Nr. 584

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 55 (serie nouã) • aprilie 2018 • 3,00 lei •

Constantin ÞÎNTEANU

Cabinetulde curiozitãþi,

din interiorspre exterior

paginile 12 – 13

ªtefan RADU

Nevoiade istorie

pagina 8

Violeta SAVU

La intersecþianeantului

cu inefabilulpagina 15

Carmen MIHALACHE

ComplexulAntigonei

pagina 7

Ioan DÃNILÃ

Bacãul(pre)primar

pagina 10

•• II

oonn

MMii hh

aall aa

cchh

ee ––

SStt rr

aajj aa

,, 22

0011

33

Adrian JICU

Permafrost – permanenþa Rãuluipagina 3

Dupã cum afirma CarmenPoenaru, preºedinta filialeiBacãu a U.A.P., la vernisajulexpoziþiei „Inocenþã ºi can-doare. Prietenii noºtri necuvân-tãtori“, reprezentãri zoomorfe înartã existã încã din cele maivechi timpuri, chiar din perioadapaleoliticului, când în picturilerupestre erau evocate episoadede vânãtoare.

Expoziþii cu subiectul„zoomorfe“ au mai fost organi-zate, în anii trecuþi, în galeriilede artã din Bacãu, dar ceea ces-a adus nou acum este temaoarecum restrictivã, ºi anumeprietenia omului cu animalele,dar ºi faptul cã la aceastãexpoziþie au fost invitaþi artiºtinu doar din Bacãu, ci din toatãþara. S-a creat un altfel de „cabi-net de curiozitãþi“, unde aglo-merarea lucrãrilor a salvat privi-torul de sufocare, printr-o tonicãbunã dispoziþie. Ceea ce nuînseamnã cã nu am vãzutdestule lucrãri de artã plasticãde cea mai înaltã calitate.Posibil sã fiu subiectivã, darcele mai bune lucrãri mi s-aupãrut cele ale pasticienilorbãcãuani. De la intrare, seremarcã graficile atât de spe-ciale ale lui Ovidiu Marciuc ºicred cã e bine sã amintim cãîndrãgitul profesor ºi artist ar fiîmplinit anul acesta, pe 7 aprilie,59 de ani (a dispãrut prematurla începutul anului trecut...). Înimediata vecinãtate a pisicilor ºicâinilor desenaþi de OvidiuMarciuc, dãm de alte desenevaloroase, de data aceasta cupãsãri, semnate de IonMihalache, o a doua serie, cu

prima chiar revista noastrã ailustrat una dintre ediþiile sale, ºianume cea din iulie-august2017. Câinele înaripat al luiDionis Puºcuþã atrage ºi elprivirea, printr-o combinaþiestranie de gravitate ºi umor, darºi prin calitatea execuþiei. Ceeace putem spune ºi desprevãcuþa aproape zburãtoare,reprezentatã de Marius Crãiþã-Mândrã, o lucrare de micidimensiuni, dar care focali-zeazã prin deosebita sa plastici-tate. Pisica, atât de mult întâl-nitã chiar ºi la cei mai mariartiºti ai lumii (Auguste Renoir,Claude Monet, Édouard Manet,Pierre Bonnard, Andy Warhol,Pablo Picasso, Edward Hopper,Nicolae Tonitza, Marcel Iancuº.a.), e foarte frumos zugrãvitãºi de Carmen Poenaru, picturileei conferind, prin culorile vii,strãlucire expoziþiei de laGaleria „Nouã“. ªi nu ai cum sãnu îndrãgeºti în fotografia

Geaninei Ivu pisicuþa bibliofilã,numitã astfel pentru cã iesedintr-un raft plin de cãrþi. Nu efotografie, dar tabloul realizat deDumitru Macovei, ilustrând sies-ta celui mai bun prieten al omu-lui, este aproape fotografic. Onotã distinctã, foarte potrivitã încontext, o face cãluþul de mareconfecþionat de Ioan Burlacu,care ne aduce din frumoaselesale realizãri experimentale deultimã orã acest obiect din lemn,piatrã ºi ceramicã. Cu fotografiiemoþionante, revelând empatiadintre copii ºi animale, au par-ticipat Ovidiu Ungureanu ºiCristian Bandi, cel de-al doileabucurându-ne privirea ºi princâteva desene cu cai. Dintrepasticienii bãcãuani participanþiîi mai menþionãm pe ªtefanPristavu, Dorin Macovei, SilviaTiperciuc, Lucia Filimon. Dintreartiºtii invitaþi din alte oraºemi-au atras atenþia PaulaVlãdescu, Mariana Paparã,George Moºorescu, Irina Oþoiu,Paula Neagu, Gloria Badarau.

În concluzie, o expoziþie plinãde emoþie, care demonstreazãprin desen ºi culoare cât de fru-moasã poate fi prietenia dintreom ºi fiinþele necuvântãtoare.Felicitãri celor care au iniþiat ºiorganizat aceastã expoziþie,vernisatã pe 16 martie 2017, lagaleria Uniunii Artiºtilor Plasticidin România, filiala Bacãu! ªi,desigur, felicitãri tuturor partici-panþilor, despre care am înþelescã au trecut testul unei selecþiisevere a unui juriu profesionist.

Violeta SAVU

Ediþia I a „Zilei Internaþionale a Poeziei“ s-adesfãºurat în luna martie, în Ziua Bunei Vestiri, laViiºoara - Neamþ, organizatã de FundaþiaCulturalã „Georgeta ºi Mircea Cancicov“,Fundaþia Culturalã „Aurora“ ºi având concursulConsiliului Judeþean Neamþ, ca o manifestareîncadratã în „Anul Centenarului Unirii“.Moderatori au fost preºedinþii fundaþiilor, VictorMunteanu ºi Ioan Ouatu, ºi scriitorul EmilianMarcu. Invitaþi au fost scriitori din toatã þara, maiales poeþi din Bacãu, Iaºi, Suceava, Focºani,Odobeºti, Tecuci, Râmnicul Sãrat, Buzãu, Vaslui,Bârlad,Galaþi, Bistriþa, Satu Mare, Timiºoara,Cernãuþi º.a. Dintre momentele importante,

amintim colocviul „Poezia ca suferinþã a cãutãriide sine“ (moderat de Emilian Marcu), recitalul depoezie (un regal al unor importanþi poeþi români)ºi lansarea volumului „Depãrtãri sfinþite cu la-crimi“, de Ioan Ouatu.

O primã ediþie reuºitã deplin, printr-o organi-zare fãrã cusur ºi prin solicitudinea celui care afost gazda de facto a evenimentelor, poetul IoanOuatu.

Victor Munteanu bifeazã astfel încã o mani-festare culturalã cu rezonanþã, la cele cunoscutedeja, aflate sub auspiciile „Avangardei XXII“.

Felicitãri organizatorilor!(D. P.)

aprilie 20182

ateneu

Altfel de zoomorfe,o expoziþie tonicã

FFrraaggmmeennttaarriiuummZIUA BASARABIEI. Multe ºi meritate gesturile culturale dedicate

zilei de 27 martie. Ansamblul Folcloric „Busuiocul“ ne-a rãs-fãþat cu un nou spectacol de zile mari (ca aceasta). PetruVlase a gândit altfel actul omagial, dupã cum altfel, adicãadecvatã contextului, a fost întâlnirea din a treia zi de Paºte,sub genericul „Veniþi de luaþi luminã!“ Imagine-simbol pentruvisul nostru: un bãieþel de 7-8 ani, în costum naþional, se aºazãîn genunchi ºi se roagã: „Doamne, ocroteºte-i pe români!“

CITIÞI! De Ziua Internaþionalã a Cãrþii ºi a Drepturilor de Autor,23 aprilie, care este ºi Ziua Bibliotecarului din România, ne-amoprit în faþa unei vitrine speciale de la Biblioteca Judeþeanã „C.Sturdza“, din care ne zâmbea provocator un titlu: „Cum seciteºte o carte. Ghid clasic pentru o lecturã inteligentã“, deMortimer J. Adler ºi Charles Van Doren (Piteºti, Ed. „Paralela45“, 2014). Aveþi de ales între patru niveluri de lecturã pe carevi le descriu autorii.

SALVAÞI! De toatã lauda: în ziua împlinirii a 100 de ani de launirea Basarabiei cu patria-mamã (27 mart. 1918), ConsiliulJudeþean, Primãria municipiului Bacãu, Biblioteca Judeþeanã,Colegiul Naþional „Ferdinand I“ (în curtea cãruia se aflã stejarulUnirii din 1918, a cãrui poveste o deþine Jean Ciutã), DirecþiaSilvicã, Inspectoratul ªcolar al judeþului, Asociaþia„Patrimonium Bacoviensis“ ºi Protoieria Bacãu au tutelatproiectul „100 de ani, 100 de ºcoli, 100 de stejari, o singurãþarã“. Bacãului îi rãmâne sã gãseascã soluþia salvãrii celui de-al doilea stejar secular, dintre ruinele fostei ªcoli de Meserii(lângã Autogara Bacãu), iar Mihai Ceucã pune la dispoziþiedocumentaþia necesarã.

VÂRSTÃ FÃRÃ MISTERE. Pe 4 aprilie, când Viorel Savin aîmplinit 77 de ani, Serviciul Public Judeþean pentruPromovarea Turismului ºi Coordonarea Activitãþii deSalvamont, din subordinea Consiliului Judeþean, împreunã cuUniversitatea „Vasile Alecsandri“, a dedicat ziua omagieriiunuia dintre scriitorii importanþi ai noºtri. „Fãrã colegi debreaslã nu aº fi rezistat“, a mãrturisit sãrbãtoritul, dupã o fru-moasã laudatio rostitã de P. Isachi.

IN MEMORIAM. • Ne-a pãrãsit, pe 19 febr., poetul DionisieDuma, puternic ataºat de oraºul natal: „Sunt suflet în sufletulTecuciului meu/ ªi-i cânt bucuria ºi-amarul“, declara în 2010,la festivitatea de acordare a titlului de Cetãþean de onoare almunicipiului Tecuci. A publicat în „Ateneu“ poezie, comentarii,documente despre ªtefan Peticã º.a. Fiica unui alt poettecucean, Ovid Caledoniu, i-a dedicat o poezie care se încheiecu o dorinþã-constatare: „ªi versul sãu se-nalþã-ncet, acumspre cer,/ Ca luminoase raze, ce nicicând nu pier“ (IleanaTulicã-Georgescu, 20 febr.). • Omul-instituþie Vasile Robciucnu mai este printre noi. Îl regretã nu doar Moineºtiul, ci ºiBacãul sau Pãrhãuþiul natal. Vom reveni. • Grigore Farþadi-Scurtu, profesor de istorie, a plecat la Domnul. „Mi-a fost stu-dent. Era pasionat de cercetarea localitãþilor catolice, mai ales“(dr. Dumitru Zaharia).

Al. IOANID

Revista de Culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),

Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru • 5948465000072

48

•• CCaarrmmeenn PPooeennaarruu

Ziua Internaþionalã a Poeziei la Viiºoara

cronica literarã

aprilie 2018 3

M-am pripit, se vede treaba, cândam afirmat cã Beniamin închide o serie,cãci, odatã cu evenimentele din 1989 ºicu uciderea lui Todor Grancea de cãtreNeculai Crãciun, subiectul pãreaepuizat. Ei bine, Permafrost(POLIROM, 2018) vine sã contrazicã oasemenea supoziþie, continuând po-vestea lui Neculai Crãciun, omul dinumbrã, aflat în permanenþã la butoane.Biografia sa se ramificã prin apariþiacâtorva personaje importante în confi-gurarea eºichierului politic, pe care el ºiomologul sãu, Iakov Bedelia, îl con-troleazã. Acest consilier osetin este celcare îi dezvãluie, înainte de a pãrãsiBucureºtiul, câteva dintre mecanismeleputerii, avertizându-l cã influenþa sovi-eticã nu va dispãrea nici dupãretragerea aparentã: „Nikalai, dacã stainiºte ani în birou, dupã ce pleci rãmâneceva acolo, rãmâne mirosul tãu,rãmâne fumul þigãrilor tale în pereþi,rãmâne urma cizmei în covor. ªiascultã-mã, mai rãmâne ceva, cevacare nici nu poate fi mãsurat, nicifotografiat. Rãmâne schimbarea pecare noi am produs-o în sufletul vostru.E ca în urma unei convieþuiri dintre unbãrbat ºi o femeie, indiferent dacã seiubesc sau se urãsc. Dupã un timpîncep sã semene, au ceva în comun.Cu cât neagã mai tare, cu atât au cevala fel, o parte de suflet comunã. Ce-þiînchipui, cã suntem proºti? Noi ºtim câtde mult ne urâþi. Iar voi ºtiþi cât de multvã dispreþuim. Dar ceva tot avem, cevacare nu mai poate fi ascuns. Ai sã vezi,noi v-am prins în pivniþã, v-am violat ºiaºa avem împreunã un copil. Copilulacela o sã vã îngroape pe voi“.

Înnggheþ ººi dezzggheþ(ideologgic)

Îndãrãtul culiselor, Neculai Crãciunîncearcã sã anticipeze orice mutare,stimulând „activitatea“ grupului de laAcvariu ºi racolând posibili disidenþi,care vor fi folosiþi la momentul oportun.E, de altfel, o confirmare a ideii dinBeniamin, potrivit cãreia nu disidenþiisunt periculoºi, ci aceia care stârnesctulburãri neprogramate, aceia la careoamenii vin fãrã sã fie chemaþi. Ca defiecare datã însã intervine imprevizi-bilul, cãci maistrul Pãrãluþã nu înþelegesubtilitãþile jocului ºi se apucã sã punãîn practicã discuþiile cu inginerul ValterNegrea-Negrescu, scriind lozinci anti-comuniste pe pereþii blocurilor. Caatare, va fi sãltat de maºina Salvãrii ºiinternat la balamuc, de unde dispare cutotul. Din aceleaºi motive, inginerulValter Negrea-Negrescu este „mutat“ laSuruleºti, pentru a se ocupa, chipurile,de conservarea unei mine abandonatede sovietici, despre care circulã tot felulde zvonuri.

Suruleºtiul e un topos straniu, cuoameni care primesc regulat lefurile ºipensiile, deºi nu fac mai nimic. E olocalitate ruptã de lume, fãrã copii, deunde nu poþi evada, singurul care facelegãtura cu lumea realã fiind ºoferulHaron Luntraºu, al cãrui nume trãdeazãrezonanþe mitice. În zilele „revoluþiei“,inginerul ºi iubita sa Nora (soþiamaistrului) îºi vor gãsi sfârºitul, ca ºicum un blestem îi atinge pe toþi cei carevin aici ºi nu se mai pot întoarce pecelãlalt tãrâm. Nora va muri violatã demembrii Comitetului revoluþionar dinSuruleºti, porniþi la vânãtoare deteroriºti/vrãjitoare, iar el va pieriîngheþat în misterioasa minã, undefrigul este stãpânul suprem. Visul pe

care îl are înaintea morþii este unul din-tre pasajele-cheie ale cãrþii: „Acolo, încelãlalt capãt, se desfãºura tundra, ocâmpie plinã de mâl ºi apã, o mlaºtinãîngheþatã. Galeria în care intrase erade fapt un tunel, un tunel prin care vân-tul îngheþat al imensei întinderi seînºuruba de la sine ºi se strãduia sãajungã în partea cealaltã, chiar în minade la Suruleºti. […] Era un frig straºnicacolo, de partea cealaltã. Se vedea cuochiul liber cã totul era îngheþat bocnã,în afara oamenilor care se miºcau pegheaþa solidã ca niºte somnambuli. […]Aproape nimeni nu ºi-a dat seama cãlumea în care trãiserã fusese construitãpornind de la amãnuntul esenþial cã, latemelie, pãmântul trebuie sã fie bineîngheþat. Trebuie sã fie un pãmântveºnic îngheþat. Doar aºa a fost cuputinþã alcãtuirea unei lumi de care eise sãturaserã cu totul. Era o lumestrâmbã, þeapãnã, îngheþatã aidomasolului pe care se ridicase. A fostîndeajuns ca o boare de cãldurã sãînvãluie aceastã lume, pentru ca totulsã se nãruie, sã se scufunde înmlaºtina care se întindea cu fiecareclipã“. Se profileazã, aºadar, ideeadamnãrii, cãci, aºa cum lasã a seînþelege finalul, nu existã ieºire, iarîncercarea de schimbare din 1989 esteiluzorie. Într-o lume-temniþã, stãpânitãde frig, un rãu (necesar?) a fost înlocuitcu un altul, cu aparenþã de libertate,care ne-a târât într-o mlaºtinã.

Frriggul dinn nnoi

Ceea ce conteazã cu adevãrat sedezvãluie dincolo de trama narativã.Este vorba despre parabola puterii pecare Eugen Uricaru o construieºtemeticulos, cu infinitã atenþie la detalii. Ede presupus cã nici autorul nu va fibãnuit încotro se va duce naraþiunea,care îºi are începuturile undeva în inter-belic, prelungindu-se dupã 1990.Problema puterii se contureazã în ter-meni de a vrea ºi a putea. ªi nimeni nuse pricepe mai bine la mecanismeleputerii decât Neculai Crãciun, care pre-simte ameninþarea, care înþelege, lucid,cã întâmplãrile din decembrie se fac cuaprobare de la Kremlin, cã România nupoate face decât ceea ce i se permite ºinu ceea ce vrea.

De aceea, securistul Neculai Crãciune atent mereu la tonul pe care îl daualþii, ºtiind cã „scapã animalele mici ºidispar dinozaurii“. El nu ezitã sã seascundã, sã unelteascã, sã cerºeascã,sã elogieze, sã trãdeze ºi sã ucidã,atunci când situaþia o impune: „Dacãslujeºti o idee, nu ai cum sã te potic-neºti în oameni“. Aparent insignifiant, else dovedeºte un redutabil strateg, fiindprintre puþinii care ºtiu sã evite tentaþiilemomentului, jucând la douã capetecând e necesar ºi trecând în tabãra maiputernicã la momentul oportun. Indivizica Paul Becheru (mare grangur înguvernul revoluþionar) nu rezistã, învreme ce el îºi pãstreazã influenþa ºidupã trecerea minerilor prin Bucureºti:„Înþelesese prea târziu cã persoana ceamai importantã de la Acvariu nu era el,ci Neculai Crãciun“. E ceva mefistofelicîn relaþia acestui Crãciun cu Beria, de lacare a învãþat cum sã supravieþuiascã(inclusiv expunerii la ºi cum sã-ºiplanteze întotdeauna oamenii în poziþii-cheie).

Dincolo de avatarurile lui NeculaiCrãciun, se deschide zona semnificaþi-ilor de profunzime ale cãrþii, cãciPermafrost atacã problema Rãului dinnoi ºi din lumea în care trãim. Deghizatsub metafora frigului, Rãul e adâncînrãdãcinat în noi, iar mesajul cãrþiiînspãimântã prin cinism. E limpede cãsuntem condamnaþi, cã nu existã sal-vare din faþa acestui frig care „înain-teazã pe furiº“. Iar mina din Suruleºti nue altceva decât un tunel cãtre teritoriilefrigului, cãtre o lume care pare a aveanevoie de un principiu malefic dupã

care sã se conducã. De aceea, cuPermafrost se deschide o ranã. Ranauitãrii ºi a indiferenþei. Cãci romanuleste, înainte de orice, o distopie. Odistopie menitã sã ne scuture din letar-gia care s-a aºternut, pe nevãzute,peste entuziasmul naiv (post)decem-brist. Asemenea elemente existau ºi înromanele precedente, însã ele dobân-desc acum o tulburãtoare acuitate,semn cã ne gãsim într-o fundãturã exis-tenþialã de naturã sã ne punã serios pegânduri. Nici nu poate fi altfel în condiþi-ile în care fiecare dintre cele cinci cãrþi(Supunerea, Cât ar cântãri un înger,Planul de rezervã, Beniamin ºiPermafrost) ilustreazã (individual ºiîmpreunã) cã trãim într-o lume guver-natã de Rãu, ale cãrui feþe deghizatene-au invadat existenþa. Nu întâmplã-tor, finalul din Permafrost vine ca osentinþã implacabilã: suntem iremedia-bil pierduþi fiindcã ne aflãm sub imperiulfrigului, metaforã transparentã a Rãuluide care nu ne putem elibera: „Topireastratului de permafrost compromiteorice încercare de activitate umanã înzonã. În mlaºtinã nu se poate construinimic. În unele zone ale lumii, per-mafrostul e singura soluþie pentru civi-lizaþie, chiar dacã toate clãdirile care seridicã acolo ori sunt niºte închisori, oriseamãnã cu ele.“

MettammorrfozzeleRãului

Eugen Uricaru nu e singurul care sãfi fost preocupat de ceea ce se cheamãrealitãþile postdecembriste, însã nici-unul dintre prozatorii care le-au abordatnu a împins lucrurile atât de departe.Citite în ordinea apariþiei, cele cinciromane dezvãluie mecanismeleparºive ale acaparãrii ºi pãstrãrii puterii,indiferent de contextul istorico-politic.Pentalogia e ºi un fel de istorie a meta-morfozelor Rãului, care continuã nudoar sã supravieþuiascã, ci sã (ne)domine, indiferent dacã vorbim despredejism, ceauºism sau postdecembrism.Cititã însã invers, seria lui Uricaru sedovedeºte cea mai finã analizã din lite-ratura contemporanã a mecanismelorputerii. O parabolã despre o opþiuneimposibilã: permafrostul sau mlaºtina?

Nãucitor ca o loviturã în moalelecapului, finalul din Permafrost are cevacinic prin verdictul necruþãtor: trãim peterenuri alunecoase, mâloase, undetotul s-ar prãbuºi în absenþa frigului. Înaceste condiþii, nu poþi sã nu tegândeºti la finalul schopenhauerian alpoemului Memento mori ºi sã nu teînfiori la ideea cã, indiferent de mersulIstoriei, Rãul rãmâne. Cã totul e în van,cã ne hrãnim cu iluzii ºi cã nu putemsupravieþui în absenþa frigului care nis-a infiltrat în sânge. Un final tulburãtor,de o mãreþie similarã (deºi cu semninvers) cu aceea a incendierii Romei decãtre Nero...

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Permafrost – permanenþaRãului

•• IIuu ll iiaann CCrr iisstteeaa –– SSeemmnn dd iinn cceerr ,, 22001133

Relativ recent, L. Chiscop apublicat articolul „Alecsandri, încea dintâi reconstituiregenealogicã“, în care esteprezentat un nou argumentdespre copiii vornicului VasileAlecsandri1). Aici este inclusãtabla descendenþilor vornicului,întocmitã în 1846 de stolniculAlecu Avram, în ordine inver-sã: Prohira (moartã), Iancu,Smaranda (moartã), Vasile,Theodosãe (moartã), Catinca ºisoþul ei. De aici rezultã cãpãrinþii poetului au avut ºasecopii ºi nu ºapte, cum afirma elîn 1865. L. Chiscop considerãcã Vasile (n. 1821), viitorul poet,fusese al treilea copil în familiasa, dupã Catinca (n. 1819) ºiTheodosãe (n. 1820). Precizãmcã alþi biografi ai poetului, caAl. Piru2) ºi G. C. Nicolescu3),susþineau cã VasileAlecsandriera al doilea copil în familiapãrinþilor. Acum facem com-paraþie cu arborele genealogiccreat de L. Chiscop în 20134),unde copiii sunt de asemeneaîn ordine inversã: Iancu (n.1826), Theodosãe (n. 1825),Smaranda (n. 1823), Vasile (n.1821), Prohira (n. 1820) ºiCatinca (n. 1819). În perioadacalculatã de L. Chiscop, din anii1819 pânã la 1826, Catinca (n.1819), Vasile (n. 1821) ºiSmaranda (n. 1823) ocupãlocuri corespunzãtoare înamândouã tablele descen-denþilor. Însã Iancu acum s-ar finãscut în 1825, ºi nu în 1826,iar Prohira este cea mai tânãrã,nãscutã în 1826, ºi nu în 1820.Despre fratele poetului, Iancu,Al. Piru susþine cã s-a nãscut în18265). De asemenea, se schim-bã anul naºterii lui Theodosãe,de la 1825 la 1820. E greu deexplicat de ce s-au produsaceste schimbãri în cronologia

anilor de naºtere. Totuºi estecert cã Vasile a rãmas peacelaºi loc: 1821. Analizândaceste date, reprezentate deL. Chiscop, se pune întrebarea:oare Vasile Alecsandri nu a ºtiutprecis câte surori ºi câþi fraþi aavut în viaþã? ªi de ce L. Chiscopnu doreºte ºi astãzi a recu-noaºte prezenþa în familia vor-nicului V. Alecsandri a 7 copii?Rãspunsul la aceste întrebãriconstã în faptul cã L. Chiscopse menþine pe poziþia naºteriipoetului în anul 1821, în codriiapropiaþi de Bacãu. El consi-derã cã poetul s-a nãscut lângãIzvorul Rece, pe Valea Budului,la 10 km de Bacãu6), unde dum-nealui ºi-a ridicat o pensiune.

În articolul „Alecsandri, în ceadintâi reconstituire genealogi-cã“, L. Chiscop scrie desprebotezul lui Vasile, viitorul scri-itor, considerând cã acesteveniment a avut loc în iulie1821, când Mihalachi Cozoni afost naº de botez, la Biserica„Precista“ din Bacãu7). Însã maideparte, în acelaºi articol,L. Chiscop schimbã propriapãrere, afirmând: „Poate cãasta era casa – casãbãtrâneascã a familiei Cozoni –în care, în iulie-august 1821, a

fost botezat Vasile Alecsandri,viitorul scriitor, ºi în care va maiveni uneori în vizitã, mai ales cãla Târgu-Ocna se va retrage ºibunul sãu prieten, unionistulCostache Negri“8). Dupã L. Chiscopreiese cã V. Alecsandri a fostbotezat de douã ori în acelaºian ºi în locuri diferite (!?).

În prezent majoritatea criti-cilor literari sunt de acord cuafirmaþia fãcutã chiar de poet,care în nota autobiograficã„Suvenire din viaþa mea“ scrie:„Sînt nãscut în Bacãu“9). La 21iulie 1921, pe tot cuprinsulRomâniei reîntregite, a fost sãr-bãtorit centenarul naºterii luiAlecsandri, dar atunci încã nuse ºtia despre existenþa mãr-turiei de mitricã din 12 iulie1835, eliberatã de tatãl poetului,în care era scrisã data denaºtere a fiului Vasile la 14 iunie1818. Acest document a fostdescoperit abia în 1943 de cãtredirectorul Arhivelor Statului dinIaºi, Gh. Ungureanu10).

Ultimul document cu toatedatele de naºtere ale scriitoruluieste scrisoarea expediatã laViena din Iaºi la 20 iunie 1881,la cererea Societãþii „Româniajunã“, de cãtre redactorul„Convorbirilor literare“, Iacob

Negruzzi. În aceastã scrisoareel menþioneazã cã V. Alecsandrinu ºtie exact ziua naºterii ºi cãpoetul i-a precizat „cã trebuiefixatã dupã probabilitate ziua de21 iulie. Deci doar el ar fi nãscutla 21 iulie (stil vechi) 1821, laBacãu“11).

Dupã cercetarea datelor cares-au acumulat pânã în prezent,am putut realiza o concluzie:scriitorul s-a nãscut la 14 iunie1819, în Bacãu12). Confirmareacã anul 1819 este anul denaºtere al lui V. Alecsandri se ba-zeazã: 1) pe faptul existenþei înfamilia pãrinþilor poetului a 7 co-pii, cum a afirmat V. Alecsandri în„Suvenire din viaþa mea“, în186513); 2) pe calcularea anilorde învãþãturã ai poetului; 3) pefolosirea materialelor cerce-tãrilor întreprinse de PompiliuEliade la Arhivele Sorbonei; 4)pe scoaterea în evidenþã a noteiautobiografice, pãstratã înArhiva Academiei Române, ºi 5)pe luarea în considerare a ani-lor prieteniei poetului în copi-lãrie ºi în tinereþe. Prin conti-nuarea cercetãrilor referitoare ladata de naºtere a poetului, afost stabilitã a ºasea dovadã cãV. Alecsandri nu s-a nãscut înanul 1821. Ea se bazeazã pe

articolul lui G. Bengescu, unuldintre primii biografi ai poetului,publicat în 1887 în „Convorbiriliterare“. Articolul acesta despreVasile Alecsandri a fost folositde L. Chiscop, explicând pentruce era necesarã scoaterea decãtre tatãl poetului a „Mãrturieide mitricã“, rememorând circum-stanþele care au generat-o14). Elscrie: „Se ºtie cã în vara anului1834, Vasile Alecsandri – careurmase vreme de ºase ani pen-sionul francezului VictorCuénim din Iaºi – este trimis laParis pentru a susþine bacalau-reatul, în vederea continuãriistudiilor universitare“. Mai depar-te, L. Chiscop include descriereafãcutã de G. Bengescu:„Progresele tânãrului românfurã repezi; el se deprinse grab-nic cu limba francezã ºi dupãpuþine luni posedã bine toatemateriile cuprinse în programe.Dar nu ajunsese la vârstacerutã pentru a se prezenta laSorbona, astfel cã a trebuit sã ise aducã din Iaºi un alt act denaºtere, care-l înzestra cu unan mai mult, cãci el nu aveaatunci decât 15 ani“. De aicireiese cã în 1834 V. Alecsandria avut 15 ani ºi, de aceea, els-a nãscut în anul 1819 (1834-15=1819). Putem sã-i dãmcrezare lui G. Bengescu cã în1834 V. Alecsandri a avut 15ani, ºi el nu s-a nãscut în anul1821.

Dumitru GHERMANIUC

Note biblliogrrafice:

1. L. Chiscop, Alecsandri, în ceadintâi reconstituire geneal-ogicã, în „Convorbiri literare“,Iaºi, nr. 9 (261), septembrie2017, p. 107.

2. Al. Piru, SurâzãtorulAlecsandri, Bucureºti, Ed.„Minerva“, 1991, p. 6.

3. G. C. Nicolescu, Viaþa luiVasile Alecsandri, ediþia a III-a,Bucureºti, Ed. „Eminescu“,1975, pp. 10-11.

4. L. Chiscop, Cazul Alecsandri.Adevãr ºi legendã despreobârºia poetului, Bacãu, Ed.„Gr. Tabacaru“, 2013, p. 58.

5. Al. Piru, op. cit., p. 6.6. L. Chiscop, Cazul

Alecsandri…, op. cit., pp.144-145.

7. Idem, Alecsandri, în cea dintîireconstituire…, p. 105.

8. Ibidem, p. 108.9. Vasile Alecsandri, Opere, vol.

IV, Prozã, Bucureºti, Ed.„Minerva“, 1974, p. 687.

10. Cf. Gh. Ungureanu,Documente, Bucureºti, Ed.„Minerva“, 1973, pp. 294-296.

11. L. Chiscop, CazulAlecsandri, op. cit., pp. 95-96.

12. Cf. Dumitru Ghermaniuc,Spre bicentenarul naºterii luiVasile Alecsandri, în„Ateneu“, Bacãu, anul 54, nr.574, iunie 2017, pp. 14-15.

13. V. Alecsandri, op. cit., p.687.

14. Cf. L. Chiscop, Un fals act denaºtere: „Mãrturia de mitricã“.Când s-a nãscut, de fapt,Vasile Alecsandri?, în„Convorbiri literare“, Iaºi, nr. 7(247), iulie 2016, pp. 62-63.

aprilie 20184

eseu

În întâmpinarea bicentenarului

Încã o dovadãcã Vasile Alecsandri

nu s-a nãscut în anul 1821

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

Apãrut în 2017 la Editura „Vicovia“(Bacãu), volumul „ªcoala româneascã“(având ca subtitlu „Publicisticã 2005 –2009“), semnat de profesorul Ioan Neacºu,este – dupã cum îmi mãrturiseºte în dedi-caþia de pe contracopertã – „o probã de jur-nalism tematic, un fel de vorbã în pustiu“ ºinu chiar! Dupã ce s-a aflat în slujba ºcoliimai bine de jumãtate de veac, autorul nupoate privi pasiv la evoluþiile nu tocmaipozitive din domeniul educaþiei. În cele 80de articole publicate de-a lungul unui cinci-nal extrem de agitat politic, social ºi eco-

nomic, el analizeazã cu maximã acribiefiecare aspect al „reformelor“ ºi „strategiilor“din domeniu, mereu începute ºi niciodatãterminate. Textele adunate în acest volum,chiar dacã au fost scrise pe subiectediverse ºi în momente diferite, sunt traver-sate de câteva constante: respectul faþã deprofesia de dascãl, nevoia de recuperare avalorilor identitare ale acestui neam,definirea educaþiei ca prioritate naþionalã ºiorganizarea unitarã a sistemului. Pentru cã„a proiecta mereu ºcoala – ca expresie asufletului ºi minþii noastre – în lumea în caretrãim este necesar ºi firesc, dar a o înlocuicu modele importate, oricât de performantear fi ele pe alte meleaguri, este un gest si-nucigaº“. („Reforma continuã“, 8 ianuarie2008)

Ioan Neacºu, în fiecare articol al sãu, ºtiece spune. El a trãit o viaþã în miezullucrurilor pe care acum le disecã. Iubeºtecu toatã fiinþa sa ªcoala ºi – de aceea! –atunci când este aspru în verbul sãu areargumente greu de contrazis. Supãrarea luivine din dragostea faþã de elevi, faþã deînvãþãturã, faþã de toþi aceia care au con-tribuit la ridicarea sistemului de educaþie dinRomânia în ultimii 150 de ani. Dezamãgitde politicile postrevoluþionare, de imensadiferenþã dintre actualitatea gri ºi aºteptãrileentuziaste din 1990, autorul îndeamnã la

reconstruirea încrederii în sistemul de edu-caþie. „Profesorii nu fac ºuruburi, ei nulucreazã contra-cronometru. Un profesorpoate sta în clasã zece ore ºi sã nu facãnimic, altul poate ca într-o orã sã contribuiedecisiv la formarea elevilor. Este foartegreu sã evaluezi inefabilul creaþiei, ºimunca dascãlului este, dintotdeauna,creaþie.“ („Sunã clopoþelul“, 22 noiembrie2005)

Chiar dacã este doar o colecþie de textejurnalistice, volumul „ªcoala româneascã“surprinde prin perenitatea ideilor (ºi chiar aevenimentelor) puse în dezbatere de cãtreautor. În 2018, încã se discutã despre refor-ma învãþãmântului (interminabilã precumrevoluþia proletarã!), salariile profesorilor,bugetul insuficient, dotãrile „medievale“,analfabetismul funcþional, manualele alter-native etc. „Iar se iau decizii pripite, careproduc enervãri inutile. Cine doreºte cuorice chip sã ne transforme într-un popor demancurþi, cine doreºte ca un absolvent deliceu sã nu mai ºtie cã existã o Românie cuo geografie, o istorie, o literaturã inconfun-dabile, care-i conferã o identitate de nedi-zolvat în masa amorfã de sclavi «mondia-lizaþi»?“ („Româna la bacalaureat“, 27 mai2008) Sunt întrebãri puse acum zece ani,dar care încã mai aºteaptã rãspunsuri.

ªtefan RADU

Ioan Neacºu

ªcoala româneascãPublicistticã 2005 – 2009

– Iatã, ne aflãm în perioadadeosebitã a Postului Mare,prilej extrem de nimerit pentru adiscuta despre rolul icoanei însocietatea contemporanã sauîn societatea postadevãrului,aºa cum i s-a spus de multe ori.Nu intenþionez sã avem un dia-log convenþional; acesta este ºimotivul pentru care am intratextrem de abrupt în subiect.

C.-M. G.: – Mulþumesc pen-tru preocuparea ºi interesul pecare îl arãtaþi cãtre lumea mi-nunatã a icoanei, de asemeneapentru cã îmi oferiþi ocazia de avã împãrtãºi câte ceva din ceeace trãiesc eu. Aceastã perioadãcu totul specialã în care neaflãm, cea a Postului Mare,este o perioadã de-a lungulcãreia încercãm sã ne curãþim,sã fim mai atenþi la parteaduhovniceascã; este într-ade-vãr un bun moment de a aduceîn prim-plan rolul icoanei înviaþa noastrã. Pentru începutdoresc sã subliniez cã trãimîntr-o lume unde imaginea estemereu prezentã, suntem bom-bardaþi în fiecare zi cu o multi-tudine de imagini, uneleîncearcã sã vândã ceva, altelesã ne transmitã diverse mesaje,suntem loviþi de culorile þipã-toare ale ambalajelor, alereclamelor. Mai sunt ºi televi-zorul ori internetul care neumplu viaþa cu tot felul delucruri ºi de multe ori acesteaajung sã ne agreseze. Þin sãmenþionez toate acestea pentrua arãta cã icoana este dintr-oaltã lume, cã aceasta transmiteun alt mesaj, cã ne raportãmaltfel la o icoanã. Icoana estepurtãtoare ºi lucrãtoare în Har,are menirea sã transmitãînvãþãtura Bisericii ºi a SfinþilorPãrinþi. Aceasta îþi transmitesentimentul de liniºte ºi pace,iar prin simplitatea ei estepurtãtoare de mesaj mântuitorºi mângâietor.

– Anul 2017 a circumscrisfericit rolul iconarului printr-oserie largã de simpozioane,apariþia unor ediþii bibliofile etc.Printre distincþiile pe care le-aþiprimit, poate cã una cu tot spe-cialã a echivalat cu Premiul Iobþinut la „Icoana ortodoxã –lumina credinþei“ (secþiuneaIcoanã ºi secþiunea Frescã) subegida Patriarhiei Române, pre-miu care a prilejuit imediat ºiorganizarea unei duble expoziþiipersonale – atât la Bucureºti,cât ºi la Iaºi. Surprindeþi încâteva cuvinte bucuria acestormomente...

C.-M. G.: – Într-adevãr,Patriarhia Romanã a declaratanul 2017 ca fiind „Anul oma-gial al sfintelor icoane, aliconarilor ºi al pictorilor bise-riceºti“. Pentru mine, aceasta aavut o însemnãtate deosebitãfiindcã simt cã fac parte dinaceastã breaslã, de mic copilam avut acest vis ºi direcþia mi-afost neabãtutã. Astfel, mi-amdorit sã particip la concursulorganizat de PatriarhiaRomânã, „Icoana ortodoxã –lumina credinþei“, ºi am consi-derat cã este potrivit sã fiuprezent cu lucrãri la douã secþi-uni: Icoanã ºi Frescã. Dupã o

perioadã în care m-am pregãtit,am avut nevoie de concentrareºi muncã intensã ca sã reuºescsã termin lucrãrile la timp. Cândam aflat rezultatul, bucuria afost imensã pentru cã a fost oagitaþie ºi un contratimp ºi numã aºteptam sã câºtig premiulI. Nu am crezut din prima cã amcâºtigat la ambele secþiuni. Cesã zic? A fost minunat, mai alese nevoie de un timp pânã înþe-leg ce pictez, sã vãd cu ochiulcritic.

Acest premiu a prilejuit ºiorganizarea unei expoziþii perso-nale în Sala „Europa Christiana“a Patriarhiei Române, fiind partea Premiului special. Aceeaºiexpoziþie am organizat-o la Iaºi,la Muzeul Mitropolitan, Sala„Baptisteriu“. Dacã nu eraaceastã ocazie, nu cred cãreuºeam prea curând sã orga-nizez o expoziþie personalã,mai ales cã a fost destul de difi-cil sã adun lucrãrile, pentru cãele erau în locuri bine stabilite,dificil întrucât au rãmas spaþiilegoale.

Anul 2017 a mai avut oînsemnãtate pentru mine: echi-pa de picturã bisericeascã dincadrul Centrului „Resurrectio“al Mitropoliei Moldovei ºiBucovinei, din care fac parte, aîmplinit 10 ani de activitate.

– Evident, activitatea pe careo desfãºuraþi este una de ocomplexitate deosebitã. Pos-tura iconarului se prelungeºteîn mod fericit cu statutul de pic-tor autorizat de cãtre Comisiade Picturã Bisericeascã aPatriarhiei Române, dar, dupãcum deja aþi menþionat, ºi cuaceea de membru al Centrului„Resurrectio“. Lucraþi, de multeori concomitent, în frescã/lemn, în þarã ori strãinãtate.Cum reuºiþi sã îmbinaþi toateacestea?

C.-M. G.: – Din anul 2014sunt pictor autorizat de Comisiabisericeascã a PatriarhieiRomâne ºi din 2007 sunt unuldintre primii membri ai echipeide picturã bisericeascã aiMitropoliei Moldovei ºiBucovinei, echipã înfiinþatã cubinecuvântarea Preafericitului

Daniel, pe atunci mitropolit. Îmiplace sã lucrez atât în bisericã,cât ºi la icoane, aºa cã voi con-sidera aceastã întrebare foartenimeritã, pentru cã de cele maimulte ori nu îmi dau seama cumse întâmplã, cum reuºesc sãmã adun, sã trec de la picturamuralã la cea de icoanã înaceeaºi zi. Este dificil sã trecide la mãrimi, suprafeþe ºi teh-nici diferite. Aici vãd lucrarea luiDumnezeu. Uneori se întâmplãsã mã aglomerez cu foartemultã treabã ºi mã trezesc cãanumite icoane le pictez maiuºor, cã am o energie ºi oatenþie sporitã. Mã minunez ºieu. Aici se simte cã meritul nu eal iconarului; e o lucrare maimare. Este ºi rugãciuneacomanditarului.

– Ar putea fi icoana conside-ratã pe mai departe dreptînsemnul cel mai de preþ alortodoxiei? Poate presupune înacelaºi timp un limbaj intercul-tural? Nu mã refer la unul inter-confesional...

C.-M. G.: – „Sfinþii“ reprezin-tã capitolul cel mai însemnat alBisericii. Este tot ce are mai depreþ Biserica Ortodoxã ºiaceastã moºtenire pe care amprimit-o trebuie sã o pãstrãmautenticã. Aºa cã sfintelemoaºte ºi icoanele fac simþitãprezenþa sfinþilor ºi sunt în moddeosebit cinstite în BisericaOrtodoxã. În mod clar, putemspune cã icoana este o punteîntre mai multe culturi ºi cã facelegãtura în timp ºi spaþiu, adicãîntre cei din vechime ºi cei dinzilele noastre, între diferitelespaþii geografice, între popoarecare au culturi diferite. Ceuimeºte este cã icoana esteuniversalã, se simte lucrarea luiDumnezeu ºi transmite o încãr-cãturã duhovniceascã. Este cao punte: uneºte, apropie.Cunosc multe cazuri de per-soane care s-au aproiat deOrtodoxie prin icoanã ºi auajuns sã se boteze. Au creat olegãturã cu Dumnezeu prinIcoanã.

– Nefiind de specialitate, amsã vã rog sã îmi scuzaþi unele

naivitãþi... V-aº întreba simplu:de unde vine lumina uneiicoane? Fireºte, nu întreb însens strict teologic, nici nu þin-tesc tehnicile folosite.

C.-M. G.: – Eu cred cãaceastã luminã din icoanã nuvine de la materie, de la tehnicãsau stil. E ceva mai presus deasta. Sunt icoane care fac mi-nuni ºi nu le încadrãm în icoa-nele frumoase din punct devedere artistic, dar acolovedem harul lui Dumnezeu, cenu þine de frumuseþealumeascã.

– Care credeþi cã sunt celetrei calitãþi obligatorii aleiconarului?

C.-M. G.: – Iconarul este opersoanã care îºi dedicã viaþaîntr-o anumitã mãsurã luiDumnezeu. Nu ca un preot sauun cãlugãr, dar gândul sãu estela Dumnezeu ºi la sfinþii sãi ºilucrul sãu e permanent înBisericã, e o legãturã deose-bitã. Dragostea pentru Bisericãºi pentru icoanã îi va da oenergie ºi îl va þine treaz.Mereu va cãuta sã seîmbunãtãþeascã. Mai e nevoiede o viaþã curatã, cu rugãciuneºi mereu cu inima ºi gândul laDumnezeu. Deci e nevoie deprezenþã, dragoste ºi viaþãcuratã.

– Cum am putea redescoperiprin icoanã astãzi trezvia, caleacãtre Noul Adam?

C.-M. G.: – În icoane vedemsfinþii, care ne sunt modele deviaþã, vedem scene din viaþaMântuitorului, a MaiciiDomnului sau din vieþile sfinþilorºi astfel suntem îndemnaþi sãfim într-o stare de priveghere,de luare aminte. În faþa icoa-nelor, când inima se liniºteºteprin rugãciune ºi gândurile suntmai potolite, reuºim sã fim maiatenþi în pãzirea minþii ºi astfelinima, dimpreunã cu gândul, sãne fie la Dumnezeu.

– Vorbiþi-ne puþin despreproiectele care vã sunt cele maidragi.

C.-M. G.: – Cu ajutorul luiDumnezeu, sunt implicat în maimulte „proiecte“ ca sã le spunaºa, deºi eu consider cã ceeace fac e „lucrare“. Aici mã referla icoanele pe care le pictez,unde sunt ajutat de soþia mea,ºi la bisericile unde pictez înfrescã, alãturi de colegii mei.Un proiect care îmi este foartedrag este „Iconari vechi ºi noi“,ce urmeazã sã se desfãºoareîn perioada imediat urmãtoare.Organizez acest proiect alãturide bunul prieten Ioan Popa;scopul proiectului este ca pic-torii-zugravi de astãzi, autorizaþide cãtre Comisia de picturãbisericeascã, pasionaþi destudiu ºi dornici de a descoperidin frumuseþile muncii celor dintrecut, sã meargã pe urmeleînaintaºilor meºteri ºi zugravi ºisã reviziteze într-un mod per-sonal ºi actual reperele moº-tenirii medievale.

– Dupã cum e firesc – aþispus-o de mai multe ori –, fami-lia v-a fost ºi vã este aproape.În general, copiii ne prilejuiescsuprema bucurie. Dacã ar tre-bui sã oferiþi o icoanã unuicopil, ce anume i-aþi dãrui ºi cemesaj i-aþi transmite?

C.-M. G.: – Într-adevãr, amspus ºi cu alte ocazii cã familiaîmi este aproape ºi cã lucrezîmpreunã cu soþia, ea fiind ceacare pune aur la icoane, faceanumite ornamente ºi puneuneori proplasme, adicã fonduride culoare. Pentru o familie depictor bisericesc nu este tocmaiuºor, fiindcã se fac sacrificii ºiactivitatea pe diverse ºantierede picturã dureazã ºi trece multtimp pânã revine în sânul fami-liei. Eu am încercat mereu sãfiu cât mai aproape de familie,sã ne bucurãm de momentelefrumoase ºi sã fim împreunã.Au fost perioade când am lipsit,fiind pe ºantierele de picturãsau plecat din þarã, dar amfãcut tot posibilul sã mã întorcrepede acasã. Am un bãieþel,Ioan, care e curios ºi de multeori îi explic ce pictez, ce sfinþisau ce scene sunt. IcoanaMaicii Domnului cu prunculIisus este mereu recunoscutãde fiul meu ºi cred cã estefoarte potrivitã pentru un copil,fiindcã vede dragostea maternãºi mereu va ºti cã va gãsi ajutorla Maica Domnului ºi îi va fiaproape toatã viaþa.

– Mulþumindu-vã pentru ama-bilitatea acestui interviu, vã urezputere de muncã, rãbdare între-itã ºi sã izvodiþi multe icoaneaducãtoare de liniºte sufle-teascã ºi urcuº duhovnicesc!

C.-M. G.: – Vã mulþumescfoarte mult pentru atenþia acor-datã ºi sper ca acest interviu sãfie de folos. Sã ne ajute BunulDumnezeu sã fim întãriþi ºi sãavem inima ºi gândul mereucãtre El!

Interviu realizat deMarius MANTA

aprilie 2018 5

interviu

Ciprian-Marius Ghinescu, iconar, câºtigãtor al Concursului„Icoana ortodoxã – lumina credinþei“, organizat de Patriarhia Românã:

„Icoana este purtãtoare de mesajmântuitor ºi mângâietor“

eseu

aprilie 20186

Cã autorul Cântãrii cântãrilor arputea fi o femeie, am aflat din„Cum sã înþelegem Biblia“, sem-natã de André LaCocque ºi PaulRicoeur, apãrutã la EdituraPolirom în 2002. Cartea mi-a fostsemnalatã de un fost elev care aabsolvit Teologia cu aproapedouã decenii în urmã ºi care, întretimp, a devenit un cititor înrãit.Vreme de doi ani, începând cu2014, am publicat în revista„Ateneu“ douãsprezece eseuriintitulate, destul de pretenþios,„Despre iubire“, numerotate înordinea apariþiei lor deloc previ-zibilã. Este sigur cã fostul elevcitise mãcar unul dintre ele, încare, printre altele, comentamaspecte din Cântarea cântãrilor.Încercam acolo sã îndulcesc ata-cul virulent asupra creºtinismuluidin „Prigoana plãcerilor“, a luiMichel Onfray, dovedind faptul cãîn Cântarea cântãrilor cei ce seiubesc nu sunt nici voyeuriºti, niciexhibiþioniºti ºi cã îndrãgostiþiiºtiau mai mult despre dragostedecât credea, tendenþios, Onfray.

Biblia nu fãcea parte din micamea bibliotecã de adolescent, aºacã, pe atunci, am citit fragmentardin ea ºi fãrã disciplinã. N-amavut nici vreun îndrumãtor în lec-tura acestei Cãrþi, care este ceamai importantã contribuþie aevreilor la cultura lumii. CitindCântarea cântãrilor, nu-mi pu-sesem problema autenticitãþiiautorului ei. Mai târziu aveam sãaflu cã singurul argument al faptu-lui cã „poemul“ ar fi creaþia luiSolomon este doar numele amintital regelui în text. Totuºi, parcã nicinu putea fi altcineva, fiindcã dinCartea a treia a Regilor, IV, 32,din „Vechiul Testament“, aflãm cãregele în discuþie ar fi compus treimii de pilde ºi o mie cinci cântãri.La acestea se adaugã faptul cã„iubãreþul“ rege avea ºi o mie deneveste, un harem pe mãsurabogãþiei ºi celebritãþii sale, iarprintre acelea erau ºi egiptence. Edrept cã Sulamita (sau ipostaza eiîn cuvinte) spune despre ea cã e„neagrã“, însã nu e vorba despreun aspect nativ, ci de faptul cãpielea i-a fost arsã de soare, cumea însãºi precizeazã în textulCântãrii.

Recunosc ºi faptul cã în ado-lescenþã n-aveam habar de inter-pretarea simbolicã sau alegoricãpe care o fãcuse, de exemplu,printre cei dintâi, Origene (versetcu verset) ºi cã citisem Cântareacântãrilor ca pe un poem profande dragoste. Modernitatea ºi-apermis, de altfel, aceastã dimensi-une blasfemicã a receptãrii cumult înainte de „a mã trezi“ eu. Îmiaduc aminte cã mã fascinaserãextazul erotic, un preaplinsufletesc, sinceritatea debordantãa celor care se iubesc acolo.Multe versete mi-au rãmas înminte de-atunci, cât ºi uimirea înfaþa unor „îndrãzneli“ ale vocabu-larului „poetic“ pe care nu le întâl-nisem la cei câþiva poeþi pe caretocmai îi citisem, Petrarca sauEminescu, de pildã. Gãsisemceva prin Baudelaire, dar erosullui pãrea „îmbolnãvit“ de cevacare, pe atunci, nu-mi era prealimpede. Însã în Cântarea cân-tãrilor lipsea cu totul dimensiuneatragicã a iubirii, aºa cum o obser-vasem, ca atâþia alþii, în „Romeoºi Julieta“, sau durerea inexplica-bilã pe care o poate generaiubirea, aºa cum existã ea în

unele sonete de-ale amintituluiPetrarca. Atunci am tescuit pentruprima datã în minte ideea, fãrã sãmi-o limpezesc prea bine, cãiubirea fericitã nu intereseazã penimeni, cã nu are „istorie“.Cântarea cântãrilor mi se pãreaparadoxalã ºi din aceastã per-spectivã, fiindcã în ea este sur-prins un singur moment al iubirii,cel paroxistic, dupã care nu aparenimic altceva. Este, cred, singuraiubire fericitã rãmasã din vechimeîn memoria omului. În finalul bas-melor româneºti, de exemplu, iu-birea fericitã este expediatã într-osingurã propoziþie, care, aproxi-matã, sunã aºa: „ªi au trãit fericiþipânã la adânci bãtrâneþi“...

Cânntarrea cânntãrrillorr

ºi Cânntarrea innimii

ferricite

Prin 1978, am citit traducereadin limba ebraicã a Cântãrii, rea-lizatã de Ioan Alexandru, apãrutãla Editura ºtiinþificã ºi enciclope-dicã (Bucureºti, 1977), cu unstudiu introductiv de ZoeDumitrescu-Buºulenga. Dinnotele ºi comentariile lui IoanAlexandru am aflat cã, în ebraicã,la Cântarea cântãrilor se spune„ªir haºirim“. Tot atunci am înþelescã sintagma titlului este unsuperlativ, însemnând „cel maifrumos dintre cântece“. Pentruprima datã atunci am reþinut cãautorul Cântãrii ar putea fi unul„cult“, familiarizat cu arta, „rafinatºi conºtient în cele mai mici amã-nunte de sensul ºi dimensiunealucrãrii sale; departe de a fi ocreaþie colectivã, ea este lucrareaunei personalitãþi anonimeizvorâte din tradiþia poporuluisãu“. În „Cuvântul traducãtorului“,din care tocmai am citat, IoanAlexandru amintea cã, aºa cumobservaserã ºi alþi cercetãtori (pecare îi ºi numeºte), creatorulCântãrii era familiarizat cu plasti-ca egipteanã, amãnunt careplaseazã poemul dupã „fuga“evreilor din Þara lui Faraon.Aceste influenþe se pot observa înconstrucþia portretului bãrbatului,dar ºi în poziþia picioarelor lui de„alabastru“ care se odihnesc pe otalpã masivã de aur. Nu demult,aveam sã aflu cã poezia dedragoste egipteanã, gãsitã ºiastãzi în situri din Egipt sau de peþãrmul estic al Mediteranei ºi con-semnatã pe „ostraca“, a influenþatcu siguranþã pe creatorul Cântãriicântãrilor. Cei interesaþi potobserva aceste „asemãnãriuluitoare“ citind cartea doamneiViorica S. Constantinescu,„Cântarea inimii fericite. Poezieegipteanã de dragoste dinRegatul Nou (sec.XV–XI î.H.)“(Iaºi, Editura Universitas XXI,2014). Aceastã lucrare este o tra-ducere dupã versiunea germanãa egiptologului Siegfried Schott.N-am sã repet ceea ce am spus în„Despre iubire (11)“ în „Ateneu“,

în numãrul din iulie-august 2015.Am sã precizez doar cã, aseme-nea Sulamitei din Cântarea cân-tãrilor, tânãra egipteancã din„Cântarea inimii fericite“ este „bol-navã de iubire“: „Iubitul meu mi-afurat inima cu vocea lui/ ºi bol-navã-s de atunci de el“. Ambelecreaþii poetice au o structurãdialogatã, iubitul îºi numeºte iubi-ta „sorã“, fãcându-se elogiul iubiriiºi frumuseþii finþei iubite.

Cânntarrea cânntãrrillorr:

o apostazie?

Sã fie oare creatorul Cântãriicântãrilor o femeie? Frumuseþeaneasemuitã a acestei pãrþi din„Vechiul Testament“ mã faceimun la nevoia de a cãuta cu totdinadinsul un rãspuns la aceastãîntrebare. Nu cred însã cã existãvreun cititor avizat cât de cât în„lumea“ Cântãrii cântãrilor care sãnu fie copleºit de comentariilescãpãrãtoare ale lui AndréLaCocque ºi Paul Ricoeur, din„Cum sã înþelegem Biblia“. Aici,cei doi învãþaþi ºi-au propus sãcerceteze aceleaºi secvenþe bi-blice, primul cu mijloacele filozo-fului, sã zicem, iar al doilea cuacelea ale hermeneutului.Complementaritatea celor douãabordãri este o bucurie pentru citi-torul interesat. Aºa cum deja amconsemnat mai sus, AndréLaCocque avanseazã ideea unuicreator feminin al Cântãrii. Amaflat, de altfel, cã ideea nu estenouã, dar cã în niciun studiu depânã la el cercetãtorii nu au fostconsecvenþi. Pentru studiul sãuintitulat „Sulamita“, din „Cum sãînþelegem Biblia“, însumând camtreizeci de pagini, AndréLaCocque face vreo sutã de tri-miteri bibliografice. Filozoful îinumeºte, printre aceºtia, ºi pe ceicare au susþinut, mai mult sau maipuþin consecvent, cã autorulCântãrii ar putea fi o femeie. Iatãdoar câteva nume: Michael V.Fox, The Song of Songs andAncien Egyptian Songs; A. S.Herbert, The Song of Songs; RolfRendtorff, Das Alte testament:eine Einführung; Roland E.Murphy, The Song of Songs;Daniel Lys, Le plus beau chant dela création...

Însã cea mai interesantã com-ponentã a comentariului filozofuluise referã la dimensiunea „subver-sivã“ a Cântãrii. În „poem“ n-ar fivorba de iubirea dintre Dumnezeuºi poporul ales, nici despre iubireadintre Iisus ºi biserica lui, dupãcum au interpretat comentatoriicei vechi. De asemenea, cu atâtmai puþin ar fi vorba despre vreunmit al fertilitãþii la evrei sau despreepitalamuri care însoþeaumomentul cãsãtoriei. N-ar fi vorbanici de Înþelepciunea personifi-catã, care atrage pe bãrbaþi încamera ei, ca în Pilde, IX, 1-5.Toate aceste interpretãri (simbo-lice, alegorice) s-au produs dinnevoia intimã a „rigoriºtilor“ vre-

murilor revolute de a „domoli“ lim-bajul înfierbântat erotic dinCântarea cântãrilor. „Poemul“ afost fascinant ºi pentru cei vechi,care au dorit introducerea lui încanonul Scripturilor. Este sigur cãtextul Cântãrii a fost „citit“ cu mareatenþie de yahwiºti mai întâi, daraceºtia n-au intervenit în el, fiind-cã este aproape suspect faptul cãnu e nicio trimitere la Dumnezeullui Israel. Textul nu putea fi intro-dus în canon fãrã ca, în prealabil,comentatorii tradiþionaliºti sã nu fioferit mai întâi interpretarea teo-logicã. Acelor comentatori le-afost uºor sã-l interpreteze astfel,pentru cã textul Cântãrii, tardiv înraport cu celelalte din „VechiulTestament“, avea la îndemânã,prin „creatoarea“ lui, limbajul„erotic“ al Profeþilor, de exemplu,care îl numiserã adesea peDumnezeu „iubitul“ sau „mirele“poporului sãu. Mesajul erotic esteînsã deturnat, spiritualizat, prininterpretare teologicã.

Pe scurt, pentru AndréLaCocque, în Cântarea ar fi vorbadespre iubirea dintre bãrbat ºifemeie. Poemul ar fi rodul creaþieiunei femei, deoarece ºi atuncicând vorbeºte bãrbatul, acestarepetã vorbele ei. Femeia are maitot timpul iniþiativa, contrar men-talitãþii timpului, care o lãudanumai în ipostaza ei de soþie saumamã, aºa cum se întâmplã înDeuteronomul (XXII, 13-29),Ecleziastul (VII, 28), Pilde (IX, 13)ºi în foarte multe alte zone,exaltându-se fidelitatea ºi cãsãto-ria. Sã fie oare Cântarea o dis-cretã „apostazie“, un text „subver-siv“, cum crede filozoful?Simptomatic, spre exemplu, ar fijurãmântul „lumesc“ al fetei, carenu se raporteazã la divinitate: „Vãjur, fete din Ierusalim, pe cer-boaice, pe gazelele din câmp“...În mod suspect aproape,comenteazã André LaCocque,Sulamita nu aminteºte nici detatãl ei, garantul suprem aloricãrei tranzacþii matrimoniale,ea chemându-ºi iubitul în casamamei. Tot astfel, „via“, adicãfecioria ei, pe care ar trebui sã opãzeascã fraþii, este în Cântareacântãrilor „la dispoziþia fetei“.Tânãra este rãspunzãtoare depropriul trup, astfel cã, prin afir-maþiile ei, „Sulamita atinge pri-mejdios impudoarea“, susþinecomentatorul. Extrem de rar, în„Vechiul Testament“ existãpuseuri de emancipare a femeii,sancþionate însã, cum ar fi înIsaia, III, 16, chiar de glasuldivinitãþii: „ªi mai zice Domnul:«Pentru cã fiicele Sionului suntatât de mândre ºi umblã cu capulpe sus ºi cu priviri obraznice, cupaºi domoli, cu zãngãnit de inelela picioare»“. Astfel, inelele de lapicioarele fiicelor Sionului susþinideea de preþuire a bogãþiei prinpodoabe, iar „paºii domoli“ ºi„privirile obraznice“ vorbescdespre mândrie ºi despre com-portamentul ispititor al acestora,prin care vor sã atragã atenþia

bãrbaþilor. Dar în „VechiulTestament“ sunt subliniate altevirtuþi, precum modestia ºicumpãtarea femeilor. În Cântareacântãrilor, observa AndréLaCocque cu îndreptãþire, poetaisraelitã exaltã „luxul, natura,stãruinþa în dragoste, erotismul,lucruri pe care Profeþii ºi Înþelepþiile socoteau vrednice de con-damnat“. Spre deosebire decuplul originar, care trãieºte cul-pabilitatea prin descoperirea goli-ciunii, în Cântarea cântãrilorcuplul îºi afirmã identitatea prinerotism, astfel cã paradisul pier-dut din Facerea devine paradisregãsit în Cântarea. Adam ºi Eva,descoperindu-ºi goliciunea, seruºineazã, pe când cei ce seiubesc în Cântarea cântãrilor trã-iesc bucuria în faþa diferenþei.Nicãieri în Biblie nu existã mai fru-moase ºi nevinovate cuvinte, înfond, prin care iubitul sau iubitaelogiazã, sub semnul extazuluierotic, frumuseþea trupuluiceluilalt. Petru Creþia, comentândpropria traducere la Cântareacântãrilor, într-o carte apãrutã laEditura Humanitas (Bucureºti,1995), surprinde adevãrul cãnicãieri în Biblie nu existã odescriere mai amplã a naturii întoatã bogãþia ºi splendoarea ei.Dar cel mai important aspect caretranspare de aici este erotomorfis-mul din Cântarea cântãrilor, fiind-cã dragostea este o forþã a uni-versului care însufleþeºte totulîmprejur.

André LaCocque susþine exis-tenþa unei apostazii, fiindcãîntreaga structurã a societãþii ar fisupusã unei critici severe.Aceastã idee nu e întãritã la fel detranºant de Paul Ricoeur, în stu-diul „Metafora nupþialã“, din cartealor comunã amintitã deja. Însãhermeneutul accentueazã înstudiul sãu cã Eros nu are legã-turã cu instituþiile, cu ideea de„contract“, de punerea la cale (decãtre pãrinþi, de exemplu) a iubirii:„Eros nu este instituþional. El estejignit dacã i se reduce legea la uncontract, la o datorie conjugalã[...]; cãci legea sa nu mai estelege, este reciprocitate a darului.Prin aceasta, el este infrajuridic,parajuridic, suprajuridic. Deaceea, (Eros, subl. noastrã)ameninþã [...] orice instituþie, inclu-siv cea a cãsãtoriei“. Pentru primaºi ultima oarã în „VechiulTestament“, femeia este cântatãpentru frumuseþea ei, iar Eroseste înþeles ca „putere“ între pu-terile universului: „Cã iubirea camoartea e de tare“ (Cântarea,VIII, 6). Este susþinutã aºadarideea cã iubirea are legile ei, cãnu se supune niciunei silnicii,poeta (sau cine va fi creatCântarea) având curajul ºi dezin-voltura sã exalte iubirea în afaracãsãtoriei, pentru ea însãºi:„Marea nu poate stingedragostea, nici râurile s-opotoleascã; de-ar da cineva pen-tru iubire toate comorile caseisale, cu dispreþ ar fi respins acela“(Cântarea, VIII, 7). Nu existãechivalentul în aur pentru iubire,afirmã poeta; ea nu poate ficumpãratã, iar dacã cineva arîncerca sã facã din iubire obiectulunei tranzacþii, ar fi respins „cudispreþ“. ªi toate acestea pentrucã iubirea este din altã lume...Altfel spus, iubirea e o rãmãºiþãdin Paradisul pierdut, este picãtu-ra de dumnezeire din om.

Dan PETRUªCÃ

Despre creatorulCÂNTÃRII CÂNTÃRILOR

aprilie 2018

arte

7

Bacãu Fest Monodrame,ediþia actualã, a început înforþã, teatrul bãcãuan lansândîn prima zi a manifestãrii pre-miera cu piesa „Dragã ElenaSergheevna“, o adaptare dupãcunoscuta (ºi foarte des jucatape scenele româneºti) piesㄪantaj“ a LudmileiRazumovskaia. În care un grupde liceeni aflaþi în preajmaabsolvirii plãnuiesc sã schimbedezastruoasele lor teze lamatematicã, punând în loc altelucrãri corecte, pentru a obþinenote de trecere. Cum cheiaseifului în care se gãsesctezele se aflã la profesoara lorde matematicã ElenaSergheevna, tinerii, trei bãieþiºi o fatã, îi fac o vizitã profe-soarei lor, sub pretextul zileide naºtere a acesteia, scopulfiind obþinerea cheii. Cum pro-fesoara nu cedeazã la argu-mentele lor, de nicio naturã, easuferind de „complexulAntigonei“ (are principiimorale, e idealistã, dârzã,eroicã în împotrivirea ei la ticã-loºie), lucrurile vor degeneraîntr-un chip neaºteptat,ajungându-se la un dezastrutotal. Vrând sã o salveze pefatã de un simulat viol, profe-soara cedeazã, dându-le cheiabãieþilor, dupã care alege sãdisparã, pentru cã îngrozi-toarea întâmplare trãitã a mar-cat-o definitiv. Piesa este exce-lent scrisã, cu un conflictdeosebit de puternic ºi situaþiide tensiune explozivã, cu per-sonaje precis conturate, astfelcã este foarte ofertantã pentru

scenã. ªi, din pãcate, foarteactualã, societatea în caretrãim ajungând la un alarmantnivel de corupþie ºi degradaremoralã. La aceastã tristã reali-tate s-a gândit ºi regizorulMãdãlin Hîncu, el dorindu-ºi sãrealizeze „un spectacol desprenatura binelui într-o societatecoruptã“. Un tânãr bãcãuancare, la doar un an de laabsolvirea facultãþii, timp încare a cunoscut deja succesul,semnând douã interesantespectacole, unul la UNATC„I. L. Caragiale“ Bucureºti,celãlalt la Teatrul de Comediedin Bucureºti, demonstreazãcã ºtie sã þinã în mânã unspectacol ºi sã lucreze atent cu

actorii. „Dragã ElenaSergheevna“ are un conceptclar, e decupat regizoral ener-gic, are un ritm susþinut, o ten-siune atent gradatã, pânã laparoxism, ºi un mesaj puternic.

E un spectacol prin excelenþãtineresc, având o distribuþiefoarte bunã. Cu excepþia FiruþeiApetrei (Elena Sergheevna) –actriþã experimentatã, con-turând un personaj sensibil,cald, total ataºant, uman, darmereu foarte demn – ceilalþisunt tineri actori, unii de abiamasteranzi. Dintre ei sedetaºeazã ªtefan Alexiu, cu unpic de vechime totuºi în teatruºi cu câteva certe realizãri pro-fesionale, evoluând acum cumultã siguranþã de sine, cuaplomb ºi credibilitate deplinãîn Volodea, cel mai ticãlos ºimai cinic din grupul de „asaltterorist“. Un tânãr de „familiebunã“, de intelectuali, ºi careaspirã la o carierã de diplomat.Deºi are doar vârsta majora-

tului, el este elementul malefic,creierul acþiunii, þesând, înamãnunt, un plan diabolic.Acestui perfect ticãlos cusânge rece i se opune Vitea,un bãiat cu suflet moale, slabde înger, cu o fire artistã, daruºor manipulabil, mai alescând bea prosteºte, fãrãmãsurã, personaj întruchipatde Eduard Burghelea cu bunãintuiþie, naturaleþe, farmec,empatie. Sunt cât se poate depotriviþi în rolurile lor, jucând cumultã naturaleþe, MinodoraBroscoi (Lida) ºi Tudor Hurmuz(Paºa).

„Dragã Elena Sergheevna“este un spectacol reuºit (are ºiun decor remarcabil, cu ele-mente ºi detalii expresive,imaginat de talentatul RãzvanBordoº) ºi foarte actual. El vaavea, cu siguranþã, prizã lapublic, care se va gândi cât deneliniºtitor poate fi faptul cã,într-o societate coruptã, tot maimulþi tineri renunþã la idealuri,la visuri frumoase, fiind gata deabjecte compromisuri, de înre-gimentare, ºi chiar de ticãloºie.

Carmen MIHALACHE

Teatrul Municipal „Bacovia“

Complexul Antigonei

Bacãu FEST -MONODRAME 2018

Cea de-a XXVII-a ediþie a manifestãrii a reunit lucrãri ale artiºtilordin Brãila, Bucureºti, Buzãu, Constanþa, Caraº-Severin, Galaþi, Ilfov,Neamþ, Prahova ºi desigur Bacãu. În deschidere au rostit alocuþiuniAlexandru Pugna ºi Gheorghe Popa, secretari de stat în MinisterulCulturii ºi Identitãþii Naþionale, iar col. (r.) Paul-Valerian Timofte areamintit date esenþiale privind Marea Unire. A fost lansat volumul„Reþete de bucate adunate de la sate“, de Feodosia Rotaru (prezentatde Ioan Dãnilã). Iulian Bucur a punctat specificul artei naive, dupã careFlorin Zãncescu a comunicat deciziile juriului (preºedinte, Ion Vãsâi):Mircea Cojocaru (Galaþi) – „Nuntã în sat“; Rodion Stoian (Bacãu) –„Femeie la tors lâna“ (sculpturã); Viorica Farkaº (Reºiþa) – „Morile devânt“; Mihaela Mocanu (Buzãu) – „Grand Father’s Playground“;Gabriela Florea (Bacãu) – sculpturã; Salomia Andronic (Rãcãciuni,Bacãu) – „Bãtutul nucilor din dealul viei“. Premiul Centrului de Culturã„George Apostu“ – Lucica Ciobanu (Iaºi), cu „Zestrea miresei“. Odiplomã de excelenþã in memoriam l-a readus în atenþie pe NicolaeRadu, fondator al Salonului (alãturi de Geo Popa ºi ConstantinDonea), susþinut de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale ºi Centrul de Culturã „GeorgeApostu“ Bacãu. Momentele muzicale au aparþinut Tarafului „Hora“.

Adrian-Florin MOISÃ

În perioada 15-22 aprilie s-a desfãºurat laBacãu cea de-a XXII-a ediþie a festivaluluibãcãuan de recitaluri actoriceºti, însoþit de con-cursul de monodrame. Publicãm acum cronicala premiera teatrului gazdã, pentru a reveni, pelarg, în numãrul viitor al revistei, cu un comen-tariu asupra evenimentului. Actuala ediþie aavut-o drept câºtigãtoare absolutã pe EdithAlibec, ea luând Marele Premiu al Festivalului,la care s-au adãugat Premiul „Dinu Apetrei”oferit de actorii Teatrului Bacovia, cât ºi Premiul„ªtefan Iordache”, acordat de juriul liceenilorbãcãuani. Au participat la Festival actorii:Valentin Braniºte – Maidanez, text ºi regieValentin Braniºte, Teatrul de Kartier, Bacãu;Luminiþa Bortã – City Break, dupã P. M.Arsch, regia Ania Cazan, proiect independent,Piteºti; Tiberiu Gabor-Bitere – Eu i-amîngropat pe Hamneþi, eu l-am îngropat peGahudius, text ºi regie Laurenþiu Budãu,Teatrul Bacovia, Bacãu; Alina Neagu –Spovedania unei videochatiste, text ºi regieValentin Braniºte, Teatrul de Kartier, Bacãu;Gheorghe Ifrim – Gigel, dupã Alexandru Popa,regia Vlad Zamfirescu, proiect independent,Bucureºti (hors concours); Alexandra Cheroiu –Psihozã 4.48 A.M., dupã Sarah Kane, regiaCristian Grosu, proiect independent, Cluj;Sebastian Lupu – Groparul, dupã MihaelaMihai, un spectacol de Sebastian Lupu, TeatrulArt Emotion, Oradea; Marius Manole ºi ªerbanPavlu, cu Demnitate, text ºi regie Ignasi Vidal,Teatrul Avangardia, Bucureºti; Bastien &Bastienne, dupã W. A. Mozart, regia IrinaCrãiþã, Opera Comicã pentru Copii, Bucureºti.Ultimele douã spectacole au fost tot în afara con-cursului. Revenim la recitalurile din competiþie:Andrei Merchea Zapotoþki – Despre femei.One-man show, dupã Nicoleta Esinencu, regiaTudor Tãbãcaru, Teatrul Tineretului, Piatra-

Neamþ; Andreea Darie – Trei, dupã MargueriteYourcenar, regia Octavian Jighirgiu, Asociaþia„Artes“, Iaºi; Isabela Neamþu – Grounded, regiaLigia Ciornei, Asociaþia Culturalã Doctor'sStudio, Bucureºti; Edith Alibec – De ce fierbecopilul în mãmãligã?, dupã Aglaia Veterany,regia Dana Paraschiv, Bucureºti; AlexandraGîtlan – Rapsody in glue (#bluebird), scena-riu dupã Charles Bukowski ºi Alexandra Gâtlan,regia Tapastó Ernö, coproducþie Teatrul Maszk(Ungaria) ºi Aradi Kamaraszínház, Arad;Denisa Nicolae – Tot ce-i minunat în lume,dupã Duncan Macmillan ºi Johnny Dahoe, regiaNicolae Constantin Tãnase, Vanner Collective,Bucureºti. Ilinca Istrate a susþinut recitalul, horsconcours, Râzi paiaþã, publicul având ocaziasã-i vadã ºi pe cei doi laureaþi ai FestivaluluiIDFest, Anamaria Codiþã ºi Rareº Fota. Dintrerecitalurile exemplare (modele ale genului), lemenþionãm pe cele aparþinând Andreei Bibire –O femeie singurã, dupã Dario Fo ºi FrancaRame, regia Daniel Grigore-Simion, Teatrul deArtã Bucureºti); George Albert Costea –Dorian, spectacol de dans contemporan deOana Rãsuceanu; Zymberaj Mentor – Actor inthe box, The House Movie Theater Akt, Kosovoºi Richard Bovnoczki ºi Mihai Cãlin cuSchneider ºi Schuster, dupã Joshua Sobol,regia Lucian Pavel, ARCUB, Bucureºti.

În cursul manifestãrii au avut loc mai multeateliere, a fost prezentatã colecþia specializatãpe carte de teatru a Editurii Nemira ºi s-aulansat volumele: Teatru la filtru, de CarmenMihalache, Ed. Junimea; Ei sunt printre noi(cartea monologurilor), de Mihai Ignat, Ed.Tracus Arte; Ce doreºte domnul?, de PascalBruckner, traducerea Doru Mareº, Ed. Trei ºi„Teatrul la persoana I”, de Octavian Saiu,aceasta din urmã în cadrul colocviului „Feþelemonodramei”.

Salonul de Primããvarããal Artei Naive

aprilie 2018

poesis

8

Deparrtte,pe stticla nnopþii

Regula de aur e sã pleci departe,Trage uºa iute, sã nu mai audHohotul retoric, de credinþe sparte,Într-o noptierã cu albastru ud.

ªtiu cã sunt ambiguu, nu lua în seamã Scâncetul nãdejdii ce se face scrum,Vezi cã sticla nopþii într-un tren te cheamãªi vagonul însuºi se transformã-n fum.

Rãzleþit în umbrã, amânat de tineSinistrat de tristã amintirea ta,Te privesc din ceaþa dorului cu bineCare te preface în frânturi de stea.

Ia-þi la revedere sau mai bine, lasã,Umple geamantanul cu ceva idei, Uitã-þi mâna caldã pe un colþ de masãCa sã ai motive sã vii sã o iei.

Esennþelettãcerrii

La ora în care striveai ultimul cuvântîn scrumiera de culoare adâncã,

Eu picuram rãºina sufletului în spatele unei foide hârtie.

Rãºinã ascunsã, rãºinã cu lacrimã, Fãcutã sã nascã poveºti neîntâmplate vreodatã, Dorite, sperate, cu chip de femeie crescutã

în bobul de grâu.Priveai înspre mine ca-ntr-o fântânã cu ciutura smulsã de ample imperii de vânt ºi furtunã,Cãutai cuvinte ciudate ºi eu,Prin ochiul spart al secundei,Cutreieram cu privirea prin pãrul tãu, Încercând sã desluºesc esenþele tãcerii…Dar, noaptea ne inunda cu cernealã,

ultimul cuvânt dispãruse acolo, în scrumierãªi între noi îºi fãcuse loc un deºert de tãceri.

Înnttrrebãrri

Femeia din faþa mea era ea? Pãrea o alta.Îi descopeream liniile delicate ale existenþei, Dar nu-i recunoºteam lumina ochilor.Nici gesturile nervoase cu care îºi aranja pãrul.Femeia aceasta fusese oglinda din sufletul meu.Ea era, acum, departe, la mii de ore-luminã. Parcã mã prindea, inconºtient, de mânã,Vorbea ºi îi simþeam uitarea, chinul, nebunia, Un amestec surd de dorinþã ºi de amãrãciune. Ea se juca, inconºtient, cu secundele vieþii ei, Nepãsãtoare, spunându-ºi în sine

cã sunt numai secunde. Unde se ascunsese femeia prin care corespon-dam cu universul?Drumul pe care îmi petreceam zilele

ºi le transformam în luminã?Unde erau toate privirile fizice,

chimice ºi mecanice ale timpului?

Înnttrr-oo amminnttirre

Adevãrul ãsta mã elibereazã, Nu-mi mai fac iluzii, am abandonat,Suicid în suflet, astãzi, la amiazãªi o pernã arde, rãvãºitã-n pat.

Voi deschide ochii sã cerºesc luminã,Zãvorând cuvinte parcã de nespus,ªi-n aceastã tristã liniºte deplinã, Voi trimite-un sunet cãtre Cel de Sus.

ªi mã rog, cu lacrimi, dintr-o disperare,Sã mã pierd în lungã amintirea ta,ªi apoi, în beznã, plin de nerãbdare, Sã mã sparg în cioburi, sub priviri de stea.

Astãzi e zadarnic sã visez speranþePentru evadarea într-un rai concretSe aud în vreme simple circumstanþeCare fãrã mine cer ca sã te iert.

La fereastrã, norii îmi trimit uitare,În prea multe clipe te-ai pierdut, demult, Parcã-i o poveste, parcã-i o urare,Parcã e blestemul unui biet sãrut.

Astãzi fãrã tine cade multã noapte,Astãzi fãrã tine sunt un singur eu,Însã tu reþine ultimele ºoapteªi-ntr-o amintire mã gãseºti mereu.

SSerrttarre

Anticarul acela avea un aer aparte. Amesteca de zor, într-o ceaºcã veche

de porþelan, Amintiri cu aromã de ceai verde.Degetele lungi, de pianist, Spânzurau aerul într-o ramã de tablou

cu sclipiri aurii.În magazinul cu lucruri vechi, pânã ºi cuvinteleaveau sonoritatea unui disc de patefon,

aºezat pe dulapul secret. Dulapul cu multe sertare, cu multe mânere.Am întins mâna, dar anticarul m-a oprit.„Atenþie, în primul sertar e tinereþea

cea fãrã de moarte,În cel de-al doilea e iubirea cu graniþele deschise,În ultimul sertar e înþelepciunea

cea fãrã de patimã.“„Stai! – am spus. În cel de-al treilea sertar

ce este?“Anticarul a zâmbit ºi s-a prefãcut în fum. Iar eu am deschis cel de-al treilea sertar.

Acolo nu era nimic.„Cum, – mi-am zis –, am bãtut atâta drum

ca sã nu gãsesc nimic?“Îngândurat, am plecat spre casa mea din purpurã. Frunzele se preschimbau în stele, iar stelele

se drogau pe trotuarul rãnit.Când am ajuns acasã, ea nu mai era. Nu mai era nici tinereþea, nici iubirea,

nici înþelepciunea. Intrasem în sertarul al treilea,

iar anticarul acela cu aer aparte amesteca, de zor, într-o ceaºcã veche de porþelan,

Amintirile cu aromã de ceai verde.

Ulttimmaînnttâmmplarre

Mã întrebi de ce tac?Eu zburam, îmi rãspundeam doar mie. Aveam aripi de înger, intens colorate, ªi umpleam norii cu imagini.Dar eu zburam, în timp ce alþii pãºeau.Mã întrebi de ce nu am uitare?Pentru cã eu trãiesc uitãri.Trãiesc, iar cei din jur existã.Mã întrebi de ce am amintiri?Pentru cã eu am construit o nebunie ineditã.Am sculptat, pe pielea ta, un alfabet mistic,

fãrã asemãnare.Am amintirile mele, am rugãciunile mele În timp ce tu ai pierdut chiar ºi Ultima întâmplare.

Cãtãlin NEGOIÞÃ

„Nu suntem africani, nu suntem taino, nu suntem spaniolisau francezi. Suntem americani!“ spune Victor Sanchez,ghidul care ne însoþeºte în aventura de a descoperi SantoDomingo, capitala Republicii Dominicane. O þarã peste carevremurile s-au nãpustit precum un tsunami…

Dominicanii sunt mândri de tot ceea ce cred cã numai eiau. Iubesc drapelul (care a preluat culorile Statelor Unite),iubesc muzica merengue, devin melancolici când privescnesfârºitele plantaþii de trestie de zahãr, se extaziazã cândbeau Mama Juana („No marijuana!“ þin sã precizeze foarteapãsat…) sau atunci când îþi oferã un pãhãrel cu „cel maibun rom din lume!“, adicã dominican. Doar atunci când îiîntrebi cine sunt ei par nesiguri. κi cautã istoria. Îþi vorbescdespre Colon (Cristofor Columb – n.a.) ºi despre fiul acestu-ia, Diego, despre regina Isabela Catolica ºi despre neîn-fricaþii conchistadori. Dacã aduci vorba de tradiþii, în prim-plan trec nativii taino, cei exterminaþi în proporþie de 90 lasutã de cãtre primii spanioli care au ajuns pe insulã (pe la1630, mai erau vreo 500 de „exemplare“, dupã cum se expri-ma un iezuit în raportul lui cãtre Vatican). Cu toate acestea,dominicanii, cubanezii sau portoricanii vor jura cu mâna peBiblie (adusã aici de francezi ºi spanioli) cã prin venele lorcurge sânge de taino! În acelaºi timp, nu-ºi vor nega ascen-denþa africanã: sunt urmaºii sclavilor vânaþi ºi rãpiþi din cen-trul ºi vestul continentului negru. Francezii ºi spaniolii aufãcut averi din plantaþiile de trestie de zahãr folosind muncabrutã a acestor bãtuþi de soartã. Cu o anumitã maliþiozitate,Victor, ghidul nostru, ne explicã diversitatea de culoare adominicanilor: „Francezii au fost atraºi de fiicele sclavilorafricani, pe când spaniolii lui Colon s-au îndrãgostit de fru-moasele taino rãmase singure dupã dupã ce bãrbaþii le-aufost uciºi“. Cred cã a fost cel mai relevant rezumat al istorieidominicane…

Este remarcabil efortul unor populaþii de a-ºi defini identi-tatea naþionalã chiar ºi în condiþiile în care toate „ingredien-tele“ par a fi împotriva demersului lor. Resimt instinctivnevoia de istorie ca fundament pentru libertatea la careviseazã. ªi cu atât este mai trist sã constaþi cã un neam cuistorie milenarã se încãpãþâneazã sã uite cine este. Noi,românii, ne jenãm cu propriile origini, râdem ca proºtii la ban-curile unor venetici despre cât de hoþi ºi fraieri sunt „valahii“ºi chiar dacã n-am fost sclavi vreodatã, stãm la coadã sã neia „robi pe plantaþie“ vreun strãin. Prin decizie oficialãalungãm istoria din programa ºcolarã ºi punem sub inter-dicþie publicã personalitãþi culturale ºi oameni de stat ade-vãraþi care au iubit neamul românesc pânã la sacrificiu.Stâlcim limba, ne fandosim precum Chiriþa lui Alecsandri,numai cã pe „inglizeºte“ (ba chiar pe americãneºte!), iardupã doi-trei ani de slugãrit prin Italia ne trezim strigând prinpiaþa din Bacãu „andiamo, Gheorghiþã!“

Suntem în anul Centenarului Marii Uniri. Mi-e groazã sãmã gândesc la rezultatele unui posibil sondaj de opinie, pestradã, pe aceastã temã. Nici prin gimnazii n-aº risca oasemenea temã la tezã. ªi – la urma urmei – este nedrept sãreproºezi unui popor dezamãgit de interminabile reforme(structurale, fiscale, judiciare ºi câte or mai fi!) ceea ce niciguvernanþii n-au snagã sã facã. Am ajuns la jumãtatea anu-lui ºi încã mai lucrãm la „Programul Centenarului“. Nicimãcar proiectul unei statui omagiale n-au fost în stareminiºtrii sã-l finalizeze! ªi-atunci, dacã nema putirinþã, ce maichichirez gâlceavã?!

ªtefan RADU

Nevoiade istorie

rrusul cel bunntu eºti rusul cel bunmoscova fãrã tine era pustietu eºti un rus adevãratrusul din casa mearusul cel frumostu eºti marea mea rusiematuºka rusie din patul meueºti mai mult decât un stattu eºti þara meaivan tzaraþarul cãruia îi zic dada

femmeia de iubittsunt rusoaicã la bucureºtiºi româncã la moscovadar în patul tãusunt femeia de iubitfemeia de atinsfemeia de legãnatfemeia de înþeles

sunntt femmeiammãrrittului ceapaev

o datã pe lunã mã gândesc la ceapaevºi armata lui roºie o datã pe lunãtoate femeile casei melese întorc în mine ºi curg

de parcã ne taie ne cãsãpeºtede parcã toate rãzboaiele lumiicoboarã prin noi la valede fiecare datã când merg cu mihula pizzeria din colþºi chelnerul ne aduce voiosketchupul picant îmi stã bucata în gâtcãci toate femeile casei melemuºcã odatã cu mineieri am fost la expoziþia de picturiam rãmas lângã tabloul cu macide fapt erau niºte pete roºiipe un câmp negrutoate femeile casei meles-au oprit acoloera strâmt era înghesuialãeu o fãceam pe deºteaptaexplicam cã e pãtratul lui malevicistropit de ketchupdar nu mai conta cãci le plãceaah ce mult le plãceamã somau sã taccãci tabloul era despre tãceream plecat toate în altã salãerau picturi despre iubire ar fi bine sã caut lexemul iubire în dex poate în dicþionarul etimologicah ce tablouri am vãzutdouã mucuri de þigarãse pupã în colb unul rujat roºupatru picioare se iþesc de sub plapumã douã cu ojã de un rozé închisdoi porumbei cu ochii scoºiºi-au lipit ciocuriledouã inimi ca în manualulde anatomie dintr-a nouaîºi trimit bezeleah ce romanticghidul ne strigã ºi mergem

o luminã rece de spital în centru o masã de maternitateghidul ºopteºte: cealaltã faþã a dragosteifemeia de lângã minemã uit atent la ea cãci semãnãmºopteºte cu buzele roºii:un avortun avortºoptesc toatepete de sânge semn cã pe aici a trecut ceapaevfemeia din dreapta aratã o altã masãmã uit la ochii ei verzicenuºii verzi pe care îi am ºi euzice: o naºtereo naºtere ºoptesc toateieºim în câmp alãturiîntr-o pãdurice de pinizeci de cearceafuri se zbatîn bãtaia vântuluio hymenaeus o himeneuceapaev a reuºit ºi aiciieri eram la salonînscrisã la pedichiurãintrase o doamnã de vreo ºaptezeci de anicu rujul întins pe buzecu mâini tremurândes-a înscris la manichiurãfemeia pe care ceapaev a pãrãsit-o de multdar nu ºi ea pe eleram la o conferinþã din astea ºtiinþificeo tânãrã cu iphonefãcea poze soþului meuam vrut sã scot sabiaºi sã o tai ca în filmele niponedar ceapaev m-a þinut de mânãca niciodatãm-a mângâiat pe obrazºi m-a fãcut sã râdaveam cinci aniºi mi-am zdrelit genunchiulam cãzut cãci prietenul meufugea sã mã prindãprimul bãiat care a zis cã mã iubeºtecurgea sângele ºi eu plângeamºi el a lins ranacãldura limbii luia speriat pe ceapaevvampirul din estºi toate femeile casei meleerau acolo ºi cântauaºa cântã transfuziaaºa cântã leucocitele eritrociteleaºa cânt eu când curg la valenopþile când vine pe furiº la minesã nu îl vadã femeile casei meleºi îmi plânge pe umãrca un prunc sãtul de cal de armatãcând între mine ºi el se dã marea bãtãlieînþeleg cã toate au fost inventatepentru aceastã aprigã luptãca toate femeile casei melesã asiste la zdrobirea duºmanului

o datã pe lunã mã gândesc la ceapaevºi armata lui roºie o datã pe lunãtoate femeile casei melese întorc în mine ºi curg

urrss lovely urrssdezbateri tvde ce a picat þara– cum când unde?– cine ne-a furat þara?mama zice– a picat cãcinu aveamhârtie igienicã

aprilie 2018 9

poesis

MariaPILCHIN

Elena CIOBANU

Pe insulalui Othello

„Ciprul este atât de plictisitor!“ mi se plânge o doamnã devreo ºaptezeci de ani, în timp ce aºtept microbuzul care neva duce de la Nicosia la Larnaca, de unde voi lua avionulînapoi spre casã. Vorbeºte într-o englezã aproximativã, darinteligibilã, cu o voce plinã, uºor hârâitã de la tutunul din caresoarbe cu nesaþ. Are sinceritatea, cãldura ºi deschidereaaceea pe care am mai întâlnit-o în astfel de zone meditera-neene. Se duce la Atena, locul ei de baºtinã, ca sã maischimbe aerul. Dacã ar auzi-o, probabil cã Shakespeare arzâmbi enigmatic.

De altfel, cred cã o aude, de pe soclul de unde priveºte,luminos, oarecum pieziº, cãtre ruinele unui castel medieval,la vreo câteva zeci de kilometri distanþã. Turnul lui Othello,cãci despre el este vorba, se aflã însã astãzi în „zona ocu-patã“ a Ciprului. Ironia sorþii face cã este ocupatã de acelaºiinamic cu care se confrunta acum câteva sute de ani eroulpãtimaº al dramaturgului englez. Grecii insulei sunt atât desupãraþi în inima lor din cauza asta, încât refuzã cu obstinaþiesã spunã vreodatã cã zona respectivã e sub dominaþieturceascã. Spun doar cã acolo e „partea ocupatã“. O vânzã-toare dintr-un magazin de dulciuri din Nicosia mã corecteazãferm când îi cer „Turkish delight“ (termenul englez pentru„rahat“): „Nu e Turkish delight, e Cyprus delight!“ Ce-i drept,e un pic mai scump decât cel pe care l-aº fi putut cumpãrade la turcii din Famagusta care, cu seculara lor priceperenegustoreascã, ºtiu sã vinã cu preþuri mai bune. O profe-soarã de la universitatea din Nicosia ne mãrturiseºte cãoamenii preferã de multe ori sã-ºi facã cumpãrãturile în„partea ocupatã“, tocmai din acest motiv.

Graniþa se traverseazã relativ uºor, cu un paºaport con-trolat de ambele poliþii de frontierã. Punctul de trecere cel maiintens folosit e în inima Nicosiei, la capãtul uneia dintre celedouã artere comerciale ºi turistice, dar, ca sã ajungem laFamagusta ºi sã vizitãm Turnul lui Othello, am mers cu auto-carul încã vreo orã ºi ceva. Acolo, ne aºtepta calm, surâzã-tor, bardul din Avon, pe sub palmieri ºi portocali cu fructecoapte. Othello însã nu e de gãsit decât într-un nume, apli-cat fortãreþei târziu, în perioada dominaþiei britanice (1878-1960). O fi, poate, unul dintre motivele pentru care la confe-rinþa denumitã, foarte inspirat, Othello’s Island (motivul cãlã-toriei mele), s-a prezentat un numãr destul de mare deenglezi...

Othello a devenit aºadar un fel de spirit tutelar al locului,un nume care atrage spre oraºul port Famagusta, asemeneaunui far, turiºti visãtori la o poveste tragicã de demult. Cânda fost construit castelul, prin secolul al XV-lea, nu se gândeanimeni la maurul gelos, dar o legãturã existã, totuºi. Printrefigurile care l-ar fi putut inspira pe Shakespeare în creareavestitului personaj se aflã ºi un anume Cristoforo Moro,guvernator veneþian al Ciprului prin secolul al XVI-lea, carese pare cã a fost exilat din cauza unei probleme pasionale.Se crede cã a fost o problemã de aceastã naturã tocmai pen-tru cã, dacã ar fi fost altfel, pedeapsa ar fi fost mult mai durã.Pe vremea aceea, aºa cum ne-a arãtat un coleg dinSheffield, problemele domestice erau relativ trecute subtãcere, fiind percepute ca nesemnificative prin comparaþie cuacelea politice ºi militare.

Strãzile pe care mã plimb în Nicosia par venite din aceltimp, din acea viziune. Conferinþa are loc la un centru decercetare ºi arte vizuale situat în zona oraºului vechi, prote-jat ºi acum de zidurile veneþiene. La câteva zeci de metri, laun colþ de stradã pe lângã care trec destul de des, dupã ungard de sârmã, se vede zona cu case pãrãsite, dãrãpãnate,peste care stã þeapãn steagul turcesc. Dincoace, grecii nu aurãmas mai prejos: au pus ºi ei sã fluture douã steaguri: unulal Ciprului ºi celãlalt al Greciei. Casele, majoritatea cu un sin-gur nivel, au faþadele proaspãt renovate, cu o culoare arãmiefoarte caldã, îngemãnându-se dulce cu soarele. Dar nu potsã nu remarc lipsa pietonilor. În afara arterelor turistice,oraºul pare gol. E adevãrat, trec maºini, mai ales pe bule-varde. Obloanele ferestrelor sunt discret trase, peste tot pre-dominã o liniºte anume. În faþa unei case, pe o balustradã,mã privesc, circumspecte, nu mai puþin de trei pisici, caremai de care mai frumos coloratã. Nicosia e plinã de pisici. Nuam vãzut atât de multe nici la Istanbul! Dar poate cã nu eîntâmplãtor: felul tãcut, dar semnificativ, în care pândescfelinele nu e strãin de gândul materializat într-un graffitiplasat strategic, deºi neostentativ, pe un zid din apropiereagardului dincolo de care se vede, trist, efectul tãvãluguluiistoriei: „Demilitarized reunited Cyprus 4/3/2017“.

ateneu

aprilie 201810

Absolvenþii de liceu peda-gogic/ºcoalã normalã suntmanã cereascã pentru multedomenii (evident, înainte detoate, pentru ºcoala primarã ºigrãdiniþã). Dacã au continuatstudiile ºi au ajuns profesori,pecetea iniþialã îi deosebeºtede colegii din cancelarii: suntmai riguroºi, mai exigenþi cu eiînºiºi, pricepuþi în a-ºi organiza

metodic o lecþie ºi consecvenþiapãrãtori ai normei lingvistice,în primul rând.

Aurel Jãmnealã (24 ian.1936 – 19 mart. 2018) esteunul dintre aceºtia. Fost elev alªcolii Pedagogice din Bacãu(ºef de promoþie) ºi apoi alUniversitãþii din Bucureºti, s-areîntors la ºcoala-mamã, pecare a slujit-o ºi coordonat-o(ca director adjunct) multãvreme. (Invitat sã scrie înCartea de onoare a LiceuluiPedagogic, Eugen Simiongãsea, la 15 mai 1986, cã

„Bacãul face parte dintr-unspaþiu spiritual miraculos, cudouã puncte de graniþã:Alecsandri ºi Bacovia“.)Generic, Aurel Jãmnealã eraprofesor de limba ºi literaturaromânã, dar peste mãsurã deevident era cã îl pasiona limbaromânã, ceea ce l-a fãcut peEugen Budãu sã stabileascãaceastã ierarhie: „Lingvist,poetician, publicist“ („Bacãulliterar“, 2004). Eu l-ametichetat drept „iscusit filolog“.Jurnalismul practicat era unulpedagogic sau cultural. Astfel,

în ziarul local al judeþuluiBacãu, la cincizeci de ani de laînfiinþarea ªcolii Pedagogice(1969), relata sub titlul„Dãruire“ despre lecþiile prac-tice ale viitoarelor educatoare,care arãtau „trãiniciacunoºtinþelor învãþate de-a lun-gul anilor de ºcoalã“.

Se ºtia cã la LiceulPedagogic „ªtefan cel Mare“din Bacãu limba românã estepe mâini bune: Mihail Andrei ºiapoi Aurel Jãmnealã predauexigent toate compartimentelelimbii, coordonau eficientlucrãri pentru obþinerea gradu-lui didactic I, þineau cursuri deperfecþionare cu ultimelenoutãþi ºi pregãteau propriilelucrãri. „Limba românã înºcoalã“ (2000), „Exerciþii desintaxã a limbii române (pentrutoþi)“ (2001), „Elemente delimba românã. Stil ºi comuni-

care (pentru toþi)“ (2011), toatela Editura „Grigore Tabacaru“,„Morfologia“ (2003; suplimental revistei „Convorbiri didac-tice“) demonstrau un adevãr:„Aurel Jãmnealã ºtie cã ºi unelev poate fi cititorul cãrþii sale“(Gh. Iorga, Cuvânt de întâm-pinare la cartea din 2001). Caredactor al Revistei „ªcoalaXXI“ a Grupului ªcolar„Grigore Tabacaru“, i-a îndru-mat pe elevi sã aloce o rubricãnormei lingvistice. Aceasta s-anumit „Limba noastrã – ocomoarã“, avea subtitlul „Sãvorbim ºi sã scriem corect“ ºicuprindea nu însãilãri teore-tice, ci teste de cunoaºtere aregulilor de ortografie, ortoepieºi punctuaþie. Înainte de mareadespãrþire, i-am promis, împre-unã cu Grigore Codrescu ºi cuGh. Iorga, cã vom face cât nestã în putinþã pentru a apãradrepturile limbii române într-oºcoalã care pregãteºte învãþã-tori ºi educatoare.

____________

*Serie de materiale menite apleda pentru reintroducerealimbii române în programa despecialitate a liceelor/claselorcu profil pedagogic, inclusiv labacalaureat.1-2/2018

Un consistent grupaj alocã revistafocºãneanã memoriei lui Radu Cârneci (14. 02.1928 – 08. 12. 2017). Este „unul dintre cei maiimportanþi scriitori din întreaga evoluþie a litera-turii române“, scrie Mihail Diaconescu, fostulredactor-ºef al Revistei „Argeº“. Era invitatulpermanent al lui în casa naºilor de cununieStelian ºi Elvira Ivaºcu, lângã Ciºmigiu. Pelângã Radu Cârneci, veneau acolo D. R.Popescu, I. D. Bãlan, Paul Everac, RomulMunteanu º.a. „Faptul cã amândoi am fondat ºicondus reviste de culturã care au apãrut înprovincie a întãrit aceastã apropieresufleteascã“. ªerban Codrin evocã prima ediþiea Festivalului Naþional „George Bacovia“ (1971),datoratã lui Radu Cârneci, o „personalitate cre-atoare neexploratã“, iar Cornel Galben roagã„pe bunul Dumnezeu sã-i asculte CântareaCântãrilor ºi în Împãrãþia Cerurilor“. Era un om„de o curãþenie moralã exemplarã“ (EmilianMarcu), iubitor de iubire – „þara în care trãim cutoþii“ (Nicolae Silade). În acelaºi numãr, paginidedicate lui Mircea Dinutz, lui Mihai Chiuaru („ovocaþie expresionistã“) ºi evenimentului editori-al – „Dosarul Bacovia“, III, de C. Cãlin. (I. D.)

III, 25-27/2018

Revista Fundaþiei Culturale „Ion D. Sîrbu“ dinPetroºani, exemplar gospodãritã de DumitruVelea, este scena unui mozaic croit cuinteligenþã gazetãreascã ºi gust artistic. „Iartã-ne, rege!“ scrie în loc de editorial Ana Podaru, înfaþa grupajului „La centenarul Marii Uniri“.„Piatra din unghi a culturii române“ (rubricã)este, desigur, Mihai Eminescu, iar „Pontiful arteimoderne“ (altã rubricã), C. Brâncuºi.Comentarii, evocãri, eseuri, prozã ºi poezie, tra-duceri, aforisme, memorii întregesc un numãrde citit ºi de pãstrat în bibliotecã. ªi nu e totul:revista lanseazã primul numãr dintr-un supli-ment (de 110 p.), „Banchetul de Lainici“, rezul-

tat din cronica întâlnirii (9-11 nov. 2017) scriito-rilor din zonã ºi din þarã (amfitrion, arhimandritulIoachim Pârvulescu, stareþul Mãnãstirii). La câtmai multe ediþii! (Ioan D.)

XVII(LII), 3(429)/2018

Pe prima paginã admirãm „Lunca de laPoduri“, de ªtefan Luchian, pictor îndrãgostit dezona Moineºtiului, iar spre mijlocul revistei, unamplu interviu cu Vasile Spiridon. Dumitru-Augustin Doman preia ca titlu o afirmaþieemblematicã a invitatului sãu: „Actul critic esteunul singur ºi reprezintã conºtiinþa de sine a li-teraturii“. De la universitarul bãcãuan aflãmmulte lucruri de folos despre optzeciºti ºi despregeneraþiile literare (inclusiv ale criticilor), despresoarta literaturii („Eu cred cã românul s-a nãscutpoet ºi moare analfabet“ – apropo de analfa-betismul funcþional, pericolul nr. 1 al ºcolii noas-tre de toate gradele), dar ºi despre „oraºul încare s-a nãscut autorul Chiriþelor“: „Nu voi puteaspune cã Bacãul va avea pe deplin acest statut(de centru cultural, n. ns.) decât în momentul încare voi pãºi cu bilet de intrare în Casa memo-rialã Vasile Alecsandri, care pãrãgineºte decâteva decenii“. Interviul este prilejul... debutuluiîn poezie al lui Vasile Spiridon, cu „MallStreet/Poem mallegoric/în si de mall major,/mal-legretto mallto vivace“ ºi mottoul „Exegi mallu-mentum“. Un dialog spumos, cu douã laturi aso-ciate tot horaþian: utilul ºi plãcutul. (D. Ioan)

„Gustav Mahler este omul care, dupã câte cred eu,întruchipeazã voinþa artisticã cea mai serioasã ºi mai sfântã atimpului nostru“, nota Thomas Mann. Nãscut în 1860, începestudiul pianului la 5 ani ºi în 1875 devine elev alConservatorului din Viena. A compus 10 simfonii, de maridimensiuni, ºi lieduri cu orchestrã. A fost director al Operei dinViena ºi dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii din Viena.Moare în 1911, an în care vedea lumina zilei EmanuelElenescu.

Compusã în anii 1901–1902, când Enescu imagina„Rapsodiile“, Simfonia a V-a are 5 secþiuni. Când spuiSimfonia a V-a, te gândeºti la cea mai emoþionantã parte,Adagietto, muzicã ce a devenit coloana sonorã a filmului„Moarte la Veneþia“, în regia lui Luchino Visconti, underegãsim teme din liedurile „Cântecele copiilor morþi“.

La pupitru, Leonardo Quadrini, care a studiat la conserva-toarele din Napoli, Roma ºi Milano. Dirijor de operã, pianist,organist ºi clavecinist, susþine peste 2000 de concerte înîntreaga lume.

Enescu credea cã muzica unei opere este întocmai ca ungiuvaier. Piatra preþioasã o constituie acþiunea, conflictul dra-matic. Muzica este accesoriul esenþial, iar drama este princi-palul element. „Cãlãuzit de acest principiu, am scris «Oedip».“

ªtefan Ignat – din 1999 prim-solist, actualmente director laOpera Naþionalã din Bucureºti – încearcã sã apropie publiculcu un proiect ce prezintã tragedia liricã „Oedip“ în limbaromânã. Deºi nu cred cã „Oedip“ poate fi pe înþelesul tuturor,salut ideea baritonului ªtefan Ignat, care a cântat opera înRomânia, Portugalia, S.U.A.

Concertul-conferinþã a fost itinerat la New York, Gyula(Ungaria), Praga (Cehia), Bucureºti (Muzeul Naþional „GeorgeEnescu“, Casa Artelor, Opera Naþionalã, Palatul Cotroceni),Sinaia, Tescani, Craiova, Timiºoara, Braºov, Sibiu, Dorohoi,Oraviþa, Beiuº, Constanþa, Cluj, Oradea, Reghin. CorinaMurgu – concert-maestru la Opera Naþionalã Românã dinTimiºoara, acompaniatã la pian de Vasilica Stoiciu-Frunzã, auinterpretat Balada pentru vioarã ºi pian ºi Impromptu con-certant.

Ozana KALMUSKI-ZAREA

Bacãul (pre)primar* (II)

Ioan DÃNILÃ

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

•• GGhheeoorrgghhee ZZããrrnneessccuu –– VVâânnzzããttoorruullddee îînngghheeþþaattãã ,, 22001177

Cronica muzicalã

Listen to my heart

ateneu

aprilie 2018 11

Cafenneaua – înn plannammerricann

Cînd am pãtruns în cafenea pentru lansarea de carte,m-au fulgerat cu precizie matematicã

imagini de altãdatã,din vremuri pe care le credeam pierdute pentru vecie –dar bãrtrînul veteran de rãzboi a intrat ºchiopãtînd uºorîn magazia din spatele rafturilor albe de melaminãºi mi-a adus pachetul de Diplomat

cu douãsprezece þigãri,într-o dimineaþã tata mi-a luat pachetul dar a lãsatîn buzunarul hainei o monedã mare de trei lei,iar la raionul de ziare, femeia brunetã, cu ochii verzi,cu miºcãri leneºe, aproape muzicale, miºcãri de vals,mi-a pãrut mai focoasã ca niciodatã. Aº fi luat

de cîteva orila rînd, în fiecare zi, revistele literare,

dacã n-aº fi bãnuitcã mã va recunoaºte ºi-mi va descoperi

zumzetul dinãuntru, iar uneori visam cã sînt în tabloul lui Chagall ºi cu eaîn braþe zburam peste oraºe, ape ºi pãduri.

Am urcat, printre oameni, scãrile spre fosta filatelieºi am vãzut cum veneam zilnic sã aflu dacã n-au sositserii noi sau dacã doamna blondã, ºtearsã, cu ochelarinu are vreo coliþã pentru cei fãrã abonament, ca mine.ºi cum am aflat cã timbrele cele mai colorate nu sîntneapãrat ºi cele mai valoroase ºi cã existã cataloagecare le mãsoarã cu o riglã abstractã,

aºa mi se pãrea mie,valoarea cu o precizie de cîþiva bãnuþi.

Totul se mãsoarã!ºi plicurile pe care le deschideam încet ºi le filamconþinutul ca pe lozurile luate din borcane de sticlãîn cãutarea surprizelor care mã ocoleau mereu, deºi nu era o minciunã, am întîlnit filateliºti fericiþi,cum Dãnuþ a fost odatã ºi altãdatã Moni, ºi chiaro fatã cu plete blonde pe care n-o cunoºteam, nicimãcar n-o mai vãzusem, ºi am invidiat-o în tãcere,ba chiar într-un fel de reculegere cumva religioasãºi m-am gîndit s-o urmãresc, dar am renunþat deîndatã.

Acum, în sala de sus, era penumbrã, un fel de clarobscur cald ºi multã lume, parcã era acvariuldin vecinãtate, unde un espreso mic era un leu, iau cu doi lei comandai una dublã concentratã,acolo vãrul George a prins zece lei din aer ºi a fostsãrbãtoare, o pîine, un pachet de Carpaþi ºi mai alescafele la acvariu toatã ziua – acum, pe o mãsuþã

din dreaptacupe înalte ºi evazate ºi sticle lungi

cu un vin rosé transparent,ca sã se asorteze cu titlul cãrþii. S-au aprins reflectoareleºi camerele zumzãiau uºor ºi din telefoane

plecau flashurifãrã numãr, ºi am început operaþiunea farmec, deºi eram în alte timpuri, poate cu adevãrat fermecate – mi-am amintit alt vin rosé, din Alsacia parcã,bãut departe, laolaltã cu trufele închisela culoare, poate eram la Generale des Eaux, poatela Schlumberger, la masa din vastul parc, cu rîuriartificiale, în care înotau leneºi crapi enormi,într-o apã limpede ca sticla de lupã ºi era octombrieºi în foiºorul din parc încãlzeau lãmpi electrice...ºi bordoul de la brînzeturile fermentate era parcãcules ºi zdrobit în ceruri, într-o lume înaltã.

ºi deodatã, deodatã s-a încheiat timpul, timpulde-acum, timpul de atunci, ºi din faza intermediarã,interludiul parizian, ºi am plecat prin aerul rece.

prin zloata care îmi cînta destul de afon sub tãlpi...Nu, nu e bine, nu e deloc bine sã amesteci timpul.dar ºtiu la fel de bine cã nu ai ce face. Poate eºtistãpîn pe timpul tãu, nu ºi pe capriciile curgerii sale.ºi nici acum nu ºtiu, nici în ce limbã, nici ce poate sã însemne cuvîntul Fika scris cu litere de foc deasupra uºii cafenelei...

17 Februarie 2018, în Iaºi

Unn vis.. Înn mmettrru anntticcu bemmoli

Soarele ca o tipsie pe fruntea cerului, sub frunzeleverde brumat ale uriaºului mãslin din patio, briza uºoarãîmi mîngîie pielea mãslinie de vara trecutã – în copac,fructele lucesc verde intens, multe cît frunzele –gîndul a venit brusc, de nimic anunþat, gîndul de atuncisau gîndul de acum, sau poate îl citisem, acum îl citesc,poate un personaj de roman îl spusese, tocmai îl scrieaici, în aceastã paginã din caietul cu fecioria pierdutã:

„nu te lãsa prins în mrejele risipitoare ale lumii,nu e vreo deosebire între vînãtor ºi vînat,între uliul sîngeros ºi porumbelul cel albprinºi în îmbrãþiºarea eternã, acolo, în înalturi,aproape arºi de tipsia aceea de foc de la început,sînt doar douã feþe ale întîmplãrii, chipuri golaºeale exteriorului care nu vrea decît sã te tulbure,

sã te abatã,ca sã uiþi calea ta, care este una, singurã ºi clarã –pãstreazã liber parfumul sãrat al mãrii de fiecare zi,arsura gerului de martie pe chip, minunata exploziea liliacului care stã sã vinã de sub zãpezile mieilor...“

Toamna e mereu crepuscularã ºi nu e vreme, nu e deloc vreme pentru rãtãciri, pentru ocoluri,rãmîne drumul spre ea – nu o gîndi ºi drumul nu va scãdea peste mãsura ce-þi pare rostitã!Pe cîmpul smãlþuit de flori sãlbatece, nu vei vedeanimic plãnuit, nimic socotit cu aritmetica zilei,drumul devine elastic, e mai important decît þinta –briza care venea, care vine, vîntul care trece,frunzele zboarã milenii prin aer ºi cad obosite,un macrame galben de pe vremea bunicii Ruxandraflorile se preschimbã în fructe verzi ºi brumate,iar mãslinul e acolo, e mereu acolo, atunci ºi acum,de zeci de ani, de sute, de o mie de ani, poatede zece ori o mie ºi una de nopþi ale povestitoarei.Rãmîi arbore împlinit, nu frunzã purtatã de vîntdintr-o parte într-alta a lumii. Din lume în moarte.Amin. Prin antifoane de plutã nu va rãzbatenici un requiem. Nici mãcar umbra acestuia!ºi întoarcem vorba psalmistului este ºi nu este...De zece ani pulseazã ca o sevã, în trunchi,n-a trecut ca vîntul printre frunze

18-19 Martie 2018

Timme Disrrupttionn..AAnnottherr Rock Ballad

În fiecare dimineaþã de duminicã, dupã un vechi ritualstabilit pînã în cele mai mici amãnunte, se naºte mereuun profet sumbru – o sã-i spun El, nimeni nu-ºi asumãde bunãvoie locul de la marginea nebuniei –, dar el se pregãteºte de cu searã ºi creºte peste noapteca o pîine dospitã peste mãsurã...E poate a doua zi dupã shabbatul vrãjitoarelor –ºi în zãpada murdarã care curge în rigole, el nu vedepromisiunea unei primãveri grãbite sau a verii,ci iarna asprã care va veni peste cîteva anotimpuri.

„Soponaº ºi funie/ gîtul sã ne mînie!“

E destulã o imagine din memorie, e destul un cuvîntsau poate o alãturare întîmplãtoare de cuvinteca sã vãd, ca sã soseascã profeþia lui Ioan de la Patmossau poate chiar cea veche a protestului Elliah.

Cînd intru într-o camerã plinã de fum ºi de oameni,în clipele dintîi, cînd se lasã tãcerea – nu ºtiu de ceei se opresc din vorbãrie cînd apar – mi se deseneazã,i se deseneazã cu fosfor harta atracþiilor ºi ceaa respingerilor, iar cu puncte luminoase, un fel delinie întreruptã a definitivei indiferenþe, gradul zero al relaþiilor dintre fiinþele zise oameni.ºi la începutul nunþii, chiar dacã am înmulþit generospîinea ºi vinul ºi peºtii încã sãrind în tigaie,vãd, vede deja curte solemnã îmbrãcatã în negru...

„Soponaº ºi funie/ gîtul sã ne mînie!“

ºi pentru cã formula mã doare capul sunã banalva spune cã trebuie sã termine cartea, sau cã astrelenu aratã cel mai fericit moment, sau cã se audprin pereþi zgomote enervante, sau cine ºtie ce,pentru cã motivele sînt puzderie, precum legiunileRomei sau cele ale furnicilor de astã-varã...ºi asta nu se petrece de ieri sau de azi, ci tocmaiîn îndepãrtata copilãrie, cînd privea de pe culmefalnicul baraj crescut între douã spinãri golaºe –ºi în clipele urmãtoare s-a rupt, s-a prãbuºitca un joc lego instabil ºi apa a mãturat totul în cale –vite ºi case, oamenii din aval, joagãrele care au chelit munþii de jur împrejur, pînã ºipãsãrile care sub ºoc nu apucaserã sã zboare.Dar am vãzut, a vãzut totul în clipele dinainte,cînd dezastrul nu era nici mãcar bãnuit. A vãzutºi i-a îngheþat inima ºi n-a vrut sã opreascã,n-a vrut nicicum sã opreascã gîndulacelei sumbre, rele prevestiri. ºi nu era gînd,ci percepþia dilatatã a ruperii timpului,o fuziune a fragmentelor temporale, cum mereui se întîmplã din cea mai fragedã copilãrie.

„Soponaº ºi funie/ gîtul sã ne mînie!“

ºi pe stradã i-am spus omului – dacã e închisla Darlington, florãria din stînga teatrului, saudin dreapta, pentru cã e chestiune de perspectivã,e sigur deschisã. Treceam pe lîngã ea ºialãturi de florile galbene din vitrinã, era scriscu litere albastre ºi mari anunþul...Litere albastre ca în visele ce mã, ce îl bîntuiedin adolescenþa în care a fumat prima ºi poateultima oarã iarba uscatã culeasã din grãdinaIoanei Maria. Sau a Meriei Ioana...ºi peste blocuri ºi strãzi, poate jura pe ceare el mai sfînt, se vede uºa întredeschisãºi un clopoþel va suna cînd o vei împinge.

„Soponaº ºi funie/ gîtul sã ne mînie!“

ºi mai este ºi filmul acela în care saltuldin tranºee al soldatului vijelios desena limpedeîmpuºcatul de pe taluzul de pãmînt umed –ºi regizorul nu pregãtise prin nimic efectul,nici prin sunet, nici prin imagine, pentru cã eradin mintea mea, din mintea lui, nu din scenariu.ºi toate astea nu pot sã nu-l înspãimînte,nu pot sã nu-l tulbure ºi sã nu-l întristeze.Soarta vizionarilor este pecetluitã pe veci,odatã pentru totdeauna ºi îºi vor cãra cruceaprecum copilul acela mãsliniu ºi tãcutcare ºi-a ºtiut de la bun început sfîrºitul,care avea sã devinã în poveste nemurirea.

„Soponaº ºi funie/ gîtul sã ne mînie!“

ºi în fiecare dimineaþã de duminicãdupã un ritual neschimbat pînã în celemai mici amãnunte, se naºte un profet sumbruºi îi spunem El, pentru cã nimeni nu ocupãde bunãvoie locul acela miºcãtor, instabilprecum bucãþile de gheaþã curgînd pe rîu,locul acela de la marginea nebuniei...

„Soponaº ºi frînghie/ gîtul sã ne mîngîie!“28 Ianuarie 2018, în Iaºi

Liviu Antonesei – 65

comentarii

aprilie 201812

Umpllerrea

spaþiullui

Ion Grigorescu – „Portretullui Manuel Zeltzer“, 1968;„Mânã“, 1982: „Curiozitatea sesupãrã pe spaþiile goale, cereca totul (galantarele) sã fiepline pentru cã deºi pline, elesunt deschise mai departe;fiecare exponat e tablou întablou, deschidere îndeschidere, dar altfel, mereualtfel, nu rinoceri la nesfârºit,nu oglinzi care se repetã.Curiozitatea se opreºte jignitãcând e reluare“.

Collecþie,sistematizarre,

cllasificarre

Christian Paraschiv –„Peisaj“, 1989: „A relua tradiþiapremuzealã a Cabinetului decuriozitãþi este o necesitate.Opera de artã contemporanãare o net acuzatã dimensiuneºtiinþificã. În cadrul acesteiexpoziþii eu aduc un mic peisajpictat în ulei (naturã) pe unsuport neaºteptat: piele de cul-turã (ca un parchemain realizatcu celule ADN ce proveneaudintr-o suprafaþã foarte micã depiele prelevatã de pe braþulmeu!). Sute de ani omul a scrisºi a desenat pe piele de ani-mal! Acum eu lucrez pe propriapiele! Peisajul este înconjuratde un lanþ, simbolul Închiderii.Natura este pusã în dificultatedin ce în ce mai des de fiinþaumanã! Aceastã lucrare atrageatenþia felului în care naturaînsãºi devine Curiozitateexpusã“.

Orrdonnarre,arrannjarre, etichhetarre,catallogarre

dupã crriterrii prrecise

Bogdan Vlãduþã – „Cap demartir“, 2017: „Dominanta nea-grã a picturii provine de lamajoritatea documentelor dearhivã, care sunt în alb-negru,de la genul arhaic deprezentare a planurilor ºiproiectelor desenate, de laasfaltul considerat semn al civi-lizaþiei automobilelor, dar ºi dela utilizarea lui la pãstrareamumiilor, ca un semn alraportãrii la trecut. Tema curi-ozitãþilor colectate se strângeîn problematica trecutului ca orudã bunã a acesteia. Memoriaeste sângele care dilatã mis-terul artelor pe care le facem“.

Obiectedisparrate,

exotice; anntichhitãþi,

arrtã, fosille

Liviu Acasandrei – „Eºticurios?“, 2018: „Lucrarea esteperceputã ca o formã deatracþie asupra privitorului. Tottimpul suntem curioºi sã vedemce se aflã sub acea mantietransparentã. Imaginea în sinetrebuie ascunsã, ca sã o putemproteja de tot ce înseamnãcopiere vizualã. Mesajul estede fapt o manipulare de aatrage privitorul sã apreciezemai mult imaginea, indiferentde cum este realizatã“.

Impullsullde a strrânnge,poseda, expunne

ºi prreþui llucrrurrille

Matei Lãzãrescu – „Fãrãtitlu“, 1981/2018: „1981. Amajuns nu de mult în Occident.Belºug neînchipuit pe tarabe ºiîn supermarket, dupã lipsuriledin þarã. În aparenþã, posibilitãþide toate felurile, peste tot.Totuºi, când lucrez, mintealãsatã liberã clãdeºte echili-bruri foarte precare. Am uitatde mult sensul gândit atunci;poate cã nici nu a fost hotãrât,ci apãrut de la sine, dinaproape în aproape. Privescacum lucrarea aproape cuochii unui strãin ºi mi se parecã o înþeleg, ca pe o temeredevenitã între timp ºi maiapãsãtoare: în locul capului, osalatã rãsturnatã cu susu-n jos,ca sticla de oþet al cãrei gât s-amuiat ºi curbat, organic.Legãtura subþire între pãrþilecorpului, cu treningul albastru(care încã nu se chema jog-ging) ºi teniºii (deja la modã)de aceeaºi culoare, a mãrii, acerului, a Europei. Un soi debretele-chingi fluturã în vânt –curele devenite inutile, desfã-cute nonºalant. Un ins-salatã eremorcat prin vãzduh de unvultur cu cioc despicat, pepãmânt alunecã pe un fel demonociclu, monoglob. Banulauriu nu mai poate ascundegura deschisã a canalului. Unînger, întrupare transparentã acerului nordic, pluteºte înaºteptarea unui deznodãmântpe care nu-l mai poate împie-dica. Ce se va întâmpla oare?!“

Efigia

Florina Coulin – „Surâs deRenaºtere, Anmut“, 2014: „Mãadâncesc într-un surâs. Dacãprivim pe cineva care surâde,surâdem ºi noi, chiar dacãpoate numai interior, involun-tar.

Momentul, clipa în caresurâdem este destinsã, sus-trasã gândirii, judecãrii,hotãrârii. «Anmut» aici este oanumitã nuanþã de surâs,retras pânã la indefinit, dega-jând graþie, mister. În perioadade Renaºtere gãsesc o marebogãþie de viaþã interioarã apersonajelor reprezentate, mãapropii de ele, ghicesc ºi ascultpovestiri“.

Vitrrinnecu innvenntarrullobiºnnuit: cochhillii,carrcase, amballaje,frragmennte, pllannteprresate, ephhemerra

Mihai Sârbulescu – „BlaisePascal“, 1974: „Te uiþi prinochiul de gard. Te mai întinziun pic la mers ºi apoi îþi tragisufletul, la loc cu verdeaþã.Verdeaþa verdelui de crom ar fiprea rece ºi prea puþin sonorãpentru a închipui împrejurimile.Atunci ce fel de vedere amînainte? Pe ale cui urmepãºesc? Cine mai este prezentcu mine aici, la aºa o minunãþiede plimbare? Mã înfierbântã

întrebarea aceasta. Aud mu-zicã. Sunt fluturi, ciuperci, însoare frunze galbene, florialbastre (nu-mã-uita!), dincolobrusturi, pene de coþofanã, maideparte pe sub stuful înaltcopite de mistreþ întipãrite înpãmânt ca o gravurã. Urmesunt pretutindeni, de plimbãreþinu duce lumea lipsã, slavãcerului! Aici în parc este binebãtãtorit locul“.

Adaptarrealla nnoille cerrinnþe

Vasile Crãiþã-Mândrã –„Octombrie“, 2004: „Unitateade ansamblu reuºitã cu brio adepãºit dificultãþile unui spaþiurestrâns, printr-o panotare binecumpãnitã spre o finalã armo-nizare «aerisitã»; calitate ce asalvat de la banalitate un start

dificil, provocat de diversitateastilurilor, dimensiunilor, tehni-cilor, cromaticii sau aparte-nenþei cronologice. Astfel,fiecare lucrare este pusã învaloare, avantajatã de proximi-tatea «colegelor» expuse,provocând surprize pânã laintensitatea unor revelaþii“.

Porrtrretullca autoporrtrret

Dumitru Macovei – „Portretullui Corneliu Vasilescu“:„Aparent aglomeratã, expoziþiase remarcã printr-un dialog almuzelor, rafinat ºi bine gândit.Sunt prezent aici cu portretulmaestrului Corneliu Vasilescu,într-o manierã de-o simplitatevoitã, unde accentul cade peochi-ferestre ale sufletului“.

IInnttrroodduucceerreeîînn mmuuzzeeuu ssaauu ggaalleerriiee

ccaa ppaarrttee aa uunnuuii rriittuuaall

Aurel Vlad – „Om hrãnindu-ºi fiara“, 2007: „Pentru unmoment am simþit trecutul,prezentul ºi viitorul meu într-unechilibru perfect. Atunci amavut dorinþa sã nu mai ies dinaceastã stare sinonimã cuLiniºtea. Dar cred cã tocmairostirea dorinþei m-a smuls dinea, stricând echilibrul. Nepu-tinþa de a mã reîntoarce înacea liniºte mi-a dat un fel deagitaþie, nerãbdare, grabã,construind în mine o(Ne)Liniºte“.

Constantin ÞÎNTEANU

Cabinetul de curiozitãþi,din interior spre exterior

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã ––UUmmbbrraa ,, 22001188

Expoziþia de la Galeriile „Karo“ s-a cristalizatîn jurul unei piese de mobilier din atelierul pic-torului Mihai Sârbulescu. Salvat de la destinulfiresc de a fi aruncat la gunoi, a devenitexponat, dar ºi martor. O notiþã însoþitoarescrisã de mâna artistului evocã nume impor-tante de pictori ºi sculptori care au stat înrespectivul fotoliu din anul 1988 pânã în toam-na anului 2017, când a fost luat de cãtre sub-semnatul pentru „Cabinetul de curiozitãþi“.

În mod obiºnuit, dupã introducerea fãcutã, artrebui sã descriu conceptul aflat la baza aces-tei acþiuni, apoi adãugate câteva referiri la isto-rie, anumite observaþii legate de expoziþie ºiaºa mai departe. Totuºi, în locul lucrãrilor voiprezenta ideile, conceptele ºi discuþiile care audus la realizarea acestora. Astfel, privit din inte-rior spre exterior, „Cabinetul de curiozitãþi“poate fi confundat cu o fiinþã vie, suficientãsieºi. În acest spaþiu cuvintele evocã multipleimagini, iar limitele ºi timpul capãtã noi semnifi-caþii. Artistul, creator, exponat ºi contemplator,devine mãrturisitor.

„Cabinetul de curiozitãþi“ prin natura lui estedefinit de numeroase caracteristici, dar din raþi-uni obiective ºi subiective nu au putut fi atinsedecât unele dintre aceste aspecte în demersulnostru. Ele nu sunt totuºi puþine; cele peste osutã de lucrãri de artã, obiecte, artefacte, piesede mobilier, textile introduse în spaþiul expozi-þional au reuºit sã facã referiri la preocupãrivechi sau mai recente ale acestuia. Deºiaparent fãrã legãturã între ele, temele explo-

rate au contribuit la redarea unei atmosferespecifice. Nevoia de aglomerare a unui spaþiurestrâns a cerut rezolvarea unei dileme: cât sepoate aduce într-un loc finit, care este punctulcritic unde publicul oboseºte ºi îºi pierde intere-sul? Rãspunsul nu poate fi dat decât empiric,deoarece nu existã o formulã savantã de cal-cul: fiecare instalaþie are chimia ºi resorturile ei,balanþa finã se echilibreazã cu sensibilitatea ºistarea sufleteascã a fiecãrui om. De aceeacred cã de fapt „Cabinetul de curiozitãþi“ îºi iachip ºi asemãnare dupã fiecare privitor înparte, are calitãþile unei oglinzi de a reflectaemoþiile fiecãruia, capacitatea acestuia de avisa ºi de a imagina. Deºi aparent aridã ºi cutrimiteri la schemele ºi clasificãrile din ºcoalã,configuraþia de tematici propusã este necesarãpentru o cuprinzãtoare înþelegere, cãci ea esteurzeala care þine la un loc acest covor cumotive familiare sau mai puþin cunoscute.Fiecare artist care a dorit sã se exprime în scrisare ataºat textul de o etichetã, ca în vitrina unuimuzeu. Eticheta însã nu exprimã totdeaunaceva foarte precis; ea poate circumscrie con-ceptul acestuia, îl atinge câteodatã, doar înunele puncte sau poate (în cabinet este posibil)sã nu aibã vreo legãturã. Pentru cã aºa cum laînceputuri privitorul îºi dãdea singur rãspunsuri,tot la fel ºi noi avem explicaþiile gata pregãtite;nu trebuie decât sã le acceptãm, cãci cabinetulde curiozitãþi este singurul loc din lume undetoatã lumea are dreptate.

•• MMii rrcceeaa RRoommaann –– AAuuttooppoorr tt rreett ddee dduummiinniiccaa,, 22001177

TTrraannssffeerruull ddiinn ssppaaþþiiuullssaaccrruu îînn cceell pprrooffaann

Florian Lipan – „Nu doarclienþi, prieteni“, 2018: „Dupãcum preotul creºtin aruncã cuapã sfinþitã ºi binecuvântãri încele patru pãrþi ale casei, totastfel aici, în colþuri, strãjuiescduhurile. Sunt însã dracii vechiai Africii ºi Papuei-Noii Guinee,achiziþionaþi chiar de la membriai triburilor de acolo, ajunºi înmetropolele Occidentului. Dea-supra scãrilor pluteºte negruvesta neagrã a unui negruºaman. Oare câþi necuraþi auîmbrãcat-o?“

Schhimbarreaperrmannenntãa semnnificaþiei

Dragoº Burlacu –“Around 5“,2018: „Sentimentul de incertitu-dine ºi nesiguranþã mã intrigãºi mã fascineazã. Principiullucrãrilor nu este ca privitorulsã se gândeascã la ce a vrutartistul sã transmitã, ci sã simtãcum metafora se raporteazã lael; astfel nu existã artist ºi pri-vitor, ci doar unul ºi acelaºi“.

Reutilizare,reformulareºi reinventare

Gheorghe Zãrnescu „Vânzã-torul de îngheþatã“, 2017:„Cabinetul de curiozitãþi e undemers important, care aratã cãpoate fi inþeles ca «artã» oriceobiect care poartã o anumeîncãrcãturã emoþionalã. Ceicare nu au fost chemaþi la acestdemers nu trebuie sã se supere,pentru cã nu toþi au astfel depreocupãri. Gãseºti drept curi-ozitate ºi o altfel de preocupare,abordatã de un artist al cãruimod de exprimare cunoscut eîntr-o manierã care nu a fostexpusã sau dintr-o perioadãnecunoscutã publicului. Impor-

tanþa curatorului e decisivã înalcãtuirea unei astfel de expo-ziþii, deoarece se substituie unuiartist care vede expoziþia ca peo lucrare în sine“.

Redefinnirrea arrtei

Ruxandra Grigorescu –„Doamna U“, 2010: „Lucrândsub impulsul emoþiei, celedouã feþe ale Evei rãspundunor imagini vãzute sau bãnu-ite: «Femeie cu prunc», 1985.Pe o stradã din Cãlimãneºti eun grup de patru-cinci þigãnci,cu copii. Ele înflorate, copiii vi-zibili doar parþial. Senzaþie delux absolut. Un Delacroixvivant. ªi totuºi cuminþenie.«Doamna U», 2010 cred,privind ºtiri TV. Depindem debileþele roz, galbene, verzi? Oþarã întreagã? Femeia-poºetã!Cum sã-þi fie simpaticã?! ªitotuºi, intrã în «tradiþia» manipu-latoarelor. Trebuie luat act cãnimic nu se schimbã esenþial.Deci sã fie imortalizatã!“

Forrma ºi anntiforrma,dematerriallizarre,spaþiu

Sorin Purcaru – „Maºina deforfecat vise“, 2005: „Maºinade forfecat visele se dezvoltãca o formã care dislocã zigza-gat spaþiul, tubulaturile grefân-du-se în acest caz pe trunchiulunei foarfece cu funcþiuniincerte. Aceste maºinãrii fan-teziste, de nefolosit, mi-au per-mis concretizarea într-o formãfizicã, materialã, a unei realitãþiartistice aflate în opoziþie curealitatea naturalã, inventivi-tatea fiind cuvântul careordoneazã asamblajele, cutrimiterile spre rãdãcinile dinlumea noastrã. Semantica ele-mentelor obiºnuite privitorului îlobligã acum sã regândeascãsensurile, sã-ºi provoace ima-ginaþia în cãutarea ideii sculp-torului“.

Aducerrea înntrr-uunnconntext nnou

Ioan Burlacu – „Vechiul pian(Ritm acuarelic)“, 2018:„Lucruri vechi, rare, de multeori irepetabile prin deseri-alizarea operatã de un timpimplacabil, imprevizibil, inegal(sensibil modificat doar în faþaemoþiei, a unui soi de empatiecu închipuirea obiectului).Simetria e specificã materiei viica formã de dezvoltare, ocreºtere în jurul unei axe ºi aunor forþe organice. Artistul otransferã iniþial, aproapemimetic, din nevoia de a struc-tura materia adormitã. Am dez-voltat forma în simetrie, apoidoar am complementarizataceste simetrii prin modalitãþiasimetrice ale dermei materiiloralcãtuitoare“.

Abanndonnarrea forrmei

Iulian Cristea – „Semn dincer“, 2013: „Cabinetul cu ca-racter ºi sens este deja activat.Îl compar cu biroul unui savantvãzut prin ochii unui copilîncremenit pozitiv de celevãzute, nefiind capabil sã sepunã în postura de analitic.Este unicul spaþiu din care poþiînvãþa istorie ºi culege infor-maþii reieºind din fiecare obiectºi tablou în parte. Potrivit con-ceptului, membrii cabinetuluiau adaptat lucrãrile, iarCabinetul ca un organism pri-mitor se muleazã la rândul luidupã ei“.

Cerremonnia

Andrei Simion – „Botezul“,2018: „Cu o atmosferãsuprarealistã ºi plinã de sim-boluri, pictura «Botezul» este ointerpretare în cheie personalãasupra acestei taine. În cadrulscenei desfãºurate pentru pri-vitor, se aflã recuzita necesarãpentru sãvârºirea ritualului“.

Siglla

Florentina Voichi – Pasiuniledupã Eva, 2017: „Cabinetul decuriozitãþi. Numai rostirea celortrei cuvinte dezvoltã un soi demagie. Îþi închipui încãperi tic-site de tablouri ºi obiecte de totfelul ºi publicul, cel dinainteaexistenþei muzeelor, cu priviriatente. Curiozitatea rãmânetrãsãtura cea mai fascinantã afiinþei umane, cea cãreia îidatoreazã progresul. Vindemmiraje, sperând cã oricine vacolinda prin aceste sãli va uitagrijile ºi îmbâcseala oraºului,va simþi aerul tare al oceanului,iar la orizont va întrezãripânzele albe ale corãbiilor careaduc obiecte minunate pesteîntinderile de apã alePãmântului“.

Metamorrfoza

Cristi Diaconescu –„Libertatea pisicii“, 2018: „Amintrodus prin culoare moduri dea comunica cu mine însumi ºicu ceilalþi, forme ale umanului,configurate prin compoziþie ºimesaj. Personajele din lucrãrilemele sunt niºte fiinþe care îºiaºteaptã cu înfrigurare oschimbare întrupatã în cevamai bun, mai trainic“.

Muzeelle, depozitede obiecte moarrte

Sever Petrovici-Popescu –„Îngerul“, 2018: „Am propusseria de lucrãri din plumb«Pomeni», realizatã din mulajedupã pomenile primite la bise-ricã, ºi fotosculptura «Îngerul».Dacã pomenile sunt despreefemeritatea mâncãrii ºi afiinþei umane, îngerul este ico-nografie întoarsã pe dos. L-amrealizat pornind de la efemeri-tatea corpului: oricât de mân-dru ar fi, la un moment dat el sedegradeazã repede“.

Statut sociall

Ana Petrovici-Popescu –„Artistul care nu spune opoveste nu primeºte pomanã“2016/2018: „Ca tânãr artist tre-buie sã munceºti pentru fiecarefirimiturã, pentru fiecaremoment de atenþie, pentrufiecare expoziþie, fiecare încu-rajare... Lucrarea atrageatenþia asupra lipsei unor struc-turi care sã sprijine demersulartistic al unui tânãr dupã ter-minarea studiilor. Ce se întâm-plã dupã este selecþie natu-ralã… Lupta pentru continu-area visului, mize mici, rezis-tenþã minimã“.

Pierrderrea idenntitãþii

Iuliana Florea-Lucan –„Organism în construcþie“,2011: „Termeni precum «civi-lizaþia posthuman», «impactul

noii tehnologii», «specializa-rea», «inovaþia tehnologicã»,«inteligenþa artificialã», «humanaugmentation», «virtual aug-mentation», «nanotehnologie»,«nanobiotehnologie», «nano-biotica», «tehnologia infor-maþiei» sunt aduºi în existenþãde fiinþa umanã pentru a faceapel la inovaþie; sunt noþiunicreate pentru noile câmpuri deinventicã; sunt cuvinte pe carele-am putea prelua ºi asimiladomeniului literaturii, al poe-ziei, al artelor în general“.

Memorria

Geanina-Iustina Ivu –„Grebla cu dinþii de aur“, 2015:„... i-am împachetat în auramintirile, pãstrând sub poleimirosul ierbii ºi al florilor, alpãmântului reavãn, al ploii...amintirea câmpului pãstratã înrãceala fierului... A renãscutsub o altã formã ºi acum acu-muleazã amintiri, altele decâtcele cu care era obiºnuitã,asemenea unei noi vieþi...“

Memennto morri

Marius Crãiþã-Mândrã –„Biltz“, 2018: „Portretulînfãþiºeazã chipul îndurerat ºichinuit al prietenului drag.Cromatica este restrânsã,gama rece, mai ales pe portre-tul personajului, subliniind ast-fel suferinþa. Capul este încli-nat, pe axa compoziþionalã,forþând în acelaºi timp firescul,aºa încât impresia de cãderepare naturalã, de aºezare peorizontalã a corpului, poziþiafinalã a morþii“.

Pannta Rhhei

Ilie Boca – „Autoportret“,1961; Mihai Chiuaru –„Oglinda“, 2018; Ion Mihalache– „Straja“, 2013: La vernisaj,cineva s-a arãtat surprins lavederea tânãrului pictat de IlieBoca (primul sãu autoportret,fãcut în perioada liceului, carenu a mai fost expus pânãacum); iubitorul de artã spuneacã nu ºi l-ar fi închipuit pemaestrul Boca altcumva decâtcu imaginea înalt spiritualizatãde acum. Discuþia s-a mutatcãtre un alt autoportret, cel alpictorului Mihai Chiuaru,prezent cu o fotografie ºi nega-tivul ei pe placa de zinc, douãimagini oglindite una încealaltã, rememorând timpul.Remarcate au fost ºi „puþinele“dar „mult mai altfel“ de peisaje,semnate de Mihai Horea,Constantin Flondor, VasileCrãiþã-Mândrã, Ion Mihalache;cât despre lucrarea lui IonMihalache, cineva a afirmat cã„liniile sale abstracte ºi accen-tele de culoare par cã închid ºideschid hiperspaþii“.

aprilie 2018 13

comentarii

•• CCoonnssttaanntt iinn ÞÞ îînntteeaannuu –– EEff iigg iiee II

II ll iiee BBooccaa –– AAuuttooppoorr tt rreett ,,11996611

„Cabinetul de curiozitãþi“ de la Galeriile„Karo“ a fost deschis publicului în perioada 9martie-12 aprilie 2018.

Au expus: Liviu Acasandrei, Daniel Balint,Horia Bernea, Ilie Boca, Dragoº Burlacu, IoanBurlacu, Mihai Chiuaru, Marius Crãiþã-Mândrã,Vasile Crãiþã-Mândrã, Florina Coulin, IulianCristea, Cristi Diaconescu, Constantin Flondor,Iuliana Florea-Lucan, Ion Grigorescu,Ruxandra Grigorescu, Mihai Horea, Geanina-

Iustina Ivu, Matei Lãzãrescu, Florian Lipan,Dumitru Macovei, Ion Mihalache, Paul Neagu,Christian Paraschiv, Horea Paºtina, AnaPetrovici-Popescu, Sever Petrovici-Popescu,Sorin Purcaru, Mircea Roman, MihaiSârbulescu, Valentin Scãrlãtescu, AndreiSimion, Constantin Þînteanu, Aurel Vlad,Bogdan Vlãduþã, Florentina Voichi, Robert-Mihael Zahariuc, Gheorghe Zãrnescu.

comentarii

aprilie 201814

Cu câtãva vreme în urmã, mai precisla începutul deceniului ºapte al secolu-lui trecut, fãcea vogã în lumea literarãdin România poemul poetului grecYannis Ritos „Sonata lunii“. De ce?Poate fiindcã punea în gura unei femei,cu frenezie, cu graþie ºi meºteºug lite-rar deosebit, cele mai grave problemeale omenirii... Poet de sorginte social-politicã cu orientare vãdit comunistã,acesta fusese interzis în Grecia pentruo bunã bucatã de vreme ºi totuºi, pânãîn 1990 noiembrie, anul morþii sale,reuºise sã facã sã-i aparã 117 cãrþi depoeme, teatru, eseuri, fiind, cum sevede, deosebit de prolific ºi cu prizã lapublic. Poemul „Sonata lunii“ rãmânepoate capodopera sa ºi veþi înþelege cãnu fac apel la el în zadar. Recitat pefundal de „Sonata lunii“, compusã deBeethoven, poemul capãtã o profun-zime, o culoare ºi un stil perfect valabileºi astãzi, în pofida situaþiei destul dedificile greceºti ºi nu numai.

În cartea Mioarei Bãluþã, „Parteanevãzutã a lunii“ (Timiºoara, Ed.„Eurostampa“, 2015), intensitatea trãiriipare sã fie factor transcendent spre ununivers de certã ºi acutã sensibilitate,care dã sens cuvântului scris. Metaforasa intrinsecã dã sens lucrativ iubirii,rupând cuvântul dintr-un mitos febril,personal, cãderea sa lucifericã consti-tuind, în fapt, o înãlþare pânã la margi-nea firii. Poeta ni se descoperã ca ovâlvãtaie a anotimpului care poate sãtreacã prin lucruri pânã dincolo, per-cepând undeva în vãzduh o lumereavãnã, un clocot ascuns, nemãrtu-risit... Ne permite sã bãnuim umbraabstractã a unei fiinþe iubite.

Indubitabil, poezia Mioarei Bãluþã nearatã cu claritate o poetã, în primulrând, talentatã intuitiv, dar care ºi prinerudiþie relevã o simplitate plinã deforþã, o intimitate nu rareori mediatã ºicare, în profunzime, cultivã acut sin-gurãtatea, durerea ori chiar disperarea,în subsidiar sublimate. Ele demon-streazã ºi edificã atât o empatie lucidã,cât, mai ales, o sensibilitate variatã. Totceea ce accentueazã realul îl conduce,dacã doriþi, prin starea poeticã, spreimplozie, fiindcã omul nu posedã coin-cidenþa dintre esenþã ºi existenþã.Poezia nu poate decât intui fiinþa com-pletã a omului. Fiinþarea legitimeazãastfel, prin sentiment, multiplele câm-puri psihice care, prin raza gravitaþio-nalã, contureazã sufletul în viziune, încazul poetei Mioara Bãluþã, Parteanevãzutã a lunii...

Spectrul nimicului, împrumutat de laNietzsche ori poate ºi de la Valéry,poate dezvolta ºi descoperi un senti-ment luciferic, dar ºi prin luciferinãpoate aduce în clepsidrã un trandafir:„Ziua dansez/ sãlbaticã ºi sclipitoarecarnea mea/ promisã focului tremurã/neîmblânzitã,/ alerg ca un husar într-olume închisã/ peste tot vãd furnicidevorând.../ Cele mai apreciate suntsãbiile trecute prin foc/ sufletul altcuivasã prindã scânteile.../ M-aº opri sã testrig fãrã sã clatin ceva/ dar nu mã spe-rie decât/ ecoul cuvintelor mele“ („voiînvãþa sã pun pãmânt“) sau: „Sã-miatingã marginile/ Despic secunda/Întind braþele/ Acum/ Braþele mele flu-turã/ Cum dupã rãzboi o flamurã/ Acumbraþele mele fluturã/ Sunt o grãdinãcare se ridicã la cer“ („Aºtept rãsuflarealui“).

O pãtrunzãtoare tensiune liricã scân-teiazã ºi produce curent în poeme, uncurent care, trecut printr-un filtru intern,capãtã nu rareori tuºe expresioniste,nuanþat colorate, dar care, vibrând unelan necontrafãcut, atestã dincolo deconfesiunea discretã o expansivã femi-

nitate dezlãnþuitã, ce poate fi urmãritãpe o linie discursivã, dar ascendentãde-a lungul întregului volum de versuri:„Toate viciile au ceva din culoarea/Pãmântului./ Frunzele ºi acum îmi maicautã sufletul/ Dacã l-ar gãsi/ s-ar topisimplu/ vertical...“ („i-am dat tot“).

O extrapolare a undelor de gravitaþieasupra sinelui sigur existã, ºi forþa sade pãtrundere se rãsfrânge mai violent,sau poate mai subtil, în trup, ca ºi înumbrã, în divin ºi luciferic, în luminã ºiîntuneric, penetrând anotimpurile ºigrav, ºi suav; în corpul fizic ºi în celastral, chiar dacã este ºi nu este, înnicãieri ºi pretutindeni... Chiar dacã senaºte destul de bãtrânã spre a putea sãmoarã imediat, poezia existã, cu punctede pornire diferite, pe „faþa nevãzutã alunii“.

Fiinþa abstractã a poeziei existãîmpreunã cu sora sa siamezã, de pepãmânt colindând lumea... ridicândundeva în vãzduh... praful de lunã...Luna-ºi presimte faþa fãrã s-o vadã ºi,poate, la fel ºi fiinþa abstractã, la braþ cunefiinþa; trec împreunã prin existenþãurmând acelaºi ritm cosmic fundamen-tal, acelaºi ciclu de pulsaþii cu sângelepropriu, aceleaºi cãderi, surpãri ºirenaºteri împreunã cu iarba, arborii,ºarpele, pasãrea, focul, norul oristeaua. Cu fundamentul ei unic ºiatotcuprinzãtor, poezia surprinde ritmulcare supune totul aceloraºi legi alemiºcãrii, dezvoltând câmpurile de forþãimperceptibile ale psihicului uman, înraport cu miºcarea spectaculoasã,desigur din interiorul particulelor pri-mare ale energiei materiei.

Poezia preferã pãmântul perfectibil,cu sângele pulsând în artere, dar nu sepoate sustrage plãcerii de a admira ºichiar de a încerca sã atingã cu mânanimbul unor miracole presimþite saupoate aflate foarte aproape de om:„Croitã cu furie/ Sunt o câmpie fertilã/ Oconstelaþie în miºcare/ Care tecutremurã./ Simt umerii/ Cum sprijinãferestrele pereþii/ Pe Dumnezeu dinmine copilul/ Singur/ Sigur/ Existã untriunghi al vieþii/ În care te-adãpostesc/Salvându-ne“. („mai mult decât orochie“).

Stilistic vorbind, cartea de poezie aMioarei Bãluþã realizeazã o întâlnirefericitã între o concizie verbalã binetemperatã, cu o claritate expresivãarticulatã într-un registru semnificativ.Poemul iradiazã de sensibilitate ºiprospeþime. Sensul, ca ºi sugestiahotãrãsc greutatea versurilor sale.Dincolo de carnea ºi chiar de texturacuvintelor folosite, poezia vorbeºte prinînsãºi aura acestora, rãmânând tãinuitãîntr-un halo magic ºi atemporal.

Starea poeticã în sine respinge tim-pul convenþional, deºi ca expresie virtu-alã ea ne apare ca un nou loc, dintr-ocu totul altã dimensiune ce corespunde,concentratã fiind, unei durate „decernealã“; expresie sigurã a unui spiritfrãmântat, dar care se exprimã sinteticºi concentrat. Cu o sinceritate frapantã,aparent simplã, dar complex expresivã,sunt mãrturisite nostalgia, singurãtatea,abisul cãderilor, sufletul poetei oscilândîntre tristeþe ºi bucurie, fericire ºi sufe-rinþã. Strigãtul, mut de cele mai multeori, ori poate doar cu acolada lui dis-pãrutã în aer, trãdeazã acut„îmbrãþiºarea absenþei“, a golului exis-tenþial, care sparge fereastra tãiatã încarne vie, uneori sãlbatic ºi crud, înextremitãþile unui suflet care îºi reclamãcuminþenia fulgeratã de nevoia acutãde comunicare.

Poeziile din acest volum sunt expre-sia unui spirit harnic, perseverent,veºnic neliniºtit ºi în care pulseazã ten-taþia agresiunii realului eruptiv, pe carepoeta încearcã sã-l echilibreze prinaspiraþia spre absolut. Poezia MioareiBãluþã nu e numaidecât un produs algândirii ºi al sentimentelor sale. Ea sevrea, ºi poate cã ºi este, în primul rând,un eveniment al Fiinþei...

Existã în aceastã carte o anumecoerenþã textualã care invitã ºi incitã lalecturã. O recomandã, de asemenea,observaþia directã, contextul ºi conjunc-tura tipic ºi profund umane ca ºi, nu înultimul rând, o modernitate, aº spune,conservatoare, care cultivã textul înmarginea unei anume fascinaþii neo-expresioniste. Astfel, Mioara Bãluþãeste o poetã talentatã, stãpânã pemijloacele de expresie literarã.Chibzuinþa elegantã ºi harul întreg gã-sesc truda acestei poete... acolo undepartea nevãzutã a firii poate atingenecondiþionat „partea nevãzutã a lunii“.

În versurile sale, Mioara Bãluþã paresã ne vorbeascã din mijlocul unei fur-tuni, care dezvãluie ceea ce tãinuieºtefurtuna. Rana îi amplificã sângele ºi îlzburleºte, rãzleþindu-i cerul printrecuvintele care aleargã ºi ele sã prindãun punct cardinal... ªi pentru ca poeziasã fie ºi sã se nascã din umbrã ºi dinluminã, presimþirile ei, ca ºi inima ei,ard ca trandafirul rupt în ceaþa unordimineþi crispate pânã târziu de emoþie.Ceea ce dã greutate specificã acesteicãrþi e tocmai balansul subtil între efor-tul rupturii de sine ºi jocul la fel de sub-til al luciditãþii, firescul hrãnit instinctivde temperatura meditaþiei active ºi caresurprinde sentimentele în miºcarea lornaturalã, reflectând nimic altceva decâtspaþiul lãuntric ºi sublimat. Aºadar, ver-

surile nasc o nevoie intrinsecã de pro-tecþie într-un câmp abisal, ca o grefã peochiul mirat, dilatat, ca o lunã captivã,în argintatul abis al unei nopþi zise a fiumbrianã.

„Vraja artei nu stã într-o beþie deopiu, ci într-o beþie de adevãr“, afirmaundeva, nu fãrã temei, Octavian Paler.Conºtientã fiind cã singura armã validãa unui artist e doar sinceritatea, MioaraBãluþã cristalizeazã o expresivitate vi-guroasã ºi, totodatã, mlãdioasã a limbii,cu aventura existenþialã ca pe undeziderat esenþial al autenticitãþii sale.Niciun infern nu pare sã fie mai înfiorã-tor decât infernul în care te poate arun-ca inteligenþa sau, pur ºi simplu,sclipirea propriei tale minþi... Adeseapoemele sale, purtând sensul ºi semnulunei fecunde abstractizãri, sunt con-struite dupã capriciile unei memoriiafective deosebit de înzestrate: „Mintfrumos/ Nici un cuvânt nu-mi rãspundecu/ Aceeaºi emoþie/ Numai când scriuspun adevãrul/ ºi scriu de parcã aº stade vorbã cu tine/ fiecare literã îþi muºcãurechea/ într-un fel anume/ fericirea eceva acidulat care ne înþeapã/ limbile/Nici ºampanie nici vin/ doar somn dincare ne trezim/ Sã ne învãþãm tristeþeacu rãbdarea/ Stau cu inima on air/ mergunde mã îndreaptã curentul/ Inspirexpir/ Vãd cum din mine se desprind/ Omie de cercuri“. („Stau cu inima on air“).Sau: „Viaþa lui e ca o pâine/ datã princerc/ mi-e dor de o ninsoare fericitã/ pecare aº uita-o dormind/ în braþele tale/vremea rea îmi spune zâmbind un cân-tec/ tu acolo eu aici împreunã ascultãmîn vid/ ticãitul unui ceas/ moartea unorscântei rebele/ desprinse dintr-un rugdestul cât/ sã înalþe firele de praf cuzgomot/ sã atingã pãmântul“. („Nu-ivorbi omului singur despre cuþit“).

Momentul culminant al desfãtãriiartistice depline pare sã fie acela încare o coincidenþã bine condusã faceca, în stare de euforie, autorul sã nu-ºimai vorbeascã lui însuºi, ci brusc ºicifrat sã se poatã abandona biruit„tãmãduitoarei conºtiinþe“. Teoria cãautorul lucreazã doar pentru sine mi separe falsã ºi vulgar idealistã. Scriitorulscrie pentru a fi citit, tot astfel cum pic-torul îºi picteazã tablourile pentru a fiprivit ºi admirat. Cu vederea…

Mereu surprinzãtoare, poeta îºidozeazã cu profesionalism impactul cuo realitate figurativã fuzibilã, aceastafiind ºi una din cãile de autocunoaºtere.Cunoaºterea amânã rãul, iar lipsa desomn e un sâmbure; asimilatã, ea tra-verseazã cuvântul care expirã destul deadânc o florã a vântului ºi sigur cã de lasine la celãlalt nu existã absenþã...Totul pare sã creascã, sã se purificefiindcã, metaforic vorbind, poezia, însine, tot ceea ce pierde câºtigã.

Jocul sinelui cu eul profund, asupracãruia stãruia altãdatã ºi altundevaProust, e singurul care se manifestãnãvalnic ºi semnificativ într-o operã li-terarã. Prin forþa lucrului, arta pre-supune artificiu, lucru „fãcut“, prelucratcu mintea emoþional ºi cu mâna carescrie, însã acest artefact al iluziei ºi fan-teziilor noastre se adreseazã unui cititoractiv, educat, instruit ºi care urcã„Muntele vrãjit“ odatã cu cel care ascris.

Autorul, poeta Mioara Bãluþã în cazulnostru, i se dãruie prezumtivului cititor,cu generozitate emoþional-inductivã ºiintuitivã, are stil personal ºi profesiona-lism de o „înaltã clasã“, aºa încât ecapabilã sã stârneascã tumultul,melancolia dar ºi starea de graþie,necesarã unui credit prezumtiv, etic ºiestetic totodatã.

Theodor-George CALCAN

Un trandafirîn clepsidrã

ateneu

aprilie 2018 15

Cel mai recent volum deversuri al Angelei Baciu,autoare a numeroase cãrþi depoezie, publicisticã ºi literaturãpentru copii, poartã un titluenigmatic: „Hotel Camberi“(Ed. „Tracus Arte“, Bucureºti,2017). Camberi este numeleunui hotel cândva celebru înpitorescul orãºel Sulina,despre care ºtim cã se aflã înDelta Dunãrii, la vãrsareaunuia dintre cele trei braþe alefluviului în Marea Neagrã.Cândva hotel de lux, din„Camberi“ azi nu a mai rãmasdecât o ruinã, bântuitã de stafiidupã cum se zvoneºte.Fantomele ajung între acesteziduri, atunci când îºi pãrã-sesc locurile de veci din cimiti-rul marin al oraºului. Pe acestfond, în aparenþã lugubru,Angela Baciu construieºte oantologie, cumva asemãnã-toare cu cea de la SpoonRiver a lui Edgar Lee Masters,dupã cum foarte bine observã,pe coperta a IV-a, SimonaPopescu. Nu avem chiar 245de epitafuri, câte conþineantologia poetului american,dar ºi Angela Baciu constru-ieºte sau rememoreazã lapi-dare biografii, redate în ver-suri, ale unor personaje ce-autrãit în timpuri de mult apuse.Sunt evocate întâmplãri ce auavut loc pe la mijlocul ºisfârºitul secolului al XIX-lea ºiînceputul secolului al XX-lea ºisunt portretizaþi oameni careau locuit în Sulina ºi ºi-au datobºtescul sfârºit în acele vre-muri. Ar fi interesant de aflatcare au fost formele de docu-mentare ale autoarei, în al-cãtuirea acestui volum; cumîntr-un vers pomeneºte de„registrul din arhiva satului“,tragem concluzia cã munca decercetare a fost cât se poatede vastã.

ªi totuºi... câte dintre per-sonajele din carte au existatoare în realitate ºi câte suntdoar fictive, produse ale ima-ginaþiei?! Factorul real esteîntãrit prin inserarea unorsecvenþe din prezentul imedi-at, prin citarea întâlnirilorautoarei cu logodnicul sãuTiberiu (cãruia îi ºi dedicãvolumul) sau cu poeta NoraIuga. De altfel, o fotografie,realizatã de iubitul AngeleiBaciu, constituie preambululacestui volum unitar: „arun-catã aiurea la poarta cimitiru-lui./ cine ºtie de când stãteaacolo. murdarã. mucegãitã,/roasã, nu mai rãmãsese decât923./ o fi fost femeie, ori bãr-bat. O cioarã se aºazã pe/marginea ei ºi tot ciuguleºteceva“.

În Hotel „Camberi“, la camera13, e bine de ºtiut, locuieºtedoamna chiriachiþa, „nãscutãkatanulis“. Singura ei ocupaþieeste aceea de a privi la nes-fârºit pe fereastrã la „dunãreaumflatã ºi grasã/ ca burta unuipeºte/ marinari þanþoºi cu chi-piurile trase pe frunte/ soareleîncã arde“. Câteodatã, poetaimprimã acestor personaje lip-

site de viaþã, propriile saleimpresii; în fond peisajuldunãrean e încremenit în timp,chiar dacã... totul curge. Chiarºi în cimitirul plin de cruci,existã miºcare, forfotã umanã,mai ales în ziua de pomenire amorþilor. Iar atunci când „ni sestrigã/ sã înaintãm“, acestîndemn adresat celor viiconþine în subsidiar imanenþamorþii. Dar, dupã cum am pre-cizat, în carte, cea mai mareimportanþã se dã unor oamenicare de mult nu mai sunt.Poate cã nimeni niciodatã nuar mai fi vorbit vreodatãdespre ei, dar autoarea neface curioºi, oare cum au arã-tat: Gerson Marcu, „împuºcatde rãufãcãtori/ la 7 martie1901“; Emilie Louise, pen-dulând între eros ºi thanatos,cuprinsã de muzicã ºi ma-ladie, este cea care „s-a nãs-cut la galaþi în 1866/ a copilãritla malul dunãrii/ s-a îndrãgos-tit ca orice tânãrã.// (...) emilieera o fatã frumoasã/ camtimidã/ degetele ei subþiri cân-tau/ la pian/ o partiturã veche/muzica o ajuta sã vadã...“Uneori parcã ni se descrie ofotografie a decedatului: „agapiacoblev mãsoarã drumul/ cupaºi mici/ a mai fost aici/poartã aceleaºi haine/ vine dela jurilovca sau/ din babadag/rubaºca din mãtase lucitoareeste încheiatã/ pânã la gât/poartã stani, ciorapi de lânã ºicizme/ nu îi citeºti nimic pechip“. Dupã cum se observã,nu doar prin descrierea în

cuvinte a unor imagini propriiSulinei se realizeazã specificullocal, ci ºi prin introducereainspiratã a unor arhaisme ºiregionalisme deltaice, alecãror explicaþii ne sunt oferiteîn notele de subsol: rubaºcã,stani, kicikã, pampushki,kaseak, kasnic etc.; creºtiniilipoveni se salutã la SfinteleSãrbãtori de Paºti cu: „Hristosvoskrese!“ În interiorulaceluiaºi poem, timpurilealterneazã; dar prezentul seîmpleteºte cu moartea; trecu-tul cu viaþa; izbânda cu eºecul;haosul cu ordinea; concretulcu abstractul; ºi mai ales,sacrul cu profanul.

Locuitorii Hotelului „Camberi“se transformã din stihii în fãp-turi cu contururi fizice; pânãmai ieri erau doar niºte alã-

turãri de litere abia vizibile peniºte cruci, multe putrezite ºiatârnând strâmb pe morminte.Dar câtã coincidenþã, câtãintersecþie ar putea fi între per-sonajul imaginat de noi, prinforþa de sugestie a poetei, ºicel care a existat în realitate?!ªi chiar dacã intuim cã existãºi multã ficþiune în povesteavieþii câte unui muritor, tot sun-tem impresionaþi de fiecareepitaf în parte. Suntrãvãºitoare poeziile în carebiografiile sunt mult mai dez-voltate, în care trecutul ºiprezentul nu mai alterneazã.Existã fior tragic ºi tensiune întexte ca: „dormea lia cu capulpe ºarpe“, „în atelierul lui min-ciunã“, „spânzuratul din grãdi-na cu gutui“, din caredecupãm: „era mereu trist.//nu-i plãcea sã poarte unifor-mã./ ºi nici oamenii./ nuînþelegea guzi de ce era bârfitîn sat/ ºi de ce ina lui/ a fostomorâtã în bãtaie/ de hoþii/ dinsatul ãla pãrãsit./ spun unii/c-o ºi violase.../ cine?// nu ºtiicând vine necuratu/ ºi îþi iaminþile/ spune în ºoaptã mul-gãtoarea de la CAP// îl gãsisepe guzi spânzurat/ în grãdinacu gutui“.

Toate descrierile în caresunt ilustrate gesturi obiºnuite,reacþii tipic umane, cu emoþiilecaracteristice, au darul de atransforma particularul în ge-neral; secretul, în adevãr reve-lat. Iar sensul funcþioneazã ºiinvers, de la general la parti-cular; de la realitate la tainã.

Cât de înfiorãtor este gân-dul cã moartea poate fitranslucidã? Dar ce este maiînspãimântãtoare: moarteasau uitarea?! Cum ar fi capeste mai bine de o sutã deani sã dea cineva peste mor-mântul unde se vor odihnioasele trupului în care acumfiinþãm ºi sã ne dedice, laintersecþia fantasticã dintreneant ºi inefabil, un epitafcare, spre deosebire de celeobiºnuite, are mult mai multeºanse de a nu se ºterge nicio-datã...

Violeta SAVU

La intersecþianeantului

cu inefabilul

Unnui acttivistt polittic

El crede, urmându-ºi modelul,Cã omul ar fi ca inelulªi fãrã sã pregete,Ne poartã pe degete.

Unnui prrimm-mminnisttrruherrculiann

Îi copleºeºte greulPe oamenii sãrmani,Cãci el înºfacã leul...Fãcându-l de doi bani.

Vrremmurri de crrizzã

Cu pensia micã, bunicaTrãieºte o grea nostimadã:Deºi îºi vânduse pisica,O trage ºi-acuma de coadã.

Devottammenntt

Îndrãgostindu-mã de tine,Îþi voi aºterne la picioareÎntreaga viaþã ca pe-o floare,Cu gânduri, versuri ºi… chenzine.

Unnui poliþistt

În conflictul dintre pãrþi,Cum sã faci dreptateDacã tu citeºti doar cãrþi...De identitate?

Turrismmul electtorral

I-au zis acidDe la partid:– N-aduci turiºti…TU RIªTI!

Epigrame de Eugen SFICHI

• Florian Lipan – Nu doar clienþi, prieteni, 2018

În 1961, la o lunã dupã ceIuri Gagarin reuºise perfor-manþa de a ieºi în spaþiul cos-mic ºi de a se înscrie pe orbitaPãmântului, John F. Kennedyle-a promis americanilor cã eivor fi aceia care vor pune primiipiciorul pe Lunã înainte desfârºitul deceniului, nu pentrucã faptul acesta mãreþ ar fi þinutde domeniul evidenþei, ci pen-tru cã era dificil de întreprins. Înacea frenezie a cuceririlorspaþiale, Programul spaþialsovietic a trimis spre LunãMisiunea Zond 5 în ziua de 14septembrie 1968, fãrã niciolegãturã cu Ziua Crucii (lipsitãde orice semnificaþie religioasãîn ortodoxele state comunisteatee) sau cu zdrobirea de sol,cu ºase luni înainte, a lui IuriGagarin, aflat la bordul unuiMIG-15 (teoriile conspiraþio-niste spun cã, de fapt, putereasovieticã ar fi dat de pãmânt cueroul URSS). Se pare cãSfânta Cruce, arãtatã cândvaaltora pe cer ca un semn albiruinþei, nu i-a ajutat în niciunfel pe mosconauþi, deoareceechipajul, format din douãlongevive broaºte þestoase, dincâþiva viermi ºi din mai multebacterii, nu s-a putut plasa peorbita selenarã. Misiunea lor atrebuit sã se limiteze la unonorabil zbor circumlunar, nuchiar de „mântuialã“, ºi apoi s-aîntors pe Pãmânt. Se lansaseatunci ºi ironia cã primele fiinþecare au vãzut cealaltã faþã aLunii au fost douã broaºteþestoase comuniste.

Pentru a face faþã con-curenþei, NASA a accelerattrimiterea în spaþiul lunar aMisiunii Apollo 8 ºi a decisschimbarea obiectivului major,astfel cã, dupã trei luni de laîncercarea nereuºitã ainsoliþilor mosconauþi de peZond 5, nava americanã s-arotit pe orbita din jurul Lunii, cutrei astronauþi de meserie labord. Expediþia s-a pornit la„drum“ în noaptea cea mailungã a anului 1968 ºi, trei zilemai târziu, în ajunulCrãciunului, s-a plasat pe orbi-ta lunarã, la cei 400.000 dekilometri distanþã de Terra.Erau prevãzute în planul zboru-lui zece rotiri pe orbitã înaintede reîntoarcere, în timpul celeide-a patra circumscrieri navaîncepând a se roti ºi în jurul eiînseºi. Astfel, prin hublou,astronauþii au putut sã zãreascãTerra ridicându-se sau...rãsãrind, în orizontul lunii.

Desigur cã primii oameniieºiþi din câmpul gravitaþional alPãmântului ºi care au vãzutfaþa ascunsã a lunii ºi planetanoastrã de pe orbita altui corpceresc au realizat fotografiimemorabile ale PlaneteiAlbastre, chiar dacã nu le-a tre-cut prin cap sã-ºi facã... selfie.Modulul spaþial, reîntors înatmosferã, a plonjat în OceanulPacific pe 27 decembrie (adicãde Sfântul ªtefan, dacã este sãne raportãm la acelaºi calen-dar lunar creºtin-ortodox). Îndreptul anului 1968, istoriile despecialitate, dicþionarele ºienciclopediile au consemnatprima misiune spaþialã care a

atins o vitezã suficientã pentrua-i permite ieºirea din câmpulgravitaþional al Pãmântului,prima care a intrat în câmpulgravitaþional al unui alt corpceresc, prima care a ieºit dincâmpul gravitaþional al altuicorp ceresc ºi prima care afãcut cale întoarsã pe Pãmântde la un alt corp ceresc.

O altã fotografie, fãcutã deaceastã datã pe PlanetaAlbastrã – ºi nu oriunde, ci laCasa Albã –, îl imortalizeazãpe Lyndon B. Johnson uitându-se singur la televizor, unde setransmitea ultimul episod alacelui eveniment cu valoareplanetarã. El stã pe scaun,aplecat în faþã, cu coatele pegenunchi, cu o ceaºcã de ceaiîn mânã ºi cu gândurile parcãduse aiurea. Oare la ce se gân-dea? La faptul cã trebuia sãpredea mandatul peste 20 dezile lui Richard Nixon sau la unbilanþ al anului care se încheiapeste câteva zile? Îmi place sãcred cã, fiind cufundat într-oreverie spaþio-temporalã acolounde fuseserã astronauþii sãi,preºedintele celui mai puternicstat din lume avea distanþanecesarã pentru a face unbilanþ al situaþiei globale dinacel intens ºi frãmântat an.

În aceastã ipotezã pe care oemit, desigur cã gândurile l-ar fidus pe Lyndon B. Johnson înprimul rând la starea naþiuniisale, la visul american melioristtransformat în coºmar prinasasinarea, în decurs de douãluni, a paºnicului Martin LutherKing ºi a posibilului reformatorRobert Kennedy (cãruia, potri-vit sondajelor de opinie, ar fitrebuit sã-i predea mandatulprezidenþial). Se va fi gândit lacincinalul, nici mãcar încheiatla termen, al rãzboiului dinVietnam, a cãrui aprobare el odeclanºase ºi care va continuaîncã un cincinal. La jumãtateadecadei, în 1968, americaniicunoºteau adevãrul: rãzboiul,început printr-o victorie parþialãºi incertã, ajunsese în punctulmort, ceea ce îi va determinasã iasã în stradã pentru a cereretragerea trupelor de acolo deunde îºi pierdeau viaþa câte omie de soldaþi pe lunã (calen-daristicã).

Dacã Lyndon B. Johnson nuera mulþumit de soldaþii sãiprinºi cu arcanul în arcaneleconflictului armat cu multiplerepercusiuni pentru întregdeceniul, sunt convins cã s-asimþit mândru de numeroaselerecorduri olimpice realizate deatleþii compatrioþi pe Platoulmexican stropit, în avan-

premierã, de regimul mexican,prin groaznica baie de sângedin Piaþa celor Trei... Culturi.Condiþiile depresionare aufavorizat asemenea perfor-manþe sportive (inclusiv aceeade a ridica spre cer, de pe po-diumul olimpic, pumnul înmã-nuºat al „puterii negre“), dupãcum ºi condiþiile politice saurãzboaiele civile pot cauza ºialtfel de recorduri. De exemplu,din cauza rãzboiului civil dinNigeria, copiii din Biafra cân-tãreau trei kilograme la vârstade trei ani ºi cinci kilograme lacinci ani. Potrivit acestei logici„umanitare“ sinistre, dacã ei armai fi trãit, ar fi ajuns la o greu-tate normalã pentru un adultabia dupã ieºirea normalã lapensie din câmpul muncii, nupe caz de boalã. Pãrea cã doarforþa gravitaþionalã îi mai þineaatraºi de Pãmântul nesãtul deevenimente cu greutate. Îngeneral, lumea a treia s-a simþitmai uºoarã în acel an ºi chiarmai uºuratã. Procesul decolo-nizãrii din cursul anilor '60 seaccelerase, astfel încât puþineteritorii mai rãmãseserã subcontrolul puterilor coloniale.Patru state care sufereau de can-cerul de... colon ºi-au câºtigatindependenþa în 1968: Nauru,Republica Mauritius, Swazilandºi Guineea ecuatorialã.

Dacã ar fi sã dau crezareideii false potrivit cãreia MareleZid Chinezesc este singuraconstrucþie pãmânteascã vizi-bilã de pe Lunã, nu aº fi con-vins cã privitorul solitar de laWashington nu a întrezãrit înimensul sãu perimetru mãcarimpresionanta ºi luminoasamaree de Cãrticele roºii dincare se fãceau lecturi colective.Iar aceasta cu atât mai mult, cucât învãþãmântul ideologicmaoist se fãcea în aer liber,deoarece ºcolile ºi univer-

sitãþile, suspecte de a preda oînvãþãturã elitarã, erau închisecu ajutorul grupurilor parami-litare constituite în GãrzileRoºii. Cãrticelele roºii seînchideau tocmai în acel an,dupã ce Mao a decis sãîncheie experimentul aceleicuprinzãtoare maree ce avea ostrânsã legãturã mai mult cuSoarele decât cu Luna.„Precum soarele cel roºu carerãsare la est, Marea RevoluþieCulturalã Proletarã lumineazãpãmântul cu razele sale“ –stãtea scris într-un editorial dinanii saltului înainte al teroriimaoiste.

Mã întreb dacã, mutându-ºiprivirile înspre Europa, va fivãzut omul de stat din CasaAlbã vreo plajã sub caldarâmulParisului din luna mai (ce maitrai!), când studenþii doritori sãînveþe în universitãþi popularecereau imposibilul ºi decretaucã este interzis sã se interzicã.Chiar dacã era ghidat dupãprincipiul cã nu se cade sã teamesteci în treburile interne alealtui stat, îi va fi fost poate deneînþeles ºefului executivuluiamerican zborul în regim sub-lunar al generalului Charles deGaulle înspre Bucureºti în ziuaîn care izbucneau cea maiimportantã grevã din istoriamiºcãrii muncitoreºti francezeºi cea mai mare miºcare demasã din istoria Franþei ºi dinEuropa de la cel de-al DoileaRãzboi Mondial încoace.

Dar cel care simþise esenþapervertitã a unei „flower power“nu a putut sã nu simtã frumosmirositoarea primãvarã pra-ghezã, poluatã ºi ea pânã laurmã de fumul înecãcios al tan-curilor Tratatului de la Varºoviaincendiate în Piaþa Wenceslas.În ceea ce ne priveºte pe noi,românii, cred cã înaltul demni-tar a fost mulþumit ºi de marea

adunare popularã de laBucureºti, în care lunaticulcampion al pãcii NicolaeCeauºescu condamna, înscena balconului, invazia tru-pelor aliate. În mod normal, unsimplu cetãþean occidental nuavea cum sã ºtie pe atunci,precum nu are habar niciastãzi, cã România a fost sin-gura membrã a Tratatului de laVarºovia care nu a participat laruºinoasa invazie din parteaþãrilor surori în ale regimuluicomunist. ªi aceasta pentru cãdicþionarele, enciclopediile ºiistoriile generale din þãrile ves-tice nu menþioneazã refuzulremarcabil al puterii comunistede la Gurile Dunãrii de a parti-cipa la acþiunea botezatã deblocul militar rãsãritean cunumele de cod „Dunãrea“.

Dincolo de ocean, ritmul val-sului straussian „FrumoasaDunãre albastrã“ a însoþit cafundal sonor ºi secvenþele psi-hedelice ale cãlãtoriei îndimensiunile misterioase dedincolo de infinitul spaþio-tem-poral imaginat de StanleyKubrick pentru filmul sãu„2001: O odisee spaþialã“.Imaginile hipnotice, care înce-puserã sã ruleze pe ecrane dinaprilie 1968, au fost destinatesã intre în istoria cinematogra-fului. Pasul mare pentruomenire, în acelaºi ritm lent devals agravitaþional, a fost fãcutpe Lunã în anul urmãtor, iarimaginile solului lunar difuzatela televizor atunci au fostasemãnãtoare cu acelea din fil-mul lui Kubrick. Promotoriiteoriilor conspiraþioniste aumers pânã acolo încât au afir-mat cã NASA îl plãtise peStanley Kubrick pentru a regizaaselenizarea, care ar fi fost tru-catã într-un studio de filmare.Semnul de întrebare care afost pus ulterior de sceptici eralegat de suspiciunea cã deatunci nu a mai pãºit nimeni peLunã. Rãspunsul þine de evi-denþa cã tot ceea ce trebuia sãse ºtie despre solul lunar s-aaflat, privirile curioase ale astro-fizicienilor fiind mutate ulteriorînspre alte planete, precumMarte. Începând de atunci,întinderea selenarã a fostabandonatã celor interesaþisã-ºi cumpere acolo... pãmânt.

Nu ºtiu dacã Stanley Kubrickavea cunoºtinþã de propoziþialui Blaise Pascal, care spuneacã liniºtea spaþiilor infinite îlîngrozeºte, dar ºi el a rostit ofrazã asemãnãtoare: „Ceea ceeste cel mai terifiant în universnu este ostilitatea, ci indife-renþa sa“. An crucial pentru ceade a doua jumãtate a secoluluial XX-lea, 1968 a trecut, ca ori-care altul, în indiferenþa cos-micã suveranã. La sfârºitulultimei zile din ultima lunã aanului, s-a bãut o cupã deºampanie atât la Casa Albã,cât ºi în case obiºnuite. Însã,dincolo de petulanþa eveni-mentelor ºi de reveriile ºefilorde stat sau ale simplilorcetãþeni, noi, trãitorii în regimsublunar bimilenar, avem dato-ria sã-i consemnãm cu defe-renþã importanþa, la justa luivaloare... universalã.

ateneu

aprilie 201816

Vasile SPIRIDON

Lunaticul an1968

•• LLyynnddoonn BB.. JJoohhnnssoonn

ateneu

aprilie 2018 17

Marianne stã la o terasã peBaumstrasse ºi bea un espressodublu. κi urmãreºte gândul carealeargã non-stop peste mãsuþelecolorate ale cafenelei ºi pe sub ele,riscând în orice moment sã rãs-toarne ceºtile sau paharele cu apãºi sã se izbeascã de vreo fiinþãcare-ºi soarbe liniºtitã cafeaua,declanºând un adevãrat scandal,þine-þi, femeie, gândurile acasã, iardacã nu te ascultã, educã-þi-le,deºi virajele bruºte la dreapta saula stânga sunt, de cele mai multeori, executate cu o mãiestrie deinvidiat, aºa sunt gândurile, rareorise ciocnesc de cine nu trebuie întraiectoria lor aparent haoticã, doarnoi, zei ai ignoranþei, ne imaginãmcã ele nu ºtiu de unde vin ºi undepleacã, opreºte-te odatã, tu n-auzi?,strigã Marianne, vezi cã loveºtioamenii cu jucãria ta de pluº, tipulmãsliniu de la masa vecinã îºiridicã brusc privirea ca ºi cumatenþionarea i s-ar fi adresat, epuþin jignit de adjectivul substanti-val care descrie jucãria, incredibilcum ia totul personal în timp cestabileºte contactul vizual cuMarianne, iatã prima carte de vizitãa unui necunoscut, vorbind desprelegea atracþiei universale, dar noinu mai citim aceste cãrþi, learuncãm pur ºi simplu, câþi dintrenoi se gândesc la pârghii ºi planuriînclinate când cãutãm soluþii de-ane satisface dorinþele. Drepturmare sã-l lãsãm pe tipul mãsliniusã-ºi soarbã cafeluþa, l-am deran-jat destul având în vedere cã nu vadeveni personajul principal alacestei povestiri ºi sã ne întoarcemla gândul maratonist de la care ampornit, acesta nu e unul tocmaicurat, e firesc, aleargã de atâteaore, e transpirat tot, tricoul e ud înspate ºi la subraþ, picioarele îi suntîncinse în adidaºi, Marianne segândeºte la tânãrul brunet care asãrutat-o lacom noaptea trecutã, înfaþã la Piano Bar. Dacã ar închideochii, trupul i-ar fi scuturat de unuºor tremur, o sãgeatã ar coborîrapid din creier spre stomaculînfometat, pereþii acestuia s-arcontracta ºi s-ar dilata imitândbãtaia unor aripi de fluture, doarlipsa alimentelor pe care sã lemacine poate transforma un organdigestiv într-un receptor de senza-þii, ºi spasmul ºi-ar continua traiec-toria descendentã, în linie dreaptã,ar traversa buricul (în acest arealsãgeata poate sã urce sau sãcoboare, depinde de topografiatrupului) ºi ar ajunge în slipultinerei femei, toate gândurile maipuþin prihãnite se opresc de obiceiaici, sãgeata ar ajunge la þintã,exact în centrul wellness de undeplãcerea, prima datã, ºi apoi viaþapurced. Dar Marianne nu închideochii pentru cã se gândeºte laMarius care nu ridicã niciodatãcolacul veceului, deºi de zece ani îispun aproape zilnic, naiba sã-l iade veceu, m-am sãturat sã curãþaceste pete galbene, nu mai vor-bim de ºosetele murdare carerãmân abandonate prin toatã casa,stima lor de sine este la pãmântpentru cã uitã-te ºi tu cum

duhneºte camera din cauza mize-rabilelor ãstora, tu chiar nu simþi, cedracu’, e atât de greu sã le pui încoºul cu rufe murdare?, Mariannenu înþelege cã greutatea sauuºurãtatea nu au nicio legãturã cuvreun cântar, ci cu lungimea unorrãdãcini ale cãror vârfuri au devenitde poveste. Zâmbeºte însã cândsare la urmãtorul gând, oare cenumãr o fi?, nu e atentã deloc laºotronul ãsta, aruncã piatra ºi sareîntr-un picior pânã la ºase, ochiicãsniciei devin tot mai buni pe zi cetrece, tot mai agili în a detectadefectele de fabricaþie ale celorcare de bunãvoie s-au încuiat într-ocelulã ºi apoi au înghiþit cheia,doctorul oftalmolog moare deciudã pentru cã aceste cãsnicii nurespectã firescul înaintãrii învârstã, drept urmare, odatã cu tre-cerea timpului, n-au nevoie deochelari care sã mãreascã sau sãmicºoreze ceva, mai degrabã enecesar un chirurg care sã scoatãcheia blestematã din burtã ºi sãdescuie uºa temniþei. Însã doctoriiãºtia locuiesc în oraºul îndepãrtatunde Marianne îºi duce viaþa de zicu zi, iar ea este acum într-ovacanþã de patru zile, singurã, aici,la Zürich, unde Jakob a sãrutat-onoaptea trecutã. Se gândeºte cugândul numãrul ºapte cã l-a înºelatpe Marius, dar nicio mustrare deconºtiinþã nu se aratã, pe autostra-da care coboarã din creier spreslipul înflorat nu circulã nimic, nicimãcar maºina de întreþinere acarosabilului, iar Marius nu mai arepermis de ani de zile, ce bine ar fidacã ºi cãsniciile ar avea termende valabilitate, zece ani maximum,sã zicem, iar dupã zece ani, poftiþicertificatul ºi foarfeca, cei doi taiehârtia ºi fiecare pãstreazã câte ojumãtate, la alegere, unulpãstreazã numele, celãlalt,bunurile agonisite pe timpul dece-niului în cauzã, iar cheia rãmâne laofiþerul stãrii civile care o va lustruicum se cuvine astfel încât sã nurãmânã vreo urmã ce-ar putea sãofere indicii asupra disconfortuluiabdominal indus de aceasta ºi-ova oferi, fãrã sã ezite, urmãtoruluicuplu încrezãtor în ºi-au trãit fericiþipânã la adânci bãtrâneþi, care vatrece pragul acestei instituþii. Defapt, dacã stã sã se gândeascãbine ºi sã selecteze pe merit gân-dul cu numãrul opt, respectândtotodatã o ordine fireascã a întâm-plãrilor, pentru a nu induce îneroare posteritatea care va citipoate, cunoscând în detaliu fluxulconºtiinþei ºi posibilitatea de-a na-viga fãrã contenire, înainte ºi-napoi,pe apele acestui fluviu, nu, nu peMarius l-am înºelat în primul rând,ci pe Charles, cel care i-a spus atâtde candid sãptãmâna trecutã, nupot sã fac dragoste cu tine cât timprochia asta se uitã la noi, iar ea,ºtiind cã nu e de glumit cu astfel delucruri, a smuls rochia pusã lauscat, de pe umeraº, înlãturândunica martorã care ar fi putut dadetalii despre legãtura lor secretã.

„Autenticitatea poeticã“ (Mallarmé) e deasupra„sinceritãþii“ ºi singura care conteazã? Cum alt-minteri sã înþeleg afirmaþiile de mai jos ale anglis-tului Dragoº Protopopescu? „Englezul confundãautenticitatea poeticã cu autenticitatea vieþei, sauca sã întrebuinþez o vorbã scumpã lui: cu auten-ticitatea experienþei./ Dînsul crede cã orice expe-rimenteazã eul sãu e poezie ºi scapã de oriceîndoialã pronunþîndu-ºi cuvîntul: sinceritate. Seîntîmplã însã cã existã un dualism din care sun-tem tãiaþi cu toþii ºi care îmbibã orice manifestarea omului. Poezia e o sinceritate, dar o sinceritatemincinoasã, o derivare a sinceritãþii personale înunicul ºi inefabilul existenþei“ (cf. F. Aderca, „Devorbã cu d. Dragoº Protopopescu“, în Universulliterar, 43, nr. 23, 5 iunie 1927, p. 361). În aceastãchestiune, eu am o „naivitate“ de englez. Deºipoate fi demonstratã cu exemple, ideea de „sin-ceritate mincinoasã“ nu-mi place, cãci sub-mineazã încrederea cititorului în literaturã. Mi-amfãcut lecturile mereu cu convingerea cã sinceri-tatea autorilor e adevãratã, profundã, totalã.Sinceritatea o accepþi; minciuna o dai deoparte,pentru verificãri. Uneori, dacã nu-i dintre cei cedau repede paginile la tipar, scriitorul însuºi leseparã, procedînd la eliminãri: „Am gãsit un altcaiet; o, cum scriam atunci, ce subiecte înfiorã-toare descriam; multe pagini sunt ºterse.[...] Peurmã, sunt alte pagini ºterse, printre care versurireci ºi nesincere“ (v. G. Bacovia, „Dintr-un textcomun“, în Opere, Ed. „Minerva“, 1978, p. 334).

• „Senzitiv“ înseamnã „simþitor“, dar nu oricum,ci într-un grad maxim. Mai adînc, mai puternic, cu„coardele inimii“ (Ovid Densusianu) încordate.Pentru „senzitiv“, un sunet de vioarã sau o foºnirede frunze e la fel de evocatoare ca un cîntec detrompetã. „Senzitivul“ e un „fin“, un „rafinat“ ºi, înacelaºi timp, un „modern“ cu prizã la aspecteledramatice ale vieþii. Acuitatea sa provine de la„nervii“ excitaþi de anumite lucruri („O, simþuriletoate se enervau fantastic...“ – v. „Panoramã“) ºide la intensa combustiune intelectualã („Iarcreierul ardea ca flacãra de soare“ – v. „Altfel“).Dovadã a înzestrãrii sale excepþionale, „senzi-tivul“ e capabil de „cinestezii“, de a defini, depildã, primãvara drept „O picturã parfumatã cuvibrãri de violet“ (v. „Nervi de primãvarã“). ªi caprozator, el are percepþii ciudate („podeaua eveche, ºi cioturile dau senzaþii de cranii“ – v.„Bucãþi de noapte“, în Opere, Ed. „Minerva“,1978, p. 315) ºi concepe asocieri imprevizibile(„Gîndul curge ca o femeie de piatrã care doarme,ºi o melodie fixeazã aceastã prãpastie“ – ibidem,p. 317). În fine, a fi „senzitiv“ constituie (mai exactconstituia) un punct de diferenþiere faþã de nivelulcomun, o bazã pentru originalitate.

• „Am ascultat la o cafea ºi o þigarã romanulsãu de dragoste“ (v. „Dintr-un text comun“, înOpere, Ed. „Minerva“, 1978, p. 337); „ei[«inteligenþii»] nu fumeazã fãrã cafea“ (ibidem, p.339), „prietena sa [...] prepara cafeaua“ (ib., p.340), „spre searã, am luat, în oraº, cîteva cafeleîntr-un local plin de lume, printre care se dis-tingeau cîþiva poeþi, cîþiva artiºti“ (ib., p. 343).Dupã fiecare din aceste propoziþii, eºti tentat sãîntrebi: ce fel de cafea, adicã mare, micã, simplãsau specialã? Bacovia (aci Sensi) nu se încurcãîn denumiri. Se pare cã bea aceste „arome negre“(v. „Bucãþi de noapte“) fãrã a le diferenþia. Ca sãle recunoascã, ar fi trebuit sã fie iniþiat de cineva.Consumator „neutru“, adesea izolat, n-a prea avutcu cine discuta despre plãcerile date de ele.Reþetele unora cer un anume dichis. De pildã,„ºvarþul“. „Tomescu [D. Tomescu, criticul literar alrevistelor Ramuri ºi Scrisul Românesc] m-aînvãþat – mãrturisea Nichifor Crainic într-un inter-viu – cum se preparã schwartzul. Era o bãuturãpe care n-o cunoºteam!... Aºa cã, dupã

îndrumãrile lui, am învãþat cã mai întîi se punezahãrul, peste zahãr se pune rom, cãruia i se dãfoc ºi apoi, dupã aceea, se toarnã cafeaua...“ (v.N. Constantinescu, „Cu d. Nichifor Crainic despreel ºi despre alþii“, în Rampa, 13, nr. 3213, 6octombrie 1928, p. 3). Cînd eºti din categoriacelor cu „venituri modeste“, cazul lui Bacovia (cf.„Dintr-un text comun“, loc. cit., p. 350), temulþumeºti cu o cafea simplã, fãcutã în grabã („Ocafea neagrã... ºi-o ploaie de gheaþã“ – v.„Dimineaþã“, în Opere, ed. cit., p. 103), sau, lacafenea, cu un „capuþiner“, lãsînd altoraîncîntarea de a savura „ºvarþul“ sau „marghilo-mana“ (în care se adaugã coniac)!...

• Cele (doar) ºaizeci de pagini dedicate, înprimul volum al Dosarului, „Epocii lui Sensitif“,n-au fost suficiente pentru a prinde toate nuanþeleacesteia. „În vremea aceea Occidentul – spuneSartre – murea de asfixie: era ceea ce s-a numit«plãcerea de a trãi» („la douceur de vivre“ – n.m.).În lipsa unor duºmani vizibili, burghezia gãseaplãcere de a se înspãimînta de umbra ei; îºischimba plictisul pe o neliniºte dirijatã. Se vorbeade spiritism, de ectoplasme; [...]. Era moda po-vestirilor fantastice; revistele conformiste furnizaudouã sau trei pe sãptãmînã acelui publicdescreºtinat care regreta eleganþele credinþei“(v. Cuvintele, E.L.U., 1965, p. 147). „Plutea atunciîn atmosfera Europei moderniste – remarcase ºiMihai Ralea, anterior – o reacþie antiºtiinþificã ºi orevenire la magie, cu mult credit, mai ales printresimboliºti. «Sufletul lucrurilor», «misterul», efica-citatea misterioasã a unor forþe ºi elementedesconsiderate de ºtiinþã erau la ordinea zilei“(v. „T. Arghezi“, în Scrieri din trecut, 1, E.S.P.L.A.,1957, p. 30). Exemplul lui Hasdeu e prea cunos-cut pentru a mai insista asupra lui. Întreþinutã depropãvãduitori itineranþi, cu aparenþe docte sauexotice, interesaþi de cîºtig, moda spiritismului, ameselor turnante, a ocultismului a pãtruns, înprimele douã decenii ale secolului trecut, ºi în fun-duri de provincii. La Bacãu, în anul debutului luiBacovia, Preda Trifan, director al Revisteiºtiinþelor oculte, conferenþiazã „asuprafenomenelor psiho-oculte“ (v. Arhivele StatuluiBacãu, Fond Primãria Bacãu, dos. 22/1916).Ulterior, un Eugen D. de Gyn, „profesor de ºtiinþepsihice“, va oferi, în sala Teatrului comunal,„reprezentaþiuni de transformaþiuni de ºtiinþeoculte“ (Idem, dos. 4/1920). Oraºul n-a fost ocolitde „prezicãtori“, de „fizionomiºti“ ºi de alþi inºi cuprofesiuni similare.

• Nepoþii ºi nepoatele lui Bacovia de la Bacãumi-au fost – direct ºi indirect – surse de informare(Maximilian Vasiliu mai mult decît toþi) pentruprimul volum al lucrãrii. Cu ceilalþi am încercat sãiau legãtura prin corespondenþã. Unii/ unele mi-aurãspuns: niºte rãspunsuri nu întru totul lãmuri-toare; alþii/ altele n-au catadicsit s-o facã.Deducþia mea a fost cã n-a existat faþã de poet unsentiment de familie, de solidaritate necondiþio-natã, cã nu l-au iubit ºi nu l-au înþeles. Nu m-amîntrebat în momentul respectiv, dar mã întrebacum: vor fi avut curiozitatea sã guste barem odatã din onorurile ce i s-au acordat postum, adicãsã participe la vreo ediþie a festivalului, la vreocomemorare? ªi mã mai întreb: cum au privit-o peAgatha, care continua sã se zbatã pentru el? Ofrecventau? S-ar pãrea cã nu. O fi fost zelul eivinovat de puþinãtatea relaþiilor sau indiferenþacelorlalþi/ celorlalte?

• Ascult la radio „Non t’amo piu“ de Paolo Tosti.Bacovia îl asculta la gramofon. Deduc asta com-binînd afirmaþii „Dintr-un text comun“ cu reclamelece se fãceau „plãcilor“ pe care erau imprimate com-poziþiile italianului, cît ºi celor ale lui L. Schaltz ºiJoseph Rico.

Între „Dosare“ (4)

Constantin CÃLIN

Mirela BÃLAN

Numãrãtoareinversã

eseu

aprilie 201818

Istoria literarã a consemnatsuficiente date despre traduce-rea imaginarã. Comparativismula scos la ivealã texte numeroase,mai ales poetice, care cad subincidenþa acestui tip de tãlmãcire.Fenomenul, vechi de cândlumea, precedã apariþia sintag-mei, în timpurile moderne. Pelângã textele, puþine, care mani-festã, din titlu sau subtitlu,intenþia de a se alcãtui sub sem-nul traducerii imaginare – deexemplu, stereotipul ultimele…ale… în traducere imaginarãde…, ceea ce uºureazã sarcinacercetãtorului –, existã altele,numeroase, care întreþin misterulapartenenþei la acest mod deexistenþã, trãdându-ºi cu dificul-tate afinitãþile de adâncime cuscrieri anterioare lor. Nu existãun model al traducerii imaginare,nici mãcar un punct de vederecritic care sã cristalizeze o reali-tate heterogenã, schimbãtoarede la caz la caz, frizând, de celemai multe ori, chiar principiilecreaþiei, originalitatea operei lite-rare sau evoluþia secretã a litera-turii artistice.

Referindu-se la nisipurilemiºcãtoare a ceea ce am puteanumi narcisismul textual, sintag-ma însãºi, lãsând la o parteambiguitatea ei funciarã, esteînºelãtoare ºi instabilã semantic,uneori derutantã. Nici termenii eialcãtuitori nu sunt lipsiþi de o mi-nimã nepotrivire, cel puþin înaparenþã. Pentru cã orice tradu-cere – ºi ne referim aici la tradu-cerile de texte literare dintr-olimbã în alta – presupune, dinco-lo de alte componente care oîntregesc, o interpretare lingvis-ticã, trecerea textului dintr-un sis-tem semiotic în altul, chiar oempatie lingvisticã, fãrã a modifi-ca datele fundamentale prin caretextul prim se recunoaºte în tex-tul secund ºi invers, în ciudaeventualelor aproximãri care þinatât de subiectivismul, cât ºi deorizontul cultural al traducãtoru-lui. Or apariþia termenului imagi-narã în sintagma amintitã aredarul de a muta discuþia într-o cutotul altã zonã de referinþã. Înaceeaºi ordine de idei, dar ºipentru cã, azi, traducerile fac oliteraturã, nu ne putem reprimaniºte întrebãri care ne-au trecutprin minte de la prima lecturã a„Ultimelor sonete închipuite alelui Shakespeare…“ ºi au compli-cat, în timp, rãspunsurile, pemãsurã ce vedem cã o mareparte a literaturii este produsul…traducerii imaginare.

Care sunt limitele între care sepoate vorbi despre traducereaimaginarã? Ce schimbã ataºareacuvântului imaginarã la cuvântul,consacrat, traducere? Ce în-seamnã imaginarã ºi cât deîncãpãtor este termenul? Cediferenþiazã cu adevãrat tradu-cerea lingvisticã de traducereaimaginarã? Ce au în comun celedouã feþe ale translãrii textuale?În ce mãsurã, uneori, traducereaimaginarã este o componentã,invizibilã, a traducerii lingvistice,desãvârºind-o metafizic, cu altecuvinte, câtã virtualitate pre-supune traducerea lingvisticã?Se poate vorbi de traducereimaginarã doar la nivelul litera-turii sau ea atinge ºi alte domeniiale culturii, ale spiritului univer-sal? Dupã cum uºor se poateobserva, numãrul întrebãrilor îlcopleºeºte pe cel al rãspun-surilor.

În cazul nostru, este necesarsã formulãm un rãspuns, fie el ºi

sintetic. Ultima întrebare din ºirulcelor de mai sus ºi-a pus-o, pro-babil, ºi ªtefan Aug. Doinaº, devreme ce, în Traducerea imagi-narã sau fragmente despreepigonism (Orfeu ºi tentaþiarealului, Editura „Eminescu“,1974), demonstreazã, cu pãtrun-derea-i intelectualã recunoscutãºi fãrã a ezita sã spunã lucrurilorpe nume, cã fenomenul vizeazãtoate faptele de culturã ale spiri-tului omenesc. În opinia sa, tra-ducerea imaginarã este un soi denarcisism cultural (continuu, amadãuga noi), în sensul cã „înorice traducere imaginarã, spiri-tul creator se vede pe sine însuºiºi – vãzându-se – se rosteºte înacelaºi timp“. Reconsiderândcuvântul „epigon“ prinreatribuirea sensului originar,deci „urmaº, descendent“,neîncãrcat de seme negative, ºijudecând traducerea imaginarãîn termenii imitaþiei, ªtefan Aug.Doinaº defineºte originalitateadrept „forma mascatã a imitaþiei“;în opera artisticã nu existã origi-nalitate în stare purã, iar dacã„opera-model constituie alteri-tatea voluptuos spiritualã aepigonilor, opera acestora – larândul ei – dubleazã posteritateacelei dintâi“.

Este clar cã poetul ªtefanAug. Doinaº se situeazã într-oaltã ordine a spiritului creator, iardemersul sãu urmãreºte con-secinþele surprinzãtoare alereflectãrii virtuale. El citeºte, încheie imaginarã, partitura unuiepigonism major: „Traducerileimaginare ne inculcã convin-gerea […] cã marile adevãruris-au rostit de mult ºi cã rolul artis-tului de azi e acela de a nefurniza o nouã formulare a lor“.Narcisismul cultural este, vãzutastfel, o permanenþã a creaþiei,un clasicism în miºcare, un modde existenþã a culturii, deci ºi apoeziei, ca principalã funcþie a ei:„[...] mai existã un limbaj al spiri-tului, care oferã necontenitpoeþilor adevãraþi textul invizibilal unei culturi posibile“. Marelepoet ºtie ce spune. El însuºistrãlucit traducãtor, în ambeleipostaze, din lirica esenþialã alumii, s-a înfruptat din voluptãþileascunse ale spiritului contem-plându-ºi fulguraþiile narcisiste.

Dar traducerea imaginarã esteºi o convenþie literarã, un experi-ment poetic, în primul rând. Cutimpul, poate deveni o modã,intertextualã, între atâtea altele,capabilã de surprize interesante.O formulã postmodernã? Ea, tra-ducerea imaginarã, se produceîn anumite circumstanþe, deter-minate de afinitãþi, de cele maimulte ori structurale, între tra-ducãtor ºi tradus, ce þin deacelaºi orizont imaginativ, deaceeaºi atitudine faþã de exis-tenþã, dacã nu cumva ºi de oaceeaºi viziune asupra lumii.Este evident cã, ºi într-o tradu-cere de acest gen, textul primgenereazã suportul metafizicpentru textul secund, plasat maimereu în prelungirea celui dintâi,dar, uneori, ºi complementar

acestuia, în funcþie de secvenþaculturalã pe care o reprezintã.Între cele douã discursuri nuexistã vreo relaþie mimeticãdecât în mãsura în care accep-tãm cã textul secund se închipuieca discurs posibil generat deprimul, fãrã a traduce lumea desemne lingvistice a acestuia.Cum înþelegem traducerea imagi-narã în acest cuvânt introductiv,este nevoie de explicarea câtor-va detalii tehnice deduse dincâteva opere, citite din perspecti-va virtualitãþii textuale (WilliamBoyd, Noile confesiuni, conti-nuare a Confesiunilor luiRousseau; Nicolae Davidescu,Roma – o ineditã, de MarcAureliu, 1936; M. R.Paraschivescu, Cântice þigãneºti,1941 – Federico Garcia Lorca,Romancero gitano, 1928; ªtefanAug. Doinaº, Hesperia, 1979 –Friedrich Hölderlin, Imnuri, 1801-1807; Voiculescu, Ultimelesonete închipuite ale luiShakespeare…, 1964 – WilliamShakespeare, Sonete – ideeasonetelor lui Voiculescu în pre-lungirea sonetelor luiShakespeare apãrând, nede-clarat, la Ion Pillat, în tripticulpoetic Necunoscutei).

În raport cu limba, traducereaimaginarã nu are obiect, odatã cetextul secund este oarecumindiferent faþã de textul prim,chiar dacã este o extensie a sen-sului fundamental, ascuns,decriptat la primul, dar în alt con-text cultural ºi expresiv. În aldoilea rând, nu existã o relaþiereversibilã de cvasiidentitate(cum se întâmplã în traducerilelingvistice); fiecare operã îºipãstreazã autonomia, în ciudaîmbogãþirii virtuale a textului-model de cãtre textul derivat. Pede altã parte, contextul discursival textului secund este altul,primul fiind doar pretext ontolo-gic; epoca istoricã poate fi ace-eaºi sau nu, dar experienþareprezentatului este primordialã,a reprezentantului este secun-darã. În felul acesta, nu putemvorbi despre o includere reci-procã a celor douã lumi, în caretextul rezultat pare mai degrabã osubcategorie poeticã aparþinândtextului prim ºi, în acelaºi timp, osupracategorie experienþialãcare ar veni în continuarea celeidintâi. Care este rolul mimeticuluiîn aceastã experienþã literarã?

Nu putem aduce în discuþierelaþia „a fi ca“ a lui Ricoeur dinMetafora vie pentru cã ne-amîntoarce la traducerea lingvisticã.În traducerea imaginarã, com-portamentul traducãtoruluicreeazã o subiectivitate secundãîn raport cu care comportamentultradusului este secundar ºi el. Eparadoxul traducerii imaginare.

Experienþa traducãtoruluiimaginar imitã o virtualitate, eadevenind altceva: un text nou, cuo altã experienþã istoricã a cuvin-telor, pânã la nerecunoaºtere.Am putea spune cã textul dintâiparticipã însuºi, uneori, la consti-tuirea textului virtual fãrã sã-i deaun conþinut corespunzãtor, con-

cret! Faþã de traducerea care sebazeazã pe unitãþi segmentale,care dubleazã acest mimetism lascarã lingvisticã, traducereaimaginarã, în care raportulmimetic face trimitere la autor ºioperã în mod virtual, ignorã con-textul discursiv ºi experienþa par-ticularã generatoare, aducând ocontribuþie cognitivã prin caretextul prim este citit. Alt soi demetatext?

Ceea ce intereseazã cel maimult la traducerea imaginarãeste structura internã a relaþiei,posibilitatea ei de a detaºa celedouã opere, a doua având undiscurs diferit. Locul de întâlnirea cãrui virtualitate este generatãde primul text.

Traducãtorul imaginar areintuiþia artisticã-sinteticã a cvasi-identitãþii pe care a descris-ogeneric, el deviazã rezultatulreferinþei, noul produs constituin-du-se într-un nou context discur-siv. Fuziunea dintre cele douãtexte este prilejul uneidesfãºurãri imaginare a uneieventuale evoluþii a autorului tex-tului-model. Abolirea referinþei,proprie efectului de sens poetic,permite funcþionarea iconicã anoului text. Subiectul mimetic seface ºi se desface simultan tutu-ror momentelor, tuturor stãrilorpoetice virtuale, mãsurând dis-tanþa în timp dintre traducãtor ºitradus.

Traducãtorul imaginar alege oposibilitate de a citi textul ante-datat ºi, citindu-l, multiplicã, virtu-al, imaginile acestuia. „În mani-festarea unei preferinþe literare,de pildã, se divulgã dacã nu oidentitate, în orice caz o înrudire:ne place îndeosebi ceea ce seaseamãnã cu noi înºine (maibine zis, lucrul cãruia îi suntemasemãnãtori), confirmarea cãfacem parte din aceeaºi familiede spirite, faptul de a nedescoperi în opera altuia“(ªtefan Aug. Doinaº, Orfeu ºitentaþia realului). Cuvintele luiDoinaº se potrivesc de minunecu demersul poetic al lui ªtefanDincescu, din Ultimele rubaiateale lui Omar Khayyãm în tradu-cere imaginarã, de ªtefanDincescu, volum apãrut la câtevaluni dupã cartea Un arian înumbra moscheii – OmarKhayyãm, Rubaiate, prima tra-ducere din limba persanã, ediþie,prefaþã, note ºi comentarii, anexeºi referinþe bibliografice deGheorghe Iorga („UniversitasXXI“, 2004).

Amândoi poeþii, OmarKhayyãm ºi ªtefan Dincescu,sunt în rãspãr cu lumea în caretrãiesc, neconformiºti pânã la sfi-darea ordinii sociale existente,niºte inadaptaþi cu viziune idea-list-utopicã, bizari pentru gustulcomun; sunt, în fond, niºteoameni liberi. Înþelepciunea, pre-caritatea omului ºi a existenþei,formele rãului, ale ipocrizieiumane, strâmbãtãþile acesteivieþi, deºertãciunea ca opþiune ainsului, toate sunt teme frecven-tate de aceºti doi poeþi, pe care-idespart aproape 900 de ani.

Încercarea lui ªtefan Dincescueste cu atât mai îndrãzneaþã, cucât opera-model se situeazã celmai departe în timp faþã de toatecelelalte ºi, mai ales, aparþineunei literaturi neeuropene, fãrãvreo operã tradusã imaginar. Înplus, ªtefan Dincescu îºi asumãuna dintre cele mai dificile probe:dupã toate statisticile, OmarKhayyãm este cel mai cunoscutpoet al lumii din toate timpurile!Niciun alt autor nu s-a bucurat deo aºa frenezie a traducerilor, aeditãrilor ºi reeditãrilor. ªtefanDincescu se luptã cu o operã le-gendarã, care ºi-a ucis de multãvreme autorul!

Dar mai este ceva; dupãmoartea sa, Omar Khayyãm aavut parte de o ciudatã posteri-tate, pe care am explicat-o înprefaþa volumului Un arian înumbra moscheii: „Rubaiate aparîn diferite antologii ºi culegeri,mai mult sau mai puþin eclectice,în funcþie de atitudinea ideolo-gicã a scribilor, care, conformtradiþiei orientale, nu puneaumare preþ pe proprietatea lite-rarã. Copierea manuscriselor sefãcea, de foarte multe ori, laîntâmplare, arbitrar; cât despreautor, numele sãu nu avea rele-vanþã pentru plãcerea lecturii:textul putea fi repede însuºit dealtcineva sau compilat cu un rafi-nament specific ce nu maiamintea de original. Se creau, înfelul acesta, variante, ca în lite-ratura oralã, încât, cu vremea, adevenit din ce în ce mai greu sãdiscerni adevãrul de fals, docu-mentul original de cel compilatpânã la nerecunoaºtere. În ceeace-l priveºte pe Khayyãm, nu s-apãstrat niciun rubaiat în timpulvieþii sale! Am putea spune cãpoetul a fost «inventat» fie detradiþia oralã, un veritabil releu alculturii populare, neislamice,foarte puternicã, fie de cãtre uniicontemporani, care, din pricinaexperimentaþilor cenzori, auaºteptat sã disparã OmarKhayyãm pentru a-l pune în cir-cuitul cultural în calitate de poet.Aºa se explicã de ce numele sãu,în aceastã posturã, apare multdupã moartea sa, când era dejatârziu, ºi pentru contemporani, sãspunã cu precizie care rubaiat afost scris cu adevãrat de cãtre el.În acest sens, posteritatea, chiardacã l-a adulat, a fost roabaacestei triste convenþii: de a-iatribui lui Omar Khayyãm atâttextele care-i aparþin de facto, câtºi, în lipsa unui concurent cele-bru, pe cele pe care nu le-a scrismarele poet. ªi totuºi, interesulstârnit de acest misterios perso-naj al Iranului medieval a creat oadevãratã frenezie, cum spu-neam, a traducerilor (toate,aproape, dupã texte nesigure,dar pe care tradiþia le-a pus peseama lui Khayyãm!), dar ºi aapariþiei unor «detectivi» erudiþi(particulari sau în grup!) care ºi-audedicat viaþa credinþei cã… OmarKhayyãm e un mare poet per-san!!! Trebuie sã acceptãm, dinconvingerea simplã cã acestetexte (de la câteva zeci, la 1231!)

Gheorghe IORGA

Traducerea imaginarã ºi posteritateavirtualã a rubaiatelor lui Omar Khayyãm

Poezia Anei Podaru, din volumul Cadîngeri din icoane (Petroºani, EdituraFundaþiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2017;Premiul „Ion D. Sîrbu“ pentru poezie,2017), se mãrturiseºte de la început caizvorâtã din atracþia luminii: „Tot privindspre luminã am uitat de pãmânt,/ am uitatde prieteni, de iubire, de cânt.../ am uitatde-al meu trup agãþat d-un cuvânt“(Privind spre luminã). Aceeaºi luminã cadãtãtoare de viaþã o întâlnim în poeziaCad îngeri din icoane: „Din lumânãrilumina mã-nalþã din ruine/ Când ceara seprelinge pecetluind cuvântul“. Este opoezie izvorâtã dintr-o situaþie existenþialãlimitã, când rugãciunea, credinþa sunt sin-gurele salvatoare. Referitor la atracþialuminii ca izvor al poeziei sale, aceastãluminã reprezintã, desigur, transcendenþa.

Avem în poezia care dã ºi titlul volumu-lui sentimentul sofianicului, al transcenden-tului care coboarã: „Cad îngeri din icoaneºi sfinþii mã-nconjoarã,/ Mã scaldã-n mir ºileacuri, mã ung cu apã vie“. Coborâreatranscendentului este perceputã atât prinsimbolurile vizuale din iconografiacreºtinã, cât ºi ca sentiment al unei puteridãtãtoare de viaþã, insuflatã prin simplapogorâre ºi apropiere a îngerilor. Deºicuvintele pot deruta, nu e vorba aici de„îngeri cãzuþi“, cu conotaþiile lor negative,ci de îngeri pogorâþi în pãmântesc.Aceasta corespunde întru totul spiritua-litãþii creºtin-ortodoxe, aºa cum sublinia ºiLucian Blaga în Trilogia culturii: spiritua-litatea creºtinã este bipolarã, dar transcen-denþa are în creºtinismul catolic drept polopus „autoritatea sacral-etatistã“, încreºtinismul protestant transcendenþa aredrept pol opus „libertatea, independenþaconvingerilor“, iar în creºtinismul ortodoxtranscendenþa are drept pol opus „orga-nicul, viaþa, pãmântul, firea“. Aceste cate-gorii specifice, impregnate în subconºtien-tul colectiv, au generat în concepþia luiBlaga, în domeniul creaþiilor culturale,

diferenþe specifice: în catolicism au excelatcreaþiile monumentale, în protestantismcreaþiile individuale originale, iar în orto-doxism creaþiile folclorice: „Atmosfera orto-doxã, cu accentul pe tot ce e organic, afost favorabilã mai vârtos creaþiei de natu-ralã spontaneitate, anonimã, popularã, fol-cloricã“. Conturând mai exact termenulsofianic, Lucian Blaga afirmã, tot înTrilogia culturii, cã sofianicul este un„sentiment difuz, dar fundamental al omu-lui ortodox, cã transcendentul coboarã,revelându-se din proprie iniþiativã, ºi cãomul ºi spaþiul acestei lumi vremelnice potdeveni vas al acelei transcendenþe.Pornind de aici, vom numi «sofianicã»orice creaþie spiritualã, fie artisticã, fie denaturã filozoficã, ce dã expresie unui ataresentiment“.

Revenind la Ana Podaru, sentimentul eieste, când „cad îngeri din icoane“, cel altranscendenþei coborâte în pãmântesc:„Maicã sfântã, lacrima-þi se prelinge dinicoane/ mãturând din calea ei, din a inimiicotloane,/ Tot suspinul adunat, tot pelinulcurs din sânge“. Mai mult, poezia eiaminteºte în mare parte de creaþia fol-cloricã. Aceastã apropiere este prezen-tatã, deºi din alt unghi de vedere, ºi deDumitru Velea, în prefaþa cãrþii: „Elelumineazã aspecte misterioase ºi armo-nioase ale lumii, pun în conjuncþie relevan-tã ºi revelatorie, dupã situaþie, microcos-mosul ºi macrocosmosul, simplu spus,omul ºi lumea, omul ºi divinitatea, la bazãaflându-se credinþa cu eterna sa floare,iubirea – adicã de punere laolaltã a celordespãrþite. Pe aceste relaþii de corespon-denþã ºi uneori analogice pare a se sprijinipoezia Anei Podaru. Ele se regãsesc cu oputernicã ºi întinsã rãdãcinã în culturapopularã, cu care de fapt rezoneazã,deseori compensativ, ºi creaþia poetei“.Foarte meticulos analizeazã DumitruVelea creaþia Anei Podaru în analogie cubalada popularã Mistricean (citând din

volumul Toma Alimoº, BPT, Buc., 1967).Revenind la titlul volumului, Cad îngeri

din icoane, se impune, din perspectivasofianicului, lãmurirea importanþei icoaneiîn ortodoxie. Astfel, dacã în catolicism(icoana având funcþie religioasã ºi încatolicism) sunt cunoscuþi mari pictori deicoane, precum Michelangelo, Leonardoda Vinci, Rafael, pictorul catolic exprimân-du-se pe sine în pictarea icoanelor, încazul icoanelor ortodoxe, dupã cum afirmãBlaga, „trebuie sã se întâlneascã înaceeaºi persoanã un artist ºi un teologcontemplativ (...). Pentru aceasta, ade-vãrata picturã de icoane este arta cea mairarã ºi cea mai dificilã: ea pretinde com-binarea acestor douã daruri, rare ºi ele“.Pictorul icoanei ortodoxe va rãmâne întot-deauna anonim, oricât talent ar avea, elsimþindu-se doar un instrument al DuhuluiSfânt, un mijloc prin care „transcendentulcoboarã pe pãmânt“. Într-un comentariuasupra icoanei, din cartea lui LeonidUspensky ºi Vladimir Lossky Cãlãuziri înlumea icoanei (Buc., Ed. Sophia, 2003),întâlnim afirmaþia: „Icoana conþine ºi trans-mite acelaºi adevãr ca ºi Scripturile ºi deaceea, ca ºi Scripturile, se bazeazã pedate concrete ºi exacte, ºi nicidecum peinvenþie. (...) Icoana este (...) una din aceleforme ale revelaþiei ºi cunoaºterii luiDumnezeu în care voinþa ºi lucrarea divinãºi umanã se contopesc“. În felul acesta,„icoana este ea însãºi o rugãciune“. Blagaafirmã ºi el în Trilogia culturii cã în icoane,„prin expresia lor, figurile se declarã purtã-toare ale unei transcendenþe; un reflux deeternitate s-a coborât asupra lor. Figuri te-restre, ele sunt îmbibate de cerul lãsat înele“. Cu atât mai mult, am spune noi, cândîn icoane nu sunt sfinþi de origine terestrã,ci îngeri de origine transcendentalã, ca înpoezia Anei Podaru.

Iubirea în sens larg ºi iubirea din cre-dinþã sunt adesea afirmate de poetã: „credîntr-o iubire purã ce vine din înalt/ Fãrã sã-þiatingã trupul, ca al cãpriorii salt, (...)/ Sãiubeºti din depãrtare sora, fratele, amicul...(...)/ Despre-o astfel de iubire ne vorbeºteDumnezeu“ (Iubire la superlativ).

Întâlnim în poezia Anei Podaru ºiliniºtea mioriticã a morþii ca reintegrare înnaturã: „Nu mã plângeþi de-am sã mor/zâmbet dupã mine-oi strânge/ de vedeþiapusu-n sânge.../ voalul meu l-am pusdecor“ (Plumbul drobului de sare). Sau:„De voi muri cu zâmbetul pe buze/ nu vãmiraþi, eu vã zâmbesc mereu/ de segãseºte cineva s-acuze.../ cã plec zâm-bind doar cãtre Dumnezeu“ (Zâmbesc –amurgul mã pândeºte). ªi, de aseme-nea, acorduri care amintesc de creaþia fol-cloricã: „Mamã, haina ta s-a ros/ ºi o porþiacum pe dos/ sã te apere de rele.../ de frigºi dureri de ºele“ (Doare, mamã, of, cedoare); sau, în poezia Coborât-acoborât, acorduri de colindã, cu aceeaºipogorâre sofianicã din icoane a divinitãþii:„Coborât-a coborât/ din icoane MaicaSfântã,/ sus în vârful muntelui./ La poalelecrucii Lui/ ºade maica-nlãcrimatã/ sprijinitãde o piatrã/ aºteptând un cui sã scoatã/ dinrãnile fiului./ Blestemul pãmântului/ rãstig-nirea fiului/ iertarea pãcatului/ înviereaDomnului“.

Putem afirma, drept concluzie, cã puþinesunt creaþiile literare în care expresia sofi-anicului sã fie atât de puternicã, atât delimpede ºi de completã în elementele saleca în volumul Cad îngeri din icoane alAnei Podaru.

Elisabeta BOGÃÞAN

lecturi

aprilie 2018 19

Ana PODARU

Cad îngeri din icoane

sunt compuse de «cineva»,anonim, ideea dupã care întrerubaiate ºi autorul lor e o con-venþie ºi cã, dacã tot trebuie sãaibã un creator, acesta e OmarKhayyãm“ (Gheorghe Iorga, Unarian în umbra moscheii).

Am putea afirma acum, în vir-tutea celor de mai sus, cã OmarKhayyãm a avut deja o posteri-tate virtualã, cã rubaiatele sale, acãror paternitate se consumã îndispute interminabile, au gene-rat, în atâtea secole, o puzderiede… traduceri imaginare! Iatãpeisajul, diferit de al celorlalþi tra-ducãtori, ce i se înfãþiºeazã luiªtefan Dincescu. Aºa stândlucrurile, ªtefan Dincescu pare acontinua o serie poeticã începutãdupã moartea poetului dinNiºãpur.

Asimilând lumea lui OmarKhayyãm de acum aproape 900de ani, în datele ei esenþiale, eltransferã problematica ei în con-temporaneitate, resuscitând ati-tudinea poetului din Niºãpur,intransigentã ºi evaluatoare, ºimodificând conþinuturile de atunci,dar pãstrând aerul unui OmarKhayyãm de astãzi. ªi cum ruba-iatul nu este o formã poeticãromâneascã, simpla trimitere lael, în titlul volumului, devine oconvenþie între cititor ºi autor, unpact prin care cititorul trebuie sãparcurgã noile texte având înmemorie versurile de atunci.Altfel spus, un efect de ecou redi-recþionat.

ªtefan Dincescu îl citeºte peOmar Khayyãm fãrã prejudecãþi,cu o complicitate în egalãmãsurã curioasã ºi radicalã,vãzând ºi ascultând. Genul scurt,cu care Dincescu a mai cochetat,pe alocuri, în Lancea lui Ahile(2002) ºi Cel de pe urmãLaocoon (2003), îi ºade bine.Expresia concentratã, cu sintaxaprecisã, centratã pe idee, dãimpresia unui clasicism àrebours. Catrenele nu sunt con-struite dupã o unicã formulã,tiparul se alcãtuieºte în funcþie demesaj. Fãrã intertext, fãrãmimetism poetic, fãrã presiuneamodelului. O imaginaþie lexicalãbogatã, în care regionalismuleste încãrcat de revelaþia cu careai citi neologismul aristocratic,menþine vie construcþia rigurospoeticã. În unele catrene, expre-sia poeticã dobândeºte virtuþi aleaforismului.

Asta înseamnã ºtiinþã a versu-lui, dar ºi o înþelepciune a poetu-lui edificat asupra tuturorlucrurilor lumii acesteia. Ca OmarKhayyãm. Pânã la urmã, variaþiu-nile pe temele rubaiatelor sedovedesc a fi variaþiuni pe marileteme ale liricii universale dintoate timpurile. Dupã ce terminide citit Ultimele rubaiate ale luiOmar Khayyãm în traducereimaginarã, de ªtefan Dincescu,îþi vine sã crezi cã poetulbãcãuan îl ia de mânã pe marelepoet persan ºi, plimbându-l prinmeandrele lumii noastre de azi, îispune din când în când, cu ovoce din off: Vezi, bãtrâne, înfond lumea este aceeaºi, înadâncime nimic nu s-a schimbat.ªi acum, sã ºtii, se þine moarteascai de viaþa asta. Chiar mie,bietului tãlmãcitor al rubaiatelor,neatent cum sunt, mi se pare,acum, cã am dat, în limbaromânã, un altfel de OmarKhayyãm. În traducere imagi-narã!

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

•• HHoorr iiaa BBeerrnneeaa –– IIooaannaa,, 11997788

ateneu

aprilie 201820

Dacã ne uitãm în calendar,este toiul primãverii. Dacã neuitãm pe geam, iarna încã nus-a terminat. Oricum, perioada15 martie -15 aprilie este „Lunaplantãrii arborilor“ . În aceastãperioadã se desfãºoarã cea maimare parte a activitãþilor deplantare de arbori.

În anul 2018 activitãþilelegate de acest eveniment sedesfãºoarã sub sloganul„ROMSILVA CONTEAZÃPENTRU VIITOR“.

Direcþia Silvicã Bacãu îºipropune, pe lângã activitãþilecurente, sã desfãºoare acþiunicare sã aducã în atenþia popu-laþiei, a ºcolilor, a instituþiilorlocale ºi a factorilor de decizie,problematica cu care se con-fruntã sectorul silvic, invitându-isã participe la o serie de acti-vitãþi, în scopul cunoaºterii maiaprofundate a pãduriiromâneºti. Ne referim în specialla participarea tuturor la unamplu ºi instructiv program delucrãri ºi acþiuni de plantare apuieþilor forestieri, la lucrãrispecifice în pepinierele silvice,la lucrãri de îngrijire aarboretelor tinere, în încercareade a inspira cetãþenii pentru a fiaplicate aceste lucrãri înpãdurile particulare, în gospo-dãriile individuale, în unitãþile decult, ºcoli, primãrii.

În acest sens, pe lângã asis-tenþa tehnicã, oferim ºi puieþi, lapreþuri avantajoase.

Nu în ultimul rând, vor fi acþi-uni de popularizare intensã apãdurii, prin concursuridesfãºurate în peste 15 ºcoli,din Bacãu ºi judeþ, prin expoziþiide picturã, graficã ºi caricaturã,având ca temã pãdurea.

În aplicarea mãsurilor silvi-culturale din judeþul Bacãu,plecãm de la necesitatea de aextinde în viitor suprafaþapãdurilor de la 40% în prezent,cu 2-3% în urmãtorii ani, maiales în zonele deficitare dinsud-estul judeþului, unde suntmulte terenuri degradate carepot fi atrase în circuitul forestier,într-un mod profitabil ºi pedeplin justificat ecologic. Astfel,în acest an, în cadrul celor 14ocoale silvice se vor împãdurisuprafeþe de teren, cu forþe pro-prii ºi atrase (primãrii, garda demediu, garda forestierã, presa,pompieri, elevi, tineri, cetãþenivoluntari etc.).

Principalele coordonate pecare se va desfãºura activitateaDirecþiei Silvice Bacãu pe liniede regenerare a pãdurilor înprimãvara acestui an sunturmãtoarele:

- suprafaþa totalã regeneratã:431 ha, din care 300 pe calenaturalã ºi 131 prin plantare;

- 42 ha completãri în plantaþiidin anii anteriori;

- 994.580 puieþi plantaþi, dincare 538.240 rãºinoase (molid,brad, larice, pin) ºi 456.340foioase (gorun, paltin, fag, sal-câm, frasin, cireº, plop);

- în pepinierele silvice: 320mp semãnãturi în solare;

- 19 ari semãnãturi în câmp; - 89 ari repicaje rãºinoase.În cursul anului se vor realiza

lucrãri de întreþinere a culturilortinere:

- 611 ha revizuiri, mobilizãriîn plantaþii;

- 2184 ha descopleºiri, dega-jãri în regenerãri tinere;

- 2278 ha lucrãri de ajutorarea regenerãrilor naturale.

Activitatea noastrã are încentrul sãu promovarea unei sil-viculturi „sustenabile“, în care

ideile de continuitate ºi dez-voltare durabilã au un conþinutfoarte concret, asigurându-se înacest mod ºi solidaritatea cugeneraþiile viitoare.

De fapt, toate pãdurile pecare le administrãm ºi legospodãrim au funcþii de pro-tecþie astfel: 38% sunt cu roldeosebit de protecþie a me-diului, iar 62% sunt destinateproducþiei de lemn, înde-plinind totodatã funcþii deprotecþie.

Pãstrarea pãdurilor, a biodi-versitãþii forestiere în acest colþde rai al Carpaþilor Orientalieste o sarcinã grea, complexãºi de duratã, dar ºi de marerãspundere pentru silvicultoriibãcãuani. Sã nu uitãm cãmarele geograf SimionMehedinþi definea pãdurile cafiind „obrazul þãrii“ ºi cã even-tualele greºeli sau sincope sevor reflecta pregnant ºi durabilîn acest obraz.

Este obligaþia noastrã, acelor ce cunoaºtem pãdurea, sãstrângem rândurile, sã neîncãpãþânãm an de an sã sãr-

bãtorim „Sãdirea arborilor“,acþiune iniþiatã în urmã cu pesteun secol (în 1902), de cãtreSpiru Haret, ministrul Cultelor ºiInstrucþiei Publice de atunci.Este obligaþia noastrã sã trans-mitem tuturor respectul ºi grijafaþã de pãdure, sentimente carenouã ne-au intrat în sânge. Nune vom opri poate decât atuncicând fiecare lunã va fi dedicatãpãdurii.

Adevãrata propagandã însãse face fãrã multe vorbe, prinexemplul viu, care vorbeºte ºiconvinge fãrã excepþie.

Fixarea ºi împãdurirea vãilortorenþiale, a coastelor degra-date ºi cu alunecãri de teren, anisipurilor instabile sunt acþiunide luptã în slujba agriculturii ºipãdurilor. Sã demonstrãm prac-tic încã o datã cã pãdureaschimbã ca prin farmec totul, cãtorenþii nu mai acoperã culturi ºidrumuri, cã este verdeaþã pecoastele neproductive, care vaproduce lemn preþios, cã pustiuls-a acoperit cu salcâmi ºi pinicare cresc ca din apã.

Acesta este adevãratulmisionarism în slujba con-ºtiinþei forestiere la noi, ca ºirezistenþa eroicã contra tutu-ror atacurilor ce ameninþãsectorul nostru silvic.

Acþiunile sub egida „Luniiplantãrii arborilor“ sunt doar unînceput, preocupãrile de gos-podãrire a fondului forestier,indiferent de natura proprietãþii,continuându-se conform unuiprogram bine stabilit, în tot tim-pul anului.

Antoine de Saint-Exupéry,autorul celebrului roman „Pã-mânt al oamenilor“, spunea:„Arborele nu-i deloc sãmânþa,apoi tulpina, apoi trunchi mlã-dios, apoi lemn uscat. Nu tre-buie sã-l tai în bucãþi pentrua-l cunoaºte. Arborele esteputerea aceea care încet,încet se uneºte cu cerul.“

Direcþia Silvicã Bacãu: ing. Alexandru Szabo

OODDÃÃ PPÃÃDDUURRIIIIBolnavã de spaþiu, topitã dupã soare, tu pãdure nebunã urli la stele ºi lunã în nopþile reci ale

crivãþului. Prãpãd de dihãniii cotrobãie în tine, culcuº ca sã caute în burta vreunui bãtrân stejar, care pârâie

groaznic în toiul furtunii. Colcãie aerul de gâze subtile, mirosul se pierde în mii de petale, scânceºte puiul de cãprioarã sub

brusturul uriaº. Plâng dimineþile toate cuprinse de roua catifelatã a începuturilor. Cad boabe de fericire, ploaie

molcomã, în toamnele calde, de aramã. Frunzele gâjâie sub cuþitul vremii, verdele se pierde deseori în galben, maro ºi roºu. Mor culorile

toate ºi se ridicã din nou în curcubeu.Brânduºe, brebenei, frãguþe, ierburi delicate stau la taifas cu plopii, arþarii ºi murii, despre

nemurire. ªi aerul se ascunde prin vãi rãcoroase, º-apoi se umple de vlagã prin crengile bolnave de-a urca.

Moþãie bufniþa prin scorburi bãtrâne, visând la subterfugii.Mulþime de dorinþe strãpung tot desiºul, picurã în urechi ºuvoiul cristalin al pârâiaºului ce cade în

ceruri.ªi vai, oriunde aº porni, se zbate în pleoapã raza lucie a speranþei. Remuºcarea dispare, împã-

carea de sine dominã, fericirea renaºte.Tu, pãdure, la tine acasã, mã metamorfozezi fãrã sã vreau, în OM. ªi mi-e milã de mine. Dar

mereu te voi cãuta pentru asta.Ce dragã îmi eºti, pãdurea mea! Nu pot iubi la fel altceva.

Ing. Viorel APOPEI

Bacovia,în evocããri

Biblioteca Judeþeanã „C.Sturdza“ ºi Editura „Babel“ auorganizat lansarea cãrþii „Amintiridespre Bacovia“, de MaximilianVasiliu. Autorul a fost fiul EleneiVasiliu (una dintre surorile luiBacovia), „un intelectual adevãratºi un mare iubitor de poezie“,avocat, decorat cu Ordinul„Steaua României“, clasa a III-a,pentru fapte de arme deosebiteatât pe frontul de est, cât ºi pe celde vest.

Amintirile sunt însoþite dematerial documentar adunat defiul autorului (Florin Vasiliu), careoferã date inedite despre familialui Bacovia, grupate în capitolele:„Biografia Elenei Vasiliu, sorapoetului“, „Mama lui Bacovia“,„Tatãl lui Bacovia“, „Reguli defamilie“, „Evocãri: iubirile poetu-lui“. De asemenea, cititorul aflãaspecte interesante din capi-tolele: „Chestionarul dlui prof.Constantin Cãlin“, „Interviu depresã Max Vasiliu“ (1996) ºi dinevocãrile semnate de EmilGroapã, Cecilia Frâncu ºi FloricaVasiliu.

Preocuparea susþinutã aEditurii „Babel“ pentru valorifi-carea celui mai important poetbãcãuan (alãturi de VasileAlecsandri) a fãcut ca aceastãcarte sã aparã simultan cu volu-mul al treilea (ºi ultimul) din„Dosarul Bacovia“, semnat deConstantin Cãlin (unul dintre ceimai apreciaþi istorici literari cares-au ocupat de George Bacovia).

Despre carte, dar ºi despreBacovia în general, au vorbit IoanDãnilã, un pasionat de biografiabacovianã (care a publicat frag-mente din acest volum în revista„Bacoviana“, anul I, nr. 1/2011),Florin Vasiliu (cel care s-a ocupatde îngrijirea volumului) ºiConstantin Cãlin. Cei prezenþis-au delectat cu informaþii puþincunoscute publicului larg.Intervenþiile au fost dublate de unfilm tematic pregãtit de editorîmpreunã cu Marius Fundulea ºiMihai Ceucã. Moderator a fostCrina Ifrim.

Ionel RUSEI

„ROMSILVA conteazãpentru VIITOR“

aprilie 2018 21

centenarul marii uniri

La exact un an de la mobi-lizarea generalã din 14 august1916, starea de spirit aromânilor era magistral surprin-sã de bãcãuanul Th. V.Cancicov, aflat pe atunci cudomiciliu forþat în teritoriul ocu-pat al Munteniei (14 august1917): „Acum un an aveam unideal mãreþ ºi posibil de împlinitprin victorie, încurajaþi ºi spri-jiniþi de aliaþi puternici; dupã unan suntem abandonaþi propri-ilor noastre puteri istovite, iarde idealul nostru nu maivorbeºte nimeni; [...] din þarãliberã ºi independentã, trei sfer-turi e invadatã de duºmani,stoarsã în vlaga ºi bogãþia ei;iar din popor neatârnat amdevenit sclavii nemþilor,ungurilor ºi bulgarilor. Restulde un sfert din þarã e ºi el sclavruºilor, înnebuniþi în anarhie.Din cei 600.000 de soldaþi aupierit jumãtate fãrã eroism,graþie incapacitãþii conducãto-rilor ºi jertfã boalelorinfecþioase“1.

Totuºi, stimulaþi de promisiu-nile regale ºi înzestraþi cuarmament modern de cãtre ali-aþii francezi (Misiunea MilitarãFrancezã), soldaþii români aufãcut, în vara anului 1917,dovada celor mai înalte virtuþimilitare, cât ºi a patriotismuluinaþional. Dimensiunile reale aleefortului naþional de Rezistenþãpe linia Carpaþilor Orientali ºi laPoarta Moldovei sunt puternicconturate de faptul cã în lupteau fost angajate nouã armate(5 româno-ruse ºi 4 inamice),80 de divizii de infanterie ºi 19de cavalerie. A fost una dintrecele mai mari concentrãri deefective ºi mijloace de luptã dincâte a cunoscut Primul RãzboiMondial.

Începând cu luna iulie 1917,odatã cu declanºarea ostili-tãþilor pe linia Caºin-Mãrãºti2-Mãrãºeºti, Bacãul s-a transfor-mat într-un adevãrat „oraº alspitalelor“. În afara celor ºapteunitãþi spitaliceºti înfiinþate încãdin august 19163, în oraº maifuncþionau alte 25 deaºezãminte4, în care se asiguraîngrijirea atât a rãniþilor aduºide pe front, cât ºi a civililor loviþide diferite boli.

Cu excepþia sediuluiPrimãriei ºi a bisericilor, toateedificiile importante ale oraºuluiau fost umplute pânã la refuzcu militari vãtãmaþi. Cazurilecele mai grave au fost preluatede Spitalele Nr. 217 ºi Nr. 217bis „Regina Maria“, aflate subadministrarea Societãþii„Crucea Roºie“ – filiala Bacãu(dar ºi de Spitalul „ªendrea“ Nr.367)5. În aceste unitãþi, subconducerea lt. col. profesor TitiConstantinescu, au efectuatoperaþii chirurgicale unii dintrecei mai buni specialiºti îndomeniu.

Pentru cea de-a doua jumã-tate a anului 1917, situaþia spi-talizãrilor a fost urmãtoarea: 21de ofiþeri superiori, 348 ofiþeriinferiori, 80 de plutonieri, 735de soldaþi, 32 de civili (tota-lizând 47.826 zile de trata-ment)6. În lunile august-sep-tembrie 1917, „spitalele din

Bacãu au primit înalta favoarede a fi vizitate de M.S. ReginaMaria ºi A.S.R. PrincipesaElisabeta – 14 august – ºi deM.S. Regele Ferdinand – sep-tembrie 1917“7.

Cu preþul a numeroasejertfe, victoriile româneºti de laMãrãºeºti, Mãrãºti, Oituz,Târgu-Ocna, Caºin, Cireºoaiaº.a. au asigurat continuitateastatalã, pãstrarea indepen-denþei ºi suveranitãþii naþionale.România încheia cu succesultima mare de operaþiune mili-tarã aliatã de pe frontul de est.Dupã cum scriau ºi unele ziarebritanice, „pe Siret soldatulromân a salvat întregul frontoriental“8.

Totuºi, raza de speranþã dinvara anului 1917 a fost descurtã duratã, iar încheiereaarmistiþiului de la Focºani ºi,apoi, a pãcii de la Bucureºti9 aîntunecat orizontul dezideratu-lui naþional. Dupã cum esteºtiut, pe 7 mai 1918 România asemnat cu Puterile Centrale unumilitor Tratat de Pace (Buftea-Bucureºti). Dincolo de stipulaþi-ile de naturã politicã, econo-micã sau teritorialã, tratatulconþinea ºi importante referiri lastatutul juridic al minoritãþiloretnice din þara noastrã. Astfel,pentru prima datã în istoria le-gislaþiei naþionale, prin inter-mediul articolului 28 alTratatului, era abordatã proble-ma „egalitãþii confesiunilor reli-gioase din România“10. Pe bazaacestui articol a fost emisãLegea cu privire la natu-ralizarea strãinilor nãscuþi înþarã – Legea Marghiloman (27august 1918).

Pe baza Legii Marghiloman,în luna octombrie 1918, pre-ºedintele Comisiei Judeþene deNaturalizãri a cerut PrimãrieiBacãu sã anunþe pe toþi ceiîndreptãþiþi cã pot depunecererile de naturalizare. Înadresã era precizat faptul cã„legea de împãmântenire dãdreptul tuturor strãinilor ce nusunt supuºi unui stat strãin,fãrã distincþiune de religiune,sã cearã a fi declaraþi decetãþeni români“11. Anunþul aprovocat o adevãratã avalanºãde cereri, în special din partealocuitorilor evrei. Pentru inter-valul 5 octombrie -12 noiembrie1918, Arhivele din Bacãupãstreazã sute de astfel decereri. Amintim aici doar câtevadintre numele importante: 5

octombrie – Avram Brill –,prima cerere de acordare acetãþeniei din Bacãu, AncelNegrescu, ºi Mendel Haifler; 13octombrie – Zisu Calmanoviciºi Iacob S. Filderman; 7 noiem-brie – Herºcu Aroneanu. Avândca principiu al naturalizãrii unsistem rigid, ce acorda accesulla cetãþenia românã numaianumitor categorii de „strãini“ ºipotrivit unei proceduri compli-cate, Legea a reuºit sã producãefecte concrete numai în cazulcâtorva zeci de persoane. Dealtfel, Legea a fost abrogatã înluna noiembrie 1918, cu puþintimp înainte ca România sãreintre în rãzboi alãturi de aliaþi.

Datã fiind contribuþia comu-nitãþii evreieºti la dezvoltareageneralã a României, dar ºiimplicarea efectivã, fizicã saumaterialã, la succesul celor maiimportante momente din istoriamodernã a þãrii (Rãzboiul deIndependenþã, rãzboiul bal-canic din 1913, Rãzboiul pentruÎntregirea Neamului), cererileacestora erau mai mult decâtîndreptãþite. Sursele arhivisticelocale menþioneazã înhumareaunui numãr de 35 de evrei înCimitirul Eroilor din PrimulRãzboi Mondial din Bacãu12. Încimitirul vechi evreiesc se maiaflã mormintele a încã patruevrei cãzuþi la datorie în timpulMarelui Rãzboi13, în vreme cenoul cimitir adãposteºte ose-mintele caporalului IancuFeldman, decorat cu Ordinul„Bãrbãþie ºi Credinþã“, clasa aII-a14. Lista eroilor sanitari morþipentru patrie în perioada 1916-1920, publicatã de AlexandruManolescu în anul 1940, înlucrarea „Închinare“, cuprindeºi ea nume de evrei bãcãuani15.Cu siguranþã, numãrul acestoraeste mult mai mare. GrigoreGrigorovici, de pildã, men-þioneazã faptul cã în Cimitirul„Lazaret“ „au fost îngropaþi în

gropi comune eroi de toategradele ºi din toate armatelealiate morþi de tifos, ca ºi civili,creºtini ºi evrei“16, iar PascalPincu, „istoricul de serviciu“ alevreilor din Piatra-Neamþ,aminteºte de cei ºapte evrei dinBacãu îngropaþi în CimitirulEroilor din oraºul de la poalelePietricicãi – Herº Abeles, LupuKaufman, Moise S. Fidel,Burãh David, Iþic Ancelovici, IþicSolomon ºi David M.Ghedale17. Noul guvern condusde I. I. C. Brãtianu avea sã ela-boreze un al doilea decret-legeprivind dobândirea cetãþenieiromâne (30 decembrie 1918)18,prevederile acestuia înregis-trând progrese semnificative înprivinþa „spiritului“ democratical legii.

_______________

1. Vasile Th. Cancicov,Impresiuni ºi pãreri personaledin timpul rãzboiului României.Jurnal zilnic, vol. II, Bucureºti,Atelierele Societãþii „Universul“,1921, p. 7.

2. Luptele de la Mãrãºti (9-27 iulie 1917) au reprezentat„prima victorie adevãratã dinistoria Armatei române moder-ne“ (gen. Al. Averescu). Înaceastã bãtãlie victorioasã, tru-pele române au utilizat pentruprima datã în istorie automobileblindate. Pentru a opri înain-tarea trupelor germane, arti-leriºtii din cadrul Armatei IIromâne au fost nevoiþi sã exe-cute foc în direcþia satuluiMãrãºti, distrugându-l înîntregime (vara lui 1917).Ulterior, în intervalul 1918-1920, prin intermediul Societãþii„Mãrãºti“ (preºedinte, Al.Averescu), satul a fost recon-struit. Banii au fost obþinuþi dindonaþii, chete, reprezentaþiiteatrale ºi, nu în ultimul rând,din „subscrierea soldelor pe olunã a tuturor militarilor din

cadrul Armatei II“. Pentrudetalii, vezi Dare de seamãasupra activitãþii SocietãþiiMãrãºti – decembrie 1917-iulie1920, Bucureºti, ImprimeriaCooperaþiei Române, 1920, pp.31-32.

3. D.J.B.A.N., fond Pre-fectura judeþului Bacãu, dosar15/1916, f. 28. Spitalele purtaunumerele de ordine cuprinseîntre 216 ºi 221 bis ºi au fostamplasate în urmãtoarelelocaþii – Spitalul Permanent„Pavel ºi Ana Cristea“, Liceul„Ferdinand“, ªcoala Nr. 2 deBãieþi, Cercul Militar, Spitalul„Lazaret“, Hotelul „Central“,ªcoala Israelito-Românã„Faiviº Klein“. Numãrul total delocuri era de 834.

4. Dumitru Zaharia, EmiliaChiriacescu, Îndrumãtor în Ar-hivele Statului. Judeþul Bacãu,Bucureºti, f. e., 1979, p. 67.

5. Dare de seamã privindactivitatea Societãþii CruceaRoºie – filiala Bacãu pe anul1917-1918, Bacãu, Tipografia„J. B. Hazu“, 1918, p. 2.

6. Ibidem, p. 3.7. Ibidem, p. 5.8. Vasile Th. Cancicov, op.

cit., p. 8.9. I. Scurtu, Gh. Buzatu,

Istoria românilor în secolul XX(1918-1948), Bucureºti, Editura„Paideia“, 1999, p. 17.

10. Carol Iancu, Evreii dinRomânia – 1919-1938. De laemancipare, la marginalizare,prefaþã de Pierre Guiral, tra-ducere de Þicu Goldstein,Bucureºti, Editura „Hasefer“,2000, p. 16.

11. D.J.B.A.N., fond PrimãriaBacãu, dosar 58/1918, f. 1.

12. Idem, dosar 42/1933, f.12. În Cimitirul Eroilor Bacãu aufost îngropate trupurile neînsu-fleþite a 5.513 soldaþi româniidentificaþi; tot aici, în gropicomune, odihnesc ºi peste4.000 de ostaºi ruºi neidentifi-caþi, actele fiind luate de trupelebolºevizate. Pentru detalii, veziM. Vãgãonescu, Ostaºii dinCimitirul Eroilor Bacãu cãzuþi înRãzboiul pentru ÎntregireaNeamului ºi identificaþi dupãacte oficiale, Bacãu, EdituraTipografiei Primãriei Bacãu,1933, p. 87.

13. Iþic Kara, Obºtea evre-iascã din Bacãu, Bucureºti,Editura „Hasefer“, 1995, p. 49.

14. Ibidem.15. D.J.B.A.N., fond

Comunitatea Evreilor dinBacãu, dosar 6/1941, f. 12-23.

16. Grigore Grigorovici,Bacãul din trecut ºi de azi,Bacãu, Tipografia Primãrieimunicipiului Bacãu, 1933, p.32.

17. Pincu Pascal, Obºteaevreilor din Piatra-Neamþ, pre-faþã de Lucian Strochi, Piatra-Neamþ, Editura „CetateaDoamnei“, 2005, p. 63.

18. Ioan Scurtu (coord.),Minoritãþile naþionale dinRomânia – 1918-1925, vol. I,Bucureºti, Tipografia ARCS.R.L., 1995, pp. 123-126.

Alin POPA

Bacãul – capitalãa rezistenþei naþionale

în Primul Rãzboi Mondial(1914-1918) (IV)

•• SStt rraaddaa CCaarrooll II dd iinn TTâârrgguu--OOccnnaa,, rreeffããccuuttãã dduuppãã 11991188

ateneu

aprilie 201822

J. J. Rousseau ºi I. Kant suntdoi dintre filosofii care afirmã cãprovocarea lui Galucon sebazeazã pe premisa greºitã con-form cãreia „nimeni nu este dreptde bunãvoie, ci doar silnic“.Faptul cã Rousseau ºi Kant sunt„aliaþi“ pe acest front al contraar-gumentãrii nu este întâmplãtor.Kant ne-a mãrturisit cã singuradatã când a renunþat la obiºnuitaplimbare de dupã-amiazã a fostatunci când a citit „Emil saudespre educaþie“. Influenþa luiRousseau asupra moralei kanti-ene este evidentã. Rousseau ºiKant susþin, la unison, cã naturaomului nu este în conflict cu prac-ticarea dreptãþii. Atunci cândabordeazã problema factoruluipropriu naturii umane care-l con-strânge pe individ sã se comportedrept, cei doi au alte perspective.Pentru Rousseau existã un senti-ment pur al dreptãþii, cu rãdãciniprofunde în natura umanã.Dreptatea se stabileºte prin lege,în vreme ce legea este stabilitãprin voinþa generalã, cea careeste un însumare a voinþelor indi-vizilor. El noteazã: „Existã deci înfundul sufletelor un principiuînnãscut de dreptate ºi de virtute,pe seama cãruia, împotriva pro-priilor noastre maxime, judecãmacþiunile noastre ºi pe ale altuiaca fiind bune sau rele, iar acestuiprincipiu îi dau numele dec o n º t i i n þ ã “ . ( J e a n - J a c q u e sRousseau, Emil sau despre edu-caþie, Ed. de Stat ºi Pedagogicã,Buc., 1960, p. 199). Pentru el,principiul dreptãþii umane esteiubirea de oameni derivatã diniubirea de sine. Întrucât iubirea desine este înnãscutã, natura omu-lui nu poate fi în conflict cu drep-tatea. Unul dintre cei care-l con-traargumenteazã pe Rousseauva fi J. S. Mill, care susþine, întrealtele, cã sentimentului dreptãþii îilipseºte puritatea, întrucât elizvorãºte din dorinþa de a-ipedepsi pe cei care încalcã re-gulile. Discursul kantian estecuceritor. El ne invitã sã realizãm

distincþia dintre douã motivaþii aleacþiunii oamenilor. Unii dintre eiacþioneazã din înclinaþie, alþii dinsimþul datoriei. Exemple de încli-naþii: dorinþa de putere, teama demoarte. Atunci când individulacþioneazã din datorie, raþiunea îicere sã procedeze astfel, chiardacã el nu are înclinaþii în acestsens. În vreme ce înclinaþiile suntschimbãtoare, subiective, raþi-unea este universalã ºi toþi oa-menii sunt atraºi de respectarealegilor ei. Pentru Kant, dacã drep-tatea îºi are temeiul în raþiune,atunci înseamnã cã ea va fi înarmonie cu natura umanã. „Toc-mai aici începe valoarea carac-terului, care este moralã ºi incom-parabil supremã, anume sã facãbinele nu din înclinaþie, ci dindatorie“, scrie Kant („Înte-meierea metafizicii moravurilor“,Humanitas, 2007, p. 210), ofe-rindu-ne exemplul acþiunii unuifilantrop: „Sã presupunem deci cãsufletul acelui filantrop ar fiîntunecat de supãrare personalã,care ºterge orice compãtimirepentru soarta altora, cã ar aveatotuºi încã puterea sã facã binealtor suferinzi, dar cã suferinþaaltora nu l-ar miºca, fiindcã el edestul de ocupat cu a sa proprie,ºi acum, când nici o înclinaþienu-l mai împinge, el s-ar smulgetotuºi din aceastã insensibilitatemortalã ºi ar sãvârºi acþiunea fãrãnicio înclinaþie, exclusiv din dato-rie; abia atunci ea va avea valoa-re moralã adevãratã“. (Ibidem).

Fireºte, am putea invita înacest dialog stârnit de provocarealui Glaucon ºi teorii ale unorfilosofi contemporani precumJohn Rawls, Robert Nozick,Friederich Hayek sau KarlRaimund Popper, dar ºi docu-mente fundamentale, precum„Declaraþia universalã a drep-turilor omului“. Am putea includeîn ecuaþia dezbaterii chiar ºiautori precum J. R. R. Tolkien,care, în „Stãpânul inelelor“, ni-lprezintã pe Gollum într-o peºterã,confiscat de puterea unui inel.Discursul contemporan, mult mainuanþat, pragmatic, evadând dinuniversul tentaþiilor unui fermecã-tor pionierat filosofic, dar valori-ficând virtuþile perene ale acestu-ia, schiþeazã orizonturi optimisteºi pentru problematica dreptãþii.

Provocarea lui Glauconrãmâne însã seducãtoare pentruistoria spiritului: „Nimeni nu edrept de bunã voie, ci doar sil-nic“… Într-o societate de consumîn care inechitãþile au luat-o dese-ori razna iar nedreptatea ivitã dinîncãlcarea cotidianã a legii ºi adrepturilor altora a devenitaproape fapt banal, nu i-am putearefuza lui Glaucon întrebãri noiprecum: Cum de-a ajuns compor-tamentul nedrept ºi imoral pro-ducãtor de profit? De ce egali-tatea/nedreptatea/imoralitatea audevenit generatoare de autori-tate, faimã ºi prosperitate? De cecomportamentul moral, în acord

cu virtuþile dreptãþii, poate generasãrãcie, alienare, greaþã socialã?Nu cumva tentaþia de a se sus-trage silniciei care impune drep-tatea va cuceri din ce în ce maimulþi oameni? Nu va spori ispitacuceririi cu orice preþ a ineluluiputerii? Sã ne aducem aminte, arputea sugera Glaucon, devenit,printr-un exerciþiu de imaginaþie,cititor al „Stãpânului inelelor“, cãinelul puterii a fost gãsit, întâm-plãtor, ºi de hobbitul Déagol, darprietenul sãu Sméagol l-a ucis,pentru a intra în posesia sa.Renegat de cãtre prieteni,Sméagol s-a ascuns în MunþiiCeþoºi unde a fost corupt de pu-terea inelului ºi a devenit o crea-turã pe nume Gollum. Apoi, un althobbit, Bilbo Baggins, a gãsitinelul în peºtera lui Gollum ºi l-aluat, fãrã sã ºtie cã este mai multdecât un inel magic pe care-lputea folosi ca sã devinã invizibil.Nu cumva pilda lui Bilbo îi vamolipsi pe cei care au acceptatprea mult silnicia?... Dar poatecã, vía „Stãpânul inelelor“, ºi mainimerit ar fi sã-l ascultãm din noupe Glaucon… clasicul, nu cel per-vertit la… contemporaneitate. Elne aruncã în suflet o altã nuanþã aprovocãrii sale: „Iar cã cei cepracticã dreptatea o fac fãrã voie,din pricina neputinþei de a facenedreptãþi, am înþelege lesne,dacã ne-am gândi în felul urmã-tor: sã dãm ºi dreptului, ºi celuinedrept îngãduinþa sã facã ce vor

ºi apoi sã-i urmãrim încotro îi vaduce pofta fiecãruia. Ei bine, îlvom prinde pe omul cel drept înflagrant delict, îndreptându-sespre aceeaºi þintã ca omulnedrept datoritã poftei de a aveamai mult, pe care orice fire ourmãreºte ca pe un bine – doarlegea ºi forþa o conduc sprepreþuirea egalitãþii“. („Republica“,359 c). Nu vi se pare cã Glaucon-clasicul este contemporanul nos-tru?

De ce vorbesc uneori mai alesdespre Glaucon ºi nu desprePlaton? Poate cã rãspunsul ni-loferã autori precum AndreiCornea, cel care, acreditând„evaziunea autorialã“ a lui Platon,întreabã: „Cine este, pânã laurmã, responsabil de platonism?“(„Platon. Filozofie ºi cenzurã“,Humanitas, Bucureºti, 1955,p. 118). Cornea avanseazã gân-dul cã Platon „ºi-a ascuns (…)opiniile proprii exprimându-seprin intermediul unor personaje“,existând, astfel, o distincþie întreautorul factual, care a scris textul,ºi autorul (autorii) formal (i), cel(cei) cãruia (cãrora) i (li) seatribuie ideile. (Ibidem, p. 119).Sã fi fost Platon înspãimântat decenzura vremii, cea care nu l-aiertat nici pe Socrate, sau maicurând este vorba, pur ºi simplu,despre un stil de cugetare care-ºiare obârºia în maieutica ma-gistrului sãu? Prefer varianta adoua, dar nu uit cã Aristotel, „ele-vul“ sãu, proceda cu totul altfel,zãmislind, uneori cu emfazã,aidoma unor Parmenide, Heraclitsau Empedocle, tuºe ferme întreopiniile sale ºi ale altor partici-panþi la dezbaterea filosoficã. Darnu ne-a spus aplaudatulGeorges-Louis Leclerc, baron deBuffon, cã stilul este însuºi omul?De ce l-am aºeza atât de ferm pePlaton la zidul evaziunii autori-ale?

N. 21 aprilie 1948, în Bacãu. Actriþã.Fiica muncitorului Pavel Constantin ºi aElisabetei, casnicã, ºi-a petrecut copilãria înzona U.R.A., un cartier de case la aceavreme, în care relaþiile dintre vecini erauconfundate adesea cu legãturile de rudenie.Zvârlugã ºi inteligentã, a început studiile lamica ºcoalã din cartierul aviatorilor, fiindîncã din ciclul primar îndrãgostitã de scenã.Clasele gimnaziale le-a urmat la ªcoala Nr.8 (1959-1962), continuând sã înveþe la felde bine ºi sã se numere printre animatoriiserbãrilor ºcolare. Admisã la Liceul TeoreticNr. 3 (azi, Liceul cu Program Sportiv, 1962-1966), a avut ºansa sã fie distribuitã de pro-fesoara de limba românã Tiberia Stan, carese ocupa ºi de activitãþile culturale din insti-tuþie, în mai toate spectacolele teatrale iniþi-ate, întãrindu-i convingerea cã aceasta ecalea pe care trebuie sã o urmeze. Dornicãde perfecþionare, s-a înscris în paralel laclasa de actorie a ªcolii Populare de Artãdin Bacãu, beneficiind de îndrumarea ºle-fuitorului de talente care a fost dramaturgul,regizorul ºi actorul Ion Ghelu-Destelnica.Tot aici a fost fascinatã de cursurilesusþinute de Iulian Antonescu la Istoriateatrului, cunoºtinþele ºi deprinderileînsuºite sub îndrumarea celor doi dascãlifiindu-i suficiente pentru a reuºi, încã de laprima încercare, la examenul de admitere laInstitutul de Artã Teatralã ºiCinematograficã „I. L. Caragiale“. Deºi, în1966, concurenþa a fost de 260 de pre-tendente pe doar 6 locuri, a impresionat printalent ºi arta interpretativã, fiind repartizatãla clasa profesoarei Eugenia Popovici, re-numita actriþã a Teatrului Naþional dinCapitalã. Aceasta i-a ales apoi ºi numele descenã, Doina, pentru cã pãrinþii o boteza-serã Doiniþa, fãrã prea mare relevanþã pen-

tru o actriþã ce avea sã joace roluri impor-tante. ªi, într-adevãr, s-a impus încã dinfacultate, luându-ºi licenþa în arta dramaticãcu nota 10. ªansa i-a surâs încã o datã, larepartiþia absolvenþilor din 1970 fiindprezent ºi scriitorul Vasile Sporici, directorulde atunci al Teatrului Dramatic „Bacovia“,care a preferat-o, astfel cã a revenit în loca-litatea natalã. A debutat imediat, inter-pretând rolul Mariei Vasiliu, din Mielul tur-bat, piesa lui Aurel Baranga (22 septembrie1970; regia, Ionel Rusu), însã rolul care aimpus-o definitiv în inimile spectatorilor ºiale colegilor a fost Bombonel, personajulprincipal din piesa Capriciile norocului, deMircea ªtefãnescu, în pielea cãruia ºi-a pusîn valoare toate calitãþile sale actoriceºti (21martie 1971; acelaºi director de scenã).Fidelã instituþiei teatrale care a consacrat-o,a dat viaþã la zeci de eroine din dramaturgianaþionalã ºi universalã, colaborând fructuosatât cu regizorii bãcãuani I. G. Russu,Dumitru Lazãr Fulga, Geirun Þino,Gheorghe Balint, cât ºi cu nume de referinþãale regiei româneºti ºi europene, cum ar fiNicolae Moldovan, Ion Olteanu, AncaOvanez-Doroºenco, Cristian Munteanu,Cristian Pepino, Mircea Marin, NaeCosmescu, Valeriu Paraschiv, MirceaCorniºteanu, Bogdan Ulmu ori BoraGrigorovici, Iannis Veakis, Sassy Brahimº.a. Dintre rolurile cu adevãrat memorabile,îºi aminteºte cu realã plãcere de LadyMilford (Intrigã ºi iubire, de FriedrichSchiller; regia, Anca Ovanez-Doroºenco),

Adela (1975; regia, Zoe Anghel-Stanca) ºiBernadra (2008; regia, Gelu Badea),ambele din Casa Bernardei Alba, deFederico Garcia Lorca, Jenny Speluncã(Opera de trei parale, de Bertolt Brecht;regia, Sassy Brahim), Viviane (Nu contaþipe mine), Yasiane (Nebuniile din pat),Sophie (Iar te sinucizi, iubito?), dincomediile lui Pierre Chesnot, Mariana(Tartuffe, de Jean Baptiste Moliere), Linda(Cum se cuceresc femeile, de WoodyAllen), Gaby (Opt femei, de RobertThomas), Natalia (Trei surori, de A. P.Cehov), Madame Yvette (Casa plãcerilor,de Gorgey Gabor), dar ºi de Didina Mazu(D’ale carnavalului) ºi Veta (O noapte fur-tunoasã), din comediile lui I. L. Caragiale,Camelia (Piatrã la rinichi, de Paul Everac),Cezara (O batistã în Dunãre, de D. R.Popescu), Veronica Micle (PorniLuceafãrul, de George Chirilã), Mimi (Teplãtesc ca sã mã iubeºti) ºi Cixi (Unchiulnostru din Jamaica), ambele piese de DanTãrchilã, Tuþi (Interviu, de EcaterinaOproiu), Vitoria Lipan (Baltagul, de MihailSadoveanu), Aristiþa (Chiriþa ot Bârzoi, deVasile Alecsandri), Camelia (Gaiþele, de Al.Kiriþescu) ºi înºiruirea ar putea continua. S-a apropiat cu realã plãcere de poezie,recitând din Vasile Alecsandri, TudorArghezi, Lucian Blaga, Radu Cârneci, MihaiEminescu, Nichita Stãnescu (Un pãmântnumit România, O orã de poezie), însã nua ocolit nici spectacolul de revistã (Cântãchitarele, de Florin Gheuca ºi Mircea-Radu

Rãþescu) sau cel pentru copii (Un doi treipatru, ce-a fãcut Radu la Teatru, deViniciu Gafiþa ºi Alecu Popovici; Sânzianaºi Pepelea, de Vasile Alecsandri). Aîmbrãþiºat, totodatã, cu bucurie ideea dis-tribuþiei în piesele dramaturgilor bãcãuani,jucând în spectacolele Trecerea prinveranda verde, de George Genoiu, Lamargine de paradis ºi Exerciþii de forþã ºiechilibru, de Ovidiu Genaru, montareinterzisã la scurt timp dupã premierã, ºiLogodnicul din ciorap, de Viorel Savin.Sute de reprezentaþii, ce au bucurat nu doarpublicul bãcãuan, unele susþinute în condiþi-ile dramatice ale autofinanþãrii, în sãlineîncãlzite ºi în turnee obositoare, rãs-plãtite însã cu minute în ºir de aplauze ºi cucronici elogiase, mãrturii peste timp ale unuidestin construit cu migalã ºi întregit cufiecare reprezentaþie. Aplauze a primit ºipeste hotare, în mai 2006 jucând pe scân-dura Teatrului Rus „A. P. Cehov“, în cadrulFestivalului Internaþional de Teatru„B.I.T.E.I – între Orient ºi Occident“, de laChiºinãu, alãturi de actriþele bãcãuane LigiaDumitrescu, Florina Gãzdaru, FiruþaApetrei, Eliza-Noemi Judeu, Luiza Sarivan,Adriana Pârvu, Ioana Ene-Mihail, CorinaGoranda, Nela Zare ºi Despina Prisecarujucând în spectacolul Casa BernardeiAlba, de Federico Garcia Lorca, în regia luiGelu Badea. Pentru prestaþia sa, adesea deexcepþie, ºi contribuþia adusã la revigorareamiºcãrii teatrale bãcãuane, în 1984 a fostdecoratã cu Medalia „Meritul Cultural“,Clasa I. La acestea se adaugã Diploma deSocietar de Onoare al Teatrului „Bacovia“(aprilie 2009) ºi titlul de Cetãþean deOnoare al municipiului Bacãu (februarie2011).

Cornel GALBEN

Ion FERCU

„Nimeni nu e dreptde bunãvoie, ci doar silnic“ (II)

Personalitãþi bãcãuane

Doina Iacob

lecturi

aprilie 2018 23

Indiscutabil, secolul XX aînceput, în mod neaºteptat, cuo mare conflagraþie (precedatãde câteva rãzboaie mãrunte,dar cu consecinþe imprevi-zibile: ruso-japonez ºi bal-canice), în a cãrei orbitã aufost atrase o sumedenie destate. Declanºat în urma asasi-natului de la Sarajevo, darpregãtit cu tenacitate de celedouã blocuri militare, MareleRãzboi se va întinde pe durataa patru ani: 1914-1918. Înfinal, Europa capãtã o nouãconfiguraþie geopoliticã, iarpatru imperii dispar. Aºadar, lasfârºitul secolului al XIX-lea ºiînceputul celui de-al XX-lea,Europa era divizatã în douãblocuri: Tripla Alianþã(Puterile Centrale), constituitãîn 1882 prin aderarea Italiei lamai vechea înþelegere dintreGermania ºi Austro-Ungaria(1879), iar în 1883 a aderat ºiRomânia. Ulterior, Italia ºiRomânia se vor desprinde dinAlianþã, încât Germania ºiAustro-Ungaria vor fi nevoitesã lupte pe douã - trei fronturi.Antanta (Tripla Înþelegere)era formatã din Marea Britanie,Franþa ºi Rusia ºi fusese con-stituitã între 1904 ºi 1907.Dostoievski, în Scrieri politice.Evenimentele internaþionale(Polirom, 1998), aminteºte cãiniþial puterile europene setatonau în vederea altoralianþe. În jurul acestor douãblocuri pendulau alte statecare nãzuiau la revendicãri te-ritoriale, iar prin declanºareaRevoluþiei ruse, Antanta aintrat în dificultate, fiind sal-vatã, in extremis, de SUA în1917. Evident, despre MareleRãzboi s-au scris lucrãri dereferinþã, s-au publicat me-morii ºi jurnale ale unoroameni politici ºi participanþidirecþi, s-au dat la ivealãarhive ºi, dacã ar fi sã-l cre-dem pe Christopher Clark,despre Marele Rãzboi existã ovastã documentaþie, însumândaproximativ 25.000 de cãrþi,articole, studii în diverse limbi.Nu trebuie omise operele lite-rare (romane, nuvele, poezii)inspirate de marea încleºtarearmatã. Printre ultimeleexegeze publicate în limbaromânã se numãrã ºi volumulmasiv al lui Christopher Clark*,tom segmentat în trei pãrþi –Drumuri cãtre Sarajevo, Uncontinent împãrþit, Criza – ºi12 capitole, urmate de Con-cluzii. Introducerea oferã o re-trospectivã a situaþiei Europeidin primul deceniu al secoluluiXX. Am început, aºadar,prezentul volum cu o nesfâr-ºitã curiozitate, dar ºi cuconvingerea cã numai fatali-tatea a contribuit la declan-ºarea rãzboiului. Ce s-ar fiîntâmplat dacã nu interveneateribilul asasinat de laSarajevo, cãruia i-au cãzut vic-time Franz Ferdinand ºiSophie Chotek? Probabil cãEuropa ar mai fi cunoscut câþi-

va ani de pace, dupã care celedouã blocuri s-ar fi confruntatîn dispute sângeroase. De ce?Fiindcã interesele unor statese ciocneau în diferite pãrþi aleTerrei: în Extremul Orient, înAsia Centralã, în Nordul Africii,în Balcani, iar Germania nusuporta frustrarea de a nuavea colonii asemenea MariiBritanii ºi Franþei. Astfel, îndecembrie 1897, Bernhard vonBülow, secretar de stat laMinisterul de Externe german,spunea: „Vremurile în careGermania a cedat pãmân-turile uneia dintre vecine,marea alteia, pãstrând pen-tru sine doar cerul undedomneºte filosofia-purã,acele vremuri au trecut,anunþa Bülow... Nu vrem sãaºezãm pe nimeni într-uncon de umbrã, dar ºi noi necerem locul sub soare“(p. 201). Iar mai jos, la pagina284, Christopher Clark scrie:„Într-o serie de întâlniri cru-ciale care au avut loc în apatra sãptãmânã a lunii no-iembrie 1912, Sukhomlinov alansat ideea cã rãzboiul erainevitabil, «ºi va fi mult maibenefic pentru noi dacãacesta va izbucni cât mairepede»; un rãzboi, susþineael, «nu va aduce decât avan-taje (Rusiei)»“. În ceea cepriveºte Imperiul Habsburgic,alcãtuit din state ºi naþiunidiverse – 15 la numãr –, clo-cotea de nemulþumiri, iar sinu-ciderea arhiducelui Rudolf(1889) – de fapt, asasinarea sa,urmatã de asasinarea mameisale Elisabeta (Sissi), în 1898 –a zguduit profund ºubredulimperiu, culminând cuSarajevo. Rusia þaristã, în pofi-da aparenþelor, se confrunta cudiverse probleme, fiind con-dusã de Nicolae II, un þar carenu-ºi dorise înscãunarea, iarmiºcarea socialistã penetraadânc societatea rusã, încâtLenin ºi Troþki vor rãsturna cuuºurinþã Guvernul lui Kerenski,impus la conducerea Rusiei,dupã abdicarea lui Nicolae II.În viziunea lui Nicolae II,Siberia ºi Orientul Îndepãrtaterau prioritãþile politicii ruseºtila începutul secolului XX, încâtChristopher Clark scrie: „Nueste sigur dacã Nicolae II aadoptat în mod conºtient o«politicã» de rãzboi în ceeace priveºte Japonia, însã cusiguranþã poartã cea mai

mare rãspundere pentru iz-bucnirea rãzboiului din 1914ºi, prin urmare, pentru dezas-trele care au urmat“ (p. 232).Pânã la comiterea asasinatuluidin 28 iunie 1914, ChristopherClark urmãreºte în primeledouã pãrþi ale cãrþii, situaþiapoliticã existentã în Europa laînceput de veac XX, secol ceîncepe la Belgrad (1903) cuasasinarea regelui Alexandru ºia reginei Draga, de cãtre ungrup de ofiþeri sârbi condus deDragutin Dimitrijeviæ (Apis),ofiþer ce va fi implicat în orga-nizaþia Mâna Neagrã ºiasasinarea arhiducelui. Sunttrecute, astfel, în revistãmomente-cheie din istoriaeuropeanã, cine conducea defapt la Sankt-Petersburg, Parisºi Berlin, diferite crize(bunãoarã, Agadir, 1911), situ-aþia tensionatã din Balcani,încheiatã prin douã rãzboaie,definitivarea unor alianaþe politi-co-militare, incertitudinea MariiBritanii, vizita preºedinteluifrancez Poincaré în Rusia,pregãtirile de rãzboi ºi dorinþaunora ca aceastã conflagraþiesã izbucneascã mai curânddecât sã fie amânatã. În fine,asasinarea cuplului imperialaustriac la Sarajevo a constitu-it motivul aºteptat ºi, deºi s-acrezut cã rãzboiul va duracâteva sãptãmâni, s-a extins îndefavoarea beligeranþilor ºi apopulaþiei civile din þãrilerespective. Se constatã, astfel,cã în Rusia, dupã asasinarealui Stolâpin (1911), în anumiteposturi de decizie au ajunsoameni mediocri lipsiþi declarviziune ºi experinþã poli-ticã. Din pãcate, aceeaºi situ-aþie exista ºi în Franþa ºiAustro-Ungaria, fapt ce va pre-cipita evenimentele, con-

ducând la rãzboi. Aceºtioameni erau „somnambulii“Europei, care vor provoca undezastru de proporþii. Aºadar,cum s-a ajuns în situaþia cãrãzboiul nu s-a putut evita?Asasinarea moºtenitoruluiprezumtiv, arhiducele FranzFerdinand, ºi a soþiei sale,Sophie Chotek, a bulversatEuropa, iar Serbia a fostsomatã printr-un ultimatum în10 puncte ca în decurs de 48de ore sã accepte condiþiileVienei. Ultimatumul Austro-Ungariei fusese conceput debaronul Musulin, un stilistremarcabil. În momentul pri-mirii ultimatumului primul mi-nistru Pasici se afla în cam-panie electoralã ºi revine laBelgrad dupã multe insistenþe.Rãspunsul sârb nu îl mulþu-meºte pe ambasadorul austri-ac Giesh, care în seara zilei de25 iulie 1914 pãrãseºteBelgradul: „Deºi rãspunsulsârbilor pãrea dezordonat,era o capodoperã a ambigui-tãþii diplomatice. BaronulMusulin, cel care formulaseprima variantã a ultimatumu-lui austriac, l-a descris cafiind «cel mai evident exem-plu de talent diplomatic» dincâte vãzuse pânã atunci“(p. 571). În Rusia au locºedinþe ale Consiliului deMiniºtri, unde se hotãrãºte mo-bilizarea parþialã, iar Sazonov,ministrul de Externe rus, cre-dea cã atacarea Serbiei decãtre Austro-Ungaria va deter-mina intervenþia ruseascã.Ambele imperii – habsburgic ºiþarist – aveau, din pãcate,zilele numãrate. În pofidapregãtirilor de rãzboi, Rusia ºiFranþa fãceau declaraþii depace, fiind citaþi generalulDobrorolsky ºi Clausewitz(teoretician german al rãzboiu-lui, „un instrument emina-mente politic“, fapt ce neaminteºte de Napoleon, care-ispusese lui Goethe: destinuleste astãzi politica). În acestschimb continuu de mesajeîntre capitalele celor douãblocuri, Marea Britanie rãmâneîn expectativã ºi abia spresfârºitul lunii iulie 1914 se pro-nunþã în favoarea unei alianþecu Franþa ºi Rusia: „Luând înconsiderare contextul din1914, logica necesitãþiimondiale ºi a celei conti-nentale s-au regãsit îndecizia Marii Britanii de a

sprijini puterile Antanteiîmpotriva Germaniei ºi aAustriei“ (p. 668). Dupã mobi-lizarea totalã a armatei ruseºti,Wilhelm II îi cere lui Nicolae IIsã revinã asupra mobilizãrii;apoi, ºefii armatei germanesunt rechemaþi din concedii, seproclamã „starea de pericoliminent de rãzboi“; în fine, pe1 august 1914, Germaniadeclarã rãzboi Rusiei. Deºi, îngenere, opinia publicã euro-peanã trãia cu îngrijorare ºiteamã acele zile, intrareaGermaniei în rãzboi stârneºteo stare de entuziasm general.În cartea lui Ian KershawHitler („Meteor Press“, 2012)existã o fotografie ce surprindeo mulþime de oameni într-opiaþã din München, ovaþionândînceperea rãzboiului, iar înmijlocul mulþimii se distingefigura lui Hitler. Germania dis-punea de un plan de atacasupra Franþei întocmit deSchlieffen, plan ce urma sã fieaplicat de generalul HelmuthMoltke, prin cãlcarea neutra-litãþii Luxemburgului ºi aBelgiei. Însã, în pofidaînzestrãrii armatei sale,Germania comite greºeala,repetatã în cel de-al DoileaRãzboi Mondial, de a lupta pedouã fronturi cu adversari la felde puternici. Cartea luiChristopher Clark se încheie înmomentul când Antanta esteîntãritã prin decizia MariiBritanii de a i se alãtura,urmând câþiva ani de lupteîndârjite, cu sorþi schimbãtoride victorie. În „Concluzii“ se faceo paralelã între criza financiarãdin 2011-2012 (zona euro) ºievenimentele din 1914. Dis-cuþiile ºi dezbaterile privindcauzele ºi originile PrimuluiRãzboi Mondial continuã ºiastãzi, formulându-se noiipoteze, între care ºi dorinþaGermaniei de a deþine putereamondialã, iluzie cãreia i-acãzut victimã ºi în deceniul alpatrulea al secolului XX, ce acondus-o la provocarea celuide-al Doilea Rãzboi Mondial:„În acest sens, protagoniºtiidin 1914 au fost niºte som-nambuli, vigilenþi, dar legaþila ochi, bântuiþi de vise, dar,cu toate acestea, orbi la rea-litatea ororii pe care urmausã o aducã asupra lumii“(p. 686). Ilustraþiile ºi setul dehãrþi completeazã o lucrare deexcepþie. Din pãcate, tradu-cerea suferã de prea multeinadvertenþe ºi dezacorduri pecare nu le mai menþionãm, dinlipsã de spaþiu.

______________

* CHRISTOPHER CLARK,SOMNAMBULII. CUM AINTRAT EUROPA ÎN RÃZBOIÎN 1914.

Traducere: Cristina MihaelaTripon, Bucureºti, Ed. RAO,2016, 828 p.

Ionel SAVITESCU

Somnambulii EuropeiAceastã carte se strãduieºte, astfel, sã înþe-

leagã Criza din iulie din 1914 ca pe un eveni-ment modern, cel mai complex din vremurilemoderne, poate din toate timpurile. Se va con-

centra mai puþin asupra motivului pentru care aizbucnit rãzboiul ºi mai mult asupra împre-jurãrilor care l-au declanºat.

Christopher Clark

Grrãdinnarrul

Oare am trãit destul?Oare am iubit îndeajuns?Oare am urmat calea dreaptã,

am ajuns la vreo concluzie?Oare am simþit fericirea cu suficientã gratitudine?Oare am îndurat singurãtatea cu demnitate?

Spun acestea sau poate doar le gândesc.Oricum, cred cã mã pierd prea mult în gânduri.

Ies, apoi, în grãdinã;Grãdinarul, om simplu,Are grijã de copiii sãi, trandafirii.

Poemmulînnttrreggii lummi

În aceastã dimineaþã,Frumoasa egretã albãPluteºte îndelung deasupra apelor.

Apoi, pe cerulÎntregii lumi,Noi toþi îi aparþinem,Aici, unde toate se transformã,Mai devreme sau mai târziu,În altceva.

Gândul acestaMã face sã mã simt frumoasã,Pentru scurt timp.

Dupã ce amm cãzzuttpe scãrrileTemmplului de AAurr

Am uitat cuvântulDe care aveam atâta nevoie,Eram devastatã, m-am întrebat:Oare unde eºti, prieten iubit?

Vecheapovestte

Somnul se furiºeazã pentru puþinApoi mã trezesc în valea miezului de noapteSau la ora trei dimineaþaOdatã cu prima adiere a primãverii

ce nu se lasã aºteptatã ºi vine negreºit.Inima mea spune: ceea ce ai crezut

cã ai nu-þi aparþine.Trupul meu spune: oare se va opri vreodatã

aceastã mãcinare?

Inima mea spune: fii un discipol bun.Trupul meu spune: lasã-mã sã mã ridic,

sã plec, vreau sã alintAcele flori albe, fine, deschise doar noaptea.

Coborrla þãrrmm

Dimineaþa cobor la þãrmValurile cresc, descrescDe la ceas la ceas,Îmi ºoptesc mie însemi „vai, cât de tristã sunt!Ce pot sã fac,Ce ar trebui sã fac?“

Marea îmi rãspundeCu vocea ei minunatã:Iartã-mã, acum am alte treburi.

Prrimma dattãcânnd Perrcys-aa înnttorrs

Prima datã când Percy s-a întorsNu plutea pe un norAlerga pe plajãDe parcã ar fi venit de departe„Percy“ am strigat, încercând sã-l ating –Blana lui albã, Dar era de neatins.Aºa cum muzica e prezentã,

Dar nu o poþi atinge„Da, totul e diferit acum“ mi-a spus„Vei fi foarte miratã“Dar nu mã gândeam la asta.Îmi doream sã-l îmbrãþisez„Ascultã“ mi-a spus„ºi mie îmi lipseºte îmbrãþiºarea.De acum vei spune poveºtidespre întoarcerea mea;ele nu vor fi nici false, nici adevãrate,vor fi doar reale.“Apoi, ca întotdeauna, a spus„Sã mergem!“Ne-am plimbat pe malul mãrii, împreunã.

Prrosttie sã fie?Nu, nnici vorrbã

Uneori îmi petrec întreaga zi încercând sã numãr frunzele dintr-un singur copac. Ca sã fac

asta, trebuie sã mã caþãr din creangã în creangã,apoi sã notez numerele într-un caiet.

Cred cã, din punctul lor de vedere, e normal ca prietenii mei sã spunã: ce prostie!

E din nou cu capul în nori.Dar nu este aºa!Într-adevãr, la final trebuie sã mã dau bãtutã,

dar pânã atunci sunt deja pe jumãtate înnebunitã de acest miracol-abundenþa frunzelor,

tãcerea ramurilor, inutilitatea efortului meu.Mã aflu deodatã în acel loc miraculos ºi important,

râd din tot sufletul, dau mulþumire pãmântului.

meridiane

S.U.A.

MMaarr yy OOll iivveerr

Mary Oliver este o poetã americanã, nãscutã pe 10 sep-tembrie 1935, în Maple Heights, Ohio.

Deºi a început sã scrie poezie de la vârsta de pais-prezece ani, prima colecþie de versuri a publicat-o ladouãzeci ºi opt de ani: „No Yoyage and Other poems“.

A câºtigat premiul Pulitzer pentru poezie în anul 1984, cucel de-al cincilea volum de versuri: „American Primitive“.

Criticii afirmã cã poezia lui Mary Oliver se aflã sub influ-enþa lui Walt Whitman ºi a lui Henry David Thoreau, fiindcaracterizatã de o puternicã ºi profundã relaþie cu natura.

Mary Oliver a fost comparatã de nenumãrate ori cu EmilyDickinson în ceea ce priveºte afinitatea pentru instrospecþieºi solitudine.

A publicat numeroase volume de poezie, dintre careamintim câteva:

„No Voyage, and Other Poems“ (1963)„The River Styx“ (1972)„American Primitive“ (1983)„Dream Work“ (1986)„Thirst“ (2006)„Swan: Poems and Prose Poems“ (2010)„A Thousand Mornings“(2012)„Devotions, The Selected Poems of Mary Oliver“ (2017)

Traducerea ºi prezentarea:Sânziana MUREªEANU