UN ACTOR ROMÂN ÎNTR-UNUL DIN FILMELE BRITANICE DE TOP ALE ANULUIUn interviu cu Alec Secăreanu, interpret în God’s Own Country.

IDENTIC NATURALȘI IDENTIC DE REAL.DESPRE CUM SĂMÂNCĂM TOTULSAU NIMICUn spectacol scris deRobert Bălan și ElenaVlădăreanu, cu ingredientenaturale despre lumea încare trăim. PAGINILE 2-3

ANUL XIII w NR. 584 w 11 – 17 noiembrie 2017 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

FEMEILE MIHAELEIPERCIUNMihaela Perciun a debutattârziu, după 45 de ani.În august 2017 i-a apărutcel de-al șaptelea volum,Cenușă rece, un roman deneocolit, cu o scriiturăaparte.

PAGINA 10

PAGINILE 8-9

O ROMÂNIE ÎN STRADĂ, O ALTA LA TELEVIZOR

PROIECTUL DEŢARĂ, ÎN ZODIA

RACULUI

O ROMÂNIE ÎN STRADĂ, O ALTA LA TELEVIZOR

PROIECTUL DEŢARĂ, ÎN ZODIA

RACULUI

În România au reînceput proteste masive, pe fondulnemulţumirilor legate de legile Justiţiei şi de schimbarearadicală a Codului Fiscal, cu două luni înainte de noul an.

O Românie năucită coexistă cu o alta, deocamdată tăcută,pe când inconsecvența guvernanților aruncă o mare

îndoială asupra viitorului.

2ANUL XIII NR. 584

11 – 17 NOIEMBRIE 2017actualitate www.suplimentuldecultura.ro

IDENTIC NATURAL ȘI IDENTIC DE REAL

Despre cum să mâncăm totul sau nimic

ANDRA PETRARIU

Un spectacol savuros, care îți tre �zește cu ușurință semne de între�bare, nostalgii și pofte. Pofta demâncare, pofta de râs, pofta de

gătit și pofta de revederi, la masăîn familie. Inevitabil, spectacolulîți aduce o amintire în minte, osituație în care te�ai regăsit la unmoment dat sau măcar una dintredilemele existențiale pe care le

aveai de ceva vreme în cap desprepoveștile cu mâncare. Pentru cămâncarea a devenit personaj prin�cipal în viața de zi cu zi, un perso�naj aproape sufocant, tot maiprezent pe rețelele de socializare,vloguri, bloguri și emisiuni.

Mâncarea a devenit așadaruna dintre cele mai discutate șidisputate teme contemporane, ast�fel că spectacolul Identic naturalvorbește despre lipsa de informareîn domeniul alimentației, despreexagerare, despre știri alarmiste șidespre ortorexie sau preocupareaexcesivă de a evita mâncărurileconsiderate a fi nesănătoase.

Ești ceea ce mănânci, așa cătoată lumea îndeamnă pe toatălumea să mănânce sănătos sau cecrede fiecare că este sănătos. Regăsim așadar în spectacol lim�bajul de lemn al nutriționiștilor,impostura și dificultatea de a dis�cerne între miile de păreri contra�dictorii. Vrei să mănânci carne deporc, nu e bine. Vrei să devii vege�tarian, nu e bine. Vrei să le împacipe amândouă, tot nu e bine. Car�nea e injectată cu tot felul de hor�moni, plantele sunt stropite cu totfelul de substanțe toxice. Oricumai da�o, nu există rezolvare, nu ainici o scăpare. Zecile de adevărurise bat cap în cap, specialiștii suntpe toate străzile, la toate colțurilelumii, mass�mediei și internetului.

Prin tematica abordată subformă de spectacol, ni s�a propussă intrăm într�o dezbatere desprealimentație, „un dialog întemeiatmai mult pe argumente, date con�crete și reale, păreri și ne voi aleoamenilor și mai puțin pe zvonuriși publicitate înșelătoare“.

MĂNÂNC ȘI PLÂNG.MĂNÂNC... CE APUC

Este mâncarea sănătoasă un moft?Dar ce e mâncarea sănătoasă pâ �nă la urmă? Fac bine nostalgiilesănătății în bucătărie? Identic na�tural este un spectacol care nu îțioferă răspunsuri, dar care te face

să îți pui întrebări. Un spectacolcare însumează într�o singură orăadevăruri dureroase de spre rolulmâncării în viața noastră, desprepreferințe, obsesii, trenduri carevin și pleacă, sfaturi și dificulta�tea de a face alegeri.

„Ia și tu un muș tar.“ „Păi, decare?“ „Muștar, mamă.“ Iute, cuhrean, dulce, cu miere, fără mie �re, cu boabe, fără, extra, clasic, laborcan, la sticlă, la păhărel sausticlă din plastic, cu E�uri, maipuține E�uri, cu aromă de muș �tar, BIO? Concentrați�vă pu țin,așa cum v�ar spune personajeledin spectacol. „Muștar, mamă, deăla galben, ca să pun la maio�neză.“ „Măi mamă, dar tu știi ce eaia bio?“ „Nu, mamă, eu vreaumuștar.“

Piesa abordează o gamă ge�neroasă de subiecte. De la „mă�nânc ce îmi place să mănânc“ la„totul în casă e BIO“. De la E�urilenenumărate de pe ambalajeleproduselor de pe rafturi la cât dedăunătoare sunt ele. De la mânca�rea ca la mama acasă și nostalgiiledin farfuriile bunicilor până lacontroversele legate de banaliipufuleți care umplu paginile deziar și creierele părinților cu în�trebări și decizii cât mai bune deluat pentru copiii lor. De la feno�menul raw�vegan, vegan, lacto�ovo�vegetarian la părintele obse dat că odrasla sa nu mănâncă

La începutul acestei săptămâni am participat la ultima reprezentație din acest an a specta -colului Identic natural, care s-a jucat la Art Hubdin București. Un spectacol scris de RobertBălan și Elena Vlădăreanu, 100% organic, eco-friendly, fără prea multe calorii și cu ingredientecât mai naturale, despre lumea în care trăim.

Alex Fifea și Lala Mișosniky

3ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 2017 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

suficient și până la strâmbatuldin nas atunci când vine vorba decuvântul „dulce“. Spectacolul nerea mintește astfel de paranoia cares�a creat și se creează zilnic privindtoate alimentele pe care le consu�măm și de impresia că orice amalege tot nu este ceea ce trebuie.

Spectacolul îi are în rolurileprincipale pe actorii Alex Fifea șiLala Mișosniky, care te introducbine de tot în isteria peisajuluialimentar și care, prin interme�diul decorului minimalist, creea �ză diferite legături cu publicul.Oamenii râd în sală, uneori în ho�hote, se regăsesc în situațiile puseîn scenă, dau din cap aprobator,lasă privirile în jos cu nostalgie, seuită cu revoltă la cei doi actoriatunci când le oferă statistici du�reroase, apoi râd din nou. Doar cărâsul ăsta nu�i al lor de fiecaredată. Pentru că de fapt concluziaar fi: „Mănânc și plâng. Mănânc“.

Mănânc coloranți, corectori,conservanți, aditivi, emulgatori șimulte, multe E�uri. Sănătos, nesă�nătos, eco, bio, natural, organic,veggie. Arome naturale, identicnaturale sau sintetice. Aleg amba�laje, texturi, compoziție, etichete.Chiar așa, cât de des citiți etiche�tele? Acele liste interminabile deingrediente, deseori cu nume ab�surde, greu de pronunțat și de �spre care de cele mai multe orihabar nu avem ce înseamnă.

REȚELE DE MĂMICI ȘI LUMISUBTERANE CU MÂNCARE

Multe povești din viața noastră seleagă de mâncare, așa că specta�colul cuprinde și nostalgiile dinfamilie, gusturile copilăriei, do �rința de a le regăsi, precum și con�ceptul de mâncare ca simbol aliubirii și ca mod de apropiereîntre oameni. „În sacoșele de ali�mente se afla multă, multă iubire.Alt instrument în afară de hranăpentru arătarea iubirii nu exista.(...) Uneori părinții plecau în de �legație și ne întrebau ce să neaducă“ e o replică ce i�a atins pemulți dintre cei prezenți în sală.Mâncarea aduna familiile la unloc și crea o legătură aparte. Acumînsă lucrurile s�au schimbat, astfelcă apar în piesă și aspecte legatede diferențele dintre generații saude opțiunea cumpărării mâncăriigata făcute de la magazin.

Scrisă și montată cu multumor și ironie, piesa Identic natu�ral te provoacă la interacțiune prinscene care te�ar ridica automat depe scaun și te�ar face să intri și tuîn rol, să�ți spui și tu ofurile care tefrământă de atâta timp despretoate stereotipurile și clișeele des�pre mâncarea care te înconjoară.Cum ar fi scena cu discuțiile pecare le au părinții în parc și dife �rențele de opinii specifice.

Robert Bălan, cel care a și re�gizat piesa, mi�a spus la finalulspectacolului că, odată cu aparițiacopiilor în viața părinților, începsă apară obsesiile și isteriile le�gate de mâncarea exagerat de să�nătoasă: „A început nebunia cugăinile de țară, ouăle de la nu știucine. Am descoperit la documen�tare o întreagă lume subteranăcare seamănă cu lumea dinaintede ’90. Atunci căutai produsul însine, acum se caută macrou afu�mat nu știu cum sau carne nu știu

de care. Sunt rețele de mămicicare se știu între ele și fac rost dediverse produse, una vinde, altacumpără, alta face rost de altele șitot așa. E o întreagă lume“.

Eradicarea dulciurilor și pre�siunea care stă pe umerii părin �ților de a le da copiilor doar ceeace este sănătos și nu neapăratceea ce le place este un alt subiectabordat în piesă. Dar este prezen�tată și extrema cealaltă, atuncicând copilul devenit adult nu maimănâncă zahăr sau carne, iar pă�rintele din altă generație a mân�catului sănătos nu�i mai înțelegepreferințele alimentare. „Păi euam muncit de pomană? De aia m�am chinuit să fac mâncare căvii tu?“ „Măi, mamă, ți�am spus denu știu câte zeci de ori că nu mă�nânc carne.“ „Dar ce are puținăcarne când și când?“ Vă sună cu�noscut scenariul? Sau: „Măi, ma �mă, ți�am spus de atâtea ori că numai mănânc zahăr.“ „Dar era pre�feratul tău, că pentru tine am fă �cut, altfel nu făceam. Ți�o las aici,poate to tuși mai târziu.“

„SPECIALIȘTII“ DE LA FIECARE COLȚ DE BLOC

În spectacol sunt aduse în prim�plan și problemele grave provo�cate de trendurile care prind totmai mult contur în lume. Cum arfi cultura de avocado pentru carese consumă o cantitate atât demare de apă, încât țările producă�toare riscă să rămână fără resurse.Sau despre popularitatea cerealeiquinoa, pe care vegetarienii o con�sideră un substitut al cărnii și carea determinat creșterea prețurilorîntr�o asemenea măsură, încât oa�menii săraci din Peru sau Bolivianu și�o mai pot permite pentru aputea supraviețui.

„Dar de uleiul de măsline eco�logic n�ați vorbit“, îi zic oamenii

adeseori lui Bălan la spectacol.După fiecare reprezentație, spec�tatorii îl atenționează cumva, oa�menii vor mai multe subiecteabor date, să fie pe săturate. Aceș �tia îi mai spun și despre schimbă�rile pe care piesa le lasă în ei. „Amauzit oameni care acum, dupăspectacol, se uită mai atent pe in�grediente atunci când cumpărăceva de la supermarket sau carenu mai mănâncă conserve de tondin cauza unei chestii din specta�col cu tonul radioactiv“, spune el.

Despre mâncare se poate vor �bi la nesfârșit, așa că Robert Bălanmi�a mărturisit că era de neratatexploatarea acestui trend al mân�cării, prezent într�o măsură saualta în viețile tuturor. Deși își pro�pusese inițial ca piesa să ajungăîntr�o zonă mai mult didactică, peparcurs lucrurile s�au schimbat.La fel cum, periodic, se schimbă șiobiceiurile noastre alimentare.„Scopul era să punem o problemă,nu să dăm sfaturi. Pentru că pânăla urmă fiecare face ce vrea. Ampornit oarecum dintr�o zonă încare știam niște lucruri, dar amajuns să nu le mai știm nici pealea sigur. Am ajuns odată cu do�cumentarea făcută să vedem căpână la urmă nu există nici unrăspuns clar. Mănâncă carne, numânca carne, renunță la lapte, nue bun laptele, ba da, e foarte bun

laptele. Toți sunt «specialiști»,unii zic așa, alții altfel, dar până laurmă care e adevărul?“ Nu știe șinici nu vrea să ofere un răspunsclar, de aceea scena de final sinte�tizează cât mai multe dintre sfatu�rile posibile despre mâncare pecare oamenii le oferă și le primesc.Fiecare ajunge la ce concluzii pof �tește, asta pentru că, spune regizo�rul, „toată lumea are o părere, ca� re, de obicei, e cea mai bună“.

Acestea fiind spuse, să înche�iem și noi cu câteva „sfaturi“ cu�lese din spectacol, care răsună zide zi în urechile noastre, de la te�levizor, din gura lumii sau cea ainternetului:

lTot ceea ce este făcut acasăeste mai sănătos și mai ieftin de �cât ceea ce este pe raft, așadar văîndemn și pe voi să vă pregătițisinguri pâinea, să vă faceți singuriînghețata, mezelurile, ciorbele,salatele, lactatele.

lCreșteți�vă propria carne!Nici nu e nevoie de mare lucru, esuficient un balcon sau o terasă șiîl hrănești cu resturi de la masă.

lBeți apă! De calitate! Nu bețiapă de la robinet! Dacă nu vă putețipermite butoiașele zilnice sau unfiltru ,(…) un izvor este de neprețuit,investește în sănătatea ta!

Iar dacă nu aveți nici de une le,nici de altele, atunci nu mai mân �cați nimic. Și cu asta basta! SDC

Odată cu apa -riţia copiilor în via -ţa părinţilor începsă apară obsesiileși isteriile legatede mâncarea exa-gerat de sănă-toasă.

4ANUL XIII NR. 584

11 – 17 NOIEMBRIE 2017opinii www.suplimentuldecultura.ro

Romanul Palatul Puricilor (tra�ducere din limba engleză și notede Ada Tanasă) a fost publicat laeditura Polirom în anul 2014.

Scumpă doamnă, v�am citit Pala�tul Puricilor, acum, când timpurilesunt tot mai tulburi, democrațiiletot mai subțiri, iar totalitarismeleapar iar ca false, deci tragice, so �luții salvatoare. M�am încântat șim�am îngrozit deopotrivă.

Vă cunosc și vă apreciez atâtaleasa educație occidentală, cât șipozițiile demne, ferme, față de ră�tăcirile puterii de la Istanbul. Văador și cosmopolitismul, și femi�nismul rafinat, astăzi atât de rar.

Locuiesc eu însumi într�o ca�pitală dintr�o țară care s�a găsitsute de ani sub otomani, așa căprea bine (și prea dureros) vă potînțelege metaforele, pretextele șisubtextul.

Îmi place, grozav îmi place!,cum mergeți și mai înainte, și maiînainte, în trecutul otoman al țăriide care rămâneți legată de un des�tin chiar și în Arizona, unde înțelegcă v�ar putea găsi rândurile mele.

Palatul Puricilor este în defi�nitiv, s�a spus, încă o cronică la

Istanbul, acest oraș magnific, caSuleiman, plin de paradoxuri, scli�pici, ruine și nedreptăți, o cronicăla vechea, dacă nu eterna, luptăîntre modernizare și tradiție.

Nu vă ascund că n�am obiec �ții la cele afirmate deja. Eu v�amcitit însă cartea mai degrabă ca peo sumă de povești orientale, decitulburătoare, încărcate de tâlc șiatinse discret de magia pe care olasă în urmă deznădejdea, căciprintre rânduri se ițește și între�barea ce e de făcut? Nici măcar li�teratura nu va îndrepta lumea.

Coaforii Celal și Cemal, TijenIgienă, Fiii�cei�iuți�din�fire (gogo�lieni, nu doar prin nasurile lor!),Amanta Tristă trăiesc toți la Răsă�rit de inima mea. Ce e formidabilîn ce reușiți dumneavoastră: nu

doar că ne explicați Orientul (aicinu casele sunt construite dupăplanuri urbanistice, ci planurilesunt făcute ulterior, cât să nu de�ranjeze prea mult casele și, maiales, castele), dar ne dați și perso�naje universale.

Amanta Tristă ar putea locuila fel de bine la noi, în Berceni, uncartier, nu�l știți dumneavoastră.Sau, dacă preferați, în Etiopia sauîn Rusia sau în Franța sau înChina, în timpul Marii RevoluțiiCulturale, sau chiar altcândva.

Ne�ați lăsat, așadar, persona �je la care să ne gândim îndelung,

și chiar asta fac acum, în timp cevă scriu: mă gândesc la persona�jele dumneavoastră, la Nedrep�tate Turcpur mai mult de cât laoricare altul.

Îmi place, grozav îmi place!,ce ați făcut cu Nedreptate, mi�aplăcut încă dinainte să se nască,de la asaltul sexual al bătrânuluisău tată, în acea încercare de a dao palmă vieții din care a ieșit unpitic exterminator de gândaci, darnu numai. Nu numai!

Doamnă, cel mai mult iubescconcluzia cărții dumneavoastră.Dați�mi voie să o transcriu: „Viața

e absurdă, absurditatea e esențaei, și dacă vreți să știți părereamea, Fortuna trebuie să se fi sătu�rat de mult să furnizeze posibilerăspunsuri la imposibila între�bare: «Ce�o să se întâmple, cui șicând?»“.

Îmi place, grozav îmi place!,că Palatul Puricilor nu e una din�tre acele cărți care ne oferă soluțiila viață. Ne lăsați în continuare cumisterul nesfârșit al faptului de afi, din când în când, viu. Săvârșiți,deci, un fel de minune la carenumai prin artă se ajunge. Se cu�vine, de aceea, să mă înclin în fațaartei dumneavoastră, și chiar astafac. Rândurile acestea sunt –toate – o reverență. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Elif Shafak

Scriitorul verifică dacă nu s�audezumflat roțile bicicletei pe carenu o mai folosise de mult, o înca�lecă și pornește spre strada încare știa un violonist orb, con�tând pe prezența lui conștiin �cioa să, mereu în același loc.Artistul străzii e fix acolo, lângăgardul metalic al spitalului mili�tar, chiar aproape de capătul său,scârțâind o melodie dubioasă.

Sprijină bicicleta de gard, apoiprofită că există prea puțini tre�cători pe stradă și găsește un pri�lej minunat de verificat dacăomul e orb au ba. Duce un aparatfoto la ochi și prinde să�l fotogra�fieze pe artist, apropiindu�se șidepărtându�se, ca și cum ar fiavut în față un fotomodel. „Cate�goric e orb, își spune scriitorul.Nu dă nici un semn că e conștientde ce fac eu.“

Când își termină cântecul,lasă vioara într�o parte, o reazemă

pe pipăite de gard, chiar lângă bi�cicletă, se pune cu fundul pe bor�dură și�și șterge fruntea nădușităcu o batistă. Apoi ia un măr dinbuzunar și mușcă încet din el.

— Bună ziua, îl salută scriito�rul, cu glas ridicat, în eventualita�tea că omul, totuși, e și surd.

Violonistul sare speriat în pi�cioare și�și scuipă în sân.

— Vă rog, să nu mai faceți niciodată așa! Cine sunteți? Cevreți?

Scriitorului îi vine să râdă,dar întâmplarea îl și întristeazătotodată.

— Mă iertați, n�am vrut să văsperii, îl asigură el. Doar vreau săvorbesc cu dumneavoastră.

— Ce să vorbiți cu mine ? în�treabă orbul, în egală măsurăamărât, dar și cu o undă de bucu�rie în voce că, uite, totuși cineva seinteresează de el.

— Nu vă supărați, de multăvreme vă ascult când trec pe aici.

— Serios?! se miră orbul, ne�încrezător.

— Serios... Și totdeauna mi s�a părut că interpretați aceeașimelodie.

Orbul aruncă cotorul de mărîntr�o parte și pare că�l priveștețintă pe scriitor, deși e clar că nu vede.

— Nici nu vă închipuiți ce bu�curie îmi faceți, îi spune.

— De ce ? — Sunteți primul om care a

priceput asta. Aici, scriitorul se cam ener�

vează puțin. Prea îi dădea aripi or�bului să se creadă artistul neînțeles.

Așa că�i trece prin cap să�lcam execute:

— Eu m�am prins că�i una șiaceeași melodie, dar, sincer, sunărău, nu prea aduce a nimic. Cumse cheamă?

— E o sonată în re minor,K.213, de Scarlatti, îi răspundeorbul, sec și oarecum indignat că

spectatorul său ocazional nu și�adat seama și singur.

Scriitorul nu�i încă decis da �că să�l taxeze până la capăt și să�ispună că melodia aceea adu ce aorice, numai a sonată în re minorde Scarlatti, nu.

— Știu, sună oribil! Nu văsfiiți, spuneți�mi! îl îndeamnă or �bul, de parcă i�ar fi citit gândurile.Scarlatti e foarte complicat.

De la iritare, scriitorul treceîn cealaltă extremă, a milei:

— Și�atunci, de ce n�o lăsațibaltă ? Cântați și dumneavoastrăceva mai popular, ca să recunoas �că trecătorii... Chiar și falsând, săștiți, o melodie populară tot prin �de la public. Nu contează cum ointerpretezi, important e să o re�cunoască oamenii... Sunt mai multeșanse să vă dea bani.

Orbul își șterge fruntea cu ba�tista și pe chipul său apare un surâs.

— Prefer să chinui toată viațao sonată de Scarlatti, sperând

că�ntr�o bună zi o să�mi iasă, decât săfalsez încontinuu melodii populare.

Scriitorul găsește atunci mo�mentul potrivit să ducă aparatul laochi și să imprime surâsul trecătoral orbului cu voință de apreciat,dar lipsit de orice talent muzical.

— Acum, că mi�ați zis, parcăîmi sună a sonată de Scarlatti, îlîncurajează el. O cântați încă odată, vă rog, pentru mine ?

Orbul se înviorează, pipăierepede pe lângă gard după vioară,o ia și începe să cânte. După ce�lascultă politicos câteva zeci de se�cunde, scriitorul își desprinde în �cet bicicleta de gard, se îndepăr� tează tiptil, o încalecă și�l lasă înurmă pe violonist. SDC

Scriitorul și violonistul orbFLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

5ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 2017 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Cum spuneam săptămâna tre�cută, de câteva luni m�am mutatdin Timișoara într�un sat de laperiferie și încă mă întreb: acumstau la sat? La oraș? În suburbii?

Știu că pare un fleac, cui îi pasă cenume îi dai Julietei sau trandafi�rului sau locului unde stai atâtavreme cât ești mulțumit de el –dar nu�i chiar așa. Cuvintele suntimportante. Etichetele sunt im�portante. Pe vremuri un buletinde București sau de municipiu,oricare ar fi fost el, era important.Iar locul unde stai îți defineșteîntru câtva statutul social. Țăran,orășean, bucureștean, văscău �țean, buzăuîntorsurean... nu�iacelași lucru.

Sigur, dintr�o perspectivă ad�ministrativă lucrurile sunt sim�ple: stăm la sat, avem un primarcu greutate și tradiție (vreo patrumandate), un primar pesedist,cum e obiceiul la țară, și o carte de

identitate emisă aici, la comună.Și totuși ce fel de sat mai e satulromânesc de lângă marele oraș?Am început să mă gândesc latoate astea când Alina a postat peFacebook câteva fotografii cu ti �tlul „Viața la țară“, printre care șiun colț de stradă văzut prin fe�reastra casei, iar cineva a comen�tat scurt: „Nu�i chiar țară, pentrucă aveți asfalt“. E și asta o perspec�tivă, mi�am zis. La țară, adică laterra, ai drumuri de pământ, casecu ostrețe și o șură cu lemne, ca săfaci focul când vine frigul saucând gătești. E un clișeu, o ima gine

tradițională care ne defineș te – laurma urmei, suntem un popor dețărani. Asfaltul e deja o haină deoraș peste pământul satului. Iarcând pe asfaltul acela circulă sutede mașini, iar la colțul străzilorsunt trasate treceri de pietoni și,din loc în loc, semafoare – foartenecesare, altfel riști să fii călcatoricând de un localnic cu o ma �șină prea puternică pentru sat –,deja ne�am îndepărtat mult desatul lui Goga, al lui Preda sau allui Rebreanu, fiindcă de fapt la elene gândim de obicei noi, orășeniicu doruri rurale.

Satul în care ne�am mutat nuare doar asfalt. Are și trotuare,care de obicei nu sunt ocupate demașini – o diferență imensă fațăde oraș. Mai mult, trotuarele suntreparate sau înlocuite de admi �nistrația locală, care a construit șio pistă de biciclete de câțiva kilo�metri, pe toată întinderea străziiprincipale a comunei și apoi maideparte, până la o pădurice dinapropiere. Fâșiile de verdeață dinfața caselor sunt tunse periodicde angajații primăriei, fiindcă ținde domeniul public. Există o rețea

de apă curentă extinsă în întregsatul, în paralel cu o rețea de ca�nalizare, ambele construite înurma unei finanțări europene, iarmajoritatea caselor sunt racor�date la rețeaua de gaz. Gunoiuleste ridicat periodic de firma desalubritate a primăriei Timișoa �rei. Așadar, gaz, apă curentă și ca�nalizare, ca în orice oraș euro� pean decent. Sau ca în orice sateuropean ideal – nu însă ca în sa�tele românești reale. În satul undelocuiește mama, de exemplu, re �țeaua de apă curentă, construitătot cu fonduri europene, funcțio �nează prost, intermitent și maimult „în vale, că la deal apa nuprea urcă“, iar canalizarea – și eafinanțată din bani europeni – selimitează deocamdată la nișteșanțuri săpate pe străzi (neasfal�tate), care se astupă încet�încet dela sine. Dar se poate și mai rău.

Noul meu sat are, desigur,magazine și crâșme, dar și treimarketuri ale unor companii in �ternaționale. Se zvonește că în cu�rând la marginea lui se va con� strui și un supermarket. Existădouă sau trei farmacii, un magazin

de produse naturiste, vreo douăsaloane de cosmetică. Am intrat odată într�unul din ele, ca să mătund, și în locul frizerului neaGică pe care mi�l imaginam, m�aîntimpinat un tânăr tuns du pă ul�tima modă (cred), care avea labrâu o centură de pistolar cuscule frizerești și care m�a privitcu reproș când i�am spus că amvenit așa, fără programare. În in�teriorul luxos, vag futurist, cu pul�turi de marmură și oglinzi înalte,o doamnă intra la masaj, altaaștepta la pedichiură și – cum amaflat când am tras cu urechea fărărușine – o epilare inghinală șimai erau vreo doi clienți care îșifăcuseră programare. Până laurmă am reușit să mă tund și numai povestesc cât a durat și cât de migăloasă mi s�a părut toatăoperațiunea.

Bun, deci locuiesc într�un satoarecare. Un sat cu gaz, apă cu�rentă, canalizare, cu trotuare șipistă de biciclete, un loc unde poțimânca naturist, nu numai natural,și îți poți face o epilare inghinală –dar neapărat cu programare. Așa�ică totuși sună straniu? SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Un sat naturist

Guvernul PSD s�a ținut de cu�vânt: guvernul Tudose a adoptatîn această săptămână controver�satele modificări la Codul Fiscal.

Am văzut tot felul de tabele, ex �plicații de o parte și de alta, șirurinesfârșite de cifre. Nu ne putemplânge că n�am avut dezbatere peacest subiect. N�am abilități de eco�nomist, dar guvernul nu m�a con�vins că nu�i vorba doar de o pă� căleală, cum se tot întâmplă de unan încoace cu multe alte teme im�portante lansate de PSD. Nu aceiașilideri PSD spuneau că nu va creșteprețul benzinei, iar câteva săptă�mâni mai târziu prețul litrului decarburant sărea de cinci lei?

Revenind la modificările Co�dului Fiscal, e ciudat să mergi îna �inte cu proiectul de lege când toatălumea îți spune să stai în banca ta șisă nu răstorni economia.

Un personaj a ieșit în eviden �ță în ultimele zile. Și nu e vorba deDragnea cel atoateștiutor, ci deTudose. Considerat de mulți un

posibil salvator al nației, dar și alPSD, Mihai Tudose și�a da aramape față. În debutul ședinței de gu�vern în care se adopta ordonanța,hâtrul premier se rățoia la multi �naționale. Nu că ar fi prima datăcând un membru PSD se ia decompaniile străine care activeazăîn România, dar afirmații precum„multinaționalele au dat liber laoameni să iasă în stradă“ sunt pe�riculoase și arată un mod primitivde gândire pentru premierul uneițări europene. Ce dovezi are pri�mul�ministru? Care sunt compa�niile străine care și�au fugărit an� gajații la manifestația din fața Pa�latului Victoria?

Numai în București activeazăzeci de mii de oameni în companiicu capital străin, pe când în stradăabia dacă au fost cu totul o mie deoameni. Același Tudose afirmă căs�au inflamat degeaba niște mul �tinaționale și că fac agitație pestemăsură. Mai mult, același premiera comentat acid și protestul anga �jaților de la Dacia Renault, susți �

nând că aceștia au ieșit în stradăcu ajutorul șefilor unei companiicare doresc externalizarea profi�turilor din România. Cei de la Re�nault au reacționat, afirmând cănu ei au organizat protestul, cisindicatul muncitorilor. În fondde ce au ieșit oamenii de la Mio�veni în stradă? Și pentru CodulFiscal, dar mai ales pentru lipsaautostrăzii Pitești�Sibiu. Tot inte�rese străine sunt la mijloc? Păi nune crapă obrazul de rușine că vineo mare companie în România,investește zdravăn într�o uzină deautomobile, dar statul nu e în staresă facă autostrăzi pentru ca marfasă ajungă mai rapid în toată lu �mea? Exporturile Dacia înseamnăcam 1% din PIB�ul României. Îșipermit Mihai Tudose și clica sa pe�sedistă să alunge Renault din Ro�mânia? O fi vreun investitor mi� nune la Brăila (locul de baștină alpremierului) și nu știm noi?

Repet, sunt afirmațiile unuipremier și nu ale unui politician oa�recare din Parlament. Declara țiile

lui Mihai Tudose ajung imediat întoate cancelariile euro pene, iar deacolo și pe masa șefi lor de compa�nii din întreaga lume. Mai e Româniao țară în care merită să investeșticând vezi decla rația halucinantă apremierului?

PSD se află de un an la guver�nare. Dacă tot e atât de iritat decomportamentul companiilor străi �ne și de faptul că profiturile iesdin România, de ce guvernul n�amișcat un deget pentru a corectasituația? Cine l�a împiedicat?

De fapt, aceasta pare să fie fi�losofia ultimului an de guvernarePSD. Străinii, multinaționalele,Soros. Pericol extern la tot pasul.Este clar că e nevoie de tratamentegal pentru investitorii străini șicei autohtoni, însă pentru asta nufaci paradă anti�occidentală.

Am auzit�o recent pe depu�tata Steluța Cătăniciu întrebândun coleg de platou într�o emi�siune dacă respectivul reprezintăinteresele României sau ale Bru�xellesului? Probabil că, dacă n�ar

fi fost ambasadele, Uniunea Euro�peană, Statele Unite ale Americii,România ar fi ajuns de mult înrând cu Belarusul.

N�aș fi crezut ca, la 10 ani du �pă intrarea în Europa, România sămai aibă pusee naționaliste deacest gen. E firesc să ne apărăm in�teresele, să fim mai prezenți în po�litica europeană, dar nu așa vomreuși să ne impunem. Ce ar faceTudose, Dragnea și Tăricea nu da �că România s�ar trezi cu sanc țiunisevere dinspre Bruxelles și dacă,Doamne ferește, în câteva lunipatru milioane de români s�ar în�toarce în țară din cauza sancțiu �nilor Uniunii Europene? Ce�amface dacă investițiile străine în Ro�mânia ar fi oprite dintr�o dată, iaraccesul la împrumuturi pe piețeleexterne ar deveni unul greoi și lacosturi pe care o țară ca Românianu și le�ar permite? Unde vor săne ducă oamenii ăștia? Când vomintra în normalitate? SDC

Încotro ne duceți, domnilorguvernanți, spre Belarus? FLORIN GHEŢĂU

VAGONUL CU VORBE

Sigur, compozițiile nu sunt iden�tice, nu se pune problema de pla�giat sau de împrumut legal.Totuși, dacă le asculți fără atenție,îți sună cumva cunoscute și ai unstraniu sentiment de pierdere amemoriei. Când un album rock

preia ad�litteram titlul unui op li�terar, faptul poate fi consideratdrept omagiu pentru autorul ace�lei opere, nu lipsă de inspirație.Sunt destule exemple când parti�tura muzicală a redat viață uneicărți aproape uitate.

Dacă un disc intitulat To theBone (Steven Wilson) apare puținînainte sau concomitent cu filmulTo the Bone (2017, regia MartiNoxon), poți lua asta drept coin �cidență, măcar că subiectul filmu�lui – anorexia – nu pare a�l atingepe rocker. Când însă o trupă con�sacrată, precum Von HertzenBrothers lansează un disc intitu�lat War Is Over (noiembrie 2017,Mascot Music), te întrebi unde aufost și ce�au păzit responsabiliicu promovarea ai firmei respec�tive de n�au aflat că un alt disc,lansat în mai 2017, poartă acelașititlu? E vorba de The War Is Over,al cântărețului Josh Baldwin. Oifi eu chițibușar, însă asemeneaamănunte neglijate lasă impre�sia de neseriozitate, de lucru ex�pediat în grabă, cu gândul la ori� ce, numai la muzică nu. Și epăcat, fiindcă muzica de pe disculfraților Von Hertzen este chiarbine făcută, de impact și atmos�feră în egală măsură. Și, firește,n�are nimic de�a face cu muzicareligioasă a lui Baldwin, una plă�cută urechilor sensibile, suflete�lor pioase, conștiințelor înclinatespre credință.

Von Hertzen Brothers sunttrei finlandezi (frați, desigur!)

care nu s�au certat încă și n�aupornit�o fiecare pe calea proprie,așa cum se întâmplă frecvent înrock – vezi cazurile fraților Knopf �ler, Fogerty, Schenker etc. Tatăllor a fost chitarist, iar unchiul ba�sist într�o formație cunoscută înScandinavia anilor 1960 sub nu�mele The Roosters. O familie cuabilități muzicale serioase, amzice, neștiind prea multe despreea. Educația și pre ocupările artis�tice s�au concretizat în actualatrupă, care posedă suficiente re�surse interpretative ca să acoperecomplet partitura unei piese derock progresiv, după cum a și demonstrat�o în primul album, Experience (2001, Zen GardenRecord).

Frații Kie, Mikko și Jonne suntpoli�instrumentiști buni, vizitațide har poetic și melancolii de tru�baduri, cărora atributul „nordici“li se potrivește firesc. E de mult

notoriu că nordicii au dat culturiieuropene câteva contri buții de�ofrapantă originalitate, în care pa�siunea se amestecă în chip stra�niu cu răceala, rezultatul fiindceva ce nu te lasă indiferent, ori�cât de puțin sensibil ai fi.

Este senzația percepută laaudiția acelui prim album VonHertzen Bro th ers, și nu mi�a tre�cut nici până azi. Ceva asemănă�tor am simțit și când am ascultatpiesa Trouble, de pe discul NewDay Raising (2015). Și tot o astfelde senzație îmi provoacă de fie�care dată videoclipul piesei Kissa Wish (de pe Approach, 2006),regizat de Kie. Nu trebuie să fiiprea filosof ca să înțelegi încotrovor muzicienii să navighezi cumuzica asta...

Albumul actual nu�i rău. Stră�dania de�a pătrunde în main streamîi dă o tușă de război ne terminat,deși titlul clamează altceva. SDC

6ANUL XIII NR. 584

11 – 17 NOIEMBRIE 2017muzică www.suplimentuldecultura.ro

Muzică și război

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Nu de puține ori m-am întrebat de ce oaremuzicienii – fie simpli rockeri neșcoliți, fieprofesioniști ai partiturilor și virtuozi aiorchestrațiilor elaborate ca la carte – dausemne de închidere în aria genului practicat,neinteresați de nimic altceva decât de piesele(hiturile) și/ sau de fanii lor. Unora le stă bine,mai ales dacă folosesc într-o măsură oarecarepastișa, parodia ori autoironia. Alții dauimpresia că își bat joc de propria muzică,lansând albume sau piese al căror titlu segăsește deja pe piață la produse similare ce pot fi ascultate fără probleme.

Prin natura profesiunii noastre,criticii suntem printre primiispectatori ai unei noi producțiiartistice, indiferent de genul ei.Invitați la vernisaje, lansări, pre�miere, dăm un prim feedbackcreatorilor și cele dintâi repereorientative publicului.

Uneori însă se întâmplă ca un cri�tic să revadă de mai multe oriaceeași creație, în momente dife�rite, pentru a surprinde mai mul tenuanțe, a vedea cum evoluează unactor sau, cum mi s�a întâmplatmie, pur și simplu întâmplător. Nuam premeditat să revăd, la aproa �pe un deceniu de la premieră,Boala familiei M. de Fausto Para�divino, un titlu înscris pe afișulTeatrului Național „Mihai Emi�nescu“ din Timișoara de Radu Afrim,în proaspăt inaugurata atunci Sala 2.Un exemplu de reamenajare inspi�rată și reintegrare fericită în cir�cuitul public a unui imobil de pa� trimoniu, uzat de vreme, preluat șirefun cționalizat de managementuleficient al Adei Lupu – manager, șiIon Rizea – director artistic.

Îmi amintesc de seara aceeadin 2008, când Sala 2 își făcea de�butul cu un spectacol special, atâtde potrivit pentru ambientul ceașeza în armonie mărturiile ve�chiului manej imperial și nouastructură interioară propice re �prezentațiilor teatrale. Și la fel debine, de parcă ar fi fost ieri, îmiamintesc de emoțiile pe care le�agenerat viziunea afrimiană asu�pra textului lui Paradivino. Suntteme recurente în estetica luiRadu Afrim – familia disfun cțio �nală, raporturile descompusedintre părinți și copii, dragosteaetiolată, iubirile ratate, suferin �țele privite la nivel micro, al pri�mului cerc afectiv reprezentat demamă, tată, frați, surori, prieteni.

ÎNLOCUIRILE AFECTEAZĂ UN SPECTACOL

Nu are relevanță contextul care m�a readus la Boala familiei M. în3 noiembrie. Mi s�a părut provo�cator să�mi verific reacțiile deacum câteva sezoane și să urmă�resc ce s�a petrecut cu spectacolulîn tot acest timp. Regulile profe�sionale impun ca o creație scenică

să rămână identică versiunii de lapremieră, în formatul imaginat deregizor și de interpreți în cursulrepetițiilor. Firește, de la o seară laalta există niște minime dife rențe,mai ales de intensitate afectivă, po �tențate de raporturile sub tile, invizi�bile, dar reale, dintre scenă și sală, deacel transfer emoțional care dă pul�sul unei reprezentații și care o facesă fie unică. Fără a fi entități unifor�mizate, sunt săli/ publicuri mai des�chise decât altele, care răspund vi� brant la ceea ce transmit artiștiidinspre rampă. Dar există și săli/ pu�blicuri reci, la care artiștii ajung maidificil, care se lasă mai greu atinse defluxul transferat dinspre scenă. In�diferent însă de reacția sălii, specta�colul nu trebuie să părăsească de� se nul estetic din seara de gală, cândregizorul le predă, practic, inter �preților și tehnicienilor crea ția lacare au trudit împreună.

Zece ani e un interval rarisimpentru rezistența pe afiș a unuititlu. Boala familiei M. are încăpublic (sala era plină!), s�a jucatcu întreruperi în decursul acestași a necesitat două înlocuiri (Gia �ni, întruchipat de Eugen Jebe�leanu, a fost preluat de CălinStanciu Jr., iar Colin Buzoianu –Fabrizio – a fost înlocuit de Cătă�lin Ursu). Înlocuirile afectează unspectacol – una este să participide la început la pregătirea lui, săcontribui cu propuneri, să te inte�grezi organic, pe așezate în an�samblu, și alta e să preiei din mersun rol, să îl joci după numai câ�teva repetiții. În pauzele mai în�delungate dintre două progra� mări, intervine inevitabil uitarea(nu doar a textului), iar regizorulnu cred că a revăzut prea recentspectacolul. Boala familiei M. s�ametamorfozat treptat, îndepăr�tându�se de ceea ce a fost odată.Transformarea s�a produs exactdin cauza acestor factori: relațiavitală dintre interpreți și privitori;

înlocuirea unor actori; foarte pro�babil, schimbarea garniturii detehnicieni; reluarea după perioa �de mari de pauză.

E NECESAR CA REGIZORULSĂ-ȘI REVADĂ PERIODICCREAȚIA

Urmele lăsate de trecerea anilorasupra Bolii familiei M. se văd și�ndecorurile Velicăi Panduru, care aobținut Premiul UNITER pentruaceastă scenografie (2009). Frun�zele uscate ale copacilor din scenă,simbol al oamenilor tomnatici înciuda vârstei din story, au căzutcomplet. Crengile sunt goale, audevenit bețe, iar aspectul autum�nal e indus doar de pământul ocruși de luminile adec vate cromaticale lui Lucian Moga, manevrate cucâteva erori tehnice, de timing.

După ce Phaedra s�a jucat (în �tre 1993 și 2001) de 172 de ori – laCraiova, la Teatrul Național „Ma �rin Sorescu“, care l�a produs, șiprin cele mai importante festiva�luri ale lu mii, pe unde fusese invi�tat –, când Silviu Purcărete l�arevăzut, spre finalul seriei, pur șisimplu nu l�a mai recunoscut. Nuera neapărat degradat, era doaralt ceva decât inten ționase echipala premieră. E un proces perfectexplicabil, inerent, iar pentru sto�parea lui e necesar ca regizorul să�și revadă periodic crea ția și să oreaducă la starea din momentul eide start, filtrând deviațiile estetice.

Ce s�a schimbat în Boala fami�liei M.? Câteva accente. S�a pierdutdin poezia suferinței ce venea inițialdintr�un stil de joc reținut, interio�rizat. S�a glisat în dezechilibru cătrecomic, din dorința de�a face publi�cul să râdă, ca semn că spectatorilorle place ceea ce văd, ca indicativimediat al succesului. Distribuția aimprovizat semnificativ mai mult,deviind de la cadrele, fie ele chiarflexibile, ale viziunii regizorale, într�unexces ludic care dezechilibrează an�samblul, alunecând în umor facil.Din acest motiv, contrastul cu dra�matismul situațiilor scenice e dis �proporționat, iar efectele emoțio� nale sunt corupte. Tensiunea se rarefiază, ironia se diluează în comicbanal. E nevoie ca unghiurile expre�sive să redevină congruente, iar pla�nurile emoționale, concurente. SDC

7ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 2017 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

La Boala familiei M.După zece ani

8ANUL XIII NR. 584

11 – 17 NOIEMBRIE 2017interviu www.suplimentuldecultura.ro

UN ACTOR ROMÂN ÎNTR-UNUL DIN FILMELE BRITANICE DE TOP ALE ANULUI, GOD’S OWN COUNTRY

Alec Secăreanu: „Scena în care moșesc o oaie a fost una dintre cele mai intenseexperiențe prin care am trecut“

INTERVIU REALIZAT DE IULIA BLAGA

E normal (coincidența atingechiar și numele regizorilor), darGod’s Own Country e mai frust,mai aspru, mai dintr�o bucată. Șipoate lansa cariera interna țio �nală a lui Alec Secăreanu, careinterpretează un tânăr angajat alunei ferme din Yorkshire, cetrăiește o poveste de dragoste cu fiul proprietarului. Nimic dul�ceag, complezent sau corect poli�tic în acest love story printre oi șipietre. Și românul e chiar bun –ca tot restul echipei completatede cunoscuții Josh O’Connor,Gemma Jones și Ian Hart.

Filmul a avut o primă pro �iecție la Festivalul Transilvania,iar din 10 noiembrie 2017 tânăracompanie de distribuție Bad Uni �corn îl aduce în sălile din Româ�nia sub titlul Tărâmul bine �cu vântat. Interviul cu Alec Secă �reanu a devenit, în sfârșit, inevita�bil. Cu atât mai mult cu câtac torul a fost recent nominalizatla Independent British Awards.

Tocmai te-ai întors din StateleUnite, unde a fost lansat filmul.

Ce feedbackuri ai primit?

Filmul a fost foarte bine primit depublicul american încă de la înce�putul anului, când am avut pre�miera la Festivalul Sundance, iarîn ultima călătorie în SUA amavut ocazia să stăm din nou devorbă cu spectatorii după câtevaproiecții. Experiența americană afost destul de intensă, dar am fostplăcut surprinși să vedem că

publicul american primește foar tebine filmul. Feedbackurile pri�mite de mine au fost și ele incre�dibil de bune. E foarte satisfăcătorcând vezi că oamenii rezonează cupovestea pe care o spui sau cupersonajul pe care îl joci.

Spune-ne câte ceva despre tine.De când faci actorie, ce actori și

regizori te inspiră...

Sunt născut în București, am lo�cuit în Berceni de când mă știu,am absolvit UNATC în 2007 și pro�fesez actoria de atunci. Am avutfoarte multe joburi pe lângă acto�rie, pentru că natura meseriei m�a obligat, trebuia să și plătescfacturile uneori.

Ca regizori, am câțiva pe care�i urmăresc și ale căror proiecte leaștept cu sufletul la gură: PaoloSorrentino, Quentin Tarantino,Denis Villeneuve, Cristian Mun�giu, Cristi Puiu. Dintre actoriexistă unii de care nu mă plicti�sesc niciodată:Woody Harrelson,Joaquin Phoenix, Robert De Niro,Nicole Kidman, Julianne Moore.

Ai ajuns greu la rolul din God’s Own Country?

Am aflat de casting la sfârșitulanului 2015 de la agentul meuromân la vremea aceea. FrancisLee căuta un actor român și a ape�lat la un director de casting dinRomânia, Domnica Cîrciumaru.Ea m�a trimis ca propunere și așaam ajuns să fac un self�tape, pecare i l�am trimis regizorului. Olună mai târziu, Francis a venit înțară pentru a cunoaște o parte dinactorii care trimiseseră probe

pentru film, printre care mă nu�măram și eu. După câteva săptă�mâni am fost chemat la Londraîmpreună cu alți doi colegi pentrua mai da o probă cu celălalt pro�tagonist al filmului, Josh O’Con�nor, un soi de test pentru a ve� rifica chimia dintre noi. Testul separe că a mers destul de bine, dinmoment ce am luat proba.

Cât de greu e pentru un actorromân să prindă un rol în stră-inătate? Înainte de God’s OwnCountry ai mai încercat și pen-

tru alte producții?

Nu e ușor deloc, pentru că trebuiesă cauți roluri cât se poate de spe�cifice. Până să iau proba pentruGod’s Own Country a fost o pe�rioadă de aproape doi ani în caremi�am făcut cont pe tot felul desite�uri și platforme de castinginternaționale, unde aplicam zil�nic la probe pentru diferite pro�iecte. Pentru unele am trimis șiprobe, dar a fost o perioadă în careîn fiecare zi cu asta mă ocupam:aplicam, trimiteam probe, aștep �tam răspuns. E o muncă pentrucare trebuie foarte multă perse �verență. Până la God’s Own Coun�try am mai jucat în câteva pro ducțiistrăine filmate la noi în țară.

„NU CRED CĂ ORIENTAREASEXUALĂ A UNEI PERSOANE O DEFINEȘTE“

Societatea în care trăim fiindîncă homofobă, ai avut reținericând ți s-a oferit rolul? Ai luat încalcul faptul că filmul va ajungeși în România?

Am crescut într�o societate homo�fobă, dar le mulțumesc părințilormei că au fost foarte deschiși laminte și m�au învățat să nu judecpe nimeni în funcție de orientareasexuală. Nu am avut nici un fel derețineri în a accepta rolul. Nu credcă orientarea sexuală a unei per�soane o definește. Am încercat să�labordez pe Gheorghe cu o pri vireproaspătă și să creez un personajtridimensional. În perioada fil�mărilor, Francis m�a întrebatdacă cred că filmul va rula și înRomânia și i�am răspuns catego�ric că nu. Nu credeam că genulăsta de film ar putea să interesezevreun cinema sau vreun distri�buitor român, dar experiența dela TIFF m�a făcut să înțeleg că mai

am multe de învățat despre noi.La Cluj�Napoca publicul a primitfilmul cu multă căldură; oameniine�au spus că trebuie văzut de câtmai multă lume din țară. Așa aapărut un distribuitor foarte cu�rajos, Bad Unicorn, care a făcutposibil ca filmul să poată intra încinematografele românești.

E interesant că în Yorkshire,unde se petrece acțiunea filmu-lui, nu există accente homofo-be, doar xenofobe. Te-a surprinsși pe tine asta?

Și eu am fost surprins la început,dar, după ce am discutat cu Fran�cis, am înțeles de ce nu există ac�cente homofobe. Filmul nu e bio� grafic, dar Francis s�a inspirat din

Aș fi putut realiza acest interviu la Berlin, unde filmul a fost proiectat însecțiunea Panorama, dar n-am apucat să-l văd la timp astfel încât sămerg la interviu în cunoștință de cauză. În februarie, la Berlinală, God’sOwn Country, primul film regizat de actorul britanic Francis Lee, aveadoar ecoul Festivalului Sundance, dat și de Premiul de regie însecțiunea World Cinema – Dramatic, și de ideea că ar fi o revelație. De atunci și până acum cam toată lumea care-l vede îl compară cuBrokeback Mountain, de Ang Lee.

9ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 2017 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

experiențele lui. El a crescut într�ozonă rurală din Anglia, în Halifax,într�un loc foarte asemănător cucel arătat în film, și nu s�a lovitde atitudini homofobe. Știu că esurprinzător, pentru că ne aș tep �tăm ca exact în zonele rurale săexiste acest tip de atitudine dis�criminatorie și poate mai puținîn orașe, dar se pare că sunt foar �te multe comunități în care ori �entarea sexuală a unei persoanenu este o problemă.

Filmul e comparat cu BrokebackMountain (ceea ce e inevitabil),dar aici nu mai e vorba de asu-marea propriei sexualități. Crezică e vorba de o evoluție a men -talităților care din 2005 până azia atins și zona rurală sau aceastaa fost povestea pe care Lee avrut s-o spună?

Comparația cu Brokeback Moun�tain ne onorează. Filmul lui AngLee e unul foarte bun, care a reu �șit să influențeze mentalitățile înmulte feluri, dar cred cu tărie căsunt două filme total diferite. Înprimul rând, cum ai spus, perso�najele au problematici diferite:dacă în filmul lui Ang Lee cei doi protagoniști erau căsătorițicu femei, aveau probleme cu ac�ceptarea sexualității lor și le eratea mă de cum va privi lumearelația lor, în God’s Own Coun�try personajele sunt foarte con�fortabile cu orientarea lor sexua �lă, dar le e greu să se deschidăemoțio nal, să�și permită să iu�bească și să fie iubite.

Nu știu cât de mult s�au schim �bat mentalitățile, dar cred că „li�beralii urbani“ ar putea să aibădestul de multe surprize în ceeace privește toleranța oamenilordin zona rurală. Francis și�a doritsă spună o poveste cât se poatede specifică cu elemente inspi�rate din experiențele lui de viață.De asta cred că filmul e unulfoarte onest.

„AM ÎNVĂȚAT CÂT DE GREA E VIAȚA LA FERMĂ“

Cum ai conceput personajul șicum te-a ajutat regizorul să ți-lînsușești mai ușor?

Lucrul la rol l�am început cu apro �ximativ două luni înainte de a în�cepe propriu�zis filmările. Dupăce am făcut un Skype cu Francis încare mi�a pus tot felul de întrebăridespre personaj, am început să lu�crez la biografia lui Gheorghe.Când am ajuns în Yorkshire, cudouă săptămâni înainte de filmări,am stabilit împreună cu Francistoată viața personajului, din

momentul în care s�a născut pânăîn momentul în care îl vedempentru prima oară în film.

Am avut două săptămâni depregătire înainte de filmări, carenu au fost ușoare deloc. A trebuitsă mă acomodez cu viața de fer�mier și am lucrat cot la cot cu fer�mierii în fiecare zi. Am învățat câtde grea e viața la fermă, cum săam grijă de animale, să le facinjecții, să le tund copitele, să facbrânză și chiar să asist oi la naș �tere. Toate lucrurile astea au fostfoarte importante pentru mine,pentru a aduce cât mai mult ade�văr și organicitate personajului.

Cum te-ai integrat într-o echipăformată nu doar din actori dealtă limbă, dar și foarte cunos -cuți? Mi-ai spus în alt interviu căLee a regizat și în afara platouluirelația ta cu Josh O’Connor.

Am fost primit foarte bine și num�am simțit exclus nici un mo�ment. Am dat peste niște oamenifoarte calzi, care m�au primit cubrațele deschise. Francis e actorla bază și înțelege foarte bine prince trebuie să treacă un actor înprocesul de creație al personaju�lui, așa că s�a concentrat foartemult pe noi. De exemplu, în celedouă săptămâni de pregătire pecare le�am avut, a încercat să nețină cât mai la distanță pe mine șipe Josh, pentru că și�a dorit caacea primă întâlnire de pe ecransă fie una încărcată de emoție și tensiune. La un timp după ceam început filmările, eu și Joshne�am mutat împreună în aceeașicasă, la ferma tatălui lui Francis.

Prietenia noastră a început să sedezvolte în același timp cu relațiade pe ecran. Nu numai că am în �vățat foarte multe de la Francis șiJosh, dar am și câștigat doi foartebuni prieteni.

Din câte am înțeles, la baza personajului tău se află un ro-mân pe care Lee l-a cunoscut înalt context. Poți să ne dai maimulte detalii? L-ai cunoscut peacest om?

Modelul lui Gheorghe a fost unromân pe nume Tavi, pe careFrancis l�a cunoscut într�un de�pozit de vechituri unde a lucrat șiel până aproape de începerea fil�mărilor. Tavi a suportat multe înAnglia – atitudini xenofobe, tra�tament discriminatoriu, doar casă câștige suficient cât să�și aducă

și soția în Anglia și să se integreze(ceea ce a și reușit), iar ambiția luil�a impresionat pe Francis. Când aînceput să scrie scenariul, și�a datseama că avea nevoie de cinevadin afară, așa l�a creat pe Gheor�ghe. Nu l�am cunoscut, dar mi�arplăcea să�i mulțumesc pentru cădatorită lui s�a născut Gheorghe.

Filmul mi se pare frust, aspru șidintr-o bucată. Tu cum îl vezi?Cât de obiectiv poți fi?

A fost foarte greu să�l vădprima oară. Îmi vine destul degreu să mă privesc pe ecran și amtendința să devin foarte critic. Nua fost ușor pentru că, în timp cemă uitam la film, aveam cu totulalte repere față de fiecare scenă,de genul „aaa... asta e ziua în cares�a întâmplat lucrul ăla“ sau „astae scena pe care am filmat�o atuncicând...“, dar la a doua vizionare amreușit să mă detașez și să privescfilmul ca un spectator. Cred că luiFrancis i�a ieșit un film foarte bun.Cum spui și tu, frust și onest.

E acesta genul de cinema pe su-fletul tău sau preferi alte genuri,

altă abordare, altă stilistică?

Îmi plac tot felul de genuri. Întimp am învățat să apreciez fil�mele pentru ceea ce își doresc săfie. Așa că dacă vreau să vizionezo animație, voi căuta o animație,dacă vreau un film de acțiune,caut unul ca atare, dacă vreau arthouse, caut filme care au fost încircuitele festivalurilor. Deci în�cerc să nu amestec genurile. Îmiplace foarte mult să mă uit lafilme, uneori stau zile întregi încasă și numai asta fac.

Care e scena ta preferată sau cemoment de la filmări te-a im-presionat foarte mult?

Cred că scena în care moșesc ooaie a fost una dintre cele mai in�tense experiențe prin care am tre�cut. A trebuit să filmăm dintr�osingură dublă, din motive evi�dente, așa că presiunea a fost des�tul de ridicată. Responsabilitateaa fost și ea foarte mare, pentru căam avut pe mâini două vieți – ceaa oii și cea a mielului nou�născut.Dar scena mea preferată din filme cea în care Gheorghe jupoaie unmiel, metafora din finalul sceneio face să fie favorita mea.

Ce s-a schimbat în viața ta odatăcu acest film? Ce se va schimbadacă vei lua Premiul Indepen-dent British Award, unde eștinominalizat?

Anul acesta s�au întâmplat foartemulte pentru mine pe plan profe�sional. Filmul acesta mi�a deschismulte uși și mi�a adus multeopor tunități, nu numai mie, ci șicolegilor din film. Sunt în discuțiipentru un următor proiect, darnu pot spune mai multe acum.Nominalizarea pentru cel maibun actor la BIFA mă onorează.Fiind ceva nou pentru mine, nuștiu la ce să mă aștept, dar, dincâte îmi dau seama, se pare că oastfel de nominalizare îmi oferăgenul de vizibilitate de care amnevoie în acest moment. SDC

E foartesatisfăcător cândvezi că oameniirezonează cupovestea pe careo spui sau cupersonajul pe careîl joci.

ELI BĂDICĂ

Acestuia i�au urmat Printre va �goane, Printre bărbați, Băltoaca,Mama s�a măritat și Bustul lui Sta �l in. În august 2017 i�a apărut celde�al șaptelea volum, Cenușă rece,un roman de neocolit, cu o scriiturăaparte – incisivă, epurată de de�scrieri și devieri, dură, frustă – șiun subiect puternic: trei gene rațiide femei surprinse în feliile lorde realitate, care înoată permanentîmpotriva curenților și vremurilor,care depășesc munți de greutăți,în căutarea liniștii și a (re)găsiriisinelui. Din păcate, scriitura Mi�haelei Perciun este (prea) puțincunoscută în România, deși ar me�rita cu vârf și îndesat, deși cel mai

recent roman i�a apărut aici (și,din ce am putut urmări, n�a pro�vocat prea multe reacții), deșieste o voce distinctă, deși vine cuun suflu proaspăt în proza românăcontemporană. Așa că sper carândurile pe care le citiți acumsă vă convingă că este cazul să o(re) descoperiți.

Cenușă rece te plasează, încăde la titlu, într�o zonă întunecată –și, dacă priviți atent coperta ro�manului (cu o ilustrație realizatăde Eugene Ivanov), veți vedea căeste înduioșătoare imaginea cușirul de case care se termină cu obătrână care stă, cu privirea în pă�mânt, pe prag. Nu poate fi vorba deceva solar, senin, este clar de la în�ceput. Iată cum sună și primelepropoziții din volum: „De câte orimă strigă, parcă se declanșează aler�ta generală pe toată mahalaua. Exactca în copilărie. Atunci mă prefăceamcă n�o aud și de cele mai multe orichiar n�o auzeam. Mă înverșunamsă nu�i răspund, mă ascundeam.Dintr�o simplă răzbunare copilă�rească“ (p. 5). Starea alertă și ten�siunea se strecoară imediat în roman

și rămâne aproape la fel (cu micimomente de dezechilibru, de schim�bare de ritm) pe tot parcursul lui.Cititorii nu au parte de momentede respiro, căci puzzle�ul pe care îlpropune autoarea basarabeană estesufocat, captivant, solicitant.

ATMOSFERA ESTEAPĂSĂTOARE, FĂRĂ URMĂ DE PATETISM, FĂRĂ VĂICĂRELI

Compus din trei părți – Cenușărece, Degetele și Străinii –, roma�nul urmărește trei generații defemei – bunică, fiică și nepoată –care încearcă din răsputeri săsupraviețuiască timpului lor. Fe�meile (puternice ale) MihaeleiPerciun intră în scenă treptat.Prima este nepoata Antoninei(care rămâne nenumită tot roma�nul), o adolescentă slobodă lagură, directă și temperamentală,întocmai ca bunica ei. Glasul săuse aude în paginile dintâi alecărții, exasperat de bunica severăși mereu solicitantă. Macazul seschimbă rapid, tonul se înmoaie,iar teribilismul adolescentin estedomolit de accidentul vascular albunicii, care o lasă paralizată. Su �ferința amândurora este curma tătot în fugă de moartea Antoninei,iar tânăra noastră se trezeștebrusc într�un carusel al pregătiriiînmormântării. Fără expe riențăîntr�ale ritualurilor înmormân �tării, fără idee despre pașii pe caretrebuie să�i urmeze, fără părinți(tatăl nu este menționat nici mă �car o dată, iar despre ma mă aflămcă este plecată la muncă în Italiași că nu și�a vizitat fiica de cândavea două luni, atunci când alăsat�o în grija bunicii), fata plu �tește într�o mare de incertitudini,este nevoită să plece urechea lasfaturile aparent binevoitoare alevecinelor, este trasă în jocul aceea ce trebuie făcut și este ne�voită să pună pierderea propriu�zisă a bunicii pe plan secund.Extraordinar de bine descrisătoată situația aceasta, toată pre�gătirea, toate cutumele rurale. Șitotul fără descrieri inutile și fărăa divaga, doar din scene succesiveși dialoguri, din fraze scurte și tă�ioase. Atmosfera este apăsătoare,fără urmă de patetism, fără văică�reli, cu tușe precise. Acest primcapitol, care dă și titlul cărții, estede altfel, în opinia mea, cel mai în�chegat, cel mai bine strunit nara�tiv, cel mai pitoresc și autentic,

savuros și grotesc din întregulvolum. Iar umorul negru care�șiface loc în mintea și în replicileadolescentei cu limbă ascuțităeste exact ceea ce trebuie, dă va�loare textului. Câteva mostre deaici, să vă faceți o idee:

„O liniște pustie, cu iz de ce �nușă rece. De unde? Ce s�a întâm�plat? Vecinele s�au aciuat pe lacasele lor? Nu se mai aud? Oare aurămas mulțumite de pomeni și depachetele cu mititei și salate? Ah,nu le�am dat vin, n�am mai avut înce să le torn. Oare și�au epuizatsfaturile prețioase?“ (pp. 70�71).

„Mi�ar fi reușit fără banii bu�nicii? mă întrebam în sinea mea șimă ofuscam: oare ce au în vedere,ce mai urmăresc, că de urmărit,sigur urmăreau ceva. (...) Una mi�acerut o haină pe care a dosit�o subun pat, alta – ceva de după sobă.Hainele bunicii au devenit o țintă,«pentru că tu oricum n�o să leporți, că�s demodate, că�s pentrufemei în etate, nu pentru o fetiș �cană». Le�am dat de pomană tot ceam găsit de cuviință“ (pp. 72�73).

„Câte o mahalagioaică maitupeistă mă silea s�o ascult. Îi de�claram franc – nu mă interesează,ea nu auzea, continua. Tăcea oclipă, apoi o lua de la capăt: nutrebuia s�o înmormântezi mier�curi, că de ce m�am grăbit, nu pu�team s�o mai țin o zi? Că de ce n�avenit mama din Italia? A trimisvorbă că vine?

Aș fi așteptat și o săptămână,mi�aș fi dorit să vină, să mă sus �țină, să mă ajute să țin piept babe�lor guralive. (...) De răul lor amdecis să încui și să plec. În secret“(pp. 74�75).

NU EXISTĂ SOLUȚIE, NU EXISTĂ FINAL FERICIT

Degetele, următorul capitol, ne în�toarce în timp, ne transportă într�oaltă poveste, cea a bunicii în gropatedeja. Tinerețea Antoninei, presă�rată cu obstacole, este marcată de omare, complicată și neîmplinită iu�bire cu Tudor Cocargea, un soi deDon Juan basarabean, un bărbatcare, deși are sentimente profundepentru cea căreia îi spune Antonița,rămâne nestatornic, aventurier, secăsăto rește după ce aceasta îl re�fuză în mod repetat și se avântă întot soiul de relații extraconjugale.Cu toate acestea, Tudor graviteazăpermanent în jurul adoratei An �tonița, îi oferă ajutorul său ori de

câte ori are nevoie, ba chiar și cândaceasta nu îi cere, provocând întimp scântei în relația ei cu Nica�nor, un soț aparent îngăduitor șistabil. Olga va fi, de altfel, rezulta�tul unui scurt și intens episodamoros dintre Antonina și Tudor,secret care va plana pentru tot�deauna în viețile tuturor, care le vainfluența destinele iremediabil. Obună parte din finalul capitoluluiatenția se mută spre Tudor, cititorulavând șansa să�l cunoască mai binepe cel care leagă, de fapt, romanul.Totodată, aici sunt multe paginicare discută societatea româneascăde dincolo și dincoace de Prut, carecritică subtil găștile de politicieni șioameni de afaceri care au răsăritdupă re vo luții, de pildă. Tot acestaeste și punctul care ar fi avut nevoiede un redactor, căci narațiu nea estepuțin dezlânată, bulgărele se ros �togolește puțin cam prea mult, sepierde din vedere firul principal alromanului. Este singurul reproș pecare îl pot aduce volumului.

Străinii este capitolul final,cel care prilejuiește intrarea înscenă a Olgăi, fiica Antoninei, ceadespre care știam, până în acestpunct, mult prea puține. În acelașitimp, odată cu ea reapar și ne�poata Antoninei, fiica Olgăi, carese întoarce la casa părintească abunicii (și o găsește devastată defurturile succesive ale acelorașivecini „binevoitori“), și Tudor, bă�trân acum, bunicul și tatăl nere�cunoscut. E interesantă ciocnireacelor trei lumi, fiecare deține unadevăr, fiecare privește totul din �tr�un unghi personal, fiecare știeo parte din poveste. Confruntareanu va avea loc până la capăt –pentru că, de fapt, nu există solu �ție, nu există final fericit –, iar ro�manul se încheie abrupt. SDC

Cenușă rece, Mihaela Perciun,Colecţia „Ego.Proză“, EdituraPolirom, 2017, 208 pagini

10ANUL XIII NR. 584

11 – 17 NOIEMBRIE 2017carte www.suplimentuldecultura.ro

Femeile Mihaelei PerciunMihaela Perciun adebutat târziu, după45 de ani, cu un vo -lum de proză scurtă –O fabulă pentru rege(2003).

DESIRÉE HALASEH

Aterizez la Iași și îmi plesnescochii de câte păduri, lacuri și dea �luri se văd de sus. Mă foiesc pescaun, nu știe mai nimeni că vin,abia aștept să dau vestea: am ve �nit, mi�era dor de casă. Casă, aca �să nu am.

Mi�a fost mereu frică de a ră�mâne, de a închide o portiță, de amă uita veșnic pe geam către de�părtări. Depărtarea face bineochiului, îmi încălzește mintea șicorpul, echilibrează stări incerte.

SUNT PUSTIUL ȘISINGURĂTATEA UNEI NAȚIIÎNTREGI, CARE A UITAT SĂZÂMBEASCĂ STRĂINULUI

În weekend nu e țipenie de om pestradă. I�a bătut vântul pe la ca�sele lor. E normal, zic, e vremea.Dar nu e asta. Sunt pustiul și sin�gurătatea unei nații întregi, carea uitat să zâmbească străinului.Care a uitat de pâine și sare.

Pribegia mi�a sensibilizatpapilele culturale. Miros de la ki�lometri distanță dacă un ceaioferit înseamnă o miruire pre�comercială, un refuz politicossau doar intenția pură a unui omde a mă găzdui.

Murugan e meșter sculptorde la o margine de sat în Kuilapa�layam, în sudul Indiei. Autodi�dact, a învățat pe cont propriutainele fiecărei menghine, cuțitsau daltă, meserie pe care cei doifii ai săi au îndrăgit�o, dar care apierdut teren în fața oportu �nităților profesionale din lumeaoutsourcing�ului de call centereși IT made in India. Imediat ce mi�am parcat motorul în fața du�ghenei sale, Murugan mi�a zâmbitcu toți dinții și mi�a oferit un ma�sala chai. Nu știa cine sunt, deunde vin, ce vreau sau ce ar puteasă�mi ofere. Poate pavăză de

soare, poate un litru de benzină,poate un pahar cu apă sau poatedoar o vorbă bună.

Am povestit câte în lună și înstele, până i s�a întors nevasta dela muncă din Auroville, undegătea de o zi întreagă dosa și idlypentru turiștii străini, și care nu astat pe gânduri să mă invite lamasă în mica lor bucătărie/ tem�plu/ dormitor cu o plită și un sin�gur arzător deasupra buteliei.Ne�am împrietenit instant și mi�eramai dragă inimă să�i prezint toțiprietenii români veniți în căutărispirituale tocmai la capăt de In �die. Și, după zeci de ședințe deyoga, tai chi, masaje ayurvedice,ferme organice și nesfârșire deOcean Indian, toți, fără excepție,și�au adus aminte de Murugan, debuna lui dispoziție, de ne sfârșitarăbdare cu care îi asista la orelede sculptat mandale în piatră ver de și de mesele gătite de ne�obosita lui nevastă și servite pepodeaua curată din sufrageriaunei case pe care o aveau în cus�todie. Cea mai mare mândrie alor. Jumate în engleză, o parte întamil, dar mai ales din toată ini �ma. Ușa familiei lui Murugan eraveșnic deschisă.

UNDE EȘTI TU, VAL DE RICȘE

Protocoalele sociale de pe plaiu�rile românești mă obosesc și întris�tează deopotrivă. Greutatea cucare pătrunzi în casa unui om, cucare treci peste sforăitoarele dis �cuții de complezență, salutul în le�hamite dat pe hol unui vecin alcărui nume mic n�ai să�l știi vreo�dată, agresivitatea în trafic (undeești tu, val de ricșe, autobuze, vaci,cămile și elefanți din India, ai cărorșoferi, păstori, îngrijitori sau dre�sori nu erau vreodată mișcați declaxoane, aglomerație, semafoaresau pietoni rătă ciți), depersonaliza�rea muncii la birou, alienarea unorvechi prieteni din considerente deapropiere geografică prost asociatăși invers pro porțio nal cu cea emo �țională – s�au prăbușit toate în fațamea din primul moment în care amajuns înapoi la Iași, cu mari spe �ranțe de regăsire și confort.

Mi�a fost mai ușor să adormîntr�un sat indian fără nume, subo plasă de țânțari ruptă deasupraunui pat din frânghii, mult preascurt pentru și așa prea mica�mistatură, deasupra unei puzderii derozătoare care�mi stârneau râsul,decât să privesc aleile goale ale

orașului în care m�am născut, deunde răsare din când în când câteun om încruntat și acru sub um�brela propriei individualități, să�răcite de orice simț al amabili tățiide care avem cu toții atâta nevoie.Mi�a fost mai ușor să spun că suntacasă în camera fără ferestre aunui hostel din Kuala Lumpur de �cât în casa unor amici ie șeni carese întreceau în a nu�și ridica ochiidin telefonul mobil pentru maimult de 5 secunde. Mi�a fost maiușor să mănânc niște orez cu mânaîn casa sărăcăcioasă a profesoruluimeu de yoga din Auroville, pe jos,

din frunză de banan, decât să staula aceeași masă într�un supermar�ket românesc alături de oamenicare�mi vorbesc limba și care maidegrabă și�ar pierde o mână decâtsă ofere un loc unui bătrân sauunei mame cu doi copii. Mi�a fostmai ușor să țin mâna unei asis�tente din Africa, pe patul de spital,atunci când m�am îmbolnăvit demalarie, decât să cer un pahar deapă de la robinet unui chelner dinPalas. Mi�a fost mai ușor să fiu de�parte decât să simt toată depărta�rea poporului care, vrând�nevrând,mi�a făcut loc să plec în zare. SDC

11ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 2017 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

Din India, via Orientul Mijlociu, până acasă. Care casă?Am ajuns de o săptămână în România. Un an, o lună și 27 de zile autrecut de când i-am zis la revedere, nu știu când mă mai întorc, nu măsuna, te sun eu. Dacă e. Adevărul este că timp de 422 de zile nu mi-alipsit cam nimic și cam nimeni. Și cum ar fi putut? Oricine are telefonmobil și acces la internet, oricine e la un apel distanță, oricine poate fi găsit la orice oră din zi și din noapte.

Pe străzile din Old Delhi, India

Bucătăria/templul/dormitorul aparţinând familiei lui Murugan

În comunitatea tribală de nomazi din sudul Indiei

Prânz în sat pe patul de frânghii

12ANUL XIII NR. 584

11 – 17 NOIEMBRIE 2017avanpremieră www.suplimentuldecultura.ro

– FRAGMENT –

Partea a treia

În vara lui 2015 m�am aflat pentrucâteva zile la Praga, oraș plin depalate, vestigii medievale, labi�rinturi și neîntrecut decor alunor extraordinare povești. Amfost găzduit în Palatul Morzin, unpalat baroc care s�a aflat în pose�sia familiei Morzin până în 1881,după care a trecut printr�o com�plicată istorie, până în perioadainterbelică, atunci când a fostachiziționat de Ministerul de Ex�terne român. Palatul Morzin găz �duiește azi Ambasada Românieila Praga. Undeva în fundul curțiise află un apartament de artist, șiacolo mi�am făcut primele notepentru eseul acesta, fără să amcea mai vagă idee dacă sau cândvoi apuca să�l scriu, nici dacătema unei Istorii a lacunelor arfi o idee de poem sau una deroman. Acolo mi�am dat seamacă mă pasionează tema manus�criselor pierdute, iar finalitateaoricărei pasiuni trebuie să fie unmanuscris.

E greu să traversezi EuropaCentrală fără să resimți fascinațiape care o ai, de pildă, atunci cândajungi pentru prima dată laSighișoara. Treci printr�o lume cuaură germană, în care se amestecălimbi și tradiții diferite, în decorulbasmelor Fraților Grimm. Așadar,am vizitat Praga, unde am desco�perit file de poveste și fragmentepierdute din istorii neterminate.Atunci am vizitat câteva muzee,printre care și Muzeul Alchi �miștilor și Magicienilor, un locplin de detalii despre istoriaocultă a alchimiei. Partea intere�santă a muzeului se află în pod, lao altitudine de 60 de trepte pe

care le urci în spirală. Sus teașteaptă un spațiu amplu, cam câttrei săli de curs puse una lângăalta, laboratorul conceput în vea�cul al XVI�lea de alchimistul Ed�ward Kelley, care s�a stabilit laPraga în perioada în care a fostsusținut financiar de împăratulRudolf al II�lea. Atelierele de al�chimie ale epocii erau de obiceisituate la ultimul etaj, prin po�duri, pentru că riscurile explozii�lor erau reale și era mai bine să sepetreacă la altitudine. Realizato�rii muzeului au avut ideea de ainclude în expoziție câteva ma �nechi ne:Edward Kelley e acolo (odată reprezentat cu părul pârlitdupă o explozie, mostră de umorcehesc), iar împăratul Rudolf e șiel reprezentat, deși nu știu cât defidel. Spre marea mea surpriză, înmuzeu se afla și un manechin allui William Shakespeare. „Impo�sibil“, i�am spus ghidei, „Shakes�peare nu a fost niciodată laPraga“. Tocmai terminasem decitit cartea lui Bill Bryson, Sha�kespeare, The World as Stage, încare biografia bardului e recon�stituită pe baza documentelor is�torice existente, și sunt atât depuține dovezi rămase din epocă,încât efortul de a scrie o biografiecât de cât consistentă a persona�jului real ni se pare eroic, dacă nude�a dreptul himeric. Credeam căam o imagine clară asupra viețiilui. „Ba nu“, mi�a spus ghida mu�zeului cu un zâmbet misterios,„noi credem că anii pierduți aimarelui Will au fost la Praga, iardiversele trimiteri la secretele al�chimiei din opera sa își găsescastfel o explicație“. Adevărul e cănu se știe unde s�a aflat WilliamShakespeare între anii 1585 (cândi s�au născut gemenii) și 1592(când reapare în cercurile tea�trale din Londra). Aici se află la�cuna. Aceștia sunt așa�numițiiani pierduți ai lui William Sha�kespeare, iar mie mi se pare cătocmai aici ne lipsește o carte,poate Carnetele lui William Sha�kespeare din cei șapte ani de că�lătorie. A, nu, titlul acesta nu emenționat nicăieri, e doar o bă�nuială, pentru că nu ni�l putemimagina pe Will petrecând șapteani fără să fi scris nimic. E oabsență în care s�ar putea con�strui ceva, un hiatus care s�ar pu �tea converti într�o provocare lite� ra ră. Un bun subiect de roman. În

fapt, oare nu e adevărat că înviața oricărui om perioada de la 21 la 28 de ani e de mareimportanță formativă, reprezen�tând tocmai trecerea de la ado �lescență la maturitate? E exactmomentul de după prima dra�goste adevărată, tocmai atuncicând crezi că ți�ai descoperit des�tinul, când căutările ating lima�nul reprezentărilor, când știi cevrei, când vrei ceea ce se poate,când te măsori cu lumea. Ei bine,pentru vârsta aceasta atât desemnificativă nu există docu�mente despre biografia lui Sha�kespeare. Am făcut greșeala să�ispun ghidei de la muzeul praghezcă nu sunt convins deloc de teo�ria că o parte dintre acești anipier duți ai lui Will ar trebuicăutați la Praga. Cred că o călăto�rie în nordul Italiei ar fi fost multmai plauzibilă (asta e o altă ipo�teză), poate și pentru că abun �dența de teme italiene din pieselelui ne�ar indica asta. În fond, dece tocmai la Praga? „Pentru căaici era pe atunci capitala alchi�miei!“, mi�a răspuns ghida plinăde mândrie. Și de ce l�ar fi atrascapitala alchimiei pe Will? Astaam uitat să mai întreb.

Dar ce�ar fi putut învăța Shake �speare de la Kelley? Ar cam fi câteceva. Chiar dacă ar fi fost numaistudiul de caz al unui escroc sa�vant (sau al unui savant escroc?Cum o fi mai bine să reți nem?), șitot ar fi fost ceva material literaracolo. Numai povestea vieții luiKelley ar fi meritat o epopee, opiesă de teatru, un roman. Kelley,alături de John Dee, astrologul laale cărui premoniții recurgea re�gina Elisabeta a Angliei, încercasă�și folosească arta ocultă pentrua aduce spiritele și îngerii să�ivorbească prin intermediul unoroglinzi. Dar nu oricum, ci într�olimbă secretă, mai veche decâtlumea, numită limba enochiană,despre care răuvoitorii cleveteaucă ar fi fost inventată de Kelleyînsuși, cu reguli gramaticale și cudicționar cu tot. E greu de spusde care latură a teoriei era maiinteresat împăratul Rudolf: deperspectiva de a�și revedea înumbra unei oglinzi bunica de�mult pierdută sau de speranța dea vedea plumbul preschimbat înaur. Cu aurul acela Rudolf ar fiputut finanța numeroase cam�panii militare, cu care ar fi putut

transforma coroana casei Habs �burg într�o putere europeană, șipentru acest scop politic îl vizitape Kelley în podul său din turn, cunerăbdarea celui care are nevoiede bani. Ne putem imagina im �paciența și curiozitatea împăra�tului. Atunci când Edward Kelleynu a putut produce aurul dorit,împăratul și�a pierdut orice ur �mă de răbdare cu el și l�a trimisla închisoare sub pretextul unuiduel la care Kelley a luat parte.Ca un adevărat erou din peri �oada Renașterii, Kelley a încercatsă evadeze din pușcăria unde�lînchiseseră, dar și�a rupt piciorulsărind de pe un zid al casteluluiși a ajuns din nou în ace eași ce�lulă. Probabil că rana i s�a infectatși prizonierul Kelley a murit în în�chisoare la vârsta de 42 de ani. Ni�limaginăm cărat pe brațe până încelula lui. Asta se petrecea în Boe�mia la vreo cinci ani după ce Shakespeare a reapărut la Lon�dra. Să fi fost lumea alchimiei o

parte esențială a școlii lui Wil�liam Shakespeare? Nu cred căvom afla vreodată, în absența Ca�ietelor mai sus amintite, pe carele declarăm pe vecie pierdute,dar ideea transformării calități �lor una�ntr�alta parcă se leagă deatmosfera din Visul unei nopți devară, care ar fi fost scrisă cândvaîntre 1590 și 1597. Aici potrivireaanilor lacunari ne trezește și maimult curiozitatea. E povestea încare apare Oberon, regele zâne�lor, împreună cu Titania, reginasa. Dar dacă și rătăcita piesă Car�denio era la fel de imaginativă șiplină de fantezie și de umor pre�cum Visul unei nopți de vară, nuni se pare că aceste lacune începsă devină de�a dreptul dureroaseși că ar fi pu tut susține aserțiu �nea unei educații întru alchimiea lui Will?

Dacă teoria cu vizita la Pragae de fapt adevărată și eu m�amgrăbit răspunzând cu ironie uneilegende? SDC

Bogdan Suceavă – Istoria lacunelor„Suplimentul decultură“ publică înavanpremieră un frag-ment din volumulsem nat de BogdanSuceavă – Istoria la-cunelor. Despre ma -nuscrise pierdute, careva apărea în curând laEditura Polirom.

13ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 2017 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Ultimele săptămâni m�au lăsatcu următoarea întrebare pebuze: „Și acum ce?“. Vedete careîmi plac, pe care le urmăream, pecare – O, Doamne! – le admiramsunt acum în mijlocul unor scan�daluri de neignorat.

Sportivi, actori sau muzicieni acu �zați de hărțuire sexuală, homofo�bie sau comportamente imoraledevin aproape inseparabili defelul în care se comportă în viațaprivată. Să renunț la serialele careîmi plac, să închid fereastra deYouTube când începe o anumemelodie? Când toată viața am fostconsumatorul fațetei publice aunei persoane, cât trebuie să cân�tărească ceea ce face în realitate?

Mi s�a frânt inima atunci cândmi�am dat seama, pentru pri madată în viața mea, că actorii nusunt unul și același lucru cu rolulperfect pe care îl interpretează latelevizor. Cred că era vor ba, peatunci, de Zack din Salvați declopoțel și un interviu cu actorulcare îl interpreta. Totul fuseseagasant: accentul în engleză, ges�tica și cum își zbătea vârful adida�sului drept peste genunchiulstâng atunci când era încântat deo poantă pe care o făcuse. Și chiardacă am reușit să blochez impre�sia proastă și să mă uit până la

capăt la serial, am luat atunci odecizie: niciodată, dar niciodată,să nu îi văd pe actori în afara ro�lurilor. Am evitat cu stric tețe toa �te dezvăluirile din culise, toatearticolele de scandal, toate inter�viurile de pe covorul roșu. Muzi�cieni, actori, prezentatori de știri,umoriști, sportivi – eram doarconsumatorul imaginii lor atentconstruite și știam asta. Presupu�neam pur și simplu că poate suntalcoolici, poate se droghează, poa �te distrug camere de hotel, dar nulăsam lucrurile as tea să îmiinfluențeze în nici un fel relațiamea cu televizorul.

Dar ce mă fac cu Kevin Spa �cey? Îmi plăcea. Îl văzusem de câ�teva ori și în tribune la tenis,susținându�mi favoriții, așa că amînceput să caut filmele unde îiapărea numele în lista actorilor.I�am văzut intervențiile împotrivalui Trump și l�am admirat. Am de�venit fan House of Cards și am ur�mărit serialul episod după episodvreo câteva sezoane la rând. Amcâteva episoade din noul sezon pecare încă nu le�am urmărit, dar,de când a fost acuzat de hărțuiresexuală de numeroase voci, măconfrunt cu dileme etice proprii:dacă urmăresc serialul până la

capăt, contribui în vreun fel la bu�năstarea unei persoane care sefolose ș te de puterea și influențasa pentru a�i hărțui sexual pe al �ții? Pot să las la o parte omul, pen�tru a mă conecta cu rolul lui? Auar tiștii o datorie morală să fie per �fecți – sau, dacă nu perfecți, mă �car nu delicvenți?

Până nu demult, dilemele erausimple. Maria Șarapova a fost prin �să că folosea substanțe controlatepentru a�și îmbunătăți jocul și amrenunțat să o mai sus țin. Oscar Pis�torius și�a îm pușcat iubita și amdecis că, deși a avut tenacitatea de aconcura cu cei mai buni sportivi ai

lumii în ciuda picioarele amputate,sigur nu este un erou sau un mo del.Când un actor din Grey’s Anatomys�a dovedit homofob, mi�am permissă ignor relatările și să continui sămă bucur de serial. Când BritneySpears a avut o cădere nervoasă și s�a tuns zero, am hotărât că nu și�afăcut rău decât ei și că nu merită săo șterg de la inimă. Eram, de aseme�nea, mai tânără.

E adevărat, nimeni nu dato�rează nimănui să fie perfect. Iar ve�detelor le aplicăm mai mult de câtaltora standarde duble, având pre �tenția să aibă comportamentul im�pecabil, opiniile potrivite și să fie înplus foarte buni în ceea ce fac. Cuceilalți e mai ușor, parcă: pe politi�cieni nu�i mai votăm, prietenii potdeveni „foști“, afacerile cu practicineetice pot fi sabotate, familia tre�buie suportată orice ar fi. Dar ră�mâne întrebarea: cât de vinovatăeste arta pentru viața artistului?House of Cards a fost tradus în ro�mână cu titlul Culisele puterii. Eclar că mai bine e să nu știi nicio�dată ce se petrece acolo. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Chiar nu�ți trebuie facultate casă înțelegi că 2018 și, cel mai pro�babil, și anii următori au fostcompromiși din punct de vedereeconomic de cel mai haotic și in�competent guvern pe care l�am avut după 1989. Prostiile șicerturile infinite ale CDR, tăierilede salarii sub PDL, privatizărilepuse la cale de nea Nicu Văcăroiu –toate astea vor rămâne momenteumoristice pe lângă ce�a reușitPSD în zece luni de când s�a in�stalat la putere. Efectele suntîncă greu de cuantificat, dar,odată sădită neîncrederea în rân�dul actorilor din economie, mor�tul se întoarce greu de la groapă.

Desigur că legile Justiției prezintămiza cea mai importantă, iar toate

tumbele fiscale, măririle de le�furi în sectorul bugetar, mărireasoldelor sau alocațiilor au legă�tură cu faptul că trebuia mulțu mitcum va, pe termen scurt, electora�tul fidel care a pus PSD�ALDE laguvernare.

Dacă operațiunea OUG 13 ar fireușit, aproape sigur Liviu Drag�nea ar fi dat vina pe greaua moș �tenire tehnocrată și ar fi nuanțatProgramul de Guvernare, uitândmăsurile propuse de PSD. Protes�tele din iarnă l�au pus însă însituația – nedorită de Dragnea –de a continua aplicarea BiblieiGuvernamentale, un program ca �re n�ar fi trebuit să supra vie țu ias �că după câștigarea categorică aalegerilor parlamen tare de la fi�nalul lui 2016.

Suntem aproape de finalul lui2017, procesele politicienilor ti�căie, iar, în ciuda eforturilor su �praomenești depuse în guvern șiparlament, treaba murdară încăn�a putut fi dusă până la capăt.Măsurile fiscal�bugetare adoptateau reușit să producă deja blocajegreu de rezolvat pe termen scurt.Și Revoluția Fiscală de final de anpare tot un subiect scos din joben,doar�doar Iordache, Nicolae și Ni�colicea or avea un pic de liniște înparlament pentru a desăvârși ceamai importantă promisiune a luiLiviu Dragnea: îmblânzirea lupteiîmpotriva corupției.

În ciuda tuturor analizelor ca �re s�au făcut din mediul patronal,de către sindicate sau a ieșirii ca�tegorice a președintelui Iohannis

împotriva trecerii contribu țiilorde la angajator la angajat, nimenidinspre guvern nu a reu șit să ex�plice într�un mod acceptabil de cepornim la revoluție fis cală în lipsaunui impact semnificativ asupra le�furilor angaja ților și în contextulunor pierderi de sume la bugetulcentral (prin scăderea de la 16 la10% a impozitului pe venit). Simți călipsește ceva din discuție, că ți se as�cunde un mare truc pe undeva prinmintea lui Ionuț Mișa, ministrulFinan țelor. Or, din păcate, nu în bu�getul tot mai văduvit de resurse al

României ar trebui să ne uităm ca săînțelegem cauza reală, ci tot spreIordache, Nicolae și Nicolicea.

Dacă ne�am consumat nișteani învățând proceduri judiciareși citind rechizitorii (un plus deeducație juridică n�a stricat niciunuia dintre noi), am petrecut2017 învățând ceva fiscalitate șimacroeconomie (iarăși, un plusde cunoștințe la cultura generalăa cetățeanului n�a produs vreopagubă). Un ochi râde, altul plân�ge: pe de o parte, vrei să�i lași să�șiducă Programul de Guvernarepână la capăt, până nu mai rămâ �ne piatră pe piatră în țară; pe dealtă parte, traiul în România va fitotal lipsit de veselie în anii urmă�tori din cauza felului iresponsabilîn care cei lăsați să�și vadă litera�tura științifico�fantastică pu să înoperă au distrus toate echilibrelebugetare obținute cu ani în urmăprin tăieri dureroase de salarii șiindemnizații. SDC

GEORGE ONOFREIDOI-ZECE, PROBĂ!

Revoluția din Noiembrie

Mai mult decât imperfecți

ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 201714

www.suplimentuldecultura.ro

La o lună de la căderea magnatu�lui Harvey Weinstein, undele deșoc încă zguduie lumea divertis�mentului american și auconsecințe serioase.

nAmazon a anulat o serie polițistăcoprodusă de The Weinstein Com�pany. Seria, creată de David O’Ru s �sell, era dotată cu un buget uriaș, de160 de milioane de dolari, și îi reuneape Julianne Moore și Robert de Niro.Amazon a achiziționat în schimb dela The Weinstein Company drepturileasupra miniseriei The Romanovs.n Oliver Stone s�a retras din pro �iectul seriei Guantanamo după ce,ini țial, i�a luat apărarea lui HarveyWeinstein.nAcuzat de hărțuire, regizorul BrettRatner a fost îndepărtat de la rea �lizarea biografiei lui Hugh Hefner.

n Netflix a tăiat orice legătură cuKevin Spacey, anulând seria Houseof Cards și refuzând să difuzezefilmul Gore.n Ridley Scott, victimă colaterală ascandalurilor: filmul său, All the Mo �ney in the World, în care joacă Spacey,nu va mai avea avanpre mieră.nDe fapt, Kevin Spacey va fi șterscomplet din film, rolul lui urmânda fi filmat din nou cu ChristopherPlummer în loc.n Premiera lui Wonder Wheel,noul film al lui Woody Allen (și elobiectul unor acuze de aproape20 de ani), a fost anulată. KateWinslet, in ter preta rolului prin�cipal, își vede astfel compromisășansa la un premiu Oscar.n Un mare număr de figuri mas�culine de la Hollywood au fost as pru criticate (Matt Damon, de

exemplu) sau compromise. CaseyAfleck, laureat al Oscarului anultrecut, va fi persona non grata laceremonia de anul viitor.n Noul film al lui Benedict Cum �berbatch, The Current War, a fostamâ nat pentru la anul, practic o„îngro pare“ a acestui film.nCeremonia Oscar de anul viitorpare complet dată peste cap. Ac�tualul climat mai mult decât in�flamat de la Hollywood îi face pemulți să creadă că vor fi foarte fa�vorizate la premii figurile feminine,actrițe și regizoare sau filmele careprezintă eroine luptând pentrudrepturi egale (Battle of the Sexes,Missouri, The Post).

Deja, înainte de izbucnirea înserie a scandalurilor sexuale, Osca �rurile deveniseră imprevizibiledupă ce Academia a fost forțată săaccepte 1.000 de noi votanți care„să diversifice, să interna țio na �lizeze, feminizeze și să întine reas �că“ rândurile membrilor. SDC

Haos la Hollywood

„The Hollywood Reporter“ a anunțatcă cei care urmau să creeze și sădi rijze „Universul Întunecat“, sce �na riștii Alex Kurtzman și ChrisMorgan, au părăsit proiectul, ceeace ar însemna, aproape sigur, șide cesul acestui univers.

Planurile inițiale erau ambiți oase.Filmul Mumia, de anul acesta, trebuiasă fie primul episod din această seriededicată „monștrilor clasici Uni �versal” (Dracula, Fran kenstein etc.).Urmau, la rând, fil me dedicate Omu�lui invizibil (cu Johnny Depp în rolulprincipal), Frankenstein (cu monstruljucat de Javier Bardem) și un posibilThe Wolfman, cu Dwayne Johnsonîn rolul principal.

Aceste creaturi urmau să fie in�troduse rând pe rând, piese într�ounică poveste ce trebuia să compunăacest univers, după mo delul patentat

de Marvel, cu su pereroii lor. Numaică... Mumia, lansat în vară, a fost uncrunt insucces comercial și de critică,nicicum succesul pe care să fie con�struit proiectatul univers. Pe lacolțuri se spune că vinovat de deza�stru ar fi vedeta filmului, TomCruise, care, împreună cu oameniilui, ar fi pus mâna pe întreaga pro �ducție și și�ar fi impus propria vi �ziune asupra filmului.

În prezent, cei de la Universalîncearcă să mai salveze ce se poatedin proiect sau să își dea seamadacă întreg „Universul Întunecat“mai merită investiția.

Și Warner Bros. au fost forțați sărevizuiască planurile inițiale pentruun univers à la Marvel, bazat în schimbpe supereroii firmei DC Comics. Devină au fost eșecurile succesive alefilmelor Batman vs Superman și Suicide

Squad, filme care totuși au strâns omulțime de bani la box�office. ProducțiaWonder Woman, de anul acesta, a fostun succes, însă soarta universului ci �nematografic DC va fi tranșată probabil,luna aceasta, de rezultatele filmuluiJustice League (despre care unii spuncă va fi un nou eșec).

Nici seria Alien nu se simte maibine. După un Alien Covenant de z a �măgitor, regizorul Ridley Scott a con�chis că „eroul“ seriei, monstrul spațialdin Alien, a fost mult prea folosit și cătrebuie retras în favoarea a altcevacare să stea la baza francizei. Veștilebune vin însă pentru fanii adap tărilor

operei lui Tolkien, după ce s�a anunțatcă moștenitorii scriitorului negociazăcu Warner Bros. Te levision și AmazonStudios drepturile unor noi adaptăriale Stă pânului inelelor. „S�ar puteadovedi o greșeală costisitoare!“, aver �tizează un articol din publi cația„Forbes“. SDC

Cum moare UniversulMonștrilor înainte de a începeCând șefii studiourilor Universal au anunțat că vor să meargă pe urmele Marvel Studios și să creeze un întreg univers cinematograficdedicat monștrilor săi clasici, au fost criticațipentru că au făcut acest anunț înainte de a lansa măcar un film din această serie. Astăzi, acest „Dark Universe” este amenințat cu dispariția.

n A încetat din viață, la vârsta de79 de ani, Karin Dor (foto sus), ac �tri ță ger mană cunoscută pentruro lul companioanei lui James Bondîn filmul You Only Live Twice(1967) și pentru rolul din Topaz,filmul din 1969 al lui Alfred Hitch�cock. De asemenea, Karin Dor afost renumită în anii ’60 pentruapa rițiile sale în filmele din seriaWinnetou, bazate pe romanele luiKarl May.n Reputatul regizor francez Jean�Jacques Annaud (Numele trandafi �rului, Șapte ani în Tibet) are pro �bleme după ce numele său a apărutîn documentele „Paradise papers“.Annaud, se pare, ar fi ascuns defiscul francez suma de 1,5 milioanede euro, vreme de 20 de ani. Avo�catul regizorului spune că acesta

nu este vinovat, contul respectivfiind înființat de avocatul unor stu�diouri columbiene cu care Annaudlucrează încă din 1995. Alte cele �brități ale căror nume apar în dez �văluirile „Paradise papers” suntBono, Madonna, Lewis Hamiltonși prințul Charles.nAnime News Network anunță căviitorul lungmetraj al japonezului

Hayao Miyazaki (foto jos) numitKimitachi wa dō ikiru ka („Ce maifaci”, în limba japoneză), va fi inspiratde romanul din 1937 de GenzaburōYoshino și va avea ca subiect viațaunii băiețel și a unchiului său. Miya �zaki estimează că va avea nevoie detrei ani pentru a termina acest film,cu premiera prevăzută pentru 2020.n „Nu merg la ceremoniile premii �lor César“, își declară CatherineDeneuve dezinteresul pentru echiva�lentul francez al Oscarului într�uninterviu acordat revistei „Tech�nikart“. „Regulile de vot nu suntfoarte clare, serata nu este chiarfestivă și nu este re pre zentată în�treaga noastră profesie. Nu, nu ammultă stimă pentru el.“n O nouă ieșire la pensie:Ozzy Os�bourne a anunțat „turneul final“ alcarierei pentru anul 2018. „Va fi ul�timul turneu mondial, dar asta nuînseamnă că n�am să mai dau, dincând în când, un concert“, aver tizeazăOzzy, care lucrează la un nou albumsolo. De asemenea, Ozzy nu excludenici o reuniune, anul viitor, cu formațiaBlack Sabbath, care va serba în 2018jumătate de secol de la înființare.n Lansând noul său film, Subur�bicon, în calitate de regizor, GeorgeClooney afirmă că ar putea încetasă mai fie actor pentru alți cineaști.„Acum am 56 de ani... Nu mai pot fierou, nu mai sunt cel care seducefata în filme. Sau, mă rog, n�ar tre �bui să mai fiu“, spune Clooney. Actorul, care și�a vândut recent

afacerea cu alcool, marca TéquilaCasa migos, pentru suma de 1 mi �liard de dolari, vrea să se concen�treze în viitor asupra regiei.n Quentin Tarantino se separă deThe Weinstein Company, ceea cereprezintă sfârșitul unei fructuoasecolaborări, ce a debutat încă din1992, cu Reservoir Dogs. Tarantinocaută în prezent un alt studio dispussă finanțeze realizarea noului săufilm, intitulat provizoriu #9 (fiindcăeste cel de al nouălea film al faimo�sului regizor), o poveste inspiratăde asasinarea soției lui Roman

Polanski de către discipolii luiCharles Mason.n A apărut un nou pictor: o pânzăsemnată de popstarul Britney Spearss�a vândut la o licitație la Las Vegas,cu suma de 10.000 de dolari. O sumădonată victimelor atentatului dinLas Vegas, de la 1 octombrie. n Steven Seagal a fost și el acuzatde hărțuire sexuală de către actrițaPortia de Rossi (Ally McBeal), soțiaactriței Ellen Degeneres. Cu câtevazile înainte, Julianna Margulies,starul seriei Soția perfectă, l�a acu �zat la rândul ei pe Seagal. SDC

ANUL XIII NR. 58411 – 17 NOIEMBRIE 2017 15

www.suplimentuldecultura.ro

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

Editor:Anca Baraboi

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Trump este doar de un anpreședinte al Statelor Unite, dar,în ce privește aparițiile sale înpaginile revistelor de benzi dese�nate americane, el este de multăvreme vedetă, scrie „TheGuardian“.

De�a lungul vremii, pe măsură cea devenit o figură tot mai cunoscutăîn America, Donald Trump a în�ceput să apară tot mai des și înbenzile desenate cu supereroi, de�seori cu efect comic.

Printre cele mai cunoscute apa �riții se numără un moment în careTrump întruchipează o creatură cucap gigantic și membre minuscule

denumită MO DAAK (Mental Or�ganism Designed As America’sKing) în seria Spider�Gwen, și unaltul, în 2008, în care supereroulLuke Cage mută ma șina de lux amagnatului ame rican, cu tot cuacesta, pentru a face loc uneiambulanțe.

Dintre editorii de b.d.�uri, cei dela Marvel par a se fi distrat cel maimult incluzându�l pe Trump în ben�zile lor desenate.

Este oarecum explicabil, din mo �ment ce șeful Marvel Entertainment,Ike Perlmutter, este vechi prietenși consilier al lui Trump.

Dar, de�a lungul vremii, actualulpreședinte american a fost și în

vizorul altor editori de comics. Deexemplu, britanicii de la 2000ADau prezis ascensiunea lui Trumpîncă din 2012 – în seria Zoombo,Trump devenea „președinte al Pă �mântului“.

Interesant, notează „The Guar �dian“, Trump n�a fost prezentatdeo camdată ca președinte al SUAîn pa ginile revistelor Marvel, lucrupe care alți președinți americani,inclusiv Obama, l�au bifat.

Dar, spune cotidianul britanic, oasemenea apariție riscă să nu�l im�presioneze pe Trump, care a declaratîntr�un interviu:„Mie nu�mi plac eroii.Conceptul de erou nu este niciodatăla înălțimea așteptărilor“. SDC

Donald Trump, președintele comicsurilor

16ANUL XIII NR. 584

11 – 17 NOIEMBRIE 2017fast food www.suplimentuldecultura.ro

— Hai salut, ai ajuns de mult?— Sunt aici de vreo oră jumate.Stau aproape, la blocul ăla verde.

— Pfui, eu cred că de două ceasurimă chinui să vin, dar găsisem o min �ge și nu mă puteam dezlipi de ea.

— Da, știu cum e.— Despre ce este vorba aici?

Ce nu ne place?— Ideea este în felul următor:

sunt la mijloc niște interese poli�tice meschine și individualiste.

— Aha. Ce e aia meschin?— Adică lipsit de importanță,

mărunt .— Și individualist?— Sincer, nu știu nici eu, dar

sigur despre asta este vorba, fiind �că am auzit din cinci în cinci mi�nute la portavoce. Ca să�ți fac unrezumat, niște oameni de la pu�tere vor să modifice legislația înmaterie de justiție și să ajungă săo subordoneze politic, astfel în �cât să poată pune presiune peniște procese și proceduri, ca săscape basma curată din niștecauze penale.

— Uau! O fi bine, o fi rău?— Păi bine sigur nu este.

Gândește�te puțin, țara are nevoie

de o putere judecătorească inde�pendentă, fapt garantat și de nor�mele constituționale. Doar așa arputea ea, puterea asta, să apereinteresul general, ordinea și echi�tatea socială și statul de drept. Or,dacă tu, individ de la putere, vreisă scapi de anumite probleme pe�nale obstrucționând justiția cupârghii aparent legale, lumea tresă iasă să protesteze.

— Băi, băiatule, dar tu ești in�teligent rău. Unde ai făcut școală?

— La Sibiu. Bine, inteligențavine și ca o caracteristică a rasei.

— Dar ce ești?— Ciobănesc german.— Du�te, băi, cum să fii ciobă�

nesc german, dacă ai urechile lăsate?

— Le țin așa intenționat, fiind �că vreau să par imparțial. Lumeae destul de reticentă azi și, dacăm�ar recunoaște, ar spune că m�atrimis Iohannis. Bine, îmi placemult de omul ăsta, i�aș linge mânadacă l�aș vedea.

— La mine mama e bichoncu pechinez, iar tata aducea vagcu un labrador. Dar se temea săintre în apă. Nu l�am mai văzut

de când aveam trei săptămâni.Un vagabond. Mă scuzi, dar eu încă nu sunt convins că ești cespui că ești. Câinele lup trebuie să miroasă tare. Îmi pare rău căspun asta, dar voi, de regulă,puțiți.

— Mă spăl singur în fiecare zi.— Crezi că aș putea să…— A, sigur, te rog.— Numai o secundă dacă ești

amabil să ridici coada. Așa…hmfffff… da, dom’le, așa da! Dar tumiroși a croncănele din aleascumpe, de ce ai venit aici pentrutreizeci de lei?

— Nu mă interesează banii,am venit din convingeri perso�nale. Dacă nu luăm atitudine,ăștia azi subjugă justiția, iar mâi �ne cine știe dacă nu vor vrea să necastreze?

— Sunt castrat deja. Crezi că așputea să te ling puțin, de poftă? SDC

Lipsit de capacitatea de a inova,cineastul împrumută în generaldin tematica & stilistica filmelorcolegilor mai titrați. Întâmplareasau ghinionul sau inspirația saunu știu cum să�i spun a făcut caAniversarea să semene uluitor debine cu Sierenavada lui CristiPuiu. Amândouă au fost filmateaproximativ în același timp, în2015. Când asemănările sar înochi, aproape că nu contează dacăAniversarea a fost făcut cu unochi la scenariul lui Puiu sau etotul o pură și mare coincidență,iar comparația devine inevitabilăși nu în favoarea lui Chișu.

Eroul filmului, interpretat deMircea Albulescu (la ultimul săurol), nu e încă decedat, dar efoarte în vârstă și rudele se strângla aniversarea de 94 de ani nu atâtpentru a�l sărbători, cât pentru a�lconvinge să se spovedească. O

parte dintre ele cred (nu e clar dece) că spovedania ar putea spălapăcatele acestui fost șef al Securi �tății, care e oricum ateu. Spoveda�nia îi dă regizorului ocazia (sauăsta a fost planul) unui subtext fi�losofic despre religie, dar materiafilosofico�metafizică e la fel depuțină ca miza dramaturgică aspovedaniei. Dorind să creionezetoate personajele cu problemelelor (și astfel să recreeze compo�zita societate de azi), scenariulpreia și dă pe rând deoparte nu�meroasele personaje, astfel încâtideea spovedaniei, atunci cândsurvine, nu pare foarte impor�tantă și, oricum, disputa dintre ceidoi preoți și psiholog (toți che �mați pe ascuns de rude diferite)pare lipsită de miză.

Fără replici pentru că dejaera foarte bolnav, Mircea Albu�lescu joacă un personaj aproape

absent din propria viață, iar apa�ratul de filmat al lui Liviu PojoniJr. nu�l caută și nu�l scoate în evi �dență. I se pare mai interesant să�iurmărească în același apartament(unul mai mare, de bloc vechi, nuca la Puiu) pe soția, copiii, nepoțiiși prietenii mărun țindu�și pro�priile drame.

Chișu s�a arătat în filmeleprecedente atras de ideea unorpovești complexe, cu mai multepersonaje, chiar dacă asta ceremultă dexteritate. Aici și�a pusștacheta prea sus. Sunt prea mul �te personaje care trebuie legate înserie și în paralel, astfel încâtghirlanda subploturilor să ra�dieze în jurul spovedaniei. Scena�riul scris de Dan Chișu adună și

locuri comune, iar numeroșii ac�tori duc filmul cât de departe pot,dar, din păcate, după cel mult ju�mătate de oră lipsa de ritm și lipsade viziune regizorală îl fac sătragă la mal.

Interpretările sunt în regulă,mai puțin Adrian Păduraru înpostura unui onctuos și clișeisticsecurist și Rodica Lazăr (stri�dentă ca fostă soție a unuia din�tre ne poți). Pe de altă parte, uniiactori joacă la fel ca în alte filme.Personajul lui Mircea Andreescupare o prelungire firească a luinea Piș coci din A fost sau n�afost?, de Corneliu Porumboiu, de �și acum e un fost securist bigot, învreme ce Răzvan Vasilescu, înrolul unui șef de comisie SRI din

Senat, are agresivitatea lui Flo�rian din Niki Ardelean, colonel înrezervă, de Lucian Pintilie. Răz�van Vasilescu e deja typcasted peastfel de roluri, ar trebui să i seofere și altceva.

Prin țesătura scenariului carese străduiește să susțină o povestecomplexă, funcționabilă și în che �ie realistă, dar care să furnizeze șiun substrat filosofic, se simte (poatecă mă înșel) lipsa de aderențădintre proiect și autor. Aniversa�rea nu pare a fi un proiect de su�flet (deși poate că e) sau unulstârnit de o preocupare intensă șiprofundă pentru psihologia po�porului român. Cred că mai de�grabă autorul a fost atras de pro� vocarea unui proiect dificil și dedorința de a (își) demonstra căpoate face lucruri tot mai grele. Elăudabil, dar nu de ajuns. SDC

Aniversarea – de Dan Chișu, cu:Mircea Albulescu, Simona Bondoc,Emilia Dobrin, Emanuel Pârvu,Răzvan Vasilescu, Lucian Ifrim,Mădălina Constantin, Dana Voicu,Dan Hurduc, Mircea Andreescu,Coca Bloos, Marian Râlea, MihaiConstantin, Constantin Cojocaru,Papil Panduru, Frédéric Fisbah

584

Din bucata mea de pâine

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

SieraniversareaIULIA BLAGAFILM

Dan Chișu e cel mai prolific cineastindependent din România. Tenacitatea l-aadus până la al șaptelea lungmetraj și l-a ajutatsă învețe meserie treptat. Cel mai reușit film al său de până acum nu e cel mai recent,Aniversarea (pe ecrane din 10 noiembrie), ci precedentul București Non-Stop, în caremanevra cu ușurință mai multe subploturi, iar interpretările erau convingătoare.