oraȘul ca spatiu de consum colectiv

SPATIUL DE CONSUM MIORITIC Tutuian Alexandra Laura an IV 2010-2011

€

Spatiul de consum mioritic

Urbanismul este un domeniu de cunoastere dedicat prin excelenta studiului oraselor; Harouel il defineste ca fiind „orice actiune constienta destinata sa conceapa, sa organizeze, sa amenajeze sau sa transforme spatiul urban”. Spatiul public urban joaca un rol important in oras. Incepand cu anii ‚60 s-a produs un fenomen cu consecinte uriase: marile aglomerari urbane au devenit megapolisuri, de unde si uriasa crestere a migratiei din zonele rurale catre zonele urbane. Acest fapt era inevitabil tinand cont de populatia globului care in 100 de ani si-a dublat aproape numarul. Cresterea cantitativa a generat adoptarea de noi solutii .

Diversitatea culturala, educationala, sociala, oportunitatiile de angajare, petrecerea timpului liber, calitatea serviciilor medicale, diversitatea magazinelor sunt doar cateva dintre avantajele marii jungle de beton. Oamenii au trebuit sa se adapteze acestei cresteri a densitatii pe m patrat, si astfel adopta comportamente sociale diferite.In orasele mai mici oamenii se cunosc intre ei, au alte rapoturi, relatii mai apropiate, in schimb in megapolisuri singuratatea este un sentiment des impartasit. Dorinta de explorare exista dintotdeauna . Inainte ar fi avut intregi hectare de facut miscare, acum te poti plimba cu bicicleta prin parc. Carosabilul il scoatem din discutie, traficul fiind aglomerat si as putea zice chiar haotic. S-ar parea ca fac eforturi, s-au tras cateva dungi de vopsea ici-colo, insa ti-e frica sa nu dea vreo masina peste tine la cate de sugrumat este spatiu de circulatie. Efervescenta orasului se resimte la fiecare colt. Din acest motiv, si nu numai, oamenii evadeaza la munte, la mare, sau la tara in aer liber.

Dar pana la urma ce se orasul? Pare atat de evident: un grup mare de oameni si de cladiri in acelasi loc! Lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Ca viitori arhitecti noi trebuie sa intelegem mecanismele orasului.. .Ce calitati ar trebuii sa aiba orasul? Prima intrebare care ne-ar putea ajuta cu un raspuns ar putea fi , cine formeaza orasul? Pana la urma la asta se reduce. Oamenii au construit orase, o casa mai mare pentru toti;nu trebuie sa uitam mediul natural inconjurator care si el este proprietar de drept. Deci oamenii formeaza orasele: sentimentele, gandurile, credintele, siguranta sau nesiguranta, atasamentul fata de un loc sau altul, asta creeaza orasul.Urbanistii impreuna cu arhitectii si sociologii au o misiunea grea de indeplinit, aceea de expansiune ca(nt)litativa. Am inteles pana acum caci multiplicarea s-a produs in foarte multe instante, si putem enumera cateva topici considerate interesante care au luat amploare tocmai datorita aceste cresteri: sistemul de transport urban, controlul cresterii si

2


dezvoltarii urbane, cadrul legal si institutional, locuinte mixte, eficienta economica. In paralel sesizam topici de interes pentru sociologi: perceptie, cognitie, sentimente, spatiul personal, aglomeratie. Toate combinate formeaza marele compozit. Cetatenii sunt legati intre ei , printr-un gand, o organizare, prin capacitatea publica de rationare, care incearca sa fundamenteze pe ceea ce acestia se pot astepta in mod rezonabil sa aiba in comun (de exemplu ideea de libertate).

Noi ne petrecem viata, in majoritatea timpului , in cadrul mediilor construite. Orasul este un spatiu de consum public. Din moment ce noi ne petrecem zilele aici, si suntem niste consumatori prin natura, geniul uman a creat spatii pentru dezlantuirea noastra in acest sens. Astfel au aparut la inceput „buticurile” la frontul strazii dispuse de o parte si de alta a intrarii spre locuinte. In sec XVIII sunt introduse vitrinele, marea inovatie a vremii. Prima oara au aparut in Tarile de Jos ele urmand a fi preluate rapid si in alte centre ale europei. Odata cu dezvoltare comertului, schimburile maritime apare nevoia construirii de mari magazine sau depozite. Gratie structurilor metalice comerciantii benificiaza de spatii functionale si flexibile. Diversitate produselor antreneaza realizarea de spatii comerciale specializate. Obiceiurile de vanzare evolueaza. Primul mare magazin este realizat in 1852 „La Bon Marche”, genul de magazin in care se gasesc de toate. Este inceputul comertului de masa, caracterizat de un volum al vanzarilor considerabil cu beneficii. Functiunea esestiala a unui asemenea spatiu este vanzarea. Aranjamentul vitrinelor, organizarea rafturilor, promotiile, sunt doar cateva din aspectele bine studiate pentru a atrage atentia privitorului. Consumatorul din noi este bine studiat si trasaturile ii sunt speculate pentru a il face sa consume cat mai mult. Centrele comerciale cunoscute in occident sub numele de „shopping centre” sunt un grup de magazine in detaliu amenajate, realizate si organizate dupa o conceptie comerciala unitara. Are ca scop satisfacerea in cele mai bune conditii a nevoilr de aprovizionare a populatiei deservite prin concentrarea intr-un perimetru a unei game complete de produse.Ansamblul este intotdeauna completat cu instalatii pentru realizarea publicitatii . Alte dotari prezente posibile: jocuri pentru copii, teatru in aer liber, dotari pentru loisir etc. În mall există şi librării , asociate cu ceainării, cafenele, spaţii de prezentare a unor show-uri. Şi, desigur, cinematografe. Obligatoriu, multiplexuri, întrucît propunerile lor trebuie să satisfacă pretenţiile segmentelor de nişă, foarte multe la număr, care există în interiorul publicului-ţintă. Publicul nu este omogen, segmentarea lui pe vîrste, pregătire profesională, sexe, aparteneţă socială fiind obligatorie.

3


Lucrurile au excaladat si mall-ul a ajuns sa fie un fenomen in sine.Ele se vor asociate cu un pietonal stradal de pe timpuri, un loc al socializarii insa nu isi dau seama ca nu poti mima atmosfera unei strazi si sa ii pui eticheta de “spatiu public”; un traseu pietonal cu caracter comercial prezinta fronturi cu o arhitectura deosebita, pavaje de calitate, mobilier urban cu o anumita prestanta dar cel mai important aspect el reprezinta o conexiune intre spatii cu caractere diferite, cu valori ridicate. Mall-ul este un templu al consumerismului. Era normal sa evolueze in acest sens. Marile corporatii se folosesc de media ca unealta principala in promovarea produselor si au ca tinta statutul social. Sadesc samanta unei fantezii. Practic o vizita iti poate oferi o noua identitate. Aceasta este iluzia pe care ne-o ofera si ea ataca direct la statutul social. Este uimitor ce mare amploare a luat fenomenul incat mall ul ar putea deveni incet noul centru de cultura si loisir ceea ce este un lucru fals. Identitatea si menirea pot fi cumparate, dar au un pret. De asta putem spune ca este un templu. Inainte familia se ruga impreuna, acum se plimba in marile centre comerciale. Am putea introduce „cutia milei” in fata acestor edificii dar denumirea ar putea deriva din ofrandele aduse marelui zeu, centrul comercial. Procurarea bunurilor este un lucru normal, insa transformarea acestora in zone de cultura este inadmisibil.

Este atat de trista discrepanta dintre luxul si grandoarea cu care sunt asociate mall-urile si lipsurile cotidiene.E atat de evident, Oamenii trebuie mai intai sa prospere, daca s-ar urmari evolutia de jos in sus am vedea paradoxul care ne inconjoara. Tema dominanta a economiei de globalizare sta sub motto-ul „ cu cat mai mare cu atat mai bine”. Pe langa multe dintre magazinele micute cu traditie care existau odata sub denumirea de manufacturieri acum se inalta cladiri cu multe etaje ,de consum in masa.

O altfel de metoda de consumare este cea a energiei proprie. Ne putem gandi la resursele noastre interioare ca la o sfera , care atunci cand incepe sa se imprastie peste tot se deformeaza si in cele din urma devine perisabila. Consumul inutil de energie este numit clasic stres.

Stresul reprezinta o stare fizica sau psihica care rezulta dintr-o supraincarcare de stimuli externi neplacuti, si stim prea bine ca orasul este plin de asa ceva. Stimulii externi ii putem grupa in trei categorii: surse sociale de stres urban densitate, saracie, criminalitatea; surse ambientale cum ar fi calitatea aerului, sursele de apa potabila, cainii comunitari, poluarea fonica. Si stresul face parte din spatiul public, este omniprezent, din pacate interferand in relatiile sociale. Orasenii traiesc in diverse locuri si s-ar putea sa fie dificil de imaginat cat de diferite sunt acestea intre ele. O metoda de eliminare a stresului

4


este pentru unii se pare, chiar shopping-ul care s-a dovedit ca are efecte pozitive asupra creierului. Multe persoane recurg la asemenea „metode” si este explicabil.

Noi apreciem teatrul, l-am adus la rangul de arta, cultura. De ce il iubim? Pentru ca noi l-am creat, noi oamenii suntem actori. De cel putin trei ori ne schimbam rolurile in viata de zi cu zi, ne punem masti, s-au le indepartam; si fiecare isi joaca rolul, chiar daca il constientizeaza sau nu. Astfel este si cu shopping-ul sau cumparaturile. Din dorinta sa schimbam rolul, sa iesim un pic din pielea noastra ,sa devenim un alt personaj.

Problema spaţiului public în termeni de esenţa sau de existenţa, întrebarea ce este, până la urmă, spaţiul public? este pusă de discursurile fondatoare; dificil de delimitat, în parte fiindcă acest concept este folosit şi numit ca atare foarte târziu, şi de asemenea fiindcă majoritatea discursurilor considerate drept întemeietoare, fondatoare, nu prezintă o teorie sistematică ce ar viza construirea conceptului, ci mai degrabă o tatonare, o viziune de ansamblu, o situare aproximativă a ceea ce se intuia, de fapt, dintotdeauna. Ceea ce este important, în opinia noastră, de extras din rândul acestor căutari este extrapolarea ideii de ornament de la obiectele singulare de arhitectură la oraşul al cărui parţial constituent acestea devin: “ornamentul principal al oricărui oraş constă în împrejurimi, amenajări, compoziţia şi dispunerea drumurilor, pieţelor, şi a lucrărilor individuale”

Spaţiul public există în gândirea filozofică de secole bune, iar de acolo a căpătat “materialitate” în numeroase oraşe ale lumii spre care privim cu admiraţie insuficient ambiţioasă. La fel de mult sunt magazinele scumpe, dotările moderne, standardul înalt de locuire oraş occidental pe cât sunt şi viaţă publică, adunarile de oameni care zăbovesc cu plăcere în anumite locuri din oraşul lor din niciun alt motiv decât acela ca spaţiul care îi înconjoară acolo este amenajat de aşa natura încât să dea un context dinamic, plăcut, existenţei lor în cadrul comunităţii . Pe lângă felul utopic în care toate acestea sună aşternute pe hârtie, a putea creea astfel de spaţii în oraşul nostru depinde foarte mult de capacitatea de a îmbina nevoile şi cerinţele fireşti ale populaţiei

Ni se cultiva gandirea parvenitista, nu numai dorinta de a ne asuma un rol. După 50 de ani, mirosul de fast-food, neoanele firmelor luminoase, sclipiciul de firmă, toate ajungeau pe plaiurile mioritice en fanfare, şi în nevoie disperată de loc de expunere; s-a arătat degrabă soluţia made in USA (şi prin urmare mai presus de orice suspiciune de prihană): mallul. Deşi nu mai era

5


demult la prima tinereţe la momentul aterizării , nu era şi încă nu este nimic în neregulă cu programul în sine; avantaje există şi sunt clare: economia de timp (odată ajuns în incinta mallului, totul este la îndemână), siguranţa pe care o oferă un mediu controlat atât din punctul de vedere al infracţionalităţii cât şi al intemperiilor, de exemplu. Însă toată această vânzare şi cumpărare încapsulat-protejată avea loc, la origine, în afara marilor oraşe, în zone raţional proiectate ca fiind destinate comerţului en-gros, industriilor, depozitelor şi acestui tip de mari centre comerciale. Acest demers lasă oraşul orăşenilor, centrul arterelor pietonale, scuarurilor, într-un cuvânt spaţiilor publice. , şi implicit moştenirea urbană cu care ne-am pomenit când am mijit pentru prima dată ochii în lumina copleşitoare a capitalismului nu era una de invidiat noi nu aveam atât de multe locuri frumoase de protejat cât aveam cartiere gri şi mastodonţi industriali urbani de mascat. Iar fiindcă este infinit mai uşor (dar totuşi o artă) să dai impresia că faci, decât să faci, răspunsul oferit romanilor la întrebarea “cum s-a schimbat cartierul meu in douăzeci de ani de când a dobândit libertatea să o facă” a fost de foarte multe ori “a căpătat un mall”. TRist, dar adevarat.. .cam asta ar raspunde majoritatea. Mall ul este spatiul public actual. Regimurile politice au o mare influenta in aceste cadre, pana la urma acesta este un alt demers al globalizarii . Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social şi politico-economic contemporan care se bazează, printre altele, pe liberalismul clasic şi pe teoria neoclasică şi care urmăreşte minimizarea influenţelor statului asupra evenimentelor economice. neoliberalismul are încorporată o analiză socială care, când este desfăşurată ca formă de guvernamentalitate, se întinde de la sufletul cetăţeanului-subiect la politici educative, la practici imperiale. Raţionalitatea neoliberală, deşi are în prim plan piaţa, nu este doar sau chiar în mod primar centrată asupra economiei; ea implică extinderea şi diseminarea valorilor pieţei asupra tuturor instituţiilor şi acţiunilor sociale, chiar dacă piaţa însăşi rămâne un jucător distinct.”Care ar fi elementele utopice din gândirea neoliberală? În primul rând, tehnoglobalismul, economie globala, a malaxarii tuturor particularităţilor regionale şi naţionale într-un spaţiu global, fluid şi omogen, aşa-numita „piaţă mondială integrată“.

„ În viziunea liberală, România, ca neam şi naţiune istorică, este irelevantă; particularităţile ei contează doar în măsura în care românii alcătuiesc o comunitate de consum specifică. Trebuie să devenim un simplu segment de piaţă în cadrul UE şi resurse umane ieftine, să respectăm mereu logica globală care ignoră sau încalcă făţiş interesele noastre naţionale. Regăsim aici vechea

6


schemă universalistă a Epocii Luminilor: o civilizaţie planetară poate fi construită din temelii pe baza unor abstracţiuni transcendente, în cazul acesta piaţa liberă”. Iluminismul reprezintă o mişcare culturala si filozofica in Europa, la sfârşitul secolului al XVII-lea si in secolul al XVIII-lea. Acest curent cultural ducea la rang inalt, cel meritat de altfel al ratiunii umane. Ea fiind dsingura in stare sa "ilumineze" cale catre realizarea fericirii . Tendintele societatii de acum pastreaza unele trasaturi cum ar fi : cercetarea stiintifica, spiritul inventiv, enciclopedismul. Insa nu putem inlocii obiceiurile si traditiile cu ceva de calitate mai joasa. Fenomenul de internationalizare duce la dezmembrarea unor valori, si acestea nu trebuie uitate. Valoriile culturale ale fiecarei tari trebuie pastrate. Daca noi suntem transformati numai intr-o societate de consum fara productie proprie riscam sa ne pierdem eul care ne defineste ca tara. Influentele vin de pe unde nu te astepti . Calea spre fericire vine pe cale rationala, insa nu trebuie sa ne pierdem originile spirituale.

„Pentru un popor ca al nostru, căruia i s-a contestat de atâtea ori şi i se mai contestă şi azi legitimitatea şi autenticitatea istorică în ţinuturile vechii Dacii, leagănul etnogenezei şi dăinuirii sale, conştiinţa originilor, a nobilei plămade din care se trage, a jucat un rol important în constituirea conştiinţei de sine. Aceasta a fost determinată şi de o împrejurare geopolitică: situarea ţării noastre la răscrucea unor mari drumuri europene, la interferenţa dintre civilizaţia occidentală şi cea orientală, ceea ce a determinat, încă de timpuriu un puternic sentiment al originilor şi al identităţii sale naţionale - pârghie esenţială de autoconstrucţie istorică a specificităţii sale spirituale, de afirmare a unor valori psiho-spirituale ce au stârnit admiraţia, interesul, solidaritatea şi sprijinul opiniei publice internaţionale.”

Mircea Musat „Izvoare şi mărturisiri străine despre strămoşii poporului român”

Sa nu uitam ca spatiul public de fapt noi il creem cu toate grijile, intamplarile, sentimentele pe care le impartasim. Soluţii arhitecturale există, după cum ne arată insăşi ţările care au văzut atât naşterea cât şi regresul mall-ului: artere comerciale, pieţe ce servesc ca spaţii de întâlnire, pietonale, pasaje comerciale; investitorul poate fi împăcat cu utilizatorul şi cu oraşul, acesta din

7


urmă poate fi redat oamenilor; spaţiul public poate redeveni ornament si simbol al oraşului.

Dmineata pierduta, gabriela adamesceanu

Daruieste t o zi de vacanta

8

oraȘul ca spatiu de consum colectiv

Documents