Nunta la romani a suferit de-a lungul timpului unele schimbari. Pe langa multele si diversele traditii romanesti care inca se pastreaza, au fost adoptate unele noi, importate din alte tari.Acestea sunt cele mai importante traditii de nunta:

Voalul miresei

Un izvor antic spune ca femeile din Roma Antica purtau voalul pentru a se proteja de spiritele rele. Apoi, in Anglia secolului al XVIII-lea, voalul desemna puritate si castitate.

In timpurile noastre, are loc ceremonia de scoatere a voalului ce reprezinta trecerea miresei de la statutul fata, la cel de femeie. Dupa aceea, capul ii este acoperit cu un batic.

Buchetul miresei

In timpurile stravechi, de rochia miresei se coseau plante care erau cunoscute pentru proprietatea lor de a proteja tanara fata de spiritele rele. Cu timpul insa, din motive estetice, plantele au fost inlocuite cu flori, care au dus la nasterea buchetului de mireasa.

Buchetele sunt facute in special din trandafiri rosii ce semnifica dragostea. Se obisnuieste ca mirele sa ia un trandafir din buchetul miresei si de a si-l pune la butoniera. Acest gest s-a pastrat de pe vremea cavalerilor, cand acestia purtau culorile aleselor inimii pentru a-si arata iubirea.

Nu trebuie sa uitam nici de aruncatul buchetului. Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

Rochia de mireasa

In vremurile de demult miresele purtau la nunta cea mai buna rochie a lor. Culoarea era o chestiune de gust. Astazi miresele se casatoresc imbracate in alb, culoare care simbolizeaza fecioria . Acest obicei dateaza din secolul al XVI-lea. Regina Victoria a ales rochie alba, in loc de argintiu, culoarea traditionala a mireselor regale.

Ruperea turtei

Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Furatul miresei

Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei ale carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele

nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa.

Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.Acest obicei avand radacini nestiute.

Verighetele si inelul de logodna

Romanii au purtat o lunga perioada de timp doar inele din fier. Dupa anul 31 i. Hr. au aparut inele de aur, dar erau folosite doar de nobili: ambasadori, senatori, consuli si sefului oficial al statului. Au fost date si o serie de legi care reglementau purtarea inelelor.

Cu timpul, inelul a devenit obligatoriu pentru "a lega" o persoana de clasa lui sociala. Ulterior a aparut si inelul de logodna. Primii care au foslosit aceasta bijuterie au fost romanii. La ceremonia de logodna, logodnicul dadea un inel simplu de fier, familiei miresei, ca un simbol al angajamentului.

Initial, ceremonia de logodna era mai importanta decat cea a casatoriei, care venea doar sa implineasca primul angajament. Primul inel crestin de logodna a fost gasit in catacombele Romei, nu era din aur, datorita perceptelor biblice, si dateaza din anul 200 d. Hr

In concluzie putem spune faptul ca nunta din vremurile noastre se aseamana foarte mult cu ce din Vremea Antica la romani