Universitatea Ovidius din ConstantaFacultatea de FarmacieSpecializarea Rezidentiat Laborator FarmaceuticModulul Igiena alimentatiei

Nutritia pacientilor infectati cu HIV

Coordonator Stiintific, Conf. Univ. Dr. Florica Busuricu Rezident, Mihai Sebastian

Constanta2014

Cap. I. Nutritia, HIV si sistemul imunDe decenii, se cunoaste faptul ca nutritia joaca un rol major in imunitate si in abilitatea sistemului imunitar de a raspunde la infectii. Nutrientii obtinuti din hrana tin sistemul imun puternic in nenumarate moduri, spre exemplu, pielea si mucoasele sunt o prima linie in apararea corpului ce actioneaza ca bariere fizice impotriva virusurilor si a bacteriilor. Aceste bariere sunt dependente de nutritive, in special de vitamin A si se deterioreaza in cazul deficientelor nutritionale. Cand acest lucru se intampla, virusurile si bacteriile patrund mult mai usor in organism. Un alt exemplu in constituie defensive organizata de corp prin utilizarea celulelor imunitare differentiate si a substantelor chimice ce deriva din acestea. Aceasta defensive necesita energie, protetine, vitamin si minerale, toate fiind furnizate de hrana. O lipsa a nutrientilor cheie din acest process poate slabi raspunsul organismului la infectii.[1]Problemele nutritionale sunt commune in infectia cu HIV. La un moment dat, aproape toti pacientii care se confrunta cu acest virus vor avea problem in pastrarea unui status nutritional satisfacator. Problemele pot fi legate de infectia in sine sau de efectele terapiei antiretrovirale HAART (highly active antiretroviral therapy). Spre exempl, virusul poate infecta anumite cellule imunitare din intestine, cauzand inflamatia locala si avand ca rezultat dificultatea obsorbtiei nutrientilor si a medicamentelor. Acest fapt duce la o pierdere marcata in greutatea si la deficient minerale si vitaminice.[1]De asemenea, cerintele nutritionale ale pacientilor infectati cu HIV sunt mai mari datorita necesitatii corpului de a lupta in permanenta cu infectia virala cronica si de a lupta cu infectiile oportuniste. Pacientii ce sunt infectati si cu hepatita C, ce ataca ficatul, prezinta un risc si mai mare de deficient nutritive deoarece ficatul are un rol central in procesarea nutrientilor si a majoritatii medicamentelor. In sfarsit, lipsa apetitului, oboseala si alte efecte nedorite ale medicamentelor pot ingreuna procesul de hranire.Desi nu exista inca un leac pentru HIV, HAART a oferit multor paicenti cu HIV speranta si o stare de sanatate relative buna. Desi strategiile nutritionale nu pot inlocui aceasta terapie, hranirea corespunzatoare poate fi o parte integrata si foarte importanta in menajarea bolii. De la inceutul terapiei antiretrovirale ce poate dura de la cateva saptamani pana la ani de zile dupa inceperea ei, este importat ca un pacient sa pastreze obiceiuri alimentare sanatoase sis a isi planifice cu atentie mesele.[2]

Cap. II. Cladirea unei diete sanatoaseHrana este fundatia sanatatii nutritionale. Nimic nu poate inlocui hrana, aceasta putand fi doar suplimentata, ajustata, crescuta sau scazuta dar nu poate fi niciodata inlocuita in totalotate. Hrana este sursa unitatilor constitnuente ale carbohidratilor, proteinelor si lipidelor, dar si a vitaminelor si a mineralelor. Majoritatea tarilor au elaborate ghiduri cu privire la bunele obiceiuri alimentare. In general sunt recunoscute patru categorii majore de mancare: Fructele si legumele; Produse din cereale; Produse lactate si alternative; Carne si alternative;[2]Din pacate, aceste ghiduri se refera la nutritia populatiei generale si nu tin cont de nevoile speciale, cum ar fi acelea ale unor personae infetate cu HIV.In cazul macronutrientilor necesari in infectia cu HIV se considera ca un rol deosebit de important il au proteinele. Acestea sunt utilizate de corp pentru dezvoltatea structurilor celulare, pentru sinteza hormonilor, a enzilemor si a componentelor sistemului imunitar. In general, pacientii infectati cu HIV necesita cantitati mai mari de proteine pentru a-si pastra masa corporala dar si pentru a sintetiza componentele necesare sistemului imunitar. Cu toate acestea, exista anumite afectiuni medicale ce sunt aggravate de o dieta hiperproteica, motiv pentru care este importanta consultarea unui medic nutritionist in momentul diagnosticarii cu HIV. Mancarurile bogate in protein include carnea, vanatul, pestele, ouale, leguminoasele, tofu, untul scos di diverse seminte, mucile alunele, laptele, branza, iaurtul si laptele de soia. Se recomanda consumul a cel putin 1 gram de proteina per kg corp zilnic.[3]In cazul lipidelor, anumite tipuri de grasime sunt contraindicate datorita dislipidemiilor cauzate de HAART. Print re acestea se Numara grasimile saturate, gasite in grasimile animale, grasimile din lactate si in uleiul de palmier. Acestea sunt foarte greu de evitat complet datorita faptului ca se gasesc in mdod natural in majoritatea mancarurilor ce constitue o dieta complete. Grasimile partial hydrogenate cresc riscul degradarii sanatatii pacientilor bolnavi de HIV, intrucat acestea pot duce la precipitarea unor problem cardiace. Grasmilile recomandate sunt sunt prerezentate de mai multi acizi grasi monosaturati si de aciziii grasi omega-3. Exemple de surse pentru acesti acizi grasi sunt uleiul de masline, uleiul de canola, uleiul de susan, semintele si avocado.In cazul carbohidratilor se recomanda ca acestia sa fie obtinuti din surse precum orezul integral, quinoa, paine integralla etc. Nu sunt recomandate zaharurile simple ce pot duce la fluctuatii mari ale insulinemiei, aceste fluctuatii fiind correlate cu un raspuns mai slab al sistemului imunitar.[4]Fluidele sunt necesare pentru pastrarea functiilor celulare la capacitate mare. Deoarece se pierd fluide zilnic prin urina, scaun si transpiratie, acestea trebuiesc inlocuite, fiind recomandate 8 pahare de apa zilnic. Cu toate acestea, cantitatea exacta de fluide necesare depinde foarte mult de marimea corpului si de pierderea de apa, neexistand o regula generala care sa calculeze acest necesar. Alti factori pot influenta necesitatea fluidelor, cum ar fi anumite medicamente ce necesita un consum sporit de fluide pentru a proteja rinichii.[4]

Bilantul energetic Indiferent de statusul infectiei cu HIV, situatia este simpla: masa corporala este un rezultat al numarului de calorii ingerate zilnic prin hrana, din care se scad caloriile utilizate de corp in toate activitatile zilnice. HIV-ul afecteaza aceasta balanta energetica in sensul cresterii consumului de calorii datorita necesitatii corpului de a lupta constant impotriva virusului, in acest caz se estimeaza ca sunt necesare cu 10% mai multe calorii pentru persoanele infectate cu virusul HIV.Un sistem de clasificare a fost creat si revizuti de catre CDC(Center for Disease Control and Prevention), categorizand infectia cu HIV in 3 stagii clinice, fiecaruia fiindu-i atribuit necesarul caloric zilnic:[5]1. Categoria clinica A: HIV asimptomatic acest stadiu se caracterizeaza prin HIV acut, pacientii avand nevoie de 30-35 kcal/kg corp zilnic.2. Categoria clinica B: HIV simptomatic acest stadiu este caracterizat prin complicatii ce apar in urma simptomelor HIV. Oamenii din aceasta categorie necesita intre 35-40 kcal/kg corp zilnic.3. Categoria clinica C: SIDA aceasta etapa este caracterizata printr-o numaratoare a celulelor T mai mica de 200, fapt ce semnaleaza SIDA si infectiile oportuniste. Oamenii din aceasta categorie necesita 40-50 kcal/kg corp zilnic si prezinta risc marit de malnutritie.

Multivitaminele si suplimentele alimentareNu exista un consens in ceea ce priveste efectele multivitaminelor si a suplimentarii nutrientilor la indivizii testate pozitiv pentru HIV. Acest fapt este partial datorat lipsei de dovezi solide ce ar indica necesitatea suplimentarii unui micronutrient particular.Anumite studii au cercetat implementarea unui regim multivitaminic zilnic in dieta pacientilor infectati cu HIV sau cu statutul de SIDA. Un studio efectuat in Tanzania a implicat 1000 de indivizi seropozitivi, toti fiind femei insarcinate. Rezultatele obtinute au aratat ca regimul multivitaminic a fost benefic atat mamelor dar si nou-nascutilor. Dupa 4 ani, multivitaminele au redus riscul femeilor de a trece in stadiul de SIDA si a scazut mortalitatea cu aproximativ 30%. Un alt studiu efectuat in Tailanda a adus la lumina faptul ca utilizarea multivitaminelor a dus la scaderea mortalitatii dar numai la pacientii in stadia avansate ale infectiei cu HIV. Cu toate acestea, nu toate studiile au prezentat o corelatie pozitiva. Un studiu mic efectuat in Zambia nu a inregistrat nici un beneficiu adus de multivitamine dupa o luna de utilizare zilnica.[6]In ceea ce priveste suplimentarea vitaminica si mineral individuala, cercetarile prezinta rezultate incerte. Suplimentarea vitaminei A a redus mortalitate in cazul copiilor africani infectati cu HIV. WHO (World Health Organization) recomanda suplimentele cu vitamin A pentru toti copii intre 6 si 59 de ani ce sunt expusi riscului de carenta a acestei vitamin. In contrast, un studiu efectuat in Tanzania afirma ca utilizarea suplimentelor bazate pe vitamin A creste riscul transmisiei virusului de la mama la fat cu pana la 40%. Cu aceste rezultate, cercetatorii nu au ajuns la un consens in ceea ce priveste suplimentarea cu vitamina A a dietelor pacientilor bolnavi de HIV.[7,8]

Cap. III. Siguranta hranei

Pacientii ce traiesc cu SIDA au sistemul imunitar incapabil sa faca fata infectiilor oprotuniste, fiind astfel expusi riscului infectiei cu agenti patogeni prezenti in hrana. Siguranta hranei implica manipularea acesteia, prepararea si stocarea, toate fiind facute in conditii de siguranta pentru a evita infectia cu bacterii ce pot fi prezente in hrana. Cele mai prevalente infectii ale personelor bolnave de SIDA datorate hranei sunt cele cu Salmnella, prevalenta la pacientii bolnavi de SIDA fiind de 100 de ori mai mare decat la indivizii sanatosi. Un alt exemplu este listerioza, cauzata de Listeria monocytogenes, infectie ce are consecinte fatale si este intalnita la persoanele cu SIDA. Masuri simple pot fi luate pentru a creste siguranta hranei si pentru a preveni infectiile cauzate de patogenii din hrana. Spalatul pe maini, spalarea mancarii inainte sa fie preparata, a ustensilelor de bucatarie dar si a suprafetelor pe care se prepara mancarea poate duce la inhibarea marcata a cresterii bacteriene. Separarea carnii gatite de cea cruda si, desigur, prepararea termica suficienta sunt etape necesare in procesul de gatit. In ultimul rand, stocarea resturilor alimentare in frigider in 2 ore de la preparare asigura scaderea riscului dezvoltarii bacteriene.[1]

ConcluziiPacientii bolnavi de HIV au anumite restricitii in regimul alimentar, precum zaharurile simple sau grasimile nesaturate sau hidrogenate, dar in afara de aceste aspecte, dieta lor este relative neschimbata fata de recomandarile nutritionale generale. Se recomanda o dieta echilibrata, completa, bogata in proteie, vitamine si minerale, si, desigur ingerarea unui numar mai mare de calorii pentru a compensa consumul energetic al sistemului imunitar.

BIbliografie1. Johansen, Diana. (2007)."Practical Guide to Nutrition for People Living with HIV",Canadian Aids Treatment Information Exchange2. Riddler, Sharon A. (2003)"Impact of HIV Infection and HAART on Serum Lipids in Men ",Journal of American Medical Association.(28):4-16.3. Thomson, Caspar (2010), "AIDS map".4. Parento, Joy. USDA (2009). Diet and Disease. 5. Dean, E., Glynn H., House, A., et al. Association of Nutrition Service Agencies. (2002). Nutrition Guidelines For Agencies Providing Food to People with HIV. 6. Fawzi WW et al., for the Tanzania Vitamin and HIV Infection Trial Team. Randomized trial of effects of vitamin supplements on pregnancy outcomes and T cell counts in HIV-1-infected women in Tanzania. Lancet, 1998.7. Friis, H. (2006). Micronutrient interventions and HIV infection: a review of current evidence, Tropical medicine & international health. 8. Megazzini KM, Sinkala M, Vermund SH, Redden DT, Krebs DW, Acosta EP, Mwanza J, Goldenberg RL, Chintu N, Bulterys M, Stringer JSA. A cluster-randomized trial of enhanced labor ward-based PMTCT services to increase nevirapine coverage in Lusaka, Zambia, 2010;