mentinatoare spatiu

86

Aparate ortodontice mobilizabile

CAPITOLUL 8

APARATE ORTODONTICE MOBILIZABILE

Aparatele ortodontice mobilizabile sunt dispozitive intraorale monomaxilare, care prezintă elemente de agregare.

Acestea dezvoltă forţe ortodontice active mecanice, datorită elementelor care întră în componenţa lor şi produc mişcări dentare, stimularea sau inhibarea creşterii aparatului dento-maxilar.

□ Caracteristicile comune ale aparatelor ortodontice mobilizabile sunt următoarele:sunt ancorate prin croşete sau gutiere;au elemente generatoare de forţe ortodontice (arcuri, şurub ortodontic);au o suprafaţă mare de sprijin dento-periodontală şi mucozală, reducându-se pericolul de suprasolicitare a dinţilor; sunt purtate intermitent (18 ore pe zi), oferind posibilitatea de repaus a ţesuturilor cu care vin în contact;sunt scoase de către pacient, oferind posibilitatea igienizării cavităţii orale.

□ Indicaţiile clinice ale aparatelor ortodontice mobilizabile sunt următoarele:ca mijloc de tratament interceptiv a anomaliilor dento-maxilare; ca mijloc de tratament activ a anomaliilor dento-maxilare;

- în general, sunt eficiente până la vârsta de 12 - 14 ani; la pacienţii cu igienă dentară corespunzătoare;

- ca mijloc de menţinere a unei situaţii clinice;ca mijloc de contenţie a rezultatelor terapeutice.

□ Avantajele aparatelor ortodontice mobilizabile sunt următoarele:- au o tehnologie simplă şi se pot repara

uşor; se pot adăuga noi elemente componente; se pot adăuga noi elemente funcţionale;se poate adăuga menţinătorul de spaţiu;dau posibilitatea unei bune igienizări orale în timpul tratamentului;

- se pot trata multe tipuri de anomalii dento- maxilare;

timpul de realizare în laboratorul de tehnică dentară este reiativ scurt;

Aparate ortodontice mobilizabileAparate ortodontice mobilizabile

- reparaţia sau modificarea lor este uşor de realizat;- costul aparatului ortodontic nu este costisitor;- timpul afectat activării aparatului ortodontic este scurt;- forţele ortodontice declanşate nu sunt mari;

pot fi utilizate şi activate de către medicul dentist;alcătuirea elementelor componente ale aparatelor este nelimitată.

□ Dezavantajele aparatelor ortodontice mobilizabile sunt următoarele: fiind mobilizabile, cooperarea pacientului devine esenţială; deplasează dinţii numai prin mişcarea de înclinare, datorită calităţii sârmei de wiplă elastică rotundă pe secţiune;rotaţiile dentare sunt dificil de tratat;

- tratamentul este lung în căzui anomaliilor dento-maxilare severe; spaţiile de extracţie sunt dificil de închis şi numai prin înclinarea dinţilor;

- aparatele trebuie schimbate destul de des (la 6 luni);- fenomenul de basculare a aparatului determinat de

imprecizia execuţiei, poate determina îndepărtarea lui de către pacient;

- percepţiile termice şi gustative sunt diminuate; pot determina iritaţii ale mucoasei orale;lustruirea imperfectă duce la impregnarea părţii acrilice cu microorganisme şi resturi alimentare; reduce mult din spaţiul oral;

- pot determina senzaţii puternice de vomă;- pot determina fenomene psihice ale pacientului, care duc la

îndepărtarea aparatului din cavitatea orală.

□ Clasificarea aparatelor ortodontice mobilizabile:> După modul de acţiune: - aparate active

- aparate pasive> După natura forţelor pe care le dezvoltă: - aparate mecanico

- aparate mixte> După modul de agregare: - aparate ancorate cu croşete

- aparate ancorate cu gutiere> După zona de aplicare: - aparate maxilare (superioare)

- aparate mandibuiare (inferioare)

8.1 APARATE ORTODONTICE ACTIVE MECANICA MOBILIZABILE

Aparatele ortodontice active mecanice mobilizabile sunt cele mai utilizate şi ceie

mai cunoscute în ortodonţie. Cu toate acestea, inovaţiile în acest perimetru nu sunt epuizate, literatura de specialitate oferind mullo variante terapeutice îmbunătăţite.

Aparate ortodontice mobilizabileElementele componente ale aparatelor ortodontice active

mecanice mobilizabile sunt următoarele: baza plăcii.elementele de ancorare

- elementele active

8.1.1. BAZA PLĂCII

Baza plăcii care intră în alcătuirea unui aparat ortodontic mobilizabi! este acel element acrilic care asigură sprijinul pe suprafaţa dento-alveolară şi mucozală a cavităţii orale.

Baza plăcii are scopul de a transmite forţele ortodontice la nivelul dinţilor şi suportului subiacent pe care se sprijină, prin elementele active incorporate. De asemenea, oferă baza de fixare a celorlalte elemente componente ale aparatului ortodontic.

Baza plăcii se confecţionează din răşini acrilice şi este reprezentată de placa palatină şi placa linguală. Plăcile prezintă două feţe:

- una mucozală, care vine în contact intim cu mucoasa elementelor cavităţii orale pe care se sprijină;una lucioasă, care trebuie să fie netedă şi plată, încât să nu jeneze mişcările limbii în timpul funcţiilor aparatului dento-maxilar.Zonele papilelor dentare trebuie despovărate prin folierea

modelelor, pentru a nu deveni focare de iritaţie mecanică.

• PLACA PALATINĂ prezintă anumite delimitări (fig. 61), care decurg din particularităţile cavităţii orale a copilului (puternice zone orale reflexogene) şi de obiectivul terapeutic :

- zona posterioară este răscroită sub forma unei curbe, care are punctul cel mai anterior la intersecţia liniei mediene cu linia ce uneşte feţele meziale ale molarilor primi permanenţi sau ale molarilor secunzi temporari şi punctul cel mai posterior la intersecţia liniei mediene cu linia ce uneşte feţele distale ale molarilor primi permanenţi sau ale molarilor secunzi temporari; în unele situaţii clinice, placa se răscroieşte şi mai mult, reducându-se la două pelote palatine; în alte cazuri, placa poate fi prelungită până la ultimul dinte erupt pe arcada dentară.

- zona frontală se întinde până la coletul dinţilor sau până la cingulum dinţilor.

- zona laterală se întinde până la ecuatorul dinţilor sau până ia suprafaţa ocluzală a dinţilor.

Grosimea piăcii palatine este de aproximativ 2 mm.

® PLACA LINGUALĂ prezintă anumite delimitări (fig. 61) în funcţie de particularităţile cavităţii orale a copilului (puternice zone orale reflexogene) şi de obiectivul terapeutic :


89

- zona posterioară se întinde până la feţele meziale ale molarilor primi permanenţi sau ale molarilor secunzi temporari; în unele cazuri, placa poate fi prelungită până la ultimul dinte erupt pe arcada dentară.

- zona frontală se întinde până la coletul dinţilor sau până la cingulum dinţilor.

- zona laterală se întinde până la ecuatorul dinţilor sau până la suprafaţa ocluzală a dinţilor.

- zona inferioară se întinde până în fundul de sac paralingual, pentru a avea acţiune pe faţa internă a mandibulei şi rămâne la distanţă de 3 - 4 mm faţă de planşeul bucal; se răscroieşte la nivelul frenului lingual, pentru a nu produce leziuni de decubit.

Grosimea plăcii linguale este de aproximativ 2 - 3 mm.

SA.2. ELEMENTELE DE ANCORARE

Elementele de ancorare ale aparatelor ortodontice mobilizabile sunt acele elemente care asigură stabilitatea şi menţinerea plăcilor.

Stabilitatea piăcilor este una din condiţiile primordiale ale eficienţei acţiunii active a aparatelor ortodontice mobilizabile şi un


90

motiv obiectiv pentru purtarea aparatului de către pacient.

Elementele de ancorare a plăcilor pot fi croşetele sau

gutierele. Alegerea elementelor de ancorare a plăcilor se

face după anumitecriterii:Factorii naturali de retenţie:

- suprafeţele dentare utilizate sunt sferice şi umezite continuu de către salivă, făcându-le alunecoase pentru elementele elastice ale croşetelor;dinţii temporari prezintă retentivităţi morfologice reduse, datorită aspectului conic al suprafeţelor laterale, având maximul de convexitate în regiunea suprafeţei ocluzale; astfel se impune utilizarea celor mai retentive croşete sau folosirea gutierelor ca mijloc de ancoraj;

- antagonismul forţelor musculare din timpul funcţiilor aparatului dento-maxilar reprezintă un factor de destabilizare a aparatelor ortodontice;

- jocul formaţiunilor mobile ale cavităţii orale (plicile jugale, frenul lingual) tind să desprindă baza aparatului ortodontic;

- forţa gravitaţională care acţionează la nivelul plăcii palatine, cumulată cu greutatea aparatului ortodontic, tinde să desprindă baza aparatului;

- înclinarea linguală a dinţilor inferiori faţă de baza plăcii, determină înfundarea plăcii linguale, ceea ce presupune utilizarea supraecuatorială a dinţilor pentru a preveni acest efect.

Numărul şi repartiţia elementelor active declanşatoare de forţe ortodontice pot genera apariţia forţelor secundare necontrolate, care tind să desprindă baza aparatului ortodontic. Astfel, se impune ca repartizarea elementelor de ancorare să fie:

cât mai aproape de elementele de acţiune;- uniforme pe toată arcada, descriind un trapez sau un

triunghi; simetrice pe cele două herniarcade;- după valoarea periodontală şi numărul rădăcinilor dinţilor

utilizaţi pentru ancorare; astfel aceasta trebuie să fie mai mare decât a dinţilor pe care se aplică forţele active;

- în funcţie de reprezentarea zonelor de sprijin şi de acţiune pe arcadele dentare şi a suportului mucozal;

- în funcţie de valoarea retentivă a feţelor laterale ale dinţilor;- în funcţie de valoarea retentivă a spaţiului

interdentar; în funcţie de înălţimea coronară a dinţilor laterală.

« CROŞETELE folosesc pentru inserţia lor retentivităţile naturale ale feţelor vestibulare sau orale, meziale sau distale ale


91

dinţilor. Ele se pot confecţionate în laboratorul de tehnică dentară sau pot fi prefabricate.

Aparate ortodontice mobilizabileCondiţiile ideale pe care trebuie să Ie îndeplinească un

croşet sunt următoarele:să ofere a retenţie adecvată;

- să ofere stabilitatea şi menţinerea aparatelor ortodontice;- să permită utilizarea dinţilor erupţi total sau parţial pe

arcada dentară;- să nu fie desprinse de forţele funcţionale ale aparatului

dento- maxilar;- să nu producă mişcări dentare prin declanşarea unor forţe active;- să nu producă leziuni dentare sau a ţesuturilor învecinate;- să nu interfereze cu ocluzia

dentară; să fie uşor de confecţionat;

- să fie uşor de adaptat; să nu ocupe mult spaţiu;

- să fi rezistent;- să asigure igiena orală.

Un croşet este alcătuit din trei porţiuni distincte (fig. 62):o ansa este porţiunea croşetului, care vine în contact cu

zonaretentivă a dintelui;

o bucla este porţiunea elastică a croşetului, care permite posibilitatea ansei de a depăşi zona retentivă, cu scopul de a introduce sau scoate aparatul de pe dinţi; o zona de retenţie este porţiunea croşetului prin care se fixează în baza plăcii, prezentând 2 -3 cuduri în cel puţin două planuri şi nu trebuie să depăşească linia mediană a modelului.

Croşetele se confecţionează pe modelele de lucru, din sârmă de wiplă elastică rotundă, cu diametrul pe secţiune de 0,6 mm (pentru dinţii temporari) sau 0,7 mm (pentru dinţii permanenţi).

Cele mai utilizate croşete în practica ortodontică sunt: croşetul Stahl, croşetul în '’delta", croşetul simplu, croşetul

(1 - ansa; 2 - bucla; 3 - zona de retenţie.)

Aparate ortodontice mobilizabileSchwarz, croşetul Adams, croşetul Jackson.

Q1


92

> Croşetul Siahi este un croşet ocluzo-interdentar, denumit şi croşetul "în picătură", datorită aspectului său (fig. 63).Indicaţii:

- arcade integre cu puncte de contact existente;- pe dinţi permanenţi sau temporari;- în zona laterală;

se utilizează bilateral.Material:sârmă de vviplă elastică rotundă pe secţiune cu diametrul de 0,7 mm şi lungime de 2 cm.Instrumentar:crampon sau cleşte special.Alcătuire:

- ansa circulară este de dimensiuneaspaţiuluiinterdentar în care seaplică şi reprezintă zona de retenţie dentară folosită de acest croşet;bucla încalecă arcada dentară prin nişa masticatorie; zona retentivă intră în placa acrilică.Tehnica de confecţionare:

- se prinde sârma chiar de la extremitatea sa şi se face o buclă de 360°;

- se aduce în ax;- se face proba la nivelul spaţiului interdentar micşorândbucla

cucramponul dacă este nevoie;

- se prinde apoi latul buclei şi se face un unghi de180°;

- după ce se măsoară diametrul vestibulo-oral alarcadeidentare,seface un unghi de 120°;

- în partea terminală se fac retenţiile croşetului.Avantaje:

- este foarte des folosit;- oferă o bună stabilitate a aparatului;- este uşor de confecţionat;- se deformează greu;- se fracturează greu;- poate fi reparat în cabinet;- blochează egresia dinţilor;Dezavantaje:

- incorect confecţionat poate înălţa ocluzia dentară;- foarte strâns adaptat pe dinte are efect de pană, desfăcând

punctul de contact interdentar;


93

- poate leza papila interdentară, când este prea lung sau incorect poziţionat;

- poate să producă contacte premature şi mişcări excentrice ale mandibulei, când înalţă ocluzia dentară, prin porţiunea care trece prin nişa masticatorie.


Adaptare:- prin coborârea ansei într-o zonă mai retentivă, mai aproape de baza spaţiul interdentar.

> Croşetul "in delta" sau triunghiular, este un croşet ocluzo-interdentar şi utilizează aceeaşi zonă deretenţie caşi croşetul Stahl(fig. 64).Indicaţii:- în dentiţia mixtă sau dentaţia temporară;- pe dinţi temporari cu puncte de contact,pentru că este mai

retentivdecât croşetul Stahl şi oferă o stabilitate mai bună;


- mai ales ia arcada mandibulară.


94

Material:- sârmă de wiplă elastică rotundă pe secţiune cu diametru! de 0,7 mm şi lungime de 1,5 cm.Instrumentar:'- crampon sau cleşte special.Alcătuire:- ansa (pelota) în formă de triunghi isoscel este plasată cu vârful în spaţiul interdentar, unde are o angajare mai profundă şi cu baza spre mucoasa gingivală, iar cu cele două laturi ale sale se sprijină pe feţele proximale ale dinţilor vecini;- bucla de dimensiuni mai mari, încalecă arcada dentară prin nişa masticatorie;» zona de retenţie întră în palca acrilică.

Aparate ortodontice mobilizabiie

95

Tehnica de confecţionare:- se începe de la o extremitate a sârmei, făcând un triunghi isoscel;- apoi se face un unghi de 180° şi apoi un unghi de 90°;- apoi se face un unghi de 120° pentru ca să încalece arcada dentara prin nişa masticatorie;- în partea terminală se fac retenţiile croşetului.Avantaje:~ este des folosit;- se deformează'greu;- se fracturează greu;- poate fi reparat în cabinet;- nu este foarte elastic;- prezintă o retentivitate crescută, iar bucla elastica nu lezează mucoasa jugală.Dezavantaje:- poate duce la înălţarea ocluziei când este incorect realizat;- poate avea efect de pană, prin desfacerea punctului de contact;- poate leza papila interdentară când este poziţionat incorect. Adaptare:- prin coborârea ansei într-o zonă mai retentivă, mai aproape de baza spaţiul interdentar.

> Croşetul simplu sau direct este croşetul cervico-alveolar deschis dental din protetica dentară (fig. 65). indicaţii:- stabilizarea aparatelor ortodontice;- menţinerea bazei aparatului pe arcade;- prevenirea migrării dinţilor în breşele edentate;- împiedică înfundarea menţinătoarelor de spaţiu;- arcade întrerupte prin edentaţii, spaţieri sau treme;- se poziţionează mezial sau distal de un dinte sau sector de arcadă dentară pe care se exercită forţe de mezializare sau diatalizare.Material:- sârmă de wiplă elastică rotundă pe secţiune cu diametrul de 0,7 mm şi lungime de 1,5 -3 cm.instrumentar:- crampon.Alcătuire:- o porţiune rectilinie;- ansa subecuatorială, în 1/3 vestibulară dinspre colet, utilizând zona de retenţie vestibulară a dintelui;- o porţiune paralelă cu mucoasa gingivală;- zona de retenţie care intră în placă;- o buclă strânsă.Tehnica de confecţionare:- sârma se plasează vestibular şi subecuatorial;


96

- se înconjoară 2/3 din faţa vestibulară a dintelui;- se îndreaptă spre placă şi se realizează retenţia;- se plaseazăcu deschiderea opusă edentaţiei.Avantaje:- este uşor de confecţionat;- are o activare discretă.Dezavantaje:- eficienţa ancorării este redusă;- prea strâns activat pe dinte, poate determina separaţia iui de dinţii vecini;- nu se poate aplica pe dinţi parţiali erupţi, pentru că oferă retentivitate crescută a feţei vestibulare.Adaptare:~ se face prin închiderea ansei.

> Croşetul Schwarz denumit după forma lui şi croşet în săgeată, în treflă sau “lancelat”, este un croşet pluridentar, aplicat pe 2, 3, 4 dinţi laterali (fig. 66).Indicaţii:- stabilizarea aparatelor ortodontice;- pe arcade integre cu puncte de contact interdentare;- pe grupe de dinţi laterali permanenţi;-pe dinţi permanenţi pentru înălţarea definitivă a ocluziei dentare;- permite egresia dinţilor din zona laterală, deoarece lasă

liberă faţa ocluzală a dintelui.Material:- sârmă de wiplă elastică rotundă pe secţiune cu diametrul de 0,7 mm şi lungime de 10 cm.


97

Instrumentar:- crampon sau cleşte special (Schwarz).Alcătuire:- mai multe anse romboidale, situate în dreptul fiecărui spaţiu interdentar, unite printr-o porţiune orizontală paralelă cu mucoasa fixă;- porţiunea orizontală este situată la 0,5 - 1 mm distanţă de mucoasa fixă;- ansa este în formă de treflă sau săgeată;- conexiunile interdentare unesc mai multe săgeţi;- prezintă două zone de retenţie, mezială şi distală;- porţiunea distală iese din placa acriiică la 1 - 2 mm de ultimul molar prezent pe arcada dentară;- porţiunea mezială intră în placa acrilică prin nişa masticatorie dintre canin şi premolarul prim;- se fixează prin retenţii în placă.Tehnica de confecţionare:- se începe cu extremitatea mezială a croşetului, făcând câteva retenţii;- se curbează sârma, încât să treacă prin nişa masticatorie dintre canin şi premolarul prim;- i se dă un traseu orizontal, pentru a ajunge la nivelul spaţiului interdentar, unde se efectuează prima săgeată;- săgeata se realizează cu ajutorul a trei unghiuri de 90°, 45° şi 120°, apoi se închide săgeata;- se menţine sârma cu cramponul, iar cu mâna se efectuează un unghi rotunjit, orientând sârma spre planul de ocluzie, pentru ca vârful săgeţii să intre în spaţiul interdentar;- cu cleştele Schwarz se efectuează un unghi de 120° la nivelul umerii săgeţii, pentru a o orienta în spaţiul interdentar;- umerii săgeţii se sprijină pe feţele proximale ale celor doi dinţi învecinaţi, utilizând ca zonă de retenţie dentară, spaţiul interdentar în sens vertical;- se încheie cu cealaltă extremitate a croşetului, trecând prin spatele ultimului dinte de pe arcada dentară.Avantaje:- este un croşet cu acţiune blândă;- oferă o foarte bună stabilitate aparatelor;- favorizează egresia dinţilor;- este un croşet pluridentar;- se adaptează uşor;- are un mare grad de elasticitate, datorită lungimii lui.


131

- menţin poziţia dinţilor sau a ocluziei dentare.Clasificarea aparatelor ortodontice pasive mobiiizabile:

- menţinătoarele de spaţiu;- aparatele de contenţie.

8.3.1 MENŢINĂTOARELE DE SPAŢIU9 9

Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate prevenirii unor deplasări dentare anormale, care pot apare după pierderea precoce a dinţilor temporari.

Consecinţele pierderii precoce a dinţilor temporari sunt complexe, fiind de ordin funcţional şi morfologic, iar tabloul clinic variază de !a individ la individ, depinzând de:

- numărul şi topografia dinţilor care s-au pierdut; ritmul pierderilor unităţilor dentare;

- intervalul de timp scurs dintre momentul pierderii precoce a dinţilor temporari şi termenul biologic de înlocuire cu dintele permanent;

poziţia şi raporturile dinţilor succesionali; particularităţile echilibrului forţelor faciale;

- existenţa altor tulburări de dezvoltare a aparatului dento-maxilar.

Indicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:- prevenirea instalării anomaliei dento-maxilare, prin

pierderea precoce a dinţilor temporari;- prevenirea închiderii spaţiului edentat necesar erupţiei

dinţilor permanenţi, în cazul în care spaţiul este insuficient;

- prevenirea apariţiei complicaţiilor unei malocluzii deja existente, prin pierderea spaţiului pe arcadele dentare;

Contraindicaţiiie menţinătoarelor de spaţiu:- când coroana dintelui ce va erupe a depăşit osul alveolar

şi este aşezat submucos;7 când exista un spaţiu suficient pentru erupţia dintelui permanent;- când spaţiul de erupţie este în exces faţă de spaţiul

necesar erupţiei dintelui permanent;- când există discrepanţe mari dento-maxilare, care vor

necesita aparat ortodontic şi extracţii;când există anodonţia dintelui permanent şi se doreşte închiderea spaţiului.


132

Clasificarea menţinătoarelor de spaţiu:> după modul de agregare:

menţinătoare de spaţiu mobiiizabile - în edentaţii pluridentare;

menţinătoare de spaţiu fixe - în edentaţii unidentare- fixate la o singură extremitate;- fixate la ambele extremităţi.

> după caracteristicile lor generale:- menţinătoare de spaţiu independente;- menţinătoare de spaţiu asociate ajtqr aparate

ortodontice.

Condiţiile ideale care trebuie să le îndeplinească un menţinător de spaţiu sunt următoarele:

- să împiedice migrarea orizontală a dinţilor ce mărginesc breşa edentată şi migrarea verticală a antagoniştilor;

- să refacă integritatea morfo-funcţională a arcadei dentare; să nu jeneze dezvoltarea arcadelor alveolare;să nu irite parodonţiul marginal al dinţilor existenţi;

să nu interfereze cu procesele de creştere dentară şi osoasă;- să fie cât mai confortabile pentru pacient, permiţând

exercitarea funcţiilor aparatului dento-maxilar, în special funcţia masticatoarie;să favorizeze erupţia dinţilor succesionali de la nivelul breşei edentate;să se stabilească dimensiunile ocluziei dentare.

Alegerea menţinătorului de spaţiu cel mai potrivit se face în funcţie de anumite condiţii clinice:

menţinător de spaţiu independent, când nu este instalată încă o anomalie dento-maxilară, dar există extracţii dentare premature ale dinţilor temporari.

-menţinător de spaţiu asociat altui aparat ortodontic activ, cândeste

instalată o anomalii dento-maxilare şi spaţii de extracţii.

Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile sunt cele mai utilizate datorită avantajelor sale, iar cele fixe independente.ou sunt utilizata în perioada de creştere, datorită dezavantajelor sale multiple.

Perioada optimă pentru aplicarea unui menţinător de spaţiueste

imediat după pierderea prematură a unui dinte temporar, când pierderea dintelui temporar s-a făcut cu 1-2 ani înainte de erupţia succesorului său.

• Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile Independente sunt


133

aparate pasive, caracterizate prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor edentate, susţinute şi unite (dacă sunt mai multe breşe) printr-o bază (placă palatină sau linguală) (fig. 84). Indicaţii:- pierderi dentare multiple pe arcada superioară sau inferioară. Alcătuire:- placă palatină sau linguală;elemente de ancoraj - croşete simple deschise spaţiului

edentat;- val de acrilat în spaţiu! edentat cu/fără dinţi acrilici.

Descriere:- valul de ocluzie este ca o prelungire a plăcii acrilice în spaţiul edentat;- valul nu se prelungeşte la mvelul şanţului vestibular, ci se opreşte pe creasta alveolafăr pentru a nu împiedica creşterea în sens transversal şi sagital;- pentru a menţine dimensiunea verticală a arcadelor antagoniste,valul se realizează până la niye[ul...........planului de ocluzie pentru aîmpiedica extruzia dinţilor antagonişti sau poate prezenta dinţi acrilici (mai ales în zona frontală, pentru a restabili funcţia fizionomică).


134

____________________inf® DPI_________________Figura 84. Menţinătoare de spaţiu independente


135

Avantaje:- restabileşte morfologia şi funcţia arcadelor dentare;- transmite presiunile masticatorii asupra suportului muco-osos, stimulând creşterea;- previne instalarea tulburărilor de ocluzie;- se adaptează permanent la situaţia clinică:- permite şlefuirea pentru dirijarea erupţiei dinţilor permanenţi din spaţiul edentat;- redă fizionomia şi funcţia fonetică;- este uşor de realizat, nu necesită materiale şi instrumente costisitoare şi nici o manualitate deosebită din partea tehnicianului dentar;- permite o igienă dentară foarte bună.Dezavantaje:sunt incomode datorită volumului lor mare, ocupând din spaţiul limbii (în acest sens s-au creat menţînătoarele de spaţiu scheletate); sunt purtate la latitudinea copilului, putând apare migrări dentare, dacă acesta nu îl poartă un timp suficient;

V trebuie schimbate din 6 în 6 luni, pentru a nu împiedica creşterea

'■V aparatului dento-maxilar.

• Menţinătoare de spaţiu asociate aparate ortodontice active mobilizabile se caracterizează prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor edentate, în afara elementelor componente active şi/sau funcţionale, care intră în alcătuirea lui (fig- 85).Indicaţii:- orice anomalie dento-maxilară care prezintă pierderi dentare pe arcada superioară sau inferioară.Alcătuire:placă palatină sau linguală; elemente de ancoraj; elemente active; elemente funcţionale;- val de aurilat în spaţiul edentat cu/fără dinţi acrilici.Avantaje:- rezolvă simultan două situaţii clinice: păstrează spaţiului pe arcade, necesar erupţiei dinţilor permanenţi şi corectează anomalia dento- maxilară;- permite utilizarea presiunilor elective în anumite puncte alo coroanelor dentare în erupţie, cu scopul de a restabili axele dentare.Dezavantaje:- în timpul meselor, aparatul este scos din cavitatea orală, datorită volumului mare şi a mobilităţii lui.


136

Figura 85. Menţinătoare de spaţiu asociate aparatelor active mobilizabile

8.3.2 APARATELE DE CONTENŢIE

Aparatele de contenţie sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate menţinerii rezultatelor terapeutice după perioada tratamentului ortodontic activ.

indicaţiile aparatelor de contenţie:- după tratamentul ortodontic activ, când nu există factori naturali de contenţie;- prevenirea recidivei anomaliei dento-maxilare;- prevenirea apariţiei înghesumi terţiare, consecutiv continuării creşterii reziduale şi erupţiei molarilor de minte.

Menţinător de spaţiu cu dinţi

mentinatoare spatiu

Documents