei e r au de v iţă ale as ă, cu b og ăţii păr in te şt i pe c a r i le îm-  păr ţe a u s ăr a cilor , şi av eau şt ii n ţă îna lt ă, d upă cum dovedes c cug e tăr ile lor fi losofice creştine, pe c ar i le ascultau cu pietate oa me nii înv ăţaţi, v e niţi d in de păr ta r e pe nt r u ac eas tăh r a n ă suf leteas că.

D upă cum pr unc ul este binecuvântat de B iser ică când vine în  lume , tot a şa şi c ân d o m ul înce te az ă din v ia ţă este petrecut p ân ă la  m o r m ânt de s fin ţiţii se rv itori a i alt a r ului. A dor m itul in Do mn ul este păr ăs it de lume cân d el n u m a i este v iu şi nu m a i aduce folos; n um a i  B is e ric a nu îl părăse şte, ci se r o a g ăpe nt r u a l lu i suflet, fie el dre pt o r i  păcătos. I n r i tu a lul înm o r m ântăr ilo r prunci lor, a l la ici lo r vârstnici,  a l pre o ţilo r şi di a c o ni lo r de m ir , a l c ălu g ăr ilo r şi a r hie r e ilor , g ăs im  a t ât a bo g ăţie de c ân t ăr i şi r u g ăc iu n i , deosebite p r in fo r m ăşi c upr ins ul lo r , în cât r ăm âne m u im iţi de înălţim e a şi îm pl e ti tu r a cuvinte lor,  şi m a i ales de înţele pciunea m a r ilo r scr iitor i ca Ef re m Şir ul , lo a n Da-  mascen, ş. a., ca r i a u adus lum in a lo r în aceste c ân tăr i, r ug ăc iun i,  plâng e r i, şi întoc m iri funebre.

Cor pul om ului a dor mit în s fânta cre dinţă, este îng r ij it de Biser ică, înmormântat  în p ăm â n t cu t o a tă cins te a cuv e nit ă, i a r n u a r u n cat spre mâncare pas ăr ilo r cum fac ur m aşii lui Zoroas tru, da r nici  ar s şi pr e făcut în cenuşăcum obişnuiesc B r a h m a ni i din In d ia , a po i  nic i ar unc at în a pă cum făcea u Fenicienii, şi nic i mânc a t de oa me ni cum fac C a ni ba lii din A fr ica şi insulele oceanice. Aceste obiceiuri plin e  de cruzime şi neomenie, sunt necunoscute în în m o r m ân t ăr ile cr eştinilor ortodocşi. L oc urile de od ih nă ale acestora, sunt g r ăd in i frumoase,  plin e cu flori, cruci, monumente, cripte, z idi r i ta r i şi alte luc r ur i m inuna te . Aceste loc aşur i în care dor m f r a ţii noştr ii, nu ne într is te a ză

când le vedem, ci priv indu- le ne g ând im că «m âine ne v a ve ni şi no uărândnl sădormim aci».

F ii i Bisericei, du pă încetar ea lor d in v iaţă, f ur ă înm o r m ânt a ţi  deci în catacombe (xqujttt)), ori în c imit i re (xoip} iî| Qia), cu ce tir i şi cân t ăr i bisericeşti. Co r pul lu i C ons ta ntin cel Mare , f u îng r op a t în curtea  Bise ricei s f inţilor A postoli z idit ă de dâns ul în Constantino pole ; ia r  E v a g r iu ne spune ( Ilis t. eccles. lib. IV , c. X X X ) căîm păr a ţii, îm păr ă-  tesele şi c le r icii s uper ior i, e r au în g r o pa ţi pe ti m pu l s ău, î n se colul V I, 

 în B is e r ic a s f inţil o r A po s toli z id i t ă de Iu s t in ia n . A cest pr iv ile g iu î l  av eau şi ctito r ii B iser icilor, de a f i în m o r m ânt a ţi în lăun tr ul sfintelor  

lo ca şur i z id it e de e i în şişi. C r e ştin ii de r ân d îns ă, e r a u în g r o pa ţi ca şi m a i ’na inte în a f a r ă de oraşe.

F oa r te f rumo s şi în s e m na t este şi a şe z ăm ânt ul postu r i lor b iser i-ceşti. F i i i B ise r ice i lăcomes c spre m ân c a r e ca o r i ce f ii n ţă vie, şi aşa  face tot omul . D a r d u p ă c u m o m a i c ă a r e g r i j ă de h r a n a f o lo s it oa r e pr un c ul ui ei, tot aşa şi B ise ric a or todox ă, p o a r tă g r ij ă de ceea ce trebue s ăm ân c ăm . Pr unc ul aduce la g u r ăc u m ân a sa tot ce trebue şi nu  trebue de mân ca t; ia r da căi se dă lui o hr a nă bunăşi dulce, cautăs â o m ănân c e pe to at ă, f ăr ă să- şi dea s e a ma că mo ar te a îi v a ve ni din hra nă. Ma ica lui însă îi ea d in m ână hr a na de pr isos , or i v ătă

mătoa re , o as cunde, nu as cul tă de p lâ n s u l pr un c ul ui , şi astf el î l fereşte de r ău. A şa se în t âm p lă şi cu fi ii B ise ric ei o r todo x e : ei se hr ăne s c cu

Page 400: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 400/419

T EZAURUL LIT URGIC, T. III . 4 0 9

lâc o ni e , f ăr ă să- şi dea se am a de ur măr i, şi co ns umă g r ăs im i dres e cu g us tu r i fe lur ite şi am ăg it o a r e . Gr ăs im e a şi im be lşug ar e a însă, nu  se po t as cunde, sub o r i ce fo r m ăs 'a r îmbr ăca ele. De a c i is vor ăsc r ău t ăţi s i tot fe lul de boale, de car e nu ne m a i pute m s cut ura cât tr ăim în  lum i. D in acea hr a nă s cumpăşi plăcută, ne vine m a i pe ur m ă a m ăr ăc iun e a şi m ult e s ufer inţe, pe c a r i a bia le ţine m pe loc, da c ăg r ăb im  

să m supunem unei l irane de post aspru.Ia tăpe ntr u ce Biserica po a r tă g r ijă de noi, şi m a i ’nainte de a  

căde x în lăco mie , ne fereşte ca cea. m a i bună m a ic ăşi ne supune pos-  t u r i l v r râ n du it e de e a , a po i i a r ăşi ne c he am ăla   v iţe lul cel g ra s a t u n c i  cân d cr ede că ne foloseşte. M ul ţi bârfesc în c ontr a pos tur ilo r , ne cuno s când binele pe c a r i ni- l a duc, şi m ulţi rătăce sc c ân d n u as c ult ăde po r un c a bise riceas că. U ni i ca a ce ştia însă, n u şti u că înfr ânar e a es te  is v o r ul v ieţei înde lung at e , al înţele pciune i, al v ir tu ţe i şi al f er icir ei.

Page 401: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 401/419

BIOGRAFIA MEA Eu B a d e a C i r e şe a n u , d o c t o r i n t e o l o g i e ,

P R O F E S O R L A FA CUL TA T E A DE T E O L O GIE A   UNIV ERS IT A ŢE I DIN BUCUREŞT I.

idit- am cu ajutorul lui Dumnezeu aceastăcasăspiritualăcare poartănumirea „T ezaurul Liturg ic al sf intei Biserici creştine ortodoxe de răsărit” ,  înzestratăcu multe cămări, lucrate cu chibzueală, 

muncă şi marc cheltuială. Casa aceasta spr i jinită pe stâlpii înv ăţătur ilor liturgice, am în-  

chinat- o Bisericei şi neamului meu românesc. Şi am cheltuit cu călătoriile in lume pentru studiile din acest Tezaur Liturgic, apoi cu ti

parul şi toate podoabele cărtei în 2000 de exemplare şi fie care ex emplar in 3 T omur i, suma de 25.000 lei valoare românească.

De aceea, acum la etatea mea de 53 de ani, mi- am păstrat şi mie un colţişor în acest frumos locaş, şi anume aci la sfârşitul T omului al Il l- le a ca săscriu ceea ce

Page 402: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 402/419

am crezut de cuv iinţă şi asupra vieţei mele.  Aceasta am făcut- o pentru ca cititorul blând şl bine voilor, săştie după ducerea mea din această lime, cine a fost muncitorul care a scris acest T ezaur Liturgic, când s a

D o m nu l D oc to r B ade a Cir eşeanu s fâr şind T ez aur ul său Litur g ic, il oferă,ce tito r ilor săi.

născut el, din ce părinţi, ce studii a făcut, ce carierăşi demnităţi a purtat în lume, ce a pătimit în viaţă, şi alte 

amănunte bune de ştiut pentru f raţii de acum şi mai

Page 403: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 403/419

u n . u n . L f E i A u m ^ b A I N U

ales pentru cei ce vor veni dupănoi. Aceeaşi plăcere pe cctre o avem noi când cetim viaţa celor ce au trăit înainte de epoca noastră, o vor simţi şi cei ce vor ceti cele cu privire la viaţa noastrăde acum.

Pe lâng ăcele zise mai sus, dacă am aşezat aci şi aceastămica Biograf ie, m’am gândit căîn aceastămare lucrare■, la care m’am chinuit 17 ani din cea mai frumoasăetate a vieţei mele, am scris despre tot ce îi foloseşte, nu numai creştinului ortodox, dar şi fie cărui om din orice ramur ăa vieţei. A m scris deci, despre Literatura liturg ică, începutul sfintelor locaşuri de închinare în casele creştinilor şi catacombe, iconografia, servitorii altarului, odoarele liturgice, cântarea sfântă, simbolica cultului, studii amănunţite asupra liturgii-  

lor, sărbătorilor, tainelor, binecuvântărilor, posturilor , e/c. Toate acestea sunt întemeiate pe sfânta Scriptură, .s7 te te originale patristice, istorice, dogmatice şi altele. Dar despre mine lucrătorul şi meşterul casei, nu se cădea săzic ceva? T rebuia săaştept săzicăaltul despre mine, ce va voi el dupăal său cuget şi rândueală, iar eu să nu întind câtuşi de puţin pana, nici dupămunca acestor trei T omur i? Dar cine cunoaşte firea şi tainele omului, mai bine de cât el insuşi? E u cred căfie care autor de cărţi mari şi preţioase, face bine săzicăla sfârşitul scrierei sale şi câteva cuvinte despre sine, nu ca o mândrie, nici ca o laudă, ci ca săcunoascăposteritatea pe îna intaşii săi cari au muncit din greu pentru folosul Biser icei şi al neamului românesc.

Când zideşte cineva o Biserică, un monument, un palat, îşi pune şi el chipul şi numele său in fruntea clă-  direi, ca săea şi alţii pildă de la dânsul şi să- l ştie cei 

ce vor verii după el. Aşa au făcut străvechii regi ai Egiptului, ai Asiriei, Babiloniei, Indiei, apoi ai Persiei, Greciei, Italiei şi a i tuturor ţărilor vechi cu cultură. Toţi aceştia şi- au pus chipul şi scriptura pe piramidele, templele şi monumentele lor, iar noi le admir ăm, le cetim şi apoi închegăm bine f ir ul Istoriei acestor popoare cu iot trecutul şi împr ejur ările lor. T oi aşa a făcut şi Mar ele Constantin când a zidit Bisericile sale, apoi Iustinian la Biserica sfânta Sofia din Constau

Page 404: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 404/419

iinopole, Constantin Monomahul a Biserica sfântului Mormânt din Ierusalim, Neagoe Basarab la minunea  arhilecturei din Curtea de Argeş, fi toţi ctitorii mari şi mici ai Bisericilor şi aşezămintelor sfinte, şi- au pus  chipul cu numele lor pe monumente, ca săse ceteascăşi săse ştie cine a lucrat pentru folosul omenirei, şi cine a dormit in viaţă. Dar şi cartea esie un monument mai mare ori mai mic, şi de aceea se cuvine a se cunoaşte de aproape ctitorul ei. E u merg mai departe şi zic căo Carte folositoare, este mai mult decât un monument; căci pe acesta poate să- l facăori ce om bcgat, poruncind adicăaltora să- l zidească şi să- l împodobească; iar Cartea este muncită, făcutăşi datăla lumină numai de autorul însuşi.

Sfântul apostol Pavel, dacă arilă. cetitorilor epistolelor sale, cine a fost el în tinereţi, cum s a convertit la creştinism în calea Damascului, ce a pătimit şi a lucrat pentru propoveduirea Evcngeliei, nu a făcut aceste mărturisir i ca săse laude pe sine, ci ca să ştie cetitorii călucrul bun se face cu greu si trebue cineva săse jertfeascăpe sine pentru o fapta mare. Dar şi sfântul Grigorie de Nazianz şi- a scris biografia sa într'un chip 

foarte frumos şi meşteşugit (Carmen de vita sua) ; aşa a făcut şi fericitul A ugustin (Confessiones X I I I lebri), cum şi alţi scriitor i vechi şi noui, fărăa urmări pentru dânşii decât numai umilinţa şi mărirea Celui Prea  îna lt.

Ca săscrie cineva o carte mare şi bine documentată, trebue să renunţe la ale sale bunătăţi, petreceri, ranguri lumeşti ş. a. Trebue săse închidăîn casă, cum am 

făcut eu, 17 ani în cea mai frumoasăetate, ori şi mai mult sau mai puţin, ca sălucreze temeinic şi pentru folosul cetitorilor. Lucrătorul acesta ştie că îşi va pierde sănătatea, vederea, îşi va sdruncina organismul, dar el munceşte înainte. E u m’am luptat şi cu fr ig ul ca şi cu căldura, cu boala ca şi cu diferite nevoi şi supărări, dar n a m încetai de a lucra la Tezaurul Liturgic, pânăce Vam finit. M a i ştie scriitorul, cădrept răsplcdăpen

tru osteneala sa, va dobândi cel puţin de la contemporanii săi, bâr/eli, prig oniri, pr iv ir i încruntate, dej ăi-

Page 405: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 405/419

marea operei pr in grai şi seris, va fi supus la tot felul de neajuns uri, ca şi când el ar fi adus asupra omenireio mare nenorocire şi ar f i săvârşit o fărăde lege. Dar  totdeauna aceasta este răsplata scriitorilor şi a celor ce se jertfesc pentru o ideie mare.

Solone, A ristide, Socrat, Platon şi apoi Gali leu îm

preună cu alţi luminători ai lumei, nu au avut decât amărăciuni şi ex ilări pentru munca lor. Solone ( f 559 a. Hr .) marele legiuitor al Atenei, a murit pribeg ind pe la curtea lui Cresus şi pe la alţi bogaţi, f lămând şi gol până ce şi-ci terminat viaţa chinuităîn închisoarea din insula Cipru, drept recunoştinţăpentru folosul adus neamului său. Asemenea suferinţe a îndurat şi dreptul Aristide ( f 469 a. Hr .), iscusitul patriot atenian, 

mort în neagra sărăcie departe de ai săi. In anul 1899 când mă aflam sus pe dealul Acropolei din marginea or aşului A tena, ina m înfiorat când am văzut în apropiere, întunecoasa peşterăîn care a fost aruncat Socrat ( f 400 a. Hr.) de elevii şi fraţii s ăi atenieni, pânăce i- au dat cupa cu otravăca săbea, ca o recunoştinţăpentru lumina ce a adus pe tărâmul ştiinţei şi al filosofici. N u mai puţin a pătimit şi Platon ( f 347 a. Hr .) cât a trăit în viaţăpentru scrierile şi folosul adus în lume. 

 A poi Galileu ( f 1648 d. Il r .) câte torturi dureroase nu a suferit din partea inchiziţiei papale, căci propoveduea mişcarea pământului împrejur ul soarelui? Ia r când martirul mai răsufla sub povara chinurilor, suspina zicând:,,E pur si muove” (şi cu toate acestea se mişcăpământul).

 îns uşi Domnul şi Mântuitorul nostru lis us Hristos  a fost răstignit pe cruce de J idov i, din cauza dumne-  

zeeştilor şi blândelor lui înv ăţături. Ia r sfinţii săi Apostoli, nişte pescari săraci, dar întăriţi cu puterea div inăa F iului lui Dumnezeu, au fost huliţi, munciţi, hierăs-  truiţi, ori răstigniţi sau decapitaţi, pentru înv inuirea, căpropoveduiau înv ăţăturile mesianice. A poi dacăM ântuitorul nostru şi A postolii s ăi au pătimit pentru mântuirea lumei, ce vom mai zice ele noi, nişte neputincioşi, când ne împroşcă lumea cu sudalme, pentru singura vină căfacem şi noi binele pe care- l putem? Dar nu,

Page 406: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 406/419

Page 407: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 407/419

4 1 b DR. BADEA CIREŞEA NU

pe lunca râului, mănoasăşi plinăde s ămănături. In cătunul V ineţii de jos m ’am născut eu, în zorile zilei de 16 Mai, anul 1859, adicăanul norocos al Unirei Prin-cipatelor Române, din părinţi ţărani, Români curaţi, şi anume Gheorghe Anghel Cireaşăşi soţia sa Floarea.

2. Părinţii.  A mândoui păr inţii mei, ag ricultori de meserie, coborau din viţăpreoţească şi erau pioşi, cu frica lui Dumnezeu şi cu viaţa sfântă. Strămoşii lor s’au luptat cu T urcii, Grecii, Ung urii şi cu toţi barbar ii cari năvăleau în tarăşi căutau săne cuprindăpământul şi să surpe religia noastră. Maica mea a adormit într u Domnul în floarea tinerelei scde, când eu eram prunc   în faşă; iar tatăl meu a adormit în luna Noemvrie anul 1895, într’o vârstăfrumoasăde 79 de ani. De aceea eu 

rămânând fărămaică, când cream în leagăn, am rămas  şi fărăiubirea caldăşi atât de binefăcătoare a maicei. Şi am pătimit multe cât am crescut pe mâini streine; iar părintele meu a suferit şi el îndestul, pânăce in a  văzut crescut mare. D upăcum era tatăl meu, lot aşa era şi maica mea, cât a trăit, bună, pioasă, liniştită, blândăşi milostivă. Ea nu lipsea de la Biser icăîn zile de Duminici şi sărbători; nu mergea în casa Domnului făr ăpr inos ; dar nici nu întorcea ochii de la săraci pânăce riu- i mi-  

luia cu ceea ce avea. De aceea era numită de sătence „Floarea câmpului, a gospodăriei şi a blândeţei” . Cum am zis, ea de timpuriu a plecat dintre noi plânsăde tot satul.

T atăl meu nu era nici el mai pe jos în fapte creştineşti. Din buna lui plăcere a fost cântăreţal cătunului, la Biserica cu hramul „A dormirea Maicei Do mnului” , pânăla sfârşitul vieţei sale. Iar aceastăBiser icăa fost  înzestratăde dânsul cu multe prefaceri şi odoare s. e. cu 

frumoasa tur lăpe care o are acum, cu clopotul, cărţi bisericeşti, ş. a. Mare dragoste avea dânsul săse scoale în miezul nopţei, pe gerul cumplit al ernei, ori pe căldura verei, şi apoi cetind pe de a rostul rug ăciuni, sămeargăcu mine la Biser ică, în mar ginea răsăriteanăa satului, iar în casa lui Dumnezeu săceteascăcanoanele, psaltirea, ceasurile ş. a., pân ă în zorile zilei, când venea şi preotul Oprea.  Acesta ia r ăşi un destoinic servilor al ce

Page 408: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 408/419

TEZAURUL L1TUKUIU, T. 111.

lor sfinte, dând binecuvântarea se începea ortrim şi l iturgia cu toatărânduiala şi sfinţenia deplină Nim ic  nu lăsa tatăl meu necetit din r itualul zilei. E l zicea că„mai bine săpiarăsoarele de pe cer decât săse scur-teze sfintele slujbe“ .

In sat şi în localităţile vecine, tatăl meu era zunoscut ca stâlp al comunei, ca om milos, drept, şi ajitător cu ceea ce avea, faţă de neputincioşi. M ulţi săden veneau la dânsul săcearăsfaturi şi mângâer i în timpuri g rele; iar el asemenea unui „înţelept44 din vechime, deschidea cărţile sfinte, pildele lui Solomon, ori Noul Testament, şi aci în cărţi, aflând învăţături potrivite cu nevoea omului, mai adăogând şi înţelepciunea lui, vindeca tulburarea celui suferind. Faţa seninăa părintelui meu, părul şi barba lungăşi albăca zăpada, vocea lui dulce şi blândă, toate acestea inr îurcau în bine asupra celui strein.

3. Copilăria. De şi nu am avut fericirea să- mi tră-  eascăi maica, lotuşi copilăria mi- a fost plăcută şi am trăit bine în căminul părintesc. T atăl meu, fratele meu cel mai mare anume Bratu, iarăşi un om înţelept şi cu viatăsfântă, dar meu ales soţia fratelui meu anume Ioana,o femee blândă şi cu frica lui Dumnezeu, ni au iubit fără margine şi n i au respectat. Noi 4 inşi închegam o familie cinstită, în casa şi averea noastră, mulţumiţi cu cât ne da Dumnezeu. In căminul nostru nu s a u auzit  înjur ătur i de cele sfinte, nemulţumiri, ori bârfeli în contra cuiva. In zilele de sărbători şi Duminici, mai ales vara dupăamează, mergeam cu tatăl meu in dealul r âului Vedea „la cei trei cireşi“ lângăgrădina noastră„din coastă” , şi acolo şezând la umbrăpe iarbă, priveam in depărtare pânăscara spre munte, spre pădurea satului, pe lunca râului Vedea şi în jos spre meazazi, vorbind amândoui tot lucruri sfinte şi frumoase. Aceasta era cea mai de căpetenie desfătare a noastră. E u am căpătat deci, o creştere şi o pilduire prea bună m casa păr intească. Sfaturile părintelui meu, erau de obiceiu proverbe din sfânta Scriptură, zise de el cu blândeţe şi pictate relig ioasă.

4. Datine. Mergerea noastrăla Biser ică era cea din-Ur. iiurfea Vtroq/ianu.— Tezaurul Liturgic. 27

Page 409: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 409/419

4 1© DR . BA DEA CIREŞEA NU

tai datorie creştineasca. Posturile le păzeam cu ţoalărânduiala bisericeascăca şi cei ma i de seamăs ihastr ii ; de aceia boalăîn casa noastrăn am cunoscut. Sărbătorile mari şi mici le ţineam cu sfinţenie, şi totuşi aveam timp şi pentru munca c âmpului ; apoi casa noastrăera 

,,Casa lui A v raam44, unde se adăposteau streinii şi călător ii. Pomenirile morţilor cu împărţiri de milostenie, obiceiurile sfinte ale Cr ăciunului, ale săptămânei brânzei, păresimilor, ale Pastelor, Rusaliilor , Sfinţilor A postoli, Adormirea sfintei Fecioare, şi ale tuturor zilelor bisericeşti de bucurie or i de ajunare, se ţineau cu mare sfinţenie la noi. Mărturis irea şi împărtăşirea cu sfintele T aine la Paşti, erau dator ii legale de viaţa noastră. De aceea şi in zilele mar i, niminea nu avea o mai mare 

bucurie sufleteascădecât noi.5. Studiile. Când eram în vârstăde 5 ani, am înce

put a înv ăţa în casăalfabetul din „Bucoavnă“ şi cetirea cu litere cirilice; iar dupăun an, am fost dat la şcoala satului a învăţător ului „Dumitru Candidatul44, unde am începui a învăţa alfabetul cu cetirea literelor latine. Clasele primare însăle- am terminat deplin şi cu eminent succes în şcoala statului numită „Ionaşcu“ din  Slatină, in anul 1874. Dar pe când înv ăţam clasele pr imare, in anul 1870, în etate numai de 11 ani, am plecai mâhnii din cuibul părintesc, şi am mers în oraşul P iteşti, unde am intrat ca băiat de prăvălie la Nae Băcanul,  în zilele acelea comerciant fruntaşdin acel oraş. T atăl meu însănu s a învoit cu aceastăocupaţiune a mea, şi de aceea am trecut la Niculcea Boiangiul din piaţa oraşului, ca săînvăţvăpsirea ţăsătur ilor casnice. Dar tatăl meu nu a voit săfiu nici meşteşugar, si de aceea am 

plecat la Slatinăca sătermin clasele primare, dupăce am trecut în scurt timp pr in filiera negoţului şi a meşteşugului. Chemarea mi- a fost sămă ocup cu ştiinţele, cu cari nicim muncit din copilărie pânăastăzi şi pernăva voi Cel Prea înalt. După finirea claselor primare  am intrat în emul 1874 în seminariul din Curtea de A rgeş, cursul inferior, adicăcu clasele l- a, Il- a, Il I- a şi1 V- a, pe care le- am terminat cu mult succes în anul 1878.

In acel ari Prea S f inţit ul episcop al A rgeşului, de

Page 410: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 410/419

TE/AURUL LITURGIC, T. III .

alunei, Ghenadie,  în dorul său de a ajuta tineri muncitori şi distinşi la învăţătur ăşi bunăpurtare, n i a cheii,al la dâns ul în episcopie, unde am rămas copist în can-  cdaria sa un an de zile. Iar în anul 1879 am intrat sub 

privigherea Pr ea Sfinţiei Sale bursier în seminariul „Central" din Bucureşti, cursul superior, adicăcv. clasele V- a, V l- a şi V il- a, pe care Uam absolvit în anul 1882,

(). Cariera şi continuarea studiilor. In anul 18&3 am fost num it profesor de Caligraf ie şi Desenm la seminali ui din Curtea de Argeş. A ci, în timp de 3 ani şi ju-  n ătate cât am funcţionat, nu m a m mărginit numai în instruirea elevilor la desemn, după modele şi cu mâna liberă, ci am introdus şi teoria cu prax a şi măsura amănunţităa celor 4 feluri de scrieri: engleză, batarda, la-pidarăşi rondă. Fiecare elev era destoinic în caligrafie, adicăîn aceastăartăfrumoasă, atât de înapoiatăîn ţara noastră. In anul 1885 A .A . L .L . R.R . P r inc ipii Ferdinand Moştenitorul tronului României şi fratele său Carol, vizitându- mi cu suitele lor saloanele de desemn şi caligrafie în cari se af lau produsele elevilor şi ale mele, mi- au 

adus mulţumir i cu îndestulare pentru munca mea.Dar în anul 1886 am plecat cu concediu la Univer

sitatea din Cernăuţi săînv ăţstudiile Fcicultăţei de Teologie de acolo, de unde am venit în ţară„Doctor în Teo  logie“  în anul 1891, dupăce am depus în Facultate 16 ex amene anuale, de stat şi riguroase cu note eminente. Ocrotirea Prea Sfinţitului episcop Ghenadie, mi- a folosit mult in timpul acestor studii şi în viaţă.

In anul 1891 am fost numit profesor „suplinitor“ lal Universitatea din Bucureşti în Facultatea de Teologie, la catedra de Liturgică, Pastorală, Omiletică, şi Cateche  t ic ă; iar în anul 1892 profesor „prov izoriu“ şi apoi în anul 1895 profesor definitiv la aceeaşi catedră, unde am propus cursurile ei, cu ezactitate, căldur ă şi fond ştiinţific, de atunci pânăastăzi şi pânăva voi Dumnezeu. In Facultatea de Teologie, pe lâng ăcatedra mea, am 

mai propus şi cursurile de Teologia Morală( 1898—1901)

Page 411: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 411/419

şi pe cele de Limba Ebraică(1904—1005) dupăpoftirea Cons iliului profesoral şi aprobarea ministerială.

7. Demnităţile. In anul 1893 am fost numit Director al Mitr opoliei din Bucureşti, unde am muncii cu dreptate, bunăcuv iinţă, cinste şi mult zel, pânăîn anul 1896 când am demisionat. A şi f i mai pr imit şi alte demnităţi în cursul timpului, dar ocupaţiunea încordatăşi îndelungatăcu  „T ezaurul Liturg ic“ n i a ţinut pe loc.

8. Recompensele. Ca răsplatăa ostenelilor mele, sunt decorat cu „Cor oana României’’  în gradul de Cavaler şi Oficer, apoi medaliat cu „Răsplata muncei pentru Bise  rică“ clasa I, cu „Medalia jubiliară“ Carol I şi cu „Medalia de aur“ cu Diplomăspecialăpentru lucrări ştiinţifice.

9. Scrierile. Când eram student în Facultatea de Teo

logie din Cernăuţi, am scris şi susţinut un Seminariu intitulat „înf iinţarea Mitropoliei Ungro- Vlahiei“ pentru care am fost premiat de J ur iul acelei Facultăţi. M a i  târziu am scris multe articole de ştiinţăîn Revis ta'„V ocea Bisericei“ apărutăsub Direcţiunea mea între anii 189 4—1896. A m fost Redactor la Revista „Biserica ortodoxăRomână“  între anii 1906 — 1907 în care am publicat numeroase studii teologice. Iar cea mai valo

roasăscriere a mea este acest „T ezaur L iturgic“ la a cărui lucrare mi- am cheltuit 17 a ni din cei mai f rumoşi ai vieţei mele.

10. Calităţile sufleteşti. In viaţa mea nu am făcut rău la nime ni; dar bine am făcut când am putut. N u am răpit, nici am râvnit la munca altuea; pe săraci şi neputincioşi i- am ajutat pe cât mi- a fost cu putinţă. Când rn a bârfit cineva am tăcut, am răbdat, căci aşa 

zice sfânta Scr iptură.11. Călătoriile. Cu începere mai ales din anul 1897 şi până astăzi, am călătorit cu multăostenealăşi cheltu-  eală în vacanţele de vară, în toate ţările europene, în 

 Asia Micăşi în A frica nordică, pentru cercetări litur gice, arheologice bisericeşti şi culte păgâne. A m intrat  în catacombe şi in toate muzeele mar i, ca săvăd trecutul cultural şi religios al ornenirei. Piramidele egiptene şi monumentele vechi şi noui din lume, iarăşi au fost văzute de mine. N u am trecui însă cu vederea nici

Page 412: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 412/419

T EZA URUL LIT URGIC, T. III. 'HS1

comorile religioase păstrate în ţara noastrăromânească, de la Voevozii şi boerii pământeni. Călătoriile în ţări depărtate lumineazăpe om, îl înaltăcu sufletul şi îi măresc cercul cunoştinţelor.

12. Patimile. Nu s'a născut om în lume care sănu  întâmpine dureri. Omul se naşte plângând şi moare tot plângând. V iaţa îi este tot un plâns şi traiul asemenea: Puţine clipe însenineazăfruntea omului suferind. 

 Aceste patimi sunt grele şi copleşitoare mai ales pentru oamenii eşiţi din popor şi cari se ridicăprin ei înşişi. E u am început săpătimesc ca prunc, când am rămas  in faşăf ăr ămaică; apoi de aci ca copil, în şcoală, la studii, iarăşi am pătimit îndestul. Ca tânăr, în lupte 

cu nevoi, cu duşmani, cu felurite întâmplări, de asemenea am dus greul suferinţelor. Peste acestea la bătrâneţe mai vin boalele şi neputinţa. A şa, omul este totdeauna  înlănţuit de patimi şi dureri trupeşti şi sufleteşti. Feri-cit îns ăeste cel ce le poate purta şi nu cade biruit de asprimea lor.

Page 413: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 413/419

Page 414: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 414/419

TEZAURUL LITURGIC, T. III. 423

 Articolul II

Semnele exterioare ale pietăţei credincioşilor în Biserică.

Pagina

ft 0. Descoperirea capul ui 28ft 10. îndreptarea feţei spre răsărit şi motivele pentru aceasta . . . 32ft 11. Ascultarea cu sfinţenie a serv iciului d i v i n ................................. 35ft 12. Facerea semnului sfintei c r u c i ................................................... 38ft 13. Cele patru feluri de poziţiuni ale corpului nostru la rugăciune . . 41f t l i . Impunerea mâinilor şi ridicarea br aţelor 47

CAPITOLUL II

Unele luminări ştiinţifice asupra serviciului divin.ft 15. Vechimea sfintei li turgii şi preg ătirile pentru săvârşirea ei . 51

 Articolul I

 înflorir ea serviciului liturg ic răsăritean cu tre-cerea treptatăa timpului.

ft 16. Serviciul divin în Vechiul T es tament.......................................... ......... 53ft 17. Liturgia în timpul sf inţilor a p o s t o l i .......................................... ......... 58§ 18. Liturgia în secolul al l l l e a .......................................... . . 64ft 19. Liturgia Cons tituţiunilor apostolice din secolul al Ill lea, şi ju-

mătatea primăa secolului al IV l e a ..................................... 69§ 20. Liturgia sfântului apostol Iacov fratele Domnului ....................... 77ft 21. L iturg ia sfântului M a r c u ............................................................. ......... 81§ 22. Cele trei for mulare liturgice ale Bisericei ortodoxe, autoritare

din secolul al IV lea şi pânăa s t ăz i ..................................... ......... 85§ 23. Sacrificiul euharistie şi numirile l u i .......................................... .........88

 Articolul II

Condiţiunile trebuincioase pentru săvârşireasfintei Liturgii.

ft 24. V rednicia şi pregătirea minis trului lit urg is itor ................... . 92ft 25. T impul pentru săvârşirea sfintei l i t u r g i i ..... ....96§ 26. Odoarele trebuincioase la servirea sfintei liturgii ........................ '9 9

Spicuiri asupra secţiunei I a. . . ........................................... 102

Page 415: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 415/419

DR . B A DEA CIREŞEA NU

SECŢIUNEA II

Sfânta Liturgic.Pagina

§ 27. Cuprinsul acestei s e cţiu ni............................................................ 105

CAPITOLUL I

Serviciul divin introducâtor în sfântaLiturgie, săvârşităîn zilele de Duminici şi în zi-

lele de r ând ale săptămânei.§ 28, Cele 7 laude dumnezeeşti şi orig ina l o r ..................................... 106

 Articolul I

Laudele dumnezeeşti de seara.§ 29. Numărul 7 găsit în cele mai mar i acte din V echiul şi Noul

T e s t am e n t............................................................................... .........111§ 30. împărţir ea a nului în luni, săptămâni şi zile, la popoarele vechi

şi la c r e şt i n i ........................................................ . . . 1138 31. Cele 7 zile ale săptămânei şi însemnătatea lor liturgică . . . 117§ 32. Or a IX a (''£iţ>a evvciii] , nona) şi conţinutul e i 119§ 33. Vespera ('Eoj ie qivoc , vecernia) în timpurile prime ale creşti-

nismului . . .........121§ 34. Vespera fEojtEQivo;, vecernia) în zilele n o a s t r e .........124§ 35. Vespera cea mică(6  j u x qo c "Eoj t e qivoc) .........125

§ 36. Vespera cea mare (o neyas 'Eo .t e qiv o c ) de Sâmbătăseara . . 126§ 37. Vespera în zilele de rând ale s ăp tăm ân e i ....... ..132§ 38. După cinarea (’Ajtoâsutv ov, Pavecer niţa) .........133

 Articolul II

Laudele dumnezeeşti de dimineaţa.§ 39. Miezonoptica (Meoovuxtixov, P olun oşni ţa ) .........136§ 40. Or tr ina (vOQOeog, Utrenia) în primele timpur i ale creşti-

nismului .........138§ 41. Ort rina de astăzi în ziua D um in ic e i .........143g 42. Ortr ina in zilele de rând ale s ăp t ăm ân e i .........150§ 43. Ora Ia ("Qya  jiqoot t ], p r im a ) .........151§ 44. Ora 111a ("Qqo, tgix ij, t e r ţi a ) .........153§ 45. Ora Vla (’Q qa extr], s e x ta ) .........155§ 46. T ipica T w ux d ^O be dniţa^ .........155

Page 416: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 416/419

CAPITOLUL II

Ex plicaţiuni asupra litur g iilor uluiţilorPărinţi, Vasilie cel Mare, loan Hrisostom şi Gri-

gorie Dialogul.Pagina

T EZAURUL LITURGIC, T. III. ^2 0

47. Cele trei părţi ale sf intei L it urg ii ................................................. 157

 Articolul I

Proscomidia (IIqogxohi5t))§ 48. Aducerea darurilor (t o)v  SojQaw) în Bisericăde pr imii creştini . . 158

49. întrebuinţarea darurilor (twv StoQorv) aduse în Biserică devechii c r e şt in i.......................................................................... 161

§ 50. Inveşmântar ea dia conului şi a preotului la sfâna Proscom i d i e ...................................................................... .... . . . 164

§5 1 . Rândueala dumnezeeştei Proscomidii (A idra^ig rife Oeiou; I I q o -

Oeceajţ), cu ex plicaţiuni şi studii ştiinţif ice asupra ei. . . . 168

 Articolul II

L itur g iile sfinţilor Părinţi Yasilie cel Mare(BatriAeiou t ou Mpyd ou) şi loan Hrisostom (’Itudvvo'u

toii  X qdooot o od) cu ex plicaţinni şi cercetăriştiinţifice asupra lor.

§ 52. Liturgia celor „chemaţi" (AeiTouyyi'a xârv xat»i*/oujxev(ov s. jtQoavacpoQixT) ). . . ...................... ......... .................. ......... ... 178

§ 53. Liturgia „credincioşilor" (A eit o v q y   T(*>v    j uc ik ov  s. âvatpopâ)pânăla s imbolul credinţei ........................................................ 188

§ 54. Litur gia credincioşilor de la simbolul credinţei şi până la ru-găciunea dom ne as că................................................................. 197

§ 55. Liturgia credincioşilor de la rugăciunea domnească şi pânăla f in e ......................................................................................... 207

 Articolul HI

Liturg ia sfanţului Grigorie Dialogul(ForjYOQiov xoo AiaÂ,6 you) sau a celor mai înainte

sfinţite (xwv n OTiYiacTjievwv).§ 56. întocmirea acestei li tur g ii ............................................................. 222§ 57. Liturgia celor mai înainte sf inţite a catehumenilor (tojv   y.axr\

 XOufAevcov)............................................................§ 58. Liturg ia celor mai înainte sf inţite a credincioşilor (tcovjtiotcov) .

Spicuiri asupra secţiunei a Il a........... ................ .............. ......

226233239

Page 417: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 417/419

L » n. B A D E A U I R E ŞE A N U

SECŢIUNEA III

Sărbătorile împărăteşti, ale sfinţilor, şi sfin-tele misterii. Pagina

§ 59. Cuprinsul s e c ţiu ne i...................................................................... 242

CAPITOLUL I

Sărbătorile împărăteşti, ale sfinţilor, origina lor,şi serviciul div in al acestor zile.

§ 60. Instituirea sărbătorilor împărăteşti şi împărţir ea l o r . . . . 244§ 61. Serbarea D um in ic e i...................................................................... 246

 Articolul I

Sărbători împărăteşti mutabile cu pr iv ire laDomnnl nostru Iisus Hristos.§ 62. Duminica Stâlpărilor. (CII xuqiol xt ] vcov (i a ic o v )........................ 251§ 63. Duminica învierei Domnului nostru Iisus Hristos (To ndo/.a) . . 254

64. înălţarea Domnului ('H dvd&rpjiis tou K uqîou ) ........................ 261

§ 65. Duminica pogorârei sfântului Spirit f H Ilevx ixoorii r is ip a ). . 262

 Articolul II

Sărbătorile împărăteşti nemutabile cu priv irela Domnul nostru Iisus Hristos.

§ 66. Naşterea Domnului (*H t ° u K u q î o u) . . . .

§ 67. Tăerea împrejur a Domnului ( T i .-teQitop'i t o u K u q î o u) .

§ 68. Botezul Domnului (T â e; uqpdvia )......................................§ 69. întâmpinarea Domnului (T I ujtcutavtTj t o u K u q î o u) . .

§ 70. Schimbarea la faţăa Domnului ţ'H neranoQtpcoou; t o u K u q î o u )

 Articolul III

Sărbătorile împărăteşti nemutabile cu pr iv irela sfânta FecioarăMaria.§ 71. Naşterea sfintei Fecioare (To yeveaiov Tfţ? ©eoxo/cou) . . . . 281§ 72. Intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumne zeu (T I ev  to >

vacii E io o S o g T î j s O e o t o x o u ) .................................................... ........283§ 73. Buna Vestire ('O euaYyeÂiofio; t t j<; B e o r o x o u ) ....................... ........ 284§ 74. Adormirea Maicei Domnului (CH x oij.uiau; T r js 0 £ o t 6 x o u ) . . 286§ 75. Sărbătorile mijlocii sau ale sfinţilor m a r i ................................. ........289§ 76 Sărbătorile sf inţilor mai m ic i ..... ...... ...... ...... ...... ...... ...... ...... ...... ............294

265270273276279

Page 418: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 418/419

Cele şeapte misterii cu întocmir ile lor liturgice.Pagina

§ 77. Orig ina dumnezeeascăa sfintelor m i s t e r ii ................................ 299

 Articolul I

Deosebirile dintre Biserica ortodoxă, latina şi pro-testanta cu privire la sfintele misterii.

C A P I T O L U L I I

§ 78. Deosebirile dintre Biserica ortodoxăşi lat ină asupra sfintelorm i s t e r i i ............................................................ ...................... 302

§ 79. Deosebirile dintre Biserica ortodox ăşi protestantăasipra s fin-telor m i s t e r i i ............................ .... ......................................... 306

 Articolul II

Invataturile liturgice ale Bisericei ortodoxedespre sfintele misterii.

§ 80. B o t e z u l ........................................................................................ 30S

§ 81. Mirul şi sfinţirea l u i .......................... .............................. ........... 314§ 82. E u h a r is t ia .................................................................................... 317§ 83. Preoţia cu ritualurile e i ............................................................. 319§ 84. P o c ăin ţa .......................... .............................. .............................. .. 324§ 85. C ăs ător ia .......................... .............................. .............................. .. 326§ 86. Maslul (eleo ungerea).................................................. .................... 330

Spicuiri asupra secţiunei a I l I a ............................................... 332

SECŢIUNEA IV 

Binecuvântările, sfinţirile, înmormântările şi posturile anuale, cu orânduirile lor liturgice.

§ 87. Cuprinsul acestei s e cţiun i........... .............................. .................... 335

CAPITOLUL I

Binecuvântările şi sfinţirile.§ 88. Orig ina şi scopul binecuvântărilor şi al s f in ţir i lo r ................... 337

Page 419: Tezaurul Liturgic Tom 3

7/28/2019 Tezaurul Liturgic Tom 3

http://slidepdf.com/reader/full/tezaurul-liturgic-tom-3 419/419

4Z t S D M . b A JJ E A l îlKJ f iŞE A NU

 Articolul I

Binecuvântările şi sfinţirile publice.pagina

§ 89. Sfinţirea Bisericei (vaog ev Gqovioiouevo ; ) ................................ 338

§ 90. Sfinţirea odoarelor b is e r ic e şt i .................................................. 341§ 9 J . Sf inţirea apei (t o dyi'aofia, aqua benedicta) ............................ 342

 Articolul II

Binecuvântările şi sfinţir ile par ticulare.§ 92. Rug ăciunile la naşterea pruncului . .......................................... 345§ 93 Binecuvântările şi sf inţirile lucrărilor cas nic e .... ............ ............ 346§ 94. Tunderea în mo nahis m................................................................. 348

 Articolul III

 înmormântările cu (latinele lor religioase.§ 95. Ritualul înm or mân tăr ilo r ............................................................. ........351§ 96. Cimitirele xoifuirTiQia— cu studii asupra l o r ....................... ....... 356§ 97. Difer itele obiceiuri străvechi la înm or mântăr i....................................366§ 98. Cuvântările funebre şi pomenirea morţilor în timpurile vechi

c r e ştin e ........................................................................................ ....... 375§ 99. Pomenirea mor ţilor în zilele no a s tr e .......................................... ....... 382

CAPITOLUL II

Cele patru posturi ale anului cu spiritullor liturgic.

§ 100. Pos tul păzit ca măsurărelig ioasă, mor alăşi higienică . . . 384

 Articolul I

Posturi instituite cu privire la persoanaMântuitorului.

§ 101 Postul Naşterei D o m n u l u i........................................................ 389§ 102. Postul P a t r uz e c im e i.................................................................. 392

A ti l l II