TULBURĂRI MENTALE ŞI COMPORTAMENTALE DATORATE UTILIZĂRII CANABINOIZILOR (F12)

CURS

Dr. în medicină, conf. universitar – Inga DELIV

• Canabisul este cel mai frecvent drog ilicit utilizat în lume şi mult mai periculos decât cred majoritatea utilizatorilor de droguri.

• Periculozitatea lui şi faptul că a crescut numărul utilizatorilor şi a scăzut vârsta la care se începe consumul este un semnal important de alarmă.

• Canabisul este o planta ilegală în marea majoritate a ţărilor lumii.

• Marijuana se produce din planta numită Canabis Sativa care a fost cultivată pentru proprietăţile ei psihoactive cu mai mult de 2000 de ani în urmă.

• Cânepa creşte aproape pe toate continentele (Africa, Eurasia, America de Sud şi de Nord).

• Ea este cultivată pentru a fabrica frânghii, saci, ţesături, ulei, etc.

• Seminţele de cânepă conţin 35% ulei care este utilizat la producerea lacurilor, vopselelor, etc.

• Cânepa este utilizată în hrana animalelor, seminţele în hrana păsărilor, deoarece conţine o cantitate considerabilă de lipide şi proteine.

• Canabisul conţine mai mult de 400 de substanţe, dar principalul stimulant al creierului este substanţa THC (delta 9-tetratahydrocannabinol ).

• Puterea de acţiune a drogului este determinată de concentraţia de THC care variază în funcţie de mai mulţi factori ca soiul plantei, climat, sol, timpul de recoltare.

• THC este în concentraţia maximă în perioada coacerii seminţelor.

• Clima uscată şi caldă contribuie la creşterea concentraţiei de THC.

• Culturile actuale au ajuns să producă cânepă cu un procent de 4-7 ori mai mare de THC decât aveau culturile din anii ’75, iar concentraţia din haşiş, o răşină extrasă din mugurii nefecundaţi ai plantei femele de Cannabis (cânepă), este de 5-10 ori mai mare ca cea din cânepa crudă.

• Există diverse metode de obţinere a drogului. • În funcţie de localitate şi metode de producere are

diferite denumiri. • În Europa, Asia – haşiş, anaşa – aceasta reprezintă o

compoziţie din polen şi praf ce rămân după strângerea cânepei şi alţi adjuvanţi.

• În India – gandja, ciaras (ciare) – răşină, extrasă din vârfurile înflorite. Bang – frunzele de vârf a cânepei, care sunt frecate până la pastă. Din pastă prepară băuturi şi comprimate. Din frunze prepară infuzie pe apă sau lapte.

• În America de Nord drogurile din cânepă se numesc kif, în Africa de Sud – dagga, în Brazilia – mahanga.

• În SUA, Canada, America Latină şi la noi sunt utilizate florile cu frunzele adiacente numite marihuană.

• În ţările caucaziene este numit plan.

• Există şi aşa denumiri ca „duri, hurus (cucoş)”. În literatura ştiinţifică este termenul „canabis”. Acestea sunt vârfurile cu flori sau seminţe, din care nu a fost extrasă răşina.

• Haşişul este cultivat în perioada de înflorire (iulie – septembrie).

• Pe maşinile agricole se acumulează răşină care conţine 10 – 25% THC. Cu scop de a obţine haşiş sunt utilizate resturile, care sunt cernute prin sită.

• „Haşişul lichid” este obţinut prin extracţie cu ajutorul benzinei aviatică sau cu alcool etilic şi cânepă mărunţită.

• După extragere concentraţia THC ajunge la 50%.

• Marijuana, ca şi alte produse extrase din cannabis, se fumează cel mai frecvent sub formă de ţigări, mai rar în pipă.

• Unii folosesc ţigările obişnuite pe care le golesc de tutun şi le umplu cu marijuana, adăugând uneori şi alte droguri care cresc efectele halucinogene.

• Marijuana se mai administrează şi în ceaiuri, sau ca amestec în prăjituri sau alte dulciuri.

• Mai sunt şi alte metode precum vaporizarea (inhalarea vaporilor de apa cu THC) care dăunează mai puţin plămânilor.

• Haşişul se comercializează în „bulgări” solizi sau plăci presate şi se prezintă - în funcţie de ţara de origine - în nuanţe de culoare roşie, maronie, verde sau negru.

• Răşina de cânepă a fost utilizată cu scopuri medicale din timpurile străvechi.

• Farmacopeea fostei URSS (1937) recomanda această răşină pentru tuse, astenie, reumatism, astmă, delirium tremens, cefalee, algodismenorei.

• Din 1954 răşina de cânepă este exclusă din farmacopee.

• În 1978 H. Bhargava aduce date, că cânepa posedă aşa proprietăţi ca: analgetice, antiinflamatoare, hipotermice, antitusive, spasmolitice, hipotensive, antiemetice, anticonvulsivante, bronholitice şi antidepresive.

• Concomitent sunt publicate date despre utilizarea THC cu scop de micşorare a tensiunii intraoculare în caz de glaucom, precum şi ca remediu sedativ, hipnotic, analgetic şi anticanceros.

• Până în 1992, în SUA, haşişul se afla pe locul 2 (ceea ce înseamnă utilizare limitată în scopuri medicale) – pentru bolnavii SIDA, oncologici şi cu glaucom.

• Din 1992 doar componentul psihoactiv de bază a haşişului – THC, este legal produs de SUA, permis spre utilizare în scopuri medicale, pentru tratamentul glaucomei şi toxicozei a pacienţilor oncologici ce au trecut cură de chimioterapie.

• Este vorba despre dronabiol (marinol) şi nabinol (ţezamegp).

Epidemiologie: • În SUA epidemia haşişismului a fost provocată de

războiul în Vietnam. • Către sfârşitul anilor 1960 circa 15% elevi cu vârsta

de 10-15 ani fumau marijuană în companiile sale. • Picul a fost înregistrat în anii 1970 – 80, atingând un

nivel de 60,4%. • În anul 1999 numărul americanilor ce au consumat

pentru prima dată marijuană a atins mai mult de 2 milioane. 2/3 dintre ei au fost cu vârsta între 12-17 ani.

• În Rusia, conform datelor lui Koşkina (2003) au fost înregistraţi circa 4% dependenţi de haşiş.

• Indicidenţa narcomaniei prin haşiş rămâne constantă, alcătuind 1,7 – 1,8 la 100 000 populaţie.

Cauzele consumului:• А. Е. Личко и В. С. Битенский (1991), subliniază

că cauza primordială a consumului de haşiş reprezintă curiozitatea adolescenţilor.

• Ulterior o însemnătate mare o constituie particularităţile psihosociale.

• S-au remarcat: absenţa dorinţei de a munci, tendinţă spre un mod parazitar de viaţă, nesupunerea, neacceptarea normelor şi regulilor de comportament, instabilitatea afectivă, şi chiar predispoziţia spre depresii.

• În final cauza principală este percepută prin influenţa factorilor sociologici – instabilitatea familiilor părinteşti, destrămarea acestora, alcoolismul părinţilor.

Cauzele consumului:

• Consumul sistematic de haşiş este legat de mediul nefavorabil familial, reuşită scăzută la studii, absenteism de la ore, activitate sexuală precoce şi consumul altor remedii psihoactive (alcool, tutun, halucinogene, remedii hipnotice).

• Către alţi factori provocatori se referă: autotratamentul stărilor de anxietate şi depresie, nemulţumirea de statutul social, nerecunoaşterea normelor sociale de comportament.

Farmacologie • În rezultatul fumatului, 50% THC nimereşte în circuitul

sanguin. • Picul concentraţiei în sânge este constatat în timp de o

oră. • Efectele ebrietăţii dispar peste 6 ore. • În caz de consum de haşiş în sânge pătrunde cu o treime

mai puţin drog, comparativ când acesta se fumează. • Acţiunea lui apare peste 0,5 – 2 ore după consum. • THC nimerind în celule se cuplează cu proteinele

plasmatice, depozitându-se în ţesutul adipos. • Aici el poate fi constatat chiar şi peste 2-3 săptămâni. • În creier THC se leagă cu receptorii G-proteici ai

neuronilor şi inhibă adenilatciclaza (sistema informaţională secundară).

Farmacologie • Canabinozii şi metaboliţii lor sunt liposolubili şi din

aceste motive interacţiunea cu lipidele membranare creşte permeabilitatea lor.

• THC se metabolizează în ficat, se elimină preponderent prin bilă şi mai puţin renal.

• T ½ în sânge este de 2 zile. • În rezultatul cercetărilor s-a constatat că efectul de

bază al marijuanei constă nu în dereglarea funcţiilor corticale superioare, ci acţionând direct sau intermediar prin trunchiul cerebral sau structurile limbice asupra sistemului nervos vegetativ.

Manifestări clinice • Manifestările ebrietăţii canabice sunt diverse. Acestea

depind de doza THC pătrunsă în organism, particularităţile individuale, metoda de consum, influenţa companiei în care se consumă drogul.

• În caz de utilizare a dozelor mici se constată „efectul de aşteptare” – adică reacţiile consumatorului sunt influenţate puternic de aşteptările sale datorate informaţiei despre acţiunea drogului şi de experienţele trecute, unii care au încercat drogul pentru prima oară nu au simţit nimic deosebit.

• Frecvent în cazul consumului primar se constată senzaţii neplăcute, de greaţă, amărăciune în gură, hipersalivaţie, vertij (care de fapt sunt reacţii de apărare a organismului). Din aceste motive unele persoane abandonează consumul, pe când alţii sub influenţa companiei continue să utilizeze acest drog.

Manifestări clinice • De regulă, acţiunea canabinoizilor începe cu senzaţie de

sete, foame, uscăciunea mucoaselor. • Treptat apare o senzaţie de căldură în tot corpul, de

imponderabilitate, dorinţă de a sări, de a dansa, de a primi poze ciudate, şi frecvent fără motive apare un râs stupid.

• Persoana nu-şi poate concentra atenţia, asociaţiile apar rapid şi se schimbă cu o viteză caleidoscopică, poate pronunţa combinaţii de fraze, fără terminaţii, se remarcă aflux rapid de idei.

• Pe măsura consumului de haşiş cercul de interese se îngustează, pacientul de parcă se află în „vacuum”, nu poate găsi înţelegere cu alte persoane.

• Bolnavii deseori sunt impulsivi. La ei apar iluzii în masă, fantezii, sunetele preiau o rezonanţă deosebită, apare senzaţia că discuţia în sală are loc cu o acustică accentuată.

Manifestări clinice • И. Н. Пятницкая (1975) delimitează 4 faze

consecutive a ebrietăţii prin consum de haşiş. • Pentru 1-a - faza de anxietate, ce apare peste

câteva minute de la consumul haşişului, fiind caracteristice senzaţii de groază, teamă, suspiciune anxioasă.

• De rând cu accentuarea percepţiei se remarcă frică crescută.

• Se constată midriază, hiperemia feţei, tremur al mâinilor.

• Fumătorul simte senzaţie de uscăciune în gură, căldură prin tot corpul, greutate în membre.

Manifestări clinice • Peste 5 – 10 minute trece în a 2-a fază. • În care se constată tulburări de percepţie, gândire,

conştiinţă şi a funcţiilor somatice. • Fumătorii percep culorile deosebit de aprinse şi

intense, contururile obiectelor sunt percepute clare, cu contrast sau invers neclare.

• Frecvent bolnavul nu poate păşi peste un pârăiaş din cauza că percepe că este un râu.

• Momentele curente pot fi trăite ca accelerate sau din contra încetinite.

• Din cauza erotismului exagerat, frecvent subiectul discuţiei în aceste companii este sexul.

Manifestări clinice • În a 2-a fază se constată schimbul rapid al concepţiilor. • Dereglările de gândire pot fi nu doar de formă dar şi de

conţinut. • Se observă iniţial uşurinţă în primirea deciziilor, nepăsare şi

absenţa responsabilităţii care demonstrează o gândire superficială.

• Ulterior gândirea devine neconsecutivă, fragmentară. • Sunt percepute şi prelucrate doar evenimentele exterioare

întâmplătoare, ce demonstrează îngustarea câmpului conştiinţei.

• În faza a 2-a se remarcă un luciu specific al ochilor, creşterea frecvenţei cardiace, creşterea TA, exagerarea reflexelor osteo-tendinoase, mers legănat, instabil.

• Este caracteristic nistagmul instalator orizontal.

Manifestări clinice • Pentru a 3-a fază – de intoxicaţie profundă – este

caracteristică incoerenţa gândirii. • Bolnavii exterior devin hipomobili, detaşaţi de lumea

înconjurătoare, percep replicile şi acţiunile doar acelor ce din start au fost în cercul de consum.

• Este necesar de a depune efort pentru a atrage atenţia din exterior.

• În acelaşi timp fumătorii cu uşurinţă repetă cuvintele şi acţiunile altor consumători, încep să râdă sau să plângă, în funcţie de faptul râde sau plânge în acel moment colegul de consum.

• Concomitent se constată iluzii diverse, dereglarea percepţiei timpului şi schemei corporale, o gamă largă şi intensă de emoţii.

• Fumătorul arată palid, la el se măreşte transpiraţia, creşte senzaţia de foame, sete, scade temperatura corporală, creşte TA.

Manifestări clinice • Pentru a 4-a fază – de ieşire din ebrietatea

haşişică sunt caracteristice: slăbiciune, paloare a tegumentelor, inhibiţie, apatie.

• Cu toate acestea, la subiect apare o poftă de mâncare crescută şi sete permanentă.

• După ieşire din ebrietate, persoana doarme circa 10-15 ore.

• Însă somnul este neliniştit, superficial, cu tresăriri şi bolmojiri.

• După trezire la fel persistă setea şi apetit crescut.

Manifestări clinice • Prezintă interes descrierea ebrietăţii haşişice de către

Frenkel. • Primele semne după părerea lui sunt senzaţiile de

anxietate şi timiditate. • De parcă, se apropie ceva necunoscut şi inevitabil, se

inhibă activitatea, iar în locul ei vine neputinţa, frica şi slăbiciunea.

• Imaginile experienţelor trecute şi uitate apar în faţa ochilor, înviind episoade întregi.

• Are loc perceperea greşită a realităţii înconjurătoare: se dereglează perceperea spaţiului, „fuge podeaua de sub picioare”, apar senzaţii de schimbări atmosferice, în faţa ochilor apare o ceaţă plutitoare, sau fum, treptat culorile devin mai deschise, obiectele şi conturul acestora par mai frumoase, totul este iluminat de ceva radiant.

Manifestări clinice • Persoana în ebrietate comunică aceste

lucruri, dar nu poate să-şi expună consecutiv ideile.

• Periodic începe să râdă, ceea ce poate dura până la câteva minute.

• Senzaţiile plăcute se accentuează, iar cele neplăcute diminuează.

• Apare impresia că nu mai sunt nici un fel de greutăţi, şi poţi depăşi spaţiul şi timpul.

• Ebrietatea se schimbă cu depresie şi somnolenţă.

Manifestări clinice • J. Buke (1951) a sistematizat starea apărută în rezultatul

intoxicaţiei acute cu canabis, delimitând următoarele etape.• La etapa agitaţiei motorii – pacientul resimte necesitatea de

a se mişca – a se deplasa, a sări în sus, a dansa. În acelaşi timp el se reţine de la aceste acţiuni.

• Slăbeşte controlul: mintea subiectului se umple cu idei ce îi sunt străine, asupra cărora el tinde să îşi concentreze atenţia.

• Evenimentul în care nu există nimic amuzant, îl face să râdă inadecvat şi necontrolabil.

• Etapa de ameţire: subiectul este tăcut, dar de multe ori în această stare, în timpul discuţiei împărtăşeşte cele mai intime idei.

• Mişcările, cuvintele şi faptele, conţinutul iluziilor şi halucinaţiilor dezvăluie ideile secrete a haşişomanului.

Manifestări clinice • În timpul etapei de disociere a gândurilor există o

nevoie de a vorbi. Însă discuţiile sunt stranii. • Interlocutorul este surprins de expunerile ciudate a

subiectului, ceea ce îl face să se simtă nedumerit, la ce celălalt răspunde cu noi explozii de râs.

• Subiectul vorbeşte neliniştit, cu entuziasm se contrazice şi devine uimit când ceilalţi nu-i împărtăşesc emoţiile sale.

• Etapa hipertrofiei „Eu-lui” se caracterizează prin faptul că subiectul se consideră cea mai de valoare persoană.

• El se uită la colegii săi cu un dispreţ, considerând-i pe ei mult mai inferiori decât pe sine.

Manifestări clinice • La etapa agitaţiei delirante se pierde aprecierea corectă,

exactă a persoanelor sau obiectelor înconjurătoare. • Această stare se manifestă printr-o acutizare neobişnuită a

sentimentelor cu hipertrofie de idei. • Ulterior apare o groază faţă de gălăgie. • Confuzia de idei se accentuează, momentele de luciditate

devin tot mai scurte şi narcomanul treptat ajunge sub influenţa trăirilor sale subiective.

• Persoana resimte senzaţie obsesivă de ticăit a ceasului şi chiar un bâzâit uşor al ţânţarilor. Efortul fizic minim devine aproape imposibil.

• Subiectul devine apatic şi indiferent. • Apoi urmează dereglarea reprezentării timpului. Persoanei în

ebrietate i se pare că timpul decurge infinit de lent, deoarece între două impresii clare apar multiple vagi şi incomplete.

• Timpul este măsurat doar în amintirile despre acestea.

Manifestări clinice • Distanţa între persoana dependentă şi colegul ce stă

alături, pare enorm de mare. I se pare că mâna nu v-a ajunge la pahar, chiar care stă aproape. Dacă este o scară, treptele acesteia se pare că ajung până la cer.

• În timpul etapei de denaturare a percepţiilor se acutizează extraordinar senzaţiile, în special vederea şi auzul.

• Imaginile obiectelor sunt percepute denaturat şi în modificare permanentă. Forma şi culoarea obiectelor frecvent par schimbate.

• În continuare are loc scindarea personalităţii. • Subiectul resimte că alături de Eul său real ce trăieşte o

viaţă normală, există cineva fantastic, inconstant ce îi impune numeroase idei.

Manifestări clinice • La etapa de sugestibilitate crescută este suficient

de a numi un careva obiect, pentru ca acesta să apară în faţa ochilor.

• Orice impresie, cu influenţă asupra senzaţiilor, imediat cauzează tulburări de percepţie – iluzii şi halucinaţii.

• Etapa halucinatorie se caracterizează prin faptul că unii subiecţi văd cum sunt urmăriţi de animale sălbatice sau că viaţa lor este în pericol.

• Această stare este acompaniată de senzaţie acută de groază.

Manifestări clinice • Apoi se constată o acuitate crescută a sunetelor.

Sunetele slabe sunt percepute ca foarte intense. • În această etapă se acutizează trăirile emoţionale

„scenele uitate din trecut reapar în faţa ochilor în cele mai amănunte detalii”.

• Dacă simte faţă de cineva dezgust, atunci antipatia se transformă într-o ură.

• Ulterior se dezvoltă o stare de exstaz oniric. Crierul obosit nu mai reuşeşte să mai urmărească imaginile şi rememorările rătăcite.

• În momentul critic al intoxicaţiei se dezvoltă etapa de agitaţie erotică de geneză cerebrală.

Criteriile de diagnostic DSM IV pentru Intoxicaţia cu Cannabis 292.89.

• A. Uz recent de cannabis.• B. Modificări comportamentale sau psihologice dezadaptative

semnificative clinic (de ex., deteriorarea coordonării motorii, euforie, anxietate, senzaţie de încetinire a timpului, deteriorarea judecăţii, retragere socială) care apar în cursul sau la scurt timp după uzul de canabis.

• C. Două (sau mai multe) dintre următoarele semne care apar în decurs de 2 ore de la uzul de cannabis:

• (1) injectare conjunctivală;• (2) apetit crescut;• (3) gură uscată;• (4) tahicardie.• D. Simptomele nu se datorează unei condiţii medicale generale şi

nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală.• De specificat dacă: Cu perturbări de percepţie

• Dependenţa faţă de canabis comparativ cu opiaceele se dezvoltă mai lent, dar mai rapid decât faţă de alcool.

• Pentru începutul dependenţei este caracteristic consumul episodic (2-3 ori pe săpt), care este situaţional cauzat.

• De regulă, în această perioadă consumul de canabis este asociat cu utilizarea băuturilor alcoolice.

• Treptat toleranţa creşte de la 2-3 la 7-8 ţigări pe zi. • În această perioadă, la marea majoritate de fumători apare

pulsiunea patologică faţă de haşiş. • Rapiditatea dezvoltării pulsiunii patologice depinde de

particularităţile premorbide a subiectului. Au fost cazuri când pulsiunea patologică s-a dezvoltat în 3-4 luni. Aceştea, de regulă manifestau semne de retardare mintală sau organicitate cerebrală cu un sindrom psihopatiform.

• Autorii ce au studiat dependenţa de canabinoizi, descriu trei stadii de formare a acestei dependenţe.

Primul stadiu• Se caracterizează prin creşterea toleranţei, adică pentru

obţinerea efectului anterior este necesară creşterea dozei drogului.

• În această perioadă fumatul devine sistematic, dependentul caută drogul, fiind convins că ebrietatea este singura modalitate de obţinere a satisfacţiei psihice.

• И. Н. Пятницкая (1975) consideră că în acest stadiu se constată scăderea efectului vegetativ al drogului, ce se manifestă prin scăderea hiperemiei feţei şi a greutăţii în membre.

• După părerea lui А. И. Дурандиной, deja la această etapă se constată anumite modificări de personalitate, manifestate prin restrângerea cercului de interese, astenie psihică, scăderea activităţii voliţionale, instabilitate emoţională.

• Durata primului stadiu diferă în funcţie de autor, variind de la 1 până la 5 ani.

În stadiul II• Dependenţa psihică atinge picul dezvoltării, manifestându-se

cu simptome iniţiale de dependenţă fizică. Adică, manifestarea sindromului de sevraj.

• Nu toate studiile recunosc prezenţa lui în tabloul maladiei, probabil deoarece în cazul consumului de canabis cu o concentraţie scăzută de THC, tabloul sevrajului se limitează doar cu tulburări astenice uşoare.

• În literatură nu există o părere unanimă referitoare la tempoul şi rata formării sindromului de sevraj.

• Cercetările lui А. И. Дурандиной (1968) au arătat că în cazul fumatului sistematic, sevrajul se poate dezvolta după o lună, iar în consumul episodic după 6-12 luni.

• Conform observaţiilor lui И. Н. Пятницкой (1975; 1994), primele semne ale sevrajului apar după 2-3 ani de la începutul consumului sistematic, însă formarea lui deplină are loc încă după 6-8 luni.

• Viteza joasă de formare a sevrajului, autoarea o explică prin asocierea drogului cu băuturile alcoolice.

• Sevrajul în cazul consumului de haşiş, după datele lui М. Г. Гулямова, А. В. Погосова (1987), se caracterizează prin sănătate precară, slăbiciune generală, senzaţii neplăcute în oase, în muşchi, dereglări ale somnului, pierderea poftei de mâncare, tremur, căscat, inapetenţă, perplexitate.

• Simptomele de bază ale sevrajului sunt deprimare, stare de spirit răutăcios cu labilitate emoţională, izbucniri afective şi atracţie irezistibilă pentru drog.

• Durata sevrajului de la 3-14 zile până la o lună.

• И. Н. Пятницкая (1994) diferenţiază trei faze a dezvoltării sevrajului.

• Prima fază apare după 4-5 ore după fumat şi se caracterizează prin midriază, căscat, disforie, dereglarea somnului şi poftei de mâncare.

• A doua fază se deosebeşte prin apariţia pasiunii compulsive, tremur, contracţii musculare, creşterea TA, creşterea FC, accelerarea pulsului, hiperemia feţei, creşterea salivaţiei şi lăcrimaţii.

• Această fază se instalează către sfârşitul primei zile de abstinenţă de drog.

• A 3-a fază începe la a 2-a zi de abstinenţă şi se caracterizează prin senzaţii multiple de apăsare şi constricţie în regiunea pieptului, respiraţie îngreunată, comprimare a capului, arsuri, înţepături, pulsiune irezistibilă pentru drog, atingându-şi picul, disforie ce schimbă cu o depresie astenică.

• Dinamica formării sindromului de abstinenţă în cazul consumului de cannabis este următoarea.

• La etapa iniţială, sevrajul este reprezentat în principal de un simptom complex astenic, cu fenomene de labilitate afectiva, oboseala precoce (pierderea capacităţii de a suporta efort fizic şi psihic prelungit).

• Se remarcă somnolenţa şi slăbiciune diurnă asociată cu dificultăţi de adormire seara.

• În unele cazuri, somnul este dereglat din cauza gândurilor despre drog (manifestările asociative a pulsiunii patologice).

• Conţinutul visurilor adesea reprezintă consumul de drog.

• Reacţiile vegetative se deosebesc prin diversitate precum: cefalee de constrângere, uneori cu un caracter pulsatil, dureri înţepătoare în regiunea cordului, palpitaţii, hipertenzie, puls frecvent şi labil, dermografism roşu persistent, hiperhidroză.

• Neurologic se constată tremor, accentuarea reflexelor osteo-tendinoase, spasme musculare.

• Se remarcă scăderea poftei de mâncare. • Simptomele de bază la această etapă sunt:

irascibilitatea, cefalee persistente, scăderea capacităţii de muncă.

• Bolnavul conştientizează că consumul de drog îi v-a uşura starea, însă nu recunoaşte acest lucru, ceea ce demonstrează tendinţa de a ascunde pasiunea sa patologică.

• Ei explică dorinţa consumului de drog prin faptul că vor să se învioreze, să-şi reducă oboseala, să se liniştească.

• Durata etapei iniţiale a sevrajului cu manifestări astenice este de 3-5 zile.

• Peste 3-6 luni către cele expuse se asociază tulburările afective, care se caracterizează prin indiferenţă, apatie şi tristeţe.

• Bolnavii leagă această stare cu lipsa drogului. • La mulţi dintre ei starea depresivă se agravează. • Mediul înconjurător este perceput sumbru şi trist fără drog. • Frecvent sunt prezente ideile de vinovăţie. • Bolnavii se învinovăţesc pentru faptul că au luat drogul, că s-au

certat cu cei apropiaţi. • Adeseori, însă din contra îi învinovăţesc pe alţii, iar pe sine se

consideră ca pătimaşi, căutând compătimire. • Gândurile referitoare la un viitor fără perspective, necredinţa în

reuşirea abandonării drogului şi a tratamentului sunt asociate cu expuneri de inferioritate şi suicidare.

• Tentativele suicidare mai frecvent sunt demonstrative, dar pot fi şi propriu-zise.

• Apariţia anxietăţii în structura sindromului de abstinenţă indică faptul dezvoltării posibilei psihoze.

• Sunt caracteristice declaraţii uniforme, irascibilitate, comportament răutăcios sau agresiv.

• Pot fi dureri nu doar la nivelul capului, dar şi în muşchi şi articulaţii.

• Se observă insomnie persistentă. • Simptomatica asteno-depresivă este mai accentuată dimineaţa

şi seara, mai puţin pe parcursul zilei. • Durata etapei este de 10-15 zile, iar regresia simtomelor de la 8

-12 zi. • La etapa următoare către simptomatica asteno-depresivă se

asociază senestopatiile şi paresteziile (aşa numită etapa hipocondriacă).

• Aceste manifestări apar peste 9 – 12 luni după formarea primelor semne de abstinenţă.

• În această etapă are loc formarea deplină a abstinenţei.

• Prevalează acuze de senzaţii neplăcute, dureroase de amorţeală şi răcire a membrelor, senzaţie de constricţie toracală, crampe stomacale.

• Pe piele în diferite părţi ale corpului apar furnicături, arsuri. Toate acestea sunt însoţite de prurit, cu localizare predominantă în extremităţi şi regiunea scalpului.

• În primele zile de abstinenţă sunt caracteristice: frisoane, febră, hiperhidroză, tremur marcat.

• Pielea pacientului este palidă, limba cu depuneri, sclerele icterice.

• Se observă edeme subpalpebrale, iar faţa umflată. • Senzaţiile dureroase devin persistente şi permanente, fiind

localizate în muşchii membrelor şi regiunii lombare. • Poate fi diaree, greaţă, dureri şi crampe abdominale. • Durata etapei - până la 1 lună. • Mulţi pacienţi exprimă încrederea că boala este incurabilă,

insistând asupra externării, refuzând tratamentul, având orientarea asupra unui consum de droguri permanent (manifestări ale pulsiunii generalizate pentru droguri).

• În literatura de specialitate se indică că formarea şi evoluţia ulterioară a narcomaniei prin consum de canabinoizi este determinată nu doar de particularităţile farmacologice a drogului, dar şi de totalitatea factorilor socio-biologici premorbizi.

• Astfel se deosebesc 3 tipuri de evoluţiei a acestei narcomanii.

• La baza lor sunt 3 criterii:

1. durata perioadei de consum episodic;

2. intensivitatea consumului zilnic în perioada iniţială a utilizării sistematice;

3. durata perioadei de formare a pulsiunii patologice.

• Pentru tipul lent-progredient de evoluţie sunt caracteristice:

- durata relativă a perioadei de consum episodic (mai mult de 7 luni);

- utilizarea zilnică a nu mai mult de 1-3 ţigări pe zi în perioada iniţială şi

- durata formării pulsiunii patologice, mai mult de 6 luni.

• Necătând la evoluţia relativ benignă a maladiei se dezvoltă modificări de personalitate cu scăderea neesenţială a aspectelor etico-morale şi intelectual-mnezice, ceea ce conduce la manifestarea dezadaptării sociale a bolnavilor.

• În cazul prezenţei factorilor nefavorabili în premorbid este caracteristică evoluţia relativ-progredientă a maladiei.

- În acest caz iniţierea consumului are loc la o vârstă mai tânără, perioada consumului episodic durează 4-7 luni;

- în faza iniţială a consumului sistematic pacientul fumează circa 4-8 ţigări în zi, iar

- formarea pulsiunii patologice are loc în 3-6 luni. • Concomitent modificările de personalitate apar mai

curând şi mai accentuat conducând la scădere etico-morală, intelectual-mnezică şi dezadaptare socială.

• Tipul progredient-activ de evoluţie este caracteristic pentru persoanele cu anomalii de caracter în premorbid, prezenţa mediului înconjurător nefavorabil.

- Adesea iniţierea consumului are loc în adolescenţă, durata utilizării episodice se scurtează la 1-3 luni,

- la etapa consumului sistematic pacientul fumează 8 şi mai multe ţigări, iar

- formarea pulsiunii patologice se reduce la 2 luni. • Pentru aceşti bolnavi este specific modificarea

bruscă a personalităţii ce conduc la dezadaptare socială rapidă.

Consecinţele consumului de cannabinoizi:

• Intoxicaţia cronică cu haşiş conduce la modificări de personalitate, pacienţii devenind retraşi, izolaţi, închişi în sine, pierzând relaţiile sociale.

• Conform datelor lui Г. И. Каплан, Б. Дж. Сэдок (1994), consumul cronic de doze mari de haşiş conduce la formarea sindromului „amotivaţional”, caracterizat prin faptul că subiectul nu doreşte să muncească, să continue studiile, sau să faţă orice altă activitate ce implică atenţie şi persistenţă.

• Aceste persoane devin apatice, fără energie, frecvent adăugând în greutate şi sunt descrişi ca lenoşi şi pasivi.

Consecinţele consumului de cannabinoizi:

• Canabisul afectează semnificativ funcţia cognitivă.• Se constată scădere intelectuală şi dereglări de

memorie (în special recentă), la fel se modifică percepţiile şi simţurile, are loc pierderea puterii de concentrare şi de coordonare, influenţează negativ raţionamentele, judecata, creşte riscul de accidente, pierderea motivaţiei, scade inhibiţiile normale, creşte riscul de infecţie HIV, şi alte boli cu transmisie sexuală, creşte frecvenţa bătăilor inimii, conduce la anxietate, atacuri de panică, comportament paranoic, halucinaţii, afectează sistemului respirator, de reproducere şi imunitar, creşte riscul de cancer, modifică personalitatea.

• Psihopatizarea este considerată o consecinţă indispensabilă ce apare în stadiul doi al haşişomaniei.

• Sunt descrise tipurile astenic, apatic şi exploziv al acesteia (Дурандина, 1968).

• Efectuând MMPI la aceşti pacienţi s-a constatat că ei au un stil rebel, scandalos de comportament, însoţit de conflictualitate crescută.

• Lor le sunt caracteristice hotărâri superficiale, tendinţă de a fi în centrul atenţiei „cu orice preţ”, impulsivitate, imaturitate emoţională.

• În îndeplinirea obligaţiunilor sale ei întâmpină dificultăţi, încercând să transfere responsabilitatea pe alţii.

• În unele cazuri, se constată criticism exagerat faţă de cei din jur şi absenţa criticii faţă de sine.

• Dorinţa de a cuceri autoritatea în colectiv este însoţită de cruzime şi violenţă.

• Ei nu iau în consideraţie dificultăţile şi posibilele pericolele, manifestând mai degrabă un aventurism şi tendinţe criminale.

• Pentru majoritatea pacienţilor sunt caracteristice tendinţa de a nu se împovăra cu probleme, sentiment redus de responsabilitate supraapreciere, înşelăciune, promiscuitatea (неразборчивость) în alegerea mediului său.

Consumul de cannabis la adolescenţi

• Către lucrările consacrate acestui subiect o atenţie deosebită o au cercetările luiV. I. Mihailov (1982).

• El a costatat că primele episoade de consum la adolescenţi revin vârstei de 14-16 ani, contribuind la aceasta absenţa intereselor şi ocupaţiilor.

• Cu cât mai precoce are loc consumul cu atât mai malignă va fi evoluţia, respectiv mai severe consecinţele.

• Există 2 grupe de factori de bază ce conduc la consumul de cannabinoizi:

1) accentuarea de caracter, dezvoltare psihopatică, modificare de personalitate de tip organic, fumatul de tutun până la 14 ani, consumul de alcool, alcoolismul părinţilor, situaţii de conflict în familie, consum precoce de medicamente şi mediu în care se consumă haşiş.

Către a 2) se referă: traume CC grave ce au decurs cu complicaţii, maladii infecţioase şi somatice, reacţii nevrotice în anamnestic.

Consumul de cannabis la adolescenţi• Prima grupă conduce la trecerea formei sistematice de

consum şi formarea pulsiunii patologice, iar a 2-a se reflectă asupra modificării tabloului clinic, manifestarea intensă a simptomelor postintoxicaţionale şi a celor de sevraj.

• Motiv pentru a iniţia consumul este frecvent tendinţa de imitare, curiozitatea, în special în companiile unde se transmite ţigara cu haşiş pe cerc.

• Durata consumului episodic la adolescenţi nu depăşeşte 3-6 luni.

• Ebrietatea la această vârstă se caracterizează printr-un efect redus euforizant, uscăciune pronunţată, vertij, frecvent greaţă şi vomă.

• Pe prim plan se poziţionează simptomatica vegetativă, inhibiţia psihomotorie, manifestări de derealizare şi senestopatice spre deosebire de adulţi la care este prezentă bucuria şi încântarea.

Consumul de cannabis la adolescenţi• În perioada postintoxicaţională sunt caracteristice labilitatea

emoţională, irascibilitatea, epuizare ce durează 2-4 ore. • Ulterior dacă efectul euforizant este prezent, foarte rapid se

dezvoltă pulsiunea patologică pentru drog. • La trecerea către consumul sistematic, toleranţa creşte de

circa 4 ori. • Mai târziu simptomele vegetative trec în trăiri psihice plăcute

de senzaţie de căldură în tot corpul, uşurinţă, bucurie, mulţumire.

• Ebrietatea se prelungeşte ajungând la 1-2 ore în care pacientul vede totul în culori vii, se accelerează fluxul de idei, după care urmează iritabilitate, simptomatică astenică, fon scăzut de dispoziţie.

• Frecvent chiar în stadiul I, în caz de supradozare şi prezenţa consecinţelor TCC din anamnestic se pot dezvolta psihoze.

Modificările neurologice• Conform studiilor lui G.I. Lucacer (1989), modificările

neurologice apar la al 2-lea an de consum. • Pentru I stadiu este caracteristică disfuncţia vegetativă

suprasegmentară, mai rar sindrom hipotalamic. • În stadiul II se observă sindromul encefalomielitei

diseminate, mai puţin intens comparativ cu alte drogdependenţe.

• Concomitent în sevraj se constată HIC uşoară, midriază, reacţie fotopupilară abolită, convergenţă insuficientă, nistagm orizontal.

• Tonusul muscular este crescut de tip piramidal. • Reflexele osteo-tendinoase vii cu un clonus al tălpilor. • Se pot constata simptome piramidale patologice ale

mâinilor (palmelor) şi tălpilor.

Modificările neurologice• Reflexele abdominale lipsesc. • Frecvent la îndeplinirea probelor de coordonare se

observă ataxie şi tremur, ceea ce demonstrează modificări ale fluxului LCR, afectarea inervaţiei oculomotorii, afectarea sistemei piramidale şi a cerebelului.

• Dinamica tulburările neurologice este următoarea: la a 7-8 zi dispar semnele de hipertensie i/craniană, la a 15-20 zi semnificativ se reduc manifestările tulburărilor cerebeloase.

• Se păstrează simptomele patologice piramidale, sunt abolite reflexele abdominale, este prezent tremorul.

• Acestea toate poartă un caracter stabil.

Psihozele cannabice• În funcţie de condiţiile apariţiei stărilor psihotice pot

fi evidenţiate câteva forme:

1. psihoze în rezultatul supradozării;

2. psihozele haşişice apărute pe fondal de abstnenţă;

3. psihoze canabice-intoxicaţionale complicate în rezultatul combinării haşişului cu remedii hipnotice, sau corectori (al şirului atropinic), sau tranchilizante, sau cu opiacee, sau alcool.

4. debut de psihoze endogene provocate de consumul de canabinoizi.

• Sindromul de bază în cazul acestor psihoze, ca şi în debutul schizofreniei sunt dereglările de conştiinţă.

• Totodată diferenţele sindromologice sunt evidente. • Psihozele canabice pe fondal de supradozare sunt

de regulă de scurtă durată (de la ore la 2-3 zile) şi se caracterizează de tulburare delirioase, oneiroidă sau crepusculară de conştiinţă.

• Concomitent se constată trăiri halucinatorii asociate de tulburări psihosenzoriale.

• Afectul este legat de acţiunea drogului şi oscilează între euforie şi frică.

• Psihoza pe fondal de abstinenţă este asemănătoare celei metalcoolice, dar are un şir întreg de deosebiri.

• În primul rând este vorba de un fondal somatic totalmente diferit.

• Nu este prezent hiperemia feţei, poliurie, tremur general, haotic, fenomene de ataxie.

• Se observă fenomene simpaticotonice: paloare a tegumentelor, uscăciunea mucoaselor, voce răguşită.

• În aspect afectiv nu este umorul alcoolic caracteristic şi afectul euforic. Fonul emoţional este scăzut.

• Au loc trăiri cauzate de fumatul cannabisului, senestopatii, simptome psihosenzoriale.

• Psihoza se reduce litic, fără un somn critic. • La ieşire din această stare sindrom de sevraj nu se constată,

au loc doar fenomene astenice şi pulsiune faţă de drog. • Amintirile despre psihoza suportată sunt incomplete, uneori

poate fi pierderea memoriei la evenimentele curente şi la perioada ieşirii din psihoză.

• Clinica psihozelor cannabice intoxicaţionale complexe depind de remediul asociat.

• În cazul consumului asociat de ciclodol este mai aproape de manifestarea deliriumului clasic cu aflux de halucinaţii microscopice, zoologice.

• Totodată, în structura sa se constată episoade paranoide şi oneiroide.

• Consumul asociat de parcopan conduce la un tablou clinic mai polimorf, iar episoadele paranoide şi oneiroide au o pondere mai mare.

• Dereglările de conştiinţă poartă un caracter alternant. • Bolnavii văd imagini nereale, dar dacă sunt sustraşi înţeleg

că aceasta este halucinaţie.• Asocierea haşişului cu tranchilizante conduce la psihoze cu

dereglări afective evidente, sub formă de anxietate, frică, agitaţie psihomotorie.

• În această grupă se observă stări psihotice prolongate cu simptomatică schizofreniformă.

• Există părere că THC biologic provoacă modificări asemănătoare cu schizofrenia.

• Structura psihozei este diversă. • Pot fi stări depresiv-hipocondriace şi maniacale, tablou

halucinator-paranoid cu fenomene catatonice, stări de depersonalizare, tulburări de conştiinţă de tip amentiv sau amentiv-crepuscular, sindrom psihoorganic.

• Radicalul comun al acestor psihoze este tulburarea afectivă, labilitatea emoţională şi dereglările de conştiinţă.

• Majoritatea psihozelor canabice schizofreniforme se termină cu remisune completă.

• Pe fondal de consum de cannabis se poate dezvolta un proces schizozofren.

• În acest caz are loc tendinţa de compensarea a modificărilor de personalitate procesuale care au început, pe contul dorinţei „de a se înviora”, de aşi reduce disconfortul intern şi păstrarea formală a relaţiilor cu cei din jur.

• Concomitent fumatul cannabisului agravează simptomele negative, contribuie la formarea unui comportament asociativ şi dezadaptare.

• Simptomatica psihopatologică a psihozei prezintă o combinaţie complexă de simptome atât endogene cât şi exogene.

• Ulterior psihoza se reduce la tulburări de tip endogen. • Rapid se instalează simptomatica negativă, caracteristică

schizofreniei (dereglări de gândire, emoţional-volitive) ce conduce la degradare în aspect social.

Tratament• Din start este necesar de explicat pacientului adevărul,

deoarece există mituri precum că canabisul te ajută să te isprăveşti în situaţii stresante, ridicând stima de sine şi formând individualitatea.

• Este de luat în considerare, că de regulă se opun tratamentului „prietenii” şi colegii de consum.

• Medicul trebuie să încurajeze pacientul în dorinţa acestuia de a se trata, şi să dea recomandări pe parcursul întregii perioade de tratament.

• Sindromul de abstinenţă grav este motiv pentru efectuarea terapiei de dezintoxicare.

• În cazul asteniei pronunţate se pot utiliza adaptogeni (eleuterococ) şi nootrope (piracetam, nootropil).

• În caz de depresie sunt indicate antidepresive (amitriptilină, SSRI), iar în disforii timostabilizatori (carbamazepin).

Tratament• Tactica terapeutică este condiţionată de faptul că în

sevrajul canabic tulburările somatovegetative nu sunt evidente, iar poziţia de bază în tabloul clinic aparţine simptomaticii psihopatologice sub formă de apatie, adinamie, slăbiciune profundă şi dispoziţie tristă.

• De rând cu nootrope, adaptogene remedii simptomatice sunt indicate uneori şi neuroleptici cu efect stimulant, de tipul: etapirazin, moditen- depo, pot fi asociate şi sărurile de litiu.

• Efectul tratamentului se resimte către sfârşitul primei săptămâni.

• Ciuhrov M. G. (2004), în funcţie de tipul de evoluţie a dependenţei de cannabinoizi (stimulant, clasic, euforizant şi pseudo-episodic) propune următoarele abordări terapeutice.

Tratament• La cei cu evoluţie stimulantă este raţional de a indica

tranchilizante (tazepam, seduxen, fenazepam) în asociere cu neuroleptice de tipul sonapaxului. Terapia metabolică include indicarea glicinei.

• Foarte atent se indică nootrope.• În caz de evoluţie clasică sau euforică şi absenţa tulburărilor

de comportament, pe o perioadă de 7-10 zile tratamentul se reduce la dezintoxicare şi vitaminoterapie.

• În caz de sindrom de abstinenţă uşor se asociază adrenoblocatori (anaprilin, clofelin) cu tranchilizante şi neuroleptice uşoare, iar în cazul sevrajului grav – aminazin, tizercin, propazin cu tranchilizante (fenazepam, seduxen).

• Bolnavilor cu tulburări halucinator-paranoide (varianta pseudoepisodică) este indicat leponex, neuroleprice cu efect antipsihotic – haloperidol, triftazin, majeptil.

Tratament• În tulburări depresive se administrează ADT

(amitriptilin, ahafranil, melipramin). • Este eficientă administrarea parenterală a

dopaminei în asociere cu vit. C. • Terapia de detoxifiere include hemodez, soluţii

hidrosaline, glucoză, vit C, E).• În perioada postsevraj se va continua tratamentul

simptomatic de susţinere. • Pentru combaterea pulsiunii toxicomanice sunt

utilizate remediile: sonapax, neuleptil, tizercin.• Se va asocia şi psihoterapia.

Tratament• Pogosov 2005 propune asocierea psihoterapiei prin

stres emoţional cu cea reflector-condiţionată. • În etapa iniţială pacientului i se va explica că

urmează să i se administreze un remediu cu durată prelungită de acţiune, care relaţionând cu THC conduce la insuficienţă respiratori, cardiacă cu un rezultat posibil fatal.

• Pentru realizarea ei, ca premedicaţie se v-a administra subcutan 1,0 ml 0,1% sol atropin sulfat şi i/v 3,0 ml 15% sol. xantinol nicotinat cu 10 ml sol de 10% de calciu clorid.

• Reacţia vegetativă apărută este explicată de cumularea preparatului în organism.

• Peste 5-10 minute pacientului i se propune să inhaleze 1-2 fumuri din ţigara cu haşiş.

Tratament• Concomitent pe neobservate prin picurătoarea anterior

instalată se va administra 3 ml de 2% de miorilaxină. • Când apar senzaţiile de sufocare asociate cu frica de

moarte, bolnavul este transferat la ventilare artificială a pulmonilor cu durată de 5-10 minute.

• În acest timp personalul medical creează o atmosferă de panică imitând diverse acţiuni orientate asupra „stopului cardiac, răcirea membrelor, absenţa reflexelor pupilare”.

• După restabilirea respiraţiei spontane, pacientului i se explică motivul celor întâmplate, convingând-ul că reacţia este datorată incompatibilităţii preparatului depo cu haşişul.

• Înainte de externare, pacientului i se administrează 2,0 ml (50mg) moditen-depo, şi i se insuflă că medicamentul administrat va acţiona timp de 6-24 luni.

Termenii de depistare • După Wolf R., Farell M. (1999), în urină:

- Dacă e consum unimomental – 3 zile;

- Consum moderat – 4 zile;

- Consum grav, zilnic – 10 zile;

- Consum cronic, permanent – 36 zile;

• După Жарикова (1990):

- Marijuana timp de 20-36 ore, maximum 3 zile