Nr. 11 - 12(507-508)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Sãrbãtori fericitepentru toþi cititorii

ºi colaboratorii noºtri!

La mulþi ani!Violeta Savu

Poezia mergea pe josla Târgul de Carte

„Gaudeamus”

pagina 19

Festivalul Naþionalde Teatru

Decupajesubiective

pagina 16

Interviu cu Matei Viºniec:

„…Eu încerc sã scap de definiþiiºi de frontiere,

de etichete ºi de clasificãri”

pagina 15

Lucia Olaru Nenati

De la Bacovia

la Eminescu

• Autoarea

unei prime

exegeze bacoviene

de referinþã

în plan european,

dr. Svetlana (Paleologu) Matta

din Elveþia •

pagina 24

• Anul 48 (serie nouã) • noiembrie - decembrie 2011 • 3,50 lei •

• Bianca Rotaru

În zilele de 16-18 noiembriea.c. a avut loc cea de-a XVII-aediþie a reputatei manifestãrinaþionale de esteticã, unul din-tre cele mai cunoscute ºi apre-ciate proiecte ale Centrului„George Apostu“, organizat încolaborare cu Secþia defilosofie, teologie, psihologie ºipedagogie a AcademieiRomâne, Universitatea „GeorgeBacovia“, Universitatea „ VasileAlecsandri“ din Bacãu, ConsiliulJudeþean Bacãu. În deschi-dere, la „Spectacolul cãrþii“, aufost prezentate „Paradigmeuniversale“ de SolomonMarcus, noul volum de poeziea lui Dan Petruºcã „ªi toatecelelalte cuvinte“. A fost lansatnumãrul 37 al revistei Vitraliu,

dupã care a urmat decernareaDiplomei de onoare ºi titlul dePrieten al Centrului de Culturã„George Apostu“, distincþii pri-mite de numeroºii colaboratori,susþinãtori, parteneri fideli, decursã lungã, ai instituþiei. Primasearã s-a încheiat cu un fru-mos recital cameral susþinut deAntonela Bârnat (mezzoso-pranã) ºi de Ozana Kalmuski-Zarea (pian). Cea de-a doua zia debutat, în Aula Universitãþii„George Bacovia“, cu lucrãrileConferinþei naþionale de estet-icã, având tema Opera de artãºi dezestetizarea artei, pentruca, în cursul dupã-amiezii sãse petreacã, la sediul insti-tuþiei, importantul moment aldecernãrii Diplomelor de

Excelenþã ºi premiilor Centruluide Culturã „George Apostu“pentru anul 2011. Laureaþiiactualei ediþii au fost academi-cianul Solomon Marcus, criticulºi istoricul literar ConstantinCãlin, sculptorul Aurel Vlad.Premiile sunt o „recunoaºterea meritelor deosebite ale aces-tor personalitãþi de primã mã-rime, care au contribuit prin în-treaga lor activitate, în modesenþial, la dezvoltarea culturii,ºtiinþelor ºi artelor în România“,dupã cum a subliniat GheorghePopa, directorul Centrului„George Apostu“. În încheiereaevenimentului, Cvartetul decoarde Gaudeamus a oferitinvitaþilor, publicului, un con-cert de galã. Ziua a treia aamplei manifestãri dedicatãesteticii s-a desfãºurat laUniversitatea „Vasile Alecsandri“,unde distinºii oaspeþi, spe-cialiºti recunoscuþi în domeniu,academicieni, universitari, aucontinuat dezbaterile pe temamai sus amintitã. Vernisajulexpoziþiei Apostu - Inedit -Apostu de Mihai Oroveanu ºilansarea unui superb albumGeorge Apostu au fost punctulfinal al unei manifestãri de oremarcabilã þinutã intelectualãºi artisticã. (C.M.)

noiembrie - decembrie 20112

ateneu

Centrul Internaþional de Culturã ºi Arte „George Apostu“ Bacãu

Simpozionul naþionalde esteticã

Cãrþi primite la redacþieViorel Savin – „Poarta ”,

Princeps Edit, Iaºi, 2011Viorel Savin – „The Old Lady

and The Thief ”, Ed. Valman,Râmnicu-Sãrat, 2011

Bianca Burþa-Cernat – „Foto-grafie de grup cu scriitoareuitate: proza femininã interbe-licã”, Ed. Cartea Româneascã,Bucureºti, 2011

Rãzvan Þupa – „poetic. Ceruldin delft ºi alte corpuriromâneºti”, Casa de EditurãMax Blecher, Bistriþa, 2011

ªerban Foarþã – „Ouã între-bãri”, Ed. Brumar, Timiºoara,2011

ªerban Foarþã – „Încã uncãpcãun”, Ed. Brumar,Timiºoara, 2011

ªerban Foarþã – „Test pentrudomniºoarele prinþese”, Ed.Brumar, Timiºoara, 2011

ªerban Foarþã – „Amadeus”,Ed. Brumar, Timiºoara, 2011

Dan Petruºcã – „ªi toate cele-lalte cuvinte”, Ed. UniversitasXXI, Iaºi, 2011

Medeea Iancu – „Divinatragedie”, Ed. Brumar,Timiºoara, 2011

„Colonia poeticã: poeziesuedezã contemporanã”,antologie alcãtuitã deClaudiu Komartin, Casa deEditurã Max Blecher, Bistriþa,2011

Florin Hãlãlãu – „Asigurãri deviaþã”, Ed. Brumar,Timiºoara, 2011

Leonard Ancuþa– „Iubirea eaminitirea unui viol”, Ed. HergBenet, Bucureºti, 2011

George Chiriac – „frica circulãprin subteran”, Ed. Casa depariuri literare, Bucureºti,2011

„Deranj”, Ed. Nigredo, Arad,2011

Sorin Catarig – „Frigul caremediu pentru bãrbaþii sin-guri”, Ed. Brumar, Timiºoara,2011

Diana Corcan – „Poemul sin-gur”, Ed. Brumar, Timiºoara,2011

Dana Catonã – „Prinþesa porto-calie”, Ed. Brumar,Timiºoara, 2011

Crista Bilciu – „Poema desnu-da”, Ed. CarteaRomâneascã, Bucureºti,2011

Valentin Predescu – „Personanon grata”, Ed. Brumar,Timiºoara, 2011

Alice Valeria Micu– „Mecanicasufletelor”, Ed. Brumar,Timiºoara, 2011

Ciprian Mãceºaru – „Strãziinterioare”, Ed. Brumar,Timiºoara, 2011

Înainte de ceremonia acordãrii titlului de DoctorHonoris Causa al Universitãþii „Vasile Alecsandri“ dinBacãu (6 oct. 2011), Eugen Simion a conferenþiat înAmfiteatrul „Dumitru Alistar“ al Facultãþii de Literedespre modelul Marcel Proust în cultura românã.Dintre multele ºi captivantele motive care au orches-trat discursul academicianului bucureºtean, am reþin-ut unul care avea în centru o chestiune vizând expri-marea corectã.

La începutul secolului trecut, tânãrul ºi dotatulMarcel Proust (1871-1922) propune EdituriiGallimard din Paris un text oarecare pe atunci, fun-damental azi: „În cãutarea timpului pierdut“. CumAndré Gide (1869-1951) era romancierul în vogã, aprimit din partea Editurii manuscrisul, pentru a-l eval-ua. Acesta l-a deschis la întâmplare, a gãsit ogreºealã ºi brusc l-a închis. A doua zi, Editura aveaverdictul lectorului: a nu se tipãri lucrarea unui autorcare îºi permite sã fie neglijent cu propria exprimare.A fost gafa secolului, apreciazã Eugen Simion, pen-tru cã lumea culturalã a fost vitregitã o bunã bucatãde vreme de unul dintre cele mai puternice modelede scriere modernã, bazatã pe tehnica bergsonianã arefacerii trecutului prin mijlocirea memoriei afective.

Relatarea lui Eugen Simion m-a fãcut sã cercetez„Jurnalul“ publicat de André Gide în 1939 ºi tradus înromâneºte în 1970, ca sã descopãr cã, mai târziu,asprul judecãtor se va cãi: „Cartea lui Cailleux mãîndeamnã sã mã cufund iar în Le Temps perdu sau,mai precis, în Le Temps retrouvé, cu o admiraþie ºimai mare decât odinioarã“ (30 ian. 1949). Sau, ante-rior: „Am fãcut uneori greºeli atât de grosolane, atâtde neiertat; cu Proust, cu...“; „La Paris i-am recitit luiJéan-Paul Allégret câteva pagini din Proust – ferme-cat“ (7 ian. 1918). Chestiunea exprimãrii corecte nuputea sã nu-l preocupe: „E ciudat cã se face atâta

vâlvã în jurul greºelilor de tipar din cãrþile lui Proust,care scria din fuga condeiului; iar când e vorba de untext al meu, în care fiecare cuvânt e cântãrit, puþin îipasã oricui de mã citeazã exact“.

Cei doi au devenit colaboratori ºi apoi prieteni,revãzând împreunã manuscrise ºi îndreptându-le,ceea ce le dãdea amândurora „pofta de viaþã“. Existaºi un risc: „Corecturile se umpleau de refaceri ºinumeroase pasaje erau atât de supraîncãrcate, cãdeveneau aproape de neînþeles pentru tipograf“.

Fãrã sã fie un „apucat“ (aºa era vãzut André Gideîncã din copilãrie), un slujitor al Thaliei a avut o atitu-dine similarã, dar într-un alt context. „Dupã 1989,eram mai blând cu ziariºtii“, se confeseazã RaduBeligan cu puþin înainte de a împlini 90 de ani. Într-ozi, actorul, directorul de teatru ºi scriitorul primeºtevizita unei domniºoare, care îi spune ca pe o scuzãoarecare cã nu se pricepe sã lege un dialog, aºa cãi-a întins o foaie cu întrebãrile pentru doritul interviu.„Când l-am vãzut pe vaþi scris legat, m-am întunecat,i-am dat înapoi hârtia ºi de atunci n-am mai rãspunsla nicio solicitare a presei“ („Profesioniºtii“, TVR1;realizator, Eugenia Vodã).

S-a mai pierdut ceva din aceastã a doua întâm-plare? Da, desigur, altã materie culturalã: dacãMarcel Proust („acest mare maestru al disimulãrii“ –A. Gide) i-a cãutat prietenia, ca recunoaºtere indirec-tã a erorilor din manuscrisul cu pricina, consimþind cãe nevoie de rigoare în exprimarea scrisã, tânãraziaristã din Bucureºti nu a revenit cu întrebãrilecorectate, pierzându-se cine ºtie câte declaraþii, mãr-turii, opinii ale maestrului Radu Beligan. La noi, „A larecherche du temps perdu“ ºi „Le temps retrouvé“ nuse întâlnesc mai niciodatã, pierderea ºi regãsireadovedindu-se ireconciliabile.

Ioan DÃNILÃ

Cum vorbim, cum scriem

Lecþia lui André Gide

• Gheorghe Popa înmânându-i premiul lui Constantin Cãlin

cronica literarã

noiembrie - decembrie 2011 3

Dupã ce a prefaþat ºi editat (singursau în colaborare) volumele din seriaacademicã dedicatã operei lui G.Cãlinescu, Nicolae Mecu publicã acumG. Cãlinescu faþã cu totalitarismul (Cluj-Napoca, „Dacia XXI“, 2011), o carte încare, dupã propria mãrturisire, valorificãaceastã muncã de editor întinsã pe zecide ani: „Am continuat aºadar sãexcavez acest material, iar rezultatelele-am tras în studii sintetice separate,care urmãresc geneza ºi devenirea tex-telor, precum ºi faze relevante alereceptãrii.“ (p.5) Adãstarea asupraacestui subiect vine din convingerea cãe vorba despre un caz, despre o publi-cisticã singularã, care a avut o soartãnefastã: „…parcurgerea acestei operediseminate în periodice reveleazãpovestea unui mare artist cãzut într-oistorie frauduloasã, ca sã reluãmcuvântului unui alt mare scriitor. Estedrama unei creaþii frânte în chiarmomentul ei de apogeu, dar ºi o dramãa culturii române.“

Dincolo de intenþiile liminar pre-cizate, structura lucrãrii este una sim-plã, autorul reunind studii diverse, pecare le grupeazã în funcþie de genulabordat: epica (romanele), critica, publi-cistica ºi varia. A nu se înþelege cã evorba de o abordare exhaustivã, de fac-tura ediþiilor critice mai sus menþionate,ci de câteva aspecte considerate rele-vante pentru genurile amintite. Spreexemplu, capitolul numit „Critica“ seopreºte asupra unui singur episod:receptarea Istoriei literaturii române dela origini pânã în prezent, în intervalul1941-1947. Acesta este, de altfel,modul obiºnuit de a proceda al autoru-lui, care îºi delimiteazã cu grijã proble-ma cercetatã, pentru ca apoi sã osupunã unei analize minuþioase.

Acribieºi inedit

Mâna cercetãtorului literar, deprinscu biblioteca, se cunoaºte, rigoareadevenindu-i autorului o a doua naturã.Cu probitate, Nicolae Mecu recurgeîntotdeauna la text, colaþioneazã ediþi-ile, cautã sã compare ºi sã stabileascãsensul originar. Exerciþiul nu e facil. Cuatât mai mult în cazul lui Cãlinescu,unde (auto)presiunile ideologice au fostnumeroase. De aici ºi ezitãrile editoru-lui, care se vede nevoit sã recunoascãfaptul cã uneori s-a înºelat. Nu orgoliulsãu primeazã, ci restabilirea adevãrului.De aceea el acceptã sugestia lui MirceaAnghelescu ºi Al. Sãndulescu de a luaca reper ediþia din 1933 a Cãrþii nunþii,mai apropiatã de intenþiile originare alescriitorului.

Vorbind despre cele ºase ediþiiantume ale Enigmei Otiliei, cercetãtorularatã modificãrile operate pe parcurs deCãlinescu, dar ºi cum au trecut gre-ºelile de la o ediþie la alta în momentulretipãririi. El recunoaºte impedimentelepe care le-a întâlnit ºi le explicã prinmetoda de creaþie a prozatorului:„Cãlinescu se comportã faþã de textelesale cu o extraordinarã, totalã libertate.Pentru el, orice scriere proprie nureprezintã mai mult decât o variabilã ºiorice relecturã a ei înseamnã totodatãºi o autoreceptare.“ (p. 21) Este ºimotivul pentru care urmãrirea modi-ficãrilor de la o variantã la alta e dificilã.Pe acest teren, Nicolae Mecu e un pro-fesionist, un editor veritabil, cum avem

din ce în ce mai puþini. Acribia îl carac-terizeazã pe deplin.

Când este nevoie, autorul puncteazãaspectele importante, atrãgând atenþiaasupra caracterului inedit asupra unorinformaþii. Asemenea nuanþe conteazãºi ele în procesul receptãrii. Este ºi situ-aþia romanului Bietul Ioanide, în cazulcãruia suntem atenþionaþi cã a fostdepus la editurã înainte ca pro-letcultismul ºi realismul socialist sã semanifeste oficial, motiv pentru care elnu trebuie citit (numai) în cheie ideolo-gicã. La fel procedeazã Nicolae Mecu ºicând e vorba de cunoscutele studiiUniversul poeziei ºi Poezia „realelor“. Înciuda opiniei cã ele nu sunt contami-nate ideologic, exprimându-l pe ade-vãratul Cãlinescu, istoricul literardemonstreazã cã au fost ºi ele cenzu-rate, suferind anumite modificãri,impuse de cenzura care deja se mani-festa în acei ani.

Despre „butãºire“în jurnalism

Dincolo de profesionalismul editoru-lui, cartea dezvãluie ºi disponibilitãþicritice remarcabile, decelabile atât lanivelul judecãþilor de valoare, cât ºi alformulãrilor memorabile, care dezvãluiefineþe interpretativã. Comentândavatarurile romanului din 1938, NicolaeMecu conchide cu justeþe: „Aventuratextului cãlinescian din Enigma Otilieise înscrie între creativitatea nelimitatãºi conformarea obedientã; între liber-tatea absolutã în faþa textului propriu ºisupunerea la principiul autoritãþii încar-nat de diferitele instanþe (cenzura,redactorul, criticul). Emblema trecerii dela o atitudine la cealaltã mi s-a pãrut a fineutralizarea registrului adversativ/opo-zitiv al cãrþii prin cel eliptic sau conjunc-tiv, care este unul al încuviinþãrii: dic-tatura nu acceptã alternativa.“ (p. 26)

Mutaþiile din publicistica lui Cãlinescusunt explicate printr-o formulã sur-prinzãtoare ºi sugestivã: „procedeulbutãºirii“, în care Nicolae Mecu vedereluarea dupã 1944 a unor teme ºi idei

din publicistica interbelicã, privite acumde pe o altã poziþie. Autorul identificã înprimii ani de gazetãrie cãlinescianãpostbelicã un discurs divizat ºi preferãsã vorbeascã despre manipulare,despre folosirea lui Cãlinescu pentrupopularizarea ideilor noului regim.Oricât de mare ar fi fost puterea sa de(auto)iluzionare, Cãlinescu nu putea sãnu înþeleagã jocul ºi l-a acceptat însperanþa cã va reuºi sã îi schimbe re-gulile ºi sã salveze ceea ce era de sal-vat pentru literaturã.

Polemiciimplicite

Se spune (pe bunã dreptate) cã unuicritic nu trebuie sã-i lipseascã vervapolemicã. În cazul lui Nicolae Mecu nue vorba de vervã, ci de plãcerea unor„polemici cordiale“, implicite. El nu serãfuieºte, ci, pur ºi simplu, aratã, cudovezi, unde alþii au greºit. Este ºi situ-aþia receptãrii critice a Istoriei litera-turii…, în intervalul 1941-1947, discuþieîn care unele articole sau studii au fostocultate sau chiar omise. El întocmeºtelista celor mai importante momente dinistoria receptãrii, restabilind ade-vãratele dimensiuni ale complicatuluiproces, în care Cãlinescu a fost acuzatde filosemitism ºi inaderenþã la valorilenaþionale (de cãtre presa de dreapta),iar apoi, imediat, de ultranaþionalism ºide idealism de cãtre presa de stânga.

Tot în categoria polemicilor impliciteaº încadra ºi studiile dedicate relaþiilorlui Cãlinescu cu doi dintre discipolii sãi,Al. Piru ºi Adrian Marino. Publicareaunor scrisori inedite ale celui din urmãdezvãluie o altã faþã a complexei salerelaþii cu Cãlinescu, ajutându-ne sã-iînþelegem atitudinea din Viaþa unui omsingur. Dupã anii de închisoare ºi domi-ciliu forþat, el se vede silit sã îi scrie pro-fesorului, unul dintre puþinii care, cre-dea el, îl puteau ajuta. Cum însãCãlinescu nu era nici el într-o situaþieatât de comodã cum pãrea, nu e demirare cã fostul discipol va rãmânedezamãgit: „Ca academician, cu poziþiadv., faptul este foarte lesnicios, ceea cetotuºi nu vã obligã a mã plasa într-unpost, sã zicem la institutul dv. Existenþami-aº câºtiga-o oriunde, dar aici situaþiaîncepe sã devinã dramaticã ºi fãrã ridi-carea acestei restricþiuni nu vãd nicioposibilitate de satisfacere a unor nece-sitãþi elementare. Deocamdatã, benefi-ciez de pomeni familiare, dar mi-e umi-litor, penibil.“ (p. 192)

La fel procedeazã autorul în cazulpublicisticii cãlinesciene, pe care odrãmãluieºte din dorinþa de a o înþelegecu adevãrat. Nicolae Mecu insistãasupra distincþiei între publicisticapoliticã, de partid, de dupã 23 August1943, ºi cea anterioarã, încercând sãrãspundã câtorva întrebãri esenþiale. Înproblema cotiturii ideologice ºi aimplicãrii active în politicã, autorulopineazã cã momentul „coborârii dinturnul de fildeº“ trebuie sã fi fost august

1943, odatã cu pregãtirea „Tribuneipoporului“. Cât despre motivele carevor fi determinat aºa-numitul pact curegimul, criticul nu riscã un rãspunsdefinitiv, mulþumindu-se sã propunãdouã ipoteze: „un puternic fond de stân-ga dat de condiþia sa ereditarã bastardãºi plebee“ ºi „imensa capacitate deiluzionare“. De aceea, Nicolae Mecucrede cã intrarea lui Cãlinescu înpoliticã a fost rodul unei false percepþiisau/ºi confuzii, criticul fiind o victimã, opradã. Motiv pentru care ne propunecitirea articolelor din aceastã perioadãprintr-o grilã literarã. Numai cã ea nu sepotriveºte contextului. Cã G. Cãlinescua fost o victimã e aproape clar. Rãmânînsã la ideea cã la nivelul soluþiilor per-sonale el a practicat un incomod merspe sârmã, atât pentru el cât ºi pentruautoritãþi. Acestea nu i-au iertat specta-colul, dar nici nu i-au permis sã coboarede la înãlþimea la care se ridicase,þinându-l într-o permanentã tensiune.Luminile reflectoarele îi conveneaucriticului, dar îl ºi deranjau. Încordareade a-ºi menþine echilibrul l-a ºi para-lizat, fãcându-l inofensiv pentru ideolo-gia proletcultistã.

Criticasecvenþialã

Spre deosebire de Andrei Terian, alcãrui proiect, G. Cãlinescu. A cinceaesenþã, viza o sintezã conceptual-teo-reticã a activitãþii criticului, G. Cãlinescufaþã cu totalitarismul e o lucrare de oaltã facturã. Ea faciliteazã, recurgând laun cunoscut cliºeu, accesul în labora-torul de creaþie, la dedesubturile uneiactivitãþi urmãritã strâns, din dorinþa dea o înþelege. De pe poziþia cercetãtoru-lui literar, Nicolae Mecu parcurge undrum invers încercând sã explicescrisul (dar ºi omul din spatele textului)cãlinescian din interior, prin analizacâtorva nuclee tematico-ideologice.Evident, o astfel de abordare are câte-va dezavantaje inerente. Comparatã cumonografiile dedicate lui Cãlinescu,lucrarea poate pãrea incompletã ºi maipuþin spectaculoasã. În fapt, nu e vorbadespre aºa ceva, câtã vreme nu asta ºi-apropus autorul. El realizeazã o criticãsecvenþialã, lipsitã de perspectivaîntregului, ceea ce nu trebuie sã neînºele. În atelier lucrurile stau întot-deauna altfel decât pe simeze.

Nicolae Mecu demonstreazã, ºi prinacest volum, cã e din stirpea cãutãto-rilor, a cercetãtorilor, nu a analiºtilor. Elface o muncã migãloasã, de bibliotecã,ridicând mingi la fileu altora, care aurealizat ºi realizeazã sinteze remarca-bile. Fãrã îndoialã, aceste contribuþii dinG. Cãlinescu faþã cu totalitarismulrãmân meritorii pentru înþelegerea unorprobleme controversate, însã volumullasã impresia cã autorul s-a mulþumit cupuþin. Cel mai probabil dupã principiulnon multum sed multa.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Nicolae Mecu ºi „criticade atelier” sau Cãlinescu, altfel

În perioada 19-22 august 2009, laMãnãstirea Putna, cu prilejul comemo-rãrii a 120 de ani de la moartea autoruluiLuceafãrului, fundaþia „Credinþã ºiCreaþie. Academician Zoe Dumitrescu-Buºulenga – Maica Benedicta” a organi-zat colocviul „În cãutarea absolutului:Eminescu”. Textele comunicãrilor pre-zentate cu aceastã ocazie au fost publi-cate în revista „Caietele de la Putna“, nr.3, III – 2010. Între aceste texte este ºi celintitulat „Eminescu ºi Kant sau marearevelaþie”, semnat de Elvira Sorohan.Înainte de a sublinia mesajul acestuieseu, este bine sã reþinem cã autoareamai are un studiu amplu, sub titlul„Eminescu. Revolta geniului ºi geniulrevoltei”, cuprins în lucrarea „Ipostaze alerevoltei la Heliade Rãdulescu ºiEminescu”, pe care a publicat-o laEditura Minerva în anul 1982. Aceststudiu mai vechi, foarte interesant, cura-jos ºi bine documentat, vorbeºte doar deo componentã a filosofiei lui Eminescu,respectiv despre filosofia socialã.Cuprinde însã ºi judecãþi generale, carene pot fi de ajutor în prezenta între-prindere. Voi reþine doar douã. Prima, dela pagina 183 din cartea amintitã, caresunã astfel: „Pretutindeni Eminescu necopleºeºte cu adâncimea filosofieisociale, care dã rezistenþã în timp uneimari pãrþi din poezia ºi proza lui”. A doua,de la pagina 186: „Indiferent în câteetape ar fi împãrþitã creaþia literarã emi-nescianã, în centrul fiecãreia stau ace-leaºi idei ºi imagini obsedante, instalateîncã în primele proze ºi poezii ceanunþau geniul”.

Consecventã cu sine, în eseul publicatîn revista „Caietele de la Putna”, ElviraSorohan, specialistã în literatura românãveche a Universitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi,pleacã de la ideea cã relaþia „filosof –poet” este „esenþialã pentru fondul deidei al poeziei, oricãrui poet ar aparþineea” (p. 163). Altfel spus, Elvira Sorohanvrea sã scoatã în evidenþã importanþaunui gând eminescian, rãmas în manu-scrisul 2257, f. 61v-62, care sunã astfel:„Adevãrat cum cã poezia nu are sãdescifreze, ci din contrã are sã încifrezeo idee poeticã în simboalele ºihieroglifele imaginilor sensibile – numaicum cã aceste imagini trebuie sã consti-tuie haina unei idei, cãci altfel sunt coloriamestecate fãrã înþeles…Ideea e sufletulºi acest suflet poartã în sine ca inerentãdeja cugetarea corpului sãu…sufletul,ideea unei poezii poartã în sine dejaideea corpului sãu, astfel cum cauzapoartã în sine o urmare neapãratã a ei”.

Þinând cont ºi de sfatul lui GeorgeCãlinescu formulat încã din 1935, cum cã„A venit vremea sã cercetãm peEminescu în spiritul adevãrului ºi cu opietate care sã nu degenereze în cari-caturã” („Opera lui Mihai Eminescu”, vol.1, Editura Minerva, Bucureºti, 1976, p.356), Elvira Sorohan îºi declarã obiec-tivul studiului sãu, comunicat la Putna:„Intenþia care a condus acest eseu a fostaceea de a semnala, rememorând, maiîntâi, ceea ce s-a spus corect în proble-mã ºi anume cã rãdãcina variantelormetaforice eminesciene privind timpul ºispaþiul se fixeazã în filosofia kantianã” (p.164). În acord cu George Cãlinescu,autoarea considerã, cu îndreptãþire, cã înstrãdania noastrã de înþelegere a opereieminesciene, atât campaniile de miti-

zare, cât ºi cele de demitizare, sunt la felde pãguboase. Mai mult, exegeta face ºiobservaþia cã pentru a da interpretarecorectã unei opere eminesciene, nu estesuficient talentul de a improviza. Cu atâtmai mult în cazul raportãrii lui Eminescula Immanuel Kant. „În absenþa cu-noaºterii în care Eminescu a tradus obunã parte din Critica raþiunii pure, cuprecãdere secvenþele despre «esteticatranscendentalã» a noþiunii de spaþiu ºiîn special a noþiunii de timp, orice analizãpe subiect fie în poezie, fie în prozã saunotaþii rãzleþe, riscã sã fie purã specu-laþie, cum am verificat a fi în uneleexegeze” (p. 164).

ªi, deºi mãrturiseºte cã nu inten-þioneazã sã dea o „tentã polemicã” textu-lui, Elvira Sorohan, fiind convinsã cãgândirea lui Eminescu a fost provocatãputernic de filosofia kantianã, face totuºitrimitere la o opinie, cu privire la aceastãchestiune, greu de acceptat. Este ade-vãrat cã nu dã numele autorului care aformulat aceastã opinie, însã el poate fireperat cu uºurinþã. Cu îndreptãþire,cercetãtoarea ieºeanã atenþioneazã, pebaza mãrturiilor poetului, asupra înrâuririipe care „estetica transcedentalã” kan-tianã, înþeleasã drept cercetare „criticã acondiþiilor apriorice ale intuiþiei”, a avut-oasupra spiritului eminescian. Astfel cãnedumerirea autoarei este justificatã: „Deaici plecând, de la transformarea pro-fundã a gândirii poetului sub influenþaacestei estetici speciale, ne-a fost greu

sã înþelegem cum a vãzut lucrurile unuldintre elevii lui Blaga. Era un elev iniþiat,eseist ºi prea puþin poet, când scria apo-dictic, deci neargumentat, despre «aripasterilizatoare a lui Kant», care ar fiînãbuºit în poet «fiorul magic – demonical vizionarismului»” (p. 164). Pentru citi-torii mei, cu precãdere studenþi, eu pot sãspun cã Elvira Sorohan are dreptate, iartrimiterea þinteºte opinia eminescologuluiIon Negoiþescu (1921 – 1993). Cel careîn volumul „Poezia lui Eminescu”, scris în1953 ºi publicat în 1968, nota „În ela-nurile speculative eminesciene, pesimis-mul lui Schopenhauer ºi idealismul luiHegel se întretaie, ca în cãutarea uneihimerice sinteze, sub aripa sterilizatoarea lui Kant” (I. Negoiþescu, „Poezia luiEminescu”, ediþia a IV-a, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1995, p. 108).

Revenind, argumentul Elvirei Sorohaneste preluat, cum spuneam, chiar dinînsemnãrile lui Eminescu, cel care, înmanuscrisul 2287, filele 11 ºi 11v, nota:„Da! Orice cugetare generoasã, oricedescoperire mare purcede de la inimã ºiapeleazã la inimã. Este ciudat, cândcineva a pãtruns odatã pe Kant, când epus pe acelaºi punct de vedere atât deînstrãinat acestei lumi a voinþelor ei efe-mere, mintea nu mai e decât o fereastrãprin care pãtrunde soarele unei luminouã, ºi pãtrunde în inimã. ªi când ridiciochii te afli într-adevãr în una. Timpul adispãrut ºi eternitatea cu faþa ei ceaserioasã priveºte din fiecare lucru. Se

pare cã te-ai trezit într-o lume încre-menitã în toate frumuseþile ei ºi cum cãtrecere ºi naºtere, cum cã ivirea ºipieirea ta înºile sunt numai o pãrere. ªiinima nu mai e în stare a te transpune înaceastã stare. Ea se cutremurã încet însus în jos, asemenea unei arfe eoliene,ea este singura ce se miºcã în aceastãlume eternã… ea este orologiul ei”.

Importanþa acestei însemnãri a fostsubliniatã în douã ocazii de cãtreConstantin Noica. Mai întâi, în studiul„Critica raþiunii pure în traducerea luiEminescu”, publicat în revista „Ramuri”,numerele martie ºi aprilie 1968. Înpartea a II-a a acestui studiu (15 aprilie,1968, p. 18), Noica scrie: „Puternicaemoþie pe care o va fi resimþit Eminescu,încã din primul ceas al întâlnirii cu nou-tatea kantianã, apare în toatã nobleþeaei, aici. Chiar dacã expresia trimite din-colo de filozofie, la formulãri literare – dealtminteri atât de reuºite – nu se vaputea spune totuºi, nici mãcar pe bazaunui asemenea loc, cã Eminescuînþelegea greºit sau rãstãlmãcea peKant”. A doua oarã, când a redactat tex-tul intitulat „Introducere” (la volumulMihai Eminescu, Lecturi kantiene, ediþiede C. Noica ºi Al Surdu, Editura Univers,Bucureºti, 1975), Noica relua comenta-riul, folosind alte cuvinte: „Acest pasaj,admirabil ºi în acelaºi timp întemeiat, peplan filosofic, nu trebuie totuºi înþeles li-teral, ca o strãmutare a gândului într-olume încremenitã, de tipul celei a luiParmenide, sau ca o totalã degradare arealului la o lume a pãrelniciei, cum seîntâmplã în viziunea budistã. Eminescudã aici expresie doar rãsturnãrii pe careo înregistreazã o datã cu gândirea kan-tianã, o rãsturnare subliniatã de Kantînsuºi în «Prefaþa» (netradusã aici)unde spune cã încearcã sã facã o rev-oluþie de ordinul celei a lui Copernic”.Aceste texte sunt cuprinse ºi în volumulConstantin Noica, „Introducere în mira-colul eminescian”, Editura Humanitas,Bucureºti, 2003.

În acord cu Noica, Elvira Sorohan,comentând aceeaºi însemnare din ma-nuscrisul eminescian, scrie: „E aiciexpresia unei revelaþii pentru aproape totce e poezia filosoficã eminescianã, oimagine sensibilã, de poet, a situãriiorgolioase în lumea ideilor, «pe acelaºipunct de vedere» cu filosoful, situareurmatã de transformarea ideilor în senti-mente, a acestora în meditaþie asupraarcheului, ºi, mai apoi, în poezie asupraa tot ce e etern sau trecãtor în lume.Deci, un rezumat al avatarurilor ideii, dela filosofie la poezie pe tema timpuluimai ales. Decurge de aici cã gândireakantianã a fost pentru Eminescu ceeace se numeºte Philosophia perennis”(pp. 164-165). În plus, cercetãtoareaieºeanã duce gândul mai departe ºisusþine cã chiar dacã Eminescu nu atradus ºi textul kantian care abordeazã„antinomiile raþiunii pure”, „urma lor, aantinomiilor kantiene, se recunoaºte înstructura antinomicã a imaginii poeticedespre naºterea universului, reprezen-tatã în douã texte consecutive,Rugãciunea unui dac (1879) ºiScrisoarea I (1881)” (p. 165).

Precum se observã, cercetãtoareaieºeanã se raporteazã cu mare grijã,respect ºi responsabilitate, la opera emi-nescianã. Deºi are mare experienþã îndomeniu, discursul pe care îl dezvoltãeste discret, însã corect orientat.Reperele selectate ºi recunoscute,respectiv studiile rãmase de la I. A.Rãdulescu–Pogoneanu, ConstantinNoica ºi Zoe Dumitrescu–Buºulenga, îigaranteazã consistenþa ºi coerenþastudiului.

(va urma)10 noiembrie 2011

noiembrie - decembrie 20114

comentarii

ªtefan MUNTEANU

Elvira Sorohan desprekantianismul lui Eminescu (I)

• Bianca Rotaru

noiembrie - decembrie 2011 5

comentarii

Marin Mãlaicu-Hondrari ºi GabrielDaliº sunt nume care au deja rezonanþãpentru cunoscãtorii de literaturã contem-poranã.

Marin Mãlaicu-Hondrari (n. 29 ianua-rie 1971) a publicat volumele „Zborulfemeii pe deasupra bãrbatului” (poeme,2004), „Cartea tuturor intenþiilor”(roman, 2006), „Apropierea” (roman,2010) ºi anul acesta „La douã zile dis-tanþã” (poeme). A tradus poezie dinlimba spaniolã.

Gabriel Daliº (n. 8 mai 1978) a publi-cat volumele „Semnale de sâmbãtã”(1996), „Întoarcere acasã” (1998), „Chipîmpreunã” (1999), „Copacul fãrã urmaº”(2005) iar în 2010 antologia de autor, cuun fascicul de inedite, „: pânã mereu”(toate sunt volume de poezii).

Marin Mãlaicu-HHondrariºi liricul ezoteric

Încã din titlu, volumul La douã zile dis-tanþã (publicat în condiþii grafice deose-bite la Editura „Charmides”) se distingeprin caracterul uºor ezoteric. MarinMãlaicu-Hondrari ne ademeneºte într-ununivers încãrcat de simboluri, unele din-tre ele destul de bizare. Zicerile cu tainã,formulele magice conferã o anumestranietate, dublatã de planarea senti-mentului morþii, tentaþia obsedantã asinuciderii.

Prima parte a cãrþii, „Immigrant song.Poemele din Córdoba”, este inspiratã decãlãtoria poetului în oraºul andaluz. Eleconþin câteva detalii itinerante, poetulpunând accentul pe descrierea stãrilorsufleteºti, trãite odatã cu descoperireaunei lumi strãine. De fapt, el „aude” aºacum indicã ºi titlul poemului din deschi-dere „ce se trece sub tãcere”. Observã„amãnunte” care devin subiecte deîndelungi meditaþii. Dincolo de legãturilecu specificul sau pitorescul locului, cufemei frumoase ascunse sub evantaieuriaºe, cu acorduri de tango ºi flamenco,întâmplãrile aparent comune, încãrcateînsã de esenþial, s-ar fi putut petrece ori-unde în lume. E un sens cumva inversatal turistului, care se plimbã pe strãzilenoi pentru el, cu sentimentul de a fi„cunoscut” dinainte, aprioric, mistereleoraºului. Pare cã oraºul Córdoba îºideschide larg ochii pentru a descoperiacest cãlãtor enigmatic, poetul.

Marin Mãlaicu-Hondrari reuºeºte înprozã, într-un mod admirabil, sãinsereze farmecul poeziei. Melanjul îlîntâlnim ºi în textele sale poetice, unde,în descrieri rafinate, ne oferã mostre demãiestrie epicã. Impresioneazã cumsimplitatea gesturilor prin încetinirea ºiprelungirea lor recupereazã timpul, îldilatã prin uitare. Dialoguri interioarefãrã început sau sfârºit, fãrã un rostanume, sporovãiala molcomã a doam-nei în vârstã (una din metamorfozelemorþii des întâlnite în volum), fumatulpersonalizat ca o prizare a neantului,ascund sentimentul teribil al efemiritãþii.

Într-o strofã sunt decelate patimileautorului, urmãtoarea reflectã tumultuldelirant al râului andaluz Guadalquivir.Eul îºi proiecteazã neliniºtile, agitaþia,nervii dar ºi speranþele, imprimândaceeaºi stare elementelor din naturã:„mã doare capul./ mã dor dinþii./ mã dorvintrele./ mint,/ iar când nu mint,rãstãlmãcesc.// între Puente Romano ºiPuente San Rafael/ apa Guadalquivir emai tulburãtoare ca oricând,/ valurile-imâloase se întrec în delir/ cu valul depraf, cu valul de cãldurã, cu valul deiluzii.”

Un farmec deosebit îl constituiecuplarea sufocant-misterioasã între Eros

ºi Thanatos. În partea a doua a cãrþii,„Douã poeme de dragoste”, poetulîmpinge la extrem enigma acestei ciudateconexiuni, foloseºte un ceremonial înve-cinat cu ritul funerar când îºi mãrturiseºtetardiv sentimentele, încheind în tonalitãþide baladã: „Dacã atunci, sau altã datã/dar mãcar o singurã datã/ de-aº fiîndrãznit sã-i spun:/ te iubesc. þi-am scriso scrisoare de dragoste. te iubesc./ ar maifi ºoptit ea «Dumnezeule!/ Vrei sã mãomori cu zile?!»/ Era îngrozitã ºi îºi roteaprivirea ca pe un lassou./ Dar în jur nu eranimeni./ ªi-atunci am hotãrât sã nu mãmai prefac/ sã merg mai departe/ maihohotind din piele/ mai ºuierând din os.”

Cartea se închide cu capitolul „Zborulfemeii pe deasupra bãrbatului” în careM. M. H. recupereazã poeme remarca-bile din volumul sãu de debut.

Despre Marin Mãlaicu-Hondrari s-aafirmat pe bunã dreptate cã „posedã unvizionarism ce amestecã (în doze vari-abile) expresionismul ºi suprarealismul,inventariul senzorial ºi registrul inaparen-tului” (Graþiela Benga). El cultivã absur-dul, dar ceea ce-l face special, în contex-tul poeziei noi, este limbajul cu caracterdeopotrivã frust ºi calofil, chiar aforistic(„ascultã/ orice plecare e la capãtullumii”), utilizarea subtilã a metaforei, tris-teþea diluatã în melancolie tandrã ºi enig-ma. „La douã zile distanþã” este bogatã înversuri cu totul memorabile, din caredecupãm: „aici unde este atâta fru-museþe/ încape ºi suferinþa mea multã”,„ascult cum pleznesc prunele sub pre-

siunea sâmburilor”, „acum se însereazã./vântul mânã norii cãtre est./ o, voi, mâinialbe, degete lungi, unghii roase pânã lasânge. / plouã cu grindinã/ ºi iubita meaumblã în haine negre./ când mãcheamã,/ aerul dinãuntrul a o sutã decase-mprejur/ nu-mi este îndeajuns.”

Gabriel Daliººi liricul senzorial

Antologia „: pânã mereu” cuprindepoeme reprezentative din cele patru vo-lume publicate anterior de Gabriel Daliººi cinci poezii inedite. Apãrutã în 2010 laEditura „Charmides”, cartea are unaspect grafic deosebit, o contribuþie laaceasta având ºi artista Ana Toma, prinilustraþiile sale delicate ºi rafinate.

Gabriel Daliº cultivã expresiile poeti-ce lapidare, în care reflectã stãri senzi-tive ale eului, trãiri de o intensitate nu depuþine ori sufocantã. Cã poetul simteenorm ºi vede monstruos, dincolo dematerialitate, suntem avertizaþi încã dela deschiderea cãrþii: „apropie-te, vezi.Nu sunt din carne!” Tãcerile lui suntmagnetice, solitudinea poate fi oaparenþã, o artã a disimulãrii ce poatecamufla, în mod straniu, un posibil ca-racter ubicuu: „: am venit în casa ta sãtac/ sã ai ºi tu de cine te ascundeîncepând de astãzi./ sã punem punct, sãtragem o linie,/ o linie groasã decocainã/ de la uºã pânã la o fereastrã.”

Simþindu-se pierdut într-un spaþiu vitalce rãmâne slab conturat, dominat deangoasã, de tristeþe ºi singurãtate, asfix-iat de propria fragilitate, poetul îºi divul-gã firea retractilã. ªi totuºi, miºcãrile luiregresive nu sunt ale unui învins, ci aleunui supravieþuitor. Aceasta ne-o indicãinclusiv ciudata formã a titlului cãrþii,unde un semn de punctuaþie devinesemn grafic cu valoare de simbol alinfinitului. Parcã auzim întrebarea for-mulatã doar în gând, Pânã când speri,pânã când fiinþezi, pânã când crezi înpoezie? „: pânã mereu” – cade abstractºi grav rãspunsul.

Conjunctivul „sã” din poemul inedit„lampa” divulgã dorinþa ascunsã de atrãi dragostea la intensitate maximã, curenunþãri de sine ºi cu o pasiune ce s-arconfunda cu posesivitatea dacã finalulnu ne-ar prezenta un iubit al cãrui trup adevenit imponderabil: „: sã-mi dãrâmcasa,/ sã sugrum animalele în ogradã cupalmele.// sã mint o femeie pânã mã vaiubi mult/ sã o leg de un zid/ sã-i tai cu ofoarfecã pãrul/ sã-i omor liºiþele cu olopatã/ sã-i bat obrazul cu scuipat/rece.// apoi sã mã aºez/ pe jos/ cum seaºazã ºi praful pe o lampã/ aprinsã.”Poetul se apãrã de propria vulnerabili-tate prin scurte accese de agresivitate.Fragilitatea este generatã de o sensibili-tate ieºitã din comun, care îl „leagã” într-unmod supranatural de emoþiile celor dinjur, dupã cum reiese ºi din poemul cuaccente suprarealiste „despre friabilulgabriel daliº”: „: trebuia sã-þi fi vorbit defelul meu de a merge pe stâlpi/ în spa-tele unui iepure./ destul oboseala s-adezlegat ca niºte cabluri de lift în trupulmeu./ sã ºtii – m-au prins toþi oamenii./infinitul s-a prãbuºit peste baraca siretu-lui,/ caii din abator s-au ridicat fãrãcopite pe mese./ de ieri am casa cuacoperiºul/ sub pãmânt/ în lunca wiste-ria./ mai vino cu cineva.” Autorul preferãaluzia, sugestia ºi amestecul de cald curece, suprapunerea între unicitate ºidualitate, sentimentul agonicului nu sedisociazã de cel al extazului.

Un volum în care poetul utilizeazãceva mai mult metafora ºi alte figuri destil (inclusiv personificarea) este„Copacul fãrã urmaº” unde este relevatãidentificarea simpateticã a poetului cunatura. ªi aici întâlnim o neobiºnuitãmaterializare a suferinþei dar ºi pasajemai optimiste, solare.

În review-ul de pe coperta IV, RaduVancu afirmã: „În vremuri tranzitive alepoeziei, Gabriel Daliº este unul dintrepuþinii supravieþuitori reflexivi. Nu-ivorbã, poezia lui resimte ºi ea violenþazisã neoexpresionistã acuzatã de con-generi; vorbeºte tot despre carne (...),sânge, spaimã, sfârtecare, distrugere,despre poezie ca rupturã, însã ceea ceo individualizeazã pe loc e faptul cã vio-lenþa lui exclude barbaria. Precum misti-cii, el nu rãspunde violenþei cu violenþã,nu se lasã corupt ori virusat de ea, ci ometabolizeazã lent, având inocenþa de acrede cã mai e posibilã convertirea vio-lenþei plumburii în aurul frumuseþii.”

Admirabilã mi se pare în poezia luiGabriel Daliº înclinaþia de a nu transmiteneapãrat mesaje, ci stãri. Chiar ºi atuncicând vizualul prinde temporar o domi-nantã, miza poeziei rãmâne senzaþia.

Violeta SAVU

Douã cãrþi, doi poeþi: MarinMãlaicu-Hondrari ºi Gabriel Daliº

• Mihai Chiuariu - Capriciu (Saloanele Moldovei)

Ania Vilal

Eu, mama tareºi tu

Ania Vilal debuteazã discret cu volu-mul de versuri „Eu, mama tare ºi tu”(Ed. „Brumar”, Timiºoara, 2011)”. Ocarte tristã, despre legãtura indisolubilãdintre mamã ºi fiicã. Legãtura este cuatât mai strânsã dar ºi copleºitoare cucât tatãl rãmâne un necunoscut. Înpoemele austere, apãsãtoare, notatesimplu cu numere romane de la I la LI,Ania Vilal vorbeºte despre o istorie per-sonalã. „Eu, mama tare ºi tu” este unelogiu închinat mamei, „cunoscutã ºinecunoscutã”. Poeta îºi cunoaºtemama în mãsurã posibilelor identificãricu ea însãºi. Ea se regãseºte în acea„mamã infinitã”, iar din când în când,cautã cu îndârjire desprinderea,detaºarea, strigând cu majuscule: „Eunu sunt fiica ta”! Desigur, sentimentelematerne ºi cele filiale sunt puternice,doar mama poate lua cu mâna oricedurere: „Dacã mama te-ar îmbrãþiºa,/ n-ai mai fi bolnav niciodatã”. Disperareafiicei va trece prin stãri agonice atuncicând mama ei va fi atinsã de o boalãgravã, prevestind apropiatul sfârºit.

A. Vilal simte carnal suferinþa, dar se„strecoarã” (a se citi „supravieþuieºte”)prin aspiraþia cãtre luminã ºi unele ca-litãþi aparent fragile, discreþie ºi deli-cateþe: „Sunt din carnea mamei ºi/ aunui aromân./ Aº putea la fel de bine/sã fiu extraterestrã,/ am ochii mari ºipielea vânãtã./ Mã strecor în spaþiuldintre ceilalþi ºi/ tremur uman,/ plângprin transpiraþie, vorbesc puþin./ Inimaîºi vede nebunã de bãtãile ei./ Nu sedestramã nimic. Încã./ Stau la luminã./Rezist cumva.”. Mai încolo, într-un dis-curs tãios, sunt relevate durerilesufleteºti adânci, care induc o profundãºi violentã revoltã interioarã. Ania Vilalluptã cu disperare împotriva abrutizãriipropriei fiinþe.

Uneori autoarea mimeazã detaºarea ºirecurge voit la truisme, formulate într-unlimbaj sec precum cel utilizat în conver-saþiile internautice. Efectul obþinut estecã prin disimulare, suferinþa devine per-cutantã. Amãrãciunea sufleteascã estedevoalatã prin schimbarea bruscã atonului, atingând intensitatea maximã laînchiderea poemului cu o întrebareusturãtoare: „Eºti bine? Mama ta?/ Eusunt k, mama e k, ºi convenþional, ºineconvenþional./ Viaþa ori o trãieºti, orinu.// Nu prea înþeleg eu, dar/ mãbucur.// Am o stare ciudatã/ mi se pareatât de subþire linia dintre viaþã ºimoarte,/ cum îþi dai seama cã eºti viusau mort?/ Doar pentru cã vezi oameniirespirând?”

Boala, neîmplinirile, necazurile otransformã pe Ania într-o tânãrã lipsitãde entuziasm, pesimistã, uºor blazatã,care nu are deloc încredere nici înviitor, nici în persoanele din jurul ei.Oamenii trec prin vieþile celorlalþinepãsãtori, indiferenþi, duri: „E la modã/sã stai într-un scaun cu rotile,/ toþi seapropie de tine/ cu multã atenþie,/ teating ca sã-ºi confirme viaþa,/ respiraþialor de oameni bipezi,/ ºi apoi pleacãrepede,/ înainte sã se stingã lumina.”

Conchid spunând cã Ania Vilal aravea ºansa de a ajunge una dintrevocile lirice feminine remarcabile. Nu edeloc puþin lucru cã prezentul volumeste deja întâmpinat pe coperta IV de omare doamnã a poeziei române, Nora

Iuga: „Eu, mama tare ºi tu este un titluaparent aberant, cum derutant e totvolumul debutantei Ania Vilal: ca ocarcerã, când atroce, când ocrotitoare,în care poeta este captivã ca într-unuter matern. Complexele personale,frustrãrile, iubirea ºi ura, naºterea ºimoartea, totul pare prizonier acestuiuter uriaº. Ania Vilal are o scriiturã lapi-darã, albã, cerebralã, pare o linie pecare o lasã silexul pe o piatrã. O poetãtânãrã care-ºi refuzã «poezia» ca sã-ºirosteascã tãcerea.”

Violeta SAVU

Nora Iuga

Jurnal.Berlinul meue un monolog

Motivele pentru care jurnalul atragesunt multiple. Fãrã sã le enumãr sau sãle clasific, mã opresc doar asupra uneifuncþii a genului, pe care Ioan Holban odefinea astfel: „Jurnalul tematizeazãviaþa, protagonistul fiind ceea ce aºnumi omul construit”. Cartea NoreiIuga, Jurnal. Berlinul meu e unmonolog (Bucureºti, Editura Cartearomâneascã, 2010), structuratã în douãpãrþi, Fasanenstrasse 23. O varã laBerlin, ºi Stuttgarter Platz 22, propunecititorilor un spaþiu cultural, pe careautoarea l-a descoperit pe viu în 2000,deºi Germania a fost un loc familiarîncã din copilãrie, când îºi însoþeapãrinþii prin turnee.

Prima parte a jurnalului a fost publi-catã în 2001. Nora Iuga mãrturiseºte cãa redactat-o cu gândul la cititorii sãiexprimându-ºi îndoielile cu privire lamodul în care ar putea fi receptatãcartea: În timp ce scriu mã gândesc lacititorul meu. O sã-i placã? O sã-lintereseze? O sã mã includã printreautorii pe care i-ar putea iubi? Acesteuºi ale cãror cheie o am numai eu, le vadeschide oare ºi oare cum se va simþiîn odãile mele? Autoarea îºi constru-ieºte discursul pe o alternanþã fieludicã, fie meditativã a reprezentãrilorvieþii cotidiene din capitala Germaniei.

Nora Iuga descoperã treptat modul încare Berlinul a învãþat lecþia durã a isto-riei ºi îºi deschide porþile acceptânddiversitatea culturalã. Love Parade esteprivitã ca o descãtuºare a simþurilor, afanteziei. O libertate totalã ca un rut.Tinereþe necontrolatã. Sãrbãtoare ainstinctului; iar Kantstrasse a devenit ostradã împãcatã cu sine, ca o femeiecare se ºtie frumoasã. Berlinul estefascinant ºi acest lucru se simte înmeditaþiile autoarei, care au caracteraforistic: Umilinþa poate fi un exerciþiuspiritual, prin ea poþi dobândi forþamoralã.; Ordinea are ceva constrângã-tor.; Spiritele înalte nu cautã sã facãimpresie. Ele impresioneazã oricum.;Durerea se trãieºte mai intens decâtbucuria.; Când cineva e singur râsuldoare.

Realitatea germanã apare privitã cuochi critic ºi prin raportare la cearomâneascã. Astfel, Nora Iuga desco-perã cã frustrãrile, desele compromisurisau tendinþa de victimizare îi înde-pãrteazã ºi mai mult pe români derestul Europei: Refuzul unui mic lux,chiar atunci când mi-l pot permite.«Merge ºi aºa». De asta avem gândaciºi munþi de gunoaie, de asta scuipãm înlift, de asta ne acceptãm mizeria ºi nemândrim cã suntem martiri, de asta eaºa de lung drumul spre Europa.

Vizita la lagãrul Sachsenhausen îiprilejuieºte Norei Iuga un alt momentde meditaþie: Condiþia de minoritarpoate atinge paroxismul durerii. Ceînseamnã sã fii evreu? Ce înseamnã sãfii paria, sã fii ocolit, exclus, sã ajungi sãte miroºi ca sã gãseºti un argumentpentru propria respingere? Simt cãînþeleg aceastã stare când îmi amintesccã sunt româncã. Oare exagerez? ªitotuºi aceºti oameni, rezistenþa pe mar-ginea prãpastiei. Forþa de a cãuta încãsoluþii cu o zi înainte de gazare. Poatecã asta ilustreazã cel mai bine sintag-ma Ecce homo. Sã mori forþându-þisperanþa.

Dincolo de aspectele citadine, pecare Nora Iuga le descoperã asemeniunui turist fãrã metodã în prima parte ajurnalului, Berlinul i-a prilejuit revelaþiaunei tendinþe occidentale cu privire lastatutul poetului în societatea contem-poranã: Poetul trebuie sã obþinã popu-

laritatea vedetei. Ideea deschide o per-spectivã seducãtoare ºi asupra roluluipoeziei. Pentru a se bucura de popu-laritatea vedetei, poetul trebuie sãrenunþe la metafizic ºi sã se îndreptespre realitatea cotidianã, spre un limbajcolocvial, care sã-i permitã cititoruluisã-l decodeze rapid sau sã se regã-seascã în universul conturat.

A doua parte a jurnalului este intitu-latã Stuttgarter Platz 22. RevenireaNorei la Berlin, de data aceasta pentruun an, seamãnã cu o întoarcere laprima iubire. Mãrturisind cã jurnalul afost scris în ipostaze diferite, la o dife-renþã de opt ani, Nora Iuga motiveazãastfel schimbarea de ton: Cel maigrozav scriu în cap, mergând pe stradã;aºa am scris ºi prima parte din jurnalulberlinez Fasanenstrasse 23, pe bãnciîn parcuri, prin trenuri, în cimitir la mor-mântul lui Kostas Venetis, pe terase,prin bistrouri, dar acum trebuie sã scriuîn casã, la birou, fiindcã e august ºi petrotuare sunt mese ºi mor s-aud cevorbesc, sã vãd cum se privesc, dacãse iau de mânã, dacã-ºi scot pantofiisã-ºi mângâie câinele cu talpa.

De data aceasta, Berlinul apareîntr-o altã luminã: Straniu oraº, aprobãºi dezaprobã concomitent. Îþi lasã liber-tatea s-alegi ce-þi convine. Perspectivaprin care îl recepteazã rãmâne aceeaºi:Nu pot sã vãd Berlinul decât cu lentilelede contact ale Bucureºtiului. BursaDAAD i-a oferit Norei Iuga posibilitateade a accede la lumea sa interioarã:Dacã ar fi sã compar prima parte a jur-nalului meu berlinez, Fasanenstrasse23, cu cea la care scriu acum,Stuttgarter Platz 22, ceea ce n-aº puteadecât dacã aº citi partea întâi, dar vãmãrturisesc sincer cã n-o voi face, fiind-cã n-am chef, cred cã acolo aº vedeamai mult un Berlin din afara mea, aºacum aici mã vãd mai mult pe minedinãuntrul Berlinului meu. Tonul confe-siunii este mai nostalgic faþã de primaparte: La Berlin, culmea, gãsesc maimult în Est un rest din Germaniacopilãriei mele, atât cât a rãmas dupãîmbãlsãmarea mortului. Bineînþeles cãnu lipseºte nota ludicã: Scriu la jurnalulãsta berlinez ca ºi când aº juca ºotron.Scriu ca sã simt cã trãiesc. Scrisul adevenit pentru autoare un stil de viaþã.Depãrtarea de casã o determinã peNora Iuga sã mediteze mai mult asuprarealitãþii româneºti: Mã gândesc cãisteþimea este singurul nostru produsde export pe scarã largã ºi o sã sece ºiasta ca petrolul.

Autoarea supune introspecþiei propri-ile sentimente (Trebuie sã trãiescBerlinul ca ºi cum l-aº trãi pentru ultimadatã.), iar spre finalul sejurului NoraIuga pune capãt tuturor îndoielilor,dezamãgirilor ºi afirmã flaubertianasumându-ºi o realitate cu o multitu-dine de trãiri, de sentimente, de emoþiiºi chiar de eºecuri: Berlinul sunt eu.Afirmaþia poate fi interpretatã ºi dintr-unalt punct de vedere. Jurnalul este con-siderat în general un gen la graniþa din-tre ficþiune ºi nonficþiune. La Nora Iuga,jurnalul devine ficþiune, iar experienþatrãitã la Berlin trebuie sã rãmânãînchisã în paginile cãrþii. Cititorul esteinvitat aºadar sã descopere singurBerlinul ºi sã ºi-l asume. Astfel, despreexperienþele din capitala Germaniei ºidespre eul intim se poate vorbi mult ºipe mai multe paliere, autoareadescoperind Berlinul, un monolog prac-ticat pânã la demenþã [...] un mesaj aldestinului.

Gabriela GÎRMACEA

autori ºi cãrþi

noiembrie - decembrie 20116

• Elena Lupaºcu

Ioan Muºlea

Lumeade-aal doilea

Într-adevãr, conform unui rând arun-cat într-o margine virtualã, Ioan Muºleae genul unui scriitor old school, al unuispirit profund, interesat de problemelecu adevãrat grave ale existenþei. ªi pen-tru cã poezia sa nu se consumãneapãrat în imediat, îºi descoperã resor-turile de a capacita un interes pe termenlung, devenind astfel singura cale de amai îngãdui speranþa captivã într-o lumedecãzutã.

Cred cã nu voi greºi prea mult de voiconsidera cã, în general, debuturiletârzii nu cunosc ratarea – a se consultaºi de aceastã datã structura solidã avolumului În cãtre pierdere. Deºi cu oformaþie la început mai apropiatã de„ºtiinþele exacte”, Ioan Muºlea îi va aveaalãturi de-a lungul timpului, printre alþii,pe sculptorul ºi poetul Gavril ªedran,scriitorul Dan Culcer, pictorul DumitruVonica. Mai mult, poate fi considerat unapropiat al mediilor culturale cel puþintransilvãnene, cu apariþii importante înpresa culturalã („Vatra”, „Apostrof”,„Steaua”). Alãturi de alte proiecte intere-sante, îl regãsim în postura de traducã-tor pentru antologia Vânt potrivit pânã latare ori al volumelor semnate FranzHodjak, Richard Wagner. Nefiind tocmaiaici ºi acum locul de a detalia, nu voiaminti decât în treacãt de activitatea dinteleviziune ori de apropierile faþã demuzica de bunã calitate.

Materialul de faþã e prilejuit deapariþia unei noi trepte de-a lungulevoluþiei sale lirice. Lumea celui de-aldoilea volum de versuri, apãrut în 2011,la „Eikon”, reînnoadã însã textura defini-torie pentru În cãtre pierdere. Întregulmaterial i se descoperã cititorului subforma unei confesiuni supusã în perma-nenþã registrului interogativ. Mai mult,acum Lumea de-al doilea va împlini toto-datã ºi în plan formal o manierã de inter-poziþionare între planul constatãrilorraþionale ºi îndepãrtata lume a esen-þelor. Realul lui Ioan Muºlea ne este înpermanenþã oferit prin intermediulmajusculei, gânditã ca un avertismentultimativ, ca un strigãt „de peste firesc”.Poetul este conºtient cã nu mai aparþinedemult vulgului din cotidian, ºi, mai mult,ne mãrturiseºte dinspre o alchimie înstare de a modela „faciesul umbrei”.Valoarea discursului sãu este în perma-nenþã fixatã de luciditatea unui spirit cuo misiune înaltã – „vai nouã cãrora – sãnu fi ºtiut?/ dintru’ început ni s-a menit/sã întrupãm însãºi raþiunea,/ temeiul dea fi/ într-o himerã// ºi frânt – cum trestia/aºa ne-a fost dat –/ sãlãºluim ferit/ câtgândul înºine/ rostindu-l/ întru spaimã/surd” („ferealã”). Ieºit în lume, cel ce îm-blânzeºte fantasmele îºi rosteºte ade-vãrurile cãtre marginile Fiinþei – „nu-þi fiechip cioplit/ nu-þi fã/ dintru sinusoidalenesã/ sensualã/ multîmpletindu-separºiv/ între acanthe/ ºi tigve prelungi/teºite/ de bour// ºi nici/ cu urme de ocru/fibula roasã, mâncatã/ nu te-amã-geascã/ balanþã’ închipuind/ barbarã/umbrã aproape/ potrivnicã/ nouã/ajungã-þi/ carne fiind/ din carnea arhi-travei…” („margini”); poate puþin forþat,plãtind tribut lui Nichita Stãnescu, înabsenþa iubirii luciditatea ne strânge degât – „totul/ nu încape îndoialã/ e locul etimpul sã ºtii/ cum nu numai textul/ citotul jur împrejur/ e rodul unor/ loc ºiprilej de/ stranii’ înscenãri// leoaicãtânãrã/ necruþãtoare/ luciditatea/ nestrânge/ de gât” („lunichita”), omulîmplinindu-ºi pe mai departe destinul

sub semnul lui Sisif „ranã sunt toate/uitare ºi nisip./ înfrângere// ºi nu-isfârºit./ rãmân în urmã vârste/ ºi timpiîndepãrtaþi// uitãm, zidim din nou,/ mult-preadetimpuriu/ ºi strângem// […]adânc/ se zbat în noi/ smintite vremi/se’înstãpânesc/ afurisite/ vârstele”(„urme de paºi”). Dupã cum lesne sepoate întrevedea, condiþia celui alesimplicã întâlnirea unui destin implacabil,aºa cum reiese acesta din „prolog lace?” ori din „liniile mâinii”.

Poate cel mai des avatar întâlnit de-alungul volumului este cel al saltimbancu-lui, al bufonului, de fapt al celui ce are,fie ºi pentru o clipã, cutezanþa de aprovoca polii realitãþii: „cât saltimbancii –strâmb,/ am învãþat, suntem siliþi sãaruncãm o umbrã/ într-un/ (ºi de a ta…)/anume spaþiu: supus, îngust/ de lipsã.//strâmt.// rarã, lumina lui, murdarã,/luminã’ întoarsã,/ la care s-a umblat,/ neînsoþeºte/ scaldã/ necontenit” („prolog lace?”). Evident, poetul nu rãmâne în tur-nul de fildeº, ci coboarã în stradã, înre-gistreazã evenimentele unei realitãþi nici-când imaginatã, fapt ce îi provoacã silã(„de’andoaselea”). În „ademenindu-ne”(dar nu numai!) avem implicit o enume-rare a ororilor politicului, în timp ce pen-tru încã o datã, în „cele de-a dreptul” nise reaminteºte cã dreptele cãi trebuie sãrespecte atât coordonatele eticului, câtmai ales pe cele ale spiritualitãþii, fapt cene va face sã asistãm pe alocuri la opoezie a practicilor vag oculte, intuindlegãturi suprafireºti cu elemente alenaturii ale cãror întrupãri ori semne con-duc raþiunea fiinþei cãtre lumea dintâi/din urmã a umbrelor („albii”).

Un pseudo-ermetism de sorginteereticã am putea întâlni ºi într-unul dincei patru psalmi ai volumului, deºi, înafara lui Dumnezeu, lumea va echivalacu un mausoleu: „de oriºiunde-îl poþivedea. oraºul e mort,/ iar chipul scris, oparte înghiþit de nisipuri,/ a fost mãsluit.de-aproape-ai sã vezi cum îl acopãr –/fãrã de numãr, toate slinoase amprente/de mâini mutilate, nestãvilitã pecingine,iederã stranie/ peste mãsurã, urme de-avalma ale preafericiþilor/ de l-au atins.[…]// o mascã funerarã acoperã azi,schimonosit, faciesul/ de-adevãrat almumiei…” („mausoleu”).

Drept concluzie, voi prelua o parte dincuvintele Irinei Petraº, de pe a patracopertã a cãrþii: „Speranþa lumineazãscurt un poem ori altul. Poetul «sepotriveºte umbrei», îi þine isonul,psalmodiazã scrâºnit ºi tonic în-cãtre-pierderea, chiar neputinþa. Anamorfozacuvintelor rãspunde anamorfozeiRealului…”

Marius MANTA

Octavian Mareº

Poemeleierbii

Fin observator ºi desãvârºit peisagist,Octavian Mareº zugrãveºte în volumulCântecele ierbii (Bacãu, Editura„Vicovia”, 2011) un univers diafan, într-omanierã picturalã ineditã. Poemele, gru-pate în douã pãrþi: I. Poeme haiku ºi II.Poeme în stil haiku evolueazã, ca într-osimfonie, de la simplu la complex, sur-prinzând plãcut lectorul prin imagistica ºiviziunea panoramicã proiectatã.

Titlul volumului sugereazã cã acestepoeme sunt un imn închinat naturii ºimiracolului vieþii/vieþuirii în micro- ºimacro-univers. Simplitatea aparentã aversurilor ascunde teme grave ºi tona-litãþi acute, izvorâte din adâncul fiinþeiumane conºtientã de trecerea irepara-

bilã a timpului. Ideea scurgerii lente atimpului viclean, camuflat de frumuseþeaºi prospeþimea fiecãrui anotimp, în-soþeºte fiecare poem, astfel încât Timpulpoate fi considerat supratema volumu-lui: „Troiþa veche-/ la rãspântie de drum/sfideazã timpul” (p. 41). E revolta omuluiîn genere, dar ºi a poetului careîncearcã sã se sustragã timpului princreaþia sa „Poemul nescris-/ vitrina cudorinþe/ îngerul ascuns” (p. 122).

Poetul îmbinã armonios trei teme:cãlãtoria – lectura poemelor devenindun veritabil traseu iniþiatic, aventura – ceconstã în descoperirea frumuseþiifiecãrui colþ din naturã ºi cunoaºterea –interioarã ºi exterioarã. Îmbrãcând hainacãlãtorului, Octavian Mareº pãºesteagale ºi descoperã pulsul vieþii în fiecarecolþ din naturã, imortalizându-l în ver-suri. Atent la detalii, autorul reuºeºte sãsurprindã feeria cromaticã a naturii „Pecâmpul cu maci -/zboarã un fluture alb/pe covor roºu” (p. 36), bogãþia ºi mur-murul ei „Toamna-n livadã-/ adun cân-tecul mierlei/ ºi mere coapte” (p.29),speranþa „Prima ninsoare-/ rãtãcitã îniarnã/ o crizantemã” (p. 39) sau „Copacîn iarnã-/mai fluturã o frunzã/ pe ramul învânt”(p. 45) ºi viaþa „Copil fericit-/ înbãtaia vântului/ îþi urcã zmeul” (p.49).

Lectorul vizualizeazã peisajul, sur-prins de puterea de seducþie exercitatãde fiece vers. Având conºtiinþa vremelni-ciei ºi a nimicniciei - „Mic e pãmântul-/am dorit sã mã ascund/ m-a gãsit luna”(p. 89) - poetul contemplã universul ºi-linvitã pe cititor sã priveascã dincolo defrontiere: „Privind în larg -/ pe mareavãluritã/ puzderia lunii” (p. 36). Lecturapoemelor este antrenantã datoritã muzi-calitãþii interioare ºi tonalitãþii, carealterneazã registrul optimist „În grã-diniþã-/ printre lujeri uscaþi/ trei ghiocei”(p. 31) cu cel pesimist „Privesc curge-rea- / râul duce spre mare/ timpul spremoarte” (p. 122).

Formatul cãrþii ºi grafica îl fac pe lec-tor sã considere acest volum de versuriun album, deoarece fiecare poem su-gereazã un tablou de naturã, iar fiecarepaginã solicitã imaginaþia cititorului,care, la sfârºitul cãlãtoriei pe tãrâmulcântecelor ierbii, regretã ºi simte nevoiade a se întoarce ºi a privi încã o datãanumite tablouri ce i s-au întipãrit însuflet.

Silvia MUNTEANU

Diana Corcan

Tubajcu ºarpe

Cel de-al treilea volum al DianeiCorcan, intitulat metaforic Tubaj cuºarpe (Timiºoara, Editura „Brumar”,2010) ce se succede celor intitulateStãpânul lupanarului (2007) ºi Corabiapisicilor galbene (2008) propune lectoru-lui neavizat o lume de holograme, olume invazivã prin nota apocalipticã încare se contureazã („peºtii negri îþiîncadreazã obrajii/ de cioclu” - mersulprin praf), o poezie necroticã, pesimistã,în care iubirea moare dupã primul pas(studiu minor asupra unui înger vecin).Autoarea ne propune un demers dedecodare a unei lirici ce eludeazãcanoane, tipare postmoderniste sausuprarealiste, ce ar fi putut frânge sauamputa frumuseþea, naturaleþea trãirii ºi,implicit, a discursului.

În esenþã, volumul de faþã trãdeazãun suflet suferind. Diana Corcan este unalt Eneas, ce a coborât în Infern pentrua-ºi salva seminþia, faþã de carenutreºte, simultan, compasiune ºi

revoltã. Autoarea imagineazã undemers artistic care sã ofere lectoruluiimaginea vergilianã a prototipului cre-atorului: purificat de tentaþia carnalã printubaj, el efectueazã o „operaþie dedezmãrginire” prin transfigurarea timpu-lui ºi spaþiului în entitãþi auxiliare eonuluiagonal al poetesei, prin evaziunea în visºi prin propria metaforizare metonimicã,singura modalitate de a se salva a „poe-tului prefãcut”, a „poetului derutat” careconºtientizeazã cã iadul „era în oraº ºieu stãteam confortabil/ în el”ºi cã, pen-tru a se sustrage trebuie sã creeze(„eram un poet prefãcut”).

Tablourile conturate în poeme suntsimple instrumente ale introspecþiei înfantastic, dar care duc, fãrã îndoialã, ladesãvârºirea catharsisului. Tubajul cuºarpe simbolizeazã oximoronic înde-pãrtarea definitivã a ispitei. DianaCorcan întreprinde o operaþie dificilã,dar necesarã contingentului ºi deopo-trivã propriei conºtiinþe, demers ce areca finalitate revelarea propriei identitãþi:creator de artã. Fiecare poem, fiecareimagine escatologicã, fiecare metamor-fozã aparent supra- realistã a contingen-tului dar ºi a propriului eu reprezintã,prin conotaþiile in crescendo, o treaptã aconvertirii întru desãvârºire a unui sufletcopleºit de lumea agonizantã, alienantã,atavicã, terorizantã prin visceralitatea ºivenalitatea ei, prin dezlãnþuire ºiatrofiere. Puterea discursului vine, aºacum aprecia Eugen Simion cu privire lapoezia suprarealistului Gellu Naum, din„narcoticul imaginii, iar imaginea sebizuie pe ºtiinþa de a rãsturna sensulnormal al relaþiilor dintre lucruri” (Scriitoriromâni de azi).

Neobosita încercare de aprehensiunea misterului propriului eon, dar ºi al alte-ritãþii, determinã autoarea sã con-verteascã discursul liric în unul ritualic,de un „eufemism graþios”, aºa cum aobservat Traian Coºovei. Existã un ce-remonial al distribuirii cuvintelor în text,al cãrui deziderat e cel al evadãrii (parcãritualice) din propriul eu: „chipul meu sealeargã pe sine” (pe sens unic).Identificãm astfel motivul dedublãrii: unalt eon se amestecã în mulþime în timpce eul liric rãmâne „izolat egoist”, „dupãdraperie” aºteptând „un cuvânt” ºi scri-ind (mã mai uitam câteodatã la ceas).

Motivul lumii ca teatru e ipostaziat aiciîn mult mai actualul ºi miticul motiv allumii-circ, cãruia autoarea îi asociazãmãºti ca aceea a acrobatului, a saltim-bancului, a clovnului, a „arlechinului mutºi speriat” sau chiar motivul jocului (înpoemul joc german) care aminteºte, casimbolisticã, de cunoscuta poeziearghezianã. Eul liric are el însuºi un„numãr pe sfoarã” ºi devine „piticul cucapul mare” de care toatã lumea râde(un om care doarme puþin). Relevantãeste ºi polifonia simbolurilor alteritãþiiinterioare: travestiuri, duplicãri alesinelui autodistructiv sau entitãþi cuporniri ucigaºe (precum „fratele geamãnfugit / aristocratul din umbrã” din mã maiuitam câteodatã la ceas ori vieþaºii dinhaos in arcadia, un soi de prelungiri aiunor ochi clarvazãtori abili în a se meta-morfoza ºi de a reconstitui echilibrul ºide a salva eul de la implozia tragicului.

Sintetizând soarta omului ce nu seadapteazã unei lumi mercantile tocmaiprin normalitatea logicii ºi principiilorsale (ºi de aceea „vânat” de „fiinþe deghips/ sau pãsãri pe aþã” pentru a-ltransforma într-unul „de-ai lor”) volumulDianei Corcan invitã la o cãlãtorire înadâncurile fiinþei, la o cuprindere a mis-terului propriei existenþe ºi al lumii îngenere printr-un discurs ce se aliniazãstilistic manierei neo-suprarealiºtilor.

Nicoleta FLOREAN

noiembrie - decembrie 2011

autori ºi cãrþi

7

mamaavea aerul deasupra

ºi nu l-a atins multe zile

aerul a stat pe locmama a stat pe locpielea s-a dat la o parteeu ºi fratele ne-am miºcat în ea

m-am uitat în ziua a ºapteaºi am auzit vântul prin toþi salcâmiideodatã înfloriþimutându-ºi locul în colþurile casei

sunt patru glasuri, spune mamasunt crãpãturi noi, spun

toate spãlate în tãcerea dinaintetoate un gând

mama desface pielea ºi vântul are faþã de om

are capete, spuneapoi îºi ºterge ochii albi de la privit

privitul este un adãpost

eu cad în florile de salcâmla fel ºi noaptea

multe zile au stat atunci pe locul mamei

stinge lumina, a zis

gândul mameitrece gândul tatãlui

de tocul uºii ca sã vadã în somn

sã-l vadã pe tataînalt cum era cu piciorul cãzut din elcând pune pragul înaintea mâinilorºi þine palma atât de aproape cã fereastra se dã la o parte

ziua se odihnea acum pe faþa mamei

gleznele noastre sunt apecare trec de ea

atunci fratele intra în cârcelspune: acolo creºte piciorul tatei

ºi râul pleacã de sub salciedeodatã cu umbra

umbrã de salcie!mama a zis: pleacã locul

dar fratele are douã pãrþiuna e moartã

i-am strigat te aleargã cineva

somnul îl arunca peste fugã

nu mai ºtiu casa

ºi-aa pus trupulîn pasãreca sã-l îngroape acolodar pãsãrile stãteau de jur-împrejurºi nu se arãtau

mama s-a întors în zilele eimai erau în ape sâmbãta ºi duminica

ea avea sã întrebe în ce zi suntem

ºi apele se ridicau sã o vadã

mama iar trece în zilele ei

cu trupul îngropat în care se miºcã sâmbãta ºi duminicaiar se înconjoarã cu pãmânt

mâna mea mâna frateluifiecare o zi care pleacã

mama întreabã dacã stau pânã seara

mã voi gândi la asta

pãmântde apã

vântul aduce valurileîn gândul mameiea nu vãzuse marea visa un capãt de lumeunde apa este pãmânt

mama aºteaptã sã se facã ziuãaºa merge pe sfoara din vissã înceapã o cumpãnã cu firul de apã în ea

apoi ajunge în patul cu ºapte învelitoritrecând ºi gândul în mâinile frateluicã nu mai are putere nu

viseazã moartea, spun

dar vântul e ºi el de pãmânt

vântul e adevãrat, spune fratelee vis, spunamestecã pãmântul cu apaface perete în nord

o sã fie secetã mare, spune mama

lumina începe de la picioarele ei

nisipul se numãrã singur

în ziuamamei

mâinile mele mâinile fratelui ºi sora mea

ziua stã dreaptã între ele

mama doarme ca ºi cum ar asculta ploileºi se acoperã cu oglindacare se varsã peste gânduri

spune mereu cã nu doarme nu

cã cioburile se uitã din toate pãrþile

ºi ziua e în vântul de la plopitot aºa sora mea din lemn

mama zice: vântul mã apasãinima mã apasã

plopii au plecat din mâinile noastreodatã cu searamama se întoarce sã vorbeascãeºti acolo?unde sã fiu, mamã?

surorii mele îi vine bine ziua

pânã seara stã ºi ea dreaptã

noiembrie - decembrie 2011

poesis

8

C. D. ZELETIN

VioricaRãduþã

O carte deexcepþie privitoare

la Ion Barbu (II)

Cartea domnului Theodor Codreanu lasã impresia asaltului cir-cumvolut al redutei pline de mister care, pentru media statisticã acititorului, este încã poezia lui Ion Barbu, socotitã în mod tacit crip-togramã eleatã. Pentru a ajunge la miezul ei original, orchestrareacelorlalte interpretãri e sãvârºitã cu înþelegerea înþeleaptã a nece-sitãþii evoluþiei în cunoaºtere, cu demnitate a erudiþiei ºi seriozitatepentru tot ce s-a scris în aceastã problemã dificilã. Sunt exclusepolemica ºi, cu atât mai mult, biografismul pletoric, factice ºi cro-matic, dacã acestea nu lumineazã punctul final al dezvoltãrii premi-sei. Criticul este întâi de toate un cãutãtor al adevãrului, foarte atentla aserþiunile sale ºi ale altora. Mersul somptuos al avansãrii în cer-cetare nu cunoaºte tatonarea, de pânã la el, a subiectului, când înaria ce stãtea în faþã se pãºea ca pe terenul primejdios al surprizelorunui vulcan adormit. Ajuns-a el oare la ultima erupþie? Posibilul afost consumat? Sunt întrebãri retorice, atâta vreme cât admiraþiamea pentru cercetarea exhaustivã pe care o consemnez aici estedeplinã.

Punctul de foc al studiului constã în ermetismul canonic al lui IonBarbu, generat graþie setei enorme de forme perfecte, posibil invari-ant axial între modelul canonic poetic ºi cel matematic, invariantcare concentreazã în el originalitatea poetului. În termeni infor-maþionali, ermetismul canonic implicã scãderea la maximum aredundanþei, debarasarea ideii de laxismul comentariului ºi de vir-tuþile plastice ale cuvântului. Eminescu, ne asigurã TheodorCodreanu, bine orientat în adâncul lucrurilor, dispunea de cea maiînaintatã conºtiinþã canonicã, neîntrecutã nici de Ion Barbu.Amândoi poeþii aveau cam aceeaºi vârstã la data debutului învolum: 35 de ani. Spre diferenþã însã de Eminescu, Ion Barbu ºi-arealizat, potrivit iniþiaticii canonice, volumul dorit, Joc secund, ceeace Eminescu nu a fãcut, chiar dacã Titu Maiorescu i-a alcãtuit îngrabã, fãrã voia poetului ºi, pare-se, în scop psihoterapeutic, uniculvolum din scurta lui viaþã. Aflat în recluziunea senatoriului de laOber-Döbling, Eminescu a primit volumul oferit de corifeul Junimii curezerve, dacã nu cu rãcealã. Însã atitudinea rece e o reacþie maimult temperamentalã; poetul Luceafãrului, cu volumul Poesii subochi, rãmãsese mai curând deprimat de ideea selecþiei. Finitulreprezentat de sortare atentã la Integritatea operei singura pe carese rezema conºtiinþa lui canonicã. Or, Eminescu s-a trezit brusc înfaþa variantei reduse a unui edificiu chiar dacã nu dus pânã la capãt,în orice caz cu plaja redusã ºi rarefiatã.

Lirica lui Eminescu e ascezã întru canon. Fãrã ascezã nu ar fiavut detentã, fãrã canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigurafecunditatea, canonul reducþia întru puritate ºi concentrare la un sin-gur sens. Nu la niciunul, idee profesatã de adepþii poeziei pure, înlimitele cãreia nu se înscrie Ion Barbu, cu atât mai mult Eminescu.

Ermetismul canonic barbian exclude ireverenþa faþã de structurilelirice consacrate ºi, în general, faþã de tradiþie, inclusiv cea a liriciipopulare. În acest sens, el este un inovator frapant, nu un rãzvrãtit.Ion Barbu supune moºtenirea poeticã unei metamorfozãri întruabstracþia ºi concentrarea versului împinse pânã la impresia deenigmã. Eufoniile lui sunt cele din veac, însã ideile sunt cele deultimã orã a gândirii abstracte, în cazul de faþã gândirea matematicã,în care numãrul ºi ecuaþia sunt principalele fundamente de expri-mare a legalitãþii universului. A sosit vremea, afirmã TheodorCodreanu, ca Ion Barbu sã intre pe calea regalã a antimodernismu-lui ºi sã fie scos din fãgaºele textualizãrii ºi ale textualismului, dincare unii critici, foarte meritorii de altfel, aveau sã-ºi facã o religie.Ion Barbu însuºi protestase împotriva încorporãrii lui de cãtre criticãîn modernism ºi chiar în avangardã. Theodor Codreanu consacrãparagrafe substanþiale evoluþiei lui Roland Barthes, care a ajuns la„înþelepciunea ermetismului canonic”. Glosând asupra unui haiku allui Masaoka Shiki, „capodoperã de concentrare”, Roland Barthesdefineºte poezia ca fiind limbajul Realului ajuns acolo unde nu semai poate diviza, ori nu este interesat de diviziune. Vârful nalt alpiramidei...

Theodor Codreanu reconstituie itinerarul receptãrii poeziei lui IonBarbu. Poetul rãspundea acestor interpretãri fie prin tãceri enigmati-ce, fie prin reacþii irascibile. El nu s-a regãsit în nici una din inter-pretãrile marilor lui contemporani, uneori prieteni, fãrã a se fideclarat un neînþeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost.Explicaþia cea mai la îndemânã era cea temperamentalã, pusã peseama susceptibilitãþii lui morbide, aºa cum o face, de pildã, pri-etenul sãu, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui Postume. Elsemnala totuºi forþa elipticului, a imaginaþiei ºi a intuiþiei conversaþieilui, dar ºi o labilitate anume. Posteritatea însã, mai ales studiul defaþã, pune aceastã dispoziþie pe seama neînþelegerii ermetismuluisãu canonic, chiar de cãtre exegeþi ca E. Lovinescu ori Tudor Vianu,ale cãror studii în problemã Theodor Codreanu le disecã în toatefibrele, în cartea sa – model de pãtrundere literarã ºi filozoficã.

Demersul sãu, menit întâi de toate a privi poezia barbianã prinprisma spiritualã a ermetismului canonic, piatra din capul unghiului,este unul temerar. Dacã Mallarmé însuºi declara cã opera sareprezintã un impas, sã ne închipuim ce salt în gândire înseamnãermetismul canonic al lui Ion Barbu. E diferenþa dintre concreteþe,izvor al obscuritãþii, ºi abstracþiei, izvor al claritãþii care permite sã sevadã ceea ce pururi nu se aratã.

noiembrie - decembrie 2011 9

poesis

Documentarul difuzat de curând pe canalul de televiziuneTravel Channel UK, Wild Carpathia, realizat de cãtre CharlesOttley, vine pe un fundal pozitiv care a început odatã cu viziteleprinþului Charles, proprietar încântat al unor case ºi terenuritransilvãnene. Ideea cã e bine ºi la noi a început sã fie scoasãîn evidenþã în ultima vreme ºi printr-o serie întreagã de articolede ziar despre strãini îndrãgostiþi de România, care au ales sãtrãiascã aici. Numitorul comun al acestor opþiuni este nu numaifaptul cã în România se poate trãi foarte bine cu un venit occi-dental, ci ºi felul în care aceastã þarã li s-a lipit de inimã, cu toatedefectele ei. Sunt oameni care au reuºit sã descopere realitateaprofundã a României spirituale, nu în marile oraºe, ci mai alesîn cãtunele cele mai neafectate de „malefica” Uninune euro-peanã, cu nesfârºitele ei cerinþe ºi regulamente (adjectivulaparþine unui saº reîntors în România, dupã ce s-a lecuit deGermania capitalismului globalizat).

S-a spus despre documentarul Wild Carpathia cã pro-moveazã România ºi frumuseþile ei aºa cum nu a fãcut-o nimenipânã acum. Într-adevãr, peisajele filmate, textul de legendã ceaminteºte de lupii care urlã sau de urºii ce-ºi ascut în voieghearele de trunchiurile arborilor te fac sã vibrezi de mândrie ºide încântare. Pufneºti rãzbunat când peisajul lugubru, întunecatal vampirilor lui Bram Stoker nu se confirmã pe teren: Ottley nespune cã mai degrabã Tolkien ºi þinuturile sale paradisiace s-arpotrivi cu pãdurile noastre mirifice. Mai cã te aºtepþi sã vezi câteun hobbit þopãind poznaº pe dupã câte un copac sau la guravreunei scorburi.

Însã documentarul cu pricina are alte premise ºi scopuridecât acela de a promova România ca atare. PromovareaRomâniei pare doar un efect secundar, ca sã zicem aºa. Titlulpeliculei pune în evidenþã în primul rând sãlbãticia þinutuluicarpatin, frumuseþea sa unicã, pentru a trage un semnal eco-logic de alarmã legat de ultimul teritoriu muntos sãlbatic dinEuropa ºi chiar din lume. Paradigma de la care se pleacã estesalvarea planetei, nu a României. Perspectiva nu esteromâneascã, deºi aduce servicii infinit mai mari românilor decâtorice program guvernamental propriu. În aceastã ecuaþie, noicontãm în primul rând ca deþinãtori (nefaºti, se pare, din cauzasãrãciei ºi neglijenþei), prin jocul istoriei ºi al geografiei, al uneiasemenea comori.

Catastrofa despãduririlor ilegale, uimitoarea biodiversitate,bogãþiile naturale ale pãmântului (lãudate mai abitir decât sefãcea la ºcoalã pe vremea rãposatului), potenþialul turistic uriaºsunt tot atâtea argumente pentru care se solicitã apãsat, exactcând trebuie, gãsirea unor metode de susþinere financiarã a sis-temului economic local tradiþional, rãmas printre ultimele caremai pot produce hranã sãnãtoasã cu adevãrat. În mod la fel deenglezesc, se subliniazã cã ciclismul ºi echitaþia pot fi practicatecu succes aici, iar ruine precum cele de la Sarmizegetusa suntaºezate sub semnul, consacrat deja, al mai cunoscutului MachuPicchu (e drept, mai tânãr cu vreo mie ºi cinci sute de ani decâtcetatea dacicã).

Populaþia bãºtinaºã este reprezentatã de niºte grupuri în cos-tume naþionale îmbrãcate special pentru aceastã ocazie, câþivaciobani ºi o bãtrânã luminoasã locuind singurã în mijloculpãdurii. Condiþiile medievale de trai sunt scoase în evidenþã, darnu cu jenã, cum ar fi fãcut un român, ci cu spirit întreprinzãtor ºicu îngrijorarea cã, în urmãtorii zece ani, acest mod de viaþãîmpletit armonios cu natura, împreunã cu pãdurile cele falnice,s-ar putea sã disparã.

Realizatorul se mai întâlneºte cu reprezentanþi ai minoritãþiigermane, ai unor ONG-uri, cu un conte maghiar care aduceoarecum cu personajul romantic al lui Ralph Fiennes dinPacientul englez (tot un conte ungur!) ºi, evident, cu prinþulCharles. Ultimul, absolut cucerit de România, afirmã cu o dis-cretã, dar nedisimulatã mândrie, cã ar avea oarece rãdãcini aici,fiind legat genealogic de Vlad Þepeº. A gãsit în România ceeace în Scoþia, de exemplu, nu mai existã de mult, un tãrâm debasm care „îþi hrãneºte sufletul ºi inima”.

Cuvintele finale ale prinþului sincer entuziasmat ridicã dintr-odatã biata Românie din Carpathia cea sãlbaticã ºi turisticã larangul unei culturi de o profundã umanitate, aducându-miaminte de un mare duhovnic care, în urmã cu mai mulþi ani,întrebat de un credincios dacã e mai bine sã plece sau sãrãmânã în þarã, i-a dat acest rãspuns: „acolo e mai bine pentrutrup, aici e mai bine pentru suflet”. Uite cã sunt ºi strãini caregândesc la fel. ªtiu ei ce ºtiu.

Elena CIOBANU

România dinWild Carpathia

De sufletSuflet cusut cu sute de fire de fire,de carne ºi trup. Doar când se rup,când se desfac rãmâne trupul posac,desfirat, desfãcut de iubire. Din mireal luminii, ajunge mirele nu ºtiu cui,îºi pune umbra în cui ºi coboarã. Numai e înãuntru, nici afarã, ci între ele,între iele uºoare, ursite. ªi pãduri cufructele amare, cu potecile despletite în alte poteci pe care nu poþi sã treci.Totul e subþire ºi tace, nu se preface,nu se fereºte. Lumine din tine, luminãdin tinã, cresc împrejur ca un abajur raze mici pe care le simþi ca un bici.E mult mai mult decât un început, mult mai puþin decât o amintire. Un suflet desfãcut de fire.

Cuvinte uitateAm ales niºte cuvinte ºi le-am uitat pe un malneumblat, de forma trupului cabrat al unui cal. Ecoul lor încã ni se plimbã între dinþi ºi limbã,revine gustul vocalelor rotunde, jocul rimelor,depãrtãrii ºi plutirii pe unde. O maree a trãdãriine duce departe de focul creaþiei înspre cloacelecivilizaþiei care îºi ucide puii. În beciuri cu feþelivide, alcoolul uitãrii de sine e singurul fluid.Marea sete de vid ce nu se va stinge niciodatã eroata cu lanþuri la bâlci din care se apleacã toþicând vomitã. Doar în somn câteodatã stã marearoatã ºi revine ecoul rãnit, plin de sânge. El stãºi se plânge, se jurã scrâºnit. Sunt vãi de lacrimice le trecem cu ochii închiºi în delirul impur al minciunii. Fãrã voia noastrã ni se taie capul, se toarce firul vieþii. S-au sãturat de atâta zãpadãpoeþii, sarea pãmântului. La marginea lumii, la marginea cuvântului, cine îºi arde mâna ºi tace,cine îºi ia tainul de rune? Am ales niºte cuvintedar le-am uitat pe dune, pe neumblatele maluri.

Ultima galaxieOare aceasta vom ajunge cândva, inimi comprimate în scoici, pe maluri fetide,suflete încolãcite în cochilii de melc?Sau vom sclipi în lumina fãrã sfârºit, înochiul galaxiei cu nume de zeu? Un aheuîntrebat ar cunoaºte rãspunsul. Mai greue sã lepezi milenii de ceþuri, de profeþi aiminciunii. Când am ieºit din hieroglife,din protectorul viteliu, am ales fãrã ºtirepotopul ºi plãgile. Un soare din heliu neîncepe ºi ne sfârºeºte pânã ºi iubirile. Nerupem din carne culoarea, o deplângem lanaºtere ºi la moarte, o rãsfoim ca pe o carte,pictãm cu propriul trup acest în veci ne-terminat tablou. Existã o minciunã bunã ºi una rea, un proiect mai presus decât viaþa? Primim dimineaþa cu palmele în sus, cu un surâs, sau plini de cenuºã. Pãsãri ucise în zbor sunt anostele zile de mâine. Deschidemo uºã dar închidem zece, în lumea mai rece decât botul de câine.

Zi de platãRãscumpãrarea merge mai departe, mereurãmâne ceva uitat, de învelit cu arginþi. Ovinã simplã ca întrebarea copilului de carese ruºineazã savanþii. Îngerul tãcerii care îºiacoperã ochii îþi face semn sã-l urmezi spre

templul de gheaþã. Noaptea cu sexul obosittroneazã în marea salã a datoriei, pavatã cuintenþii de marmurã. Trec ºiruri de umbrecu pleoapele strânse de fricã, trec prin maricurcubee fãrã sã ºtie. Dacã speri þi se ia doarculoarea din iris ºi amintirile. Dacã nu creziîn nimic eºti abandonat pe o stâncã albastrã.Pentru o clipã, pleoapele devin transparenteºi vezi pânã în miezul uitat al geometriilor.Tristeþea e grea ca o inimã de piatrã care tetrage în jos, fãrã sânge. Atragi dupã tine norivinovaþi, nimic altceva decât formele unorsuflete moarte. O matematicã simplã nu te rezolvã. Rãscumpãrarea merge mai departe.

Cu bune intenþii

Am vrut sã scriu definiþia unui vis pe o coajãde mesteacãn ca el însuºi de subþire dar amrenunþat. Din uitare ºi neglijenþã abandonãmcele mai preþioase nimicuri, cele mai ieftinecomori. Am vrut sã pictez un nor în care seadunase toatã copilãria dar am fost prea lent,pensula parcã îmi adormea pe pânzã. Ritmulde cronometru al vieþii se ceartã cu lucrurile.Copilãria, marele necunoscut încã de la celedintâi secunde, îþi scapã printre degete. Poþiîncerca un portret deformat, din amintiri, darnu vei avea mari bucurii. Apoi devii buniculcelui care erai ºi atunci e posibilã sclipirea înbezna uitãrii. Fiecare zi devine buna intenþiede altãdatã, un pergament plin de înscrisuritainice, banda rulantã pe care îþi þii echilibrulºi încerci sã zâmbeºti. Laºi altora descrierileºi grija perenitãþii. Iar norul acela se opreºtebrusc ºi poþi sã-l contempli cu toate detaliile.

Blestem

Nici prietenul meu Iov nu mai are lacrimi,rãbdarea se topeºte ca seul de lumânare în labirint. Un suflet neobosit mãturã strãzile cartierului vechi în care poeþii se îneacã în absint iar culoarea la modã a ochilor estecenuºiul cu o tuºã de violet. Coboarã încet noaptea pleoapelor, se descifreazã secretul înmulþirii cuvintelor ºi copiatul la indigou al speranþei. Un ºaman înarmat cu o coajã de ou ºi niºte arºice va revela pãcatul care ne þine în mreajã. Într-o piaþã se bea coctail molotov, se joacã ºotron cu piatra filosofalã. Elevii au plecat sã spele stâncile de petrol, un mare gol absoarbe tãcerea din ºcoalã. Mame plâng, în loc de lacrimi le curge oþet în poalele triste. Creºte vertiginos cererea de batiste dar comerþul nu mai face faþã, se dau acatiste. Timide ca fetele la horã se aliniazã planetele. Se învaþã cu ele. Danseazã. Iov nu mai are nici lacrimi ºi priveºte lung înapoi iar vechiul blestem se face noroi, amuþeºte.

Femei

Doar femeile care m-au iubit se dezbracãîn cãrþile mele, fac gesturi ciudate ºi tacfiindcã nu e nimic de spus. Parfumul lorse întinde pe spate ºi mã aºteaptã cu ochii deschiºi. Între extaz ºi durere nu e nici odeosebire, nici între naºtere ºi moarte. Elerespirã simultan cu gura, sânii, pântecul ºi cu mine, iubindu-mã disperate pânã la acelsfârºit previzibil. Le aud tãcerea pãstratãsub perini, le aud ºi când plâng sugrumate de tandreþe, adânc în cutele timpului. Doar femeile care m-au iubit vor rima cu nopþiledin sonetele mele. Coapsele lor, acolade prelungi în care mã puneau mereu, pentru a mã reciti cu mai mare atenþie. Capcane,scumpe parfumuri, dulceþuri de trandafiri bine ascunse, obiecte roz ferite de ochii copiilor. Între noi nu va mai fi nicicând o punte legãnatã, un alt unison al inimilor.

DanDãnilã

ateneu

noiembrie - decembrie 201110

Datoritã rãdãcinii comune (natur-natus) naturalul este, îndeobºte, asimi-lat cu ceea ce este nãscut, aflându-seîn opoziþie cu culturalul, identificat, înbunã mãsurã, cu ceea ce este fãcut,fãurit. Orice opus muzical înmagazi-neazã, în doze variabile, o porþie de na-turã ºi una de culturã. În muzicile savante,bunãoarã, raþia de culturã este pre-dominantã, iar în muzicile tradiþional-oraleprovizia de naturã este semnificativã.Interesant este faptul cã naturalul sonoreste fixat în acele structuri ºi mecan-isme supravegheate în mod instinctual,reflexiv ori iraþional, ce scapã, de obicei,controlului auctorial. Este motivul pentrucare ceea ce aparþine naturii în muzicãnu prea oferã variante. Compozitorul nupoate avea opþiuni. Dimpotrivã, în ceeace priveºte sectorul culturã, autorul aredreptul la preferinþe, poate alege, fiindchiar obligat sã ia decizii, optând pentruo variantã sau alta. Naturã fãrã culturãîn arta sunetelor nu existã. Poate cã niciculturã fãrã naturã. Cert este cã laînceputurile istoriei muzicii aportul natu-ralului a fost substanþial, pentru ca, pemãsurã ce ego-ul creator s-a conectatla febra emancipãrii, culturalul sã-ºiimpunã, treptat, hegemonia, riscând, încazul muzicilor intens formalizate, sãrãmânã fãrã naturã. Aceastã operaþiede substituire s-a sãvârºit prin încer-carea, consemnatã cu tãrie în pro-gramele estetice ale unor curente lamodã în secolul 20 (serialism integral,muzicã stockasticã, texturism), de aconstrui insule de ordine absolutã.Numai cã aceste insule au generat înjurul lor o reacþie entropicã severã,sporind copios oceanul de dezordine (înspecial în albia receptãrii mesajelorsonore), ocean ce a înghiþit, în cele dinurmã tocmai aceste insule de ordine.Aºa s-a ajuns la o revizuire a relaþiei pecare muzica savantã o cultivã cu natu-ralul, compozitorii (în speþã, cei post-moderni) ne mai propunându-ºi sã

„biruiascã” natura, ci sã interacþionezecu ea. Suprimarea legãturilor organicedintre culturalitate ºi naturalitate a intro-dus în componistica muzicalã conceptulde artificialitate. Cel mai frecvent, unprocedeu, o tehnicã, un produs suntconsiderate artificiale dacã nu comportão motivaþie suficientã, ori dacã suntpeste mãsurã supravegheate, devenindne fireºti, ne sincere, emfatice sau con-trafãcute. A nu se confunda însã artifi-cialul cu artificiul care, de multe ori, estesemnul virtuozitãþii creatoare ºi, de cenu, al ingeniozitãþii. Artificiile contra-punctice ale lui Palestrina sau Bach,cele redevabile travaliului de tip dez-voltãtor la Beethoven sau Liszt, celearmonice la Gesualdo sau Wagner oricele ornamentale la Chopin sauDebussy au împrospãtat din belºug li-teratura muzicalã a vremii. Dar esteoare artificialul o expresie ce aparþineexclusiv culturalului ? Ar trebui, proba-bil, analizat comportamentul unor ani-male ºi, mai ales, pãsãri care demon-streazã, prin cântul lor, o anume depen-denþã de culturalitate, devenind astfelsusceptibile de a cocheta cu unele ac-cente aferente artificialului. Subminareajustei proporþii dintre natural ºi culturalîn unele creaþii sonore hiper-abstracteºi mult prea temeinic regularizate a con-dus la apariþia fenomenelor de snobismºi chiar de escrocherie, ce camufleazã,

nu de puþine ori, lipsa de talent. ªitotuºi, nu orice formã de „culturalizare”constituie un dezavantaj aprioric al lim-bajului muzical. Sã luãm, de exemplu,nivelul afectiv pe care-l poate atingemesajul sonor: într-o muzicã predomi-nant naturalã, emoþia se transmitedirect ºi este perceputã torenþial, fãrãdificultate, pe când într-o muzicã savan-tã, îndelung „meºteritã”, efluviile sonoredobândesc indirect ºi progresiv, darpoate mai profund ºi mai durabil,emoþionalitate. Cum aria sentimentalu-lui se aflã doar în proprietatea fiinþeiumane, devine evident faptul cã muzicairigatã precumpãnitor de apele cultura-litãþii este, într-un fel, mai umanizatãdecât cea brãzdatã de canalele natura-litãþii. Mai mult, cultura poate imita natu-ra, reciproca ne fiind valabilã decât înmãsura în care unele obiecte sau eveni-mente sonore din naturã concureazã,prin complexitate ºi spectaculozitate,anumite structuri elaborate în regim cul-tural. Muzica electronicã, bunãoarã,nãscutã dintr-un judicios exerciþiu cul-tural, deopotrivã artistic ºi ºtiinþific,nutreºte uneori nostalgia naturalului pecare, printr-un soi de mimesis progra-mat, formatat, modulat, o satisface lacomandã, ba, de multe ori, o ºi stingecu jeturile unor surogate partenere. Seîntâmplã frecvent ca aceste „producþii”electronice, derivate din culturalizarea

prin ºtiinþifizare ºi tehnologizare ademersului componistic, sã fie stocateºi pãstrate în vederea întrebuinþãrii lordupã nevoi. De aici putem trage con-cluzia cã, în linii mari, culturalul este dedouã feluri: A) proaspãt ºi B) conservat.În prima categorie încap toate muzicilesavante din Antichitate pânã în zilelenoastre, muzici care au adus un aportnovator, primenitor, în raport cu ceea ceexista pânã la ele. Culturalul conservatse relevã, la rândul lui, în douãipostaze: a) cel încrustat pe un suportmnemotehnic (tape-music, memory-life-electronic, computer-music etc); b) celdepozitat în tradiþia componisticã de ori-entare cultã, întreþinutã de acele pro-cedee iterative si re-iterative care aumarcat consolidarea unei arte compo-nistice docte (secvenþarea, recurenþa,inversarea, augmentarea, diminuareas.a.). Dar ºi naturalul poate fi clasificatîn douã ramuri: 1) natural nemijlocit,direct ºi 2) natural, mijlocit, indirect. Celnemijlocit se strecoarã neaoº, nealterat,neprelucrat. Cel mijlocit reproduce înmod deliberat, prin voinþa autorului,acele procese ºi fenomene ce sunt laorigine fruste ºi spontane, vitalizândopusul sonor. Naturalul ºi culturalul ºi-auedificat forme proprii de exprimare: prin-cipiul variaþional, de pildã, este expresiaarhitecturalã clasicã a naturalului, întimp ce principiile de fugã ºi de sonatãau validat consacrarea tiparelor desorginte culturalã. Pe de altã parte, na-turalul are caracter de simultaneitate,simulând desantul, iar culturalul de con-secutivitate, sugerând imaginea uneiperpetue ºtafete. La prima vedere s-arpãrea cã, cu cât muzica se apropie deculturã, cu atât ea se îndepãrteazã denaturã. În realitate, chiar dacã asociemcultura cu rigoarea ºi disciplina, iarnatura cu libertatea ºi spontaneitatea,natura ordoneazã cu nonºalanþã ceeace cultura, cu noimã, a dezorganizat.

Liviu DÃNCEANU

Despre naturãºi culturã în muzicã

La un lustru de la debutul caprozator (Mâncãtoarele de rujde buze din Casablanca,Bucureºti, E. D. P., 2006), DoruCiucescu revine cu noi întâm-plãri din portul marocan, dedata aceasta oferind cititorilor oviziune proprie asupra revoluþi-ilor din fostele þãri ale lagãruluisocialist.

Plasându-ºi acþiunea înCasablanca, autorul transformãDar al Baiida într-un fel deHanul Ancuþei, în care „gula-giºtii” est-europeni intrã ºi iesîn/din scenã odatã cu începutulºi sfârºitul propriei poveºti, nuînainte de a da fiecare raportuldespre situaþia din propria þarã,searã de searã, într-o ºedinþãde partid caricaturalã, dar carepermite lectorului sã se edificeîn legãturã cu evenimentele ceau condus la cãderea comu-niºtilor de la putere.

Clarificând conceptul de„gulag” încã din prolog, univer-sitarul bãcãuan pãstreazã ace-eaºi tentã didacticã din prece-dentele volume, aglomerândcele peste 600 de pagini cu osumedenie de informaþii dintoate domeniile, cu traduceriparalele ale unor noþiuni ºi de-numiri, cu salturi spectaculoaseîn timp ºi spaþii ce depãºescgraniþa convenþionalã a statelorsocialiste est-europene.

Structurându-ºi materia ro-manului în douã pãrþi inegale caîntindere, Doru Ciucescu neface mai întâi cunoºtinþã culocatarii Casei Gulag dinCasablanca, începând cu ro-

mânul Oprea Vinãrici ºi sfârºindcu est-germanul Johann, rudãcu celebrul înotãtor JohnnyWeissmüller, toþi profesori co-operanþi în cadrul sistemului deînvãþãmânt marocan ºi, unii din-tre ei, informatori ai securitãþii.

Legaþi prin firele mai mult saumai puþin vizibile ale sistemului,cei opt reprezentanþi ai gulagu-lui din „umbra palmierilor” au, înmod paradoxal, ca liant comunlimba românã, fapt ce uºureazãnu doar comunicarea în interi-orul zidurilor Casei Albe a ciu-datului Ibrahim Bin Aalim, ci ºimisiunea romancierului, carezburdã slobod în acest Babelcomunist, slalomând printreevenimentele existenþiale ºiadâncindu-se, nu de puþine ori,în istorisirea unor întâmplãricolaterale, care mai mult încur-cã decât descâlcesc iþele ºi aºaîncâlcite ale istorisirilor.

Citind dialogul aproape con-tinuu dintre „gulagiºti”, te întrebi,pe bunã dreptate, dacã aceºtiasunt cu adevãrat atât de isteþi ºide informaþi sau dacã autorul nuface altceva decât sã preiapuzderia de ºtiri de pe motoa-rele de cãutare ºi sã le slobo-zeascã în paginã, nãucind citi-torul cu panoramãri din domeniiatât de variate, încât acestariscã sã se depãrteze de tragis-

mul terorii impuse cu forþa ar-melor ºi a ideologiei comuniste.Dacã adaugi abundenþa citate-lor „din memorie”, ajungi repedela concluzia cã, într-adevãr,scriitorul ºi-a propus întâi detoate sã croiascã un bazar infor-maþional, lãsându-i lectoruluiposibilitatea sã delimiteze sin-gur evenimentele, sã le clasezeºi ierarhizeze în funcþie de pro-pria percepþie asupra celor 70de ani de gulag comunist.

Uºurinþa cu care autorul semiºcã pe meridianele globului,purtându-ne prin zeci deaºezãri, din Spania ºi pânã înS.U.A., din Siberia ºi pânã înPeninsula Coreeanã, din Chinaºi pânã în controversataRomânie, pe care le descrie culux de amãnunte, îþi lasã vagaimpresie cã romanul e, în fapt,un altfel de ghid turistic, ºi nudoar pe urmele comunismuluide pretutindeni.

Nu în ultimul rând, multi-tudinea de conexiuni ale istorieiºi culturii româneºti cu spiritua-litatea europeanã probeazã cãDoru Ciucescu nu e indiferent laagresiunea constantã exercitatãasupra românilor aflaþi în afaragraniþelor, la denigrarea tot maiaccentuatã a istoriei ºi a naþiuniiromâne, la ignorarea valorilorspiritualitãþii româneºti, care aufãcut ca noi sã fim încã de acumcâteva secole în Europa ºi nudoar de când am intrat, cudestule opinteli, în UniuneaEuropeanã.

Dincolo de paginile admi-rabile ale cãrþii, de scenele ten-sionate sau cele încãrcate deerotism, sunt ºi destule scãpãride corecturã sau de redactare,de la repetiþii sâcâitoare, pânãla inventarea unor expresii ºi laîncurcarea personajelor, cehul,de pildã, devenind la unmoment dat „românul” Janek.

Epurat de burþile inutile, ceinclud de-a valma bancuri,citate în dublã versiune, eveni-mente nerelevante pentru temapropusã etc., Gulagul din umbrapalmierilor (Iaºi, Editura„Junimea”, 2011) poate deveniun roman ºi mai captivant, decel mult 400 de pagini, în careaceastã primã radiografie a re-voluþiilor est-europene, bineconturatã pentru fiecare þarã înparte, sã nu fie eclipsatã dedivagaþii conexe ºi de încâlcelice-i ºtirbesc originalitatea.

Cornel GALBEN

Doru Ciucescu

Gulagul din umbra palmierilor

• Luminiþa Radu - Tovarãºul

ateneu

noiembrie - decembrie 2011 11

DespreOctavian Goga

Cîndva, între proiectele mele a figu-rat ºi unul despre receptarea scriitorilornoºtri capitali de cãtre bãcãuani. Maiexact, am intenþionat sã determindirecþiile orientãrilor acestora, gradelelor de interes faþã de un autor sau altulºi formele de manifestare a preþuirii. Cîtºi cum s-a scris, cine a fãcut-o, în cemomente, sub ce pretexte. Prea multmaterial n-am reuºit sã adun: lucruridisparate, de ici-de colo. Mi-am amintittotuºi, în mai multe rînduri, de aceastãintenþie. Iar în anul pe care îl încheiem,chiar des, pentru cã a fost un an cudestule aniversãri importante, între eleºi cea a lui Octavian Goga (130 de anide la naºtere).

Numele poetului ardelean a pãtrunsaici imediat dupã apariþia volumului sãude debut (Poezii, 1905), din care„Bacãul” lui N. Donici a reprodus:„Clãcaºii”, „Noi”, „Solus ero”,„Dãscãliþa”. (Cf. Gheorghe Pãtrar,Publicaþii periodice bãcãuane 1867-1967, p.42) Însã frecvent el devine abiaîn deceniul al patrulea, de cele maimulte dãþi în contexte politice.

În 1931, cînd a împlinit 50 de ani,autorul Cîntecelor fãrã þarã ºi alMustului care fierbe a fost sãrbãtorit deAcademie, de Societatea ScriitorilorRomâni, de Senat, de ºcolile din toatãþara, de organizaþiile Partidului Po-porului (condus în acel moment de Al.Averescu), festivitãþile prelungindu-se ºiîn anul urmãtor. În corul general s-aînscris, fireºte, ºi organizaþia averes-canã din localitate. În urma unei„ºedinþe comemorative”, þinute la 9 ia-nuarie 1932, aceasta i-a trimis urmã-toarea „telegramã de omagii”, redactatãabil de ºeful ei, avocatul George Berea,cu aprecieri generoase dar cumpãnite,care îi definesc atît rolul cultural ºipolitic, cît ºi locul în partid:

„Intelectualii membri ai organizaþieinoastre, întruniþi astãzi în ºedinþa fes-tivã, urmatã de o masã comunã pentrusãrbãtorirea marelui animator ºi ilustru-lui precursor al unitãþii politice ºisufleteºti a neamului, ureazã iubitului ºiloialului colaborator al MareºaluluiAverescu (de care se va despãrþi pestedouã luni – n.m.), viaþã lungã, pentrucontinuarea luptei de consolidare a ideiinaþionale ºi pentru victoria PartiduluiPoporului.

Sã trãieºti ilustre Maestre, mulþi ºifericiþi ani, împreunã cu Doamna”. („ªtiripolitice: De la averescani”, în „Bacãul”,10, nr.204, 18 ianuarie 1932, p.1)

E foarte posibil ca printre cei adunaþisã-l sãrbãtoreascã sã se fi aflat ºi dra-maturgul Ion Luca, secretarul general alorganizaþiei bãcãuane a averescanilor.

La 28 noiembrie 1932, acelaºi ziarinforma cã „Vizita anunþatã a d-luiOctavian Goga, a fost amînatã pentru adoua decadã a lunii decembrie, cînd vaavea loc ºi conferinþa ce d-sa urmeazãs-o þinã la Ateneu”. A fãcut-o?, a con-ferenþiat?, despre ce?, n-am reuºit sãaflu în ciuda lecturilor încruciºate acolecþiilor din presa localã (care, dinpãcate, sînt incomplete).

Goga a murit în ziua de 8 mai 1938,la ora 21/4 p. m.

Tragicul eveniment i-a impulsionatpe mai mulþi bãcãuani cu condei sã-levoce. Înainte de a le cita spusele, aºobserva cã nu pomenesc de întîlniri cuel în Bacãu, ci în alte oraºe.

„L-am vãzut întîia oarã – arãta I. I.Stoican -, nu mult înainte de rãzboi, înBucureºti; la hotelul «Regal» (azi hotel«Stãnescu»).

Eram în camera d-lui Profesor N.Iorga, care trãgea la «Regal», cîndvenea la Vãlenii de Munte.

Într-o dimineaþã, la d. Iorga a venitOctavian Goga, care locuia în acelaºihotel.

Era un tînãr blond, coperit de glorie.(…)

…L-am auzit pe Octavian Goga în1915, vorbind la Dacia pentru intrareaRomâniei în rãzboi.

Erau marile întruniri populare înCapitala României”. („Gînduri despreOctavian Goga”, în „Moldova”, 2, nr.54,22 mai 1938, p.1)

La rîndul sãu, un preot-publicist îºiaminteºte cã l-a auzit „glãsuind la Galaþiîn 1915, la un congres studenþesc. Amiºcat sala pînã la lacrimi. Parcã-l vãdcum a felicitat pe tînãra artistã AnicuþaCîrjã – azi rãposatã – care a recitat cutalent poezia sa «Clãcaºii»”. (Pr. N. V.Hodoroabã, „O lacrimã pentru OctavianGoga”, în „Moldova”, 2, nr.58, 19 iunie1938, p.1)

Într-o continuare a articolului sãu,acelaºi scrie cã l-a mai vãzut o datã „cuochii umezi, dupã rãzboi, la TeatrulNaþional din Iaºi, alãturi de MihailSadoveanu – pe atunci prieteni – cîndun talentat muzicant, baritonulMoceanu – azi rãposat – i s-a postat înfaþã ºi i-a cîntat: «De ce m-aþi dus delîngã voi,/ De ce m-aþi dus de-acasã?/Sã fi rãmas fecior la plug,/ Sã fi rãmasla coasã»”. ªi de asemenea menþio-neazã faptul cã, din cauza asocierii cuMareºalul Averescu ºi cu profesorul A.C. Cuza (cu care „a luptat alãturi”),Goga a avut numeroºi duºmani: „Aspus-o singur într-o cuvîntare la Radio,cînd era prim-ministru: «Sînt cel mai hãr-þuit om din þara aceasta»”. (Ibidem, în„Moldova”, 2, nr.59, 26 iunie 1938, p.1)

Dupã trecerea celor 40 de zile de lamoartea poetului, cînd s-a respectatregula tãcerii, sora sa, Claudia Bucºan,a revendicat la Tribunalul Ilfov parteacuvenitã din averea rãmasã de la el.Ziarul „Bacãul” (în care numele lui Gogaa apãrut rar) s-a fãcut ecoul acesteiafaceri, reluînd, fãrã comentarii, infor-maþia publicatã mai întîi în „Seara”.Nota e interesantã cãci sugereazã odublã comparaþie: cu averile oamenilorpolitici (de atunci ºi de azi) ºi cu… sãrã-cia lui Bacovia. Aºadar: „… de pe urmadefunctului a rãmas o importantã averemobilã constînd din mobilier ºi cãrþi,numeroase opere literare (adicã scrieriale poetului, de luat în calcul în eventu-alitatea unor «drepturi de autor» –n.m.). Ca avere imobilã, (în cerereacãtre tribunal) se indicã imobilul în con-strucþie din Bucureºti, strada EremiaGrigorescu, moºia cu conacul de laCiucea cu 30 jugãri plantaþi, o vilã laPredeal, un teren de 400 m.p. laMamaia, un altul la Predeal de 300 ºi500 m.p. teren de construcþie aflat înCluj, strada Carolina nr.5”. („Moºtenirealui Oct. Goga”, în „Bacãul”, 16, nr.883,27 iunie 1938, p.1)

Dupã cedarea Ardealului ºi pierdereaBasarabiei, Goga revine în actualitateca exemplu de luptãtor ºi îndreptarmoral. Ziarul care þine subiectul înatenþie e „Moldova”, condus de Const.Sturzu. Într-un articol de fond, acestadescrie audienþa pe care i-a acordat-oGoga în casa din Bucureºti, stradaPuþul de piatrã, înfãþiºîndu-l ca deosebitde receptiv la chestiunile þãrãneºti: „Peuºa lui larg deschisã intrau ºi ieºeaugrupuri-grupuri þãrani de tot felul: arde-leni cu cãmãºile albe, bucovineni cubondiþele înflorite, basarabeni cu faþablajinã ºi ochii blînzi. Cu fiecare stãteade vorbã; pentru fiecare gãsea o vorbãbunã. Cu ei stãtea mai mult la sfat”.

Dupã ce i-a ascultat pãsul, Goga l-aoprit ºi „a început sã se intereseze desatul basarabean, de necazurile bieþilormoldoveni, de vînturile rele care bãteaupe-acolo…”. ªi i-a spus sã transmitãvorbã unui sãtean cã problema sa a fostrezolvatã.

Articolul se terminã cu o invocaþie:„Ah, unde eºti tu acum, poet al

pãtimirii noastre, sã verºi slovã de focpeste inimile noastre sîngerate (…), sãne chemi din nou la viaþa pentru care ailuptat ca un erou neînfricat ºi pentrucare ai murit ca un mucenic?!

Unde eºti sã dai un prohod strunelortale înfiorate, sã cînte din nou tragediasãrmanei noastre Patrii, cu trupul sfîºiatºi cu pumnalul înfipt în inimã?”(„Octavian Goga”, în „Moldova”, 5,nr.200, 7 aprilie 1941, p.1)

E locul sã relev cã directorul„Moldovei” era profesor de religie ºiistoric diletant: colecþiona piese pentruun aºa-zis Muzeu al Moldovei (respec-tiv al gazetei sale), pe care le prezentaîntr-o rubricã specialã. În numãrulamintit mai sus, el a reluat (o maitipãrise, sub titlul „Un document unic”,cu aproape trei ani înainte: cf.„Moldova”, 2, nr.66, 14 august 1938,p.4) o scrisoare donatã (indica atunci,nu ºi acum) de colonelul V. Vasiliu de laªcoala de Ofiþeri de Rezervã dinBacãu, autorul articolului „Doi titani:Oct. Goga ºi Aurel Vlaicu”. De aceastãdatã, textul e dublat de facsimil, carescoate la ivealã cîteva inexactitãþi detranscriere. Scrisoarea (o carte poºtalã)nu-i datatã, dar formularea aluzivã „amauzit de întîmplarea «pedagogicã»”denotã cã e din 1911, de dupã episodulcondamnãrii poetului la închisoare înSeghedin:

„Frate Goga (,)Am fost la Paris ºi mã am oprit la

Mûnchen; te-am cãutat, dar dupãaceea am auzit de întîmplarea «peda-gogicã»! Acum «Alles vorbei»…

Frate (,) maºina se gatã acuºi, pãrþileau reuºit la perfecþie. Cu comandantularsenalului mã cam sfãdesc, acummerje lucru fain, motorul e comandat,costã 12 000 fr., e cam scump dar bun.Mãi frate, dupã ce am vãzut tote aero-planele (,) îþi scriu cu siguranþã cã i-amtãiat.

Nu mai avea grijã cã o sã se întîmpleceva.

Scriemi (sic!) la arsenal.Te sãrutã A. Vlaicu”.

Lîngã semnãtura acestuia, de-oparte ºi de alta, fac gestul de rigoare doiprieteni comuni: „Salut (,) Remus” ºi„Sã trãieºti (,) Rusu Abrudeanu”.

Tot „Moldova” lui Const. Sturzu vapublica (de asemenea în premierã), întranscriere ºi în facsimil, douã poezii detinereþe ale lui Goga, compuse înaceeaºi zi. Destinatara lor fusese„Maria ª.”, care – se precizeazã –„dupã tatã se trãgea din familiaDãncãºiu din Rãºinari, iar dupã mamãdin familia Comºa, din Sãliºte”. Probabilrefugiatã din Ardeal, trãia la Bacãu înmomentul publicãrii.

Cele douã poezii au deschis unalbum al acesteia. (A avea album erapreocuparea ºi apanajul aproape tutu-ror domniºoarelor.) Autorul (care îm-plinise abia de cîteva luni 20 de ani) egalant ºi protocolar, tentat sã flirteze,dar nu prea sigur pînã unde poatemerge.

Iatã-le:[Un album nou!…]- Un album nou!… Eu zîmbitorÎþi scriu acum pe fila primã…Mi-aºi împleti dorinþa vagãÎntr-un cuvînt ori într-o rimã,Sã-i spun hîrtiei sã-nþeleagãCe tu-nþelegi – deºi nu vrei…Sã-i spun… sã-i spun…

dar uite, dragã,Pe neºtiute ochii meiS-opresc la cartea asta nouã.- ªi mã gîndesc aºa în treacãt,Cã, Doamne, cîþi vor mai veniSã-þi scrie cartea pînã-n capãt.ªi cînd va fi albumul plinLã-i frunzãri zîmbind cu milãªi-i rãsplãti pe scriitori:Un rîs la fiecare filã…Deci ce-aº vrea eu nu-i spun hîrtieiÎn stihuri dulci ºi-n osanale,- Gentilã domniºoarã Mimi,Îþi spun mai bine D-tale!…

Rãºinari, 2 septembrie 1901

[Pe mine m-a bãtut norocul]Pe mine m-a bãtut noroculÎn album mai întîi sã-þi scriuÎþi mulþãmesc cã m-ai fãcutAtît de fericit sã fiu!…

Dar sã-þi spun ceva la ureche:- Tu lasã-mã, înger zglobiu,În inimã sã-þi fiu întîiulªi-n album ultimul sã fiu.

Rãºinari, 2 septembrie 1901

Al D-tale (dacã nu te superi) prieten(dacã te superi) stimãtor,

Octavian

(Const. Sturzu, „Octavian Gogapoezii inedite”, în „Moldova”, 5,

nr. 267, 17 iulie 1943, p.1 - 4)

Îngropate în ziarul bãcãuan, acestedouã poezii nu apar nici în ediþia deOpere îngrijitã de I. D. Bãlan, nici învolumul Poezii inedite, alcãtuit de DanSmîntînescu.

Constantin CÃLIN

De ici-de colo (1)

eseu

noiembrie - decembrie 201112

Dar neputinþa de a postula concepþiidefinitive despre literaturã, ceea ce,pânã la urmã, într-o formulã a luiLaurenþiu Ulici, nu-i decât un alt „con-fort Procust”, nu ne recompenseazã cuîncredinþarea cã putem ignora sau evitaalte opinii, mai „optimiste”, privind iden-titatea literaturii, natura ºi funcþiile ei.Dacã e adevãrat cã nicio concepþie nuse dovedeºte infailibilã în timp, odatãce depinde de circumstanþele în carese iveºte ºi se valideazã, nici nu putemnega evidenþa cã unele teorii dinultimele trei-patru decenii, în ciudalacunelor prezentate, au aruncat noilumini asupra fenomenului literar,aducând contribuþii demne de interes laînþelegerea acestuia. Credem cã, încazul literaturii, e mai comod, ºi maiprofitabil sã adoptãm poziþii flexibile ºiatitudini tolerante. E linia de gândire pecare o adoptã Antonio Candido, împre-unã cu alþi cercetãtori sud-americani.Arãtându-se mai puþin sceptic faþã deposibilitatea de a defini arta cuvântului,scriitorul, profesorul, teoreticianul ºicriticul literar brazilian considerã dreptliteraturã nu numai textele canonice, ciºi orice formã de manifestare culturalãrealizatã de fiinþa umanã, la toatenivelurile societãþii.

Într-o lucrare de referinþã,„Constituirea literaturii braziliene”(1993), Candido îºi probeazã supleþeagândirii când afirmã cã doar concen-trarea concomitentã a operei ºi contex-tului poate furniza o explicaþie cuprinzã-toare, însã niciodatã pe deplin reuºitã,dacã þinem seamã de limitele individu-ale ºi metodologice ale cercetãtorului.Asociind, într-o dialecticã sui-generis,forma ºi conþinutul, structura ºi funcþia,Candido admite cã, deºi contextulpoate fi valabil pentru înþelegereaoperei, acesta rãmâne doar un elementsecundar, fiindcã operele literare „nupot fi înþelese ºi explicate decât în inte-gralitatea artisticã, în funcþie de care eîngãduit sã rezulte un aspect sau altul”.

Într-o carte anterioarã, „Literaturã ºisocietate” (1973), comentând relaþiadintre artã ºi realitate, cercetãtorulbrazilian atrãgea atenþia cã arta, eruditãsau primitivã, transpune realul în iluzo-riu printr-o stilizare formalã, ce implicãmanipulare tehnicã, printr-o viziunedespre lume, legatã de o realitate natu-ralã sau socialã, ºi printr-o atitudinegratuitã atât a producãtorului de text,cât ºi a receptorului, ceea ce s-ar tra-duce prin a concepe ºi a recepta artaca plãcere esteticã.

Ca sã ajungã la un astfel de concept,Candido inventariazã trei funcþii pe carele exercitã literatura: socialã, ideolo-gicã, totalã. Dupã teoreticianul sud-american, funcþia socialã se raporteazãla rolul operei de a stabili relaþiilesociale, de a satisface nevoi spiritualesau materiale, de a menþine sau de amodifica status-quo-ul; funcþia ideolo-gicã, secundarã, vizeazã un sistem deidei, iar când acesta e vizibil, sevorbeºte despre artã angajatã; funcþiatotalã dã seamã de universalizareaoperei, apelând la resurse formaleadecvate. Cele trei funcþii trebuie studi-ate în acelaºi timp, dar eficacitateaartisticã a unei opere e determinatã defuncþia totalã: „depinde de relativa eiatemporalitate ºi universalitate [...] dez-legându-se de elementele ce o fixeazãde un moment ºi de un loc determi-nate”.

Din acest punct de vedere, timpulfuncþioneazã ca judecãtor îndrituit sãasigure permanenþa unei opere, astfelîncât, dacã opera are adevãrate calitãþiestetice, va supravieþui în timp ºi vadeveni universalã.

Funcþiile literaturii sunt discutate ºi în„Literatura ºi formarea omului” (1972),text în care Candido întãreºte o funcþiece le subînþelege pe toate celelalte.Într-adevãr, funcþia umanisticã (maipotrivit ar fi fost „umanizatoare”, darcuvântul nu existã în românã!),înþelegând procesul ce confirmã omulîn umanitatea lui. Altfel spus, e vorbade capacitatea literaturii de a exprimaomul ºi apoi de a acþiona asupra for-mãrii propriului om. Desluºim cã evorba, în fond, de o funcþie educativã,dar într-un sens formativ nepedagogic:literatura „nici nu distruge, nici nu edi-ficã [...], ci aducând liber în ea însãºiceea ce noi numim binele ºi rãul, eaumanizeazã într-un sens profund, fiind-cã aduce viaþã”. ªi pentru cã literaturadã lecþii, ea nu rãmâne inofensivã,putând sã provoace probleme psihice ºimorale, ca viaþa, a cãrei imitaþie stiliza-tã este.

Funcþia umanisticã îºi subordoneazãfuncþiile psihologicã ºi cognitivã. Primase raporteazã la nevoia de ficþiune ºi defantezie, iar literatura e „una dintremodalitãþile ce funcþioneazã ca rãspunsla aceastã nevoie universalã”. Tot aºacum visãm în toate nopþile, avemnevoie de momente consacrate fan-teziei. Un fel de a spune cã visul neaduce echilibrul psihic, iar literatura,echilibrul social. În „Drepturile omului ºiliteratura” (iatã pânã unde ajunge sud-americanul!), un text din 1989, AntonioCandido readuce în discuþie funcþiainvocatã mai sus, când remarcã, în-drãzneþ, cã literatura pare a cores-punde acestei necesitãþi universale ºi,cum e vorba de o necesitate, ea consti-tuie un drept!

Încã din 1972 (op.cit.), Candido aratãcã funcþia cognitivã – cunoaºterea lumiiºi a fiinþei – permite operei sã repre-zinte, cognitiv ºi sugestiv, realitateaspiritului, a societãþii, a naturii; deºiopera se bucurã de o autonomie desemnificaþie, aceasta nu o elibereazãde realitate, pe care se întemeiazã ºipe care o poate influenþa.

Întorcându-ne din nou la funcþiaumanisticã ºi la textul din 1989, sã maispunem cã Antonio Candido, com-parând cuvintele cu niºte cãrãmizi aleunei construcþii, atrage atenþia cã aces-te cãrãmizi ar reprezenta o manierã deorganizare a materiei ºi cã asta ar con-stitui primul nivel de umanizare; caorganizare, cuvintele au un rol struc-turant în spiritul, sentimentele ºi viziu-nile noastre despre lume. Dacã literatu-ra e un haos organizat sub formã decuvinte, caracterul de lucru structuratne organizeazã haosul lãuntric ºi neumanizeazã. Aºa e. Într-un fel, „oriceoperã literarã presupune aceastãdepãºire a haosului determinatã cu aju-torul unui aranjament special al cuvin-telor ºi al unei propuneri de sens”.

Legãtura dintre fantezie ºi realitateface ºi obiectul unui studiu din 1990,„Literatura ºi pedagogia: punct ºi con-trapunct”, semnat de Regina Zilberman.Concepþia ei nu e departe de gândireaconcetãþeanului ei, Antonio Candido.Pe de o parte, literatura construieºte olume coerentã, aºadar raþionalã; pe dealtã parte, ea se hrãneºte cu fantezia ºiimaginarul autorului. În consecinþã,chiar dacã e o creaþie imaginarã, lite-ratura nu pierde contactul cu realul.Conciliazã raþionalitatea limbajului cuficþiunea cea mai exacerbatã. Tocmaiprin caracterul ei ambivalent, literaturaprovoacã un dublu efect asupra cititoru-lui: îi mobilizeazã fantezia ºi îi suscitã opoziþionare intelectualã. În acelaºi timp,acþioneazã asupra cititorului atât la nivelindividual, cât ºi la nivel social: în câm-pul individual, introduce un universcare, în ciuda îndepãrtãrii de cotidian, îlconduce sã reflecteze asupra acestuicotidian; în câmpul social, îi permitesocializarea experienþei de lecturã princompunerea ºi confruntarea gusturilor,punctelor de vedere, judecãþilor de va-loare.

În ciuda flexibilitãþii unor concepþii,precum acelea apãrate de AntonioCandido ºi Regina Zilberman, discuþiile

întreprinse de câþiva teoreticieni caTerry Eagleton, Antoine Compagnon ºiJonathan Culler ne asigurã cã, deo-camdatã, e imposibil sã definim cate-goric literatura, lucru ce s-ar explicaprin aceea cã, deºi studiile întreprinsesunt de naturã ºtiinþificã, obiectul studi-at nu e ceva mãsurabil, ca în domeniulºtiinþelor exacte. În schimb, cu toatenumeroasele divergenþe ºi dificultãþi înpropunerea unor definiþii valabile întimp ºi spaþiu ºi acceptate de toatãlumea, mai mulþi cercetãtori refuzãunele viziuni canonice, ceea ce seîntâmplã des când vorbim despre lite-raturã. Unul dintre aceºtia e tot obraziliancã, M. Lajolo. Într-o carteapãrutã în 2001, „Literatura: cititori ºilecturã”, cercetãtoarea criticã viziunilecanonice, menþionând cã, în pofidaunor voci care nu mai acceptã genurileliterare, în general devalorizate, aces-tea nu sunt mai rele decât cele clasice,ci doar diferite. Asta se întâmplã fiindcãtoate conceptele vizând literatura suntfatalmente relative, iar în acest sens,textele pot fi considerate sau nu literareîn funcþie de criteriile de literaritate sta-bilite în fiecare epocã, în fiecare loc ºiîn fiecare culturã.

Gândul la aceastã concepþie „sacrã”despre literaturã, ca ºi când literaturas-ar acoperi cu o „aurã”, ne îndeamnãsã meditãm la relaþia dintre literaturã ºipiaþã, o relaþie recunoscutã, dar vãzutãdrept suspectã. Cum afirmã D.Wellershoff într-o lucrare de acum vreopatru decenii, „Literatura, comerþul ºiindustria culturalã”, toatã lumea ºtie cão operã literarã este ºi o marfã, dar astatrece drept o caracteristicã perifericã ºiaccidentalã, incapabilã sã-i afectezeconþinutul. Mai mult, când vine vorbadespre opere erudite, tendinþa e de aevita relaþia, consideratã ilicitã, ºi seîncearcã protejarea lor prin judecãþiartistice ºi spirituale socotite ca ima-nente. Dar, în cazul literaturii obiºnuite,adresate maselor de cititori nespecia-lizaþi ºi ai cãrei autori sunt interesaþidoar de profit, o astfel de relaþie eadmisã, în timp ce literatura se dilueazãca marfã.

Dupã Wellershoff, ideologia culturalãa elitelor burgheze reproºeazã cer-cetãrilor sociologico-literare cã nu elu-cideazã relaþia dintre literaturã ºi piaþã,iar consecinþa principalã e teama,prezentã atât la scriitor, cât ºi la cititor:primul nu vrea sã fie suspectat de pro-priile obiective de piaþã, al doilea seteme de o „interceptare” a proprieiplãceri estetice. Temerile lor pleacã dela supoziþia cã relaþia operei artistice cutot felul de condiþionãri sociale ar dimi-nua valoarea ei esteticã. Sã nu neamãgim totuºi: nu e cu putinþã sãnegãm cã literatura, practicã socialã ascrisului ºi cititului, cu o mare vechime,presupune un schimb complex întrediferite câmpuri sociale: formaþiuni,tehnologii, ºtiinþe, instituþii. La conflu-enþa acestor elemente se produce „li-teraturizarea” sau „deliteraturizarea”textului.

Dacã e nevoie de vreo concluzie,vom spune cã a concepe literatura cape o practicã derivând dintr-o organi-zare a societãþii înseamnã sã nuignorãm, pe de o parte, instanþele pro-ducerii, difuzãrii, circulaþiei, distribuþieiºi consumului, iar pe de altã parte,practicile discursive traduse în pozi-þionãri ale spiritului critic. O premisã aînþelegerii literaturii dincolo de o simplãdescriere a pãrþilor structurale ale tex-tului. Considerarea textului literar caintrinsec trebuie sã cedeze spaþiul unuiamplu demers care sã ia în calculîntregul proces al literaritãþii, înmacrostructura ºi în infrastructura sa.• Teodora Nicodim

Gheorghe IORGA

Literatura,între canonul teoriei

ºi „demonul” definiþiilor (II)

prozã

noiembrie - decembrie 2011 13

ªi se lãsã ceaþã. ªi se lãsã gri pesteochi, peste creier, peste lume.

Sã ies afarã. Sufãr de claustrofobie.Pereþii încing hore în jurul meu. Nu e deajuns cã sunt limitatã social, mã îngrãde-sc ºi pereþii. Ridicaþi pentru a cãdea. Unlimbaj artificial: omul vorbeºte împotrivanaturii, împotriva destinului. Pereþii suntcuvintele lui grele pe care le aruncã înfaþa incontrolabilului. Veºnicul rãzvrãtit.Simt nevoia sã fug. E camera mea ºi numi-e încãpãtoare. Îmi sufocã plãmânii,îmi striveºte muºchii, îmi stoarce gân-durile. Nu poate fi camera mea de vremece mi-i aºa strâmtã. Pânã ºi icoana carezace într-un colþ, prãfuitã, mã priveºtedubios. Îmi lipsesc pietrele. Camera meaar fi completã dacã aº avea, în jurul pa-tului, câteva pietre zdravene pe care sã-miascut ideile în fiecare dimineaþã. Pe eleo sã-mi întind ºi rugãciunile la uscat ºipoate vor creºte ºi câteva verbe noi înlocurile ferite de soare. ªi-aºa am rãmasgoalã în patul meu gol. Nu mã maiîmbracã nicio privire strãinã, niciun zâm-bet familiar, nicio mângâiere de mamã,nicio îmbrãþiºare de iubit. În fond, toateerau niºte mãºti materiale care-mimiºunau pe ochi ºi care-mi sporeaumiopia. Nu mã mai vedeam. Acum...

Un ciocãnit în geam. Deschide gea-mul:

-Coarne avem! Coarne de vânzare!Hai la coarne!

-Coarne de drac? Sunt importa(n)tesau autohtone?

-Coarne avem! Coarne!-Vreau eu câteva! Dar trebuie sã le

verific mai întâi. Sã le pipãi, sã le gust...aºa cum se sug sfârcurile pânã sezbârcesc...

-Coarne! Hai la coarne! (þiganca con-tinuã sã strige asta pe parcursul replicilorei ºi nu pare s-o audã)

-De drac sau de berbec? Vreau eu!Dã-mi mie sã le pipãi! Sã suflu în ele ºisã le fierb. Ce ciorbã bunã iese dincoarnele de drac. Se iau 333 de gramede coarne de drac, se spalã cu apãrece, se lasã 33 de minute la frigider,dupã care se dau prin rãzãtoare. (Coar-ne! De vânzare! Se aude pe fundal.Þiganca nu se mai vede. Strigãtele sunttot mai slabe. Apare un cameraman ºi unplatou de filmare. În locul geamului, omasã de bucãtãrie, plinã cu cratiþe.) Sepun la fiert. Când praful de coarne dedrac e aproape fiert (veþi vedea cã apaare o culoare negru-violet), adãugaþicâteva fire de iarba-dracului ºi rozmarin.Sare ºi piper dupã gust. Adicã, în spatelegustului? În spatele centrilor nervoºigustativi? În spatele creierului... Existãviaþã dincolo de creier?

O voce din platou: Rãmâi pe subiect!Nu divaga! Azi nu se mai vorbeºte cono-tativ. Nimeni nu mai vrea s-audã aºaceva!

Altã voce din platou: Reclame în 5minute. Terminã ciorba ºi dupã reclameintrãm cu desertul.

- Nu mã mai aude nimeni. ªi mi-e ofoameee... S-a fãcut ciorba aia de drac?Mâine-poimâine ne trezim cã nici ciorbãde drac nu se mai face. Totul se demo-deazã. Ca tramvaiul tras de cai cupicioarele-n tavan (începe sã fredonezemelodia, dar cu versurile încurcate.Dispare studioul TV ºi masa. Rãmânesingurã în faþa geamului.)... minijup, cumonoclu erai ºic...ªi lumea mai ºimoare. Iau cu ei toate ideile, toate cân-tecele, toate hainele. Ne lasã singuri ºinou-nãscuþi. Cât avem noi de luptat! ªi,mai ales, trebuie sã ne amintim. Sã ni-i

amintim ºi sã le ridicãm statui. Câtãnedreptate! Ridicãm în slãvi niºtenecunoscuþi reci. E drept, ne-au ajutatmult. Lãsându-ne fãrã nimic, suntemstimulaþi sã gândim, sã trebãluim, sãinventãm. Mereu, unitãþi de mãsurã noi,aparate noi, stele noi, cuvinte noi. Mãcarde n-ar mai fi totul atât de subiectiv.Avem de þinut minte atâtea unitãþi demãsurã câte lucruri cunoaºtem. „Acunoaºte nu înseamnã neapãrat aînþelege.” e citatul. Care va sã zicã, ounitate de mãsurã pentru fiecare om înparte. Dragi tovarãºi, eu, io, Ea, unsanimicului absolut, proclam cã fiecare omîn parte are dreptul sã se cunoascã doarpe sine ºi pe nimeni altcineva. Sã nu nemai încurcãm în unitãþi de mãsurã.Ajungem sã ne încurcãm în ele ºi sãetichetãm un om cu eticheta altcuiva ºisã-l cumpãrãm mai scump decât este elîn realitate. Mai bine economisim decât

sã ne pãgubim singuri. Nu e de ajuns cãne furã statul? Ne furã pãmântul de subpicioare, pietrele din mâini... Unde ampus pietrele alea? Pe ele voia mama sãmã frece ca sã mã cureþe de fiþe ºi decurajuri anarhiste. Dar mã zbãteam preatare ºi m-a scãpat din mânã. ªi acum seîntristeazã când îºi aminteºte întâm-plarea asta. Hazardul ãsta! Nimeni nu-lia în serios, toþi au senzaþia cã stãpâ-nesc istoria. Tot ce ºtiu este cã nu potstãpâni nimic. Trecutul trece în imemori-al, în an-istorie, se lasã pervertit dememorie. Prezentul e halucinogen, e cao ispitã pe care nu o poþi atinge. Viitorule pur ºi simplu incontrolabil. Cainstinctele. Ele sunt cele care-mighideazã paºii prin camerã ºi care-miinfluenþeazã ajustarea luminii din privire.Sunt veselã dacã mãnânc, frustratãdacã mi-e foame, obositã ºi fãrã chefdupã o masã mult prea copioasã. Totuldepinde de stomac. ªi de restulinstinctelor. Pe care nu le voi numi. Dacãle numesc, se simt chemate ºi vor ieºidin adâncuri ca sã turmenteze.Numele... Actul de a numi e sinonim cuactul de a da naºtere, de a crea. Cândnumesc, îmi exercit puterea deDumnezeu. Numirea-îndumnezeire. Darpoþi naºte ºi nãpaste, tragedii, exis-tenþialisme, holocauste, calamitãþiumane, naturale, fizice, conceptuale,extrasenzoriale. De aceea, eu nu port unnume, nu îl afiºez, nu îl invoc, nu-lcunosc, nu-l înþeleg. Nu mã numesc. Eusunt ºi sunt fãrã nume. Ce pãcat cã nusufãr de insomnii. M-aº simþi bolnavã. Aºavea o scuzã. Aºa, sunt sãnãtoasã tun ºinu am cum sã mã ascund, nu am de cesã mã plâng. Poate doar de faptul cãmesele din jurul meu sunt goale (seschimbã decorul. Apar niºte meserotunde, mici, de o persoanã, încercuite

de scaune goale. Nimic pe mese. Doarscaunele sunt dezordonate, ca ºi cum ar fifost cineva acolo, dar a plecat. Câtevavoci, râsete ºi melodii jazz fredonate pefundal, în surdinã.) Toþi au plecat. Nu m-aumai aºteptat. Întotdeauna îºi fac timppentru ei, pentru alþii, dar nu ºi pentrumine. De când îi ºtiu, umblã beþi. Suntconstant plecaþi de acasã ºi certaþi cupãrinþii. Gândul le stã numai la fete ºi dis-tracþie. Halal distracþie! Nu se duc ºi ei lateatru, nu pun mâna pe o carte. Suntdoar niºte trupuri, niºte roboþi sociali. ªitot e mai bine aºa, decât ca mine,invenþie. Nu am nici nume, nici formã.Sunt foarte maleabilã. Fiecare cititor mãmodeleazã dupã cum îi pofteºte inima.Unul poate mã face pictoriþã - ce multmi-ar plãcea sã mãzgãlesc pereþii ãºtiacu culorile timpului! L-aº prinde atunci încapcanã ºi m-aº juca cu el aºa cum s-ajucat el cu mine. Altul poate mã faceschizofrenicã- aº putea trãi într-un multi-plu timp, multiplu univers. Sau multiplude timp, multiplu de univers? În termenimatematici, este omul divizibil cu timpul,cu spaþiul, cu acþiunea? Care ar fi criteri-ile de divizibilitate pe care le-am puteaobserva ºi generaliza în urma acestoroperaþii? Sau poate mã vãd ca pe odamã de companie care aºteaptã, înfri-guratã, satisfacerea nevoilor ei nimfo-mane. Sau piromane? S-a fãcut întune-ric. Omul Negru n-a venit. Barul e gol, efãrã mine, fãrã ei. La fel ca întregPãmântul. Suntem mici ºi singuri aici. Aºvrea niºte pietre cu care sã mã joc. Nu-miplace lumina. Prea clarificã totul. Undemai rãmâne loc pentru contemplare?

- Ce mici sunt sânii tãi, iubito, ºi cepietroºi! Parcã ai fi toatã din carne, ºi nudin stâncã. (Apare un pat cu Ea ºi El,îmbrãþiºaþi sub cearºafuri.)

- Ah! Aici erai! Nu te-am vãzut. Sufãrde miopie, ºtii?

- Cât þi-am aºteptat mângâierea!Ea, distratã: Ai mâncat ceva azi?

Dacã nu te hrãneºti, devii canibal.Trebuie sã ai grijã la alimentaþie. Nu vreisã te confunde lumea cu un animal.

- Nu mai plec din patul tãu!- Ai vãzut ce pietre am? Dar când te-

ai ridicat de pe ele? Eram sigurã cã te-am rãstignit pe veci acolo...

- Eºti divinitatea cãreia mã închin, cufiecare por ºi fiecare gând al meu. Ai înmine sclavul tãu.

- ªi muzica? Când a încetat sã maicânte? M-am sãturat de atâta liniºte.Stau de prea mult timp aici. ªi mi se facefrig. ªi mi se face fricã. Iar nu potdeschide ochii. Mã apasã prea tare clan-þa de la uºã pe pleoape. Mãcar de-aºreuºi sã fug.

- Lasã-þi capul pe pieptul meu, iubito.N-o sã mai simþi nimic. Am pregãtit pum-nalul pentru amândoi, aºa cum ne do-ream. Împreunã la un nivel mai înalt.Prea era totul material ºi sec. Vino lapieptul meu! (O înjunghie. O sãrutã,dupã ce se asigurã cã e moartã.) Eopera mea. Am tot dreptul asupra ei. (Omângâie. Se aºazã în genunchi lângãpat ºi o priveºte. Se pipãie.) E carneasta? E carnea mea? Dar o simt tot peea. (Se uitã spre pat. E doar el acolo, cupumnalul înfipt în inimã.) Camil Petrescusau Pigmalion: tot una. (Patul e gol. Seîmbrãþiºazã singur ºi-ncepe sã se leg-ene ºi sã-ºi cânte.) Naaaniii, naaaniiii,fãããrããã craaaniiiii... naaaaa... niiiiiii...naaaa... niiiiii... door de braaanhiiii...•• CCrr iisstt iinnaa CCiioobbaannuu -- AAll ttee lluummii ((SSaallooaanneellee MMoollddoovveeii ))

Valeria Mitu

O dimineaþãca oricare

religie

noiembrie - decembrie 201114

Tema îngerilor a fost abor-datã din vechi timpuri subdiferite aspecte – teologic,filosofic, literar, artistic. Existãun domeniu specific acesteiprobleme – angelologie, încare se încearcã definirea ºiexistenþa lumii îngereºti. Astfel,în felul lui, teologul, filosoful,poetul sau prozatorul, icono-graful sau pictorul încearcã sãdefineascã, sã descrie, sãînfãþiºeze aspectului îngerului.Dezbaterile semnificative aleacestei teme au ajuns sã fiecompletate de poveºti cu îngerisau fenomene paranormale.

A scrie, a vorbi, a picta, aface filme despre îngeri adevenit un subiect la modã.Peste tot în lume, în publicaþiide tot felul se scrie despreîngeri, despre noi apariþii aleacestor tainice fãpturi, în vissau aievea, se fac filme sau sedeschid expoziþii despre ei.Imaginea a cãpãtat ºi unaspect comercial pânã lakitsch. Cele mai frumoasedeclaraþii de dragoste trebuiesã compare iubita/ iubitul cu unînger, copiii au „chipuri deîngeri” ºi sufletul „neprihãnit deînger”. Din obiectele decora-tive, felicitãri, vederi, desenenu trebuie sã lipseascã un„îngeraº” sau un „amoraº”înaripat, cu obrãjori grãsuþi decopil în mijlocul unor noriºori.

Cine sunt îngerii? Când ºide ce au fost ei creaþi? Cumaratã? Care este firea lor?Care este menirea pe care oîmplinesc ºi care este legãturalor cu oamenii?

La aceste întrebãri, diferitedomenii sau fenomeneîncearcã rãspunsuri.

Mai întâi Biserica oferãargumentele ei prin învãþãturavechilor scrieri, de la SfântaScripturã pânã la recentelelucrãri teologice. Lumeanevãzutã a îngerilor este con-sideratã o creaþie a luiDumnezeu, alãturi de toatecele vãzute – Univers, om, ani-male ºi plante. Însuºi Crezul,simbolul credinþei mãrturiseºteexistenþa tuturor lucrurilor„vãzute ºi nevãzute” ca ocreaþie a lui Dumnezeu princuvânt: „Cred întru unulDumnezeu, Tatãl atotþiitorul,Fãcãtorul cerului ºi al pãmân-tului, vãzutelor tuturor ºinevãzutelor…”

Biblia prin VechiulTestament lãmureºte creareaîngerilor înaintea lumii materi-ale, considerând existenþalumii duhurilor înaintea lumiimateriale ºi a omului însuºi.Îngerii sunt consideraþi primelefiinþe create, raþionale ºi des-ãvârºite, dupã chipul luiDumnezeu ºi fãrã trup. Alãturide teologi ºi filosofi, pictorii, înspecial iconografii, ºi poeþii aufost preocupaþi de abordareatemei îngerilor. Interesul pen-tru acest domeniu nu putealipsi dintr-o mare culturã cumeste aceea a Rusiei. Se poateafirma cã tema îngerilor a fostcel mai bine reprezentatã petãrâmul misterios al Rusiei.Astfel, alegând douã numecelebre ale culturii ruse ce auabordat în creaþia lor tema

îngerilor, Andrei Rubliov ºiMihail Iurevici Lermontov audevenit, în felul lor, modele deurmat în acest domeniu.

Andrei Rubliov,câteva datedespre viaþãºi operã

Existã mulþi cititori, elevi ºistudenþi ai ultimelor generaþii,care nu au auzit de AndreiRubliov. Credincioºii care seînchinã la celebra Icoanã aSfintei Treimi nu ºtiu cã a fostpictatã de Cuviosul AndreiRubliov. Mai mult decât atât,sunt surprinºi sã afle cã se mainumeºte „Troiþa” lui Rubliov,ºtiind cã „Troiþã” înseamnã înlimba românã „Cruce mare delemn sau de piatrã (împodobitãcu picturi, sculpturi, inscripþii ºiuneori încadratã de o micãconstrucþie), aºezatã la rãs-pântii, pe lângã fântâni sau înlocuri legate de un eveniment”,uitându-se ºi de cealaltã sem-nificaþie de „Icoanã, formatãdin trei pãrþi, sfânta treime, tri-adã, trinitate, trio”.

Despre Andrei Rubliov nu s-aupãstrat prea multe date bio-grafice. Se crede cã a trãitaproximativ între anii 1370 –1430 ducându-ºi traiul înMãnãstirea Andronikov delângã Moscova. Viaþa mona-halã pe care a dus-o a impus odesãvârºitã smerenie ºi înplanul activitãþii sale artisticeprin faptul cã nu ºi-a semnatniciodatã lucrãrile. Deºi a trãitîntr-o perioadã istoricã zbuciu-matã pentru þara sa, AndreiRubliov a reuºit sã se impunãºi pe plan artistic, ºi pe planspiritual. Activitatea sa de pic-tor bisericesc l-a impus în isto-ria artei ca fiind genial, iar peplan spiritual, pentru viaþamonahalã pe care a dus-o ºisimplitatea sufleteascã trans-misã în operele sale a fost ca-nonizat în 1988. Aceastã „sim-plitate divinã” l-a determinat ºipe pãrintele Pavel Florenski sãafirme despre opera funda-mentalã a lui Rubliov cã„Existã Troiþa lui Rubliov, deciexistã Dumnezeu!”.

Atât Troiþa lui Rubliov, cât ºicelelalte icoane pictate de eladuceau un spirit nou în icono-grafia vremii. Pãstrând tradiþiapicturii bizantine, artistul seimpunea, în acelaºi timp, cu onotã personalã ce îl detaºa dediscipolul sãu Teofan Grecul.În locul figurilor bizantine pre-lungi, grave ºi sobre dinicoanele lui Teofan, Rubliovpicteazã chipuri blânde, du-ioase, cu o expresie seninã ceaduc pace sufleteascã. Acestetrãsãturi sunt evidente înreprezentarea îngerilor înopera genialã a lui AndreiRubliov. Însãºi vestita Troiþãînfãþiºeazã Trinitatea Ce-reascã sub forma a trei îngericu aripile desfãcute stând la omasã simplã pe care se aflã unsingur potir.

Tãcerea îngerilor din icoa-nele lui Andrei Rubliov l-a influ-enþat pe inegalabilul regizor

rus Andrei Tarcovski sã reali-zeze capodopera cinemato-graficã „Andrei Rubliov”, încare smeritul pictor ar firenunþat sã vorbeascã dedi-cându-se exclusiv pictãriipereþilor bisericilor ºi icoaneloratât de grãitoare.

Este considerat autorul unuiminunat manuscris cu miniaturicunoscut ca „EvangheliaHitrovo”. A pictat cu certitudineurmãtoarele monumente: în1405, alãturi de mai vârstniciiºi faimoºii maeºtri TeofanGrecul ºi Prohor Gorodeþki(cunoscut ºi ca Prohor dinGorodineþ), zugrãveºte o partedin iconostasul CatedraleiBunei Vestiri (Blagoveºcenie)din Kremlinul Moscovei; în anul1408, alãturi de prietenul DaniilCiornâi, picteazã frescele ºiiconostasul monumental alCatedralei Adormirii MaiciiDomnului (Uspenie) dinVladimir; între 1425 ºi 1427, totcu Daniil Ciornîi, zugrãveºte ºifrescele ºi iconostasul bisericiide piatrã a Lavrei Sfintei Treimiîntemeiatã de Sfântul Serghiedin Radonej. Faimoasa „Troiþã”era icoana de hram, piesa cen-tralã a iconostasului bisericiiprincipale. Lavra Sfintei Treimieste una dintre cele maifaimoase mânãstiri ortodoxeruse din toate timpurile, centrulspiritual al Rusiei pânã înepoca modernã. Unii iconariîncã mai cred cã Rubliov a fostînsuºi Sfântul din Radonej,subliniind faptul cã uneleicoane pictate de artist suntfãcãtoare de minuni. OricumAndrei Rubliov devine sfântprin canonizarea din 1988,fiind sãrbãtorit pe 29 ianuarie ºipe 4 iulie. Dupã canonizare,este cunoscut ca SfântulAndrei Iconograful.

Dupã cercetãri îndelungate,istoricii ºi criticii de artã ruºi îlconsiderã pe Rubliov ºi autorula trei icoane din ciclul „Deisis”al iconostasului de laZvenigorod. (cf. Gabriel Bunge– „Icoana Sfintei Treimi aCuviosului Andrei Rubliov”, Ed.Deisis, Sibiu, 1996).

Chipul îngeruluiîn opera luiRubliov – de laEvanghelia Hitrovola Sfânta Treime

Printre multele expresii cese folosesc pentru a dovediadmiraþia profundã faþã de ta-lentul desãvârºit al uniculuiiconograf, poate cea mai fru-moasã ar fi „mâna îngereascã

a lui Andrei Rubliov” ce su-gereazã expresivitatea ima-ginii ce înfãþiºeazã chipulîngerului. Termenii subliniaþi aravea aceeaºi conotaþie gene-ralã, referindu-se la rusescul„obraz” (imagine, chip). Defapt, termenul „obraz”, pelângã semnificaþiile de „ima-gine”, „chip”, se foloseºte înlimba rusã ºi cu înþelesul de„icoanã”. Cuvinte ce denumescsãrbãtori sau activitãþi reli-gioase au la bazã etimologiiale acestui termen, de exem-plu «preobrajenie” (schim-barea la faþã). Este interesantãevoluþia cuvântului în limbaromânã – „obraz”, care are, deasemenea, semnificaþii di-verse, de la sens de bazã –parte a feþei, la sensuri secun-dare sau figurate, de exemplu,„fiinþã”, „individ”, „faþã”, „chip”.Cu referire la aceste sensuri sefoloseºte ºi expresia „faþã bi-sericeascã”. Iar cuvântul „chip”capãtã în limba românã sem-nificaþii sacre, fiind folosit atun-ci când se vorbeºte despreicoane ce înfãþiºeazã „imaginisfinte”. Icoana, înainte de asugera o poveste biblicã,înfãþiºeazã un „chip”, o „imag-ine”, o „faþã”, un „obraz” al unuisfânt sau „CHIPUL” lui IisusHristos sau al Maicii Domnului.

Cele mai reprezentative ºimai valoroase lucrãri dincreaþia lui Andrei Rubliov suntconsiderate ilustraþiile pentrumanuscrisul numit „EvangheliaHitrovo”, icoanele de laZvenigorod – „ArhanghelulMihail”, „Spas (Mântiutorul)”,„Apostolul Pavel” – ºi celebra„Troiþa (Sfânta Treime)”.

„Evanghelia Hitrovo” este unmanuscris frumos ornamentatcu ilustraþii ce reprezintã pic-tura bizantinã miniaturalã.Textul manuscrisului este com-pletat cu imaginile unor ani-male cu valoare de simbol –ºerpi, balauri, pãsãri – ce seîncolãcesc pe prima literã depe fiecare paginã. Manuscrisuleste considerat unic atât princonþinut, cât ºi prin frumuseþeaminiaturilor ce îl completeazã.Acestea sunt în numãr de optºi îi înfãþiºeazã pe cei patruevangheliºti ºi simbolurile lor:vulturul, ca simbol al evanghe-listului Ioan; îngerul, simbol allui Matei; taurul, simbol pentruevanghelistul Luca ºi leul pen-tru Marcu.

Dintre miniaturile Evan-gheliei Hitrovo, cea mai fru-moasã este consideratã cea aîngerului, simbolul evanghelis-tului Matei. El este reprezentatca un tânãr cu chipul blând ºi

senin, cu trãsãturi delicate ºifine, aproape feminine. Îngerulþinând în mâini Evanghelia seînscrie într-un medalion auriuºi sugereazã impresia de plu-tire într-un „calm nepãmân-tesc”, dupã descrierea din„Universul artei ruse”: „Îngerullui Rubliov este reprezentat caun tânãr de o seninãtatecopleºitoare, ce întruchipeazãpuritatea ºi neprihãnirea în-sãºi. Figura enigmaticã ºi purãeste înscrisã într-un cerc, ast-fel cã întreaga fiinþã a tânãru-lui, care pluteºte parcã într-uncalm nepãmântesc, devine unsimbol al veºniciei, al trãini-ciei.” (Mihaela Moraru, „Uni-versul artei ruse”, EdituraMeteor Press, 2003)

Manuscrisul cu miniaturilelui Rubliov a primit denumireade Evanghelia Hitrovo dupãnumele boierului cãruia i-a fostdãruit mai târziu. Astãzi, minu-nata lucrare se pãstreazã înBiblioteca de Stat de laMoscova.

Liniile de eleganþã ºi degraþie impuse picturii meda-lionului ce cuprinde îngerulevanghelist Matei i-au determi-nat pe experþi sã recunoascãstilul ºi „nota personalã” deneegalat a marelui ºi uniculuiartist Andrei Rubliov. Trãsã-turile descrise pot fi recunos-cute ºi în celelalte înfãþiºãri cuîngeri ale artistului. Nota unicãde seninãtate ºi blândeþe achipului îngerului lui Rubliovapare ºi în icoanele celebreArhanghelul Mihail ºi, mai ales,Troiþa.

Un înger cu chip duios ºi cuo delicateþe femininã este ºiIcoana Arhanghelului Mihail cepoate fi admiratã astãzi laGaleriile Tretiakov dinMoscova. Îmbrãcat într-o man-tie de culoare azurie, îngeruleste prezentat static, cu capulplecat, într-o profundã plecãci-une ce sugereazã rugãciunea.ªi de data aceasta, criticii auidentificat stilul lui Rubliov pecare îl descriau ca „o îmbinarefericitã între calm ºi hotãrâre,între bunãtate ºi dârzenie, pre-ponderentã fiind seninãtatea ºiblândeþea ce se degajã dinochii ºi din întreg chipulsfinþilor.”

Lucrarea desãvârºitã aoperei lui Rubliov, cea maicunoscutã icoanã a artistului,Sfânta Treime sau Troiþaînfãþiºeazã, de asemenea,chipuri de îngeri ce întru-chipeazã blândeþea ºi seninã-tatea, simboluri ale Treimii –Dumnezeu Tatãl, Dumnezeu

Leontina SILIªTE

Chipul îngeruluila Andrei Rubliov

interviu

noiembrie - decembrie 2011 15

– Stimate domnule MateiViºniec, aº porni dialogul nostrude la o idee cunoscutã.Caragiale apropia teatrul dearhitecturã ºi nu de literaturã,opinând cã dramaturgul este unconstructor, nu un scriitor înadevãratul sens al cuvântului.Cum priviþi dumneavoastrãrelaþia teatru-literaturã ºi careeste specificul dramaturgiei înraport cu poezia ºi proza, ºtiutfiind faptul cã aþi încercat toateaceste genuri?

– Teatrul este construcþie,fãrã îndoialã. Când scriu mãgândesc la curba dramaticã apiesei, la înlãnþuirea scenelor, laefectul de surprizã pe care tre-buie sã-l aducã fiecare scenã nouã, ca ºi laideea de acumulare interesantã. Dar teatruleste ºi literaturã, þine de genul dramatic. Eu,când m-am îndrãgostit de teatru nu a fost dincauza spectacolelor pe care le vãzusem, ci pen-tru cã acest gen literar, teatrul, îmi conveneafoarte bine, puteam în interiorul acestui gen sãamestec dialogul cu poezia, naraþiunea savantãcu oralitatea. Mie îmi place ºi scriitura fragmen-tarã, ideea de crochiu, elipsele literare. Or, toateacestea sunt extrem de bine acceptate de scri-itura dramaticã, la fel ca ºi un anumit spirit ludic.În teatru poþi sã te joci uneori scriind. ªi romanuleste construcþie, dar altfel. Personal nu sunt unteoretician ºi nici nu-mi place sã teoretizez pemarginea achiziþiilor mele în materie de tehnicisau maturitate stilisticã. De fapt, simt când ebine ºi când nu e bine, asta e tot. Am o busolãinterioarã care îmi spune aici e prea lung, aici eredundant, aici ar mai trebui dezvoltat, acestpersonaj secundar meritã mai multã atenþie, aicitrebuie sã utilizezi arta contrapunctului (ca înmuzicã) pentru a surprinde, pentru a-l face pecititor sã tresarã. Teoria nu ajutã la nimic dacãnu ai aceastã busolã.

– Se ºtie cã postmodernitatea este unfenomen care a stârnit reacþii contradictorii,divergenþele opiniilor critice nelãsând posibili-tatea receptorului de a-ºi construi o viziune uni-tarã asupra acestuia. Bogdan Creþu, spre exem-plu, vã considerã „un optzecist atipic“ ºi nu unpostmodern… V-aº ruga sã-mi spuneþi în cemãsurã formula vi se potriveºte sau, dacã estecazul, sã vã (auto)definiþi altfel.

– A te defini înseamnã a te închide între niºtefrontiere. Or, dintotdeauna, eu încerc sã scapde definiþii ºi de frontiere, de etichete ºi de clasi-ficãri. Cu cât trece timpul, îmi dau seama cãsunt un scriitor care cautã sã capteze o emoþieumanã în textele sale. Asta e tot.

– Aþi relatat într-un interviu cu Doru Matei unepisod în care Nichita Stãnescu vã îndemna sãscrieþi teatru, considerându-l singura posibilitatede manifestare a unei viziuni inovatoare. Cepãrere aveþi despre posibilitãþile dramaturguluicontemporan în acest sens ºi cum anticipaþievoluþia teatrului?

– Se scrie foarte mult astãzi ºi este foartebine. Teatrul „rezistã“ de multã vreme în istoriaomenirii ºi mai are zile lungi în faþa sa, chiardacã existã mode, curente, tendinþe sau contra-mode, contra-curente, contra-tendinþe. Încã odatã, eu fac o distincþie între teatru, care implicãºi etajul spectacolului, ºi scriitura dramaticã,genul literar ca atare. În ce mã priveºte, eu scriuun teatru destinat ºi sã fie citit, nu numai mon-tat. De altfel nici n-aº scrie dacã n-aº ºti cã

piesele mele rãmân ºi ca niºtetexte literare autonome care potprovoca emoþie ºi bucurie ºi lalecturã, nu numai în momentulmontãrii lor. De altfel mi s-aîntâmplat sã mi se spunã „piesadumneavoastrã este minunatã,dar a fost montatã prost“. Iatãgenul de reacþie care îmi confir-mã cã scriitura dramaticã nueste legatã cu lanþul de scriiturascenicã, existã o bucurie a citi-torului care citeºte o piesã ºi îºiconstruieºte singur spectacolul,în mintea sa, dacã vrea ºi con-siderã cã e necesar.

– Referindu-vã la dublaapartenenþã culturalã, aþi afirmat

cã sunteþi „omul care îºi are rãdãcinile înRomânia ºi aripile în Franþa“. Vã rog sã-mispuneþi în ce mãsurã biografia (realitatea comu-nistã, condiþia de autoexilat) v-a influenþat ºipânã în ce punct se reflectã ea în piesele dum-neavoastrã?

– Perioada petrecutã în România m-a influ-enþat enorm ºi mi-a dat apetitul pentru reflecþiasocialã ºi piesele istorice. Am scris de altfelmulte piese în care abordez tema manipulãriiindividului de cãtre putere, tema spãlãrii pecreier, a schimbãrii rolurilor între victimã ºi cãlãuetc. Chiar ºi acum, dupã 20 de ani de la cãdereacomunismului, scriu uneori texte care au legã-turã cu acea perioadã pentru cã întreaga uma-nitate este încã sub influenþa acelei perioade.Unda de ºoc a cãderii comunismului nu s-astins, dupã cum reflecþia în jurul ideii de utopierãmâne vie ºi interesantã.

– Critica literarã nu s-a arãtat încã de laînceput întru totul favorabilã dramaturgiei luiMatei Viºniec. Al. ªtefãnescu afirma undeva cãteatrul scris de dumneavoastrã este „mai multliteraturã decât teatru. În principiu, orice specta-col cu o piesã de-a sa dezamãgeºte“, pentru caulterior sã-ºi revizuiascã (nu ºtiu dacã lovines-cian) opiniile, susþinând cã teatrul dumneavoas-trã „a devenit acum un mesaj de care nu se maipoate face abstracþie, un mereu posibil eveni-ment artistic“. Putem, extrapolând, vorbi despreo „amorþealã“ a criticii româneºti, despre inca-pacitatea ei de a fi receptivã la nou, la experi-ment?

– Personal cred cã în România existã încã ovitalitate a criticii literare ºi teatrale, în bunatradiþie din anii comunismului când critica aveazonele ei duble, cu douã înþelesuri, ºi eraextrem de necesarã în peisajul cultural. Înmaterie de receptivitate a experimentelor, credcã trãim într-o epocã în care omul nu se maimirã de nimic. În Franþa, de exemplu, avangar-da a devenit normã, experimentul a devenitdogmã... Mã bucur sã vãd în România însã unfenomen, cel al Festivalului de la Sibiu, care deani de zile ºi-a pregãtit un public capabil astãzisã vadã ºi sã vibreze în faþa unei mari diversitãþide propuneri artistice. Or, acest tip de muncã,de formare a publicului, nu a fost fãcutã înprimul rând de criticã, ea este un rezultat al uneipractici teatrale ºi al continuitãþii artistice...

– ªi acum, la final, v-aº întreba abrupt ce estemoartea?

– Moartea este ceva împotriva cãruia luptscriind.

– Vã mulþumesc.Roxana POPA

Fiul ºi Sfântul Duh. Chipurileaproape identice sugereazãexistenþa lui Dumnezeu subforma Sfintei Treimi.

Consideratã capodoperã aGaleriei Tretiakov, IcoanaSfintei Treimi / Troiþa pictatãde Andrei Rubliov þine pe loccredincioºi ºi admiratori.Cunoscuta icoanã înfãþiºeazãTrinitatea Cereascã –Dumnezeu Tatãl, DumnezeuFiul ºi Sfântul Duh – sub formaa trei îngeri (recunoscuþi dupãaripile lor) aºezaþi în jurul uneimese. Chipurile asemãnãtoarese disting prin coloritulveºmintelor ºi prin gesturi.

S-a spus despre „îngerii luiRubliov” din icoane cã sunt înrepaus, dar, în acelaºi timpeste sugeratã ºi miºcarea.Prezenþa aripilor, poziþiamâinilor ºi a picioarelor,înclinarea capului au rolul de acrea impresia de miºcareuºoarã, de plutire linã, de„supremã pace a fiinþei însine”, dupã descrierea fãcutãde Paul Evdochimov: „Cei treiîngeri sunt în repaus – e supre-ma pace a fiinþei în sine –acest repaus este însã «exal-tant»; este o autenticã extazã,ieºirea din sine însuºi. Este celmai mare paradox canemiºcare ºi miºcare sã fieacelaºi lucru”.

Chipul îngerului din icoanelelui Rubliov sau din iconografie,în general, a fost descris ºi descriitori, în special de poeþi.Tema sau motivul îngeruluiapare în poezia filosoficã saude dragoste a marilor poeþi,mai ales la cei romantici.Imaginea persoanei iubite esteprezentatã metaforic ca unînger, sugerând frumuseþespiritualã. Tema îngerului divinsau a îngerului „decãzut” afost, de asemenea o preocu-pare pentru mari poeþi.Genialul pictor de biserici,Cuviosul Andrei Rubliov este

slãvit de credincioºi, dar, înacelaºi timp, este redescoperitºi astãzi fiind un model deurmat pentru reprezentanþi aiartelor. Iconarii creºtini dinprezent au ca modeldesãvârºit icoanele lui Rubliov,în special Sfânta Treime,capodopera pictorului în carese recunoaºte „mâna saîngereascã”. Poeþii contempo-rani mai exprimã prin versurilelor trãiri misterioase legate devisuri cu îngeri ce amintesc dechipurile blânde ºi tãcute alefiinþelor înaripate înfãþiºate deAndrei Rubliov. Poezia„Prefaþã” din creaþia poeteiVioleta Savu aminteºte de „unvis Rubliov” în exprimarea sen-timentelor, a trãirilor legate,poate, de o amintire plãcutã acopilãriei, a primei iubiri sauchiar de condiþia artistului,pentru care modelul Rubliov adevenit o aspiraþie cãtredesãvârºire. Se remarcãfolosirea cuvântului chip înpoezie pentru a sugeraasemãnarea cu desãvârºitulpictor spre care tinde un artist„plecat sã picteze biserici”.Iconarul, pictorul de „chipuri”(sfinte) încearcã sã concurezeprin opera sa cu maestrul ce aînfãþiºat cel mai bine sau ºi-a(în)chip(uit) atât de frumosimaginea misterioaselor apa-riþii din vis sau aievea.

Tãcerea iconarului AndreiRubliov imaginatã deTarkovski în filmul sãu, liniºteadeplinã ce înconjoarã chipurilepline de blândeþe ale îngerilorîºi au originea în „nepãtrunsul”„suflet slav”. Icoanele luiRubliov pot fi comparate cuuºurinþã cu poeziile religioaseale altui mare spirit rus,Lermontov: sunt pline de„luminã ºi tãcere”.

• Andrei Rubliov - Sfanta Treime

Matei VIªNIEC:

„…Eu încerc sã scapde definiþii ºi de frontiere,

de etichete ºi de clasificãri”

Patru temperamente, patru fluide, unfluid verde, unul roºu, galben ºi negru,povestesc despre un straniu sentiment:home. Patru fluide se joacã savant,corect ºi magnific cu formele reunitesub luminã, patru fluide ºi un clasic, LeCorbusier.

Cu semne de vãzduh, ElenaLupaºcu vede, pe suprafeþe de celuloidcu chipuri antropomorfe, trecutele vieþiale Moineºtilor. Materii rare sunt aduse,colate, martori, pe luciul gri. Vieþi înculori, limpezi culori, ca în filmele pri-milor cineaºti ruºi, se succed, cu ritm,cu ecouri ºi repede clar-obscur.

Din plasmatice gânduri, incandes-cente forme, Teodora Nicodim facevãzutã faþa imediatã a oraºului, aºacum, neobosit, acesta, în fiecare zi,

renaºte. Este o întâlnire, cu parfum deparadox, între realiile fotografice aleoraºului ºi realiile închipuite, îngroºate,un paradox al juxtapunerilor, reveriimelancolice la feþele diurne aleoraºului.

Luminiþa Radu ridicã, pe pãmânteºtitemelii, castele de cãrþi ale Bacãului.Tipul de scriere al graficienei, înaceastã expoziþie, este din recuzita demaximã generalitate a semnelorpoºtale. Lucrãrile sunt structuri graficerepetitive. Medee contemporane, lu-crãrile sunt structuri care îºi pun în sur-dinã iluzoriile naraþii, iluzoriile retorici.

Ca într-o apã, memorabilã apã,Bianca Rotaru reconstruieºte oraºul,succesiune nostalgicã de oglinzi curgã-toare, oglinzi despre locuri care sunt ºi

oglinzi despre locuri care nu mai sunt ºiau fost ºi care fac parte din mereunescrisa carte cu poveºti a oraºului.Locuri ºi timpuri, mai ales, înfãþiºeazãpictoriþa din ceþuri colorate.

Patru tinere voci, uneori cu tristeþede cor antic, alteori, deseori cu aproapeingenuã bucurie, scriu harta completã aunei cãlãtorii cu strãluciri de epopeespre, oriunde ar fi, acasã.

Iulian BUCUR

Sfârºitul de toamnã vine cuFestivalul Naþional de Teatru, lacare mã duc plinã de aºteptãri, defebrilã curiozitate, de cum o sãfie, de ce anume o sã vãd. E operioadã în care trãiesc într-untimp suspendat, dedicat numaiteatrului, având un sentiment debucurie, de sãrbãtoare. Pentru cãasta trebuie sã însemne un festi-val, o sãrbãtoare unde sunt invi-tate cele mai izbutite spectacoleale stagiunii trecute, un prilej deadmirabile întâlniri cu oameniicare animã multicolora, diversalume a teatrului nostru cel detoate serile, un rãgaz de delec-tare pentru iubitorii acestei arte.

Cea de-a 21-a ediþie a FNT-ului (28 octombrie - 6 noiembrie2011) a fost una reuºitã, dupãpãrerea mea, având dreptselecþioner unic un experimentatcritic de teatru, pe AliceGeorgescu, care a organizatevenimentul într-un fel anume,foarte personal, dându-i o notãdestinsã, elegantã, plãcutã.Puteai sã-þi alegi în voie specta-colele ºi manifestãrile conexe lacare doreai sã participi, ºi au fostmulte ºi interesante astfel deocazii: conferinþe, dialoguri ºiprelegeri libere, simpozioane,lansãri de carte, ateliere decreaþie, expoziþii. Excelentã a fostideea de a relua întâlnirile faþã înfaþã cu profesioniºtii scenei, cre-atorii de teatru. Am plecat cu min-unate impresii de la dimineþilepetrecute la Ceainãria de laTeatrul ACT, un loc încântãtor,cu gazde primitoare. Aici, laDivanele FNT (unde se stãtea pefotolii, scaune ºi pe niºte pernuþe,de fapt) s-au purtat vii discuþii înjurul mai multor teme de mareinteres. Artiºtii au stat la sfat, s-audestãinuit, au mãrturisit de ce auales teatrul ca formã de expresie,în dezbatere fiind puse regia, dra-maturgia, scenografia, muzica,coregrafia, în fine, cam tot ceîncorporeazã ºi „înghite” teatrul,acest Gargantua al artelor, dupãcum suna, inspirat ºi cu umor,genericul unui „divan”.

Programul Festivalulul a fostgândit în jurul unei figuri tutelare -Anton Pavlovici Cehov, sãrbã-torit, anul trecut, pentru 150 deani de la naºtere. Sub motoulcehovian „omul, acest animal ciu-dat”, selecþionerul a grupat câte-va „Cehoviziuni”, cele mai multeaparþinând lui Andrei ªerban,regizor care nu mai are nevoie,dupã cum îndeobºte se spune, denicio recomandare. Cu acest prin-cipiu ordonator ºi cu ferma

asumare a criteriului estetic, AliceGeorgescu îºi argumenteazãconvingãtor ºi alegerea motouluipe care l-am menþionat, omul,acest animal ciudat: „Omul,aceastã fãpturã ce creeazãmomente de spirit ºi de gândire,continuând sã-ºi sfâºie fãrã milãsemenii; omul, aceastã fãpturã cefuge de singurãtate, otrãvindu-ºirelaþiile cu societatea pânã lacrimã, ºi fuge de societate,otrãvindu-ºi relaþiile cu naturapânã la anihilarea vieþii de peplanetã; omul, aceastã fãpturã cecautã cu disperare dragostea,temându-se sã o primeascã atuncicând, în sfârºit, o întâlneºte:Ciudatã fiinþã, atât de simplã ºiatât de complicatã!”

Despre paradoxul de a fi om ºiuman vorbesc toate cele patruspectacole ale lui Andrei ªerban,prezente în Festival. În „Treisurori” (Teatrul NaþionalBudapesta), în „Unchiul Vanea”(Teatrul Maghiar de Stat Cluj),„Ivanov” (Teatrul „Bulandra”), caºi în „Strigãte ºi ºoapte” dupãIngmar Bergman (Teatrul

Maghiar de Stat Cluj), Andreiªerban, preocupat în permanenþãde dimensiunea spiritualã ateatrului, încearcã sã ne vor-beascã pe înþeles despre „timpulîmprumutat” pe care-l trãim.Regizorul îl priveºte pe Cehov cape un „reporter al vieþii”, pur ºisimplu, „care face o radiografie asituaþiilor noastre umane, a feluluiîn care suntem, în care ne trãimvieþile, între realitate ºi iluzie, cumvrem sã fim alþii, cum nu neacceptãm pe noi înºine”. ªi i-areuºit acest lucru, astfel cã nici-unul dintre spectacolele sale nute poate lãsa indiferent. Îþi placsau nu-þi plac întru totul, ele cla-tinã ceva din tine, te pun înmiºcare. Eu n-am „aderat”, depildã, la „Trei surori” ºi la „Ivanov”.Primul nu mi-a transmis mai delocemoþie, fiind de altfel conceput lamodul distanþat, brechtian, ironic,cu tentã de grotesc, dar recunoscnoutatea viziunii ºi calitatea ire-proºabilã a interpreþilor, înschimb, la „Ivanov” nu m-a cuce-rit defel deþinãtorul rolului princi-pal, Vlad Ivanov, care, cred, nu a

fost bine condus. În schimb, m-auîncântat Victor Rebengiuc (ªabelski)ºi Marius Manole (Borkin).„Unchiul Vanea” ºi „Strigãte ºiºoapte” sunt montãri mai vechi,despre care s-a scris foarte mult,pentru cã sunt aproape de ceeace se numeºte capodopere. Suntspectacole pe care le-am revãzutcu acelaºi entuziasm ca primaoarã, lãsându-mã sedusã de joculextraordinar al lui AndrasHathazi, Zsolt Bogdan, ImolaKezdi, ºi de neobosita inventivi-tate, energie a lui Andrei ªerban,care ne smulge de pe locurilenoastre de spectatori, din obiº-nuinþe, amplasându-ne pe scenã,în diferite unghiuri, implicându-neastfel în spectacol. Sunt scenetulburãtoare în aceste montãri,rãvãºitoare, care te urmãrescmult timp, ºi îþi cresteazã definitivmemoria afectivã. Andrei ªerbana gãsit acele mijloace, simple ºicomplicate, fireºti ºi rafinate, toto-datã, prin care scoate la ivealã„nepriceperea oamenilor de a-ºitrãi viaþa”, dupã cum zicea chiarblândul doctor Cehov. Neputinþe,irosire, lene, abulie, iluzii deºarte,micime sufleteascã, lipsã decuraj, ratare, meschinãrie ºi mis-tificare, tot acest mucegai albanalitãþii care roade sufletulomenesc s-a vãzut ºi simþit, parcãmai clar ca niciodatã pe scenã.De aceea, focusul Andrei ªerbana fost unul de excepþie, dând bla-zonul Festivalului.

Mai amintesc, dintre specta-colele vãzute „Leonce ºi Lena”,rafinatã creaþie a lui TompaGabor, de la Teatrul Maghiar dinCluj, într-o formulã cunoscutã,dar impecabilã tehnic, „Caligula”(Teatrul Naþional „Marin Sorescu”Craiova), în captivanta viziune,de mare plasticitate ºi forþã ima-gisticã a lui Laszlo Bocsardi, cuun sclipitor interpret, SorinLeoveanu, „Poveºti cãlãtoare -Capul verde”, Teatro Meridional,Lisabona, un spectacol de marecãldurã, emoþionant, despresaudade-dorul, ºi „D-ale car-navalulul” de la Teatrul Naþional„Radu Stanca” din Sibiu, pus înscenã de Silviu Purcãrete, în

decorul lui Dragoº Buhagiar, ºi pemuzica lui Vasili ªirli.

În distribuþie sunt actori bine-cunoscuþi, Constantin Chiriac,Ofelia Popii, dar nu aº putea zicecã m-au surprins cumva, de astãdatã. Ba, chiar dimpotrivã. In-teresantã era ideea unei Didinetriplate, ºi goana continuã a unorpersonaje buimace, simple mãºtiîntr-un carnaval de mahala plinãde noroi. Alergãtura e fãrã noimã,pentru cã totul, în final, rãmâne lafel. Ca în lumea româneascã,unde se poate întâmpla orice, ºinimic nu are consecinþe.

Au fost, desigur, ºi spectacolela care m-am dus cu mari aºtep-tãri, dar am plecat dezamãgitã.Am apreciat performanþa luiMarian Râlea din „Îngropaþi-mãpe dupã plintã” (dramatizare aregizorului Yury Kordonsky dupãromanul lui Pavel Sanaev) de ajuca, fiind credibil, un bãieþel denouã ani, dar mi s-a pãrut cã emult prea multã melodramã,acompaniatã ºi de sfâºietoarele,ºi obsedantele sunete ale unuivioloncel, în montarea de laTeatrul „Bulandra”. ªi MarianaMihuþ încarcã prea mult un per-sonaj ºi aºa excesiv, paranoic,„lãsându-se” cu totul, ºi cu deliciivizibile în rol, dar supralicitând,dupã cum am spus.

Desigur, aici, într-un zborplanat, nu am fãcut decât sãreproduc niºte note ºi impresiidespre un festival cu un afiºbogat, cu multe nume sonore, cuo ofertã pentru gusturi variate,fiecare comentator oprindu-sedoar la ce a crezut el de cuviinþã.Unii s-au grãbit sã semnalezeneajunsurile acestei ediþii, înprimul rând, chestiuni legate deselecþie, de organizare. S-au pro-dus inflamãri serioase în legãturãcu deschiderea Festivalului cureprezentaþia Teatrului Naþionalde la Budapesta, e adevãrat,deloc inspiratã, dar nici eu nu mãpot opri în a spune cã e vechemeteahna intelectualilor noºtri dea-ºi critica, din instinct ºi din prin-cipiu, colegii. Dincolo de neîm-pliniri, pentru cã nu ai cum sãmulþumeºti pe toatã lumea,important este cã am avut zecezile de spectacole incitante, cu unrepertoriu de valoare, preponde-rent clasic, susþinut de profe-sioniºti de marcã, regizori, actori,scenografi, talentaþi, originali, încompania cãrora ne-am bucuratde multe clipe frumoase, deteatru, de viaþã.

Carmen MIHALACHE

arte

noiembrie - decembrie 201116

Expoziþia „Home”, cu ingenuã bucurie

Festivalul Naþional de Teatru

Decupaje subiective

Ce înseamnã aceastã ediþiespecialã a celui mai vechi festi-val de teatru din þarã? Eaaratã, dupã cum spune direc-torul TT-ului, Liviu Timuº, cã„în orice condiþii ºi în orice situ-aþie“ admirabilii profesioniºtii aiscenei de la Piatra Neamþ sunt,rãmân alãturi de spectatorii lor.Nonconformismul acestui tea-tru, „simbol al tinereþii ºi avan-post al miºcãrii teatrale dinRomânia“ se manifestã ºi deastã datã, într-o formã eroicã,aº zice, fãrã sã-mi fie teamã cãfolosesc cuvinte mari. Fiindcã,neavând casã (clãdirea teatru-lui se aflã în plin proces de re-novare, care dureazã, dupãcum se ºtie, la noi, mai mult caîn alte pãrþi) ambiþioasa echipãa TT-ului ºi-a asumat în conti-nuare misiunea, a gãsit noispaþii ºi soluþii pentru desfãºu-rarea activitãþii lor curente. ªi,pe deasupra, teatraliºtii pie-treni au mai izbutit sã facã ºifestivalul care i-a consacrat,þinându-ºi publicul aproape. Eidemonstreazã astfel cã va-loarea unui teatru stã în ceeace înfãptuieºte, în producþiilesale ºi în artiºtii sãi. La PiatraNeamþ se joacã acum în locurineconvenþionale, într-o salã aColegiului Naþional „PetruRareº“, la Tabãra ªcolarãCozla, la Club „Tonique“, ºi ori-unde actorii sunt primiþi cu sim-patie, cu braþele deschise. Înstagiunea trecutã, multe spec-tacole au fost itinerate în judeþ,în þarã, teatrul participând, cusucces, la multe festivaluri (afost invitat ºi peste hotare, înPolonia) unde a ºi câºtigat pre-mii importante. Tot anul trecuta fost organizatã o microstag-iune în Bucureºti, când, timpde o sãptãmânã, s-au jucat, înforþã, nu mai puþin decât 13reprezentaþii, bine primite decãtre public ºi presa de spe-cialitate. ªi, luna trecutã, spec-tacolul „Yerma“ a fost prezen-tat în cadrul FestivaluluiNaþional de Teatru. Iar „HerrPaul“, montarea de mare suc-ces a lui Radu Afrim, încu-nunatã cu mai mulþi lauri, a fostinvitatã, în acest decembrie, laprima ediþie a FestivaluluiInternaþional de Teatru EuropaEst de tot - ReUniuni teatralede la Iaºi.

Aºadar, artiºtii nu au acumcasã, dar au un festival cu oþintã precisã, el fiind dedicat, înmod special, tinerilor sub 35 deani. Deºi secþiunea „Pledezpentru tineri“ nu a mai pututfigura ca atare în ediþia 2011,cei mai mulþi spectatori au fostdintre cei tineri, pe care i-am vã-zut umplând Clubul „Tonique“,de pildã, la spectacoleleTeatrului LUNI de la GreenHours Bucureºti. Pledoariadeci continuã în aceastãsusþinutã ofensivã beneficã deeducare, de formare a publicu-lui tânãr, cãruia i se oferãspectacole potrivite orizontuluilor de aºteptare, problemelor,situaþiilor de viaþã cu care seconfruntã.

Timp de o sãptãmânã, între9 -16 noiembrie, la Piatra

Neamþ au poposit mai multetrupe din þarã, dar ºi muzicieni,cum este Marius Matache (într-unconcert folk), publicul având deunde alege, dupã gusturi,preferinþe, din oferta festivalu-

lui. În primele zile, afiºul acuprins spectacolele: „Visulunei nopþi de galã“, spectacolindependent, de Cornel Cristei,în regia lui Radu Nichifor, „Eute iubesc, eu te omor!“ de

Sorin Oros, regia TudorTãbãcaru, „Vânãtorii“ de IonBãieºu, regia Rareº Pârlog(Teatrul Tineretului PiatraNeamþ), „ªi mâine e o zi“ de F.Xaver Kroetz (TeatrulMunicipal Baia Mare), protago-nistã - Aurora Prodan- regiaAnton Tauf, „Sunt doamna fãrãnimeni, chiar deloc“, un recitalRodica Mandache, MariusManole, regia DianaMihailopol, „Auto“ de ErnestoCaballero, regia Horaþiu Mihaiu, „Operele complete ale luiWilliam Shakespeare, pescurt!“ de Jess Borgeson,Adam Long, David Singer,regia Lucian Tion (Teatrul„Andrei Mureºanu“ Sf.Gheorghe). Nu am reuºit sãvãd decât câteva spectacole,din partea finalã a festivalului,emoþionantul „Fir’mituri“ de LiaBugnar, în regia DorineiChiriac, cu Dorina Chiriac,Mihaela Mihãescu, Lia Bugnar,Vlad Ivanov, „Undo ‘90(Maºina timpului), adaptaredupã „Do over“ de FrederickStroppel, regia Radu Apostol,cu Andreea Bibiri, actriþã mi-nunatã, totalã, nãvalnicã, ºiCosmin Seleºi, foarte bun ºi el(ambele producþii sunt aleTeatrului LUNI de la GreenHours Bucureºti, care nu sedezminte în acþiunea de pros-

pectare a noului, a originalitã-þii). Bine construite, inteligente,cu teme de actualitate au fostºi „Pentru cã pot“ de ArthurKopit, regia AlexandruMâzgãreanu (Teatrul OdeonBucureºti) ºi „Aeroport“ deªtefan Caraman, regia Ion-Ardeal Ieremia (TeatrulNaþional Timiºoara), cu doitineri actori interesanþi, aflaþiîntr-o bunã relaþie scenicã,Alina Reus ºi Romeo Ioan.

O explozie de culoare, devitalitate pe ritmuri de etno-jazz, de plasticitate au adusactorii de la Teatrul MicBucureºti cu „Crazy stories înthe city“, un spectacol deArcadie Rusu, în care i-amreîntâlnit, cu plãcere, pe doifoºti actori de la TT, Oana Albuºi Avram Birãu. De asemenea,spectatorii pietreni au pututsavura delicioasa istorioarã„Nasul“, dupã N. V. Gogol,regizatã de Alexandru Dabija,ºi interpretatã cu un haz nebunde Ada Milea ºi BogdanBurlãcianu. În ultima searã afestivalului, la Club „Tonique“,Teatrul Tineretului în colabo-rare cu Teatrul piBuni PiatraNeamþ) a prezentat o piesã deLia Bugnar, „Jocul de-a ade-vãrul“, în direcþia de scenã a luiªtefan Iordãnescu, cu NoraCovali, Ecaterina Hâþu, MateiRotaru, Dragoº Ionescu. Camnefinisat, de parcã-i lipseaceva, aºa mi s-a pãrut, mai cu-rând un exerciþiu, o joacã.Adevãrul, pe care vreau sã-lspun însã, fãrã joacã, este cãTeatrul Tineretului s-a strãduitsã pãstreze sus (într-o peri-oadã care nu-i este deloc priel-nicã) ºtacheta unei manifestãride tradiþie ºi prestigiu, faptpentru care meritã din plinlaudele noastre.

Carmen MIHALACHE

arte

noiembrie - decembrie 2011 17

Piatra Neamþ

Spectacole mariîn montãri mici

• ediþie specialã •

„The Help,” tradus în mod greºit „Culoareasentimentelor,” este adaptarea din 2011 a cãrþiiscrise de Kathryn Stockett ºi urmãreºte priete-nia dintre o tânãrã albã ºi douã servitoare deculoare în America anilor ‘60. Regia ºi scenariulaparþin debutantului Tate Taylor, dovedind cãun film nu are nevoie de nume mari ºi un bugetastronomic pentru a mulþumi publicul larg, cidoar de un scenariu bine scris, o distribuþie ta-lentatã ºi dorinþã de afirmare.

Eugenia „Skeeter” Phelan (Emma Stone),proaspãtã absolventã de universitate ºi scri-itoare aspirantã, se întoarce acasã, unde aflãcã fosta menajerã a familiei ºi-a dat demisia înmod inexplicabil. Deranjatã de comportamentulprietenelor ei faþã de servitoarele de culoare,Skeeter decide sã scrie o carte de interviuri dinperspectiva menajerelor. Deoarece Skeeter nueste o susþinãtoare a segregãrii raselor, iniþiati-va prietenelor sale de a construi bãi separatepentru ajutorul domestic o ºocheazã. Astfel,ajunge sã le cunoascã pe Aibileen (Viola Davis)ºi Minny (Octavia Spencer), douã menajere deculoare, care ºi-au petrecut toatã viaþacrescând copiii familiilor de albi din Mississippi.

Întotdeauna am admirat filmele în care per-sonajele feminine au un rol central, iar „TheHelp” nu este o excepþie. Pe lângã problemasegregãrii raselor, filmul abordeazã rolulfemeilor în societatea conservatoare sudistã ºiprezintã aºteptãrile societãþii de la tinerele albe,presiunea de a aspira la un mod de viaþãtradiþional, unde rolul femeii este limitat la celde soþie ºi mamã. Prin urmare, intenþia lui

Skeeter de a-ºi câºtiga singurã existenþa prinintermediul scrisului nu este privitã cu ochi bunide cãtre familie ºi prieteni. Toleranþa acesteiafaþã de oamenii de culoare este criticatã în modegal. Dorinþa lui Skeeter de a se împrieteni cumenajerele prietenelor ei nu este încurajatã nicide prietenele sale ºi nici de servitoare, cele dinurmã fiind obiºnuite cu distanþa dintre cele douãrase, nesperând la posibilitatea schimbãrii situ-aþiei ºi mereu temându-se de pierderea servi-ciului. Cartea lui Skeeter le dã posibilitateamenajerelor sã se facã auzite, sã spere laîmbunãtãþirea traiului ºi a condiþiilor de lucru.Odatã ce acestea realizeazã binele pe care l-arputea face, decizia de a o ajuta pe Skeeter numai este pusã la îndoialã.

Prietenia dintre aceste femei reprezintã doaro parte din film. Am apreciat foarte mult lipsageneralizãrilor. Într-adevãr, problema segre-gãrii raselor era serioasã ºi susþinutã de mulþi înacele timpuri, însã atât autoarea, cât ºi regi-zorul subliniazã faptul cã nu a fost universalacceptatã. Cu toate cã personajele trãiesc într-o lume cu prejudecãþi, nu toate sunt dispuse sãse comporte ca atare. „The Help” demon-streazã cã poate exista bunãtate într-o soci-etate conservatoare, cã se pot lega prieteniiîntre persoane de rase diferite, cã existãoameni care nu îi judecã pe cei din jur în funcþiede culoarea pielii, nivelul de educaþie sau delocul de provenienþã. Relaþia de prietenie dintreSkeeter, Aibileen ºi Minny nu este singura, iarprivitorii vor descoperi cu plãcere evoluþia pri-eteniei dintre Minny ºi noua ei stãpânã.

De asemenea, filmul nu prezintã o imagineidealizatã a Americii anilor ‘60. Este imposibilsã se facã o asemãnare între „The Help” ºi „Pearipile vântului,” unde în cel din urmã se pre-zintã imaginea stereotipã a sclavului vesel,aparent nepãsãtor de lipsa drepturilor funda-mentale. Personajele din „The Help” sunt tridi-mensionale. Acestea vor o schimbare a nivelu-lui de trai ºi a modului în care sunt trataþi, fãrãa cauza daune celor din jur. Ele doresc sã îºipoatã creºte copiii într-un mod decent, sã leofere acestora o educaþie ºi sã fie trataþi cuacelaºi respect ca populaþia albã.

Una dintre cele mai impresionante calitãþiale filmului, a fost ideea de a nu transformapopulaþia de culoare într-o figurã tragicã.Aceºtia nu sunt prezentaþi ca fiind martiri. Suntoameni normali, cu probleme obiºnuite, capa-bili de a face greºeli ºi dornici de a învãþa dinacestea. Filmul îmbinã în mod excepþionalmomentele dramatice ale menajerei Aibileen cucele comice ale lui Minny. Prietenele conserva-toare ale lui Skeeter nu sunt parodiate, însã fil-mul subliniazã, în mod ironic ºi inteligent,efectele comportamentului acestora.

Emma Stone se descurcã admirabil în rolullui Skeeter, însã adevãratele vedete ale filmuluisunt Octavia Spencer ºi Viola Davis, mai alescea din urmã. Ca sã parafrazãm publicul ameri-can: Dacã existã dreptate pe lumea aceasta,Viola Davis va fi nominalizatã la Oscar în 2012.Este foarte greu sã îi gãseºti defecte acestuifilm. Singura problemã ar fi traducerea înromânã a titlului, care seamãnã uºor cu unul detelenovelã de pe Acasã TV. De fapt, „The help”se referã la ajutorul domestic – menajerele – ºiîn niciun caz la culorile sentimentelor (care, sãfim realiºti, sunt cam greu de descris). Whotranslates these movies?

Antonia GÎRMACEA

Cinema

Despre prietenie ºi toleranþã

reportaj

noiembrie - decembrie 201118

Trezite de un cucurigu put-ernic ºi ireal, dar nu imposibilîntr-un oraº plin de ceasornice-suvenir, am plecat din capitalaAlsaciei în zori, împreunã cuGina Puicã, dornicã sã vizitezepe îndelete Centrul PompidouMetz ºi sã se întoarcã la prânz,chematã de orarul activitãþilorei de lector de limba românã laUniversitatea din Strasbourg.ªi cum cu TGV nicio distanþãnu este mare, iar pânã în celmai important oraº al Lorenei -cum susþin locuitorii lui în neo-bositã disputã pe aceastã temãcu cei din Nancy -, deveneachiar foarte micã, am ajuns totdevreme, atât de devreme,încât dimineaþa încã se trezeaalene într-o ceaþã ca un bo-rangic. Jeanne Meichelbeck,prietena mea, o persoanãcumva în acord cu versurile pecare le scrie, manifeste pentruapãrarea naturii ºi a naturiiumane de relele vremii noas-tre, ne-a aºteptat la garã ºi cuseriozitatea care o caracte-rizeazã în tot ce face ne-aîndemnat sã n-o pãrãsimînainte de a o fi admirat dinunghiuri diferite, pânã la ocuprindere finalã, însoþitã deistoricul ei.

Chiar dacã visam la aceastãvizitã la Metz de doi ani, cugândul în primul rând la cele-bra ei catedralã, trebuie sãmãrturisesc ivirea uneichemãri la fel de puterniceodatã cu inaugurarea aici, la12 mai 2010, a impresionantu-lui spaþiu pentru expoziþii tem-porare (dar ºi pentru o multitu-dine de alte manifestãri inter-disciplinare), între cele maiample din Europa, fratele maimic, adus pe lume de alþi pã-rinþi, al controversatului (la cea-sul naºterii sale) Beaubourg.Chemare potenþatã de entuzi-asmul ºi de mândria luiJeanne: oraºului ei împânzit devalori istorice ºi arhitectonice,mileniul III îi dãruise un edificiucultural uluitor. Aºa spusesem,uluitor, ºi în 1978, atunci când,la un an de la deschidere, mãlãsasem purtatã de scararulantã spre creºtetul CentruluiPompidou, nu atât ca sã vãdParisul de la înãlþime, cât sã-iprivesc de sus în jos, prin rân-duri succesive de trans-parenþe, osatura, sistemul cir-culator, cãile respiraþiei. Cândrememorez orele acelea, inimaîºi regãseºte în propria memo-rie bãtãile accelerate, dar ºimomentul în care emoþia ºi-aschimbat calitatea în faþa uºiiînchise, dar deschise de alcã-tuirea ei de sticlã, a atelieruluilui Constantin Brâncuºi. Numai încercam sã înþeleg ºi sãasimilez o noutate frapantã,mã lãsam în voia bucuriei uneiîntâlniri pe care orice român ºi-odoreºte.

ªi iatã-mã, tot la un an de latãierea panglicii, a altei pan-glici, moment de triumf al celordoi arhitecþi vizionari, japo-nezul Shigeru Ban ºi francezulJean de Gastines, dar ºi altuturor celor care au crezut în

ei ºi le-au fost alãturi, cu câte-va minute înainte de a repetaexclamaþia, deºi timpul ºi cãlã-toriile prin diverse geografii îmiantrenaserã ochii pânã într-atâtcu imaginaþia, cu fanteziile ºiîndrãzneala arhitecþilor ultimelordecenii, încât, gustându-le,admirându-le creaþiile, auajuns totuºi sã mã miºte maimult biserici ºi catedrale, cetãþiºi castele dintr-un îndepãrtatEv Mediu românesc ºi euro-pean. Depãºind Amfiteatrul,cartierul pe care îl generaseconstrucþia Centrului PompidouMetz, înaintam pe platoul sãude primire ºi îl vedeam ºi nu îlvedeam, desluºeam prin aerullãptos trunchiul împletit al unuiarbore fantastic, având totuºiceva pregnant asiatic în alcã-tuire, arbore cu ramuri lungi ºimlãdioase întoarse spre pã-mânt ca sã ridice din ele noitrunchiuri, piloni de lemn aiunui cer de zãpadã, desfãºuratde dimineaþã peste noi, pesteoraº ºi peste Lorena întreagã.De-abia când cuvântul a fostrostit, borangicul ceþii s-adestrãmat, acoperiºul de fibrãde sticlã ºi de teflon s-a contu-rat întâi alb pe alb, apoi alb peazuriu ºi ni s-a arãtat un lungºir de oameni, câteva sute,aºteptând ora deschiderii. I-amdepãºit, aºezându-ne primeleîn faþa intrãrii, graþie permisuluispecial al lui Jeanne, dobânditpentru fidelitatea ei faþã demanifestãrile Centrului.

Deºi eram printre primii vizi-tatori, am urcat cu un soi defebrilitate, temându-ne parcãsã nu intervinã ceva care sã neanuleze norocul de a fi prins înultima sa zi, în galeria 2, ulti-mul segment al expoziþiei cucare se sãrbãtorise inaugura-rea Centrului Pompidou Metz:„Capodopere?”. Organizatãatunci în „naosul” edificiului ºiîn galeriile sale, pe întreagasuprafaþã expoziþionalã decirca cinci mii de metri pãtraþi,reunind, ca ºi Centrul din Paris,în exclusivitate lucrãri de artãmodernã, interogaþia oferise în17 sãli o trecere în revistã acapodoperelor de-a lungul isto-riei, o istorie a evoluþiei noþiuniide capodoperã, apoi, în galeria1, istorii ale capodoperelor,înþelese ca fruct al unor istoriiconvergente, dar ºi ca istoriiale artiºtilor, ale unor creaþii ºi

ale receptãrii lor critice, parcur-sul ramificându-se la un mo-ment dat în sãli dedicate avan-gardei, „ism”-elor (fauvismul,cubismul etc.) ºi în spaþii desti-nate unor figuri ºi miºcãri maipuþin cunoscute ale secoluluiXX. Galeria 2, singura care neaºteptase, cu visuri de ca-podopere, desfãºura pe întrea-ga sa lungime, în „tuneluri”paralele, biografiile autorilor ºipovestea unor lucrãri conside-rate emblematice pentru artasecolului XX, punct din carelucrãrile ca atare puteau fi doarîntrevãzute prin niºte niºte micideschizãturi (aluzie, s-a zis, latema dadaistã a „spectatorului-voyeur”), parada acestor lu-crãri ºi, cu machete, fotografii,desene ºi imagini video, o isto-rie a spaþiilor expoziþionaleconstruite în Franþa, începânddin 1937, pentru arta modernãºi contemporanã. L-am ales –pentru cã întotdeauna trebuiesã alegi ca sã nu-þi iroseºti tim-pul ºi ºansa - pe cel din mijloc,al capodoperelor. Eram, aºa-dar, în coroana învelitã în zã-padã a arborelui asiatic, chipulcu care ni se arãtase în aceadimineaþã Centrul PompidouMetz, în interiorul uneia dinramurile sale principale, tunelprin care se hrãnea cu sevelelui vitale, artã ºi oameni. Lacapetele acestui tunel, ca aletuturor de-altminteri, pereþi uri-aºi de sticlã panoramau oraºul,integrându-ne în istoria samilenarã. Am salutat gara, cuimpozanta ei arhitecturã pru-sacã, simbol al Metzului impe-rial ºi deocamdatã singurulpunct familiar mie aici, apoiCatedrala sa medievalã, pecare o colindasem cu albumeºi cãrþi ºi pe care am recunos-cut-o fãrã sã o fi vãzut vreo-datã, „toute en volute”, cumspusese Verlaine, fiu al locului.

Lecturi, reproduceri, totceea ce înseamnã pregãtireaîntâlnirii cu originalul intensificãbucuria acestei întâlniri ºianuleazã, cel puþin pe mo-ment, posibilele îndoieli semã-nate de un Jean Clair, careasociazã arta modernã uneiierni a culturii. În ce mã pri-veºte, întâlnirea a început, înacord cu dominanta dimineþii ºia caierului pus de ea coroanãCentrului, cu „Pãstorul norilor”,lucrarea ca de vatã, în ipsos, alui Jean/Hans Arp, sculptorul,pictorul ºi poetul strasburghez,al cãrui nume este legat ºi demiºcarea dadaistã. ªi a fostcontinuatã, înlocuind albul cuazurul, ca mai devreme arbo-rele încãrcat, dupã topirea ce-þii, cu frunziºul cerului, de„Marea antropofagie albastrã.Omagiu lui TenneseeWilliams” a lui Yves Klein,inventatorul „pensulei vii” ºisusþinãtorul aleatorului în reali-zarea unei lucrãri plastice. Înanecdotica domeniului, YvesKlein rãmâne mai ales cu ex-poziþia „Vidul”, din 1958, într-ogalerie absolut goalã, cãreiaun an mai târziu, Arman îi varãspunde cu o alta, „Plinul”. Înaceeºi idee a dimineþii, adimineþii reprezentate de pictorîn arta modernã, dar ºi amomentului în care se face,serenadã de zori de zi,deopotrivã aluzie la „Venusascultând muzicã” a luiTiziano, trimitere la arta încar-ceratã într-o vreme marcatã deuvertura rãzboiului ºi la senti-mentul unei permanente de-tenþii al artistului în orice timp -„L’Aubade” de Pablo Picasso.Lucrare din 1942, ea este, la 5ani dupã „Guernica”, un reîn-noit protest împotriva rãzboiu-lui. Colþuroasã, sumbrã, schi-þeazã totuºi, cu inima-pasãre aartistului la vedere, geana unei

speranþe. Dupã „Capricornul”zãmislit în bronz din imaginarullui Marx Ernst, un alt bronzimpresionant, poate amintirepeste veacuri a unei sculpturiegiptene, „Marea femeie” a luiGiacometti, atât de puternicã ºide fragilã, înaltã ºi înãlþându-setotodatã, gata de zbor, atem-poralã ºi captivantã în oricetimp. Toate meritând un lungrãstimp în faþa lor, lucrãrile dinparada de la galeria 2, maisimplu de cuprins cu privireadecât de enumerat, alunecãuºor pe pârtia lor deschisã înmemorie - „Cursul lucrurilor” deDubuffet, „Planuri verticale” deKupka, „Femeia cu ghitara” deBraque, „Lectura” de Léger,„Acord reciproc” de Kandinsky,„Negru ºi alb” de Pollock,„Omul care merge” de Rodin ºialtele - , ca sã facã loc-luminiºîn coroana arborelui asiat„Cocoºului” de bronz al luiBrâncuºi. De bronz polisat, delemn de stejar ºi de piatrã cal-caroasã, deoarece soclul sãu eparte a lucrãrii din 1935 a cele-brului sculptor român, achiz-iþionatã în 1947 de MuzeulNaþional de Artã Modernã dinParis, ºi împrumutatã, împre-unã cu alte valori artistice, dela acesta ºi de la Beaubourg,pentru marea expoziþie inaugu-ralã a Centrului PompidouMetz. Centru care înseamnã ºiimplementarea unei politicifranceze de descentralizare,susþinutã din 2012 de prezenþala Lens a altui frate mai mic alunui mare muzeu: Luvru.

Niciuna din lucrãrile expuseaici nu mi s-a pãrut mai înarmonie cu uluitoarea creaþie aarhitecþilor Shigeru Ban ºi Jeande Gastines decât „Cocoºul”lui Brâncuºi în aceastã îmbina-re a cãldurii lemnului, a viului,cu tãria metalului, cu durabili-tatea mineralului, a pietrei, asticlei. ªi „Cocoºul”, ºi Centrulsunt apoi un elogiu adus naturiiºi naturalului, din care seinspirã ºi pe care le exprimãartistic. ªi nu în ultimul rând,verticalitatea „Cocoºului” seregãseºte ºi continuã ca tensi-une eliberatoare în cea a vâr-fului arborelui, fleºa sa de 77metri. Da, strãlucea acolo, ca-podoperã între capodopere, el,semeþul, semn de exclamare ºinu de întrebare, preþios ca au-rul ºi frumos oriunde s-ar afla,dar mai ales într-o vecinãtate,o monturã, o lucrare, într-unarbore care i se potriveºte.Mândru, solar, vestitor ºi adu-cãtor de dimineaþã, „Cocoºul”lui Brâncuºi îi vorbea fiecãruivizitator de bucuria zilei care aînceput ºi a zilei de mâine, um-plând de dulceaþa unei emoþiiîntotdeauna noi inimile celor do-uã românce aflate în acel ceas(al anului 135 de la naºtereamarelui sculptor) la CentrulPompidou din Metz. L-am privitpânã când, aºa cum îºi doriseBrâncuºi, l-am auzit cântând.Din nou.

Doina CERNICA

Cocoºullui Brâncuºi

într-un arboreasiatic

ateneu

noiembrie - decembrie 2011 19

Târgul Internaþional Gaudeamus- Carte de învãþãturã, ediþia aXVIII-a, s-a desfãºurat în perioa-da 23-27 noiembrie 2011, laPavilionul Central Romexpo dinBucureºti. Gaudeamus este uneveniment cultural specializat înexpoziþia de carte. Aflându-neprintre vizitatori, am vrut sãaflãm cum s-au pregãtit ºi ceaºteptãri au avut câteva dintreedituri ºi am discutat cu editorisau redactori reprezentativi.

Claudia Fitcoschi, P.R.Polirom ºi Cartea Româ-neascã: Rezultatele ediþiei deanul acesta a Târgului de CarteGaudeamus sunt comparabilecu cele ale ediþiei din 2010.Dintre noutãþile lansate la acesttârg amintim: „Matei Brunul”,de Lucian Dan Teodorovici, „Literadin scrisoarea misterioasã” (tra-ducere de Antoaneta Ralian,prefaþã de Horia Roman-Patapievici), de Alex Leoªerban, „Filmul surd în Româniamutã”, de Cristian TudorPopescu, „Istanbul”, de OrhanPamuk, „Intriga matrimonialã”,de Jeffrey Eugenides, „Istoriacreºtinismului”, de DiarmaidMacCulloch. Printre noutãþileediturii Cartea Româneascãlansate la acest târg senumãrã: „Îngerul încãlecat”, deRadu Aldulescu, „Ultimul cani-bal. Jurnal de antropolog”, deHanna Bota, „Fotografie de grupcu scriitoare uitate. Proza femini-na interbelica”, de Bianca Burþa-Cernat, „Poema desnuda”, deCrista Bilciu (volumul câºtigãtoral concursului de manuscrise alUniunii Scriitorilor din România).

Gabriela Maaz, director de pro-movare la Editura Humanitas.Printre noutãþile Humanitas laGaudeamus menþionãm urmã-toarele titluri: douã cãrþi ineditede Emil Cioran, care n-au maifost publicate pânã acum înRomânia: „Îndreptar pãtimaº II”ºi volumul de eseuri „DespreFranþa”. Alte titluri foarte impor-tante: Neagu Djuvara, „Rãspunscriticilor mei ºi neprietenilor luiNegru Vodã” [statisticile care s-aufãcut la închiderea Târgului auplasat cartea lui Neagu Djuvarape primul loc în preferinþele vizi-

tatorilor - n.a.]; Dan C.Mihãilescu, „Oare chiar m-amîntors de la Athos?”; GabrielLiiceanu ºi Gabriel Cercel, „Întâl-nire în jurul unei palme Zen”,Radu Paraschivescu, „Toamnadecanei. Convorbiri cu AntoanetaRalian”, Mircea Cãrtãrescu,„Mica trilogie”, Andrei Pleºu -„Faþã cãtre faþã. Întâlniri ºiportrete”. Din categoria traducer-ilor: „Jurnalul Annei Frank” (ver-siunea definitivã a jurnalului,tradusã pentru prima oarã înRomânia), Herta Müller - „Mereuaceeaºi nea ºi mereu acelaºineicã”, Amos Oz - „Odihnãdesãvârºitã”, Ludmila Uliþkaia -„Daniel Stein, traducãtor”.

Aflând cã sunt poetã, doamnaGabriela Maaz îmi spune cubucurie cã Editura „Humanitas”publicã mai multã poezie decâtîn anii anteriori ºi este mândrãde realizarea poetei AncaMizumschi, care a primit PremiulASB pe 2010 pentru volumul„Verso(u)ri”.

Însã poezia nu este iubitã detoatã lumea. La standul unei edi-turi mari, unul din directorii depromovare a exclamat ironic:„Poezia merge pe jos!”.... Mãîndoiesc cã stimabilul a realizatcã s-a exprimat chiar în acelmoment într-o formã poeticã...

Urmãtoarele impresii aparþinreprezentanþilor a trei edituricare tipãresc destul de multãpoezie, care elogiazã poeziaprin apariþii deosebite, deseoriartistice. Editorii sau redactorii-ºefi sunt poeþi moderni foarteapreciaþi în þarã de public ºi decriticã; în plus au vizibilitateinternaþionalã. Ca atare, i-amrugat sã îmi rãspundã pe final lao întrebare specialã, ºi anume,

la modul general, cum li s-apãrut cã a fost receptatã poezia.

Robert ªerban, director edi-torial al Editurii Brumar: LaGaudeamus 2011 am avut peste30 de titluri noi, de la poezie,prozã, cãrþi de publicisticã, deeseisticã cinematograficã, pânãla albume de artã ºi cãrþi pentrucopii. Hexachordos-ul lui ªerbanFoarþã e o carte care iese dintipare, chiar ºi din tiparele noas-tre, editurã care a impus bibliofi-lia pe piaþa de carte româ-neascã. Sunt între elegantelecoperte îmbrãcate în pânzã alevolumului de 600 de pagini celeºase inimi ale Bibliei: Psalmii,Ecleziastul, Cântarea Cântãrilor,Iov, Psalmii lui Solomon, Odele.„Transcrierea” lui Foarþã e unicã,e extraordinarã! „Marfã reîncãr-catã” e un volum de poezie în...grup, care reuneºte poeme deDan Mircea Cipariu, FlorinDumitrescu, Sorin Gherguþ, DanPleºa ºi Bogdan O. Popescu.Cei cinci au publicat în urmã cu15 ani, exact în aceeaºi formulã,volumul „Marfã”. Iatã-i reîncãr-caþi! Cartea de interviuri a SilvieiKerim, cu vedete ale culturii, dela actori, pânã la scriitori, intitu-latã „Amintirea... ultimul interviu”este una dintre cãrþile cu o foartebunã vânzare.

Cartea de poezie are clubulei: poeþii, iubitele/iubiþii lor, câþivadin familie, o mânã de fani ºi oalta de prieteni. Mã bucur cãapar edituri care publicã volumede poezie, care îi ajutã pe scri-itorii tineri sã treacã pragul înlibrãrii, nu doar din postura decititori, ci ºi ca autori. E o com-petiþie evidentã între editorii depoezie, care se strãduiesc sãgãseascã formule grafice câtmai rafinate, mai atrãgãtoare,

chiar ºocante vizual, sã desco-pere nume noi ºi sã le impunã. Eperfect cã se întâmplã asta, cãnu bãltesc lucrurile. Poezia e vie,foarte vie, trãieºte!

Claudiu Komartin, redactor-ºef Editura „Max Blecher”: Aºspune cã, pentru o primã partici-pare la un târg de carte, ne-amdescurcat bine. Dacã în primeledouã zile nu am vândut decâtvreo câteva cãrþi, am avut sur-priza ca, odatã cu lansãrile vo-lumelor pe care le-am tipãritrecent, sã avem o creºtere cutotul neaºteptatã a vânzãrilor - evorba îndeosebi despre volumede poezie, ºi despre un roman, de-butul lui Cosmin Cârciova, Voia. Înplus, prezentarea neconvenþio-nalã a cãrþii lui Rãzvan Þupa,„poetic. cerul din delft”, cuun performance fãcut de poet lalocul faptei, a atras o sumedeniede oameni. Alte apariþii speciale:douã debuturi excelente - MateiHutopila, copci (poezie), CosminCârciova, Voia (prozã). Succesa avut, spre marea mea satis-facþie, ºi antologia Colonia poe-ticã, 15 poeþi suedezi contempo-rani în traducerea a 15 poeþiromâni, o carte pe care o reco-mand tuturor celor care nu ºtiuce se mai întâmplã astãzi în alteliteraturi contemporane.

Pentru multe edituri, prezenþala târg e o chestiune de imagine,îºi afirmã existenþa în spaþiulpublic. Pentru altele, cum suntcele mici, precum Max Blecher,e o ocazie de întâlnire sau reîn-tâlnire cu oameni pasionaþi de li-teraturã marginalã, de literaturavie care se face astãzi sub ochii

noºtri. Chiar am avut impresia,aºa începãtori cum suntem, cãautorii noºtri sunt mult mai viidecât ai lor. Poezia a ocupatlocul privilegiat al marginalitãþii.Acel loc din care poþi sã rãmâiviu, sã creezi neînregimentat,necompromis, sã uimeºti, sãsurprinzi, sã te arãþi aºa cumeºti, fãrã o clãtitã de smacuricare sã-þi acopere obrazul.

Cosmin Perþa, redactor-ºefEditura Tracus Arte: Cert estecã volumele editate de noi s-aucumpãrat. Au fost cãutate ºi astae mare lucru. Toate titlurile noas-tre le considerãm a fi piese derezistenþã. Toþi autorii pe care i-amlansat au trecut de o selecþie va-loricã a noastrã, toþi sunt, înopinia noastrã, importanþi pentrucultura romanã actualã.

S-au lansat multe cãrþi depoezie, în târg au fost mulþipoeþi, s-a cumpãrat ºi s-a cititpoezie. Nu mai cred în teoriacenuºãresei apropo de poezie,din contra, o vãd îmburghezitãpe aceastã cenuºãreasã cãreiadeja i se dedicã tot mai multeevenimente. E un trend bun, darºi periculos, dacã nu suntematenþi ne putem trezi pestenoapte cã poezia e pentru toatãlumea ºi nu este aºa.

Editura Tracus Arte a organi-zat duminicã seara, pe 27noiembrie, la „Club la scenã”(Teatrul Arca), o petrecere definal de târg, un eveniment artis-tic, „Searã de poezie ºi muzicã,poeþi publicaþi la Editura TracusArte”. Au citit poezie: RuxandraAnton, Dumitru Bãdiþa, AndreiDoºa, Mugur Grosu, V. Leac,Mirela Lungu, Angela Marinescu,Alina Pachiþanu, Lucian Perþa,Violeta Savu, Ionuþ ªtefãnescu.Între lecturi, intermezzo, muzicãde jazz cu Edi Neumann la cla-rinet ºi saxofon. Cosmin Perþa amoderat acest reuºit spectacolpoetic.

Violeta SAVU

Poezia mergea pe josla Târgul de Carte

„Gaudeamus”

Organizatorii de anul acesta ai salonului aufost Ministerul Culturii al Republicii Moldova,Consiliul Judeþean Bacãu, Primãria MunicipiuluiBacãu Direcþia de Culturã a PrimãrieiMunicipiului Chiºinãu, Uniunea Artiºtilor Plasticia Republicii Moldova, Complexul Muzeal „IulianAntonescu“ din Bacãu ºi Centrul Internaþionalde Culturã ºi Arte „George Apostu“ din Bacãu.

Ediþia a XXI-a a debutat, în august, laChiºinãu, unde juriul (format din Andrei Negurã,preºedinte, Petru Bãlan, Doina Barbu, MariBucur, Silvia Cibotari, Sergiu Fusu, MihaiPamfil, Dionis Puºcuþã, Gheorghe Vrabie, mem-bri) a nominalizat din cele peste 400 de lucrãriparticipante ºi a premiat opt opere de artã.Ghenadie Tâciuc din Chiºinãu a câºtigat MarelePremiu al „Saloanelor Moldovei – 2011“, premiuacordat de Ministerul Culturii al RepubliciiMoldova, pentru „Compoziþie II“. CristineiCiobanu (Bacãu) i-a revenit Premiul „MihaiGrecu“, pentru „Alte lumi“; lui Aurel Stanciu(Bacãu), Premiul Uniunii Artiºtilor Plastici din R.Moldova, pentru „Amintire“; lui Matei Gaºpar(Timiºoara), Premiul Primãriei MunicipiuluiChiºinãu, pentru „Reflecþie“; lui Mihai Chiuaru

(Bacãu), Premiul Complexului Muzeal „IulianAntonescu“ din Bacãu, pentru „Capricii“; FlorineiBreazu (Chiºinãu), Premiul CentruluiInternaþional de Culturã ºi Artã „George Apostu“din Bacãu, pentru „Atunci“; Elvirei Cemortan-Voloºin (Chiºinãu), Premiul ConsiliuluiJudeþean Bacãu, pentru „Szydlow plums“; luiIon Sfeclã (Chiºinãu), Premiul MunicipiuluiBacãu pentru „Fereastra moºului“.

Manifestarea a continuat, în octombrie ºinoiembrie, cu expoziþia de la Bacãu, în patrugalerii, la „Alfa“, la „Frunzetti“, la Muzeul de Artãºi la Muzeul de Artã Contemporanã de laCentrul „George Apostu“. Sunt de reþinut cuvin-tele Getei Barbu, coordonatoarea de mai binede douã decenii a acestei manifestari complexe:Dupã 21 de ani de organizare fãrã întrerupere a„Saloanelor Moldovei“, nutrim speranþa cãartele vizuale ºi comunitatea de artiºti dinRomânia ºi Republica Moldova vor avea ºansade a rãmâne parteneri recunoscuþi ºi necesari însocietate, cã arta promovatã de salon va jucarolul de martor ºi participant la legitimitatea spir-itualitaþii noastre comune.

Iulian BUCUR

Saloanele Moldovei, XXI

• IIoonn SSffeecc llãã ((CChhiiºº iinnããuu)) -- FFeerreeaasstt rraa mmooººuulluu ii ((SSaallooaanneellee MMoollddoovvee ii ))

eseu

noiembrie - decembrie 201120

Nu cumva plãcerea descopeririifaptului cã SF-ul þine de paradigmaprimei modernitãþi m-a orbit ºi m-afãcut sã-i atribui aerul vetust aces-tei cauze (deoarece nu participã ºila altã paradigmã, SF-ul e vetust ºiperimat, aºa am spus)? ªi chiardacã nu aº fi scris-o negru pe alb,am gândit-o. ªi am gândit-odeoarece cred cã o mentalitate li-terarã retardatã dã tocmai senti-mentul penibil de învechit. SF-ulînsã nu e legat de o mentalitate lit-erarã, aºa cum de pildã se întâm-plã cu Sabato în romanul „Despreeroi ºi morminte”. Dau un singurexemplu: la Sabato marile pasiunisunt asimilate dezlãnþuirilor naturii,treabã ridicolã îndatã ce o scoþi dinromantism, unde posedã skepsisulei. Autorul de SF nu posedã decâtaccidental o mentalitate literarã,dar el se bizuieºte în totul pe para-digma primei modernitãþi, aºa cumam vãzut. Aerul învechit (aicivroiam sã ajung) nu îl dã paradig-ma de care aparþine o carte. Dar aafla care sunt motivele din care ocarte nu se învecheºte ºi caremotivele pentru care seînvecheºte, înseamnã a ne apropiafoarte mult de rãspunsul la între-barea: ce este proza? Câtevamotive le-am tatonat deja. Amputut astfel vorbi despre relaþia din-tre real ºi toposul literar (realul,concretul se transformã într-un„spaþiu” literar), care exprimã nualtceva decât conºtiinþa autorului.Real înseamnã aici foarte multelucruri ºi din el se naºte toposul(„spaþiul”) literar. Poate fi, acestadin urmã, Franþa lui Céline (cecorespunde Franþei reale), oripoate fi tãrâmul care pentru noi efabulos din „Odiseea”, dar în exis-tenþa cãruia Homer „credea”. Prozae foarte legatã de acest adevãrathar pentru scriitor al lui „a crede”.Autorul, îndatã ce porneºte cupeniþa deasupra hârtiei, începe pedatã sã creadã în cele scrise (ca ºicând ar fi relatate). ªi asta îl face ºipe cititor sã „creadã”. Dacã fac orapidã trecere în revistã a cãrþilorde prozã pe care le ºtiu ºi chiar maimult decât atât, a cãrþilor ce þin degenul epic, constat cã mai toatesunt forme prin care se manifestã

conºtiinþa unui om, autorul.Calitatea conºtiinþei, pe lângã cal-itãþile reprezentãrii artistice, este,în opinia mea, o condiþie funda-mentalã a prozei, dacã nu a epicu-lui chiar – ºi astfel epicul poate fi,dincolo de gen, un atribut, decisfera sa de cuprindere se lãrgeºtefoarte mult, putând sã cuprindã ºidrama, dar chiar ºi poezia, cumeste de pildã poezia eminescianã,legatã de „gândiri”, „imaginile”devenind un suport al „gândirii”, iar„gândirile” exprimã nu altcevadecât conºtiinþa autorului faþã dereal. Cãci existenþa conºtiinþei sepoate cantona ºi în altã zonã, cealegatã de faptele artistice, aºa cumse întâmplã la Nichita Stãnescu.„Marea epicã” în ce îl priveºte nuexprimã câtuºi de puþin un contactcu realul. „Marea epicã” stãnes-cianã vine doar o judecatã de va-loare, transpusã în practica poet-icã: Stãnescu a observat forþa decare se bucurã epicul ºi a cãutat ointegrare a lui în poezie. Conºtiinþastãnescianã se consumã în zonateoriei, nu a realului – ºi aici gãsesccã se aflã marea hibã a multoradintre scriitorii români, cei „nãscuþipoeþi”, dupã pãrerea mea expresia„românii sunt nãscuþi poeþi” fiindinvoluntar peiorativã, exprimând, înaccepþia strãinilor care au folosit-o,o rupere de real, de concret, deexistenþã, cãci, nu-i aºa, poeziacautã sã exprime (metaforic, sim-bolic), din câte se crede, ceea cenu poate fi exprimat, inefabilul,ceva ce stã deasupra realului. Deaici impresia cã românul ar fi„poet”. ªi deºi Eminescu ar putea fiacuzat pentru epicitatea lui, val-oarea sa cred cã tocmai de aici setrage. ªi atârnã covârºitor atât înbalanþa valorii cât ºi a receptãrii

faptul cã Eminescu posedãconºtiinþã ºi faþã de real, nu doarfaþã de actul poetic, cum se întâm-plã la aproape nebãgatul în seamãMacedonski, despre care criticaafirmã mereu cã ar trebui revalorifi-cat critic, fapt ce se amânãindefinit. ªi dacã veni vorba, credcã problema cu Macedonski toc-mai aceasta este: conºtiinþa sa faþãde actul poetic, conºtiinþa sa teo-reticã în urma cãreia face poezie.Cãci, spre deosebire de el,Bacovia posedã ºi o „conºtiinþã”faþã de real, însã pe un cu totul alttraseu decât acela eminescian(însã a explica acest lucru pre-supune un traseu descurajant desinuos, din pricina, mai ales, a fap-tului cã terminologia consacratã nupermite distincþia directã între celeale realului ºi cele – deja dificul-tatea e prezentã – aflate în minteaomului ºi care sunt realul, sãspunem cã transfigurat, conform,poate, unor aspiraþii ascunse,adicã între real ºi viziunea asupraacestui real; o soluþie ar fi sã aºezîn parantezã un v alãturi de cele ceþin de „viziune”, de cele aflate înmintea omului (când e posibilãconfuzia) – ºi care produc textul lit-erar, aflându-se deci ºi în text).Dacã uneori Bacovia chiar ºi-aforþat mâna pentru a bãga un degetîn apele reci ale realului, la elpoezia cea adevãratã se înte-meiazã pe undele pe care univer-sul le transmite sensibilitãþii, senti-mentelor sale, sau mai degrabãinvers, acestea întemeiazã ununivers. E ºi aceasta o stare de„conºtiinþã” ºi tot faþã de real, darfaþã de un real mai larg, universal,ce pune ºi o anume luminã (patinãtipic bacovianã, apreciazã critica),asupra concretului (v). Bacovia e

un mare poet ºi putem vedeafoarte limpede aici cum sedesparte „conºtiinþa” epicã de„conºtiinþa” poeticã – ºi cât de dis-tincte sunt ele faþã de conºtiinþateoreticã (îndreptatã aceasta nuspre real, ci spre artã ºi venind nudinspre real, ci dinspre artã; poeziasau proza nu se pot naºte doar dinconºtiinþa teoreticã; iar criticul, deºipare prin excelenþã omulconºtiinþei teoretice, trebuind sã fieatent nu doar la artã ci ºi la conþin-utul ei, intrã în dialog cu „lumea”,prin intermediul conºtiinþei poeticea poetului sau prin intermediul con-ºtiinþei epice a prozatorului). E, ºiîntr-un caz ºi în altul al conºtiinþeiartistice (poet sau prozator) vorbadespre o stare de „trezie”, nu depercepþia indefinitã a unor inefabilecum se întâmplã la cei atât de mulþi„nãscuþi poeþi”. La aceºtia, per-cepþia nu s-a metamorfozat în„conºtiinþã”. Inexprimabilul (a expri-ma inexprimabilul înseamnã a-iface inefabilului simþitã prezenþa)nu s-a întrupat din concret, ci edoar o stare de presimþire. Iar pres-imþirea ce ar putea sã transfig-ureze? E doar o stare larvarã,pasivã faþã de mediu, spre deose-bire de starea de „conºtiinþã”, carepresupune un „dialog”, o vedere arealului cu un ochi interior, o evalu-are a realului în raport cu sinele. Înepic, conºtiinþa „evalueazã” con-cretul, iar în poetic, sensibilitatea.Între poeþi, Cezar Valejo posedãatât conºtiinþã poeticã (raportare laalcãtuirea universului), dar ºi oconºtiinþã epicã (raportare la con-cret). Alcãtuirea universului vale-jian („sunt lovituri în viaþã atât decrunte; nu ºtiu”), care este viziunealui Valejo asupra existenþei (trans-pus în volumul „Heralzii negri”),porneºte de la faptul concret;înainte de fi conºtiinþã poeticã, emai întâi conºtiinþã epicã (deºi atrãit la Paris, „marele metis” era,sufleteºte, un incas solidar cu soar-ta neamului sãu; în volumul de mai

târziu, „Trilce”, conºtiinþa epicã ecu totul copleºitã de cea poeticã;durerea în speþã devine durereumanã în general, ºi întocmaimorþii, ce ºi ea se generalizeazã,anume, structureazã universul, îlalcãtuiesc pe temeiurile lor). LaBacovia conºtiinþa poeticã stã ceadintâi – iar încercarea de a operainvers decât în cazul lui Vallejo,cãci Bacovia a vrut, convins poateîn mare mãsurã de oportunism (cuacel „mi s-au împlinit toate profeþi-ile politice”), sã evalueze concretulpornind de la imaginea universuluicare i se înfãþiºa prin conºtiinþapoeticã, a dat greº, însã numaipentru cã Bacovia era „prea” poet:conºtiinþa poeticã i-a secretat oimagine universului totalizantã. Fi-indcã, privitor la Bacovia, ce e uni-versul? E ºi „cosmosul”, dar e ºi„lumea”. ªi într-o conºtiinþã aces-tea douã se întâlnesc. Un „amurgviolet” (cosmosul) nu e responsa-bil, singur, de angoasã, de senti-mentul sfârºitului, al crepusculului,al unui tãrâm cufundat în monoto-nia unei culori. Din contra, cosmo-sul produce confort psihic, dacã nubeatitudine chiar. Nici sinele singurnu se hrãneºte de la sine cuangoasã. Ea este, dacã nu creatã,cel puþin stimulatã de concret, degriji, de inadaptãri, de sãrãcie. ªiBacovia vedea, cred eu, atât cos-mosul, cât ºi lumea oamenilor.Simbolismul lui nu e unul schema-tizat la o artã purã, aºa cum tindesã fie cel macedonskian. Astfelîncât „împlinirea profeþiilor politice”e o aserþiune în care se inter-secteazã conºtiinþa sa poeticã înmod subtil cu o neevoluatãconºtiinþã epicã, redusã la impactulprodus de real asupra universuluipsihic, la un mod de a suporta con-cretul (fapt specific bacovian, cãciºi conºtiinþa sa poeticã se înte-meiazã tot pe un mod de a supor-ta, de aceastã datã „cosmosul”;conºtiinþa sa în general se naºte caurmare a unui impact al realului –întreg, „cosmos” ºi „lume” - asuprasa). „Trezia”, „conºtiinþa”. Ea stã labaza actului artistic ºi întotdeaunacând citim o carte despre carespunem cã e proastã, ea e proastãdeoarece autorului îi lipseºte toc-mai acest dat fundamental pentru afi artist.

Dan PERªA

Conºtiinþa epicãºi conºtiinþa poeticã

• Aurel Stanciu - Amintire (Saloanele Moldovei)

Asistãm în ultima vreme la diversificarea tipologieijurnalismului. De la cel ºtiinþific/ de ºtiinþã (practicat ºiteoretizat de Alexandru Mironov) la cel economic,sportiv, religios, lingvistic, militar, tehnic etc. ºi, maicuprinzãtor, cel cultural, gazetarul specializat îºiexerseazã o dublã competenþã: una directã, a specia-listului, ºi una adiacentã, comunã pentru orice tip dejurnalism. În sfera publicisticii culturale îi recunoaºtemca fãcând figurã distinctã pe gazetarul literar, apoi pecel de teatru sau dramatic, muzical, de artã º.a.

Grigore Codrescu se încadreazã cu succes în largafamilie a gazetarilor literari, publicând ritmic ºi cu oremarcabilã expresivitate a stilului cronici de întâmpi-nare ori ale valorilor consacrate, „intrate de mult încanonul naþional“, gazde fiindu-i „Ateneu“, „Plumb“,„Vitraliu“, „13 Plus“, „Pro Saeculum“ º.a. Constatând cumâhnire cã „piaþa presei, ca ºi a cãrþii de altfel,funcþioneazã haotic ºi imprevizibil“, criticul literar ne-afãcut un serviciu real tipãrind la un loc eseuri, cronici,recenzii ºi articole despre cãrþi apãrute în general înperimetrul Bacãului în ultimii ani. Profesorul de primãmânã care a fost/ este Grigore Codrescu nu se puteasã nu ofere în deschiderea volumului („Jurnalul criticu-lui incomod“, Bacãu, Ed. Corgal Press, 2011) câtevaeseuri-conferinþe despre Creangã, Caragiale, Slavici,Eminescu, dar ºi despre Arghezi ºi Sadoveanu, încapitolul „Repere clasice“, în care aºazã ºi douã sin-teze despre poezie (pp. 46-62) ºi roman (pp. 63-85).Scopul este unul declarat: valorile clasice nu sunt „iluziiale literaturii române“, ci „atitudini de canon literarromânesc“ (p. 85). Moralist din fire, autorul mutãdemersul istorico-literar spre cel filozofic, prefaþândmulte din texte cu mottouri adevcvate. Unul dintreacestea îl trãdeazã pe hâtrul cronicar, ale cãrui luãri decuvânt în împrejurãri culturale sunt reale delicii:

„Deosebirea dintre literaturã ºi ziaristicã este cã a douae de necitit, în timp ce literatura e necititã (OscarWilde)“ (p. 91).

Partea a doua, „Printre contemporani“, cea maiamplã (pp. 91-244), este o bine-venitã imagine a pro-ducþiei de carte bãcãuane mai ales, relatând despreautorii din aceastã parte de þarã: Viorel Savin, DanPetruºcã, Victor Mitocaru, Ion Dinvale, Dan Sandu,Carmen Mihalache, Mircea Dinutz, Aurel Popa,Gheorghe Drãgan, Ion Fercu, Gh. Izbãºescu, CornelGalben º.a. A treia parte, tot extinsã, este dedicatãcãrþilor izvorâte din Cenaclul „Octavian Voicu“, avându-ica autori pe Dumitru Brãneanu, Raluca Neagu, SilviaMiler, Loredana Dãnilã, Benone Ghenciu, Ion Croitoru,Vasile Hristea, Nicolae Mihai, Gheorghe Ungureanu,Ion Lupu, Romicã Ghica, Constantin-Telu Leonte,Constantin Duºcã, Atena-Mariana Zarã, Sorin Tiliþã-Dolheºti, Ioan Vicoleanu, Doru Ciucescu º.a.

Literatura memoralisticã (G.T. Kirileanu, „Însemnãrizilnice: 1906-1960“, „Un memorialist al generaþiei pier-dute – Andrei Bontaº“, chiar ºi „La reîntâlnireaProfesorilor noºtri“), cea de ordin ºtiinþific („Limbaromânã în graiul ceangãilor din Moldova“) sauprezentarea singurei reviste a latiniºtilor români, edi-tatã la Moineºti de Cristina Popescu, întregesc tabloulpreferinþelor editorial-gazetãreºti ale cronicaruluiGrigore Codrescu.

Scrise fãrã urmã de încrâncenare, ba chiar cu oanume jovialitate ºi atunci când dojeneºte, textele„criticului incomod“ sunt de fapt lecturi agreabile,instructive ºi formative. Prin cele peste 40 de însem-nãri, aflãm despre dinamica fenomenului culturalbãcãuan, unul real, variat ºi progresiv.

Ioan DÃNILÃ

Jurnalistul cultural

varia

noiembrie - decembrie 2011 21

Cãutarea „întemeietorului”este, ca sã nu spun mai mult, opreocupare ce nu dã pace istori-cilor. Chiar dacã pãrerile, viziu-nile sunt, deseori, divergente.

De pildã, unii cronologi ai filo-zofiei notificã faptul cã întîiul gîn-ditor interesat de sophia n-a scrisnimic. Iar noi trebuie sã înþele-gem cã e vorba de Socrate, UnCrist al elenilor, pentru cã niciIisus, Socratele iudeu al Legã-mintelor, nu ºi-a împãrtãºit în-vãþãtura decît prin Cuvîntul rostit.

Alþii gãsesc cã filozofia a intratîn Istorie o datã cu Thales ºi amers mai departe prin succesoriisãi. Chestiunea e cã mulþi dintregînditorii acestor începuturi îºidefinesc preocupãrile în relaþiecu titlul cãrþilor ce li se atribuie:„Despre naturã”, „Peri physe-sos”. Ar urma cã intenþia lor nu efilozofarea, ci, apãsat, cerce-tarea naturii. De altfel, destui din-tre cei care s-au referit la îndelet-nicirea lor (Aristotel, Cicero,Plutarh ºi încã) i-au numit„filosofi ai naturii” ori „cercetãtoriai naturii”.

Pentru „filologi” – Thales,Anaximandru, Anaximene,Parmenide, Heraclit, Empedocle,Anaxagora, Democrit ºi atîþia alþii– lumea este Existentul; ºi ematerie. Principiul dãinuie într-unelement (apa la Thales, aerul laAneximene, focul la Heraclit),dar Universul poate fi alcãtuit ºidin mai multe elemente (patru laEmpedocle), din atomi ºi vid (laDemocrit) sau din homoiomerii(particule egale ºi similare, adicãtot un fel de atomi, laAnaxagora).

Preocupãrile acestor pre-fizicieni nu sunt oricînd ºi oriundepe placul celorlalþi. Plutarh facemenþiunea cã „atenienii nu-i su-fereau pe filosofii naturii… deoa-rece micºorau prestigiul divini-tãþii”! Ba chiar „a fost publicat undecret… ca sã fie denunþaþi ceicare nu respectã cele sacre saucare rãspîndesc teorii desprecorpurile ºi fenomenele cereºti” !(Se vede cã Inchiziþia n-a rãsãritpe teren virgin!)

Acum e uºor de înþeles cãideea întemeierii acestei disci-pline de cãtre gînditori care auacordat Lumii un statut corporal,o existenþã fizicã neîndoielnicã,ºi care, în adaos, au restrîns rolulzeilor sau chiar au negat divini-tatea, ar favoriza limpede oanume filozofie: cea zisã materi-alistã ºi atee.

Dar ce zice „primul filozof”însuºi despre cei ce-l preced?„Toate artele de interes major aunevoie de subtilitate ingenioasã”spune Socrate (în „Phaidros”;Platon). ªi încã: „…pe cînd eramtînãr, ce înflãcãrare teribilã m-acuprins în faþa acestei ºtiinþe, pecare o numesc cercetarea na-turii” („Phaidon”; Platon). Pare înregulã. Dar opiniile se maischimbã: „Însã, prietene, m-amdespãrþit repede de minunatamea speranþã pentru cã, pemãsurã ce înaintam cu cititul, amvãzut cã el (Anaxagora) nu sefoloseºte cîtuºi de puþin de Nous(Spiritul, ca principiu) … ci îlînlocuieºte cu aerul, apa ºi multealte ciudãþenii”.

Sã fi dezarmat Socrate, ºiîncã repede, în faþa cãrþii? ªi lalecturi din Anaxagora (ori dinopera altora) sã se fi rezumateforturile lui de „cercetare anaturii”? Poate cã acesta esteSocrate în viziunea lui Platon.

Dar ºi Socratele lui Xenofon sedelimiteazã tãios de premergã-torii care n-au fãcut prea mult casã cunoascã bine Omul, dar „seîncumetã sã cerceteze acestobiect (cosmosul)”!

Urmînd raþionamentul, neputem arãta nedumeriþi de ceistoria (sau o istorie a) filozofieiînghesuie într-un registru ce secheamã presocratici o mulþimede gînditori de care Socrateînsuºi se demarcã. ªi iscã mirareºi împãrþirea succesorilor în„mici” ºi „mari” „socratici”. De cear fi un „mic socratic” ciniculDiogene (din Sinope), pe carePlaton însuºi îl catalogheazãdrept „un Socrate care a înne-bunit”, adicã tot un Socrate (înprivinþa valorii), dar de-a-ndoase-lea? Iar Platon ºi Aristotel vor finu mai mult decît tot niºte „so-cratici”, chiar dacã „mari”? S-arpãrea cã argumentele care-laºazã pe Socrate pe punctul dereper al filozofiei antice greceºtisunt fragile.

Sau poate cã aceastã peri-odizare este un omagiu disimulatadus operei lui Platon. Cel maides, referirile privesc personajulSocrate, aºa cum apare el în

Dialoguri. Prin discursul lui, lucruºtiut, Platon ºi-a promovat multedin ideile proprii. Iar Socrate, încalitatea lui de personaj literar,poate fi ºi dezagreabil: agasant,ca un magistru ce se strãduieºtesã le demonstreze elevilor sãi cãnu ºi-au fãcut temele.

Mai concis, Aristotel crede cãputem sã-i atribuim lui Socratedescoperirea inducþiei ºi adefiniþiei generale (conceptului).ªi cã Socrate s-a ocupat doar deproblemele morale. Domeniu încare contribuþia sa este însem-natã ºi, în multe privinþe, înteme-ietoare.

Dar aici mã intereseazã „pre-socraticii”. ªi cred cã, pentru asublinia apartenenþa lor la istoriacercetãrii naturii, un argument arputea fi faptul cã ipostazele ºiintuiþiile acestor proto-fizicieni seregãsesc, în alte veºminte, de-sigur, în arsenalul oamenilor deºtiinþã moderni. Nu putem conferiacestor ipoteze virtuþile teoreticeale prezentului, dar valoarea lorde sugestie constructivã e certã.

Unele au doza cuvenitã denaivitate, alte presupuneri suntmai subtile. Parmenide ºi

Heraclit cred cã stelele ar fi foccondensat ºi cã Soarele easemenea lor; Empedoclesocoteºte cã ºi lumina sedeplaseazã în spaþiu cu vitezãlimitatã! Democrit formuleazãipoteza atomismului, dar aver-tizeazã cã atomii nu-s percepti-bili, aºa cum, înaintea lui,Parmenide opina cã fenomenelenu sunt astfel cum apar simþurile.Milesienii considerã materiaomogenã ºi la fel ºi timpul.Anaximandru întrevede o succe-siune de universuri, urmat deHeraclit, ºi el convins cã, la anu-mite intervale, cerul e supuspieirii; tot Heraclit postuleazãeterna schimbare ºi devenire alumii. Alte idei par încã ºi maiactuale: Thales afirmã cã dova-da matematicã are caracter denecesitate, iar Pitagora gãseºtecã existã un raport între numereºi timp; de altfel, convingerea luiPitagora ce vizeazã armonia uni-versului ºi concepþia lui Heraclitdesprte logos prefigureazã ideeade lege a naturii.

Se poate constata lesne inge-nuitatea – sã-i spunem aºa –ipotezelor proto-fizicienilor.

Evident cã nivelul cunoaºteriiomeneºti de acum douã mileniiºi jumãtate reprezintã o scuzãimplicitã. Dar ºi modelele cosmo-logice ale prezentului sunt, înmãsurã sensibilã, aproximative.Cam aºa cum e cu calculareadistanþelor în astronomie: pînã lacele mai apropiate stele putemfolosi trigonometria, dar maideparte ºi mult mai departe,extrapolãm.

Alt reproº ce pare întemeiat ecaracterul speculativ al teoriilor„fiziologilor”. Abia Empedocle arfi, cumva, un premergãtor alexperimentului, deºi nu avea laîndemînã decît o clepsidrã pecare putea s-o cufunde în apã.Dar fizicieni (importanþi) de azisunt de pãrere cã activitatea cre-atoare a unui savant constã în e-laborarea teoriei ºi nu în deduce-rea ei din fapte ºi legi empirice!

Aºadar, dacã „presocraticii”sunt, în fond, pre-fizicieni; ºidacã spunem, împreunã cuAristotel, cã Socrate era doar unmoralist, ar trebui sã cãutãmaltcumva un întemeietor al filo-zofiei. Dar nu al celeia definitã,deplasat, drept ºtiinþã a ºtiinþelor,ci al filozofiei ca gen de artã: artameditaþiei! Iar dacã renunþãm ºila culpabilul nostru europocen-trism, ne putem gîndi la Bãtrînulmaestru al chinezilor. Cufundatîn legendã, privind din depãrtãrispre noi, Lao Zi „nu fãptuieºte,dar împlineºte...”

Dumitru IGNAT

Despre naturã

La ceas aniversar, se cade sã-i juxtapunem –Înºir’te, mãrgãrite – d-lui Profesor NicolaeConstantinescu calitãþile cu care ne-a bucurat, deaproape o jumãtate de veac, în viaþa ºtiinþificã,didacticã ºi cea omeneascã ºi, delectaþi de boga-ta cromaticã, sã o reliefãm exemplar spre cuve-nitã cinstire academicã.

Întâi de toate aº aduce „mãrgãritarul“ continu-itãþii de spirit ºi fapte cu Magistrul sãu ºi al nostru,Profesorul Mihai Pop; în acest sens, dl. NicolaeConstantinescu a contribuit, poate cel mai con-sistent, la formarea a ceea ce, mai târziu (darniciodatã nu e târziu), am conºtientizat a fi ºcoalaMihai Pop în folcloristica românã contemporanã(ºi nu numai). O ºcoalã a orizontului interdiscipli-nar ºi a metodei corespunzãtoare, a informãriineîncetate ºi a interpretãrii performante, vizândsistemul, dar ºi procesualitatea culturii populare,resorturile ei antropologice, ca ºi filoanele expre-sivitãþii; ºcoalã a rigorii, dar ºi a libertãþii cercetã-torului de a-ºi profila, cu mãsurã, caratele per-sonalitãþii proprii, ºcoalã de înþelegere superioarãa umanului, în cele mai diverse ipostaze, de lacele mai grave la cele ludice, de concepere, darºi de instalare a „bunei rânduieli“ în gândire ºi înmanifestare. Astfel încercând a defini aceastãmodernã ºi complexã „ºcoalã“, subînþelegem,relevate, ºi atributele cercetãtorului, profesoruluiºi omului Nicolae Constantinescu.

Nu este, aici, cadrul pentru o concretizareexemplificantã a acestor atribute în conformitatecu excelenþa CV-ului personal, totuºi nu pot sã nuadaug, în sens de particularizare, originalitateacontribuþiilor ºi prestanþa profesorului la reuniu-nile ºtiinþifice naþionale ºi internaþionale, echilibrulºi subtilitatea cugetãrii, bunul simþ în viaþã ºi înºtiinþã, spiritul deschis la nou ºi dragostea pentruîndrumarea tinerilor, desãvârºita politeþe ºi afabi-litate în relaþiile sociale, onestitatea ºi omenia.(ªi, iarãºi, nu pot sã nu spun - ºi rog sã fiu iertatpentru aceasta! - cã, în respectivele trãsãturi, sestrãvede, perfect însuºitã ºi organic duplicatã,„lecþia“ Profesorului comun, care a promovat unmodel de umanitate mult iubit de discipoli, darurmat ºi împlinit osmotic, ca nimeni altul, de cãtresãrbãtoritul nostru de azi!).

ªi ce alte însuºiri i-am mai „înºira“ d-lui profe-sor Nicolae Constantinescu, de data aceasta, pecoordonate absolut proprii?! Ele nu sunt puþine!

Personalizarea în ºtiinþã, începutã prinimpecabila cercetare structuralistã asupra rimeipopulare (vãzutã, aceasta, totdeauna, într-uncontext de determinãri întruchipat strofic), a fostcontinuatã cu excelentele studii de antropologieculturalã asupra relaþiilor de rudenie cu „reflexe“în folclor – studii de pionierat la noi, „decoper-tând“ un teritoriu etnologic bogat, dar cunoscutempiric ºi reliefându-i, nu doar structurile social-familiale (cu normele ºi interdicþiile lor), ci ºimodul în care acestea, ca un context referenþial,se regãsesc în relaþiile de reciprocitate (aincifrãrii/ a descifrãrii) cu textul folcloric -, toateacestea, interpretate la nivelul ultimelor perspec-tive din literatura internaþionalã (interdisciplinarã)în profil. Strâns legate de condiþia catedrei, dar ºide necesitãþile culturii tradiþionale româneºti de afi mai bine cunoscutã în spaþiul universal sunt sin-tezele în limba englezã asupra acesteia(Romanian Traditional Culture. An Introduction,University of Turku, 1996 ºi Romanian Folk-Culture. An Introduction. The Romanian CulturalFundation Publishing, 1999) – prin care profe-sorul Nicolae Constantinescu a realizat în scris,cu competenþã, perspicacitate ºi hãrnicie, ceeace Magistrul sãu a însãilat doar prin oralitate.

Spiritul de mãsurã, informaþia ºi interpretarea„la zi“, propensiunea pentru proprietatea terme-nilor (prin lungi demersuri epistemologice, une-ori), acribia analizei, simþul special pentru nuanþe,repudierea stilului asertiv, precauþia în valorizare,investigarea complexã a oricãrui subiect pânã ladecelarea trãsãturilor caracteristice ºi, mai presusde toate, situarea oricãrei teme (de cercetare,inclusiv în teren) în orizontul orientãrilor ºtiinþificecelor mai actuale - se regãsesc, deopotrivã, ºi peo altã coordonatã a activitãþii Profesorului NicolaeConstantinescu, respectiv, în ceea ce am puteanumi pedagogia lecturii (etnologice). Le-amîntâlnit, mai întâi, în volumul Lectura textului fol-cloric (1986), dominat de ideea polivalenþei tex-tului, îndatoratã, aceasta, polivalenþei contextuluideterminant ºi determinând, la rândul ei, poli-valenþa (sau pluralitatea) lecturii, al cãrei adevãrdespre text este, astfel, multiplu ºi deschis, con-form cu procesualitatea în spaþiu ºi în timp afenomenului textual; intersectatã de nuanþe argu-mentative, prin raportarea la experienþa de lec-turã/ interpretare din plan universal ºi românesc,

aceastã perspectivã este esenþialã ºi, ca atare,ordonatoare de gândire, ceea ce îi permiteautorului sã ia, în mod inerent, atitudine, nu odatã, în cazul diverselor exemple de neînþelegerea sistemului ºi procesului de relaþionare reciprocãîntre text ºi context – Nicolae Constantinescuputând fi integrat în orientarea contextualiºtilorcontemporani, mult mai complecºi ºi mai rafinaþiîn raport cu promotorii sociologismului de altã-datã).

Citite de mine ... Folclor Etnologie,Antropologie. Repere ale cercetãrii (1967-2007)(Bucureºti, 2008) nu este doar o antologie adiverselor studii, articole, recenzii, cronici ºi altorforme de publicisticã tipãrite de autor în jurnaleculturale ºi reviste de specialitate, pe parcursul a40 de ani, ci este, mai ales, un adevãrat com-pendiu de metodologie practicã a lecturii textelorde ºi despre cultura tradiþionalã de la noi, înraport cu (niciodatã scãpatã din vedere!) inter-pretarea actualã în plan internaþional. Atentobservator ºi cronicar al devenirii folcloristicii,etnologiei ºi antropologiei noastre culturale înintervalul menþionat, profesorul NicolaeConstantinescu, dând exemplul unui cititor neo-bosit ºi, totodatã, al unui modelator de conºtiinþãºtiinþificã, reuºeºte sã producã adevãrate mostrede analizã ºi interpretare a realizãrilor ca ºi aneîmplinirilor din aceste domenii; scrisul sãu aremereu bogãþia referinþelor (din trecut ºi „la zi“),consecvenþa de a-ºi urma un fir clar al ideii (nu odatã, polemicã!), agilitatea de a sesiza aderenþesau inaderenþe la aceasta, scrupulozitatea ana-lizei, strãduinþa de a vedea faptele în contextulcultural-istoric ºi autorii în contextul generaþiei, caºi al operei lor, precum ºi caracterul subiacentdialogal al demersului, ceea ce implicã o incisivi-tate cordialã ºi, în sfârºit, obstinaþia de a nuaccepta (ipoteticele) adevãruri ultime.

Nici noi nu avem pretenþia de a fi spus aici saude a putea spune adevãruri ultime despreProfesorul Nicolae Constantinescu, ci doar con-traforþi pentru acestea. În fond, la ceas aniversarºi în buna tradiþie ritualicã, i-am împletit ºi atârnatun colan de însuºiri proprii cu care ne-a delectatcugetul ºi sufletul în aceºti ani ai con-vieþuiriinoastre culturale dedicate unui sens comun: a fi,pe cât putem de bine, în slujba neamului ºi aumanitãþii... La mulþi ani, cu sãnãtate ºi noi iz-bânzi, domnule Profesor NicolaeConstantinescu!

Ioan ªt. LAZÃR

Înºir’te, mãrgãrite• D-llui Profesor Nicolae Constantinescu

comentarii

noiembrie - decembrie 201122

Nãscutã toamna târziu, în noiembrie,Iulia Hasdeu a trãit doar anotimpul ver-nal al vârstei ºi s-a stins tot toamna,devreme.

Dispariþia pretimpurie a superdotateifiice a savantului a însemnat neîm-plinirea axiologicã în domeniile pentrucare deþinea excelente virtualitãþi, înprimul rând artistice: literaturã, muzicã,picturã, filozofie. Cum la o vârstãfragedã, chiar ºi pentru persoane cucapacitãþi artistice de excepþie poeziaeste cea mai ademenitoare, primeleîncercãri sunt lirice. Starea genuinã ealimentatã de lecturi precoce din vastabibliotecã a pãrintelui sãu, mai întâi înlimba românã, apoi în limba francezã.De la vârsta de 12 ani, când e implan-tatã la Paris, scrie în francezã. Tatãl,B. P. Hasdeu, a adunat versurile îndouã volume ale seriei Oeuvresposthumes (1889-1890), iar mult maiîncoace fu editat de I. Opriºan sub-stanþialul volum bilingv Oeuvre poé-tique/ Opera poeticã, aºa încât avem ladispoziþie tot ce s-a publicat subnumele Iuliei.

Pentru cât de puþin a trãit, douã vo-lume, plus trei texte lirice din poemeledramatice ºi un poem scris în limbaromânã, România, câte au fost selec-tate de B.P. Hasdeu (reunite acum înversiune paralelã francezã/ românã),nu e deloc puþin. Valoric, va trebui sãþinem seama de multe considerente,pornind de la vârsta când au fost scriseºi ajungând la modelele poetei, careerau clasici ºi romantici (Corneille,Racine, Hugo, Lamartine, Alecsandri),nicidecum simboliºtii contemporani orimoderni de talia lui Baudelaire,Mallarmé, Rimbaud. ªi mai trebuie avutîn vedere în ce mãsurã traducerilefranceze (parþiale, aici AugustinCipeianu – integral) au slujit sau nuarhetipul. Se ºtie doar cã traduttore,traditore, dar sunt ºi cazuri când tra-ducerea vine cu un plus de calitate faþãde textul original. Iatã, spre exemplu,traducerea acestei strofe: „La belleminaudait, se mirait dans sa glace,/ Etfroissait l’évantail entre ses doigtsnerveux;/ Dieu! qu’elle avait de grâce!/Et puis tout s’achevait par de tendresaveux“. „Se alina frumoasa ºi se chitea-n oglindã/ Strângându-ºi evantaiul cudegete subþiri;/ O cât vorbea de dulce,de tânãr sã se prindã,/ ªi terminã laurmã cu tandre mulþumiri“. Tãlmãcirilelui „se mirait“ cu „se chitea“, a sintagmei„doigts nerveux“ cu „degete subþiri“, detânãr „sã se prindã“ sunt, evident, deinspiraþie eminescianã, iar formulareacomunã „tendre aveux“ gãseºte unfericit echivalent în „tandre mulþumiri“.

Într-o conferinþã, Angelo deGubernatis reþine, cât priveºte poeziaIuliei Hasdeu, tema morþii premonitorii,naturaleþea, sensibilitatea, admiraþiapentru Victor Hugo, înflãcãrarea, idea-lismul romantic, delicateþea ºi puritatea.Prelegerea contelui, fiind þinutã imediatdupã dispariþia Iuliei, are tonalitateapologeticã, dar relevând câteva parti-cularitãþi bine intuite: armoniile ºidereglãrile firii, ceea ce am putea numiemisia imnicã, pe de o parte, ºi satiricã,pe de altã parte, potrivit lumii vãzute casumã de opoziþii coincidente. „Teroareasacrã“, identificatã într-un text e o fru-moasã construcþie, asemenea impulsulludic, þinut sub control prin distanþã sar-casticã, înseamnã o bunã intuiþie. Visuleste cel romantic, iar fanteziile istoriceþin de acelaºi spirit mitizant. Eroicul ºiEroticul coabiteazã ºi exaltã imaginaþiaacestei poete atât de gracile, care, pen-tru amplitudine, convoacã fantasticul:„Eud se pregãteºte sã lupte vitejeºte./El sabia-ºi învârte… la fel se opinteºte/ªi calu-i, ce spre duºman se-aruncã

înspumat;/ dar în tãcerea nopþii o voce-a rãsunat:/ «– Doreºti sã lupþi cuMoartea, o, trecãtor hoinar?»/ Bruscluna apãrut-a pe boltã ca un jar,/ ªi lalumina-i clarã Eud – în tremurare –/Vãzu fantoma palã, spãimântãtor demare,/ Cum creºte înainte-i ca unenorm colos“ (Cavalerul ºi Moartea).Legenda þine aproape, cum se vede,modelul Alecsandri-Bolintineanu. Pre-sentimentul morþii este trãit, organic, s-arzice la modul existenþial, cu subtilãimplicaþie panteistã, ca mister al naturii,dar contemplarea ºi „esenþa purã“ augrandoare cosmicã, hugolianã: „hai,suflete, în zbor departe,/ Spre cer, pe-aviselor poetece,/ Pe unde gând profannu trece/ ªi n-ai de nici o grijã parte;/Pãmântu-n noapte sã se-nece! (…)// Osfânt deliciu, voluptate!/ Sã contem-plãm esenþa purã/ ªi-a tale taine, o,Naturã,/ ªi frumuseþi-abia visate!/ E osupremã voluptate/ Al cãrei dor e o tor-turã“. În pofida discursivitãþii retor-izante, viziunea din nou e oximoronicã.Farmecul morþii este, în literatura noas-trã, înainte de toate, eminescian. Darvoluptatea thanaticã e o stare de circu-laþie universalã.

Prea tânãra poetã se situeazã larãscruce de drumuri, atât în culturafrancezã cât ºi în cea româneascã, fãrãa avea timpul sã se impunã în vreunadin ele. Ceea ce este explicabil, dacãse are în vedere vârsta autoarei, dis-pãrutã înainte de a fi împlinit 19 ani, ºicirculaþia restrânsã la minimum a încer-cãrilor ei literare, în speþã a poeziei. Totce a produs acest „copil uimitor“ (ºtia sãciteascã la vârsta de doi ani ºi jumã-tate; la opt ani vorbea germana,franceza ºi engleza; la unsprezece anitermina liceul ºi era încoronatã laConservator etc.) vorbeºte de o geniali-tate in statu nascendi. Evoluþia poeticãe rapidã, de la începutul inevitabil firavpânã la un punct de unde se prefi-gureazã cât de cât vocea proprie.Surprind, odatã cu primele încercãri,varietatea tematicã ºi unele intuiþii caredau seamã de realã vocaþie. Acestea,într-adevãr, intereseazã mai mult pe

istoricul literar ºi pe iubitorii de poezie,indiferent de timpul când a fost scrisãori de vârsta autorului. În literaturaromânã ºi francezã de atunci nu secunosc „cazuri“ de izbândã esteticã la ovârstã atât de fragedã. Într-o exprimareeufemisticã, poeziile lui Eminescu depânã la 19 ani, de exemplu, nu suntsuperioare. Fulguraþia se prevede de la15-16 ani, 1884–1885; produce în doiani poeziile care vor fi cuprinse, pos-tum, în volumulu Bourgeons d’avril ºiChevalerie (Muguri de aprilie ºiMedievale), ºi se stinge la 18 ani, în1887, când boala îi macinã necruþãtorfiinþa.

Singurul text scris în limba românã,reþinut ºi publicat de B.P. Hasdeu, seintituleazã chiar România. Scris la vârs-ta de 13-14 ani, poemul e, se înþelege,o odã din care nu lipsesc elemente depastel, deschiderea cãtre simbol ºi ale-gorie. Ca majoritatea poeziilor IulieiHasdeu, poemul are moto din A.Chénier despre libertate, „mere de laPatrie“. Interesant e cã îngerul salvatoral þãrii este asimilat Luceafãrului, cutradiþie de la Eminescu încoace, ceeace face ca unii traducãtori ai poezieiscrise în limba francezã de IuliaHasdeu sã fie contaminaþi de dicþiuneaeminescianã. Vibraþia patrioticãmarcheazã ºi unele poezii scrise înlimba lui Voltaire, pânã acolo încât sã„forþeze“ versul francez cu structuri aleprozodiei folclorice româneºti, faptremarcat de oricine: „Frunzã verde destejar!/ Dragul meu e-n tristã cale./ Euam râs de-al sãu amar,/ ªi-a plecatcuprins de jale“ (Frunzã verde de ste-jar). În francezã: „Feuille verte dechene !/ Mon bel ami s’en est allé./ J’aitant ri de sa peine,/ Et voila qu’il part,désolé’’ (Feuille verte de chene). Sau:Feuille verte de noyer – DoinaRoumaine (Frunzã verde-a nucului.Doinã). Sau: Feuille verte d’églantier.Doina Roumaine (Frunzã verde demãceº – Doinã româneascã) etc. Poeþiipreferaþi din literatura românã suntAlecsandri, cel mai de sus, cãruia îiconsacrã ditirambi, ºi poeþii „ce-au scris

o limbã ca un fagure de miere“. Într-oconferinþã din 1932, þinutã la FundaþiaCarol ºi publicatã în Convorbiri literare(nr. 2, februarie 1933), L. Barral gãseacã „una din sursele ei de inspiraþie esteEminescu din Scrisori, adicã cel maiînalt nivel atins de poet“. În Chevalerie/Medievale, bunãoarã, sunt unele ecourieminesciene care nu pot fi simple coin-cidenþe. În poemul Le Grelot (Clopo-þelul) sunã „dulcele corn“, ca în poeziaPeste vârfuri trece luna: „Eu mi-am ple-cat urechea ºi-am auzit prea bine/ Uncorn sunând nostalgic, cu doruri sãmã-mbie…“ La fel, motivele lunii, lacu-lui, izvoarelor, turmelor amintesc deSara pe deal. Iatã cum „zvonuri“ dinsonetul Veneþia se insinueazã înGenes (Odã Genovei): „Sub ceruriînstelate,/ Genovã, ca reginã/ ªi-amãrilor þarinã,/ Azi dormi în vechipalate.// Ca-n vis de-adânc mister…/Iar turnul îndrãzneþ/ Al Domnuluimãreþ,/ Se-nalþã cãtre cer (…)// Dartotuºi, în ruine,/ Tu încã strãluceºti/ Prinmarmuri latineºti/ ªi bolþi de tainãpline“. Întru totul de acord cu I. Opriºanºi motiv de impuls pentru o revenireasupra subiectului: „Dincolo, însã, deaceste posibile apropieri de creaþia luiEminescu ºi a altor poeþi, precum IoanHeliade Rãdulescu, GrigoreAlexandrescu, Vasile Alecsandri, B.P.Hasdeu etc., existã în poezia de limbãfrancezã a Iuliei Hasdeu o magmãmetaforicã ºi de ideaþie de sorginteromâneascã – ce ar trebui cândva pusãîn evidenþã – infuzatã de cele mai multeori involuntar în procesul imaginar, careatestã legãtura ei, niciodatã întreruptã,cu structurile arhetipale ale simþirii spe-cific româneºti“.

Cea mai mare parte a poeziei IulieiHasdeu e scrisã în limba francezã, pecare, bineînþeles, o stãpâneºte în sub-tilitãþile ei creative. La Paris, pe lângãclasici ºi romantici, îi descoperã petrubaduri, evident cunoaºte literaturafrancezã în totalitatea ei. Maestrul decãpãtâi, pe care îl idolatrizeazã, este,cum am menþionat, Victor Hugo. Pentruea, poezia vine din strãfunduri, caimpuls de comunicare cu absolutul,confesiune ºi terapie. Livrescul are ºiel, desigur, contribuþie fastã pentru con-figurarea unei poezii pe criteriul inter-textualitãþii. Muguri de aprilie exprimãmai mult lirismul intimitãþii, pe câtãvreme Medievale au prevalenþã epicã,baladescã, evident cu implicareaemoþiei estetice, a sensibilitãþii carealunecã adesea în discurs sentimental.Sunt cele douã tipuri fundamentale dereacþie romanticã: dezacordul faþã deplatitudinea lumii ºi visul/ idealitatea.De aceea prezentul îi repugnã ºi în-cearcã mântuirea în evaziune. Me-dievalitatea, aºa cum îndeobºte e per-ceputã de romantism, îi nutreºte fan-tezia ºi idealul de curãþenie, lealitate,eroism, sacralitate. De altfel, toatã liricaIuliei Hasdeu este impregnatã de senti-mentul sfinþeniei ºi nobleþei. Copilãria,dragostea, natura, patria dobândescaurã paradisiacã, în opoziþie cu parteaîntunecoasã a lumii, supusã rechizito-riului. De la ilustrul sãu pãrinte moº-teneºte ºi spiritul satiric. Iubirea curatãe sentimentul uman cel mai înãlþãtor,principiu al creaþiei, mod de atingere aînaltului, „stãpânul tuturor“, oglindire adivinitãþii: „Ni-e inima-nstelatã de-unideal în cale:/ În florile ce tandre-ºi des-fac a lor petale,/ În arbori ºi în ape ºi-nvastul cer de-azur/ Noi cãutãm cu-ardoare tot ce-i frumos ºi pur,/ ªi lasfârºit gãsi-vom, tot cãutând mereu,/Pe bunul ºi sublimul Dumnezeu!“(Petrarca, pentru Laura).

Constantin TRANDAFIR

Marginaliila poezia Iuliei Hasdeu

• Florina Breazu (Saloanele Moldovei)

laudatio

noiembrie - decembrie 2011 23

Aplecat mereu asupra nu-meroase opere aparþinând di-feritelor specii literare, EugenSimion a început sã se cu-noascã mai bine pe sine prinaceastã mijlocire, însuºi scrisulsãu, nutrit îndeobºte de ocursivitate universitarã, cãpã-tând treptat accente persona-liste. Deontologia actului critic– cu valoare existenþialã – sebizuie, pentru autorul celorpatru volume de referinþã din„Scriitori români de azi“ (1974,1976, 1983, 1989), anunþateoarecum de „Orientãri în lite-ratura contemporanã“ (1965),pe dialogul cu valorile de primrang, pe redescoperirea desine, pe aflarea de sensuri ºisemnificaþii artistice ºi umane.„Oboseala“ datoratã ascezeicritice se manifestã la exegetullui E. Lovinescu („E.Lovinescu, scepticul mântuit“,1971) sub cunoscuta formã astenahoriei, resimþitã de toþimarii devo(ta)þi ai acestei pre-ocupãri ingrate numitã cronicaliterarã, la care se adaugã„represaliile“ exercitate de pri-eteni ºi de preopinenþi. Aºa seexplicã faptul cã în orice criticse ascunde un Mercuþio (lucrudemonstrat în culegerea„Moartea lui Mercuþio“, 1993) –cel care se lasã ucis pentrunobila idee a prieteniei. Ascezacriticã este hãrãzitã omului încare creatorul, indiferent decalibrul sãu, intuieºte un virtualduºman prin faptul cã ar puteascrie cândva „de rãu“ despreel. Criticul se vede, prinurmare, „zidit“ manolic latemelia operei ºi a edificiuluicultural, în general, ceea cerãmâne durabil fiind meditaþiametacriticã, autoreferenþiali-tatea, substituirile dintre „per-soana“ ºi „persona“.

Spaþiul textelor universitaru-lui bucureºtean, pentru careceea ce trebuie predat stu-denþilor nu reprezintã – în ter-menii dintr-o postumã cãlines-cianã – materia, ci spiritul, estesupravegheat de evidenþã ºi,în acelaºi timp, modulat de ocolocvialã destindere, fireascãºi simplã totodatã, a stiluluiataºat-evocator, de o marecombustie interioarã areflecþiei critice. În filosofia sade existenþã neîncãpând ideeade aflare în treabã, autorul„Ficþiunii jurnalului intim“ (vol. I– III, 2001) are disponibilitãþi dea tãifãsui extinse la dimensiu-nile unei cãrþi – „Eugen Simion.În ariergarda avangardei(Convorbiri cu Andrei Grigor)“(2004) –, greu de obþinut încondiþiile acaparante ale scri-erii operei critice, ale cariereiuniversitare, ale conduceriiunei reviste („Caiete critice“) ºiale atâtor obligaþii sociale,printre care cea mai importantãa fost administrarea, timp demai bine de un deceniu, dincea mai importantã funcþie deconducere, a treburilor celuimai înalt for cultural ºi ºtiinþifical þãrii, Academia Românã.

Permeabil rememorãrilor,afectuos nostalgic, cu o melan-colie pusã la adãpost de senti-mentalisme, causeurul neîntre-cut care este Eugen Simion dãviaþã ideilor venite dintr-oexperienþã directã ºi deapãnãimpresii despre o lume literarãîn plinã ebuliþie, cu virtuþile ºibolile sale, cu scriitori marcaþide o psihologie specificã. κiacordã des plãcerea de aevoca momente din propriultrecut, de a medita asupra unorfapte de viaþã (culturalã, lite-rarã, universitarã ºi publicisticãante- ºi postdecembristã), dea-ºi mãrturisi aventurile con-ºtiinþei. Aventurã a conºtiinþei –sintagmã a marelui sãu prietenMarin Preda – care a începutîntr-o localitate din judeþulPrahova, Chiojdeanca, unde s-anãscut la data de 25.05.1933.

Tatãl sãu, departe de a-iinduce un complex al pater-nitãþii, i-a fost un model moral.Meditând, la cãpãtâiul pãrin-telui muribund, asuprafragilitãþii vieþii, maturul deacum îºi dã seama cã sensultotalitãþii existenþei este confe-rit de creaþie, deºi în cazulcreaþiei critice bariera psiho-logicã împiedicã transparenþavieþii afective ºi spirituale.„Aºezat lângã el, în dimineaþaaceea de noiembrie, scriamdespre geniul verbal al luiHaºdeu fãrã sã bãnuiesc cãsfârºitul omului la care þineamcel mai mult pe lume era foarteapropiat. Voiam, de fapt, sã mãapãr prin scriiturã de un rãuexistenþial implacabil. Uneoriscrisul nostru îndeplineºteasemenea funcþii oculte. Chiardacã nu ne ajutã prea mult…“(„Moartea lui Mercuþio“, p. 63)

Cine vrea sã-i traseze par-cursul edificãrii de sine,observã la diferite vârste (bio-logice, morale, estetice, spiri-tuale) pe un copil nãscut la

munte – spaþiu ce explicãdeopotrivã calitãþile omului ºiechilibrul funciar dovedite înviitoarea meserie. ªi totuºi, celcare s-a aplecat îndelungasupra genurilor autobiografi-cului mãrturiseºte cã nu estechiar aºa: „Ce mã intrigã estefaptul cã imaginea pe care oam despre mine nu core-spunde mai deloc cu imagineape care o au alþii despre mine.Acest fapt mã contrariazã. Maitoþi comentatorii mei spun sãsunt un munte de calm ºiechilibru, lin ºi statornic ca undrum în câmpie. Nu-i adevãrat,sunt un vârtej de neliniºti, trã-iesc în gura unui vulcan, viaþamea interioarã este uneori uncoºmar... [...] Critica literarã,pe care o exercit de 40 de ani,m-a obligat sã-mi stãpânescinstinctele de rãzvrãtire. [...]Nu-mi plac, recunosc, naturilerapsodice (aºa le numea TudorVianu), oamenii care nu-ºi potstãpâni instinctele ºi nu-ºi con-troleazã limbajul; simpatia meamerge spre naturile luminateºi stabilizatoare (s.a.).“(Eugen Simion. „În ariergardaavangardei (Convorbiri cuAndrei Grigor)“, pp. 341–342).

Desigur cã, fãcând aceastãmãrturisire, Eugen Simion areîn primul rând în vedere portre-tul schiþat cândva de bunul sãucoleg Nichita Stãnescu: „Þi-

nând drept, la deal, mijloculdrumului ºi la vale firul apei,crescut de curaþii lui de pãrinþiþãrani cu geamãtul plugului ºisudoarea, la ºcoalã la Ploieºti,Eugen Simion a îndreptãþit peviu metafora lui Arghezi,schimbând brazda-n cãlimarã.[...] Toate aceste precepteþãrãneºti se vor fi aflat ºi înadolescentul Eugen Simioncând a optat pentru cernealã.Astãzi îl regãsesc, dupã ce amtocit cu coatele aceleaºi bãncide ºcoalã ºi cu sufletul acelaºipraf de aripã de flutur –, împli-nit ºi în luminoasã maturitate./El ºi-a fãcut din modul echili-brat ºi adânc de a gândi o res-pirare, iar din modul curat ºipe-ndelete de a cumpãni, –inspirare./ Foc de inteligent, eleste însã, mai întâi de aceastãpovarã, talentat./ Dorul deApollo ºi-l strigã parcã dinbraþele lui Dionysos./ EugenSimion reprezintã ºi este inte-lectualul român autentic./Creator de ramurã cu umbrã,nepot de stejar ºi vãr primar cumãrul domnesc“ („Respirãri“,1982, p. 238).

Înainte de a fi inteligentã ºisubtilã, critica trebuie sã fie –în viziunea lui Eugen Simion –adevãratã ºi integratoare,aceastã perspectivã relevândcoerenþa lãuntricã a creaþieiprin depãºirea percepþiei frag-

mentare. Descripþia, analiza,sinteza, trimiterile de ordin maigeneral ºi portretul se asociazãpentru a configura o mitologiesubiectivã, deoarece autorulcelor ºase volume de„Fragmente critice“ („Scriiturataciturnã ºi scriitura publicã“ –1998; „Demonul teoriei aobosit“ – 1998; „Mit. Mitizare.Mistificare“ – 1999; „Cioran,Noica, Eliade, MirceaVulcãnescu“ – 2000; „Sfârºitulliteraturii?“ – 2007; „Nerevizuim, ne revizuim...“ –2009) nu se exprimã prin fiºeimpersonale. În portretisticã,de pildã, el recurge la datecare fac din autor un personajsurprins în atitudini specificeprezenþei, acomodate unuimediu ºi având trãiri psiholo-gice ºi orale: întâmplãri, amin-tiri, documente, detalii ale în-fãþiºãrii fizice, gesturi ºi replici.Elementele formaþiei spiritualeºi ale creaþiei ajutã la creio-narea unei pagini de istorie lite-rarã scrisã de un critic interesatde valori ºi de atribute esteticevãzute în cadrul unei deter-minãri reale (a se consulta, înacest sens, „Dimineaþa poeþilor– Eseu despre începuturilepoeziei române“, 1980).

Eugen Simion a citit, mallar-méan vorbind, aproape toate„cãrþile“, dar nu îl simþim, vai!,trist, întrucât farmecul „durerosde dulce“ al meseriei de criticeste dat de îndelungatele ana-lize ºi judecãþi de valoare carepot stârni entuziasmul, nerãb-darea, plictiseala ºi chiar senti-mentul limitei, dacã nu ºi peacela al zãdãrniciei. „Criticul nutrebuie sã aibã vocaþie deprocuror, ci vocaþie de preot“ –sunã undeva, în „Moartea luiMercuþio“, o profesiune decredinþã pe care am dori s-ovedem materializatã în singuracarte care îi lipseºte cu ade-vãrat din vasta-i operã: o isto-rie a literaturii române care são depãºeascã pe aceea a luiG. Cãlinescu, devenitã pentruistoricii literari un veritabil com-plex în ultima vreme.Profesorul nostru îndeplineºtecu asuprã de mãsurã toate ca-litãþile: discernãmânt criticinfailibil, pregãtire teoreticã ire-proºabilã, spirit metodic avizat,viziune totalizatoare, spiritanalitic ºi sintetic, portretisticãexcepþionalã ºi, nu în ultimulrând, simþ al echilibrului ºi unprofund respect pentru deon-tologia profesionalã. „Aº vreasã se spunã despre mine: iatãun om pentru care adevãrulexistã“ – rosteºte EugenSimion în faþa contemporanilorsãi ºi putem confirma cu toatãîncrederea cele spuse de ilus-trul nostru om de culturã.

(fragment de „laudatio“ rostitla Universitatea „VasileAlecsandri“ din Bacãu)

Vasile SPIRIDON

Un om pentru careadevãrul existã

• Matei Gaºpar - Reflecþie(Saloanele Moldovei)

ateneu

noiembrie - decembrie 201124

În 1955, în plinã epocã proletcultistãpe când mediile culturale oficialeromâneºti se strãduiau sã „înveseleascã“imaginea universului bacovian, departede þarã apãrea pe neobservate, o cartedespre Bacovia. Era rodul unei primeteze de doctorat susþinut de o tânãrã cunaþionalitate complexã, absolventã aUniversitãþii din Zürich, ce semna peatunci Svetlana Matta ºi care ulterioravea sã-ºi completeze semnãtura cu unal treilea nume, Paleologu, prin cãsãtoriacu Andrei, fratele celebrului om de culturãAlexandru Paleologu.

Cartea, scrisã în limba francezã ºinumãrând doar 95 de pagini, s-a numitExistence poetique de Bacovia1 ºi aapãrut în 1958 - la un an dupã moarteapoetului. Capitolele ei se intituleazã ast-fel: Notice biographigue, Une victime deson temps, Opposition a la burgeoisie,Animus occidental – anima moldave,Précipité de l’existence, L’angoisseroumaine, Le sentiment du temps dansBacovia, L’ennui, La poésie chromatique,Le destin du poete, Disparition, Mourirsans cesse, Satanisme, Refus de la civi-lisation, Le phénomene Bacovia, «Verdecrud», Conclusion, Appendice. Lucrareaîncepe printr-un ex abrupto venind dinzona filozofiei: «Des ma premiereenfance une fleche de la douleur s’estplantée dans mon coeur. Tant q’elle yreste je suis ironique – si on l’arrache, jemeurs.» Acestui citat din Jurnalul luiSoeren Kierkegaard îi urmeazã cea dintâiafirmaþie a autoarei care ar putea foartebine sã aibã chiar o valoare concluzivã:«A ces paroles fait echo, de l’autre bordde l’Europe, un autre martyr de l’exis-tence - Bacovia.»

Pentru evaluarea hermeneuticã a pro-filului existenþial - poetic bacovian, exege-ta se sprijinã în pãtrunzãtoarea ei demon-straþie pe nume autorizate ale gândiriieuropene ºi nu numai, precum: C.Young,Blaise Pascal, Theophil Spoerri, NicolasBerdiaeff, Jean Paul Sartre, Camus,Bergson, Edgar Poe, Dante, MerleauPonty, Georg Trakl, Guy Michaud, desig-ur Heidegger dar ºi Pytagora, Socratesau Platon, Claudel, J.J Rouseau,Wladimir Weidle, Max Picard, Semain,Regnier, Mickael ºi încã alþii, citând însãºi nume româneºti precum : Urmuz,Macedonski, Mircea Eliade, Blaga, BasilMunteanu, Ion Barbu, Lovinescu,G.Cãlinescu, Arghezi, Ion Creangã ºialþii ºi, cum nu se putea altfel, Eminescu.

Autoarea configureazã mai întâidecorul poetic european, cu aceapierdere a paradisului ºi cu acea apetenþãa dezintegrãrii existenþialiste, manifes-tatã, de pildã, în deformarea chipuluiomenesc în viziunea lui Picasso ori înalienarea Strãinului camusian,conchizând cã „în marginea OccidentuluiBacovia înregistreazã marea dezbateredin culturã care pune în prizã întreagaEuropã“. Notabilã este ºi ipoteza ereditãþiibacoviene duble care adunã în filonulidentitãþii sale emergenþele sufletuluieuropean, dar ºi pe acelea ale Moldoveiistorice, „ultim bastion al Europei“ care,dupã ce a contribuit prin atitudinea unorvoievozi precum ªtefan cel Mare, „lastructura ºi unitatea Occidentului“, arãmas dupã Marea Unire fãrã statutuldemnitãþii sale de odinioarã, devenind ozonã a contemplativitãþii ºi a refugiului întrecut. Ca atare, fiind aºadar produsulunei duble ereditãþi - a unui rãu dublu -Bacovia nu poate fi conceput în afaraspaþiului sãu geografic natural, „târgul“Bacãului ºi nimic nu exprimã mai bineMoldova decât Bacovia, cu atmosfera sapluvialã dezagregantã, cu melancolia saendemicã, aceea care este fãrã nici oconsolare ºi chiar mai profundã, decâtaceea a „omului celei mai profundemelancolii din lume“, Kierkegaard.

O adevãratã dizertaþie are în centrulsãu plumbul bacovian, care nu mai esteelementul utilizat de alchimiºti în avântulsperanþei lor de a-l transforma în aur.

Plumbul lui Bacovia este efectiv o gãsel-niþã unicã în istoria literelor, un truvai, rev-elând în lumea culturalã dimensiuneaunui mare poet. Acest element este unprototip, un rezid ce urmeazã dezinte-grãrii, un ultim precipitat al existenþei,simbol expresiv al pãmântului mort.

Muzicalitatea bacovianã, corespon-denþa sa subtilã, simfonicã, cu ideaþiaexprimatã, comparabilã cu poezia luiHölderlin sau Baudelaire, limba parcimo-nioasã ºi intens expresivã, intensitateatensiunii interioare, ºocanta imagine aamorului mort, - „imagine atroce“, aflatãîn antiteza imaginii idilice a amoruluibucãlat ºi înaripat din cultura lumii, amorcare doarme întors, dupã cum „totul esteîntors la Bacovia, ca un soi de protestcontra ordinii naturale“, sublimareaeºecului ontologic bacovian prin fru-museþea poeziei sale, noþiunea de „urât“venind din folclorul românesc ºi devenitexpresie originalã ºi eficientã a angoaseieuropene, sentimentul timpului bacovianconceput ca veritabilã substanþã, un timpal declinului, al agoniei, un timp alsfârºitului ºi al descopunerii, exprimat cu„o tehnicã comparabilã cu aceea a luiProust“, poetul nefiind în timpul sãu, ciîntr-un „timp de plumb“, termenul atât deproductiv poeticeºte de „moinã“, „spécial-ité essentiallement moldave“ toate aces-tea sunt tratate cu o intuiþie hermeneuticãremarcabilã. La fel, plictisul bacovian,l’ennui, vine din angoasã ºi - susþineexegeta - este chiar mai profund decâtspleenul, mai existenþial ºi în mai maremãsurã absolut decât cel al lui Sartre, iarîn acest sens poemul Decembrie esteconsiderat a fi o capodoperã a acesteistãri de plictisealã, de angoasãromâneascã, proprie unei þãri în carezãpada este vãzutã de poet ca „o sus-pendare a timpului, o moarte a exis-tenþei“; evantaiul culorilor cu intensa lorîncãrcãturã semioticã, comparat cupoezia lui Trakl în chip de loc defavorabillui Bacovia, violetul sãu care, nota bene!,„vibreazã mereu“, ritmurile sale poeticemereu în acord cu sensurile de exprimat,setea bacovianã de dispariþie în contrastcu aceea arghezianã care este „soif devie“ ,,conturarea unei existenþe vegeta-tive“ constituie o cascadã de asociaþii ºiintuiþii surprinzãtoare. Ideea esenþialãeste aceea cã, în ciuda tendinþei perpetuicãtre dispariþie, a tânjirii sale, am puteaspune, Bacovia nu poate dispare, nupoate muri, deºi moare permantent, acel„mourir sans cesse“, subsumându-se ast-fel acelui celebru adagio existenþial al luiKierkegaard, „maladie á la mort“, careconstã, tragic, în a nu putea muri, ceea cedevine o „gangrenã a disperãrii“, con-turând apãsãtor decorul unui infern per-petuu comparabil cu acela al lui Dante.Refuzul civilizaþiei, considerã autoarea,este la Bacovia mai tragic decât cel al luiJ.J. Rousseau, aflându-ne în faþa uneiinspiraþii mai puternice, refugiul în sin-gurãtate, element major ºi unic ca factu-rã, mai apropiat de viziunea lui Berdiaev.Prin toate acestea ºi altele încã sesusþine existenþa în cultura românã a unuifenomen Bacovia de o originalitatetotalã: occidentalitatea în margineaEuropei, pe care n-o cunosc alte popoarevecine, ºi a cãrui esenþã este contempo-raneitatea naturalã cu Occidentul, fãrãdecalaj, ceea ce, sã recunoaºtem, într-oculturã obsedatã de ideea sincronismuluieste foarte important. Mai mult, Bacoviaare ºi o misiune simptomaticã, profeticã,aceea a unui semnal de alarmã, în aºa felîncât a te considera european, susþine

autoarea, presupune a-l înþelege ºi a-lrevendica pe Bacovia care denunþã mala-dia vieþii în declin. Cãci Bacovia este undamnat dar un damnat pentru un mesaj,fiind însã salvat de un lucru important,care este cheia tuturor lucrurilor, acela cãel poate sã plângã ºi prin aceasta el estecât se poate de uman, mereu la limitaextremã a suportabilitãþii, cãci el nu sesinucide, ci-ºi poartã cu eroism ºi cunobleþe rana sa, crucea sa de martir.

Dincolo de ideile tranºant originale,adesea surprinzãtoare ºi exprimate fãrãcomplexe, scrise într-un stil graþios dar ºiferm ºtiinþific, flexibil, de o mare supleþeintelectualã ce probeazã stãpânirea uneidexteritãþi hermeneutice uimitoare lavârsta tânãrã de atunci a autoarei ce sedovedeºte a stãpâni o culturã generalãasumatã în chip profund ºi care-i slujeºteca reper solid de raportare a obiectuluistudiat, anunþând marile victoriihermeneutice ale arealului eminescologicstrãbãtut ulterior, mai este încã ceva.Autoarea fiind „acasã“ în mai multe limbieuropene printr-o apetenþã poliglotã raris-simã ºi printr-un traseu biografic com-plex, cartea beneficiazã firesc de pasajeîn original în numeroase: limbi, francezã,germanã, latinã, italianã º.a. ºi nu înultimul rând, poemele lui Bacovia redateîn primul rând în limba lor originalã,românã, sunt traduse de autoare într-ofrancezã cât se poate de nuanþatã, natu-ralã, sugestivã si consonantã originalului.

Aceastã lucrare apãrutã fãrã nici opopularizare a întârziat decenii pânã sãacceadã la cunoºtinþa lumii literareromâneºti, ajungând aici prin diferitemodalitãþi accidentale, circulând, aºadarîn samizdat pânã când a ajuns sã fieinvocatã de exegeþii importanþi ai opereibacoviene, dar ºi atunci într-un chip oare-cum ezoteric, doar pour le connaisseurs.

Astfel, un exeget de prim rang al luiBacovia, Constatin Cãlin, autorul de maitârziu al solidului Dosar Bacovia, aflã în1971, de la prietenul sãu, lectorul (peatunci) Ion Constatinescu, cã într-o bibli-otecã din Germania se aflã o asemeneacarte despre Bacovia. Dobândind-o2 - else grãbeºte sã o prezinte în România li-terarã, aceea condusã pe atunci de unconclav redutabil (Nicole Breban, NichitaStãnescu, Ion Horea, George Pituþ), caaparþinând unei excelente cunoscãtoarea literaturii noastre, nu numai a celei„culte“, dar ºi acelei „populare“ sub titlul Oexegezã strãinã despre Bacovia, urmatãde traducerea sa din capitolul FenomenulBacovia.3 „Multe din disocierile teoreticeºi observaþiile stilistice (câteodatãneaºteptat de subtile) ale Svetlanei Mattale consider ca pe un bun câºtigat pentruexegeza bacovianã“, sunã concluziaavizatului om de culturã bãcãuan,pãstrându-ºi ºi azi valabililitatea.

Mihai Petroveanu o semnaleazã ºi elîn bibliografia cãrþii sale George Bacovia4,apãrutã în prima ediþie în 19695, fãcândcunoscut faptul cã a aflat despre carteabia dupã redactarea opului sãu, dreptcare n-a putut s-o valorifice în cuprinsulei, ci doar într-o notã la bibliografie.Chiar ºi aºa, el evadeazã pentru puþin dintonul academic rigid spre a comunicaemoþionat cã: „lucrarea ne-a pãrut remar-cabilã prin adâncimea, unitatea ºi nou-tatea interpretãrii – mai ales la datarespectivã – radicalã prin ideea unuiBacovia poet al existenþei tragice“,recunoscând bucuros „fineþea multor intu-iþii, justeþea punctelor de vedere“ referi-toare la multe din cele enumerate de noipânã aici.

În 1988, Edgar Papu, referindu-se lao nouã carte a acestei autoare dinElveþia, scrie despre ea cã „este aceeaºicare, cu douãzeci de ani în urmã, nedãruise tot de-acolo, prima ºi revela-toarea monografie Bacovia.(...) Trebuiesã mai adãugãm cã Svetlana este ºi oconstantã descoperitoare de prioritãþi alenoastre. Aceasta calitate se desprindeîncã din cartea de acum douã deceniidespre Bacovia. Departe de a fi vãzut înautorul Plumbului un simbolist întârziat,autoarea identificã într-însul – împreunãcu Trakl ºi concomitent cu el, pe promo-torul întregii lirici expresioniste mondi-ale“6

Un alt exeget al lui Bacovia, profesorulclujean V. Fanache, în cartea saBacovia. Ruptura de utopia romanticã,apãrutã în 1994 la Cluj, valorificã din plinmulte dintre elementele statuate deSvetlana Matta, prelungindu-le prin pro-priile sale deducþii ºi opinii, aºa precumpe o temelie solid turnatã creºte consub-stanþial construcþia unei clãdiri temeinice,apreciind ºi el cã exegeta elveþianã esteautoarea unor „formulãri memorabile“.

Theodor Codreanu, autorul unuiimpunãtor - la propriu si la figurat -demers hermeneutic intitulat ComplexulBacovia7, apãrut în 2003, purcede la va-lorificarea ºtiinþificã ºi consonantã aexegezei semnatã de Svetlana(Paleologu) Matta, invocând-o frecvent ºicu mare deferenþã în dezvoltarea ideilorsale remarcabile. El afirmã cu toatãresponsabilitatea cã monografiaSvetlanei Paleolgu Matta a fost un „eveni-ment de referinþã de care poetul nu s-amai putut bucura“, ºi care „produce o veri-tabilã rupturã de cliºeele interbelice, carese învârteau sterilizante în jurul problemeisimbolurilor sau elementaritãþii conºtiinþeiestetice bacoviene.“ Conchizând, el afir-mã fãrã rezerve cã „este tot ce s-a gân-dit mai profund despre Bacovia în dece-niul al cincilea fãrã continuatori pe mã-surã“. Mai spune Codreanu cã „meritulcapital al autoarei e cã arcuieºte pestetimp preexistenþialismul creaþiei kierke-gardiene cu acela al modernilor, Bacoviadevenind o excepþionalã punte de tre-cere.“ El acordã, aºadar, acestei lucrãriîncã netraduse în limba românã, „rãmasãascunsã de ochii criticii autohtone“,statutul unui reper de referinþã înexgeza bacovianã, nu numai pentru cã afost scrisã ºi publicatã în strãinãtate, ci înprimul rând prin valoarea intrinsecã aconþinutului sãu.

De menþionat cã azi autoarei îi apareun lucru foarte depãrtat aceastã lucrare atinereþii sale, redactate, aºa cum ne-acomunicat, în doar trei luni, în cadrul uneiburse de studiu, când s-a oprit asupra luiBacovia pentru cã „era cel mai autentic“ºi declarã cã acum ar scrie-o cu totul alt-fel. Cu toate acestea ºi deºi carteaSvetlanei Matta nu e nici azi tradusã înlimba românã ºi deci nu existã în circuitulcultural românesc8, ea continuã sã seafle pe o poziþie temeinicã de nezdrunci-nat, în exegeza bacovianã, detectabilã înorice cãutare, fie cã e vorba despreConstantin Trandafir care-ºi asumãdeschis filiaþia, ori de celebrul adagio allui Ion Caraion despre „sfârºitul continuu“,prefigurat în chiar titlul capitolului Mourirsans cesse, din cartea exegeteieleveþiene, deºi poetul nu dã semne cã arfi cunoscut aceastã lucrare.

Dupã ani, pasiunea sa pentru poeziaromânã avea sã se materializeze într-ocarte fundamentalã intitulatã Eminescu ºiabisul ontologic (Aarhaus,1988) la care a

De la Bacovia la Eminescu• Autoarea unei prime exegeze bacoviene de referinþã

în plan european - dr. Svetlana (Paleologu) Matta din Elveþia •

ateneu

noiembrie - decembrie 2011 25

purces la îndemnul unui mare maestru,filozoful ªtefan Teodorescu de laStuttgart. Despre ecoul produs deaceastã lucrare urmatã de altele aidoma,stau mãrturie expresiile entuziaste alecâtorva dintre spiritele de prim rang aleculturii noastre, urmate de alþi critici,exegeþi, cunoscãtori dintre care acum, înacest text axat pe exegeza bacovianã,pot doar sã citez câteva nume: NicolaeSteinhardt, Edgar Papu, C.Noica, EugenTodoran, Adrian Marino, Mihai Cimpoi,Adrian Dinu Rachieru, Petru Ursachi,ªtefan Muntean, Gheorghe Grigurcu,George Popa ºi alþii.

La capãtul acestui excurs fugar, cre-dem a putea susþine cã, deºi apreciatã ºipreþuitã cu debordant entuziasm de multespirite de elitã, acest lucru s-a produsînsã în chip fragmentar ºi la nivelul relaþi-ilor personale ºi cã, departe de a firecunoscutã la valoarea meritatã în cul-tura românã cãreia i-a adus serviciiincomensurabile, Svetlana PaleologuMatta este o personalitate de prim rangcare a formulat judecãþi aforistice, funda-mentate, de care nu se va putea facenicicând abstracþie, despre cei doi maripoeþi ai noºtri, Eminescu ºi Bacovia ºi nunumai. Prin apertura sa culturalã, printraseul sinuos al biografiei sale, ea ar fiputut sã se dedice oricãreia dintre marileculturi europene (ceea ce a ºi început sãfacã prin recentul studiu dedicat luiProust ºi prin eseul despre Nietszche lacare lucreazã în prezent), dar care a alessã slujeascã cu devotament efervescentºi nepreþuitã eficienþã cultura românã.Este timpul, credem, ca aceasta sãrecunoascã prin modalitãþi specificeacest aport substanþial. Ca atare, aºpropune acum, cât încã nu s-au stinsecourile Colocviului Bacovia desfãºuratîn universitatea cu acelaºi nume, (pânãcând se va institui procedura ºi în ariaeminescologicã) sã se mediteze la ideeaacordãrii de cãtre aceastã universitate atitlului de doctor honoris causa acesteideschizãtoare de drumuri în exegezabacovianã internaþionalã ce a iniþiat fãrãezitare, în plin proletcultism, demersul derecunoaºtere a valorii universale a poetu-lui din Bacãu.

Lucia OLARU NENATI

1 Dr.Svetlana Matta, Existence poetique deBacovia, Edition P.G. Keller – Winterthur1958.

2 Dorind sã aflu totuºi cum a ajuns atunciaceasta carte în mâinile sale, domnia sami-a marturisit, acum, dupã atâþia ani, cãprietenul sãu, viitorul mare ºi mult admi-rat profesor al multora dintre noi, filologiiformaþi la universitatea ieºeanã, i-aîmprumutat cartea din care, neexistândpe atunci aparatele de tip xerox, a fostnevoit sa copieze de mânã ceea ce atradus ºi publicat în presa literarã cen-tralã.

3 Constantin Cãlin, O exegezã strãinãdespre Bacovia. Dr.Svetlana Matta.Existen e poetique de Bacovia, inRomânia literarã, nr.38, anul IV, 1971,pag.32.

4 Mihai Petroveanu, George Bacovia,Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,1969

5 Întrucât în carte nu este detectabil anulde apariþie, se pare cã totuºi aceastãnotaþie apare în ediþia a doua, publicatã,probabil în 1972, deci tot ca urmare ainformaþiei publicate de C. Cãlin.

6 Edgar Papu, Fiinþa poetului, în Luceafãruldin 27 noiembrie, 1988.

7 Theodor Codreanu, Complexul Bacovia,Biblioteca ºcolarului, Bucureºti Chiºinãu,Editura Litera Internaþional, 2003.

8 Comentariul de faþã a fost posibil graþieunui exemplar al acestei cãrþi dãruitnouã, cu un emoþionant autograf, decãtre autoare.

O temã incitantã ºi de real interes, mai ales în perioada actualã,când „criza“ care ne bântuie, lasã urme din ce în ce mai adânci atâtpe trupurile, cât ºi în sufletele noastre.

Cine ar avea curajul sã abordeze un astfel de subiect, fãrã sãprimeascã critici ºi observaþii de tot felul? Mai mult, cine ar aveacurajul sã susþinã ºtiinþific, moral ºi financiar o interpretare evolutiv-cronologicã a fenomenului?

Toþi proclamã sus ºi tare cã „Banatu-i fruncea!“… Acest lucrurãmâne de vãzut. Am susþinut ºi susþinem în continuare cã, totuºi,„Transilvania (în ansamblul ei) îi fruntea!“… În acest sens avem ºiargumente. Nu ne-a fost prea greu sã le gãsim, pentru cã în fostaCapitalã Europeanã a Culturii – Sibiu, tradiþia este la ea acasã. Aici,la Facultatea de Istorie ºi Patrimoniu „Nicolae Lupu“ a Universitãþii„Lucian Blaga“, o Doamnã cu inimã de aur þine sus stindardul pro-fesionalismului în domeniile antropologiei culturale, etnologiei ºietnografiei româneºti.

An de an conferenþiarul universitar doctor Sultana Avram estecea care organizeazã, cu acribie ºi pasiune, Sesiunea Naþionalã, cuparticipare internaþionalã, „Zilele Antopologiei Româneºti“ – eveni-ment ºtiinþific ajuns la cea de-a XVIII-a ediþie. Doamna conferenþiarreuºeºte sã cumuleze, în programul manifestãrii, preocupãrile ºieforturile intelectuale ale multor arheologi, istorici, antropologi,etnologi, muzeografi, etnografi, lingviºti º. a., de pe teritoriul actualal României sau din afara graniþelor statului român.

Caracterul interdisciplinar al domeniilor amintite permite celeicare organizeazã manifestarea, cu ajutorul ºi sub egida ºi a altorinstituþii academice (muzee, biblioteci, asociaþii culturale, direcþii deculturã, centre pentru conservarea ºi promovarea culturii), sãiniþieze vizite la muzee, workshop-uri specifice temei propuse, lan-sãri de carte, vernisaje expoziþionale sau excursii de documentare.În urma desfãºurãrii lucrãrilor pe secþiuni tematice ºi a prezentãriicomunicãrilor invitaþilor este editat ºi publicat anual un volum colec-tiv (ajuns deja la al optulea numãr), care poartã titlul generic Istorieºi tradiþie în spaþiul românesc.

Hrana – între necesitate ºi artã, la români ºi minoritãþi reprezin-tã, în fapt, subtitlul volumului apãrut recent la Editura Techno Mediadin Sibiu. Aici sunt inserate mare parte din comunicãrile prezentatela Sesiunea Naþionalã din iunie 2010 – sesiune care s-a bucurat ºide prezenþa câtorva reprezentanþi ai comunitãþilor româneºti dinGermania, Ungaria ºi Republica Moldova.

Subiectele diverse, asupra cãrora autorii ºi-au orientat eforturileºtiinþifice, s-au reflectat prin surprinderea nediferenþiatã a ele-mentelor de simbolisticã alimentarã religioasã, dar ºi a modului deprocurare, urmatã de prepararea ºi consumul alimentelor obiºnuite,într-un cuvânt de aºa-numitã „gastronomie laicã“. Perspectivelearheologice, istorice, antropologice, religioase, etnologice saulingvistice au reuºit a fi puse în evidenþã prin prezentarea caracte-risticilor alimentare ale comunitãþilor umane din timpurile preistoricesau antice, continuând cu cele din Evul Mediu ºi sfârºind cu cele dinperioadele modernã ºi contemporanã. Cum abordarea multicultu-ralã a permis o particularizare a anumitor comunitãþi, câþiva dintreparticipanþi au reliefat, atât prin comunicãrile, cât ºi prin articolelepublicate, ºi aspecte ale alimentaþiei la minoritãþile din zonaBalcanilor (inclusiv ale ucrainenilor ºi maghiarilor din România).

Este, aºadar, un volum de studii ºi de articole nu fãrã importanþãîn cotidianul editorial. Cãci, unii dintre semenii noºtri se remarcã ºiprin ceea ce publicã în decursul vieþii lor, aceasta, deºi, pãrerile cri-tice faþã de cuvântul scris sunt, mai mult sau mai puþin, constructive.Dar, de posteritatea textului deja consacrat prin publicare, are cinesã se „îngrijeascã“. Critica este, oricând, binevenitã…

Continuând pe aceeaºi linie, prin demersurile pe care, cu sigu-ranþã, doreºte sã le promoveze ºi în viitor, atât prin activitatea lacatedra Facultãþii de Istorie ºi Patrimoniu sibiene, cât ºi prineditarea ºi publicarea unor astfel de volume necesare antropolo-giei, etnologiei ºi etnografiei româneºti ºi universale – SultanaAvram rãmâne un reper pentru viaþa ºtiinþificã ºi culturalã de la noi,cu toatã „criza“ din viaþa cotidianã.

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Hrana – între necesitate ºi artã, la români ºi minoritãþi

• G

hena

die

Taci

uc -

Chi

ºinã

u (S

aloa

nele

Mol

dove

i)

eseu

noiembrie - decembrie 201126

Sigur cã ne putem întrebadacã nu cumva textele, fie eleºi aleatorii, nu sunt pentru unobservator cântecul de sirenãal Imaginii. Aceasta dupã ce nevom fi întrebat asupra Imaginiifie ca autoritate, fie ca expresiespaþialã sau spaþio-temporalã.O întrupare a neutrului saumanifestare a nefiinþei. Dacã arfi vorba de autoritate atunciraporturile noastre ar fi de sub-ordonare, de confruntare saude cooperare cu autoritatea înImaginea ei sau cu o parte dinea. Insurgenþa noastrã ar fiîntr-un asemenea caz nu lip-sitã de comic. Autoritatea arreprezenta pur ºi simplu textulîn întregul lui dat nouã spreinterpretare sau doar spre a ficontemplat. Am putea bãnui cãºi privim un asemenea text, cãtrecem pe lângã el în fiecare zisau cã suntem chiar propoziþi-ile lui. Ce ar fi Imaginea? Doarînfãºurarea unui text, abstra-gerea lui într-o propoziþiefinalã, un act textual ultimrãmas, dãruit, uitat, livrat lumiispre interpretare?! Sã sereducã existenþa umanã doarla lectura acestui tulburãtortext înfãºurat, ascuns învolutele spaþio-temporale?!Cãci fie furnicã, fie filozof,înjghebãrile organice în carepâlpâie o scânteie spiritualã nupar a avea ca fundamentalãîngurgitarea unor porþiuni despaþiu, mici îngrãmãdiri demolecule sau celule palpitândsub varii forme colorate viu,atrãgãtor. Masticaþia nu pare afi sensul ultim, deºertãciuneadeºertãciunilor. A te adãpostide furtunã nu pare a fi demer-sul cãtre reflecþie. A strângerecoltele sau a juca la ruletãpare la fel de fad, de neimpor-tant. Interpretarea Imaginii, ilu-zorie. Numai gândul de a puteainterpreta în întregul eiImaginea i-ar face pe unii sãrâdã iar pe alþii sã ridice eºafo-dul în grabã. Cãtuºele arzornãi iar forþele de ordine s-argrãbi sã aducã bineînþeles cal-mul pe strãzi. Cãci mulþimile,pe deplin înfiorate, aºteaptãmiracolul descoperirii, aºteap-tã un semn al Imaginii. Ea seîncãpãþâneazã, se lasã greu,se vrea curtatã. Ca ºi cum ar fio persoanã. Dar nu e per-soanã. Dupã unii ar fi concept.Dupã alþii un puseu filozofic, ohimerã. Nici n-ar avea trup.Unii se cãznesc s-o înregi-menteze, alþii o pun în operã învremelnice grupãri cenacliere.Alþii valseazã cu ea. Alþii o ter-felesc. Alþii se împãuneazã cuea. Fac rabat de la normã.Încalcã diverse convenþii.Aflarea ultimului, aflareaImaginii trece arareori dreptvirtute. Pare mai degrabã ne-bunie, rãtãcire, Vinovatul saucel fãrã de minte e adus sprejudecata oamenilor, spre opro-biul lor, rareori spre iertarealor. În asemenea ipostaze,conformismul ºi conservatoris-mul jubileazã. Aflarea Imaginiie suprema libertate. E spiritulliber, neîncãtuºat, insurgent,violent. Spiritul liber violen-teazã Imaginea pãrând a vreas-o ia cu orice preþ în

stãpânire. Tocmai de aceea cuvirulenþã purcede la citireasemnelor ºi interpretarea lor,tocmai de aceea totul este text,fie autostradã, fie supernovã,fie muzicã de film. Totulreductibil la propoziþie sunã caºi cum ar fi o sentinþã. Are par-fum. E uºor dictatorial. E mis-tic. De neconceput, neliniºtitor.Panoramând, scrutând orizon-tul, privirea observatoruluiîntâlneºte textul devenindpropoziþie a lui. Problema edacã observatorul se va gândipe el însuºi ca aparþinând tex-tului, ca fiind al Imaginii prinobservare ºi mãrturie. Cãci aicidescoperim caracterul discon-tinuu al acestei raportãri laImagine ca autoritate. ªi totuºirãmân corpuri ale frazei denedesluºit ca ºi cum ar mai fiun observator în spatele nos-tru, ca ºi cum Imaginea araºtepta sosirea unui altuia.Celãlalt, mult invocatul celãlalt,pare a fi aºteptat cu febrilitate.Asta descoperim în evoluþiaschemei cinematice a vieþu-itoarelor de la saurieni lahominide. O cãutare a obser-vatorului ideal, a unicului mar-tor, Imaginea se gândeºte pesine ºi cautã printre propoziþiilesale una convenabilã. Tocmaiautoritatea ei e pusã în dis-cuþie, nefiind un exemplu deperfecþiune. De ce aceastãlipsã de simetrie? De ce aceºtipaºi nesiguri în cãutarea mar-torului sublim, de ce atâteaeºecuri?! La ce bun fluturii sauscriitorii geniali, la ce bun aces-te interpretãri?! La ce bunatâtea nuvelete, atâtea ºiatâtea romane care mai decare mai sofisticate, care maide care mai violente prin struc-turã ºi naraþiune?! Sã fie eledoar redundanþã? Doar re-ziduu?! Sterilul unei activitãþiînchinate Imaginii ca autori-tate?! Efortul fiinþei pãleºte înfaþa acestei monstruoaseautoritãþi. Necunoscutã. Rece.Aroganþa. Gata, gata sã fieluatã la refec de filozoful deza-mãgit, pornit sã demoleze con-ceptul. Gata, gata sã fie stâl-citã, erodatã aºa cum, din plic-tis cotidian, fiinþele stâlcescbietele cuvinte cãutând sã lestoarcã de sevã, sã gãseascãnoi înþelesuri, noi anecdote, noifabule. Cãci apariþia, rãspândi-rea ºi înflorirea fabulei vor-beºte de decadenþã, de neîn-credere ºi de refuzul normei.Moartea romanului e doritã cusârg, e anunþatã cu surle ºitobe. Dar romanul rãmânecheia de boltã. Sunt prinºi înea cu toþii, în aceastã cheie.Participã cu nesaþ la desfã-ºurarea textului. Ar putea fifoarte bine însã doar pusti-etate, doar niºte propoziþii aflã-toare într-un jalnic inventar,printre explozii surde ºi râuri delavã cosmicã. Ce rãmâne dinpraful piramidelor, din câm-purile de bãtãlie? Cuvinterãzleþe cãutând un autor dis-pus sã le reaºeze în operã. Lace bun zbaterea, campaniaelectoralã, suicidul ºi dogma?!Din când în când, aparentzgâlþâind Imaginea în autori-tatea ei, câte o revoluþie.

Pentru cã e mai uºor sã pui lacale o revoluþie decât sã rea-duci la viaþã un fluture. Pentrucu e mai uºor sã ºtergi porþiunimari de text, sã înnegreºtipasaje interzise vulgului.Vulgul nu are de-a face cusecretele sau tainele sau mis-terele. El orbecãie în splen-doarea existenþei sale. Nu eorbit ca ºi cum ar fi scãldat înluminã arzãtoare. Iar elita puneîn sipet secretele jinduind dupãtotalitate. Din când în când,elitele sunt cuprinse de convul-sii ºi propun strategii utopicede salvare generalã. Maseleîmbrãþiºeazã programele cu unsoi de furie furibundã. Se pre-fac a înþelege propoziþiile textu-lui. În adevãr, elite ºi vulg senuntesc într-un plictis general.Plictisul e lacãt de totalitatespre a slei spiritul aventurier.Ordinea ºi legile ucid elanuldepãrtãrilor. Aventura se meta-morfozeazã în pistoale cu apãºi în polemici parlamentarecuprinzãtoare de texte fiefornãite, fie savante. Savant-lâcul e ridicat la rang academ-ic. Academia sucombã însãdescrisã fiind a fi drept cetatede necucerit. Pedanteria ucidespiritul scormonitor cerºindmãrirea pensiei ºi zornãitulmedaliilor de merit. O întreagãlume construitã aidoma uneifabrici se prãbuºeºte lipsindu-se de sens. E aºa, o virgulã întextul Imaginii. S-ar putea caînsãºi autoritatea sã fie text.Atunci ar putea fi lecturat înîntregul sãu? ªi ceea cenumim anticipare sau intuiþiesã nu fie altceva decât o lec-turã stranie?! Sã citeascãcelãlalt, nenãscutul?! Sã fieintuiþia actul de prezenþã alaltcuiva?! Sã nu fie fiinþãumanã punctul cheie, punctulterminus, vârful piramidei?! Sãfie doar o formã pasagerã,poate chiar sfârºitul?! Iar uni-versul sã nu fie decât un numepredicativ?! Care ar fi rostulImaginii? Care ar fi rostul aces-tei întrebãri? Sã fie Imagineaîntocmai în raport cu fiinþa?! Sãnu fie autoritate decât rapor-tatã nouã?! Poate cã inexisten-tul se reclamã a fi text tocmaipentru a ne coordona?! ªiatunci la ce bun premiile, felic-itãrile, statuile ºi comemo-rãrile?! Iatã un bun exerciþiu deimoralitate. Iatã un bun exem-plu de nesupunere. Sã nurecunoºti sistemul de valoriinstituit e blasfemie. Sã renegigeneraþia anterioarã e pericu-los. Strigãtor la cer. Sãdescoperi deºertãciunile matu-ritãþii, ce oroare! Lipsirea desens, un prim pas cãtredescifrarea Imaginii. Cãciproastã educaþie ºi tirania sis-temului de valori acceptat în

mod oficial te îndreaptã cãtrepierderea identitãþii. Artã, înfalsitatea ei, oglindeºte vidul.Oglindeºte lipsa Imaginiilãudându-se cã ar imortaliza-o.Dar Imaginea nu se revendicãa fi a artei aºa cum nu e a eco-nomicului nici e teologului, nicia anarhistului. În margineaImaginii varii revolte, sistemefilozofice, strigãte de luptã,pustiire. Înspre totalitate,coloanã nesfârºitã de pelerini.Unii agitându-ºi pumnii, alþiicerºind iluminarea. Dar toþifiind ai textului. Toþi fiind aimorþii. Moarte drapatã de mo-numente, de fotografii îngãl-benite ºi de halbe de bere întruaducere aminte, de sãpãturiarheologice. Sã sapi în corpultextului, cu fervoare ºi sper-anþa, sã te întorci cãtre subiectviolentând predicatul. Citireatextului este însãºi viaþa. Chiarprezenþa textului pare stranieºi de neconceput. Chiar ºifiinþarea Imaginii ca fiinþã parede neconceput. ªi acestepropoziþii sunt distribuite astfelcãci fiinþa umanã este finitãprin tocmai explicitarea ei printext iar textul prin limitã. Altmod de raportare la totalitate ºiunivers nu cunoaºtem. Neraportãm liniar ºi discontinuu.Semnele de punctuaþie, moar-tea, piramida, mãrirea. Deºer-tãciunea, foaia albã de hârtie.În plus, încercãm Imaginea cunoi texte pe care ni le dãruimmiºeleºte spre interpretare,inventând ºtiinþe defuncte sprea le descifra sau încifra. E ca ºicum n-am observa încercãrilela care ne supune Imaginea caautoritate a textului fundamen-tal. Cãci manipularea este toc-mai a noastrã, expresia perver-sitãþii noastre. Limitã în fond.Suntem limitaþi, îngrãdiþi. Amfost arestaþi prin interpretare.Aproximãm anumite semne aleImaginii. Celebrãm fastul fiinþã-rii umane prin tone de scrisori,ne îngrãmãdim în e-mail ºizumzãim retro prin firele detelegraf rãmase în insule. Sigurcã vãrsãm tone de cernealãdorindu-ne în insule. Noi nusuntem însã insule. Suntempropoziþii ale Imaginii. Dar nepreamãrim. Ne proslãvim ºi neadulãm ºi ne lãudãm unii pealþii fãrã neruºinare. Uneori nicinu conteazã textele dãruitespre interpretare. Conteazãfaptele, micile întâmplãri,biografiile. În tot acest timpenciclopedia se umflã, dos-peºte, crapã. Ar pãrea cã am fispirite enciclopedice, converti-zoare de text, câmpuri infor-maþionale remanente. Infor-maþia face sã pãleascã lumina,se miºcã infinit mai repede.Tocmai de aceea propoziþiileImaginii sunt simultane, lucru

greu digerabil de spiritul uni-versitar, academic. Revelaþiaºi iluminarea pãlesc în faþa uni-versitãþii. Seminarul ordoneazãºi îngrãdeºte. Revelaþia te ardepe dinãuntru. Rigoarea cursu-lui, experimentul, doctoratulluptã împotriva entropiei. Cenu e organizat nu e ºtiinþific.Savantul dã însã puþinãculoare demersului sãu ho-tãrând cã, ajuns la frontiere sepoate cununa cu dogma. Darnu existã limite. Se aflãvecinãtãþi. Propoziþiile nu suntlimitate de punct ci sunt înveci-nate. Iar în vecinãtate, Imagi-nea produce fenomene. Ob-servatorul le poate inventaria,le-ar putea lãmuri. El însãhotãrãºte limita, limitându-se laa chema ordinea ºi experimen-tul în ajutor. Imaginea încearcãacum sã se revendice a fi spa-þialã, spaþio-temporalã. Asta ede-a dreptul dezarmant. Fãrã ainventa butelia cu gaz res-pirabil ºi fuzeea desprinzã-toare de textul teluric nu putemaspira la un asalt împotrivaImaginii. Am putea vedea tex-tul fundamental aruncându-neîn stele, de pe un munte, într-onoapte de varã. De ce atâtaneputinþã, de ce aceastãînchisoare, de ce atâtea mili-oane de ani prinºi în primapropoziþie, nimeni nu ºtie. Suntdoar bãnuieli. ªi o cantitateimpresionantã de romane ºinuvelete ºi sloganuri. Sãrmaneînjghebãri care reclamã asis-tenþã socialã, premii ºi ediþii delux. Altceva nu pot fi decâtreziduuri ale activitãþii cere-brale. Semne ale celuilalt,ascuns cumva în spateleobservatorului, aºteptând sãintre în scenã. Bineînþeles cãlumea textelor musteºte decritici gomoºi, de analiºti desituaþie ºi de caz, de aspiranþila gloria literarã, iluzorie. Cã ar-ta dã sens e fals, cã literaturasalveazã e plin de ironie. Ima-ginea ºi-a luat precauþii. ªi-ainventat serii de detractori ºi decopiatori. Are ea un planascuns. Imitãm dupã modeleîncastrate în gene sau într-omatrice informaþionalã invizi-bilã, nebãnuitã. Cã universul arfi asemenea unui nãvod, eposibil. Cã ar fi universuri deuniversuri legate de cordoaneombilicale, e înduioºãtor. Cã arfi spaþiul de necuprins, mantieînstelatã, e o metaforã. Cine sãsalveze Imaginea?! Poate cã econºtientã de singurãtatea ei.Poate cã s-a înghesuit în eaînsãºi ºi a schimbat propoziþi-ile. Poate cã încã nu s-ahotãrât sã facã un miracol.Lucreazã doar cu zvonuri ºi cutrucuri ieftine. Imaginea, în tex-tura ei, poate pãrea nese-rioasã, asta fiind diferenþa.

Imagine ºi Culturã

Aflarea Imaginiie suprema libertate?!

Alteratã fiind propoziþia ei,Imaginea pare a fi scrisã, parea fi construitã. De aici încoloîncep speculaþiile. Începe ne-cuprinsul, absurdul, absolutul.Încep totalitãþile de toatefelurile sã intre în scenã spre afi descifrate. Dar fiinþa nu vreaschimbare de semne. Ea e li-mitatã. Existenþa ei în totalitatepare fãrã de sens. La ce bun?La ce i-ar fi trebuit Imaginiiatâta amar de specii?! Sã leaprecieze frumuseþea, cu-loarea, ingeniozitatea?! Ototalitate plictisitã în întregul eipoate fi o catastrofã. O totali-tate insurgentã produce cutre-mure ºi bulverseazã bursele.Incontrolabilã, giganticã. Saupoate infimã, ca o boare deprimãvarã. Datã spre citire,Imaginea acceptã o serie depoziþionãri ºi chiar de atitudini.Spre oponenþã, textul înoglindã?! Ar fi de neiertat sãvorbim despre antimeduzã devreme ce Imaginea este una.ªi nici aceastã propoziþie nupare a fi valabilã de vreme ceImaginea impune nemãsura ºinemãsurarea ca nefiind canti-tate. Imaginea pare a fi o cali-tate a Imaginii care este unatribut al Imaginii. Când citi-torul de texte, arogant, vrea sãexpliciteze întregul text, fienuveletã sãu roman, nimereºteîn deºert. Îngrijindu-se demetoda sa, de enciclopedia sa,de inventarul sãu, cititorul detexte nu admite oponentã. Eldeþine secretul ºi direcþio-neazã. Cu mâna întinsã spreapus sau spre rãsãrit, cititorulde texte cade în desuetudinepe mãsurã ce textul se des-fãºoarã. El nu admite imper-fecþiunea ºi strigã aceasta întimp ce se scufund în istorie.Istoria nu pare a se sfârºi atâtavreme cât numãrul critic ºidimensiunea criticã a fiinþeiumane guverneazã elanul cos-mic sau plictisul cotidian.Înmulþirea fiinþelor la nesfârºit

þine de o economie a viului darºi de filozofia textului. Detemerea sa. Poate cã autori-tatea este neutrã, pe fond.Poate cã Imaginea nu existãca stare. Atunci nu existã untext prestabilit. Nu existã nimic.Totul nu e decât o fulgeraþie,iar Imaginea o aparenþã.Pentru noi ea pare însã pedeplin consistentã, un drog. Dela început ºi pânã la sfârºitîncercãm sã descifrãm. Lec-turã plictisitã sau insurgentã.Aºa par a fi lucrurile. În lipsametodei ºi a enciclopediei,orice spirit aparþinãtor textuluifundamental poate oferi di-verse interpretãri, diversesoluþii. Ele nu sunt utileImaginii în nici un fel. Umpludoar singurãtatea fiinþei. Alt-minteri luat cu asalt de psiha-naliºti, de hermeneuþi ºi argo-nauþi. Singurãtatea cititoruluide texte este violentatã fãrãodihnã. Iar Imaginea îl amã-geºte folosindu-l cu cinism,nemiloasã. Atribuindu-i aces-tea, încercãm s-o personi-ficãm, s-o decuantificãm, s-oexplicitãm. În adevãr însã, ease sustrage interpretãrii. Nuputem decât sã dãm soluþii fic-tive unei probleme fictive. Aºacum nuveleta sau romanul nicinu imitã realitatea, nici nu suntdepãºite de aceasta. Acesteînjghebãri de texte sunt simul-tane cu realitatea. Ele nesupravieþuiesc, consumându-ne. Sunt ale textului fundamen-tal care se hrãneºte cu noi, cuspuma universului. Pânã ladezvãluire eºuãm lamentabilproducând reziduuri spre falsanoastrã liniºte. E indiscutabilcã un celãlalt râde de noi, ne iapeste picior. Noi nu vedemaceasta ºi continuãm sã luãmlucrurile în serios. Tocmai deaceea, insurgenþa noastrã învecinãtatea textului pare de-adreptul comicã.

Ovidiu BUFNILÃ

ateneu

noiembrie - decembrie 2011 27

- De ce a venit pe ascuns? L-am vãzut cu ochiimei, vâslea ca tine, cu fricã. Marea a albit. Apoi s-aîntunecat. M-am uitat ºi în moarã… Nu era acolo!

- Sigur este el, spuse Lena. Am visat cã va venizilele astea. Aºa cum am visat cã binecuvântatulThanassis venea la noi.

Un zâmbet amar se desluºi pe buzele luiPoyraz Musa. Cu armele în mâini, plecarã încãutarea bãrbatului. Dacã tipul ãsta ar aveapuþinã minte, nu s-ar ascunde în livada de rodii”,meditã în tãcere Poyraz Musa.

Vassilis porni la drum ºi tovarãºul sãu îl însoþi.Ajunserã în vârful stâncii, de unde aruncarã oprivire asupra întregii insule. Dacã bãrbatul arveni pe apã, Lenei i-ar fi imposibil sã-l reþinã…

- Peºtera…- Am verificat-o deja, rãspunse Vassilis.Hotãrârã sã se îndrepte spre livada de rodii.

Ajunºi la lizierã, înaintarã în vârful picioarelorprintre pomii pãrãsiþi de pãsãri, atenþi sã nu facãzgomot ºi abþinându-se sã vorbeascã. Pãsãrilefuseserã alungate de roiurile de viespi cu aripilestrãlucind în soare. Deodatã, dupã un rodiu ieºiºarpele albastru închis cu pete albe târându-seîncet spre stâncile falezei. Se opri o clipã îniarbã, înãlþã capul ºi privi fix.

- Vassilis - spuse Poyraz cu jumãtate de glas -ai vãzut cuibul de rândunici din moarã?

- L-am vãzut, rãspunse acesta surprins deîntrebare.

- Au crescut puii?- Nu ºtiu. Ciocurile lor erau tot galbene.

Înseamnã cã nu pot încã sã pãrãseascã cuibul.- Fãrã îndoialã… Nu-i aºa cã ºerpii nu pot urca

pânã la cuib sã-i mãnânce?- Exclus, rãspunse optimist Vassilis.- Cu atât mai bine. Poyraz scoase un oftat de uºurare. În clipa

urmãtoare însã, brusc, cei doi încremenirã.Bãrbatul dormea, strâns cu picioarele îndoite.

Avea un braþ sub cap, iar celãlalt de-a lungul cor-pului.

- Ce facem? întrebã Vassilis.- Nimic.Vassilis scoase revolverul.

- Ce faci, Vassilis? întrebã ironic Poyraz .- Nu-i ãsta omul pe care-l cãutãm?- Parcã poþi sã ºtii!- Cum aºa? Nu l-ai vãzut niciodatã?- Niciodatã.

- Dacã este unul din cei puºi pe urmele tale?- Este posibil.- Ei bine?!...- Ai omorât vreodatã un om în vis, Vassilis?Vassilis pãru buimãcit.- Nu.- Atunci ascunde revolverul.- Ce facem acum?- Vezi stânca mare din faþã?- O vãd.Se aºezarã la umbra arborelui bãtrân, sprijiniþi

de trunchiul robust.- Eºti sigur cã ºerpii nu pot urca pe pereþii morii

pentru a mânca puii de rândunicã?- Foarte sigur.- De fapt, ei nu-i pot înghiþi. Dar cuiburile sunt

victimele lor!- Trebuie sã creadã cã pereþii casei nu sunt

verticali.O dezbatere aprinsã despre ºerpi ºi cuiburi de

rândunici continuã între cei doi. Poyraz Musaspuse apoi pe un ton calm:

- ªtii, Vassilis, cã berzele sunt cele care îiîmpiedicã pe ºerpi sã creascã indiferent demãrimea lor?

Tãcu, îºi linse buzele, privi la omul adormit pedeasupra cãruia treceau viespi, furnici ºi insectemulticolore; buburuze umblau pe frunze… Apoireluã firul discursului:

- ªtii, Vassilis, cã dacã o barzã vede un ºarpetârându-se pe pãmânt, în iarbã sau printre plante,indiferent de înãlþimea la care se aflã, ea searuncã asupra lui, îl prinde de coadã, îl ridicãfoarte sus ºi îi dã drumul sã cadã în gol. Dupãtoate astea, sã vedem dacã mai poate înghiþi puide rândunicã!...

- Bine! De asta zboarã ele peste tot…- Dovada cã nu este plin de ºerpi pe aici.- Vei vedea cã va fi plin ºi de berze!Bãrbatul adormit oftã ºi se întoarse pe partea

stângã.- Uite, se trezeºte!- …Dacã sunt mulþi ºerpi, trebuie sã fie ºi multe

berze.- Nu sunt, spuse Vassilis.- Bineînþeles cã nu.- Bine… Sã admitem cã sunt.- Niciun ºarpe nu poate urca pe zidurile morii.- Nu conteazã, spuse Vassilis. E destul sã

aºtepte ca ei sã cadã.- Mama lor va avea grijã sã-i readucã în cuib.- Cât vacarm când vine sã-i hrãneascã!

Deschid ciocurile ºi fac un tam-tam drãcesc pânãmama le pune hrana. Precum copiii înfometaþicare mobilizeazã pe toatã lumea în jurul lor.

- Cred cã puii sunt micuþi.- Da, foarte mici, aprobã Vassilis.Înclinã capul, cãzând o clipã într-o reverie

silenþioasã. Poyraz reluã apoi discuþia cu un oftatadânc:

- Chiar mi se par micuþi puii, spuse timid. Estepeºte în apã?

Vassilis se gândi:- Ei bine, nu ºtiu. Nu mi-am pus niciodatã pro-

blema asta.- Insula Grosset …- Este un paradis. - Dacã am merge acolo?- Acolo sunt mulþi mãslini. Fiecare e cât un ste-

jar. Dacã sunt altoiþi, s-ar putea produce pânã la500 kg de mãsline la un pom. Fãrã a mai socoticã ºi insula e foarte mare …

- Câte capre sunt acolo? ªtiu cã e interzis sãîmpuºti caprele albastre de Hizir ºi sã mãnâncicarnea lor. Sunt simbolul pãcii. Dar lapte putembea.

- Ar trebui sã întrebãm un preot sau un hodja,rãspunse Vassilis

- Avem voie, insistã Poyraz. De ce nu?- …Nu ºtiu, spuse Vassilis.

Traducere de Cristina DAMIANºi Viorica MEREUÞÃ-SORTA

• continuare din pag. 27

Yachar Kemal

Zbuciumul gazelelor

• Bianca Rotaru• Bianca Rotaru

comentarii

noiembrie - decembrie 201128

În mod evident, pentru cine areochi sã vadã, cota lui Bacovia eîntr-o continuã creºtere.„Provincialul” Bacovia e recuperatconstant, în varii moduri, în mediiuniversitare, licee, ºcoli sau alteinstituþii. Acest proces de reconsid-erare al operei va fi fost declanºatcu oarece greutate, dar feþele luiBacovia au început sã capete con-tur din perspectiva unor paradigmece, raportate la opera sa, ar puteapãrea paradoxale. Deocamdatãretoric - ce legãturi s-ar putea sta-bili între „poezia monocordã” ºiludicul postmodern? Invers, în cemãsurã putem actualiza sensuriascunse în opera lui Bacovia prinidealurile paºoptiste? Asemeneaexerciþii/ teme de receptare criticãºi-ar putea gãsi (uneori au ºi fãcut-o!)justificarea, paradoxal, în chiarsimplitatea poeziei bacoviene. Ce-idrept, în multe rânduri, am avutsenzaþia cã fiecare critic care seraporta la Bacovia îºi cãuta o „via”a sa, mai presus decât orice ar fitrebuit sã „producã” semnele unuidiscurs cu totul nou – mai intere-sant, sã fie în stare de a paria ºimai mult pe ineditul interpretãrii,chiar cu riscul de a îngropa defini-tiv sensurile iniþiale (am în minte,printre altele, eseul semnat deLucian Tamaris). Semn al firescu-lui, în toatã aceastã efervescenþã aîndelung-faþetatelor interpretãri, seimpunea o realã re-redescoperire alui Bacovia, în/ din sânul realitãþilorce i-au generat intenþiile lirice. Unasemenea efort a fost întreprinsde-a lungul mai multor decenii deprofesorul ºi criticul literarConstantin Cãlin; cu mult dis-cernãmânt critic, dublat de muncãcolosalã, echivalenta sutelor deore petrecute în arhive, a discuþiilordespre Bacovia... „în linie baco-vianã” etc., Constantin Cãlinreuºeºte de la volum la volum sãnuanþeze/ actualizeze fericit legã-turi critice ce ne faciliteazã întâl-nirea cu adevãratul Bacovia.

Privite din perspectiva MareluiDosar Bacovia - aici gândindu-mãdeopotrivã la cele douã volume aleDosarului deja apãrute, cât ºi laediþia „Operelor” îngrijitã deConstantin Cãlin (2011) ori eva-luând diverse articole/ pasaje pub-licate de cãtre domnia sa de-a lun-gul vremii – majoritatea teoriilor pardoar inteligente „afaceri” critice. Decurând, celor abia enumerate, li seadaugã un nou volum dedicat poe-tului bãcãuan: „În jurul lui Bacovia”,Editura „Babel”, Bacãu, 2011.Cartea, dupã cum declarã autorulîn cuvântul explicativ, e „unBacovia en miettes, însemnãridespre om ºi poet, în jurul lor”. Ea

nu ar trebui privitã drept atelierulcelui de-al treilea volum alDosarului, deºi autorulmãrturiseºte cã aceastã apariþievine sã tempereze întrucâtva ºielanul celor care îl asaltau, între-bându-l de-al treilea volum... Maidegrabã, „formatã din «dispersii»,nesubordonatã vreunei tezeanume, cartea aceasta e, în ciudaacestui fapt, una omogenã ºidemonstrativã. Demonstrez prinea, întâi, cã Bacovia, autorul a sub500 de pagini de poezie ºi prozã, îlpoate sateliza pe un cercetãtor aniîn ºir ºi, în al doilea rând, îmidemonstrez mie cã, fãrã a aveasenzaþia cã «trag de subiect», potramifica investigaþiile asupra opereisale, în subterane ºi la suprafaþã,cã pot descoperi ºi argumenta ogamã întinsã de teme sau cã potstabili relaþii noi cu alþi autori ºi cualte opere”. În continuare, de reþi-nut – în special pentru lectorulhyper-specializat – „Aservindu-mã,Bacovia mã evidenþiazã”. Simpluspus, suntem aºadar în faþa uneicãrþi ce adunã în paginile sale note(observaþii, analogii, reflecþii,nedumeriri, reveniri asupra propri-ilor comentarii sau ale altora,puncte de tangenþã cu prezentul) ºi„pagini de jurnal” cu ºi despreBacovia – un volum ce nuanþeazãfãrã a-ºi uita mãcar pentru unmoment punctul de plecare.

Recunosc, iniþial am vrut sã „trecîn revistã” câteva din highlight-urileînsemnãrilor. Ulterior, mi-am datseama cã o asemenea selecþierãmâne, fãrã doar ºi poate, utopicã– notele sunt echilibrate, deo-potrivã egal interesante ºi re-tãlmãcindu-ne un Bacovia cu multmai credibil. Sunt puse în discuþieaspecte deloc neconcludente dar acãror însemnãtate e uneori „lizi-bilã”/ justificabilã doar unui publicavizat. De exemplu, autorul notelore interesat (pe bunã dreptate) decum publica Bacovia – prin aceas-ta înþelegând în ce reviste, cumerau situate poemele în paginã ºi,mai ales, alãturi de cine – evident,conturându-se în acest fel ºi ceva

despre climatul liric-publicistic alepocii. În altã ordine, îmi aducaminte cã am cãutat cu ani în urmãinformaþii privitoare la tirajelecãrþilor lui Bacovia - nu întotdeaunaam gãsit ºi rãspunsuri! Legat deacest subiect, întâlnesc paginile ceau avut drept punct de plecareîntrebarea „care este publicul lui G.Bacovia?” „Vrând sã scriu desprepublicul lui Bacovia, mi-am datseama de penuria datelor despreel. Principala dificultate constã înaprecierea mãrimii lui. N-avem sta-tistici generale despre tiraje, niciale cãrþilor, nici ale revistelor ºiziarelor. Suntem obligaþi, fiecare,sã ni le creãm. Deºi disparate,informaþiile ce se gãsesc (îndiverse articole sau în pagini dememorialisticã) ajutã a înþelegetotuºi evoluþiile de la o epocã laalta” – apropos de tiraje, vedetelevremii erau romanele-fascicule, înspecial cele apãrute pe lângã„Universul”. Sã se fi schimbat oareîntr-atât de mult lucrurile astãzi?Apoi, printre alte note-subiecte, le-am descoperit ºi pe cele ceurmeazã. Mai întâi, o ineditã alãtu-rare: Bacovia raportat la experienþamacabrului/ Bacovia monden,interesat de balurile/ seratele atâtde dese în epocã. Macabrul eprezent la Bacovia odatã cu poezia„Plumb”, însã îl vom întâlni ºi în„Panoramã”, „Poemã în oglindã”,„Sepulcre violate”, „Renunþare” –„cuvântul ca atare lipseºte, nuînsã, cum se vede, ºi elementelede recuzitã care îl definesc, orisinonimele lui: «lugubru», «sin-istru», «fioros», «mortuar». Sã seobserve ºi cã, excepþie«Panoramã», în toate situaþiile,descrierile sunt fãcute fãrã niciotresãrire nervoasã, ceea ce denotão deprindere cu el. Experienþamacabrului intra în educaþia literarãa unora dintre scriitorii de la sfâr-ºitul secolului al XIX-lea ºi înce-putul secolului XX. Ca sã ajungi sãvorbeºti de noapte ºi de moartefãrã teamã, cu o rece detaºare, sãbrodezi orice în jurul lor, erau nece-sare niºte exerciþii: sã te plimbi sin-

gur la ore târzii, sã treci prin cimi-tire, sã te amesteci în cortegii fune-bre, sã tragi clopotele în miez denoapte, sã locuieºti într-o odaie«pictatã», în interior, cu «brâienegre», ca-n «Singur», sã cauþi cete ºocheazã, sã te înspãimânþi”.Acum, într-adevãr, „pare ciudat,dar Bacovia, care nu avea delocfigura unui dandy, era un amatorde baluri ºi, probabil, un bundansator. El e singurul dintre poeþiimari ai epocii care scrie despreacestea. Arghezi, Blaga, Barbu n-ofac. Excitaþia balurilor provenea,desigur, din familie, una cu cincifete, interesate, fiecare la timpulsãu, în gradul cel mai înalt, de ele.Balurile au constituit cea maiirezistibilã distracþie a secolului alXIX-lea, inclusiv într-un târg caBacãul”. Demonstraþia merge maideparte, apelând la texte. Dinacelaºi registru al ineditului facparte ºi notele privitoare la puþinelefotografii pe care le avem de lapoet („Fotografia e un lucru destulde târziu în familia poetului. Cazîntrucâtva rar, el n-are niciuna decopil, de licean ori de student. Saunu le-a pãstrat. Prima e de la vârstade 38 de ani, când era funcþionar laBucureºti. […] Autorul «Plumbului»fie nu se pricepea, fie nu-i plãceasã pozeze, fie cã îºi formase încãde acum ideea cã o fotografie«adaugã a înþelege mai aproapepe autor» [...] Cine a lucrat înredacþii a bãgat de seamã cã scri-itorii îºi însoþesc textele cu foto-grafii în care sunt mereu tineri ºifrumoºi. Bacovia – lucru întrutotulremarcabil – e sincer ºi la acest ca-pitol. La 45 de ani, se înfãþiºeazã cume: îmbãtrânit, obosit, urâþit. N-avea cuce, dar ºi dacã ar fi avut, nu s-ar fiînfãþiºat altfel”), dar ºi un micro-inventar al unor obiecte (prezenteîn poezie) ce în epocã aveau un

preþ destul de mare, realitate ceatestã o minimã fascinaþie pentrulux: album, cupã, lampã, cande-labru, batistã, o cutie cu fondante ºiþigãri etc. Fiecare îºi are caracteris-ticile sale ce vorbesc, implicit,despre firea poetului.

Partea a doua a volumului, jur-nalul, dezvoltã dinspre centru,afinitãþi între patria lui Bacovia,crezul ºi trãirea criticului de ideiConstantin Cãlin. De la sarcasmuldin „Localizarea nu e mini-malizare? Îi vãd pe mulþi (îndeose-bi «autoritãþi») umflându-ºi guºileºi spunând: «Marele poet bãcã-uan” (Bacovia) […] Cum îºi reven-dicã alþii valorile? De pildã, în dis-cursurile primarului din Stratford-upon-Avon o fi figurând, oare,expresia «Marele poet stratfor-dian», pentru Shakespeare,bineînþeles?”, pânã la visul cuBacovia („... l-am visat […] peBacovia. Stãtea în mijlocul uneiscene, pe un fotoliu înalt ºi larg, cubraþe rãsfrânte, de culoare staco-jie. […] A coborât de pe scenãzâmbitor. Când a trecut pe lângãmine mi-a adresat câteva cuvinte,pe care le-am auzit ºi le-am repetatcât a durat visul...”), avem toateargumentele sã conchidem „«ÞaraBacovia» e þinutul Bacãului, chiarmai puþin de atât: Bacãul ºi împre-jurimile sale. Ca teritoriu autonom,cu personalitate specificã, «þara»n-a existat, în nicio epocã […]Denumirea ei e creaþia poetului,care, prin pseudonimul ales, seataºa mai mult de legendã decâtde istorie. De altminteri, una dintre«divagãrile» sale sunã astfel: «Caºi legenda Bacãului, am ºi eu leg-enda mea»”.

Am mai afirmat-o, ConstantinCãlin gireazã un spectacol alideilor vii, prezentate polemic;analizele sale pot fi interesate demoda literarã deºi nu o urmeazã. Înbunã mãsurã, se aflã la polul opusbacovian. Totuºi, rãmâne un soi deamprentare organicã: ºi în chipanalitic, Constantin Cãlin rãmâneataºat în marginaliile sale deviaþa/opera/epoca lui Bacovia, dardeopotrivã atent la contemporanei-tate, înregistrând ºi comentândaspecte sociale, morale, psiholo-gice, literare, climatice ºamd.,criticul reînvie Bacãul lui Bacovia ºiîncearcã sã îl restituie pe poeturbei natale, propunând ºi o nouãcale de lecturã.

Marius MANTA

Glose,jurnal bacovian

• Elvira Cemortan Volosin (Chiºinãu - Saloanele Moldovei)

Într-o dupã-amiazã de noiembrie, un desant scri-itoricesc bãcãuan „a performat” în Sala Oglinzilor aUniunii Scriitorilor din Bucureºti. Cum, la ora actualã,se poartã pelerinajele, turnirurile poetice, grupulbãcãuan a descins în capitalã, producându-se în faþaconfraþilor de aici. Prilejul a fost lansarea volumului„Pelerin la templul cuvântului” de Dumitru Brãneanu,apãrut în Colecþia Opera Omnia – Poezia contempo-ranã, a Editurii TIPO-Moldova Iaºi. Cei care au iniþiataceastã frumoasã întâmplare poeticã au fost tot doibãcãuani, stabiliþi în Bucureºti, ºi anume RaduCârneci ºi Marieta Rãdoi-Mihãiþã. A opta carte a luiDumitru Brãneanu este un florilegiu, apariþia ei înamplul proiect editorial, conceput (la nivel european)de Universitatea „Petru Andrei” din Iaºi, fiind un faptremarcabil. Despre „Pelerin la templul cuvântului” auvorbit, în dezbaterea moderatã de Florentin Popescu,Radu Cârneci (un nume intrat în mitologia culturalã aBacãului, dupã cum s-a spus), Grigore Codrescu,Calistrat Costin, Dan Perºa. A fost evidenþiat „gestultemerar” al lui Dumitru Brãneanu, autor al unei veri-tabile aventuri spirituale, concretizatã în cele 100 desonete pe teme religioase. S-a vorbit, de asemenea,în termeni elogioºi, despre poezia de dragoste ºi

pseudo-pastelurile din antologia prezentatã,menþionându-se calitãþi precum lumina, liniºtea, can-doarea, puritatea speranþei, a visului. E o poezie fru-moasã, curatã, care înalþã, s-a zis, pendulând întreaspiraþia spre sublim, extaz, Înalt, ºi tristeþea de a locuiîn material.

Câteva dintre piesele de rezistenþã al florilegiului aufost puse minunat în valoare de douã scriitoarebucureºtene, Lidia Lazu ºi Doina Ghiþescu, ambeleoferind interpretãri sensibile poemelor alese. Din dele-gaþia bãcãuanã (din care a fãcut parte ºi IoanPrãjiºteanu) s-au fãcut auzite ºi alte voci lirice,Loredana Dãnilã ºi Tincuþa Horonceanu – Berneviccitind din creaþia lor.

Prezentãrile, recitalurile poetice, discuþiile care auurmat, punctate de ºarje amicale, de epigrame, au col-orat afectiv o întâlnire colegialã, petrecutã într-oambianþã caldã, deschisã, destinsã.

În încheierea plãcutei întrevederi, DumitruBrãneanu a mulþumit tuturor celor prezenþi, iniþiatorilormanifestãrii, referindu-se apoi la Bacãu, care nu mai edemult doar o provincie bacovianã, ci „un centru cul-tural efervescent”, ce meritã a fi cunoscut ca atare.

C. MIHALACHE

Dumitru Brãneanu, pelerin în Sala Oglinzilor

noiembrie - decembrie 2011 29

revista revistelor

9/2011

Interesant studiul-dosar StefanSienerth despre Oskar Pastior, poetce a colaborat cu Securitatea în-cepând cu anul 1961. Figura acestu-ia se leagã totodatã la vârsta ado-lescenþei de o deportare pentrupatru ani în lagãrele sovietice.Odatã întors, îºi va continua studiilela Sibiu ºi va urma cursurileUniversitãþii din Bucureºti. Printrealtele, a început sã fie persecutatpentru înclinaþiile sale homosexuale,pentru poezia sa ce dezvolta unimaginar anti-sovietic. A fãcut pactulcu diavolul (a se înþelege Secu-ritatea!) pânã în 1968, an când aplecat în Germania, de unde nu s-amai întors. Deºi nu are foarte marerelevanþã, poate cã pentru iubitoriiHertei Muller ar merita spus cã a fostunul dintre apropiaþii sãi.

Tot sub semnul ineditului stã ºiapropierea dintre BenjaminFundoianu ºi lumea filmului, apro-piere pe care o încearcã SperanþaSofia Milancovici. Lãsând la o parteinteresul faþã de teatru, manifestatîncã din þarã, Benjamin Fundoianuîºi continuã proiectele în Franþa,scriind câteva poeme cinema-tografice ce au avut drept scop ultimrelevarea unei posibilitãþi de a evadade sub teroarea logicii ºi a „sintaxei”.Mai mult, în 1930 Fundoianu îºiîncepe colaborarea cu celebrele stu-diouri Paramount. Printre notele delecturã îl gãsim pe Lucian VasileBâgiu, ce ne prezintã una dintrefeþele romanului scris de MihailSebastian – „De douã mii de ani...”Avem apoi rânduri referitoare la„Contribuþia lui Mircea Eliade la con-turarea unei viziuni transreligioaseasupra lumii” (semnat Ana MariaBunduc). Rodica Ilie este prezentãcu „Avangarda ºi dinamica periferi-ilor culturale” – material ce îºi prop-une o analizã din mai multe per-spective asupra avangardei eu-ropene. Dupã cum eram anunþaþiîncã din titlu, devenim explicit purtaþide la imperialismul futurist cãtre plu-ralismul estetic al periferiilor avan-gardei. Concluziile certificã faptul cã„Avangarda periferiilor a recompusspiritul novator, libertatea de creaþie,pe fundamente care discreditau ide-ologiile extreme. Proiectele opti-miste, solare ºi mecaniciste alemanifestãrilor futuriste au fost con-siderate utopice ºi producãtoare detiranie, de «terorism teoretic» (A.Compagnon, Al. Muºina). Ele aufost înlocuite de viziunile distopice,de heterotopii în care acele grand-recits ale modernitãþii urbane,burgheze, au fost înlocuite cupoveºtile fondatoare ale tribului, aleetnicitãþii, ale primordialului, precumîn programele modernismului brazi-lian (canibalismul estetic, prin devo-rarea culturii europene ducea lareinstaurarea nostalgicã, scepticã alenei autarhice, a identitãþii elemen-tarului amazonian)”.

nr. 3-4 (37), noiembrie 2011

Periodicul Centrului CulturalInternaþional „George Apostu” prop-une, dupã cum era de aºteptat, oserie de materiale ce anunþã implicitSimpozionul Naþional de Esteticã.Semnalez scrisoarea deschisãadresatã de Grigore Smeu direc-torului Centrului, „Nãzuinþa cãtre fru-mos” a uneia dintre figurile cu careSimpozionul de Esteticã s-a obiºnuit– Marin Aiftincã, preumblarea luiSolomon Marcus de la Alecsandri laBacovia, altfel spus de la „paradig-ma euclidianã la cea neeuclidianã”.Alexandru Zub diferenþiazã între

crizã ºi crizism, în timp ce critica deartã revine pe tãrâm sigur, odatã cuprezentarea unei schiþe de portretAurel Vlad (Pavel ªuºarã) ºi aplusurilor unei „expoziþii memora-bile” – sintagma îi aparþine luiValentin Ciucã, referitoare la creaþi-ile lui Gheorghe Miron ºi DavidSava. Mult mai viu mi s-a pãrutIulian Bucur, care ne-a obiºnuit dejacu prezentãri „la obiect” – deaceastã datã monosilabice: „Nud”.Preotul Constantin Leonte seapropie de secretele „albastrului deVoroneþ”, Liviu Dãnceanu de culise-le Festivalului „George Enescu”,ediþia a XX-a. Prilejuite de cei 130de ani de la naºterea poetului,paginile despre creaþia bacovianã ºiexegeþii sãi întregesc un demersbinevenit: „Adevãratul Bacovia”(Adrian Jicu), „Printre rosturi ºiechivalãri bacoviene” (MariusManta), „«Frica de existenþã» laBacovia ºi Nietzsche” (MihaiCimpoi), „Boema studenþeascã a luiGeorge Bacovia” (MirceaColoºenco).

Dintre paginile de poezie nu amreþinut decât fericita prezenþã (cumaltfel?) a lui Marcel Mureºeanu ºiIoan Es. Pop. De la fiecare voi tran-scrie scurte fragmente: „Eu nu mãrog, eu sufãr/ sã treacã rugãciuneapeste mine/ ºi una cu pãmântul sãmã facã/ ºenila ei!/ Ispititoare formeiau,/ mã ung cu foc durerile/ m-apasã ºi pãcatul acestei mãrturii,/dar merg cu ea deodatã,/ cu ºenila,/ºi peste alþii trec!/ Vai, cum ºtiu uniipe cruce sã se urce,/ º-apoi nu-i maipoþi coborî de acolo!/ Ce chin pe ceice îºi aºteaptã/ rândul!” („Sã-mi faciun zar dupã aceastã cheie”- MarcelMureºeanu); „ºi nu se bagã deseamã: o somnolenþã lentã învãluie/lumea noastrã ºi lumea cealaltã,/nimeni nu-ºi mai aduce aminte denimeni/ de parcã locuim dintotdeau-na fiecare într-o groapã a lui.// la olunã, la un an o datã, cineva vine ºiîºi apleacã/ umbra peste margine ºiacela credem noi cã e dumnezeu./dar e o umbrã ameninþãtoare ºimutã,/ care nu face decât sã arunce/încã o noapte peste aceastã noaptede jos” (Ioan Es. Pop).

octombrie 2011

La „Cafeneaua literarã” am gãsiteseul lui Emil Nicolae cu privire lareceptarea bacovianã. Pornind prac-tic dinspre câteva observaþii fine,având la bazã eseul din 1944 a luiT.S. Eliott care opina în legãturã custatutul „poeziei minore”, EmilNicolae ajunge pe bunã dreptate sã-lconsidere pe George Bacovia un„mare poet minor” – evident, nu va fifost primul care sã ateste o aseme-nea „poziþionare”... Virgil Diaconu nepropune o disputã bacovianã post-modernã: Dan Cristea vs.Constantin Trandafir. Voi reþine aicidoar una dintre afirmaþiile lui DanCristea: „Optzeciºtii au adâncitcunoaºterea operei bacoviene. Eiau gustul cotidianului (prezent,înþelegem, ºi la Bacovia). Ei l-auînglobat pe Bacovia în postmoder-nism. Bacovia nu e doar elegiac,cum se spune adesea. Poezia«Plumb» nu îmi mai spune nimic.Bacovia ne oferã lecþia a ceea cesuntem ºi posedãm cu adevãrat:boala, nebunia, cotidianul”. La capi-tolul restituiri ne reîntâlnim cu poezialui Nichita Stãnescu: avem, dupãpresupunerile enunþate, douãpoeme cu caracter inedit. Îmi permitsã notez „Bãutura”: „Acest luptãtorºi-a bãut sabia,/ ºi-a bãut-o prininimã pânã-n spinare, -/ ca un simunpãrãsit ce-ºi bea, ah, vrabia/nezburãtoare// Din trupul meu ca uncoif auriu,/ bea-mi tu, domniþã, leºia/

ºi lasã-mã sã-þi fiu/ când setea þi-oud, eu, moºia”. Mai semnalez„Poezia lui ªtefan Aug. Doinaº”(Gheorghe Grigurcu), „Cazul Labiº”(Adrian Dinu Rachieru), „Despresocialismul albanez ºi alþi demoni...”(Radu Voinescu), dar mai ales„ªtefania Plopeanu. Ceva mai gravdecât poezia” (Denisa Popescu).

nr. 10, octombrie 2011

Radu Ulmeanu rãmâne la fel detãios dupã cum îl ºtim, alegându-ºidrept temã pentru editorial„reºaparea vechii Securitãþi”.Cronica literarã, semnatã ca de obi-cei de Gheorghe Grigurcu, seopreºte asupra figurii lui N.Davidescu, comentator cu sare ºipiper al „vremilor d’altãdatã”. IsabelaVasiliu-Scraba ne invitã „În þara luiMircea Eliade, la 25 de ani de lamoartea acestuia ºi la 30 de anidupã moartea discipolului sãu,Sergiu Al-George”. „Hiperrealismul,infrarealismul sau noul naturalism.Efectul de tunel” are rolul de a neatenþiona asupra miºcãrii prozei din-spre postmodernitate cãtre alteforme/ experienþe estetice.Zigzagurile cu efect moralizator alelui Constantin Cãlin au fericitul rol dea limpezi varii aspecte ale contem-poranului: „Fie cã e alb-negru, fiecã-i color, televiziunea dezavanta-jeazã bãtrâneþea. Doar bãtrâniielocvenþi, cum a fost Octavian Palerºi cum sunt încã azi Neagu Djuvarasau Solomon Marcus, pot fi priviþifãrã sã facã (vorba nevesti-mi) silã.Aversiunea faþã de bãtrâni vine, maiales, de la reportajele cu pensionari(foarte mulþi decãzuþi fizic) ºi de lacele despre praznicele politice ºireligioase, la care, înghesuindu-senedemn, mulþi dintre ei sunt nelipsiþi.[…] cauza cauzelor e cã, în soci-etatea actualã, bãtrânii ºi-au pierdutstatutul clasic de «înþelepþi», de

«pãrinþi» ºi de «bunici»”.nr.2/ 2011

Colegii de la Piatra Neamþ ne-auobiºnuit de acum cu numere dense,interesante. În aceastã linie seîncadreazã ºi notele RalucãiNaclad, cu privire la ediþia de anulacesta a Colocviului Naþional alTinerilor Critici Literari. Autoareamaterialului urmãreºte ºi parþialanalizeazã raporturile existente întreEugen Simion ºi valul nou al criticilorcare „ar fi de aºteptat” sã-i continueproiectele/ viziunea. Cristian Livescue prezent cu un fragment dintr-unstudiu amplu ce anunþã un „nou codEminescu” („Nostalgia cãrþii împlin-ite. Poezia ca dramã vizionarã”), darºi cu portretizarea lui Daniel Corbudin unghiul unui „postmodernismpopular”. „Documentarul” revisteirecompune memoria MitropolituluiBartolomeu Anania, pagini care seleagã fericit de poezia lui IoanPintea, întrevãzutã sub forma unui„diptic liric”. „Senin în spirit”, dupãcum singur se congratuleazã,Nicolae Breban semneazã de laParis sentinþe cu privire la istoriculGrupului pentru Dialog Social. Ca deobicei, îmi formulez ceva rezerve!

Cea mai fericitã prezenþã mi s-apãrut a fi semnalul dat de R. Nacladreferitor la una dintre cele mai medi-atizate cãrþi la sfârºitul lui 2010, unmacro-laborator al celebrului„Numele trandafirului”: Umberto Eco– „Il Medioevo – barbari, cristiani,musulmani” (Editura „Encyclomedia”,Milano, 2010) – o aºteptãm pe piaþade carte româneascã!

9-10/ 2011

„Vatra” îl are drept invitat peCornel Ungureanu. Printre altele,domnia sa restabileºte importanþalegãturii dintre creator ºi „loculbiografiei”: „Locul biografiei e capital.Circumstanþele biografice mode-leazã, îi dau identitate. Suntem înculturã fiindcã suntem în lume. Înaceastã lume – lumea noastrã. Dacãne punem numele pe o carte,numele exprimã o relaþie. Un ºir derelaþii. Exprimã acel Aici care a fost,este ºi s-ar putea sã nu mai fie.Biografia înseamnã reþele de teritori-alizare, dar ºi tensiunile dintre terito-rializare ºi deteritorializare. Sau, maiaproape de noi, caligrafiazã deterito-rializarea”. Continuã experimentulcelor „1001 ºi una de nopþi” condusde Ruxandra Cesereanu (l-am maisemnalat ºi cu alte ocazii!), în timpce Rodica Grigore se aflã încãutarea adevãrurilor estetice cedelimiteazã maniera lui FernandoPessoa. În prezentarea lui Dan H.Popescu avem „un sacerdot cupipã”, a se înþelege MalcolmBradbury. Interesante sunt notelecinefile ale lui Ioan Pop-Curºeu;„The Golden Age of Porn: mãrirea ºidecãderea starurilor de filme pentruadulþi” - e genul de material care teintrigã, îþi oferã explicaþii diversepentru multe dintre tarele „societãþii”.

Peste, toate, numãrul de faþãevocã figura unuia dintre ultimiiavangardiºti – Alexandru Lungu. Înciuda faptului cã opera sa s-a bucu-rat de aprecierea unor nume greleale criticii (îi voi enumera într-oordine aleatorie pe unii dintre aceºtia– Vladimir Streinu, ªerbanCioculescu, Perpessicius, NicolaeManolescu, Al. Cistelecan), criticapare încã a-i rãmâne datoare poetu-lui. Ce-i drept, parcã jucându-ºi pro-pria dramã, poezia lui AlexandruLungu conjugã o existenþã aºezatã„sub semnul simbolic ºi drastic, înacelaºi timp, al timpului, al «clipeicele repezi» e marcatã de sensurilevremelniciei, ale fragilitãþii ontice”.

nr.10, octombrie 2011

Plecând de la constatarea cã afir-marea unei culturi a individualismuluifãrã limite are drept consecinþã încãl-carea tuturor regulilor, devenind înacest fel singura regulã, CassianMaria Spiridon trage un semnal dealarmã legat de pericolul unei dezu-manizãri fãrã precedent a întregiisocietãþi. Desigur, în acest context,calitatea individului ar fi de dorit acreºte, el însuºi raportându-se la unsistem de valori autentic ºi credibil.Dialogul cu Sanda Golopenþia con-tinuã viziunea din editorial dintr-oaltã perspectivã, la un alt nivel:„Universitãþile sunt puternice ºi încreºtere continuã numai dacã ceicare trec prin ele nu le uitã”.

Irina Mavrodin inventariazã „ca-ietele Tristan Tzara”, GheorgheGrigurcu descoperã câteva posibilecãi de a ne depãºi limita (avânddrept puncte de plecare câtevaaforisme interesante prin câmpurileinterculturale pe care le dezvoltã),Basarab Nicolescu mãrturiseºte„originea creºtinã a ºtiinþei mo-derne”, în timp ce Nicolae StroescuStîniºoarã traseazã coordonateleomului „în zarea divinului”. Aproposde aceastã înaltã dar fericitã redi-mensionare a destinului uman,Constantin Dram ne invitã la întâl-nirea cu unul dintre romanele celemai comentate ale anului – „Raiulinocenþilor”, Lidia Stãniloae.

O cronicã foarte interesantã a luiDan Mãnucã la un comentariu inedit– e vorba de încercarea pseudo-psi-hanaliticã a lui Cãlin-Horia Bârleanude a trasa graniþele ºi înþelesurile„Orbitorului” cãrtãrescian.

Sincer sã fiu, nu l-am mai citit deceva timp cu plãcerea de altãdatã peBogdan Ulmu; totuºi, de acum,subiectul articolului domniei saleincitã – în „colimator” se aflã teza dedoctorat a Ioanei Petcu, tezã carerevine în fascinanta lume a tragedieiantice. ªi vorba criticului de teatru...„cum se zice în aceste ocazii: aºtep-tãm cartea, adicã teza tipãritã”!

nr.10-11, octombrie-noiembrie 2011

Interviurile ce îl au drept protago-nist pe Gellu Dorian nu sunt tocmairare; „Bucovina literarã”, prin vocealui Constantin Arcu, reuºeºte sã neaducã în faþã un Gellu Dorian puþindiferit – asistãm la confesiuneatotalã ce compune un univers liric-existenþial care pleacã de la con-statarea „Îmi sunt dragi toate cãrþilemele” ºi ajunge înãuntrul creatorului,spaþiu din care intervievatul îºi afir-mã crezul religios. Unul dintresubiectele-tari ale numãrului e gen-erat de George Bãdãrãu ºi al sãu„Dicþionar de scriitori canoniciromâni”, lucrare ce se aflã la graniþadintre manual auxiliar/ suitã decomentarii literare, tocmai bunã pen-tru elevii claselor terminale ceaºteaptã cu sufletul la gurã aventuraBacului 2012 (sã fi intuit mayaºiiceva?) Prozele prezente în paginilerevistei sunt de calitate: Dan Perºa,Mãdãlin Roºioru, Ioan Þicalo. Amavut vaga impresie cã Geo Vasile sejoacã mai mult decât e cazul cu„Expunerea la plumb”, un micro-eseu privind intenþionalitatea unuianumit grad de standardizare amãºtii în poezia bacovianã. Dinaccentele lirice ale „Bucovinei lite-rare” mi-a plãcut îndeosebi GrigoreGherman (Cernãuþi): „Când liniinegre trec/ prin degetele tale, ca prinaer,/ sã plângi, altfel nu te vei deose-bi de aer/ Când îþi ating fruntea,/ cupraful lor, sã le ºtergi ca pe unblestem,/ cu ºerveþelul lacrimii/ iarcând ajung la pleoape,/ sã plângi,chemând cel mai mic/ copil din tinesã-þi ºteargã ochii/ cu zâmbetul lui”(„Sã plângi...”)

nr. 9, octombrie 2011

Cronica actualitãþii propune unportret al Regelui Mihai la 90 de ani.Florin Faifer întrevede „puterea de aînþelege ºi puterea de a renunþa lasine...”

Nicolae Busuioc ne împãrtãºeºtedin marele miracol al cuvântului, într-otabletã binevenitã: „Sub idealul cul-tural ºi estetic, cuvintele din textcapãtã proprietãþi ºi valori inaliena-bile, ele reclãdesc principii de viaþã ºiconfiguraþii nebãnuite. Miracolul tex-tului conduce spre universul uneilumi expresive ºi exponenþiale careflex al unei profunde cunoaºteri acelei reale. Nu mai prejos, sub ide-alul valorilor morale, cartea oferãlecturi care încântã sufletul, el însuºiaflat uneori în teribilã cumpãnã ºicare are nevoie de sprijin ºi derepere aducãtoare de liniºte ºi deechilibru”. Cred cã demonstraþiatotalã o face de-a lungul paginii alã-turate ºi Ovidiu Genaru cu ale salemijloace lirice ce în permanenþãspun o poveste, o interpreteazã ºire-interpreteazã, investigheazã pos-turi esenþial ludice ale omului aflat înmarea aventurã a descoperirii desine.

LecTop

„În acest oraº – derutat nervos –este imposibil

sã nu se pomeneascãîn ambuteiaje

ºi cneazul Mâºkin (Mâºkin ce în traducere

înseamnã al ºoarecelui;Mâºkinîntr-o cursã

de ºoareci - acest ambuteiajantivoiaj…)”

Leo Butnaru,„Mâºkin în ambuteiaj”

___________

Filmotecadostoievskianã

Pe platourile Mosfilm auînceput filmãrile pentru un serialbiografic despre Feodor M.Dostoievski. Pelicula îºi propunesã dezvãluie cele mai dramaticemomente ale vieþii scriitorului,începând cu anul 1849, când afost arestat ºi condamnat lamoarte pentru participarea la în-trunirile cercului Petrashevsky, încadrul cãrora se purtau discuþiiconsiderate subversive, pânã lascrierea romanului FraþiiKaramazov, în 1879. RegizorulVladimir Hotinenko dezvãluie,într-un interviu pentru Komso-molskaya Pravda, cã „viaþa scri-itorului este o poveste incredibilã”,iar filmul va încerca sã transmitãsensibilitatea lui Dostoievski, caretrece prin evenimente cruciale:exilul în Siberia, idila din strãinã-tate cu studenta Polina Suslova,moartea primei soþii, Maria Isaeva,întâlnirea cu Anna Snitkina…Ruºii au fost primii care l-au aduspe Dostoievski pe marele ecran.Americanii au realizat primaecranizare a romanului Crimã ºipedeapsã în epoca filmului mut ºialb-negru. Tot o variantã mutã, înalb-negru, avea sã fie realizatã deamericani în 1915, cu Idiotul.

Unul dintre cei mai celebri inter-preþi ai lui Raskolnikov a fost JohnHurt, într-o mini-serie realizatã în

1979. Peste mai mult de douãzecide ani, în varianta regizoralã apalestinianului Menahem Golan,Hurt schimbã haina deRaskolnikov, pentru care era dejaprea bãtrân, cu haina lui Porfir,anchetatorul. O interpretare me-morabilã a lui Porfir a oferit BenKinglsey, în 1998, în acest filmrolul lui Raskolnikov fiind jucat dePatrick Dempsey. Într-o variantãfranþuzeascã, din 1956, rolulcomisarului Gallet, adicã echiva-lentul lui Porfir, este jucat de JeanGabin.

Dupã ºtiinþa noastrã, filmotecadostoievskianã ar cuprinde: TheMan Who Sold the World (2009);Bratya Karamazovy (2009); TheBrothers Karamazov (2008); De lamaison des morts (2008); Héthónappal késöbb (2006); MelahHa’arets (2006); White Nights(2005); Prestuplenie i nakazanie(2005); J’irai cracher sur vos tongs(2005); Rakushka (2004); Nina(2004); Idiot (2003); Crime andPunishment (2002); Crime andPunishment; Inquisition (2002); Vnoci (2001); Dämonen (2000);Zbrodnia i kara (2000); DaunHaus (2000); The Shade (1999);Návrat idiota (1999); The EternalHusband (1999); Crime andPunishment (1998); The Gambler(1997); The Rockford Files:Punishment and Crime (1996);Bajo la piel (1996); Notes FromUnderground (1995); Lagodna(1995); Nastasja (1994); Sin com-pasión (1994); L’éternel mari(1993); Besy (1992); Belye nochi(1992); From the House of theDead (1992); Dezerter (1992);

Son smeshnogo cheloveka(1992); Schuld und Sühne (1992);Utskinari (1991); Unizhennye ioskorblyonnye (1991); Idiot(1991); Malchiki (1991); Lavengeance d’une femme (1990);Vechnyy muzh (1989); SeloStepanchikovo i yego obitateli(1989); Poseshcheniye (1989);Les possédés (1988); Kepissä onkaksi päätä (1985); L’amourbraque (1985); Chuzhaya zhena imuzh pod krovatyu (1984);Aikalainen (1984); Delitto e casti-go (1983); Rikos ja rangaistus(1983); Podrostok (1983); El hom-bre del subsuelo (1981); Bobo latete (1980); Crime andPunishment (1979); Teu Tua(1979); Le grand inquisteur(1979); Humillados y ofendidos(serial TV, 1977); Die Dämonen(1977), O Julgamento (serial TV,1976); L’Assassin musicien(1976); Il lungo viaggio (1975);Min fars hus (1974); NoitesBrancas (1973); To theatro tonneon (serial TV,1973); Igrok(1972); Zlocin i kazna (1972);Demoni i andjeli (1972); Quatrenuits d’un reveur (1971); Crime etchâtiment (1971); Ponizeni inavredeni (1971); Een Zach-tmoedige vrouw (1971); Vujkoviotson (1970); Mine yndlingsboger(1970); Prestuplenie i nakazanie(1969); Une femme douce (1969);The Possessed (1969); From theHouse of the Dead (1969); Derewige Gatte (1969); Les FreresKaramazov (1969), Oameni sãr-mani (1969); Krotká (1969);Cuernos debajo de la cama(1969); Fratelli Karamazov (1969);

Bratya Karamazovy (1969); TheGambler (1968); Idiot (1968);Gebroeders Karamazow (1968);Partner (1968); Der Idiot (serialTV, 1968); Rikos ja rangaistus(serial TV, 1967); Maz podlózkiem (1967); Dyadushkin son(1966); The Idiot (1966); Skvernyyanekdot (1966); De eeuwigeechtgenoot (1965); OnkelchensTraum (1965); The BrothersKaramazov (1964); Die Sanfte(1964); Confesión de Stavroguin(1963); Delitto e castigo (1963);Dva presudna dana (1963);Novela (serial TV, 1962); Lejoueur (1962); Le Notti Bianche(1962); Primera fila (serial TV,1962); Krokodil (1960); Krotkaya(1960); Crime & Punishment, USA(1959); Idiot (1959) ; Raskolnikoff(1959); Ujkin san (1959); Belyenochi (1959); Idiot (1958) ; TheBrothers Karamazov (1958);Joueur, Le (1958); Le NottiBianche (1957); Crime et châti-ment (1956); Il sogno dello zio(1956); Crime et châtiment (1955);Chi no hate made (1953); Hakuchi(1951); Crimen y castigo (1951);Barrio de pasiones (1948); IFratelli Karamazoff (1947);L’homme au chapeau rond (1946);Idiot (1946); Brott och straff(1945); Le Joueur (1938); DerSpieler (1938); Crime andPunishment (1935); Crime et châ-timent (1935); Myortvyy dom(1932); Der Mörder DimitriKaramasoff (1931); Les FreresKaramazov (1931); Za glosemserca (1926); Raskolnikow (1923);Die Brüder Karamasoff (1921);Nella morsa della colpa (1921); Il

principe idiota (1920); RollendeKugel, Die (1919); Idiot (1919);Crime and Punishment (1917);Nikolay Stavrogin (1915); BratyaKaramazovy (1915); Prestupleniei nakazanie (1913); Idiot (1910).

Consultând lista premiilorOscar, care se acordã începândcu 1929, constatãm cã niciunul dincele aproape 150 de filme real-izate dupã opera lui Dostoievskinu a primit aceastã distincþie, deºin-au lipsit producþiile remarcabileºi nici nominalizãrile. Prima ecra-nizare este realizatã dupã roman-ul Idiotul, în 1910, la zece ani dupãprima proiecþie cinematograficãpublicã a unui film, cu aparatulfraþilor Lumiere (Paris, filmul LaSortie des Usines „Lumiere”, daristoria cinematografiei considerãcã Le voyage dans la Lune –1902, 14 minute – ,filmul regizoru-lui Georges Melies, ar trebuiplasat la originile mitice ale cine-matografului). Surprinzãtor pentruunii, în „1001 de filme de vãzutîntr-o viaþã” (Enciclopedia RAO,Bucureºti, 2005), lucrare de refe-rinþã coordonatã de Steven JaySchneider, elaboratã de 50 despecialiºti ai domeniului din lumeaîntreagã, nu este inclus niciun filmcare are ca scenariu o adaptaredupã scrierile dostoievskiene.Aceastã realitate ar putea trãdafaptul cã Dostoievski nu ºi-a gãsitîncã regizorul, interpreþii cei maipotriviþi… Dar mai existã ºi o altãproblemã: profunzimile psihologieidostoievskiene pot fi „decriptate”cu mijloacele cinematografiei? Cusiguranþã, autorii enciclopedieiamintite au comparat ecoul lec-turilor lor dostoievskiene cu ecoulvizionãrii unor filme cu tematicãdostoievskianã ºi au rãmas puþindezamãgiþi… Sau poate cã e maidificil sã ai un tete a tete cuDostoievski sau cu un Faulkner,de pildã, chiar ºi pe ecrane, decâtcu The Good, the Bad and theUgly, în regia lui Clint Eastwood,de pildã...

comentarii

noiembrie - decembrie 201130

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (2)

La 26 noiembrie a.c., neobositul,îndrãgitul ºi aproape legendarul profesordoctor Tudor Opriº, aniverseazã în plinãactivitate, 85 de ani, 55 dintre aceºtiaînchinaþi învãþãmântului ºi 65, activitãþiiscriitoriceºti.

Acest „Rimbaud român al anilor ’46 -’48” cum era numit de Cãlinescu în„Naþiunea”, iar mai târziu „ultimul mohicanal spiritului Renaºterii” de cãtre OvidiuPapadima, care i-a prefaþat numeroasecãrþi, sau „urmaºul direct al mareluiSimionescu ºi creatorul modern al litera-turii de popularizare al ºtiinþelor naturii”cum l-a caracterizat prof. univ. dr. docentI. T. Tarnaveschi, mulþi ani decan al fa-cultãþii de biologie ºi director al GrãdiniiBotanice din Bucureºti, Tudor Opriº ºi-aocupat cu cinste ºi performanþe strãlucitespaþiul existenþei sale de pânã acum.

A fost sãrbãtorit cu entuziasm de pri-etenii ºi admiratorii sãi din þarã ºi din dias-porã care i-au întocmit un volum omagialîn 1998 pentru 50 de ani de activitate ºii-au organizat ºedinþe festive la împlinireaa 70, 75 ºi 80 de ani de viaþã.

A predat româna, franceza, literaturauniversalã ºi comparatã ca ºi alte disci-pline ºtiinþifice universitare ºi de graniþã, aabordat în scrieri ºi conferinþe peste 50 dediscipline din care biologia, beletristica ºipedagogia au prevalat.

Rãsfãþat de cititori ºi mass media,bucurându-se de sute de emisiuni radio -TV, articole ºi studii ce i s-au închinat ºide sute de întâlniri literare ºi ºtiinþifice înîntreaga þarã cu cititorii sãi, Tudor Opriº areprezentat un adevãrat model didactic ºicetãþenesc.

Nu s-a mulþumit sã ne ofere doar 25 devolume de versuri care au primit premiiatât din partea fostelor „Fundaþii Regale”,vechii Academii ºi Uniunii de azi aScriitorilor, Instituþii din Belgia, U.R.S.S.,Germania, Ungaria, Cuba i-au tradus ºipremiat o serie de cãrþi din cele peste 80de titluri de ºtiinþã popularizatã. De altfel eleste creatorul în România a unor exce-lente enciclopedii de biologie pentru copii,tineri ºi iubitori ai naturii cum ar fi BIOS.Enciclopedia pentru copii, cele 10 volumeale enciclopediei pentru tineret ºi în ultimavreme, „Enciclopedia curiozitãþilor vege-tale, animale ºi petrologice” ºi monumen-tala „Enciclopedie a lumii vii” care a primitcea mai înaltã distincþie acordatã deUNESCO pentru „opera omnia” în dome-niul popularizãrii ºtiinþei.

Vasta lui activitate ºi experienþã didac-ticã l-a ajutat sã aducã numeroase noutãþiîn ºtiinþa pedagogiei, mai ales în domeniuleducaþional, metodologic ºi analitic,recentele sale lucrãri „Drama învãþãmân-tului românesc de azi?” (2 volume) ºi„Învãþãmântul românesc, încotro?” (6 vo-lume), reprezentând cea mai complexã ºiprofundã analizã criticã a primei reformedemocratice a ºcolii româneºti (1990-2010), din nefericire eºuatã ºi abando-natã.

Sã nu uitãm cã Tudor Opriº este unreputat creator ºi mentor al unor cenacluri

literare de maturi („Mihail Sadoveanu” alcatedrelor didactice – 1949 ori „Bacovia”,1957) ºi al primelor cenacluri ºcolare.Dupã 1965 el a reînviat presa ºcolarã,înfiinþatã în 1834, desfiinþatã între 1948 -1965 de regimul comunist ºi înlocuitã cugazetele de perete ºi cercurile ºcolare, detip sovietic. A iniþiat concursul anual,„Tinere condeie”, tabãrã naþionalã a lau-reaþilor ºi prestigioaselor sale antologii li-terare, întemeind ºi conducând neîntre-rupt pânã în prezent cenaclul naþional„Sãgetãtorul”, cel mai durabil cenaclu dinRomânia, continuând tradiþia Societãþiiªcolare „Tinerimea Românã” (1877-1941). Astãzi, „Sãgetãtorul“ este cenaclulnaþional al elevilor, cenaclul - junior alUniunii Scriitorilor ºi nucleul Centruluinaþional de excelenþã literarã al celor maidotaþi elevi - scriitori (C.N.E.S.T.), înzes-trat cu douã premii naþionale pe nivele devârstã ºi cu o superbã antologie cu ace-laºi nume (care a pãrut în 45 de ediþii) ºi atipãrit peste 600 de cãrþi unor autori de la9 la 18 ani. În cei 45 de ani de activitateeroicã, am putea spune, „Sãgetãtorul” adat peste 200 de membrii titulari UniuniiScriitorilor ºi peste 800 de personalitãþiculturale marcante, în þarã ºi în diasporã(Franþa, S.U.A., Anglia, Italia, Elveþia,Canada, Þãrile Scandinavice ºi Australia).

E demn de reþinut prietenia lui cuBacovia, acesta i-a prefaþat volumul

„Cântecul Sãgetãtorului” (1947). Dupãmoartea poetului, T. Opriº a scos douãvaloroase ediþii critice. De asemenea afost un colaborator al revistei „Amfiteatru”ºi prieten al copiilor bãcãuani.

O frumoasã sintezã a ceea ce înseam-nã Tudor Opriº pentru culturaromâneascã autenticã o datorãm distinsu-lui dascãl universitar dr. Ioan Neacºu,cãruia îi vom reproduce câteva secvenþedin cuvântul rostit la aniversarea publicã asavantului-scriitor, prilejuitã de împlinireaa 80 de ani: „Unul din oamenii care nuîmbãtrânesc la spirit, rãmân tineri, plini deenergie, cu mintea sclipitoare, în plinãzodie fecundã a creaþiei, este TudorOpriº, inegalabilul profesor, poet de maretalent remarcat de Bacovia, Arghezi,Vianu, Cãlinescu, reputat coseur dinspeþa moraliºtilor francezi, strãlucit filosofal educaþiei, conºtiinþã lucidã a cetãþii…Scriitor fecund, el ºi-a exercitat multilate-ral condeiul, cu inteligenþã, erudiþie ºi ta-lent în opere care rãmân în rafturile de susale culturii române, iar ca profesor a for-mat zeci de generaþii în spaþiul magic alunor colegii de prestigiu… Mulþi din dis-cipolii lui, în prezent personalitãþi deseamã în toate domeniile ºi prin toatecontinentele, au rãmas pânã azi cuceriþide farmecul, cultura ºi inteligenþa sa, decapacitatea de a le arãta calea cea maidreaptã a inteligenþei, onestitãþii ºi valorii.”

La mulþi ani, sãnãtate ºi putere demuncã din partea bãcãuanilor, iubite ºi sti-mate domnule profesor!

Dumitru TÃTARU

Omagiu unui mare profesorla împlinirea vârstei de 85 de ani

ateneu

noiembrie - decembrie 2011 31

N. 14 februarie 1951, încomuna Ardeoani, judeþulBacãu. Scriitoare. Fiica luiConstantin Scorþanu, agricultor,ºi a Filaretei (n. Bârsan), cas-nicã, a copilãrit în preajmapãrinþilor, începându-ºi studiileprimare ºi gimnaziale la ªcoalacu Clasele I-VIII din satulLeonteneºti (1958-1966), com-ponent al comunei, ºi continuân-du-le la secþia umanistã aLiceului de Culturã Generalã dinMoineºti (în prezent, SpiruHaret), ale cãrui cursuri leabsolvã în 1970, cu media 9,50.Clipele trãite ca liceanã i-aurãmas vii în memorie („Douãchipuri dãinuie, peste ani, înminte, legate de ora de diri-genþie: profesoara NicoletaCiubotaru, ºi de ora de românã:profesorul Mihai Iscu. Lor lepãstrez respect ºi o pioasãamintire, pentru onesitatea ºidãruirea cu care-ºi fãceau profe-sia.“), datoritã profesorului deromânã ºi cenaclului coordonatde acesta descoperind marealiteraturã, participând la vii dez-bateri pe teme literare, la olim-piade ºi activitãþi culturale, curezultate deosebite. Dupãsusþinerea bacalaureatului are oprimã tentativã de a deveni stu-dentã, dar pentru cã a optatiniþial pentru limba latinã, nu aîntrunit baremul, aºa cã un an afost profesoarã suplinitoare delimba românã la ªcoalaLeonteneºti. Trece apoi cu uºu-rinþã de examenul de admiterela Facultatea de Filologie dincadrul Universitãþii „Al.I. Cuza“din Iaºi (1971-1975), absolvindsecþia rusã-românã, ca ºef depromoþie. S-a remarcat ºi aici cao studentã eminentã, bucu-rându-se de aprecierea profeso-rilor Livia Cotorcea, VasileArvinte, Mihai Drãgan, NicolaeCreþu, Ion Constantinescu, par-ticipând la sesiunile ºtiinþifice ºiolimpiadele studenþeºti, la activi-tãþile culturale ºi sportive organi-zate ºi fiind rãsplãtitã cu taberegratuite la Costineºti ºi PârâulRece, dar ºi, în calitate de com-ponentã a echipei de handbal, laCursurile de varã de la Sofia.Chiar dacã a trebuit sã susþinãexamene duble faþã de promoþi-ile anterioare, fiind prima seriecare a avut incluse în programãdouã specialitãþi principale,mediile ºi nota la licenþã, culucrarea în limba rusã Paletacromaticã în lirica esenianã, i-aufacilitat obþinerea repartiþiei min-isteriale la Liceul Nr. 1 „IonIonescu de la Brad“ din Roman(1975-1976). Dorinþa de a seapropia de casã au determinat-osã cearã, numai dupã un an,transferul la ªcoala Generalãdin comuna Luizi-Cãlugãra,judeþul Bacãu (1976-1879),unde a reînviat viaþa culturalã,înfiinþând Cenaclul „GeorgeCoºbuc“, la activitãþile cãruia afost antrenatã marea majoritatea intelectualilor aºezãrii, dar ºiun cenaclu dedicat elevilor,cãrora le-a deschis orizontulspre cunoaºterea valorilor cul-turii naþionale ºi universale. În1978, îºi susþine definitivatul, laBucureºti, în limba rusã, iar în1979, ocupã, prin concurs, pos-tul de profesor de limba ºi lite-ratura românã la ªcoala Nr. 29din Bacãu (actualmente,„Nicolae Iorga“). Aici, rãspunde8 ani de activitatea educativã,este ºefa catedrei de românãtimp de 10 ani, coordoneazã uncenaclu literar, obþinând cu ele-

vii, atât la concursuri literare(mai ales la „Tinere condeie“),cât ºi la olimpiada de limbaromânã, pe plan naþional, nume-roase premii ºi menþiuni. Iniþiazãtabere de creaþie literarã ºi artis-ticã (la Runc, Buhuºi),redacteazã revista cenaclului ºiobþine, ca premiu ministerial, otabarã gratuitã la Nãvodari pen-tru componenþii lui. κi susþinegradul al II-lea, ca profesor deromanã, ºi apoi gradul I, par-ticipã, cu lucrãri ºtiinþifice, la fes-tivaluri naþionale (Bacovia,„Zilele I.L. Caragiale“, LiviuRebreanu) ºi la sesiuni ºtiinþificenaþionale tematice (la Bacãu,Iaºi, Bucureºti, Craiova,Timiºoara), la simpozioane ºicursuri de varã, naþionale ºiinternaþionale (Moineºti,Comãneºti, Bacãu, CâmpulungMuscel, Buzãu, Braºov, Sofia).Din septembrie 1989 este trans-feratã, în interesul învã-þãmântului, la ªcoala Normalãdin Bacãu (actualul ColegiuNaþional Pedagogic „ªtefan celMare“). Elevii pregãtiþi la clasãobþin premii la Concursul delimba ºi literatura românã „MihaiEminescu“ pe þarã ºi la concur-suri de eseuri. În cadrulColegiului, este ºefã de catedrã(8 ani), membrã în Consiliul pen-tru curriculum, mentor-coordo-nator de lucrãri metodico-ºtiinþi-fice pentru obþinerea graduluididactic I, la învãþãtori ºi educa-toare, precum ºi metodist alInspectoratului ªcolar JudeþeanBacãu ºi al Universitãþii Bacãu,îndrumând practica pedagogicãa studenþilor de la Facultatea deLitere. Coordoneazã, un timp,cenaclul elevilor, „Ion Luca“,revista liceului, Logos, ºi revistaclasei, Trotuare în vis; iniþiazãproiecte cultural-educative, ac-þiuni caritabile cu membriiAsociaþiei elevilor creºtini or-

todocºi „Sfânta Ecaterina“, pecare o conduce; cât ºi pelerinajeºi excursii cu traseu literar. Co-ordoneazã activitatea metodicãa profesorilor de românã dincadrul Cercului Pedagogic Nr. 1Bacãu, timp de 9 ani, adãugândactivitãþilor metodice o bogatãpaletã de activitãþi culturale ºiartistice. Participã, individual ºicu elevii, la activitãþile culturaleorganizate de BibliotecaJudeþeana „C. Sturdza“, deCentrul Internaþional de Culturãºi Arte „George Apostu“, la celeiniþiate de revista Ateneu ºi degazeta Viaþa bãcãuanã(„Avangarda XXII“, Festivalul-concurs de graficã ºi creaþie li-terarã pentru elevi „Extemporalla viitor“, în cadrul caruia eleviiîndrumaþi la clase au obþinutpremii la poezie ºi la critica liter-arã). Dupã 1989 este, totodatã,profesor la ªcoala PostlicealãPedagogicã, membru fondatoral Asociaþiei Pedagogice„Grigore Tabacaru“ ºi profesorla Liceul Pedagogic Particular„Grigore Tabacaru“, underedacteazã un timp, în calitatede redactor-ºef, revista ªcoalaXXI/ ªcoala XXII; este, deasemenea, lector la Facultateade ªtiinþe Umaniste din cadrulUniversitãþii „Dimitrie Cantemir“din Iaºi, Filiala Bacãu, ºi laFacultatea de ªtiinþe Umaniste„Petre Andrei“, predând, dupãcursuri proprii, Tehnica redac-tãrii compozi-þiilor, Metodicapredãrii limbii ºi literaturiiromâne, Noþiuni de teorie liter-arã, Istoria literaturii române ºiLiteratura universalã. În 1998, aparticipat la concursul deinspector ºcolar ºi ocupã acestpost doar un an de zile, din ceipatru prevãzuþi prin contract,dându-ºi demisia în septembrie2000. În pofida acestei multitudi-ni de atribuþii ºi preocupãri, nu

neglijeazã creaþia literarã,debutând cu poezie în revistaAteneu (1977), la îndemnulscriitorului ºi animatorului cul-tural Ernest Gavrilovici, care ainclus-o ºi în antologiaInscripþii la CântareaRomâniei (Consiliul Judeþeanal Sindicatelor, Bacãu, 1978).Publicã apoi, impulsionatã decriticul Constantin Cãlin,recenzii, eseuri, profiluri descriitor, studii de specialitate,articole pe probleme deînvãþãmânt ºi de atitudinecreºtinã, poezie, tablete, înrevistele ºi periodicele Adastra, Agora, Ateneu, Astrabãcãuanã, Catedra, Con-vorbiri didactice, Credinþaortodoxã, Deºteptarea, Glasulmonahilor (aici, prezentã ºi încolectiv, ca secretar general deredacþie), Iniþial, Limbaromânã, Monitorul de Bacãu,Orizont, 13 Plus, PortoFranco, România literarã,Sinteze, Steagul roºu, ªcoalaXXI, ªcoala XXII, Tribunaînvãþãmântului, Viaþa bãcã-uanã, Vitraliu, Zburatorul º.a.Debutul editorial s-a produs laaproape douã decenii dupã cea fost inclusã în culegereaamintitã, autoarea intrând pepiaþa cãrþii cu un volum dePoeme fãrã nume (EdituraPlumb, Bacãu, 1994), urmatapoi de Literaturã românã,clasele V-VIII. Manual prepara-tor pentru studiu la clasã, exa-menul de capacitate, concursulde admitere în licee ºi ºcoli pro-fesionale, în colaborare cuLiviu Chiscop (Editura GrigoreTabacaru, Bacãu, 1997),Cuvântul ca o flacãrã. 33 derostiri (Editura Junimea, Iaºi,1997) ºi Literatura românã.Bacalaureat 2000-2003. Co-mentarii. Analize. Sinteze, încolaborare cu Liviu Chiscop ºi

Emil Leahu (Editura GrigoreTabacaru, 2000; ediþia a II-a,2001). Tot în 2000, în colecþia„Cartea ºcolarului grãbit“ aEditurii Institutul European dinIaºi, i-a apãrut volumul Moaracu noroc de Ioan Slavici, încare textul integral al cunos-cutei nuvele este însoþit de oschiþã biograficã, o notã intro-ductivã, de referinþe critice, ideiºi teme de lucru ce-i aparþin.Începutã în noul mileniu, cola-borarea cu Editura CorgalPress din Bacãu adaugã opereisale alte trei volume: Albarãstignire (2002), Psalmi detainã (2006) ºi Marin Sorescu,dramaturg (2010), acesta dinurmã valorificând lucrarea cucare a obþinut, în decembrie2008, cu distincþia Cum Laude,titlul ºi Diploma de doctor înfilologie, acordate deUniversitatea „Al.I. Cuza“ dinIaºi. Deºi editatã într-un tirajlimitat, doar pentru uzul mem-brilor Cenaclului literar-artistic„Avangarda XXI“, broºuraRomanþã târzie (FundaþiaCulturalã „Georgeta ºi MirceaCancicov“, Bacãu, 1999) poateîntregi creaþia poeticã aautoarei, remarcatã atât de citi-tori, cât ºi de juriile unor con-cursuri de gen. La premiile con-cursurilor literare de laRâmnicu-Vâlcea (poezie, 1986)ºi Bucureºti (criticã literarã,1982), rodnica-i activitate litera-rã ºi didacticã i-au mai adus înpalmares Diploma de exce-lenþã, acordatã de Asociaþia„Grigore Tabacaru“, pentrucontribuþia la dezvoltarea ºimodernizarea învãþãmântuluiromânesc, Diploma pentru în-suºirea noþiunilor de limba ºi lit-eratura bulgarã, Diploma deprofesor emerit, oferitã deInspectoratul ªcolar alJudeþului Bacãu ºi Diploma„Gheorghe Lazar“, clasa I, ofer-itã de Ministerul Educaþiei ºiTineretului, „pentru calitatea ºicomplexitatea activiãþii didac-tice din ultimii zece ani, rezul-tatele remarcabile obþinute îniniþierea ºi derularea unorproiecte judeþene ºi naþionaledestinate elevilor“.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Tatiana Scorþanu

Încã sexagenarul Victor Mitocaru, ce ºi-alegat numele de revista Ateneu, în care avea,pânã de curând rubrica sa, ne-a oferit recent,în stilul propriu, o carte care îl face cu totulneîncadrabil. Cãlãtor prin Utopia Felix(Editura Rovimed Publishess, 2011) oferã citi-

torului, cu eleganþã ºi þinutã editorialã atractive(consilier editorial Calistrat Costin; ilustraþiacopertei: Constantin Chirilã) o varietate decon-certantã de forme textuale, într-o revãrsare destãri de spirit cum rar întâlneºti. Te poþi, dintr-odatã, gândi la asta, din moment ce sub titlulironic cred, ori autoironic (felix – fericit, binecu-vântat; utopie – fantezie, himerã), stau alãturi– cine credeþi? teribilul savant Einstein, îngân-durat, cu celebra lui formulã în mânã (E = mc2)ºi o tânãrã femeie melancolicã ce ne aratãdouã cifre (80-160), ce pot fi posibile vârsteumane, sau viteze de automobil (?). Pe coper-ta a patra, e unul din cele mai expresive texte:Lecþia despre autostradã (în stilul luiNichita Stãnescu) – o parodie satiricã inspi-ratã.

Dar ce gãseºti în carte (peste 200 pagini)?De toate. Nãvalnic, liber ºi pe banii lui, autorul– colocvial, relaxat, impenitent – dupã ce înultimele decenii a publicat volume de poezie,epigrame, prozã, publicisticã ºi monografii,aºazã pe pagini, fãrã pretenþia ordonãrii tema-tice: secvenþe diaristice, reflexii întâmplãtoare(unele serioase), anecdote (eroi – Bãsescu,preºedintele României, Elena Udrea – mini-stru, Ilie Nãstase – campion la tenis,Ceauºescu – fostul ºef de stat etc.), comentariisocial-politice, literare sau aparent filosofice(unele inspirate de mass-media), satire înprozã, ori în versuri (o celebrã poezie emines-

cianã Doina e parodiatã cu trimiteri post-decembriste), microportrete (pentru poetulAdrian Pãunescu; prim-ministrul Boc ºi alþii),note despre lucidele texte ale lui Drãghicescu,Rãdulescu-Motru, amintiri (o berãrie din anii’60 în Bacãu ºi fauna care o popula, cu unelefiguri bãcãuane destul de cunoscute), noteistorice care, în timp, îl obsedeazã pe autor(raporturile liberali-þãrãniºti, familia Brãtianu),figuri enigmatice precum Anta RalucaBuzinschi – marcatã de geniu poetic, care s-asinucis, înfiorând urbea ºi elita literarã, ºialtele.

Cititorul poate întâlni, în mod surprinzãtor,secvenþe eseistice/eseuri adevãrate precumcel despre eroul frumosului basm românescTinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã demoarte. Am confruntat incipitul cu finalul, pen-tru a vedea dacã nu ne-a scãpat ceva ascunsdin structura compoziþionalã: e o autoscrutarefãrã menajamente ºi o micro-analizã a cele-brelor cuvinte ale lui Rimbaud: „Eu sunt unaltul”. Dacã, spre final, am gãsit ºi douã paginide glosar cu regionalisme, ne-am zis cã n-amgreºit: Victor Mitocaru iubeºte citatul, scrisul, darare umor, dispune de cunoaºterea limbii – adicãare talent literar; aproape cã a depãºit evaluãrilefostului sãu profesor Constantin Cãlin, care l-aconsiderat „poet livresc”, „cap teoretic”, „cuplãcerea de a gândi în paradoxuri”, „de a rãsucipe diverse feþe unele vorbe celebre”.

Viaþa literarã bãcãuanã are un talentatreprezezentant în Victor Mitocaru.

Grigore CODRESCU

Imprevizibilul Victor Mitocaru

Barca se ivi încet, încet din noapte.Marea era de un alb lãptos. Din cer,stelele cãzãtoare se prãbuºeau în valuriîntr-o explozie de luminã. În acelmoment din ceaþã apãru conturul vag alinsulei. Barcagiul puse alene vâslele înapã rãmânând nemiºcat. Aruncã în jur oprivire obositã. Unul dupã celãlalt, treipeºti sãrirã în apã. Aveau reflexe roz.Trei þipete de pasãre se înãlþarã conse-cutiv din trei zãri diferite. Marea devenivioletã.

Bãrbatul, obosit, se cutremurã siapucã vâslele. Trecu printr-un con deluminã. În faþã, vârful muntelui pãru cãse lumineazã. O dungã roºie se aprinseca prin farmec. Uimit de ceea ce vedea,omul lãsã iar vâslele sã cadã. Roºeaþaflorilor de rodie aprinzând vârful insuleicolora adâncul mãrii. Din nou trei peºtisãrirã în apã desenând în aer o linieroºiaticã. Briza dimineþii venitã de pe malera încãrcatã de mirosul algelor marinesãrate amestecat cu cel de iarbã,oregano, salvie ºi flori.

Plutind în derivã, barca acostã înaintede a lovi stâncile cu prora. Bãrbatul îºiadunã puterile ºi se ridicã nesigur înpicioare. Privi marea sclipitoare, munþiiîmbrãcaþi în purpuriu ºi încoronaþi desoarele arãmiu care þintea cãtre vârf;reflexia în apã a unui arbore maiestuosse profilã în depãrtare de-a lungulumbrei înceþoºate, casele aliniate de-a

lungul malului apãreau cu intermitenþedin spatele pânzei de ceaþã, ºi, în sfârºit,se ivi deasupra dealul pe care abia îl dis-tingea.

Un curent uºor îndepãrtã încet barcade mal purtând-o spre mijlocul apei ºirotind-o uºor. Cel mai mic val ar fi pututsã-l arunce peste bord. Plutea ca în vis,fãrã a reuºi sã o redreseze, orbit depotopul de lumini venite de peste tot ºireunite pe fundul mãrii asemenea unorbuchete de flori de rodie. Peºti argintii sezbenguiau în apã. Universul era scãldatîntr-o luminã stranie care se prelungeapeste tot, dispãrea uneori, în întuneric,pentru a renaºte apoi într-un amurgalbastru. O clipã mai târziu, trei peºti cusolzi strãlucitori strãbãturã zarea liniºtitãînainte de a dispãrea; începu sã adie unvânticel uºor, apa mãrii se zbârci înfio-ratã.

Adâncit în reveria sa, omul seîntoarse la vâsle pentru a-ºi duce barcala poalele stâncilor pierdute în nisip.Urcã apoi pe o stâncã ºi intrã în livadaplinã de rodii. Cunoºtea bine locul.Vãzduhul fremãta de zumzetul albinelorcare polenizau florile. Îi reveni optimis-mul vãzând insectele cu aripitremurânde. Doborât de obosealã, cãzuinconºtient pe pãmântul umed. Treigranguri, apãruþi de cine ºtie unde, tre-curã uºor pe deasupra. Simþi atingereaaripilor pe gât. Galbenul lor ireal reflec-

tându-se din penele strãlucitoare pe flo-rile de rodii îl liniºti, încât uitã de oricetemeri. Fãcu un pas, iar la al doilea cãzuîn genunchi lovindu-se pe partea dreap-tã; apoi se eliberã de revolverul de labrâu ºi cãzu într-un somn adânc.

Chiar înainte de ivirea zorilor, Vassiliszãri barca pe apã... Vâslele se înãlþau ºicoborau încet, dispãrând în mare ºirecãpãtându-ºi strãlucirea în clipa urmã-toare.

Vassilis umplu ibricul la fântânã ºi îlpuse pe jarul încins. Lena ieºi prima dincasã, urmatã îndeaproape de PoyrazMusa. Cel din urmã observã cã Vassilisare un aer ciudat.

- Nu eºti în apele tale în dimineaþaasta, Vassilis.

- Cum þi-ai dat seama?- Arãþi ciudat.- Am zãrit o barcã în noapte. Se în-

drepta cãtre noi. Apoi, dintr-odatã ampierdut-o. Poate cã a fost înghiþitã deceaþã.

- ªi apoi?- Coincide cu venirea ta.Miºcarea vâslelor era într-adevãr aºa

de lentã? Bãrbatul care vâslea eraepuizat, mort de obosealã? Îl dureaubraþele? Adormise? Avea ochii albaºtri,pãrul blond, umerii largi, gãuri în obraji,nasul acvilin? Dacã nu ar fi debarcat peinsulã, unde ar fi putut sã meargã?

Sorbindu-ºi dintr-o înghiþiturã ceaiul,Vassilis se ridicã brusc ºi se îndreptãcãtre moara de vânt. Înãuntru mirosea amucegai. Urcã scãrile pânã la etaj ºi seaºezã pe pervazul ferestrei […]. Pãrãsiapoi moara, se întoarse la peºterã, serãzgândi, se rãsuci ºi se îndreptã brusccãtre livada de rodii, urmând creastastâncilor. În timp ce florile de rodii selegãnau în vânt trimiþând mãrii irizaþiilede luminã ale aripilor miilor de albinezumzãitoare, el ajunse pe domeniu. Oclipã zãri un ºarpe albastru întunecat cupete albe alunecând pe un muºuroi defurnici ºi pierzându-se în tufiº. Vassilisocoli de mai multe ori tufiºul examinân-du-l atent, scormoni prudent cu picioruldar nu vãzu ºarpele. Fãcu acelaºi lucrucu tufiºul alãturat, îl examinã pânã larãdãcinã: tot nimic!... Reptila se dovedide negãsit. ªarpele albastru închis cupete albe dispãruse…

Vassilis strãbãtu faleza ºi ajunse pe oplajã care atingea pe alocuri 25 de braþeîn lãþime. Adâncit în gânduri, neliniºtit,strãbãtu în lung ºi-n lat întinderea denisip fin. Din moment ce omul a venitclandestin, nu putea fi decât „el”! Undeºi-a ascuns barca? În ce arcane ºi-agãsit refugiul? Neliniºtea lui Vassiliscreºtea continuu, transformându-se înfurie. Remarcã la marginea falezei scãri,sãpate în pãmânt ºi tocite, cu urme depaºi ducând spre vârful cel mic. Îi tresãriinima din piept. Avu o revelaþie, un deja-vu: roºul florilor de rodiu se depuse pefundul mãrii, aruncând reflecþii tremu-rânde spre vârfuri. Privi ºi el în sus ºibrusc zãri barca. Este aici, îºi spuseînãbuºindu-ºi un þipãt care-i arse gâtul.Alergã pe nisip în direcþia casei. Es-caladã stâncile arãmii trecând pe lângã ofloare mov-albãstrie care strãlucea însoare. κi aminti cã vãzuse o floare ase-mãnãtoare într-un ºanþ cãptuºit cu iarbã,în care se adãpostise în timpul cumpliteibãtãlii de la Dardanele. În timp ce oprivea extaziat, un obuz a cãzut la câþivapaºi de el, cerul ºi pãmântul s-au cutre-murat, strigãte ºi gemete s-au ridicat învãzduh, braþe, picioare, capete, bucãþide carne s-au împrãºtiat în jur, sângeles-a revãrsat. Pentru moment, Vassilis seregãsi în bezna în care doar floareaalbastrã lumina noaptea. Când îºireveni, sângele care-i þâºnea din umãrse amesteca cu lumina albastrã a florii.

- L-am gãsit! - strigã Vassilis. L-amgãsit! Am vãzut barca bãrbatului care avenit pe insulã, acolo, pe plajã. El este!

- De unde ºtii cã-i el?

meridiane

Yachar Kemal

ZZbbuucciiuummuull ggaazzeelleelloorr• fragment •

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEAdrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ 5 948465 000058 92

În 1982, când era prezentat cititorilor francezi, YacharKemal – considerat cel mai important scriitor turc al vremii –contribuise decisiv la ieºirea literaturii turce din zona provin-cialã a culturii europene în care o plasase îndeosebi prejude-cata unui exotism pitoresc ºi popular. Între timp a apãrut ºiOrhan Pamuk iar raportul centru – provincie, definitoriu pentruimaginea epocii postmoderne, a fost rescris.

Numãrul din decembrie 2010 al revistei Lire, în paginilededicate Romanului strãin, readuce în atenþia cititorilor per-sonalitatea lui Y. Kemal, „le paladin rebelle”, care continuãistoria epopeicã de dupã cãderea Imperiului Otoman cu celde-al doilea volum al trilogiei sale intitulate Une histoire d’île(O poveste a insulei). Dupã Regard donc l’Euphrat charrier lesang (vol. I, 2004), apare la Paris în 2010 a doua carte, Latempette des gazelles (Zbuciumul gazelelor) dintr-o masivãtrilogie. Opera se adreseazã unui cititor rafinat, sastisit deexperimentele prozastice agresive ale ultimilor ani, cu nostal-gii pentru care lectura unor scriitori ca Sadoveanu, Ivo Andricsau Ismail Kadare a trasat urme de neºters. Pentru cã Y.Kemal este un mare povestitor creator de atmosferã inefabilã,un rapsod cu un timbru inconfundabil. El însuºi este un eroual destinului: a orbit la trei ani, ºi-a pierdut tatãl la patru - ucisîntr-o moschee - ºi a devenit bâlbâit din cauza ºocului; la 12ani îmblânzea ºoimi ºi se aventura în munþi pe urmele unorbandiþi nomazi; la 20 ani fãcea închisoare pentru apartenenþapoliticã la Partidul Comunist iar la 87 de ani (astãzi!) e con-siderat un autentic mit naþional ºi asociat cu Homer ºi RobinHood sau cu eroul naþional Mehmed. Este un scriitor de suc-ces de peste o jumãtate de secol, cu o operã inspiratã de le-gendarul „pãmânt de fier” al câmpiei Ciucurova (þinutul natal)evocat în L’herbe qui ne meurt pas (Iarba care nu moare), unþinut al familiilor kurde nomade, în care trubadurii fac munþii sãse înfioare. Y. Kemal se proclamã el însuºi un trubadur prinafinitate spiritualã ºi îmbinã în operã „westernul metafizic,fresca etnograficã ºi simfonia cosmicã” (cf. Lire) celebrând oTurcie ruralã, cu o culturã minorã ce perpetueazã amintireaînsângeratelor revolte populare. Considerat un rebel, scriitorula suferit deseori rigorile constituþionale. În 1995 a fost acuzatde propagandã separatistã în Der Spiegel ºi condamnat laînchisoare cu suspendare. S-a exilat în Suedia dar a revenitulterior în Turcia natalã.

Kemal practicã scrisul ca pe un act monahal, zilnic, încer-când sã capteze misterul fiinþei cãreia natura câmpieiCiucurova îi dã magia unor imprevizibile metamorfoze. Încãdin primul volum al trilogiei recomandate cititorului român prinfragmentul de faþã, a cãrei publicare a început la Ed.Gallimard în 2004, Y. Kemal se aratã interesat de perioadamigraþiilor dureroase de dupã destrãmarea ImperiuluiOtoman. Acþiunea este plasatã pe o micã insulã din zonalitoralului turcesc, ai cãrei locuitori sunt obligaþi manu militarisã se refugieze dupã tratatul din 1923. Protagonistul, pescarulVassilis, refuzã exodul, rãmâne clandestin pe insula pustie ºivegheazã malul strãjuit de mori de vânt pentru ca nimeni sãnu acosteze. Apare însã barca ofiþerului turc Poyraz Musa ºi,între cei doi duºmani, se declanºeazã o urmãrire tensionatã.Dar indigenul grec ºi invadatorul turc au experienþe asemãnã-toare: infernul de la Dardanele (1915) pentru grec ºi bãtãliaînsângeratã din Caucaz (1914) pentru turc, cu masacrele lor,sunt suferinþe de neºters din amintirea Primului RãzboiMondial. În La tempette des gazelles (Zbuciumul gazelelor),cei doi foºti inamici sfârºesc prin a fraterniza pe insulaedenicã, cu câmpii de narcise ºi livezi de mãslini seculari, curoiuri de gâze polenizând florile. O populaþie de apatrizi,vagabonzi, invalizi ºi nevoiaºi în zdrenþe, fugari creºtini saumusulmani acosteazã cu ambarcaþiunea cãpitanului Kadri.Salih Chiorul, Ali cel ªchiop, Veli Ciungul, Cemil Veterinarulsau Husman cu cele ºase fiice devin personaje distincte.Asemenea lui Noe, grecul Vassilis ºi turcul Musa întind omânã de ajutor acelei umanitãþi rãtãcite, depozitara memorieiunei istorii atroce în care rãzboiul e un coºmar apocaliptic. Oundã de lirism esenþial strãbate, ca în Iliada, cu solaritatea sa,vuietul acestei istorii nefericite.

Cu Zbuciumul gazelelor, Yachar Kemal semneazã unroman strãlucit, „o operã teluricã în care se îmbinã furia ºigraþia, sângele ºi mierea, barbaria istoriei ºi magia malurilormediteraneene” (loc.cit.). Este o operã ce restituie forþa ma-gicã a povestirii de sorginte rapsodicã orientalã ºi încredereaîntr-o umanitate fraternã ºi solidarã. O rafinatã lecturã devacanþã!

Prezentare deViorica MEREUÞÃ-SORTA

• urmare în pag. 27