• Redacþia 2014: Dan Perºa,• Redacþia 2014: Dan Perºa,Marius Manta, Carmen Mihalache,Marius Manta, Carmen Mihalache,

ªtefan Radu, Violeta Savu, ªtefan Radu, Violeta Savu, Adrian JicuAdrian Jicu

Nr.539 – 540

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

50• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •

• Anul 51 (serie nouã) • iulie – august 2014 • 3,00 lei •

• 1964 - prima echipã redacþionalã:Cicerone Cernegura, Constantin

Cãlin, Ioanid Romanescu, IonRoºu, George Bãlãiþã, Radu

Cârneci, George Genoiu, OvidiuGenaru, Mihail Sabin

Carmen MIHALACHE

La ceasaniversar

În luna august a anului 1964 avea sã aparãprimul numãr al „Ateneului“, serie nouã, orevistã care nu a fost fãcutã cadou de cãtrenimeni, ci a fost „încununarea unei lupte”,dupã cum spune Radu Cârneci, omul provi-denþial, temerarul iniþiator al acestui ambiþiosproiect cultural. El a strâns în jurul sãu câþivaoameni de talent, care vor deveni, în timp,cunoscuþi scriitori ai literaturii române. Acestaa fost un pariu câºtigat. În anii lor romantici,„ateneiºtii” erau tineri, îndrãzneþi, orgolioºi,lansându-se, cu pasiune, într-o „foarte spe-cialã aventurã intelectualã”, vãzutã astfel deGeorge Bãlãiþã, tot el vorbind despre „o teri-bilã iluzie” ºi despre „un adevãrat safari într-ogrãdinã publicã”. Excelentã, foarte expresivãdescriere a începuturilor „Ateneului”.

ªi iatã-ne ajunºi la jubileu, dupã ce revistaa apãrut, fãrã întrerupere, cincizeci de ani.Continuitatea, acesta mi se pare un alt pariu,extrem de important, câºtigat ºi el. La fru-moasa aniversarã am primit multe mesaje dinpartea colegilor din þarã, de la colaboratoriinoºtri statornici, ºi de la cititorii fideli. Lemulþumim cã sunt alãturi de noi, ne simþim for-tificaþi astfel, încurajaþi, le suntem recunoscã-tori pentru gândurile bune, cuvintele calde deapreciere ºi urãrile de viaþã lungã, „vibrantã ºisãnãtoasã”. Asta ne dorim ºi noi, sã facem încontinuare o revistã bunã, cu personalitate,cu profil distinct, vie, dinamicã, racordatã latimpul prezent. Care sã fie aºteptatã, cãutatãºi cititã, oferind texte de substanþã, scrise cutalent publicistic, vivacitate, spirit critic ºi atitu-dine. Vrem ca „Ateneul” sã rãmânã un ele-ment de stabilitate, un solid reper cultural, sãîntreþinã un climat de creativitate, o stare despirit. Sã afirme voci noi ºi sã consacre valori.Aceasta va fi grija constantã a noastrã, celordin redacþia actualã, o „echipã coincidentã,asemãnãtoare cu felul de a fi ºi de a construial întemeitorilor”, aºa ne vede Eugen Uricaru.Nici nu îndrãznisem sã visãm la asta ºi nimicnu ne-a bucurat mai mult. Vom continua sãconstruim, aºadar, cu aceeaºi pasiune aînceputurilor, pentru ca Ateneu sã fie o revistãdeschisã ºi generoasã, care sã dãinuie.

Nãscut pe data de 14 martie1883 la Hemeiuº-Fântânele,bãcãuanul Grigore Tabacaru îºiîncepe studiile la ªcoalaDomneascã din Bacãu (1890), lecontinuã la Gimnaziul „PrincipeleFerdinand“ Bacãu (1898), fiindadmis, apoi, ca bursier, la ªcoalaNormalã de Institutori dinBucureºti (instituþie al cãrei sediuse mutã, din 1900, la Bârlad –locul unde viitorul pedagog vaobþine diploma de absolvire, înanul 1903).

Din 1904 este numit învãþãtor,la „ªcoala Germanã“ din locul sãude baºtinã – ºcoalã frecventatãde copiii angajaþilor de originegermanã, care lucrau pe domeni-ul prinþesei Sofia Elena Cecilia deSchönburg-Waldenburg ºi aleprinþului Günter de Schönburg-Waldenburg (moºtenitorii princi-pesei Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg ºi aiprincipelui Victor de Schönburg-Waldenburg).

Preocupat de îmbunãtãþireaprogramelor ºcolare ºi univer-sitare în ºcolile ºi universitãþileromâneºti, dar ºi de importanþarolului social pe care învãþã-torul/institutorul ar fi trebuit sã-laibã în mediul rural – Tabacarupune, în aprilie 1905, bazele uneireviste intitulate sugestiv„ªcoala“. Revista pedagogicã,„pusã supt îngrijirea membrilorcorpului didactic primar“, vedealumina zilei la Tipografia H.Margulius din Bacãu, redacþia ºiadministraþia fiind „cantonatã“ înHemeiuº, comuna Fântânele,judeþul Bacãu.

Programul revistei cuprindea„numai chestiuni cari privesc pecorpul didactic primar ºi anume[printre altele – s. n.]: chestiuni ºiinovaþii pedagogice, simplificareametodelor învãþãmântului ºi sis-tematizarea lui, ..., rezumate dinconferinþele cercurilor culturale,..., strângerea cercetãrilor peda-gogice ºi psihologice asupra men-

talitãþii copiilor“. Deºi trebuia sã„producã o strângere laolaltã, cucredinþã ºi cu dragoste, a acelorcari simþim dorul de muncã ºisetea sfântã de adevãr ºi carivrem ca fiecare pas al nostru sãfie pentru binele ºi înãlþareapoporului“ – modul de conceperea cuprinsului publicaþiei, faptul cãea se adresa doar învãþãmântuluiprimar, dar ºi condiþiile precare definanþare din fondurile proprii –determinã dispariþia periodicului,începând cu luna iulie a anului1905, de „pe piaþa publicisticã“localã ºi naþionalã.

Cu toate acestea, munca petãrâmul pedagogiei nu s-a supusrestricþiilor sau limitelor de totfelul… În anii 1906-1907, careprezentant al „pedagogieiexperimentale“, prin punerea înaplicare a „problematicii instruiriiºi educaþiei în spirit pozitiv“,Profesorul înfiinþeazã o „societatede citire“ cu elevii ªcolii dinScorþeni-Bacãu. A fost unul dintrepaºii care ne determinã sã afir-mãm cã Magistrul de la Hemeiuºera, în fapt, un precursor al „ºcoliiactive“ din România, prin liber-tatea acordatã copiilor de a lec-tura cãrþile împrumutate, alãturide fraþii ºi surorile lor, precum ºiprin dezvoltarea personalitãþiiacestora. Erau puse în aplicare,cu bunã ºtiinþã, principii precumcel al activitãþii proprii cu aplicabi-litate practicã, sau cele ale intuiþieiºi respectãrii individualitãþii copi-ilor. Biblioteca modestã din satulbãcãuan situat pe malurileTazlãului s-a animat, atrãgând înjurul ei numeroºi copii, precum ºipe pãrinþii acestora – fiind valorifi-

cate atât tendinþa spre activitãþileºcolare/extraºcolare multiple, câtºi dorinþa de efort propriu a copi-ilor.

Transferul la ªcoala „EnãchiþãVãcãrescu“ din Bucureºti (1908),înscrierea la Facultatea deFilosofie ºi Litere a UniversitãþiiBucureºti (1910), bursa de conti-nuare a studiilor superioare laLeipzig, Paris ºi München (1913-1915) ºi obþinerea titlului de doc-tor în filosofie (1915), urmatã demobilizarea pe fronturile primuluirãzboi mondial – îl vor apropia peTabacaru de cariera universitarãde la Alma Mater Iassiensis(1918-1923). Destituirea nedreap-tã de la Universitatea ieºeanã,recompensatã, în parte, cu inter-ludiul înfiinþãrii Ateneului Cultural„ªtefan Peticã“ la Tecuci (1923),vor ghida, din nou, paºiiPedagogului spre þinuturile natale.

În 1924 revine la ªcoalaNormalã de învãþãtori din Bacãuºi, din acest moment, îºi va puneîn aplicare opera de implementarea unor principii pedagogice mo-derne, prin abordarea proble-melor educaþiei dupã criterii ºtiinþi-fice riguroase. Tabacaru a fostprintre puþinii intelectuali de la noicare a înþeles problematica com-plexã cu care se confrunta ºcoalaromâneascã de dupã primulrãzboi mondial.

Perioada cuprinsã între 1924 ºi1936 (momentul pensionãriiMagistrului) a fost una deosebitde fructuoasã pe tãrâm profesio-nal ºi intelectual. Am dori, în rân-durile de faþã, sã ne aplecãmprivirea asupra implicãrii lui

Tabacaru în fundamentarea ºiaplicarea principiilor „ºcolii active“în România.

Pornind de la sintagma „nueste de ajuns sã ºtii, ci trebuie ºisã aplici“, Tabacaru – ca precur-sor, promotor ºi adept al acestuitip de ºcoalã – dorea „integrareaactivã a individului în viaþasocialã, prin organizarea ºcolii înaºa fel încât ea sã fie o ocaziepermanentã de viaþã socialã“, cu„stimularea productivitãþii ºi creaþi-unii, prin activitatea de sine acopilului“. Copilul „trebuia pus lalucru, fãrã a i se da nimic de-agata […] trecerea prin degete ºiprin muºchi ... dezvoltã ºi face sãse reþinã temeinic“.

Chestiunile legate de problemasupusã atenþiei reies, cu claritate,din lucrãri de specialitate precum:Introducere în psihologia experi-mentalã (1924); Principiile ºcoaleiactive (ediþiile cuprinse între 1924ºi 1929); Problema ºcoalei active(ediþiile din 1924 ºi 1927);Problema pedagogiei sociale(1925); Problema personalitãþii(1926); Pedagogia (1928-1929);Noþiuni de pedagogie (1928) sauDidactica experimentalã (1935).

Convingerea asupra eficacitãþiiprincipiilor „ºcolii active“ nu o

putea da corpului didactic, cãruiaProfesorul Tabacaru îi era inte-grat, decât demonstraþia indu-bitabilã cã acest tip de ºcoalãavea tendinþa de ameliorare aîntregului sistem educativ, ºi nudorea, cu de la sine putere, sãînlocuiascã sistemul existent, laacel moment, în RegatulRomâniei Mari. De altfel, la noi auînceput a fi aplicate (încã din anii1928-1929) principiile „ºcoliiactive“, dupã modelul ºcolilorvieneze al „claselor ºcolare, ca ocomunitate de viaþã ºi muncã“.Rezultatele strãdaniilor de deceniiale Magistrului bãcãuan înce-peau, aºadar, sã dea roade...

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

iulie – august 20142

breviar

Un pedagog al „ºcoliiactive“: Grigore Tabacaru

Violeta SAVU

O mããturãã,un spirit

„Mãturarea inutilã a drumului“ de care s-a ocupat însuºiMarele Jetsun Milarepa este numitã (într-o prefaþã)

„îndeletnicire deloc spiritualã“. În urmã cu câþiva ani, Asociaþia de locatari angajase

un muncitor pentru curãþeniade pe casa scãrii, a aleilor dintre blocuri

ºi a micii curþi interioare.Era un bãrbat scurt, îndesat, avea mâinile mici cu degete

groase. Se îmbrãca în haine din postav aspru. Vorbea rarºi de fapt doar rãspundea.

Poate nu l-aº fi privit cu atenþie dar într-o zi mamami-a zis despre el cã este gospodar

ºi face curãþenie mai bine decât o femeie.

Dimineþile apãrea sub ferestre cu un mãturoi pe care-lmeºteºugise singur din vreascuri cu muguri. Mã trezeam

în zgomotul pe care-l fãcea, calm ºi armonic.Atunci când o persoanã traversa curtea interioarã, se oprea

din îndeletnicirea lui. Dacã în caldarâm se mai pãstra un ecouvag de tocuri înalte, nu-ºi relua lucrul deîndatã.

Stãtea nemiºcat pentru câteva momente, privind lung aerulprin care trecuse o siluetã femininã. Apoi cãuta pieziº

rãsãritul de soare.

Era modest, se lipea de peretecând ne întâlneam pe casa scãrii.

Într-o zi a dispãrut de parcã nici nu ar fi existat.

Locul lui a fost luat de o femeie cu nãframã, sprinþarã,vorbãreaþã, suficient de harnicã.

Ea nu are un mãturoi cu muguri ºi dimineþile, inutil,îºi lipeºte urechea de uºile vecinilor.

Curãþã cu sârg scãrile ºi asfaltul din spatele blocului dar habarnu are cã înaintea ei, cineva aducea cu o mãturã lipsitã de viaþã,

un foºnet odihnitor ºi magic.

•• GGrr iiggoorree TTaabbaaccaarruu –– ddeesseennddee II ll iiee BBooccaa

cronica literarã

iulie – august 2014 3

Reunind o serie de articole ºi destudii publicate de-a lungul ultimilor aniîn diverse reviste de specialitate, de lanoi sau din strãinãtate, Critica deexport: teorii, contexte, ideologii(Bucureºti, Editura Muzeului LiteraturiiRomâne, 2013) este o carte simpto-maticã pentru profilul autorului sãu ºi,totodatã, distinctã în critica româ-neascã postdecembristã prin intenþiamãrturisitã de a redimensiona discuþiiledespre fenomenul literar (cu accent pestatutul, metodologia, deontologia ºiobiectivele criticii actuale), cât mai alesprin încercarea de instituire a unui dia-log real între critica româneascã ºievoluþiile contemporane din criticaeuropeanã. Mi s-ar putea reproºa, princomparaþie între solida monografiededicatã lui Cãlinescu (G. Cãlinescu. ACincea esenþã) ºi acest volum, cã nu sepoate folosi adjectivul simpotmatic. Lao privire superficialã, aºa pare. ªitotuºi, în realitate, cele douã cãrþi,aparent diferite (prima – o monografiede 759 de pagini, format mare, exhaus-tivã, a doua – un mix de 346 de pagini,format mic), sunt unite prin acelaºi spir-it, care vizeazã mize mari. Dacã înprimul caz era vorba despre o con-fruntare simbolicã cu sine însuºi, dar ºicu criticul numãrul unu de la noi, acumAndrei Terian pariazã pe posibilitateade a ieºi din cadrele teoriei criticeromâneºti ºi de a intra într-un dialog,comparatist, cu critica de afarã.

De altminteri, Terian însuºi (pre)sim-te cã i s-ar putea reproºa cãrþii lipsa deomogenitate, motiv pentru care cautãsã preîntâmpine obiecþiile, insistândasupra caracterului unitar pe care îl arematerialul reunit în aceste pagini: „Însãdincolo de aceasta, unitatea cãrþii defaþã e datã de faptul cã ea focalizeazã,din unghiuri diferite, dar dintr-o per-spectivã fatalmente româneascã, ceeace am numit «critica de export», adicãacel tip de discurs critic care îºipãstreazã o anumitã relevanþã dincolode contextul strict local, regional saunaþional în care a luat naºtere.“ (p. 5) Eaici, în aceste precizãri, un reflex alprejudecãþii potrivit cãreia textele critice(recenzie, comentariu, cronicã, articolºi chiar studiu) nu sunt de talia celorample (monografia, istoria literarã saudicþionarul). Altfel spus, existã încã, lanoi, acest dispreþ suveran faþã de tot ceînseamnã genul scurt, uitându-se cã,adesea, un articol maiorescian, o notãde Ibrãileanu, un portret cãlinescian, ocronicã manolescianã sau un eseu deAl. Paleologu pot bate o duzinã deistorii aride.

Nu trebuie omisã apoi o practicã dinlumea universitarã recentã, care con-damnã cãrþile din cronici, ca ºi cum elenu ar reflecta gândirea aceluiaºi autor.Este, dupã pãrerea mea, un modexagerat de a vedea lucrurile, care asilit mulþi critici sã îºi cosmetizezecãrþile, încercând sã le prezinte ca ºicum ar fi altceva, dându-le un aer delucrare de sintezã, prin strãdania de agãsi criterii unificatoare. Nu altcevaface Andrei Terian, care inventeazã untermen-cortinã (asupra cãruia voireveni), „critica de export“, care sã-i cir-cumscrie întregul demers. Deocam-datã, trebuie însã curmatã reticenþafaþã de acest tip de criticã, pe care aupracticat-o, cu rezultate notabile, ceimai importanþi autori de la noi. Mã voiopri doar la Cãlinescu, din a cãrui cri-ticã nu rãmâne doar Istoria literaturii...,ci, la fel de bine, pot fi citate Sensulclasicismului, Universul poeziei sauDomina bona. E o banalitate, dar sãne-o amintim: criteriul cantitativ nuprimeazã în faþa celui calitativ. Aºaîncât eforturile lui Terian mi se par

inutile: el e critic atât pe spaþii ample (înlucrãri de sintezã), cât ºi în texte scurte,unde, de fapt, manifestã aceleºi spiritanalitico-sintetic, chiar dacã în formeminiaturale.

Andrei Terian este, aºa cum ne-a(m)obiºnuit, un critic inteligent, cu metodã,care disecã atent obiectul supus anal-izei, interogându-l din unghiuri diferite,uneori suprinzãtoare, pentru a ajungela rezultatul dorit. Fireºte, o asemeneaabordare presupune stãpânirea unuiinstrumentar critic solid, updatat, dar,mai important, ºtiinþa de a folosi acestcorpus teoretic în interpretareafenomenului literar românesc, pus, iatã,în relaþie cu cel european. De aceea,reproºul cã avem de-a face cu unvolum eterogen pãleºte în faþa consis-tenþei acestor studii diverse, plasate,abil, într-un context cu deschideritransnaþionale, ceea ce constituie prin-cipalul merit al cãrþii de faþã.

Deºi critic la adresa evoluþiei sau astatutului actual al criticii româneºti,Andrei Terian nu mizeazã pe un discursdeconstructivist, ci, dimpotrivã, sublini-azã importanþa criticii de astãzi,asumându-ºi, astfel, misiunea de acontribui la cunoaºterea literaturiiromâne: „ªi, totuºi, în epoca globali-zãrii, în condiþiile accelerãrii migraþiei ºiaculturaþiei, într-un moment în careidentitãþile capãtã contururi din ce în ce

mai fluide ºi mai mobile, cred cã pro-blema identitãþii literaturii române sepune mai acut decât oricând. [...]Tocmai de aceea, în mãsura în careacceptãm cã orice istorie a literaturiieste (ºi) un roman, istoria literaturiiromâne pe care mi-o doresc nu estenici un roman eroic (un Panteon popu-lat la tot pasul de scriitori mari), niciunul comic (o Comedie umanã colcãindde figuri pitoreºti), ci mai degrabã unBlidungsroman (sic!) care sã ne spunãcum am devenit ceea ce suntem.“ (p.313)

Întrebându-se ce poate exporta criti-ca româneascã, Terian identificã patruparametri decisivi care ar putea asigurasuccesul unei astfel de întreprinderi:metoda, forma, obiectul ºi criteriile. Depe aceastã poziþie bine edificatã teore-tic, el sesizeazã nepotrivirea întremodul în care critica româneascã ºi-avândut marfa, neînþelegând cã valorilenoastre nu consoneazã cu valorile lor ºicã aºteptãrile altora sunt, cel mai ade-sea, diferite de preocupãrile noastre:„Tot astfel, un text critic despre literatu-ra românã devine relevant pentru citi-torii dintr-o altã culturã doar în momen-tul ºi în mãsura în care, fãrã a vorbineapãrat despre cultura lor, reuºim sã-iconvingem cã problemele noastre artrebui sã-i intereseze ºi pe ei – cã, alt-fel spus, problemele noastre au fost,sunt sau ar trebui sã fie nu doar alenoastre, ci ºi ale lor.“ (p. 21) De aici,ipoteza seducãtoare cã existã maimulte literaturi române ºi cã trebuie sãºtim pe care sã o livrãm la export pen-tru a fi atractivi.

La fel de importante mi se par ºicâteva dintre ipostezele/sugestiile/solu-þiile propuse în aceastã carte, care sesitueazã pe poziþii rezonabile, aban-donând complexele sau bãþoºenia carene caracterizeazã în momentul în carene raportãm la literatura universalã. Înacest sens, Terian pledeazã, pe bunãdreptate, pentru o fireascã adaptare acriticii româneºti la direcþiile în careevolueazã cea europeanã ºi/sau amer-icanã, convins fiind cã, prin natura ei,critica e mai ofertantã decât poezia sauproza. Altfel spus, limbajul teoreticfaciliteazã întâlnirea criticii româneºticu variantele echivalente din culturaactualã. El propune „un nou mod de agândi literatura“, în care vede „un sis-tem dinamic“, „aflat în continuã inter-acþiune nu doar cu celelalte instituþii,

discursuri ºi structuri sociale, materialeºi culturale din cadrul unei anumitecomunitãþi, dar ºi cu sistemele culturaleînvecinate.“ (p. 92) Dincolo de aceastãfrumoasã pledoarie teoreticã, practicaspune, uneori, altceva, Andrei Terianuitând de propriile criterii ºi afirmând,prin omiterea contextului, cã Eminescuºi Goga îndeamnã, în publicistica lor,„la urã împotriva strãinilor (mai alesîmpotriva evreilor)“. E o afirmaþie cares-ar cuveni nuanþatã tocmai prinraportare la contextele care circumscriuatitudinea respectivilor gazetari, iarexplicarea tuturor factorilor care augenerat respectivele poziþii ar puteainteresa cu adevãrat strãinãtatea,transformând, aºa cum sugera Terian,„problema“ noastrã în „problema“ lor. Arfi o ºansã de a pune capãt nesfârºitelortribulaþii vizând xenofobia ºi anti-semitismul eminescian, prin explicareaonestã, contextualizatã, în dinamicã, aacestor concepte existente în scrisulsãu.

Revenind acum la sintagma care dãtitlul acestei cãrþi, trebuie spus cã eaeste inspiratã ºi, în acelaºi timp, nein-spiratã. O cred rezultatul unui impas încare Andrei Terian s-a gãsit în momen-tul în care a încercat sã împace tradiþiafoiletonisticã de la noi (care cere, print-re altele, formulãri spumoase, memora-bile) cu nevoia de rigoare cãtre care elaspirã. Au mai pãþit-o ºi alþii, de-a lun-gul vremii, puþini fiind însã cei care aureuºit sã impunã formule memorabile,de felul cunoscutei „forme fãrã fond“,despre care au vorbit ºi paºoptiºtii ºiRadu Ionescu, dar pe care doar inspi-ratul Maiorescu a imortalizat-o, fixând-osub aceastã denumire. Cât priveºte„critica de export“, ea trimite (ºi) la rea-litãþile comuniste, dezvãluind, voalat,ceva din adevãrata intenþie a autorului.ªtim cu toþii cã, înainte de 1989, ce eramai bun pleca la export, iar rebuturilese comercializau în România. Ei bine,Andrei Terian nu radiografiazã doar„mãrfurile“ (adicã teoriile sau „dis-cursurile critice“ marca NicolaeManolescu, Eugen Simion, MirceaMartin, Ion Pop, Adrian Marion, TomaPavel etc.) care ar fi putut satisface exi-genþele Occidentului, ci, simultan,ambiþioneazã sã se detaºeze de plu-tonul criticii actuale, cantonatã asuprapieþei interne, ºi sã fie primit la export,adicã sã intre în dialog cu teoreticienii ºicriticii din spaþiul european ºi din celamerican. Pariu mare ºi, aº adãuga,extrem de necesar criticii româneºti,prea adesea întoarsã cãtre sine, uitândcã în satul global nu mai e suficient sãdefilezi cu valorile naþionale, întorcândspatele unor fenomene care, vrem, nuvrem, afecteazã lumea contemporanã.Din acest unghi, Critica de export con-stituie cel mai important demers teore-tic postdecembrist de la noi, deºi el seaflã, deocamdatã, într-un stadiu incipi-ent. Simplul fapt cã o parte dintre aces-te articole/studii au fost publicate înreviste prestigioase de teorie ºi criticãliterarã din spaþiul occidental e odovadã cã se poate ºi cã literatura ºiteoria criticã româneascã au ce spune.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Andrei Terianºi mizele mari ale criticii

•• FFeesstt iivvaa lluu ll „„GGeeoorrggee BBaaccoovviiaa““ –– 11997711:: NNiicchhii ttaa SSttããnneessccuu,, OOvviidd iiuu GGeennaarruu,,CCoonnssttaanntt iinn CChhii rr ii þþãã ,, AAnnaa BBllaannddiiaannaa,, RRaadduu CCâârrnneeccii ºº ii FFããnnuuºº NNeeaagguu

iulie – august 20144

comentarii

„Îmi place sã presupun cã citi-torul meu a citit întotdeauna la felde mult ca ºi mine“. O presupunerenu doar economicoasã pentru scri-itor ºi pentru cititor, dar ºi emble-maticã pentru egolatria intuitã deJorgen Jorgensen: „SørenKierkegaard n-a depãºit niciodatãvârsta pubertãþii cu avantajele ºidezavantajele ei, ca de pildã ideal-ismul care aspirã la ceruri ºiveºnicul narcisism.“

Rebel ºi iconoclast, antifilosof,anti-cleric, summa un tip antisis-tem, Søren Kierkegaard, „cimitir“ întraducere, propunea la începutulsecolului al XIX-lea o perspectivãspiritualã, religioasã asupra con-flictelor interne umane pe care psi-hanaliza le va confirma peste 70 deani. Gândirea kierkegaardianãaxatã pe importanþa individului ºipe elementele conºtiinþei: credinþa,opþiunea, disperarea, angoasa,iubirea reprezintã revolta roman-ticã împotriva Iluminismului raþio-nalist.

AAl ººapttelea copilAngoasa nu a fost pentru Søren

Kierkegaard un exerciþiu intelectu-al, ci filosofarea asupra unei stãrimoºtenite de la tatã ºi alimentatãîncã din copilãrie cu lecturi filosofi-co-religioase. Nãscut în 1813, ca alºaptelea copil al unui bogat negus-tor de pânzeturi, membru pios alBisericii Luterane, viaþa lui Sørens-a desfãºurat într-un „întunecatfundal“ din cauza angoasei cu carel-a infestat tatãl, aflat sub influenþaunui imaginar pãcat, crezând catoþi copiii trebuie sã-i moarãdeoarece la 11 ani îl blestemase lamânie pe Dumnezeu. Kierkegaardmãrturisea în Jurnal cã fusesecrescut „nesãnãtos“, deplângândatmosfera de „clar-obscur mistic“din casa pãrinteascã. În 25 sep-tembrie 1855, nota pentru ultimadatã în jurnal: „Am luat naºtereprintr-un delict, am luat naºtereîmpotriva voinþei lui Dumnezeu.Pedeapsa e pe potriva vinei: sã þise rãpeascã orice plãcere de a trãi,sã fii adus la gradul maxim delehamite de viaþã.“

Pentru Mãdãlina Diaconu, lipsamamei din scrieri ar explica psi-hanalitic absenþa raportãrii la lume,în schimb, decisivã pentru for-marea lui ºi pentru conceperearelaþiei cu Dumnezeu va fi modelulpatern. Moartea tatãlui a vãzut-oca o rupere a blestemului, ca unsacrificiu pentru devenirea lui, ointerpretare datã, de altfel, ºi deMircea Eliade morþii Ninei: sacrifi-ciu, moarte cu sens pentru trans-formarea lui.

Copil slãbuþ, neîndemânatic,neatrãgãtor, dupã propriile stan-darde, se retrage în sine, îºi dãseama de inteligenþa lui supe-rioarã, fãcând farse colegilor,mãrind distanþa dintre ei. În con-secinþã, devine singuratic, introver-tit, inspirând mai mult teamã; deaici distanþarea pe care i-o dãmelancolia ºi care duce la ironie.Jurnalele reflectã nevoia de adescoperi o idee, un rost al vieþii cucare sã se identifice, dar ºi scizi-unea între veselia afiºatã ca omascã ºi melancolia cea maiadâncã tentatã de sinucidere.Noteazã dorinþa de a deveni preot,însã convingerea pastorilor cãpropovãduirea Evangheliei e oobligaþie profesionalã, iar nu ochestiune de vocaþie îl face sã aibãrezerve în ceea ce priveºte ade-rarea la cler.

În urma caricaturii ºi a conflictu-lui cu publicaþia Corsarul,Kierkegaard se apãrã generalizân-du-ºi situaþia, considerându-se ungeniu înconjurat de o turmã fãrãchip ºi conºtiinþã. Se însingureazãtot mai mult, iar dispreþul faþã degloatã se materializeazã în acce-sele de criticã socialã în care indi-vidul, geniul solitar e opus mulþimiifãrã chip. Scria în 1847 cã vre-murile nu au nevoie de un geniu, cide un martir. Convins cã e incapa-bil sau cã nu i se permite sã reali-zeze împlinirea în lume, se vedeînsãrcinat cu o misiune divinã pecare o va îndeplini prin scris.Kierkegaard conferã o dimensiunereligioasã scrisului vãzutã ca unmartiraj, scriitorul nefiind decât uneremit, un mistagog al cãrui roleste sã împãrtãºeascã lumii dinpropria fiinþã, din propriul duh.

Disperrarreaººi annggoasa –onndinneleNorrdului

Angoasa ºi disperarea, semneale spiritului, transformãri ale sufle-tului (cu cât mai profund spiritul, cuatât mai adâncã disperarea)deosebesc omul de animal ºicreºtinul de pãgân. Cine con-tracteazã disperarea a contractat oboalã continuã. Sã mori ºi totuºi sãnu poþi muri, „to die death“.Expresie a neîmplinirii sinelui, dis-perarea este consecinþa libertãþiiomului ºi nu a formei sinelui ca sin-tezã dintre libertate ºi necesitate,deoarece ar însemna ca divinitateasã fie responsabilã pentru scinda-rea interioarã umanã. Disperarea e„ameþeala“ libertãþii, o defectuoasãgestionare a vieþii proprii, fiinþatrãind „în pãcat“, cum nu trebuie,neîmplinind misiunea divinã,Kierkegaard separând trãitorii întruaceastã stare în filistini ºi cavaleriai disperãrii, „knights and knaves ofdespair.“ Disperarea e boala demoarte, o bifurcaþie, o fragmentare,o rupturã care se produce necon-tenit „the living death“, singura calede ieºire fiind prin acþiune, princredinþã.

Boala de moarte (1849) estepentru unii comentatori un tratat depatologie spiritualã, pentru alþii - caGünther Figal - un studiu deantropologie, starea implicândtoate straturile fiinþei: psihic, pneu-matic ºi fizic. Cartea depãºeºteperspectiva psihologicã a dis-perãrii, propunând o interpretare însens teologic, în contextul pãcatu-lui ºi al graþiei, sursele din NoulTestament, ca învierea lui Lazãr,„aceastã boalã nu este spre moar-te“, definindu-l pe Kierkegaarddrept un gânditor religios, care prinBoala de moarte a intenþionat sãlanseze o scriere „în vederea edi-ficãrii ºi a deºteptãrii.“

Influenþat de expunerea luiSchleiermacher, Credinþa creºtinã,reia în Conceptul de Anxietate(1850), sub pseudonimul VigiliusHaufniensis, cãderea în pãcatadamicã, plusând cu dezvoltareaconceptului de angoasã. Un deza-

cord cu sine, o teamã iraþionalã deviitor, angoasa apare la cei nea-daptaþi, la cei nemulþumiþi. Angst,tradus ca fricã, spaimã de neant,apare des în Biblia danezã, dreptconsecinþa libertãþii de alegereîntre Bine ºi Rãu. TraducãtorulConceptului de Anxietate, AdrianArsinevici, alege anxietate pentrudanezul angst, motivând cãangoasa are o valoare biologicã,pe când anxietate are doar unconþinut psihologic. Din contra,anxietatea definitã medical apareca o stare tranzitorie, ce-ºi poategãsi diverse remedii. Angoasa esteo stare a fiinþei, o teamã iraþionalãde viitor, cu valoare filosoficã, reli-gioasã, psihologicã, ieºirea cerândimplicarea, din cauza pluritãþii deperspective, ºi a medicului, ºi a psi-hologului ºi a preotului. Argumen-tarea mea se aflã în prelungireaviziunii lui Kierkegaard a fiinþei catriadã de trup, suflet ºi spirit.

O coloraturã a angoasei e datãde tot ce reprezintã copilãrescul,atât la oameni, cât ºi la naþiuni.Caracteristica spiritelor evoluate,þinând de ludic, monstruos, imagi-nar, aventurã, tainã, angoasaapare în ipostaza unei Ondinenordice care atrage ºi respinge,instituind o relaþie de simpatie-antipatie. Rezultanta unei structurispirituale care se extinde de la indi-vid la neam, „angoasa persistã latoate naþiile unde copilãrescul s-apãstrat ca visare a spiritului, fiindcu atât mai profundã, cu cât maiprofundã este ºi naþia. Aiciangoasa are aceeaºi semnificaþiepe care o va avea mai târziumelancolia.“

Demonicul sau angoasa de bineþine de sfera somaticã, psihologicã,pneumatologicã, omul fiind sintezãde trup ºi suflet purtatã de spirit, „odezorganizare a unuia se rãs-frânge asupra celorlalte“. Dacãdemonicul e închiderea în sine,denotând muþenia, semn al malefi-cului, libertatea e tocmai expan-sivul, comunicarea, în sens religiosînsemnând a cumineca, a împãr-tãºi. Se stabileºte astfel o antitezãcare depãºeºte sfera lingvisticã,extinzându-se la cea spiritualã.Monologul dezvãluie o persoanãînchisã în sine, prin extensie jur-nalul, ca monolog egolatru, poateconstitui o ipostazã a demonicului,dacã luãm în calcul ºi structura psi-hicã a diaristului: schizoid, perma-nent în conflict cu sine ºi cu lumea.Presupunând snobism, închidereîn sine „bãtându-ºi joc de ceirãmaºi afarã, ca sã vorbeascã întainã cu sine“, ironia este un altchip al demonicului.

„A înþelege ºi a înþelege suntdouã lucruri total diferite spune unproverb danez. Interioritatea este oînþelegere, vorba e cum înþelegemnoi aceastã înþelegere in concreto.Una e sã înþelegi o cuvântare, altae sã înþelegi deiktikosul (la ce sereferã), una e sã înþelegi spusele,alta e sã te înþelegi pe tine în celespuse. Cu cât conþinutul conºtiinþeieste mai concret, cu atât mai con-cretã devine ºi înþelegerea.“Definind conºtiinþa de sine pe liniafilosofiei germane ca acþiune, nucontemplaþie, fapta reflectã interi-oritatea, subiectivitatea, iar cândaceasta nu corespunde conºtiinþei

de sine, iatã-ne în mijlocul unuiconflict gând-fapta, o altã ipostazaa demonicului.

Subiectivitate, patimã, furie, reli-giozitate, contemplaþie, interi-orizare, geniul nu are angoasaexteriorului, a sorþii conºtient cã îºipoate determina destinul prinliberul arbitru, fiindu-i teamã doarde el însuºi, de proprii demoni, depropria conºtiinþã. Este propriul luistãpân, pãrerea lumii nefiindu-i nicide folos, nici de ponos. Influenþatde romantismul literar german ºi defilosofia clasicã germanã a luiHegel sau Schleiermacher, geniulkierkegaardian, asemãnat cu vijeliacare se ridicã din direcþia contrarãvântului, îºi trage seva din demonulromantic, influenþând ulteriorsupraomul nietzscheean, demonuldostoievskian sau huliganul elia-desc. Subiectivitatea e întotdeaunareacþionarã; revoltatul, demonul edominat de angoasã, de disperare,motivul fiind pãcatul de rupturã decolectivitate. „Dacã vrei sã þii pasulcu dezvoltarea, trebuie sã te alãturimiºcãrii colective; cine este subiec-tiv este reacþionar iar sentimenteprecum cele de neliniºte, angoasã,disperare, vinã apar numai la ceicare înoatã împotriva curentului.“

Pentru redobândirea libertãþii,individul trebuie sã-ºi recunoascãvina, ruptura, ulterior începând pro-cesul echilibrãrii. Recunoaºtereavinei, din perspectivã teologicã saucoborârea în sine, în profunzimilefiinþei, din punct de vedere psi-hanalitic, echivalentã miticei cobo-râri în infern, va duce la eliberare,la redobândirea libertãþii pierdutedin propria vinã. Angoasa este oconsecinþã psihologicã a cãderii înpãcat ce duce la dezbinarea sine-lui, la trãirea absurdã, la înstrãi-narea de tine însuþi. Cei mai mulþinu-ºi acceptã vina, nu concep cãºi-au pierdut libertatea din propriavinã, ci vor sã o considere vinasorþii, a destinului simþindu-senedreptãþiþi. Cãderea în pãcat esteo expresie teologicã a ruperii inte-rioare, o „modalitate dogmaticã deinterpretare a unei realitãþi psiho-logice.“

„Angoasa e lucrul cel mai egoistdeoarece din dorinþa de a se eschi-va de la alegerea între spirit ºinaturã se gândeºte numai la sine.“În prelungirea lui Kierkegaard,Mircea Eliade considera neuraste-nia care l-a macerat în Portugaliadrept cea mai penibilã formã deegoism.

Toatã aceastã paletã de stãrinegative, angoasa, disperarea sunttrepte ale urcuºului omului sprepurificare, spre împlinire, aiciputând vorbi de motivul paulinian alghimpelui în carne sau rãul nece-sar care face din individ o existenþãde excepþie.

SSeducþieººi cuttrremmurrarre

Fiindcã oamenii erau înclinaþi sãse identifice cu entitãþi abstracteprecum „umanitatea“ sau „pu-blicul“, absolvindu-se de respons-abilitatea individualã pentru ceeace spuneau sau gândeau, iar prin-

cipiile nu fãceau decât sã escamo-teze responsabilitatea individualãîn loc ca fiecare sã fie rãspunzãtorpentru propriile fapte, Kierkegaardîºi propune sã-ºi reînveþe contem-poranii esenþa umanului printr-oreintegrare imaginarã în pieleaceluilalt, aici situându-se ºi rãdã-cinile dimensiunii ontologiste alehermeneuticii eliadeºti.

În scrieri estetice timpuriiSau/Sau, Teamã ºi cutremurare,Jurnalul seducãtorului, Vinovat?Nevinovat?, Kierkegaard înfãþi-ºeazã sub mãºti diferite, trei mo-duri, trei sfere fundamentale aleexistenþei: esteticul, eticul ºi religio-sul. Sau/Sau (1843) publicat subpseudonimul Victor Eremita, aratãcontrastul dintre estetic ºi etic, iarTeamã ºi cutremurare (1843), submasca lui Iohannes de Silentio, celdintre etic ºi religios.

În Sau/Sau, cele douã concepþiiasupra vieþii, esteticul ºi eticul, suntprezentate sub forma unor notaþii ºiscrisori, primele aparþinând esteti-cului, tânãrului, lui A, iar scrisorilesunt rãspunsul lui B, bãtrânul,judecãtorul. Scriitorul prezintãdouã moduri de existenþã antago-nice, lãsând aparent cititorului li-bertatea de a opta între hedonist ºietic. Kierkegaard e un manipulatorsubtil, deoarece scrisorile judeca-torului sunt ultimele ºi deconstru-ieºte tot eºafodajul hedonistului A.Pentru judecãtor, omul estetictrãieºte în prezent, fãrã angaja-mente, pentru simpla plãcere avieþii, e un tip senzorial, un seducã-tor, cu o viaþã de azi pe mâine, lip-sit de planuri, fãrã puncte de reper,fãrã continuitate ºi stabilitate, fata-list, considerând cã divinitatea îideterminã destinul, toate îi aparjudecãtorului sub masca cãruia seascunde Kierkegaard, drept ocondiþie patologicã. În existenþaomului estetic sau a tânãrului, fac-torii externi dominã, aºteptând totuldin afarã, raportându-se la exterior.În Confesiunea lui A, subliniamfaptul ca Jeni Acterian este oreprezentantã strãlucitã a acestuitip de existenþã, care se lasã trãitde viaþã. Reflecþia interioarã îimãreºte disperarea, viaþa apãrân-du-i lipsitã de sens, absurdã sau ofarsã. Singura cale de scãpare dinaceasta situaþie este o formã supe-rioarã de existenþã, eticul, carecombate melancolia, detaºarea,determinismul. Eticul se concen-treazã obsesiv pe individ, pe pro-pria naturã ca fiinþã umanã cu apti-tudini, înclinaþii ºi pasiuni cu capa-citatea de a le cultiva, asumându-ºiconºtient ºi deliberat responsabili-tatea propriei vieþi. Fundamentalãe ideea alegerii conºtiente, aflatãîn strânsã legãtura cu ideile deautocunoaºtere, autoacceptare,autorealizare.

Omul estetic kierkegaardian sauhedonistul, egoistul, fatalistul, selasã dominat de propriile plãceri,situându-se sub dictatura destinu-lui. In concreto, estetic înseamnãprostia femininã afectatã, snobis-mul, aroganþa lipsitã de temei, vor-bitul din vârful buzelor, conducereavieþii dupã gura lumii, influenþatã depãrerea exteriorului, cinismul mas-

Nataºa MAXIM

Ghimpele în carne - Søren Kierkegaard

iulie – august 2014 5

ateneu

Ca mulþi asemeni, însetat de viaþãam încercat adesea cucerireade aspre piscuri unde, mândrã, fireaînvingãtoare-i peste hãu ºi ceaþã;

Alpestre pajiºti strecurând verdeaþãzãpezi de haos nãlucind privireaºi vulturii sfidând în cer pierireaiar cãtre toate fapta-mi îndrãzneaþã!...

Aflat în vârf de vârf, Risipitorul! - jur împrejur tãcerile albastre – spre Paradis mã pregãteam cu zborul

urzind în mine cãile sihastreºi nesimþind pândindu-mã abisulci doar în sânge aripe mãiastre…

Ca Lucifer cãzut – dar nu ºi visul! – ºi eul meu s-a-mpodobit cu alteînchipuiri, voindu-mã trimisul

Simþirilor în care sã tresaltemiezul divin cu-a sa dulceaþã purãîn aura perceptelor înalte..

Iubirea de Frumos fãrã mãsurãde Adevãr ce nu suportã patãde Binele ce mulþumiri nu-ndurã

Dar m-am izbit de ziduri nu o datãgustând amarul ºi durerea foartecând ne-iubiri pe ne-iubiþi îmbatã:

Invidia, ce suflete desparteºi Ura, care-n preajma-i venineazãºi Rãzbunarea, sora-i dinspre moarte…

…Tãcerea mi-e de-atunci grãdinã treazãcu frumuseþi în armonii deplinecu pãsãri care muzicii vegheazã;

Pomi de idei ºi gânduri de albinefãrã de timp în timp îmbrãþiºareºi-nþelepciuni în fructele senine;

Aici e totul o încununarea Dragostei în risipiri stãpânã:tristeþea însãºi e din adorare

ªi sap ºi beau a timpului fântânã- ispitã ce, topindu-se, mã sperã –ºi-n sete stau cu neclintire pânã

Soseºte-o clipã-n sinea-i austera- pândindu-mã de mult în mari ocoluri - ºi-n dorul de esenþe mã preferã:

E clipa întrebãrilor – alcooluriinsinuantã, îndelung – febrilãºi alte clipe o urmeazã, stoluri

Strivindu-mã în cuget fãrã milã:cine suntem, fiinþa noastrã ce e ºi care-i calea fãrã - a fi sterilã?

Ne-nchide, cine,-n taine, cu ce cheiee Veºnicia doar deºertãciunesi rostul nostru pe pãmânt se-ncheie?...

(…Ne-izbândiri în izbândiri ºi nu ne mai regãsim divinele unghereºi tot ce e mai bun în noi nebunie!...)

A cugeta e starea de durerecând nevãzutul orgã-i cu silinþã voindu-mã-n misterioasã vrere;

Fac din cuvântul unealta de credinþãºi din adâncu-i luminez, miracol:ivirea-n pisc: fiinþã – nefiinþã –

Risipitor! ªi-i unicu-mi spectacol…

Radu CÂRNECI

Mãrturisirea Risipitorului– sooneet prreelung –

culin, în general superficialitate,faþadã, lipsã de fundament. Spredeosebire de acesta, omul eticeste omul faptei, al acþiunii, indi-vidul implicat în societate, omulangajat de mai târziu al lui Sartre,Camus sau Daseinul luiHeidegger, ipostazã care se rea-lizeazã fie prin cãsãtorie, fie prinscris.

În Teamã ºi cutremurare,Kierkegaard înclinã balanþa sprecredinþã în cadrul opoziþiei etic/reli-gios, aceasta fiind „cea mai elevatãpasiune a omului“, cerând dinpartea individului angajare, maturi-tate, credinþa implicând o expri-mare a voinþei nu a raþiunii, omul,nu Dumnezeu fiind adevãratulobiect al conºtiinþei religioase.Apariþia lui Dumnezeu sub formãumanã sau conceptul creºtin deincarnare (întrupare) reprezintãParadoxul Absolut sau „crucifi-carea înþelegerii“. Definind credinþadrept scandal pentru raþiune,cerându-i individului sã creadãîmpotriva înþelegerii intelective,folosindu-se doar de subiectivitate,creºtinismul „i-a pretins individuluiinterioritatea credinþei în relaþia cucare el se defineºte ca o ofensãpentru evrei, ca o nebunie pentrugreci ºi ca o absurditate pentruînþelegere.“

Club `̀27Influenþa lui asupra generaþiei

Criterion a fost covârºitoare, cutoate cã s-a încetãþenit ca auto-cunoaºterea, sondarea interioarãsã fie pusã pe seama lui Proust,luciditatea pe seama lui Gide,vorbindu-se de generaþia gidianã.De altfel, Mircea Eliade realiza oparalelã între Kierkegaard ºi NaeIonescu prin pierderea credinþei ºiregãsirea ei, îndoielile, maceraþiainterioarã, cãutãrile spirituale careau fost productive pentru culturilelor, Søren Kierkegaard devenindpãrintele existenþialismului euro-pean, iar Nae Ionescu întemei-etorul trãirismului, existenþialismulromânesc. Atacant al clerului,Kierkegaard a scris cele mai pro-funde probleme despre religie, di-sociind experienþa religioasã deeticã ºi metafizicã, iar Nae Ionescua promovat preocupãrile reli-gioase, doctrina creºtinã, teologiaºi experienþele extraraþionale.

„...am egocentrismul marilor dis-peraþi“ mãrturisea Eliade, în pro-funda criza sufleteascã din timpulbolii Ninei ºi dupã moartea aces-teia, când îl redescoperã peKierkegaard, citind Sau/Sau, Postscriptum, ªcoala creºtinismului.Melancolia, dominanta lui spiritu-alã, nu este o moºtenire de la tatãlmoldovean, ci singura experienþãreligioasã îngãduitã de Dumnezeu.Tema geniului ca zeu izolat pecreste inaccesibile de gheaþã edezvoltatã în nuvela Un om mareunde macranthropia eroului esteun simbol al izolãrii definitive ageniului.

„Când i-am citit pe Kierkegaardºi Schopenhauer, am avut senzaþiacã sunt Dumnezeu. Aveam cevade monstru în mine“ – spuneCioran în Caiete, mãrturisindu-neinteresul dintotdeauna pentrufilosofia-confesiune ºi cazurile însensul clinic al expresiei, toþi ceicare merg spre catastrofã caNietzsche, Kierkegaard, OttoWeininger, Dostoievski. Ca toatã

generaþia `27, l-a citit peKierkegaard indirect, „când nici nuera la modã în România“, în tra-duceri din francezã sau germanã.Nici acum nu se poate citi directscriitorul danez, ci tot prin filierãamericanã sau francezã. Fiecareculturã cu prioritãþile ei!

Ca ºi Kierkegaard, Cioran aavut o relaþie ambivalentã cu tatãl:„preferam sã fiu copil de cãlãu.“Reflecþia interioarã, contemplaþiaproduc disperare, sfârtecare, frag-mentare interioarã vizibilã ºi în stil.Pe urmele scriitorului danez, ºi alelui Nietzsche, fragmentarismul luiCioran reflectã propria viaþã, pro-priul temperament, constituieexpresia unei constelaþii psihiceincapabile de lungi volute explica-tive, dar ºi jeturi spirituale aruncatepe hârtie din nevoia interioarã de aepuiza, de a exorciza o stareapãsãtoare de conºtiinþã. Cred cãpasiunea pentru filosofia-confe-siune a lui Søren Kierkegaardmotiveazã stilul fragmentar al luiCioran.

Pe culmile disperãrii abordeazãesenþa satanicã a suferinþei,deoarece treptele suferinþei nuformeazã scãri spre cer, ci spreinfern, sunt scãri ale durerii, Cioransituându-se în prelungirea lui Anti-Climacus, autorul Bolii de moarte,antonimul lui Climacus, în tãlmã-cire românescã Ioan Scãrarul,autorul Fãrâmelor filosofice ºi alPost-scriptumului la Fãrâmefilosofice. Dacã Ioan Scãraru neînvãþa modalitatea de a ajunge lamântuire prin rugãciuni sau scãricãtre Cer, Anti-Climacus nedezvãluie în Boala de moartetrepte ale disperãrii, trepte spreInfern.

„Nefericirea provine din noiînºine“ sublinia Cioran, dinmoment ce fiind o sintezã de trup ºisuflet unite în spirit, de lut ºi angel-ic, de libertate ºi necesitate, omuleste responsabil pentru propriacãdere, pentru propria nefericire, înpur spirit kierkegaardian, acestaatribuind disperarea liberului arbi-tru.

Prin importanþa acordatã liberu-lui arbitru, omul definindu-se prinalegerile sale, fiind un produs alvoinþei, Mircea Eliade este unul dinprimii reprezentanþi ai gândiriinordice în literatura noastrã,„fapta“, „actul“ fiind concepte curãdãcini în solul spiritual danez, nuîn aderarea lui la MiºcareaLegionarã. La rândul ei, JeniActerian este o reprezentantãtipicã a sensibilitãþii epocii, per-spectiva existenþialistã propusã înConfesiunea lui A fiind menitã sã oscoatã din perimetrul închis(tat) aldiaristicii feminine vaporoase.

Cioran este disperatul, nihilistulgândirii româneºti, nici filosof, niciteolog, nici negativist pur, cred cãstructural, psihologic, ca educaþieºi ambient familial este cel maiapropiat scriitor român de SørenKierkegaard, cel care l-a înþelesaºa cum îºi dorea danezul - prinempatie, prin situarea în loculceluilalt.

Gurile rele ar spune cã SørenKierkegaard ºi-a pierdut pânã ºiultima amintire de credinþã. Unscriitor cu o formaþie religioasãcare a gândit cu propriul cap, (ºi)-apus întrebãri, a scris despre toþidemonii ce-l bântuiau, Kierkegaarda predicat nu din amvonul bisericii,ci din vârful unei peniþe foarteascuþite.

Nicolae MAANOLESSCU

De revista Ateneu mã leagã multe ºi frumoase amintiridintr-un trecut care mi se pare la fel de îndepãrtat catinereþea mea. A fost odatã ca niciodatã pe la începutulanilor 1970. Sergiu Adam, prietenul meu, m-a invitat sã cola-borez la Ateneu. Toate articolele publicate sãptãmânal înrevista bãcãuanã vor intra în unul sau altul din volumelemele de Teme. La un moment dat, cineva din conducerea peplan local a PCR mi-a ridicat dreptul de semnãturã. Habarn-am de ce. Sergiu mi-a propus sã scriu sub pseudonim orubricã de sport. Primul text se intitula K&K ºi se referea lafinala de ºah dintre Karpov ºi Kasparov. Problema nerezol-vatã era cã nu puteam fi plãtit. Pseudonimele n-aveau tre-cere la contabilii comuniºti. Nu mai ºtiu ce a fãcut Sergiu(întrebaþi-l pe el!). Oricum onoarea de a scrie într-una dincele mai bune publicaþii din þarã ale acelor ani mã scutea deeventuale frustrãri pecuniare. La mulþi ani, Ateneu!

•• SSeerrggiiuu AAddaamm,, GGhh.. PPoorraa iiccuu,, NNiiccoollaaee MMaannoolleessccuu,,GGeeoorrggee GGeennooiiuu,, IIooaann NNeeaagguu,, OOccttaavviiaann VVooiiccuu ºº ii

PPeett rruu CCiimmppooiieeººuu

DummittrruBRÃNEAANU

consilier ConsiliulJudeþean Bacãu

Imagine vie a activitãþii culturalea Moldovei de mijloc ºi nu numai,revista „Ateneu“ ºi-a realizat meni-rea de interfaþã între viaþa culturalãºi spiritualã, localã ºi naþionalã ºipublicul larg însetat de culturã ºispiritualitate, de-a lungul celoraproape 90 de ani de existenþã ºijumãtate de veac de apariþie ºiserie nouã.

Revista „Ateneu“ a avut avantajulde a crea redactori ºi colaboratoriprofesioniºti ai scrisului, nume demarcã ºi prestigiu ai culturiinaþionale, ceea ce i-a conferit va-loare ºi recunoaºtere printre revis-tele de profil din þarã.

Consiliul Judeþean Bacãu ca edi-tor ureazã la ceas aniversar revistei„Ateneu“, viaþã lungã ºi prezenþãcontinuã ºi activã în spiritul româ-nesc de pretutindeni, iar redacto-rilor ºi colaboratorilor sãi multãsãnãtate ºi putere de muncã.

Nu ºtiu cu exactitate câþiani împlineºte revista Ateneuîn noua ei formulã, dar,oricâþi ar fi (50?), ea meritãrecunoºtinþa ºi firitisireanoastrã pentru ceea ce afãcut: a promovat literaturaromânã ºi a impus, în de-cursul deceniilor, câþiva scri-itori care conteazã. Numeleei se leagã, desigur, deBacovia. Dar se leagã ºi decâþiva scriitori din generaþiamea. De George Bãlãiþã ºide Ovidiu Genaru, de pildã,sau de Constantin Cãlin, deSergiu Adam ºi GeorgeGenoiu sau de numele maitânãrului poet ironic CalistratCostin (mai tânãr cam pevremea de când îl ºtiu eu).Nu i-am vãzut demult ºi nui-am putut citi decât spora-dic, când s-a întâmplat sã-micadã în mânã o carte de-alor sau am putut citi câte unnumãr din „Atheneu“ dãruitde fostul meu student VasileSpiridon. Aºa am descoperitcã Adrian Jicu a publicat unarticol bun (bun ca demon-straþie criticã) despre„Creangã“ al meu. Criticatânãrã îmi face uneori câte osurprizã. Carmen Mihalache,redactorul-ºef, fostã ºi eastudenta mea, uitã – nu ºtiude ce – sã mi-o trimitã închip regulat. Iar azi, dacã nuprimeºti acasã o revistã, n-aiunde ºi nici cum sã dai deea. Vorbesc de revistele dehârtie, nu de cele sub formãelectronicã.

De numele Ateneului seleagã, în imaginarul meu,cãlãtoria anualã pe care ofãceam la Bacãu împreunãcu neuitatul Al. Piru ºi cu N.Manolescu, care, atunci, eramai prietenos ºi mai puþinsuspicios decât este azi,când, ajungând preºedinte alUniunii Scriitorilor, am auzitcã m-a suspendat din Uniune

pe motiv cã nu mi-am plãtitcotizaþia. Nu mi-am plãtit-opentru cã, în ultimii 25 deani, Uniunea Scriitorilor m-aignorat total, cu obstinaþie.Nu poþi sã cotizezi acolounde nu eºti dorit. Ce-arzice prietenul ºi colegul meuN. Manolescu, dacã, pemotiv cã de ºase ani de zileuitã sã treacã pe la

Academia Românã, unde afost ales la recomandareamea, aº propune celor îndrept s-o facã sã i se sus-pende indemnizaþia de aca-demician pentru culpa deinerþie ºi sfidare a insti-tuþiei?... Aud?

O cãlãtorie miraculoasãcare se încheia, de regulã,cu un dejun pantagruelic ladl. Plãcintã. Îmi amintesc, deasemenea, de un alt perso-naj al oraºului, primarulSãndulache, om de bine ºi,dupã cât mi-am dat seama,om de caracter. Ce vremuri!De câte ori trec prin Bacãu,în drum spre Iaºi sauBucovina, remarc faptul cãoraºul s-a dezvoltat, aratãbine, pereþii blocurilor de peBulevardul central au fostcurãþaþi, în fine, sunt semnede prosperitate ºi moder-nizare. Numai numãrul destopuri este infernal de mareîn acest oraº. Unul dupãaltul, la distanþe mici, fãcute,parcã, nu pentru a facilita cir-culaþia, ci pentru a încetiniritmurile timpului ºi a ruºinagraba noastrã.

Doresc Ateneului viaþãlungã, poeþi ºi prozatori buni,critici literari drepþi ºi cu-rajoºi, artiºti de talent,demni, toþi, de mitul baco-vian care le supravegheazãspiritul.

SSolommonn MAARCUSSRevista Ateneu a devenit de mult pen-

tru mine un ingredient al Bacãului, aºacum sunt Bistriþa, Alecsandri ºi Bacovia.Am publicat de mai multe ori în aceastãrevistã, în mod deosebit, îmi amintesc deun dialog cu un scriitor bãcãuan, purtat peo bancã din Slãnic Moldova. Un dialog încare am evocat copilãria mea în Bacãulanilor 30 din secolul trecut. Faptul cãaceastã evocare a apãrut în Ateneu îmiaratã – sau cel puþin îmi dã iluzia – cãaceastã revistã este un element de stabi-litate într-un oraº a cãrui dinamicã esteatât de mare încât impresia generalã,când vin la Bacãu este cã aº fi paraºutatacolo dintr-o altã perioadã a istoriei. CuRadu Cârneci, cu George Bãlãiþã, cuConstantin Cãlin, cu George Genoiu, cuSergiu Adam, sau sub conducerea de azia lui Carmen Mihalache, aceastã revistãîmi dã încredere în continuitateabãcãuanã.

_________________

Irrinna PETRAAªÎntr-o vreme ceva mai „romanticã“

(vorba Gabrielei Adameºteanu) – pe cândorizontul politic nu era aºa de posomorâtºi încã mai credeam cã doar de noi, scri-itorii, depinde supravieþuirea noastrã ºi ascrisului românesc –, spuneam cã revis-tele literare trebuie sã gãseascã în eleînsele ºi în cititorii pe care ºi-i asigurãresursele necesare bunei lor vieþuiri.Acum revin ºi spun cã, dacã nu învãþãm,la nivel de neam, dar mai ales la nivel deinstituþii guvernamentale, cã fãrã culturãnu avem nici trecut, nici viitor, ne paºtepreistoria ºi cãderea în nimicnicie. Culturanoastrã în jurul revistelor s-a format ºi totîn jurul lor s-a consolidat ºi a dãinuit.

Cu gândul la rubricile mele de altãdatãîntr-un Ateneu în care m-am simþit acasã(ºi nu el e vinovat de „lenea“ mea deacum, ci prea multele proiecte în care mãavânt sub urgenþa timpului care trece) –Întâlniri ºi Digresiuni –, aº spune cã orevistã de culturã e cel mai potrivit loc deîntâlnire pentru scriitori ºi cel în care digre-siunile cu tâlc pot promite limpeziri ºitemelii de mari construcþii scripturale.

La mulþi ani, Ateneu! Membrilorredacþiei, toate gândurile mele bune!

Cu siguranþã, îmbãtrânesc! Altfel nu potsã-mi explic limpezimea cu care îmiamintesc anii premergãtori apariþiei noiiserii a revistei fondate de GrigoreTabacaru - Ateneu. Eram abia ieºit dinadolescenþã, cu mintea plinã de imagini ºiideuþe, ca un roi de albine ºi nu preaaveam cu cine schimba o vorbã în aceastãprivinþã. ªi, dintr-o datã, am descoperit cãîn oraº existã niºte oameni serioºi, oamenimari, cum se spune, care nu doar eraupreocupaþi, ci chiar trãiau pentru idei ºiimagini. Norocul (este unul dintre pseudo-nimele lui Dumnezeu) mi l-a scos în calepe poetul Sergiu Adam, cãruia îi datorezdebutul meu absolut în literaturã. S-aînfãptuit prin veghea sa, într-o culegere depoezie, ei bine da, poezie, editatã subegida unei fantomatice instituþii de culturãcare îºi avea sediul în una din casele ciu-date, cu aer medieval (Bacãul are vreopatru astfel de ciudãþenii arhitectonice), depe strada care ducea la garã. Cum puteasã se cheme o astfel de stradã decât KarlMarx!

Domnul Sergiu m-a introdus în cenaclulcare funcþiona într-o sãliþã, vecinã cuCercul de dans popular, la etaj, undeoamenii serioºi se luau în serios. Acoloi-am vãzut pentru prima oarã pe GeorgeBãlãiþã, pe Ovidiu Genaru ºi l-am regãsitpe fostul meu profesor de germanã, poetulºi extraordinarul om de spirit, Mihail Sabin.Era 1963. Eram fascinat sã fac parte, chiardacã la categoria „caracudã“, din acestgrup idealist. Nici nu ºtiam cât de idealiºtierau ºi, mai ales, nu cunoºteam atunci pu-terea credinþei în idealuri. κi doreau pefaþã ºi în secret o publicaþie. Era ceva denecrezut, þinând seama de vremuri. Darvremurile s-au schimbat pe neaºteptate înaprilie 1964. Degeaba se schimbã vre-

murile în bine dacã oamenii nu-ºi dauseama de asta. Nu era cazul. Oameniiaceia serioºi erau pe deplin pregãtiþi, aºaîncât, la sfârºitul verii anului 1964, omulprovidenþial care a fost ºi este RaduCârneci a venit cu aprobarea pentruapariþia Ateneului, o veche publicaþiebãcãuanã, într-o serie nouã, o revistã deculturã care s-a dovedit nu doarexcepþionalã, ci ºi o pepinierã de talentereale, un radiator cultural pentru multezone ale þãrii. Paginile de traduceri ºi celede criticã au fost punctele forte, numeimportante ale culturii au publicat înpaginile sale. Dar aceste nume mai puteaufi întâlnite prin gazetele centrale, înschimb, pe excepþionalii oameni de spiritpe care i-am descoperit eu îi puteamdescoperi doar în redacþia Ateneu. Amavut privilegiul sa fiu ºi sã rãmân prietenula doi mari scriitori români, care au fãcut,fãrã nici o exagerare, ºcoalã literarã –

George Bãlãiþã ºi Ovidiu Genaru. Acoloi-am cunoscut pe Cicerone Cernegura,ironic ºi mult prea delicat sã poatã rãbdaîndelung hopurile „revoluþiei culturale“ ce aurmat, pe sfiosul Horia Gane, pe energicul,rãzbãtãtorul dramaturg George Genoiu, peprofesorul Constantin Cãlin, devorat depatima documentului literar ºi dedragostea pentru Bacovia.

Cred cã nu aº fi înþeles niciodatã ceeste Bacovia (cine era ºtiam de multãvreme) dacã nu l-aº fi ascultat pe RaduCârneci, dacã nu aº fi fost în preajma sa.Ateneu îi datoreazã mult, în afara acesteiserii de apariþii, îi mai datoreazãsupravieþuirea revistei ºi a grupãrii literare.Mã înclin în faþa rãbdãrii, perseverenþei,generozitãþii ºi dragostei sale de literaturã!

Ateneu a însemnat pentru mine ºi întâl-nirile cu omul de culturã enciclopedicã,Vlad Sorianu, cu Ioanid Romanescu, de osensibilitate umanã ºi poeticã impresio-nantã, cu omul de spirit ºi de echipã careeste Calistrat Costin, cu Stelian Nanianu,cu poetul Constantin Puºcuþã (semnaVoicu), un suflet minunat ºi un om decarte, temeinic ºi echilibrat, cu uluitorulIulian Antonescu, profesorul care þinea sãlide sute de oameni cu sufletul la gurãvorbind despre istoria naþionalã, cu ViorelSavin – aiurit ºi scãpãrãtor –, cu DoruKalmuski, frenetic, fantezist ºi excepþionalprieten, cu Victor Mitocaru, interiorizat ºieficient. Am avut norocul sã vãd cum subochii mei se modela un fragment importantde istorie culturalã româneascã. N-a fostuºor, dar a fost minunat. Nãdãjduiesc sãnu se opreascã ºi nu se va opri datoritãtenacitãþii ºi dãruirii unor oameni cum suntcei din echipa condusã de CarmenMihalache, uluitor de coincidentã cu felulde a fi ºi de a construi al întemeietorilor. Nule doresc decât sã reziste la intemperiilesociale. Sunt buni ºi generoºi, aºa cumsunt oamenii de ispravã. Cu astfel deoameni a început Ateneu, cu astfel deoameni continuã. Sunt fericit cã am fost laAteneu!

jubileu

iulie – august 20146

Eugen SIMION

Douã-trei cuvintede firitisire

pentru „Ateneu“

Eugen URICARU

Ateenneeu meergee mai deepartee

•• 11998866:: CCaall iisstt rraatt CCoosstt iinn ,, DD..RR.. PPooppeessccuu,,SSeerrggiiuu AAddaamm,, NNiiccoollaaee MMaannoolleessccuu,, EEuuggeenn SSiimmiioonn,,

AAll .. PPii rruu,, VViiccttoorr MMii ttooccaarruu (( îînn ffaaþþãã))

Sunt scribul1. Priviþi ochiul meu de pia-trã. Este aºteptare. Este atenþie. Este ºiprudenþã. Asprimea stãpânului trebuieîndreptatã în altã parte. Priviþi mâinilemele sprijinte pe ruloul de papirus, încor-darea întregii mele fiinþe supuse. Dar celcare vede ºi se pregãteºte sã-mi dictezese înºalã: eu nu am nimic de dat, numaide primit. ªi, asemenea pelicanului dinDelta Nilului sacru, eu înghit orice ºioricât. Am studiat gramatica, arta cera-micii, ºtiinþa mãsurãrii terenurilor, ºtiu sãcitesc cu destulã siguranþã poziþiaaºtrilor ºi sã rezolv probleme complicatede trigonometrie. În ciuda Cãrþii deînþelepciune ºi a moraliºtilor cu pleoapegrele ºi pântece încãpãtoare ce deseoriuitã cã ºi trupul trebuie, asemenea spiri-tului, sã fie agil, suplu ºi viguros, nu amneglijat lupta sportivã ºi vânãtoarea. LaFaium am vânat raþe cu penaj auriu ºi uncerc de cobalt în jurul ochiului, laHeliopolis lei ºi gazele. Unde n-amlucrat? În port, la biblioteca regalã, laimpozite ºi la tezaur, la rezervoare ºi laîntreþinerea canalelor, pe lângã templu,pe lângã marele ºambelan, nu m-amruºinat sã servesc la grajduri ºi, când afost nevoie, în locuri mult mai urât miro-sitoare. Am fost multã vreme în preajmacelui de-al treilea, ca ºi a primul profet allui Amon. Mereu în umbrã, consiliersecret ori slugã de încredere, avid delucruri ºi întâmplãri ca un burete demediul sãu. De altfel, în zilele cândnorocul mã ocolea, sclavii mã arãtau cudegetul ºi strigau în spatele meu:Buretele de Mare! Ceva însã nu mi-areuºit, în ciuda unor speranþe: sã-l fac pestãpân sã simtã cã sunt de neînlocuit.Am fost în armatã, în magistraturã,supraveghetorul terenurilor de vânã-toare, ºef de lucrãri la ºantierul naval.Printre meºteºugari, cât timp am lucratîntre ei în atelierele lor scunde ºiîntunecate mi-am fãcut un bun renume.

Dar în arta scrisului am rãmas neîn-trecut. În tot acest timp, am purtat cu

mine uneltele de scris. Ce ochiul frunþiivede mic, ochiul minþii mãreºte de o miesau poate de zece mii de ori. Nu ºtiucare este adevãrul. Dar sã percep ochiulalbinei ca pe o piatrã de moarã ºlefuitãca un diamant e oare puþin? Eu sunt celcare a scris cã îndeletnicirea mea esteprima dintre toate meseriile. ªi tot eu: cascrib, sunt mai profund decât cerul,pãmântul ºi lumea de dincolo. Numelemeu se rosteºte în ºapte vânturi. Uniicred cã sunt Kai, alþii Imhotep,Amenmose sau Meh, unul mã strigã Roi,iar altul Haemnese. Unii îndrãznesc sãmã strige cu numele zeului. Dar numelemeu adevãrat nimeni nu-l ºtie. Eu tac.Puþine din câte s-au spus despre minesunt reale. Legende, confuzii, bârfealã,perfidie sau linguºeli ºi prea puþin suflet.Tu, care stai tolãnit la umbra smochinu-lui ºi aºtepti întoarcerea femeilor de lamuratul inului, de bunã seamã cã te poþidesfãta numai privindu-le ca un neputin-cios cum trec pe acolo îmbrâncindu-se ºimirosind a sudoare de mãgãriþã ºichicotind, cu toate cã o zi întreagã aulucrat cu picioarele în mâl, aplecate subarºiþa soarelui, tu de ce rânjeºti? Poatecrezi cã sunt ca ºi tine, un leneº care iatotul în batjocurã? Te înºeli, sclavule! ªifaraonul odatã cu tine! Eu sunt adevãra-tul fiu al lui Amon-Re. Priveºte-mã încã odatã bine. Oricând, cu ºtiinþa mea, eupot da alt curs întâmplãrilor. Fiindcãnumai ce scriu eu rãmâne cu adevãrat.Restul e tãcere. Priviþi în urmã. Unde eumilinþa? Unde supunerea? Unde celcare îmi dicteazã (faraonul, fireºte, fiind-cã în ordinea lumii vii numai el mã poateconvoca)? Sunt singur. Sunt timpulnesupus eroziunii. Am vãzut pulbereaacoperind fãrã întrerupere piramidele.Eu am sfãrâmat în glumã nasul Sfinxuluide la Giseh. Sunt primul martor. [...]

Memoria mea este ca lumina ºiîntunericul: cât scriu este luminã. Cândam încheiat papirusul este întuneric.Apoi este iar luminã, început. Uitarea

este odihnã, regenerare. Nu duc nimic înspate. Papirusul meu este memoriamea. Ce nu încape acolo e întunericbinefãcãtor. Mie nu mi se întâmplã nimic,totul se întâmplã celorlalþi ºi în jurul meu.Numai aºa îmi pot face meºteºugul custrãlucire. Un babilonian, un om care atrãit zece ani într-un turn înalt numaipentru studiul stelei Sotis, mi-a spus: aiputea fi asemenea zeului dacã în sufletnu þi-ar licãri când te aºtepþi mai puþinrânjetul piticului Seneb, otrãvitorul. Cetrebuia sã înþeleg de aici?... Gânditor,am plecat în insula Elefantina, unde o ziîntreagã am privit curgerea Nilului. Darîn apa galbenã chipul meu arãta ca opatã neclarã de ulei, ca un smalþ care setopeºte. M-am întors la papirusurilemele. În încãperile lungi, scunde ºi întu-necoase, aerul era uscat, înecãcios, caal camerel mortuare. În firide adânci,pline de un praf argintiu ºi uºor ca respi-raþia reginei Isis, erau nenumãratele pa-pirusuri scrise de mine. Nenumãrate, ºiîncã e puþin zis, fiindcã, aºezate cumeºteºug unele peste altele, s-ar fi pututînãlþa din ele o piramidã mijlocie. Nuajunsesem oare nemuritor? Mi-ampotrivit cernelurile, penele, rulourile. Darmâna îmi era înþepenitã, iar mintearefuza sã conceapã. [...]

_________________

1 Scribul se reia în tot ce scriu, ori decâte ori felul meu de a vedealucrurile o cere.

Eram tineri, visam sãdevenim scriitori ºi ne întîl-neam la sfârºitul fiecãreisãptãmâni. Fãceam schimbde cãrþi, majoritatea fiindinterzise, discutam desprecele citite în zilele prece-dente, comentam lumea încare trãiam ºi spuneamglume care ar fi avut urmãri

amare dacã ar fi ajuns laurechile Securitãþii.

Participau la aceste„colocvii“, stropite uneori cuvin sau cu bere, RaduCârneci, George Bãlãiþã,Ovidiu Genaru, VasileSporici, Constantin Cãlin,Mihail Sabin ºi semnatarulacestor rânduri.

La întâlnirea de laînceputul lunii martie – 1963s-a discutat, între altele,despre revistele literare careapãreau atunci în þarã.Concluzia a fost cã erau, curare excepþii, proaste ºifoarte puþine. În Moldova,spre exemplu, apãrea o sin-gurã revistã – „Iaºul literar“.Înainte de a ne despãrþi,Radu Cârneci a spus, cu ovoce fermã, pe care o aud ºiacum: „Facem revistã laBacãu. Avem forþe. Se vorgãsi ºi bani. Extrem de greuva fi cu obþinerea aprobã-

rilor“. Cuvintele lui ne-auuimit. În contextul politic deatunci, apariþia unei revistela Bacãu pãrea o utopie.Demersurile au început cîte-va zile mai târziu ºi au duratun an ºi jumãtate. Au fostduse de mai multe ori, laBucureºti ºi la instituþiilelocale „competente“, tot felulde referate, planuri tematice,calcule economice, liste cuviitori colaboratori, precizãrireferitoare la profilul revisteiºi la spaþiul de difuzare.Dupã aproape ºase luni s-acerut tipãrirea unui „Numãrde probã“ în zece exemplarecare urmau a fi trimise, prin„Poºta secretã“, la partid, laculturã, la cenzurã ºi altororgane cu putere de decizie.Deºi întocmit cu maximãatenþie, numãrul a fostrespins deoarece nu reflectacu fidelitate realitãþilepolitice, sociale, economice

ºi culturale din zonã. Cîtevaluni mai tîrziu a fost cerut unalt „Numãr de probã“, care afost, însã, respins din ace-leaºi motive.

Cu toate acestea, demer-surile au continuat ºi, spremirarea noastrã, în iulie1964 a venit aprobarea.

Primul numãr al revisteiAteneu a apãrut în ziua de19 august 1964. Visuldevenise realitate.

Împreunã cu GeorgeBãlãiþã am stat atunci, întipografie, pînã spre searã,cînd maistrul ConstantinBajora ne-a dat cîte unexemplar cu cerneala încãumedã. Am citit revista de laprima pînã la ultima paginã.Eram bucuroºi cã apãruse,dar mîhniþi cã numerele deprobã fuseserã mult maibune.

De atunci au apãrut peste500 de numere la redactareacãrora am contribuit cît m-auþinut puterile ºi cît mi s-aîngãduit.

Iar ceea ce ºtiu este cãrevista Ateneu merge maideparte ºi oriunde voi fi mãvoi bucura.

iulie – august 2014

jubileu

7

Sergiu ADAM

Ateneuu – Nr..1

George BÃLÃIÞÃ

ScribulEmmil NICOLAAE

scriitor, redactor ºef la revistaConta (Piatra-Neamþ)

Înainte de orice, pentru mine Ateneu aînsemnat ºi înseamnã douã lucruri: unmodel editorial în zona revistelor culturaleºi o suitã de personalitãþi/ scriitori (de laRadu Cârneci ºi Sergiu Adam pânã laConstantin Cãlin ºi Carmen Mihalache) dis-puse/ dispuºi oricând, într-o viziune „idea-listã“, sã-ºi punã talentul ºi energia în sluj-ba literaturii ºi artelor. Spun „a însemnat“pentru cã m-am legat de revistã în perioa-da debutului meu, care aproape cã a coin-cis cu anii apariþiei noii serii (postbacovi-ene) a publicaþiei, ºi spun „înseamnã“ pen-tru cã am rãmas colaboratorul ºi cititorul eifidel. Nu ascund ºi faptul cã G. Bacovia –dupã opinia mea, cel mai „cinstit“ poet dinliteratura noastrã! – a fost un alt motiv carem-a þinut ºi mã þine aproape de Ateneu.Iatã de ce iubesc revista ºi oamenii ei,urându-le acum LA MULÞI ANI!

______________

Marrcel MUREªEAANUTrec aceastã aniversare între minunile

ce mi se întâmplã ºi printre consistenteledovezi ale existenþei mele literare!

Cu excepþia anului întâi, în toþi ceilalþi animi-am aflat numele în Ateneu ºi am parcursaxa Cârneci, George Bãlãiþã, ConstantinCãlin, Sergiu Adam, Carmen Mihalache,ceea ce nu e puþin.

Cutie de rezonanþã tinzând spre per-fecþiuni, cu acusticã demnã de un spaþiufilarmonic, revista din Bacãu s-a nãscut vieºi dreaptã ºi aºa a rãmas, chiar în catalep-sia sa din „clipa“ cea grea!

Sunete clare îmi vin mereu dinspreGenaru, Donea, Costin, Petruºcã, înþelep-tul Manta, Voicu cel Blând ºi plecat ºi din-spre toþi cei care nu-mi trec acum prinminte, dar au trecut prin inima mea.

La Cluj, Ateneul palpitã ºi prin mine, elca un zmeu zboarã munþii pânã aici!

Pun în aceste cuvinte cel mai nefalaciosomagiu, pe care-l încredinþez DoamneiCarmen, aceleia care va bate Gongul 50 ºiva ridica pleoapa altei iluzii!

______________

La Mullþi Anni rrodnnicilla unn strrãllucit jubilleu!

A edita o revistã este un construct com-plex, cu migalã ºi perseverenþã, care la unastfel de ceas aniversar aduce satisfacþiaunui bijutier.

50 de ani este vârsta nunþii de aur, aunirii întru credinþã ºi dragoste în spaþiulcultural, când timpul a girat în carate va-loarea revistei. Aceastã dãinuire este prinsine un argument pentru alteþea moralã ºiintelectualã cu care a fost preluatã ºi valori-ficatã ºtafeta bacovianã, ca o datorie deonoare în continuarea tradiþiei ºi cinstireaspaþiului bãcãuan, cu dãruirea specificãunui adevãrat forum de culturã.

Cum prestanþa unei reviste depinde atâtde conducere, cât ºi de colaboratori, felici-tãri colectivului de redacþie care a ºtiut sãatragã într-o mare familie condeie de pres-tigiu ºi sã construiascã în timp un atlas re-prezentativ pentru spiritualitatea bãcãuanã.

50 de ani de management de clasã autransformat revista într-un adevãratimperiu, tentacular, prin prestigiu ºi ecouri,prin colaborãri ºi prieteni, cu deschiderimultiple, marca unei publicaþii de elitã.

Revista Ateneu onoreazã blazonul de-numirii, fidelã ideii de citadelã a spirituluicreator, vestalã pe altarul cultural artistic alunei zeiþe Atena, picurând deopotrivã stropide înþelepciune ºi combativitate.

Nãscutã în zile fierbinþi de august, nouaserie ºi-a creat în timp o autoritate proprieºi îi dorim sã-ºi pãstreze acest spirit de „zilefierbinþi“ ºi nobleþe atenianã.

Cu preþuire ºi prietenie colegialã,Redacþia revistei Pro Saeculum,

Focºani

interviu

iulie – august 20148

Constantin Cãlin – Stimate domnuleCârneci, în 1964 a apãrut revista de culturã„Ateneu“, al cãrei prim redactor-ºef aþi fostpînã în 1972. Începuturile ei nu sînt preaclare – am constatat – nici chiar pentrubãcãuani. Avem acum ocazia sã lelãmurim. „Dacã nu se lupta cutare saucutare – spun unii - «Ateneul» nu ar fi exi-stat“. În ce a constat ºi care a fost rolul dv.în aceastã „luptã“? Cu cine aþi pornit laredactarea lui? Cum i-aþi stabilit progra-mul? De ce v-aþi oprit la titlul pe care îl are?

Radu Cârneci – Stimate colegConstantin Cãlin, întrucât „Ateneul“ faceparte din biografia mea, adicã din viaþamea, îmi place ca lucrurile sã fie întru totulclare, foarte clare. Spun aceasta întrucît dela un timp apare cîte unul ºi „intrã“ ºi el în„lupta“ despre care aminteai, ba chiardevine ºi leader, deºi la vremea aceea nuse prea zãrea. ªi mai adaug cã aceastãrevistã nu ni s-a fãcut cadou de cãtrenimeni, ci a fost într-adevãr încununareaunei lupte, a unei demonstraþii cã înregiunea Bacãu exista la ora respectivã oputernicã miºcare culturalã, în primul rîndliterarã, care se cerea fructificatã. Revistaa avut o naºtere lungã ºi grea. Din 1958,data numirii mele ca director al CaseiRegionale a Creaþiei Populare (mai apoi eufiind secretarul ºi, respectiv, preºedinteleComitetului Regional pentru Culturã ºiArtã) ºi pînã în 1964 s-a realizat – lucrufoarte important – o anume „decantare“, oselectare a „valorilor“ ºi, în acelaºi timp,strîngerea lor în ideea necesitãþii strin-gente a înfiinþãrii unui organ de presã cul-turalã.

Numesc aici pe cei care mi-au fostfoarte apropiaþi ºi nu o datã de folos:Bãlãiþã, Genaru, Sorianu, Ion Ghelu-Destelnica (la acea datã o mare promisi-une de autor teatral!), regretatul MihailSabin, Sergiu Adam, Ernest Gavrilovici,Constantin Th. Ciobanu ºi, mai de la dis-tanþã, Corneliu Buzinschi, Carol Isac,actorii Ion Buleandrã ºi Florin Gheucã, lacare aº mai adãuga, pentru spiritul lor deechipã, pe istoricul Iulian Antonescu, peprofesorul de pedagogie Virgiliu Radulian,pe ziariºtii Constantin Potângã, VictorEnãºoae, Dumitru Mitulescu, StelianNanianu (fostul secretar de redacþie),Mureº Covãtaru, pictoriþa Iulia Hãlãucescu,istoricul de artã Grigore V. Coban, profe-sorul Valeriu Bogdãneþ ºi încã alþii.

Fapt esenþial, demn de subliniat: înaceastã „luptã“ am beneficiat de îndru-marea ºi încrederea totalã a organelorregionale de partid ºi de stat.

ªi încã ceva: în apariþia revistei s-aimplicat ºi conducerea Uniunii Scriitorilor,mai ales Comisia de îndrumare a tinerilorscriitori, precum ºi Casa Centralã aCreaþiei Populare. Fapt concret, carecunoaºtere a activitãþii noastre, s-a orga-nizat la Bacãu prima Consfãtuire pe þarã acercurilor literare (din Moldova), în iarna lui1963, prilej cu care s-a întãrit ºi mai multideea apariþiei unei reviste.

Au fost atunci prezenþi numeroºi dele-gaþi ai cercurilor ºi cenaclurilor literare, iardin partea conducerii Uniunii Scriitorilor auparticipat Marcel Breslaºu, Ion Bãnuþã,Mihu Dragomir, Pop Simion, apoi CorneliuLeu, Mihai Gavril, precum ºi VictorKernbach din partea Casei Centrale aCreaþiei Populare, el fãcînd ºi secretariatde redacþie în perioada de pregãtire pentruapariþia revistei.

Rememorînd ºirul demersurilor ºi almomentelor de început, se cuvine sãamintesc ºi de ajutorul acordat de revista„Contemporanul“, al cãrei secretar respon-sabil de redacþie, Roger Câmpeanu, om deexcepþionalã capacitate ºi experienþã ºiadjuncta lui, Elena Marinescu, au venit laBacãu spre a ne învãþa, practic sã facemrevista.

În sfîrºit, „Ateneul“ a apãrut la 23 august1964, la aceeaºi datã cu „Ramuri“, omagi-ind 20 de ani de la eliberarea patriei.„Ateneu“ ºi „Ramuri“ au fost publicaþiile cul-turale regionale care au deschis drumulapariþiei în anii urmãtori a unor noi revisteîn þarã. Da!

Cele douã reviste, de la Bacãu ºiCraiova, au constituit o adevãratã izbândãa noului spirit ce începea sã se afirme înculturã ºi în viaþa socialã.

În ce priveºte titlul revistei, aceasta afost stabilit dupã îndelungi cãutãri ºitatonãri. Figurau în propunerile noastretitluri ca „Pagini bãcãuane“, „PlaiurileBistriþei“, ba chiar ºi „Azi“ (numele cunos-cutei reviste conduse de Zaharia Stancuîntre cele douã rãzboaie) ºi, se-nþelege,„Ateneul cultural“ ºi „Ateneu“.

Constantin Cãlin – Cum a fost primitãrevista de publicul local?

Radu Cârneci – Cu scepticism ºi neîn-credere de cãtre unii („…hm, asta n-o sãdureze...“), cu mirare de cãtre alþii („... ia teuitã, mãi, cã se poate…“), cu simpatie decãtre mulþi („…avem ºi noi publicaþia noas-trã…“), cu entuziasm ºi bucurie, de cãtrenoi, cei care o visasem, cei care lup-taserãm ºi obþinuserãm o asemenea victo-rie.

Constantin Cãlin – Revista a adunat înjurul ei mai mulþi scriitori a cãror afirmareeste intim legatã de existenþa sa. Acestcolectiv a fost numit ori s-a autointitulat –lucrurile nu sunt prea limpezi – „gruparealiterarã Ateneu“. Ce criterii (estetice, eticeetc.) au stat la baza acesteia? A rezistat eamaturizãrii membrilor sãi?

Radu Cârneci – Fãrã-ndoialã, scriitoriiamintiþi puþin mai înainte, ca ºi alþii care s-au ataºat în anii imediat urmãtori –Romanescu, Genoiu, Calistrat Costin,Horia Gane, Octavian Voicu – s-au formatîn spiritul cultural al revistei „Ateneu“. Multmai mulþi sînt însã cei care au debutat ºi aucolaborat în paginile acesteia, nu numaidin regiunea Bacãu, ci din toatã Moldova(Iaºul, ºtii foarte bine, la ora aceea neavîndo revistã pe mãsura necesitãþilor ºi a posi-bilitãþilor) ºi din întreaga þarã. „GrupareaAteneu“ este o realitate: la început ne-aplãcut, orgolioºi cum eram, sã ne autode-numim aºa, mai apoi lucrurile au devenit

mai organizate, în sensul cã cei care pu-blicau cu o anume continuitate în paginilenoastre, subsemnînd la programul revistei,se considereau de la sine cã aparþin spiri-tual (ºi) acesteia.

Scriitori ca Petre Stoica (foarte desprezent în publicaþia noastrã cu traduceridin lirica universalã), Laurenþiu Ulici (care asemnat, un timp, cronica traducerilor), Al.Sãndulescu (care a þinut un jurnal de isto-rie literarã), Romulus Vulpescu (prezent cucolaborãri de mare interes literar ºi artis-tic), Tudor George (care ºi-a vãzut tipãriteaici cîteva din poemele sale reprezenta-tive), universitarii ieºeni Al. Dima, Const.Ciopraga, Mihai Drãgan, Ion Apetroaie,Radu Negru, sucevenii Platon Pardãu ºiMarcel Mureºeanu, ardelenii Mircea Popa,Mircea Tomuº ºi Ion Pop ºi alþii au con-tribuit, fiecare conform fiinþei sale spiri-tuale, la îmbogãþirea ºi perfectarea profilu-lui revistei. Se înþelege de la sine cã pro-gramul revistei a fost – ºi a rãmas – ºi pro-gramul „grupãrii Ateneu“ în sensul larg alcuvîntului [… ]

Constantin Cãlin – Ca redactor-ºef, ceautori aþi promovat, pentru ce idei aþi mili-tat?

Cu ce succes?Radu Cârneci – Într-o mãsurã am

rãspuns mai sus la aceste întrebãri. În cepriveºte promovarea unor talente, am avutîntotdeauna grijã de cei tineri, unii din eiconfirmînd, cu trecerea anilor, intuiþianoastrã.

În primul rînd este vorba de scriitorii dincolectivul redacþiei, deºi unii dintre ei debu-taserã, de cîþiva ani, în alte publicaþii –regionale sau centrale: Bãlãiþã, Genaru,Genoiu, Romanescu, Vlad Sorianu, SergiuAdam º.a. Creºterea ºi maturizarea lor caartiºti ai cuvîntului, dar ºi ca oameni ainoului timp, s-a realizat în mare mãsurã ca„ateneiºti“. Aº mai adãuga o serie de numecare de asemenea au gravitat în sferarevistei, unii mai mult, alþii mai puþin timp,

cîþiva fiind ºi azi ai acestei publicaþii:Carmen Tudora, Dan Verona, Ion Roºu,Florin Muscalu, Maria Petra, Ion Panaitº.a.

În legãturã cu „ateneiºtii“, îmi permit sãrelatez o întîmplare – chiar dacã, dupã cîteimi amintesc, am mai spus-o cîndva: În1964, cînd fãceam „necesarele intervenþii“pentru aprobarea revistei, un funcþionarsuperior, al cãrui cuvînt era destul deimportant, mi-a spus bãtîndu-mã pe umãr:„Tovarãºe Cîrneci, eu voi fi foarte mulþumit,dacã revista pentru care te lupþi dumneatava da þãrii mãcar un scriitor de vazã“. Dupãvreo cincisprezece ani, reîntîlnindu-ne –era de-acum ministru – i-am reamintitscena ºi i-am numit cu sincerã mîndrie pecîþiva din scriitorii de mai sus, ca fiind, fãrãtãgadã, importanþi, purtînd – mãrturisit saunu – însemnul revistei „Ateneu“. Omul asurîs cu înþelepciune zicîndu-mi: „Ai avutdreptate, merita sã te lupþi atunci, ºi-mipare bine cã þi-am fost de folos“. Cît despresuccesul acestora în viaþa literarã, vorbescmai elocvent cãrþile lor, unele dintre ele dereferinþã…

Constantin Cãlin – În 1972, sprenedumerirea ºi regretul celor cu caremunciseþi împreunã, aþi plecat la Bucureºti.Nu la „ceva mai mare“, cum au plecat uniidin prietenii ºi colaboratorii dv.! Ajunseseþila concluzia cã „Maurul ºi-a fãcut datoria“,cã aþi epuizat o etapã, ori au existat ºi altemotive?

Radu Cârneci – Dacã vã mai amintiþi,prin anii ’70 – ’71, cînd începuse a se puneproblema autofinanþãrii revistei, eu amîncercat sã înfiinþez o micã editurã„Ateneu“, care, prin câteva titluri: un clasic(Eminescu ori Creangã, Sadoveanu sauRebreanu), o traducere de mare succesdin literatura universalã etc., ar fi rezolvatproblema, oferind ºi posibilitatea tipãririiunor tineri talentaþi din gruparea revistei„Ateneu“, toate acestea rezolvîndu-le cuforþele noastre, fãrã a mai angaja personalsuplimentar. Este, în fond, ceea ce seîntîmplã acum prin publicarea de cãtreaproape toate revistele – în vedereaaceluiaºi scop – a almanahurilor. Ideeamea avea însã avantajul superioritãþii cul-turale. Problema n-a fost înþeleasã, dinpãcate, de cãtre cei în drept. Am mai doritatunci sã facem o filialã a UniuniiScriitorilor la Bacãu, ceva în felul cena-clurilor înfiinþate de Uniune în anii dinurmã, din iniþiativa preºedintelui acesteia,D.R. Popescu, într-o serie de centre cuactivitatea scriitoriceascã intensã, la carear fi aderat unii scriitori din Bucureºti(Baconsky, Bãnuþã, Petre Stoica, VasileNicolescu º.a.), idee ce viza o anumedescentralizare, dar nici acest lucru n-afost acceptat. Aºadar spiritul meu de iniþia-tivã s-a simþit deodatã fãrã de rost laBacãu…

La acestea s-a adãugat faptul cã trebuiasã ofer copilelor mele posibilitatea de aurma în bune condiþii studiile universitarede profil artistic, facultãþi care la Bacãulipseau. Oricum „etapa Bacãu“ pentru minese cam sfîrºise…

Constantin Cãlin – Aþi urmãrit, desigur,în continuare, mersul revistei (lunar,

Radu Cârneci:

„La Bacãu m-am formatca om de culturã ºi scriitor“

•• PPrr iieetteennii îînntt rruu ccuull ttuurrãã:: CCoonnssttaanntt iinn CCããll iinn ,, RRaadduu CCâârrnneeccii ºº ii MMiihhaaii DDrrããggaann

Cel mai îndreptãþit sã vorbeascã despre primafazã a revistei noastre e – incontestabil – poetulRadu Cârneci. De-a lungul anilor, d-sa a fãcut-oadesea, la solicitãri ºi în contexte diverse, dar numaide cîteva ori cu rãbdarea necesarã explicãrii întreg-ului context care a favorizat înfiinþarea publicaþiei.

Una din aceste expuneri mai detaliate se aflã îninterviul de mai jos, acordat lui Constantin Cãlin înanul 1988, la împlinirea vîrstei de 60 de ani. Îl repro-ducem, avînd acordul ambilor interlocutori, din volu-mul Cãrþile din ziar (Ed. Babel, 2013).

interviu

iulie – august 2014 9

trimestrial ºi apoi iarãºi lunar). Ce credeþicã s-a pierdut dupã plecarea dv. ªi ce s-acîºtigat?

Radu Cârneci – Rãspunsul îl camcunoaºteþi: s-au pierdut 7- 8 ani de apariþielunarã, deci s-au publicat de patru ori maipuþini scriitori ºi alþi creatori de valori spiri-tuale, s-au pierdut colaboratori ºi, nu înultimul rînd, o parte din cititori. În orice caza fost un recul pe care nici azi nu-l înþeleg.

Prin revenirea la apariþia lunarã, s-arefãcut rapid ºi eficient legãtura cu ceea cefusese „Ateneul“ în anii ’70; echipa, exce-lent condusã de noul redactor-ºef, dra-maturgul George Genoiu, dovedindu-se pemãsura cerinþelor, experienþa ei fiind înstare de împliniri deosebite. S-a cîºtigat însensul maturizãrii concepþiei despre opresã culturalã modernã. S-a cîºtigat înprecizarea profilului revistei: complex,armonios în compartimentele-i multiple.

S-au cîºtigat noi colaboratori valoroºi,nume prestigioase, au fost lansaþi iarãºitineri valoroºi. Un fapt de asemenearemarcabil: „Reuniunile Ateneu“ ºi acor-darea premiilor revistei unor personalitãþide primã mãrime ale culturii noastre con-temporane.

Constantin Cãlin – La Bacãu, paralelcu activitatea literarã, aþi desfãºurat o(cuvîntul nu e exagerat) vastã activitateculturalã de masã. V-aº ruga sã numiþicîteva din acþiunile la originea cãrora aþistat.

Radu Cârneci – Înainte de a fi redactor-ºef, în funcþiile pe care le-am numit mai laînceputul discuþiei noastre, am organizatcîteva concursuri de creaþie literar-artisticã,am editat culegeri literare, am fost coorga-nizator al primei consfãtuiri a cercurilor lit-erare, am iniþiat ºi organizat Festivalul „G.Bacovia“, despre care aº îndrãzni sã afirm:primul ºi unic în felul lui, de o amploareincredibilã.

Constantin Cãlin – Cum v-a venitideea înfiinþãrii unui asemenea festival? Înce a constat originalitatea lui?

Radu Cârneci – Nouã, celor aflaþi laBacãu în acea perioadã, ne revine o bunãparte din meritul de a-l fi „relansat“ peBacovia ºi mai ales de a-l fi explicat ºiprezentat în adevãrata-i luminã concetãþe-nilor sãi.

Deja la Bucureºti ºi în alte oraºe,numele marelui poet se auzea din ce în cemai des. Revista noastrã a avut încã de laînceputurile sale, dupã cum prea bine ºtii,o rubricã permanentã „Bacoviana“, undeau fost publicate contribuþii cu privire laviaþa ºi opera poetului. Interesul nostru s-aconjugat ºi cu insistenþele, întru totul înte-meiate, ale poetei Agatha Bacovia pentrutransformarea fostei case a familiei scri-itorului într-o casã memorialã. Lucrul a fostdestul de dificil; totuºi pînã la urmã ideea aprins. La realizarea, în mod practic, a aces-tui aºezãmînt de culturã, de mare folos aufost muzeografii Alexandru Popovici ºi, maiales, Eugenia ºi Iulian Antonescu, acestadin urmã director, la acea vreme, al reþeleimuzeistice a judeþului. Pe urmã lucrurile aumers din unul în altul: s-a aprobat ca liceulunde a învãþat poetul, strada pe care alocuit, una din librãrii ºi teatrul dramatic sãpoarte numele lui Bacovia.

Tot atunci, în acord cu Uniunea ArtiºtilorPlastici, s-a convenit sã se ridice în centruloraºului Bacãu o statuie Poetului (autor:valorosul sculptor Constantin Popovici).Poetul „plumbului“ ºi al tristeþilor provin-ciale se întorcea în oraºu-i natal mai glo-rios ca oricînd.

Ideea Festivalului literar-artistic „GeorgeBacovia“ îmi aparþine, într-adevãr, ºi eaconstituie încununarea eforturilor noastrepentru punerea în toate drepturile ºi cutoate onorurile a poetului în urbea sanatalã.

Festivalul din 1971 a constituit, deci,încununarea unor acþiuni, ca un supremomagiu adus poetului la 90 de ani de lanaºterea sa. A fost o participare impresio-nantã: peste o sutã de poeþi, critici ºi istori-ci literari, conducãtori de reviste, editori,artiºti plastici, activiºti culturali, ziariºti. Aufost sesiuni de comunicãri, s-au dat spec-tacole, s-au deschis expoziþii de artã, s-aufãcut pelerinaje la – atunci deschisa – casãmemorialã „G. Bacovia“, la „salcia poetu-lui“, „prin codrii Bacãului“. Peste tot s-adeclamat din ºi pentru Bacovia. S-au acor-dat, pentru întîia oarã, diplome de onoareunor scriitori, critici, traducãtori ºi artiºtiplastici cu afinitãþi manifeste pentru operapoetului. Printre cei cãrora juriul – un juriu„de largã reprezentare“, prezidat deLaurenþiu Fulga – le-a decernat titlul delaureat au fost: Mihail Petroveanu,Constantin Popovici, Petre Vulcãnescu,Petre Stoica, Felicia Donceanu, GeorgeAurel Boeºteanu, Sergiu Adam, MihaiDrãgan, Nicolae Turtureanu. În fine, s-adezvelit statuia poetului, lucrare de o fra-pantã originalitate, care ºi-a atras pe datã,pe lîngã admiratori ºi destui detractori,între aceºtia din urmã situîndu-se chiarsoþia poetului. Festivalul, în totul sãu, a fostun triumf: timp de trei zile steagurile poetu-lui – plumburii, violete ºi galbene – au flu-turat peste oraº. Bacãul a fost atunciCapitalã a poeziei romîneºti! Cu acestprilej fast, am scos, îþi aminteºti – erai doarredactor-ºef adjunct al revistei – un întregnumãr închinat lui Bacovia, poeziei sale ºi,sigur, poeziei contemporane romîneºti.

Constantin Cãlin – Aþi apãrut întîi cu unvolum – s-a spus – „de inspiraþie diversã“,apoi v-aþi restrîns aria tematicã, limitîndu-vã la înstrunarea corzii patriotice ºi a celeierotice. Vîrsta nu se opune perseverenþeiîn ultimul gen? Altfel spus, scrieþi ºi astãzi„poezie de dragoste“ cu aceeaºi fervoareca acum douã sau trei decenii?

Radu Cârneci – Poezia mea „dedragoste“, de azi, este în cea mai mareparte expresia unor stãri existenþiale com-plexe, în care „dragostea“ e doar un instru-ment al sondãrii în fiinþa interioarã aautorului; viaþa ºi moartea – cele douã feþeale chipului nostru dintotdeauna – devinprin mijlocirea acestui sentiment din ce înce mai esenþializate, mai posibile de trãit ºide înþeles.

Constantin Cãlin – Cînd aþi publicatprimele cãrþi de „poeme de amor“ liricaeroticã reprezenta doar un mic procent înansamblul poeziei de atunci. Între timpînsã ea a înregistrat, ca sã vorbesc în ter-meni economici, un curs de revenire. Cefactori l-au determinat ?

Radu Cârneci – În mod cert este vorbade o maturizare a poeziei noastre, de o tre-cere într-o vîrstã mult mai complexã, încare lirica de dragoste constituie un foarteserios examen, pe care nu-l poþi trece cu„pile“. Mã refer, din nou, la acea poeziecare prin „secretele“ sale de fond poate sãîntregeascã ºi sã rafineze simþirea cititoru-lui. Factori?

Cred cã este vorba mai ales de deschi-derea, dupã anii ’60, a acelui umanism întoate cãile sale ºi nu în ultimul rînd alpoeziei de dragoste, care vorbeºte despreacest ferment universal al existenþei.

Constantin Cãlin – Aþi debutat editorialîn acelaºi an cu Platon Pardãu, ConstanþaBuzea, Victoria Ana Tãuºan, AugustinBuzura, Traian Filip, Sorin Titel º.a. Aþiavut, în gradul în care îl au tinerii scriitoride azi, sentimentul „generaþiei“, al pro-

moþiei literare? Ori opþiunile ºi simpatiiledv. s-au îndreptat spre autori din alte serii?

Radu Cârneci – Aici, doresc sã fac oprecizare: prin 1956 am prezentat EdituriiTineretului un prim volum de poezii „dedragoste“ care mi-a fost refuzat, spunîndu-mi-se sã revin cu o poezie „mai serioasã“!Aºa cã, din aceastã cauzã, dintre colegiinumiþi, cred cã eram debutantul cel mai învîrstã: 35 de ani! Deºi publicam în revistede peste 15 ani, prima carte mi s-a tipãritdestul de tîrziu, în colecþia „Luceafãrul“ aEditurii pentru Literaturã. Titlul ei: Noi ºiSoarele. Director al editurii era, la aceadatã, minunatul om ºi poet, regretatul IonBãnuþã, care a însemnat foarte mult pentrupromovarea tinerilor scriitori de atunci.Fiind aºadar mai în etate, simpatiile melemergeau spre Baconscky, Labiº, Andriþoiu,Horea, Rãu, Dumbrãveanu, Tomozei,care-mi erau ºi prieteni. Nu am simþit însãatît de acut, ca tinerii de azi, sentimentulgeneraþiei. De altfel aceastã generaþie „amea“ este cam „risipitã“, fiecare din noitrãindu-ºi destinul, zidindu-ºi-l de unul sin-gur. Aceasta, poate, ºi din cauza lipseiunor critici „ai generaþiei“ care sã constitu-ie, prin scrisul lor, liantul respectiv, aºacum s-a întîmplat cu generaþia lui NichitaStãnescu, apoi cu promoþiile ’70 ºi ’80…

Constantin Cãlin – Cum aþi descoperitpoezia africanã ºi ce satisfacþii v-a adustraducerea operei lui Léopold SédarSenghor?

Radu Cârneci – Citisem cîte ceva dinpoezia lui Aimé Cesaire, prietenul luiSenghor, cînd Veronica Porumbacu mi-apropus ideea cu Senghor, idee care mi-asurîs de la început. Lucrul la prima ediþie apoemelor din Jertfe negre („Univers“,1969) a fost greu ºi îndelung, întrucît acorespuns perioadei de adîncire a limbiifranceze ºi mai ales a „francezei“ luiSenghor. A doua ediþie, bilingvã (1976), amers mult mai uºor, ca ºi traducerea uneiselecþii din eseurile sale culturale De lanegritudine la civilizaþia universalului(„Univers“, 1986), realizatã în colaborarecu Mircea Biju, un excelent francofon.

Satisfacþii? Mai multe! În primul rînddescoperirea operei unui mare scriitor,reprezentant de frunte al unui spaþiu spiri-tual care a fertilizat cultura Americilor ºi aEuropei. Apoi cunoaºterea de la sursã aacestei spiritualitãþi, cu prilejul celor douãvizite fãcute în Africa. De asemeni, ºi nueste un lucru secundar, imensul exerciþiude traducere mi-a demonstrat extraor-dinarele resurse, nebãnuitele posibilitãþi deexpresie artisticã ale limbii române, plasti-citatea acesteia ºi, foarte important,adîncimea în care se poate gîndi frumosulîn limba noastrã. Astfel de satisfacþii amavut ºi atunci cînd i-am tradus pe SreèkoKosovel din Slovenia, pe Khalil Gibran,

poetul naþional al Libanului, precum ºicreaþii ale altor importanþi poeþi de pemapamond.

Constantin Cãlin – Productivitatea dv.e – s-ar pãrea – rezultatul unui anumepreaplin ºi al unei facilitãþi de expresie.Animatorul Radu Cârneci, bãrbatul activ ºijovial, gata oricînd sã îndemne la scris ºisã intervinã pentru alþii în rezolvarea tre-burilor literare, a cunoscut vreodatãspaima eventualei secãtuiri, a platitudinii, arepetãrii ºi nereuºitei?

Radu Cârneci – Fãrã-ndoialã, da, înmai multe rînduri, lucru probat ºi de unelecãrþi cam expediate (Nobila stirpe, Camuntele-n amiazã, Horã de vulturi), în carecantitatea, preaplinul de care vorbeai, seobservã, spre deosebire de Iarba verde,acasã, Grãdina în formã de vis, Banchetul,Cîntarea cîntãrilor, Temerile lui Orfeu,Sonetele, Pasãrea de cenuºã etc., toatecãrþi îndelung muncite, scrise de mai multeori, chinuite, cum s-ar spune, ºi care mi-audat ºi cele mai adînci satisfacþii.

Constantin Cãlin – Cum se împacãnevoia de profunzime, de autenticitate cuvirtuozitatea (de care, incontestabil, daþidovadã în sonete)? Dus în exces,meºteºugul nu se opune sinceritãþii, nu-ltransformã pe autor în (uneori) contrarul aceea ce el (psihologic) este?

Radu Cârneci – Ca sã nu fiu modest,virtuozitatea mea se aflã din plin ºi înCîntarea cîntãrilor ºi în Timpul judecãtorsau în Pasãrea de cenuºã. În ceea cepriveºte nevoia de profunzime – la minecel puþin -, ea se acordã întru totul cu vir-tuozitatea de care vorbeai, fiindcã gîndireapoeticã o pot exprima excelent prinaceastã extraordinarã „invenþie“ care esonetul ºi care lipsit de virtuozitate(înþelege frumosul în adîncirea ziceriilirice!) nu ar mai avea nici o valoare. Credcã, bine temperat, pus în slujba sinceritãþiipoetice, meºteºugul poate sã esenþiali-zeze frumosul, sã-l plasticizeze, sã-l facã afi instrument al cunoaºterii ºi, deci, alsimþirii sublimului.

Cu alte cuvinte, cam ceea ce zicea pri-etenul meu, scriitorul francez JeanJoubert: „...pentru a scrie bine e nevoie deo facilitate înnãscutã ºi de o dificultatedobînditã…“.

Constantin Cãlin – Ce a adus nouCapitala în gîndirea, în creaþia ºi în viaþadv.?

Radu Cârneci – Nu atît Capitala, cîtanii, munca ºi experienþa lecturilor ºi astudiului au contat foarte mult. Eliberîndu-mã de o serie de obligaþii sociale, am reuºitsã mã dãrui mai mult mie însumi, sã mã„valorific“ mai bine. În acest timp, de cîndtrãiesc în Bucureºti, am scris, cred, uneledin cele mai bune cãrþi ale mele: Timpuljudecãtor, Temerile lui Orfeu, Sonetele,Pasãrea de cenuºã, precum ºi traducereaProfetul de Khalil Gibran.

Constantin Cãlin – Sã revenim laBacãu… Ce rol a avut el în existenþa dv. ºice sentimente îi pãstraþi acum, dupã cei(peste) 15 ani de la despãrþire?

Radu Cârneci – La Bacãu mi-am petre-cut cei mai plini ani din viaþã. Am avut ºiºansa acelui timp de generoasãdeschidere de dupã Congresul al IX-lea alpartidului, reuºindu-mi multe din iniþiativeleavute. Acolo m-am format în mare mãsurãca scriitor ºi om social, pus în slujba unoridealuri spirituale înalte. Acolo mi-am fãcutprietenii durabile. Acolo, primele cãrþi:bucuriile cele mai mari.

Întotdeauna amintirea Bacãului îmiumezeºte privirea interioarã; de fiecaredatã, revenind, mã simt mai acasã decîtoriunde, oamenii mã salutã ca pe unulde-al lor, pe care nu l-au vãzut de… cîtevazile. Din aceste motive – cît ºi din altele deordin familial ºi uman – pãstrez Bacãuluiun puternic sentiment de dragoste ºi, da,de recunoºtinþã cã m-a adoptat ca pe un fiucredincios lui ºi idealurilor sale.

lepãdatt de la faþa Ta Doammnne

- desprrinnderre II -

lepãdat de la faþa Ta Doamne mã bãlãcescîntre muzici lascive bere ºi mititei aioºi

muºtar ºi bârfe ºi covrigei unºicu miere ºi susan mac ºi ºpan cu Suzana ºi Lolitatrase artistic la strung de Hopa-Miticã-nici-nu-bea-nici-nu-se-stricã

în baraca miracolelor

ºi roata norocului din adn-ul meu produce viitor la kilogram legat cu pamblicã tricolorãproduce non-stop adrenalinã ºi american-dreamspentru poeþii gureºide pe Dâmboviþa & Tâmpa pentru spitalele de psihiatrie pentru ºcolile de dansdin buricepentru ministerele nimicului cu scârlionþ

ºi roata norocului din mintea distrusã produce în valuri kalaºnikov

realitãþi cu yesmeni cu vodka& cola pentru restul lumiipentru generaþiile copy-paste copy-paste

dar roata noroculuicu slove de foc ºi slove fãurite

cu litere tipãrite cu fierulroºu în carne produceîntre Carpaþi Dunãre ºi Mareprintre hãulituri cu ghionturi mioritice atât de multã tristeþe cã-mi vine sã-mi tai venele sã mã arunc în ziua de ieripentru totdeauna

dar vai dispare în disperarea livratã cu parfum ieftin ºi fundiþãîn întunericul eroticCoana Miþa-biciclista cu tot cu Crãcãnelul ei ambetat absolut undeva în Ciºmigiu ascunscum numai marea sub clopotele verzi

hai sã te dai cu mine cu el cu ea în stambãsã ne întoarcem sufletele pe dos

sã li se vadã cusãturile slabeaþele de pãpuºã

sã facem mãscãri prinparadisurile artificialeîn caregoalã ºi vopsitã în verde de parisbaleteazã au rebour jeanne duval cu poetul ei encorespondances desperechiat

cu tiribombe ºi pocnitori ºi sudalme ºi miros iute defricã

dar hai sã punem sub scaunele din biblioteci grenade curâsete ºi la subþiorile îngerilorsticlã pisatã ºi merde afrodiziac hai sã ne tãvãlim beþi-turtãprin praf de puºcã ºi piper ºi creier

fãcut zob cu ranga iubirii de oameniîn academia scrobitã

þeapãnã de atâta gravitate

- mausoleul merdului tricolor -

hai sã ne ospãtãm cu fleicile fleºcãite ale lui mam’-marecu nasul borcãnat ºi roºul vertical al lui nichituº muiatîn tuº sub curcuduº între oameni de câlþi oameni de gumã oameni traºi la xerox pe hârtie de ambalaj pe ziduri înaiurare

o sã vã vând contra cost cu pipetaesenþa esenþelor sub formã de picãturi sub limbã celor în care gloanþele dum-dumfac sã înfloreascã psihedeliciadul

pentru o clipã o sã urc în al nouãlea cer cu Lolitasã sfãrâmãm porþi de fum sã dãrâmãm ziduri de carneºi nervisã ne aciuem în ea pentru încã o viaþã pentru încã unvis

cu iarba fiareloro sã desfac cele-ºapte-lacãte-de-la-cele-ºapte-cen-turi-de-castitateca toatã tinereþea sã se ducã pe apa sâmbetei

hai sã vi-l arãtdincolope dj Marinicã trompo-bicicleta cu gaze

care vinde pisatã mãruntpiatra filozofalã ambalatã în staniol pentru uz intern -

e bunã pentru brâncã ºi ofticã pen-tru meteorism ºi aiurare pentru sãpat ºanþuri în Pacificpentru bucuria coborârii de-a berbeleacul a omului

din maimuþa lui urmuz la fiecare20 de minutepe scara Richter

ia faceþi voi mumos-mumosca Iovian–împãratul sã vã injecteze în jugularã de-adreptullicoarea poezieicu tot zumzetul cuvintelor în durerile faceriicu otrãvuri sonore ºi ceruri înalteºi pocnetul osului de pitulice sub raza iute a dimineþiicu pãpãdii

ºi le spun celor dispuºisã priveascã în ochii mari ºi minunaþi

moartea din ei înºiºi pânã se îndrãgostesc de ea ºi de miile ei de fluturi rãtãciþi între acum ºi atunci

(ºi nici un om nu o va atinge aici- ºi ea va zburaliberã ºi fericitã pe deasupra câmpiilor de fier ºi gãl-beazãpe deasupra gunoaielordin oraºele friguluia munþilor mãcinaþi de bolia morþii în travesti)

dar ei sunt duºi deja cu sorcova pe pustia neagrã prinhrubele beþiei de a face rãu

II

sãrbãtoreºti cu un cuþit înfipt între coastedesprinderea de realitateprin catapultare în al nouãlea cer cu Suzana ºi Lolitacu ziare mirosind a sânge cu fiola viitorului livrat azi în

prin scufundare în azotul lichid al inimii tale

ºi dai cu tifla celor înghesuiþi în lucrul în sine ca îngerii sã înghitã în sec ºi sã miroasã pânã târziua iarmaroc ºi nefericire

dar nu asta ai vrut

ºi dintr-o datãochiul celui-fãrã-de-moarteexplodeazã în mii de cristale întunecate în peisaje cufluturi de tablã în litere de carneîn degete cu ghearepeste lumea de bâlciîn picuri de sânge picuri de luminã amarã amarã

ºi nimic nu mai e

la sfârºitîºi sunã trist triumful prin hrubele minþii prin nervurilecuvintelormoartea

ea îºi întinde mâinile îndrãgostite dupã cãpãþâna luiYorick rãtãcitã printregutuiele de pe ºifonierºi Yorick sunt eu ba tu ba voi ba eiba ºi eu ºi tu ºi tu

ºi în cãpãþâna lui Yorick e frigºi luminile s-au stins de mult ºi drumul pânã la omulcare a fost n-are capãt

dar omul a rãmas cu un gol în el ºi oricât s-ar strãdui nu-l mai poate umplecu sine însuºi

„dar atunci ce doreºti“

- mai nimicdoar inima ta pe frunza de ferigã dând în vineþiu ºi înnegru -

fugifugi de frigul care îþi amorþeºte mintea fugi ºi nu privi înapoi

iulie – august 2014

poesis

10

Ion TudorIovian

• Întâlnire cu cititorii, la Buhuºi: Carmen Mihalache, Sergiu Adam, Ion Fercu ºi Vasile Sporici• Întâlnire cu cititorii, la Buhuºi: Carmen Mihalache, Sergiu Adam, Ion Fercu ºi Vasile Sporici

iulie – august 2014 11

poesis

De data asta mã aºez la scris altfel decât de obicei.Aniversarea Ateneului mã întoarce dinspre lumile mele ger-manice înspre lumea cea latinã cãreia îi aparþin prin naºtere.Distanþa nu e aºa mare pe cât ar pãrea. Carmen Mihalache,prietena mea, gãseºte puntea într-o clipitã: „Hello, darling!...“îmi spune la telefon, întâmpinându-mã cald, plin, cu o voceinconfundabilã.

Uneori mã sunã sã vadã dacã am terminat articolul, cu odelicateþe pe care doar o culturã ºi o umanitate autentice þi-opot procura (terorizatã de timp, sunt adesea în întârziere, maiales în ultima perioadã). Alteori vrea pur ºi simplu sã-mi deavreo veste despre câte un lucru, un eveniment care se întâm-plã în ordinea spiritului sau altceva, orice. Îmi place teribil são ascult, aproape cã nu aº spune nimic, dacã uzanþelesociale nu mi-ar cere-o. Are darul de a îmbrãca realitatea cuo hainã insolitã pe care numai paradoxala asociere dintrecandoarea ºi ochiul ei experimentat, de multe vãzãtor, opoate confecþiona. Carmen e plinã de o energie sui generis,pe care o comunicã generoasã tuturor, cu o sinceritateteatralã (sau o teatralitate sincerã – spuneþi-i cum vreþi, e ocombinaþie pe care numai ea o poate controla eficient).Pentru mine, e una din energiile extrem de puþine de carepoþi deveni, în mod subtil, dependent.

De vãzut, ne vedem rar. O datã sau de douã ori pe an, ovizitez la redacþie, cu un pretext sau altul (o zi onomasticã,un Crãciun etc.). Clãdirea unde se aflã redacþia e pe o strã-duþã liniºtitã cu case ºi flori în grãdiniþe, cu câini ºi câte opisicã lenevind. E o pace vindecãtoare ce mã aruncã dintr-odatã înapoi, în copilãrie, când, în orãºelul în care m-am nãs-cut, mergeam la ºcoalã pe o stradã aidoma, privind cuîncântare florile din curþile îngrijite, pomii, fluturii, pãsãrile...

În biroul lui Carmen gãsesc uneori colegi, prieteni, colabo-ratori. Când intru pe uºã, mi se zâmbeºte mereu cu o sim-patie neprefãcutã, a cãrei valoare pentru mine e cu atât maimare cu cât ea contrasteazã cu privirile reci, aspre, asupri-toare de care am avut, nu de puþine ori, parte, în alte locuri.Când o gãsesc pe Carmen singurã, se insinueazã între noiun aer complice, prietenos, care ne umple cuvintele de sens.Nu avem niciodatã conversaþii goale, chiar ºi când, aparent,vorbim despre lucruri „frivole“ (parfumuri, genþi, magazine,cãlãtorii...). Aº mai spune asta ºi altfel: întotdeauna, în astfelde zile, se schimbã ceva în ecuaþia mea sufleteascã, cevaimperceptibil, care îmi aduce aminte de ce meritã cu ade-vãrat viaþa sã fie trãitã.

Carmen nu e prima prietenã de care mã desparte o gene-raþie. Însã spre deosebire de celelalte, care m-au adoptatmatern, Carmen vine spre mine de la acelaºi nivel,provocându-mã, ºi o face precum lumina atunci când treceprintr-o prismã sau ca o picturã de Picasso: multiplu, nuanþat,complicat, genuin. Obiºnuitã sã înghit sisific un cotidianmonoton ºi sufocant, Carmen îmi reactiveazã acuitatea per-ceptivã.

Într-o zi, în timpul unei astfel de întâlniri, am devenitconºtientã, în complexul de culori ºi forme al apariþiei ei fizi-ce, de existenþa unui punct roºu clipindu-i neadormit la gât.E un rubin de culoarea sângelui oxigenat pe care nu l-aºputea vedea aºa niciunde altundeva. El îmi vorbeºte desprepasiune, durere, iluzie ºi deziluzie, viaþã ºi artã, dar ºi despreun mecanism infailibil al regenerãrii pe care Carmen îlposedã în chip miraculos ºi în care intrã multe cãrþi, oameniadevãraþi, cãlãtorii, obiecte de artã, cuvinte ziditoare ºi câteºi mai câte.

Rubinul acesta poate deveni un simbol pentru miezulfiinþei, nu numai al fiinþei lui Carmen, dar ºi al Ateneului,spaþiul acesta imaginat, împãrtãºit, unde autorii ºi cititorii,câþi or mai fi fiind, cãlãtoresc dintr-o convingere încãpãþânatãcã a scrie un text reuºit e ca ºi cum ai îmbunãtãþi universulprintr-o rugãciune. O revistã de culturã, o ºtim cu toþii, nu edoar o sumã de pagini, un loc de muncã sau de afirmare. Casã fie valoroasã, o revistã de acest fel are nevoie sã se trans-forme într-un organism unicat, într-o constelaþie de minþilegatã magnetic de un centru de greutate inefabil. Aºa cum îlsimt eu, rubinul lui Carmen e centrul actual de greutate alAteneului. Probabil nu e chiar întâmplãtor. Eu, una, gravitezîn jurul lui cu indicibilã bucurie.

Elena CIOBANU

Rubinul luiCarmen

AAudiennþãla Dummnnezzeu

Dupã valizele mari presupun cã mergeþitocmai la capãtul lumii

O nu merg la o mãtuºã a mea de la Huºi.

Se spune cã în cvartalurile noi e foarte frig.Posibil dar tanti se încãlzeºte cuopt pisici siameze siberiene congoleze ºi tailandeze.

Sunteþi disponibilã?Oh eu m-am cãsãtorit chiar de ziua nunþii domnule

ºi sunt invincibilã.

Probabil predestinarea.Un lucru e cert: cã sunt mãritatã cu un bãrbat

ºi asta-mi ajunge.

Cu un bãrbat?N-am avut de ales astea-s moravurile.

Eu lucrez la casa pensiilor ºi zilnic trimitviaþa prin mandat poºtal cu bicicleta.

ªi cum spuneam merg la o mãtuºã a meaca sã bârfim amândouã de una de alta.

Priviþi macii aceia din lanul de grâucât sunt de fermecãtori

chiar efemeri. Par o picãturã de Grigorescu.

Da da seamãnã cu macii lui Luchian.Pictorul acela care picta anemone.Sau poate Andreescu

mã refer la Tonitza cu Noaptea salcâmilor.

Cunoaºtem la Carul cu boi al lui Þuculescu.Eu sunt oarecum reumatic rugina e prietena meaºi sãptãmânal colectez de la genunchi mici cristaledureroase pe care le vând la fier vechi câºtig biniºor.

Noi ne-am amenajat în debara o distilerie ilicitã de lacrimi

dar e foarte periculos poa’ sã facã explozie.De ce nu încercaþi frontal sinuciderea?

Chimic vorbind cianura de azi e cu ciubote roºii.Oricum ar fi prea târziu.

Odatã soþul m-a prins cãlãtorind între baie ºi bucãtãrieeram în neglije ºi ce-am mai râs.Oh deliciile menajului.

Eu domnul meu câºtig din curburisunt model pentru pictori

ºi mereu port sânii la mine nu ºtii când poþiîntâlni aiurea vreun sculptor.

Am cunoscut ºi eu la Mizil un scriitor de vagoane.Ca sã nu ne invadeze microbii noi locuim în frigidere drãguþ întuneric ºi nu se schimbã nimic.

ªi noi facem din lacrimi cuburi de gheaþãºi le punem în vermut ºi le bem sâmbãta cu musafirii.

Soþul se îndoapã cu salatã de þelinãdeja avem doi copii pregãtiþi sã emigreze.

Vãd cã citiþi cumva filozofie?Diva aia jigãritã de prin librãrii ?

Ceva romane vreun pastel vreo idilã om sãrac om bogat?

O nu e o nuvelã de un oarecare Cehovinimitabil irezistibil ºi destul de considerabil.

Ah ruºii ãºtia sunt mercenarii melancoliei.Aþi observat cã ultimul vagon nu trage niciodatã

la peron?Eu cobor la Dolhasca ºi nu mai conteazã permiteþisã mã retrag sã fumez o þigarã.

Cinnevacu alttcinneva

A plouat întreaga dupã-amiazã ºi este ora ºaptedomniºoarã Cristina.Simþiþi? E un curent periculos pe hol.

A înflorit caprifoiul domniºoarã.Nu ºtiu de ce de-o vreme când închid ochii

mã trezesc la psihiatrusã fie luna care s-a apropiat nepermis de pãmânt?

Mirezmele au cam luat-o razna.Sau or fi gândacii de bucãtãrie?

De ce nu? Sau vreo manevrã a francmasoneriei.

Mã mir fiindcã totul e etanº noi am rupt contactulcu lumea.

Am încercat ºi noi dar n-am reuºit mereu crapã pe undeva.

Sau poate cã sunt virginã încã? dar fireºtecã-mi doresc

o viaþã normalã care sã se termine cu nunta în pat.

Auziþi? Abia urcã astmaticul scara.Spuneþi-mi dacã iubesc trandafirul comit o împietate?

Oh fireºte cã nu ºi nu mã refer la dumneavoastrãdar femeile femeile am zis adorã aventura luxulmisterul pubisul plictisul clitorisul interesul

ºi pesimismul.

Oh!Asta ºi pentru cã niciodatã cineva cu cineva potrivitmereu altcineva cu altcinevajumãtate de lup cu jumãtate de vulpe.

Aþi vãzut? Câþiva îngeri s-au aciuit la streºina blocului acolo.Probabil c-au fugit din bisericã din pricina lumânãrilor.

ªi încã ceva: dacã poºtaºul sunã de mai multe ori e pentru cã bãtrânii se târãsc prea târziu sã deschidã.

Da bãtrânii au un tunel al lor.

Asearã am surprins o convorbire telefonicã întrepârâtorii oraºului dar fãrã sã vreau ºi am închis.

ªi noi ne-am culcat dupã miezul nopþiiºtiþi cafeaua alungã somnul raþiunii.

Apoi am vãzut un film colorat cu hemoglobina umanãsustrasã din marile spitale.Vã ascult vã ascult.

Adicã inima noastrã nu-i cea care bate ºi ne aduce griji inima noastrã e cea din spitale.

Ieri am fost la tribunal sã-mi dau în judecatãtrecutul fiindcã am trãit greºitmi-au sugerat sã merg la Patriarhie sã cer o audienþã la Dumnezeu.

Sunt tare curioasã sã-mi povestiþi ºi mie. Numai sã mã primeascã fiindcã e foarte strict.

Aveþi o fire extrem de contorsionatã.Cred cã astmaticul sã fi ajuns la trei.

Nu ºtiu de ce miros toatã a Patchouli ºi doar nu m-am dat.

Aºteptãm de o sãptãmânã sã vinã ãia sã repare liftul.

Iar eu aºtept ziua de duminicã de zãcut în fotoliuÎmpotriva stresului sã-mi imaginez cum vine fâlf fâlffluturele mireasã.

ªi noi ne gândim sã vindem televizorulfiindcã nu auzim când cântã cucuveaua.

OvidiuGenaru

comentarii

iulie – august 201412

Activitatea mea publicis-ticã la „Ateneu“ echivaleazã,din punct de vedere tempo-ral, cu jumãtate din... jumã-tatea de veac a revistei. Îidatorez „Ateneului“ (cunoaº-teþi rima interioarã: „eu/ ºi«Ateneu»!“) disciplinareaefortului critic ºi stimulareaspiritului de consecvenþã lacare am ajuns ºi atât câtsunt ele. Îmi amintesc cuplãcere cã totul a început cuo cronicã literarã la carteaVerile dupã Conachi, a poe-tului Lucian Vasiliu, intitulatã„Discobolul suferind“ ºiapãrutã în septembrie 1990,cãreia i-a urmat un eseu înnumãrul special dedicat cen-tenarului morþii lui VasileAlecsandri. (ªi îmi maiamintesc cu plãcere cã,graþie citirii unui interviu luatîn acelaºi an lui TiberiuCãliman, primul rector alUniversitãþii din Bacãu, amaflat din revista „Ateneu“ deexistenþa nou înfiinþatei uni-versitãþi, la care am începutsã activez din anul urmãtor.)

Revenind la disciplinare ºiconsecvenþã, pot spune cãerau ani când timpul pãreacã nu are rãbdare cu noi,colaboratorii, pentru cã tre-buia sã predãm textul înprima sãptãmânã a lunii încurs pentru a apãrea lunaurmãtoare. Acum timpul numai are rãbdare nici atât,însã am câºtigat câteva sãp-tãmâni, în sensul cã ni sepermite sã expediem textulprin e-mail chiar în primadecadã a lunii curgãtoare.Este bine ºtiut din parteacolegilor noºtri care au deþinut o rubricã permanentãce înseamnã sã ai grija, totpermanentã, de a nu întârzia(prea mult) cu expediereamaterialului. În ultimul dece-niu s-a uºurat vizibil muncatuturor celor care fac posibilãapariþia revistei, graþiei noilortehnologii, dar ºi poºtei elec-tronice. (Mã gândesc la cumar fi privit aceastã schimbarede tehnologie pasionatulStelian Nanianu – un redac-tor de modã veche, obiºnuit

cu activitatea de tip tradiþi-onal din redacþie ºi dintipografie.)

În primii ani de dupã 1990(dar ºi înainte de acel an) sepierdeau câteva zile cuexpedierea prin poºtaobiºnuitã ºi, eventual, cudactilografierea textului dacãnu posedai maºinã de scrissau dacã nu gãseai o dac-tilografã plinã de solicitudinecare sã te ajute câteodatãchiar ºi duminica seara pen-tru „baterea“ unui text caretrebuia trimis urgent lunidimineaþa. Cel mai eficacemijloc de expediere era prinintermediul mecanicilor delocomotivã (desigur, cu ex-cepþia acelora de la trenurilede marfã). Am uzitat ºi eu deastfel de expediere „expre-sã“, „rapidã“ sau „personal㓺i s-a întâmplat odatã sã iafoc locomotiva (nu ºi textulmeu, proaspãt dactilografi-at!). Desigur, o ºtire beneficãpentru ziarele locale, dar nuºi pentru mine ºi ConstantinCãlin, care aºtepta textul lastaþia terminus.

În momentul când tepregãteºti sã expediezi untext, te gândeºti atât la spa-þiul redacþional (sau la spaþi-ile redacþionale amintite maisus), cât ºi la cei care pãs-toresc revista. Mai ales înperioadele de scadenþã atrimiterii textului, m-am gân-dit, de-a lungul anilor, la:Sergiu Adam, Lidia Blidariu,Constantin Cãlin, VasileCiobanu, Iacob Florea,Adrian Jicu, Marius Manta,Carmen Mihalache, VictorMitocaru, Niculina Moisã,Stelian Nanianu, Dan Perºa,

Daniel-ªtefan Pocovnicu,ªtefan Radu, Violeta Savu,Vlad Sorianu (ordinea enu-merãrii este strict alfabeticã).Dintre cei care au fost în re-dacþie înainte de 1990, suntcel mai legat afectiv de „în-temeietorul“ George Bãlãiþã,pe care, de ani buni, la sol-stiþiul de iarnã îl anunþ cuvoioºie cã a venit vara, iar lasolstiþiul de varã îl înºtiinþez,cu tristeþe, cã a venit iarna.Cititorii romanului Lumea îndouã zile ºtiu de ce! Iarromancierul nostru a ajuns lao asemenea putere a obiº-nuinþei, încât nici nu maicrede cã a venit vreun sol-stiþiu dacã nu îl anunþ eutelefonic.

Asemenea date jubiliare,precum aceea a revistei„Ateneu“, constituie un bunprilej pentru rememorãri,felicitãri ºi urãri. În 1990, mãrecomandase Eugen Simionblajinului Sergiu Adam pen-tru a face cronicã literarã ºi,când am intrat pentru primadatã în sediul redacþiei,aceasta se afla într-o spa-þioasã vilã, afectatã pânãanul anterior locuirii primuluisecretar de judeþ, de peStrada Eliberãrii, purtândulterior numele lui VasileAlecsandri. Era vorba des-pre „eliberarea“ din 1944, în1990 nemaifiind nevoie deniciun fel de ghilimele pentrunoua eliberare. Eliberareaspaþiului – cumpãrat deSorin Ovidiu Vântu – s-aîntâmplat relativ repede,redacþia trebuind sã se mute(prin grija cumpãrãtorului)într-un apartament de laparterul unui bloc din faþa

spitalului, pentru ca de acolosã gãseascã gãzduire laHotel Central. De acolo, pen-tru mai mulþi ani, pe StradaCaiºilor, iar de un an de zile,într-o micã încãpere dintr-oclãdire neadecvatã, dinspatele Prefecturii (pânã serenoveazã imobilul de pesus amintita stradã – suntemasiguraþi). Intrând pentruprima datã acolo (într-un felde anticamerã), mi-am datseama cã am nimerit binenumai dupã ce am vãzut peo masã ultimul numãr alrevistei.

Acum, la jubileul„Ateneului“, nu ºtiu în cesediu se va jubila a douaoarã (la centenarul fondãrii,în 2025), dar sper ca imobilulsã fie pe mãsura prestigiuluiacumulat în timp. Un pres-tigiu dobândit prin seriozi-tatea echipelor redacþionale,alergice la presiunile provin-ciale, care au ºtiut ºi ºtiu sãadune între paginile revisteisemnãturi de autoritate dinregiune ºi din þarã. Aºa cumhaina face pe om, ºi aspectulclãdirii se rãsfrânge asuprarespectului purtat unei insti-tuþii (nicio aluzie la vechiulîndemn cu datul unui leupentru Ateneu...). Dacã ºi însistemul de acreditare uni-versitarã se va þine cont vre-odatã de adevãrata ierarhiea revistelor noastre, cu sigu-ranþã cã publicaþia bãcãuanãva fi printre cele mai binecotate.

De jubileu, La mulþi ani,„Ateneu“!

Vasile SPIRIDON

Disciplinareºi consecvenþã

C. D. ZELETIN

Rãvaººpennttrru AAttenneu

Sunt vechi prieten, colaborator ºicititor al revistei Ateneu. Legãturilemele cu aceastã importantã publicaþieexistau – ca sã mã exprim în locuþiunieminesciene - pe când nu se zãrise elînsuºi, întrucât era doar o schiþã. Cevreau sã spun. În 1964, aflând cã suntmedic, biofizician ºi scriitor, VictorKernbach, care scrisese o carte dereportaje în care vorbea ºi de PoduTurcului, intitulatã „Lumini pe stradamare“, a cãutat sã mã cunoascã,dorind sã discute unele aspecte enig-matice legate de ceea ce el numeapaleoastronauticã, mai exact, relatarealui Ezechiel (1,4 -28, passim), privi-toare la coborârea din cer a uneiciudãþenii de aramã încinsã, purtând înmijlocul ei fãpturi cu întruchipare ome-neascã. Dar ºi probleme de… averro-ism.

În una dintre întâlniri, facilitate deIoanichie Olteanu, a þinut sã-miîmpãrtãºeascã o bucurie aparte: fu-sese desemnat, pare-mi-se de cãtreMinisterul Culturii, sã supervizezescoaterea unei reviste de cãtrebãcãuani la Bacãu, Ateneu, denomi-naþie inspiratã de vechea revistã a luiGrigore Tabacaru ºi George Bacovia.

Cred cã mai am în arhiva mea,dãruite de el, ºtraifuri de hârtie cudiferitele variante, corp de literã ºiculoare, ale titlului. Interesul meu pen-tru revistã a fost statornic ºi viu, darcolaborarea sporadicã pânã prin 1990,an dupã care, invitat de Sergiu Adam,redactorul ºef, am asigurat ani la rândrubrica Gaurã-n cer, pe care eu ambotezat-o aºa.

I-am preþuit Ateneului substanþa tex-telor, vivacitatea, pulsaþia spre moder-nitate ºi fidelitatea faþã de propriul pro-fil.

La semicentenar, felicit redactorii,colaboratorii ºi-i urez Ateneului viaþãlungã, vibrantã, sãnãtoasã.

Calistrat COSTIN

AAmm fostt ººi eu……

Am fost ºi eu în garnitura de aur aAteneului de prin anul 1972, cândrevista îºi trãia o superbã tinereþe pu-blicisticã, eu fiind mai de vârstã micãºi, îngãduit de meºterul Radu Cârneciºi de strãlucitele „calfe“ GeorgeBãlãiþã, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin,Horia Gane, Cicerone Cernegura, eubãcãuanul rãtãcitor prin Transilvaniaam descins în redacþia bacovianã sprea împlini o modestã biografie literarãºi, mãrturisesc, s-a vãdit un pas foarteinspirat. Pânã-n ’89 am muncit laAteneu în douã sezoane, urmând„comandamentele“ epocii aceleia…Scriam recenzii, cronici de carte (uniim-au salutat ca pe o oarecare promisi-une) apoi reportaje, publicitãþi ºi,desigur, versuri (ultimul refugiu). A fosto epocã plinã cu de toate… Când ceidintâi „mohicani“ au plecat spre alteorizonturi (care spre capitalã, care prinEuropa, care-n lumea de dincolo…)revista ºi-a continuat mai altfel aventu-ra… Astãzi, la împlinirea unei jumãtãþide veac de fiinþare, stãruie a fi o ve-nerabilã „doamnã“, tinereþe fãrãbãtrâneþe… Sã ne trãiascã!

Drraggi coleggiai AAttenneuluisemmicennttennarr,

Revista Ateneu din Bacãu a fost ºi arãmas o prietenã apropiatã a scriitorilor,pictorilor, oamenilor de teatru ºi de culturãdin Piatra Neamþ ºi din judeþul Neamþ. Aveþio vârstã frumoasã de onorat, în spatelecãreia se aflã o tradiþie ºi – lucru important– o identitate, însuºiri pe care le slujiþi cudãruire ºi devotament. La vremurile delocsenine ce se anunþã pentru publicaþiile lite-rare ºi culturale, va trebui sã unim rândurile,sã fim mai aproape, cu orice prilej – oameniide condei din Neamþ ºi cei din Bacãu, douãþinuturi-surori – spre a înfrunta atât crizelefinanciare, cât ºi pe cele axiologice ºi denãruire spiritualã, de care trebuie mereu sã-iferim pe cititorii noºtri.

Vã urãm ani mulþi de reuºite ºi izbândã!Cristian LIVESCU

preºedintele Societãþii Scriitorilordin judeþul Neamþ,

director editor al revistei „Antiteze“

• Redacþia din 1971: rândul din faþã -Vasile Sporici, George Bãlãiþã, RaduCârneci, Constantin Cãlin, George Genoiu;

rândul al doilea - Eugen Uricaru, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin, Calistrat Costin,Cicerone Cernegura, Sergiu Adam, Ernest Gavrilovici, Horia Gane

consemnãri

iulie – august 2014 13

O mãrturisire fãcutã de GeorgeBãlãiþã într-un interviu publicat înrevista Tribuna în 1973 dezvãluiecã pentru el provincia e lumea. Ne-desprins încã de Bacãu, GeorgeBãlãiþã crede cã provincia estesublimã ºi caraghioasã, ºi eu suntun provincial sadea. Atmosferaaceasta îi place ºi îi asigurã unconfort propice scrisului. Ilustraseacest lucru încã din 1964 cândpublicase volumul de prozã scurtãCãlãtoria.

Citindu-i interviurile ºi notelegrupate sub titlul Marocco II, des-copãr modul în care locul îºi puneamprenta asupra formãrii perso-nalitãþii umane ºi scriitoriceºti.Nãscut în 1935 la Bacãu, GeorgeBãlãiþã mãrturiseºte cã a cunoscutlumea prin poveºtile spuse debunica paternã, cea plinã de har ºidãruitã cu toate cele. Aºa începeiniþierea într-o lume care în scurttimp îºi va pierde normalitatea,pentru cã rãzboiul îi va atrageatenþia asupra diferenþelor etnice:De la pãrinþii mei, oameni dintrecei mai obiºnuiþi cu putinþã, nu amauzit cã lumea se împarte înromâni ºi „alte naþionalitãþi“... Euam fost prieten cu evreii înainte dea ºti cã unii dintre prietenii meierau evrei. Erau vecinii, prietenii,cunoscuþii noºtri, adulþi ºi copii.

Imaginea rãzboiului este per-ceputã diferit în Bacãu ºi GeorgeBãlãiþã o rememoreazã în cadrescurte: Oraºul era terorizat de rân-jetul unora, de spaima altora. Peacest fundal, tatãl viitorului scriitorîi dã o lecþie de viaþã: Ardea foculîn sobã. Tata a intrat pe neaºtep-tate, nu i-am auzit ca de obiceipasul în curte. Era însoþit de pri-etenul lui, Oscar, tatãl Iuditei. Nutrebuie sã ºtie nimeni cã ei vorlocui o vreme la noi. La câtevacase mai încolo era comandamen-tul german. Implicarea familiei însalvarea evreilor îl determinã pecopil sã trãiascã stãri contradic-torii: Eram speriat ºi fericit. Pentruprima datã va suprapune identi-tatea unor personaje asupra celordin jurul lui ºi va observa cã este înstare sã disimuleze: Tata deveniseun personaj care începea sãsemene cu cãpitanul Nemo. Darnu dãdeam pe faþã nimic, þineamtotul pentru mine.

Dar copilãria va însemna ºiîntâlnirea cu poezia lui VasileAlecsandri: „Pastelurile“ continuãsã mã emoþioneze. Ca ºi încopilãrie, ca ºi în adolescenþã, caºi în tinereþe. Dar nu ca atunci, pre-cum o colecþie de acuarele, ci ca omare pânzã în pastã densã. Temaar putea fi anotimpurile. Subiectul:umorile unui temperament capri-cios ºi mai ales nu prea „vesel“.

În timpul liceului, ªcoala MedieNr. 1, acum Colegiul Naþional„Ferdinand“, îl va descoperi peGeorge Bacovia. La ora deromânã, lipsind manualul, profe-sorul care le dicta elevilor dintr-uncaiet în care ºi el copia cu mii deprecauþii la lumina lãmpii, barica-dat între ziarele ºi revistele vremii,întâmplãri din istoria asta a litera-turii româneºti le spune elevilor cãTopîrceanu dedicase unui poetdecadent din oraº o strofã din pa-rodii. Era vorba de GeorgeBacovia.

Apropierea de poezia luiBacovia se va face mai târziu, pen-tru cã în anii de liceu preocupareaprincipalã a elevului GeorgeBãlãiþã era sportul. Întâlnirrea cuopera lui Bacovia în 1957 areprezentat descoperirea poeziei:Era tot ce voisem ºi nu ºtiusem cãvreau pânã atunci. Vedeam pu-terea cuvântului care mã întorceala izvoarele poeziei. Îi înþelegeam

deodatã pe cei vechi fãrã canimeni sã-mi fi „dezlegat“ o poemãaºa cum dezlegi un rebus. Totulera fãcut pentru mintea mea. Dece aceastã revelaþie a descifrãriiîntregii poezii prin intermediul luiBacovia? Rãspunsul este simplu ºiGeorge Bãlãiþã îl precizeazã: Darimportant pentru mine era cã euºtiam mai mult decât alþii, fiindcãveneam de acolo. Eu vãzusem ºiparcul, ºi abatorul, ºi havuzul, ºicatedrala, ºi liceul, ºi cimitirul, ºipodul de fier ºi ascultasem fanfara,goarnele regimentelor, ploaia peacoperiºurile de tablã, pe ºoproa-ne de scânduri, strigãtele diniarmaroc, clãmpãnitul cãruþelor înzori pe caldarâm, plânsuldobitoacelor ...

Portretul pe care i-l face luiGeorge Bacovia evidenþiazã con-trastul dintre aparenta slãbiciunefizicã ºi forþa creativã: Mentalitatede provincial: tãcut, emotiv, ireme-diabil onest, discret pânã la dispa-riþie. Slãbiciunea lui este aparentã.Dacã nu cumva un mijloc deapãrare. Viaþa lui lungã este unsemn al vitalitãþii. Se miºca încet?Îi tremura mâna? Stãtea îndelungnemiºcat la fereastrã în reverie ºiabsenþã? Poate. Dar era viu cuadevãrat ºi orice a scris el areacea vitalitate specificã derivatãdin personalitatea stilului.

Fiind atras de gimnasticã încãdin anii de liceu, George Bãlãiþã s-a orientat la început spre Institutulde Culturã Fizicã ºi mult mai târziuspre literaturã: Citeam mult, citeamtot. Nici nu-mi trecea prin cap sãfac literaturã. Asta a venit brusc,inexplicabil. Debutul editorial din1964 ºi intrarea ca redactor larevista Ateneu, pe vremea cândredactor-ºef era poetul RaduCârneci, aveau sã confirme cãilefirescului despre care GeorgeBãlãiþã afirmã cã i se par deseorimai întortocheate decât celeiraþionale.

Anul 1964 a marcat debutul edi-torial cu volumul Cãlãtoria, desprecare îºi aminteºte: Erau subiectelibere, pe motivele copilãriei ºi aleunei lumi arhaice, care se trezeºtedin somn. Dincolo de cele douãdirecþii ale volumului (universulþãrãnesc ºi copilãria), autorulcreeazã o imagine verosimilã aindividului circumscris socialului.Pentru prozator, este importantãinvestigarea psihicului uman, atransformãrilor, care au loc ladiferite vârste, ºi a laturii compor-tamentale. De exemplu, în Culesuldintâi contureazã cu minimum demijloace atmosfera unei lumiarhaice într-o ipostazã particularã

schiþând-o din punct de vederepsihologic, social, moral. Toricã,socotitorul, era un om de neîn-locuit, Florea Inu obiºnuieºte sã fiefoarte atent la detalii, la glumele luiTrifu Clement nu râde nimeniniciodatã, Alistir nu muncise înviaþa lui pãmântul ºi cu el era binesã n-ai de-a face, iar Axinte SavaCuculeþ avea un picior mai scurt ºidarul beþiei. Despre ultimul, autoruladaugã ironic cã era îmbrãcat deduminicã; vezi bine, la el sãrbãto-rile se þineau lanþ, ºi le fãcea doarsingur.

Florea Inu simte cã ceva în jurulsãu se schimbã, percepe maturi-zarea fetei ºi, în intimitatea caseilui, alãturi de soþie plãnuieºte mãri-tiºul. În timpul discuþiilor se iveaupãlãlãi de vorbe, iar scriitorulnoteazã cã în familia tradiþionalãrelaþiile dintre bãrbat ºi femeie nuse schimbã: Femeia nu-i luã vorbadin gurã. Bãrbatul trebuie lãsat sãcreadã cã e în voia lui, dar tu, fe-meie, o întorci, rãsuceºti lucrurile,le potriveºti cum nu se poate maibine: altfel n-ai fi ce eºti. Însãautorul insistã mai mult asupragesturilor ºi a faptelor. Astfel, trezitdis de dimineaþã, împreunã cu fiulsãu, Gheorghe, Florea Inu seîndreaptã spre o fântânã pãrãsitãa cãrei istorie nu se mai ºtie ºi carea încetat sã mai fie un simbol alvieþii. Sub loviturile toporului, fân-tâna se sfãrâmã uºor, iar locul îºipierde semnificaþia de odinioarã.Florea Inu constatã uimit cât deuºor dispare un reper din curteasa. Gheorghe nu-ºi ascunde indig-narea. Odatã cu dispariþia fântânii,el ºi-a pierdut visul ºi somnul.

Cãlãtoria surprinde maturizareaNorei, ieºirea ei din copilãrie.Tatãlui, ea i se adreseazã cu neaFane ºi i se confeseazã încercândsã înþeleagã ce i se întâmplã: NeaFane, azi am câºtigat de trei orijocul, dar îmi vine sã plâng, nu ºtiude ce îmi vine sã plâng, nea Fane,nu ºtiu. George Bãlãiþã reuºeºtesã surprindã candoarea fetei, careîncepe sã recepteze ºi sã-ºireprezinte lumea cu alþi ochi. Norasimte cã în interiorul sãu se întâm-plã ceva ce nu poate fi definit.Cãlãtoria ei înseamnã o ieºire dinconvenþional ºi o schimbare inte-rioarã profundã. Autorul discutãdespre nevoia personajului de atrãi experienþe noi. În literaturã, îngeneral, cãlãtoria simbolizeazãspiritul de aventurã al omului saudorinþa de cunoaºtere. Norei îieste indiferentã þinta cãlãtoriei. Eaare nevoie de o scurtã evadare dinrutina zilnicã, pentru cã simtenevoia de a schimba ceva sau dea încerca o altã stare.

Într-o varã, gândurile... estepovestea unor personaje uimite delucrurile pe care le descoperã înjurul lor. Bãrbatul Aritinei se priveaîn oglindã, într-un fel de oglindã, ºirecunoscându-se pe el, vedea cãnu-ºi seamãnã. Privea mereu,stãruitor: era întreg, dar lipseaceva, cu neputinþã de gãsit. Încer-cã sã doarmã ºi tocmai asta îl þinutreaz. κi dãdu seamã cã lucrulocolit pânã acum cu atâta grijã deel era de neînlãturat. Cu toateacestea, chemã iarãºi timpul înajutor. Oglinda este un simbol, pecare George Bãlãiþã îl va relua înLumea în douã zile. Aici, aflându-se în faþa oglinzii, bãrbatul trãieºterevelarea identitãþii. El încearcã sãpãtrundã în interiorul fiinþei sale,însã, nefiind un iniþiat în cãutareaadevãrului, îºi dã seama cã oglin-da nu îi relevã decât un contur într-un timp definit. Astfel, personajulse simte copleºit de trecerea tim-pului ºi, discutând cu Aritina, bãr-batul îºi dã seama cã nu poate ieºide sub dominanta acestuia: cãu-tând sã lungeascã timpul, nu fãceaaltceva decât sã-l scurteze, darvorbea, nu se putea opri. GeorgeBãlãiþã aduce în discuþie intensi-tatea vieþii interioare a bãrbatului:oscilaþii, trãiri, tensiuni, toateimprevizibile.

În aºteptare este povestea unuibãieþaº care, deºi nu avea încãºapte ani, ºtia sã aleagã cea maipotrivitã lozie pentru vârfuri deundiþã ºi cunoºtea bine valoareaunui nasture de sidef. GeorgeBãlãiþã surprinde modul în carememoria începe sã-i releve per-sonajului imagini ale tatãlui întorsde la lucru, gesturi, pe care lerepetã inconºtient, iar mirosulcunoscut al odãii îi aminti demãtuºa Mara. Factorul olfactivpare cã îl ajutã sã fixeze reperelealtor locuri, prin care trecuse: alteodãi strãine prin care fusesebãieþaºul miroseau ºi ele într-un felanume, iar asta se þine minte. Aici,autorul þine sã noteze stãri ºi adu-ceri-aminte. Îl preocupã mai multsã fixeze cadre ale unei existenþebanale ºi aduce în prim-plan oregândire a epicului. Nu evenime-tele în sine intereseazã, ci modulîn care se produce maturizareaeroului fãrã ca cei din jur sã-ºi deaseama de asta. Bãieþaºul are oviaþã interioarã, pe care mama luinu o bãnuieºte, pentru cã este pre-ocupatã mai mult de rutina zilnicã.Întâmplãrile se desfãºoarã în con-ºtiinþa bãieþaºului, iar autorul îºiinvitã cititorul sã-i descopere pro-cesul maturizãrii în cadre epiceconcise, pe care le asambleazãîntr-un ritm calm ºi constant.

Tatãl, bãiatul ºi o zânã de lut îlsurprinde pe Nuþu, pruncul careacum iese în lume. Tatãl îl aduceîn iarmaroc, o lume plinã de culoa-re ºi de miºcare. Este momentulcând bãiatul se simte copleºit detrãiri, de gesturile ºi de ºtiinþatatãlui. Dintr-odatã, totul se vedealtfel. Dar tatãl percepe experienþaalãturi de fiul sãu drept o lecþie princare copilul ar putea sã-l þinãminte, deoarece crede cã lucrurilese fac cu un anumit rost: Învaþã,Nuþule, eºti bãrbat, priveºte darã latatã-tu, ia aminte cum se face.Tatãl crede în principiul dreptãþii ºial corectitudinii. De data aceasta,George Bãlãiþã sugereazã cã în

cuplul tatã-bãiat este urmãritã pu-terea exemplului personal. Înnuvela În aºteptare, el discutasedin nou motivul cuplului, însã încazul mamã-bãiat. Mama este pre-ocupatã sã-i dezvolte copiluluiresponsabilitãþi întreþinându-i iluziajocului, pe când pe tatã îl intere-seazã sã-i cultive fiului puterea dea lua decizii, de a se impune înnumele unui principiu. Tatãl segândeºte la formarea unei atitu-dini, mama trãieºte cu iluzia cãprotejeazã inocenþa bãiatului lã-sându-l sã pescuiascã, însã aces-ta sesizeazã cã ocupaþia sa repre-zintã asigurarea traiului zilnic ºirolul pe care l-ar avea îngospodãrie tatãl. Lui nu i seimpune maturizarea. E un procescare se desfãºoarã treptat.

În Ploaia din nou personajulprincipal este un bãieþaº, caredescoperã trecerea timpului. Elpriveºte de multã vreme ceasul ºiîncearcã sã opreascã scurgereatimpului fãrã sã ºtie cã acestacurge rotund în jurul lui. Nureuºeºte sã opreascã ceasul ºiautorul îl ajutã afirmând cã omulnu e dator cã creadã atunci cândnu înþelege. Bãieþaºul locuieºteîntr-un spaþiu, care era aºa cum îlgândea mama cã trebuie sã fiepentru mulþumirile ei mari ºi mici.Ploaia are semnificaþii deosebitepentru cele douã personaje.Bãieþaºul o vede ca pe o posibili-tate de a explora lumea: Mergeaacum prin ploaie, mers nepoticnit,cãlca prin bãltoacele proaspete,printre picioarele ploii, mult maisigur pe el. Ridicã ochii, îi coborîsã vadã începutul ºi sfârºitul ploii,dar nu le vãzu. Pentru mamã,ploaia este un motiv de îngrijorare.Gândul cã sãnãtatea copilului arputea fi în pericol o determinã sãfacã gesturi disperate prin caresã-l protejeze.

Temele fundamentale ale volu-mului sunt copilãria ºi timpul.Portretele creionate contureazãatitudini, iar intenþia scriitorului înacest volum este de a surprinderealitatea ºi trãirile prin gesturi ºiprin gânduri. Personajele sale au ocapacitate reflexivã puternicãindiferent de condiþia socialã. Setem de ceea ce li s-ar putea întâm-pla, încearcã sã-ºi defineascã ostare, percep cu uimire trecereatimpului. Prozatorul urmãreºtesubtil fenomenul comportamentalºi are intuiþia proceselor sufleteºticomplexe.

Atmosfera din redacþia revisteiAteneu, unde a lucrat ca redactorºi ca redactor-ºef adjunct i-a definitlui George Bãlãiþã destinul literar:Revista „Ateneu“ a fost o foartespecialã aventurã intelectualã ºinu numai. O teribilã iluzie. Un ade-vãrat safari „într-o grãdinã publicãtãcutã“. Dacã n-ai fost acolo, n-aide unde ºti. Iar dacã o scoþi dincontext, o croºetezi dupã urechesau o ciuguleºti din jurnalul intimuitat de careva într-un sertar, ieseo istorioarã oarecare, cu niºte bieþiliteraþi din provincie. Cum de fapt ºieram. Doar cã miza mare a celorfoarte buni desparte apele ºi dãfiecãruia ce i se cuvine. A publicatîn paginile revistei traduceri, pove-stiri, impresii de lecturã, fragmentedin romanul Lumea în douã zile.Rememorând la aceastã perioadãa vieþii, George Bãlãiþã noteazã:Dacã ar fi sã-mi retrãiesc tine-reþea, da. Aº fi mai puþin ezitant,dar nu numai pentru nebuniile ei,nici vorbã. ªi aº alege vremurilecând timpul îºi trãia starea pe loc ºiclipa dura cât o veºnicie. Dar astae o altã cãlãtorie.

Gabriela GÎRMACEA

Provincia e lumea

•• SSeerrggiiuu AAddaamm ºº ii GGeeoorrggee BBããllãã ii þþãã

jubileu

iulie – august 201414

În anul în care ieºea de latipar primul numãr al revisteiAteneu, iar poetul Sergiu Adamºi prozatorul George Bãlãiþã,preluând exemplarul din mâinilemaistrului Constantin Bajora,parcurgându-i toate filele, deºiprobabil îi ºtiau pe de rostconþinutul, având în faþa lor ºiexemplarele de probã, pe atuncise vorbea de un nou rãsãrit alRomâniei, vestind un viitor lumi-nos. Simbolul luminii era unuldintre cele mai preþuite. Însuºipoetul Sergiu Adam începea unadin poezii cu versul: „Sunt unbãrbat luminos“. Ideea deprovincie înapoiatã era dezavu-atã ºi expediatã în trecutulîntunecat. Noua ideologie exaltalumina. Simbolul luminii seaºternea pe toate suprafeþelecare pãstrau urmele muncii: alecâmpurilor roditoare, ale gigan-ticelor combinate, ale blocurilorde locuinþe strãlucind în soare,ale maternitãþilor parcã zâmbindîn luminã de bucuria vieþii noilornãscuþi. Provincia, altãdatãcenuºie, sãrãcãcioasã, spaþiulbolilor ºi suferinþelor endemice,al sãrãciei lucii, ceda loculînnoirilor luminoase în toatedomeniile existenþei.

Revenind la înþelesul tradi-þional al provinciei, dincolo descãderile care i se recunosc, oanumitã nobleþe nu-i poate fitãgãduitã. Literatura timpului omãrturiseºte când mai colorat,când integrând-o în devenireaeconomicã ºi socialã, cândatribuindu-i un farmec legendar,confirmat pe alocuri de peceþi ºiurice pãstrate din vechime, dupãtraversarea atâtor intemperii.

Cum revista Ateneu apare, caºi altele de acelaºi profil, dupãconsumarea evenimentuluipolitic al încheierii colectivizãriiagriculturii (1962) ºi dupãDeclaraþia din aprilie 1964,mesajul ei lunar va fi trebuit sãadevereascã faptul cã odatã cuprimul din aceste evenimente„socialismul a învins pe deplin laoraºe ºi sate“, statuând o etapãîn devenirea þãrii, în timp ce înlegãturã cu al doilea moment,implicaþiile statutului de demo-craþie popularã, în curând statsocialist, acestea vor fi mai multde naturã externã.

Dacã imaginea templului cuperspectiva cariatidelor susþi-nând arhitrava ar stãrui în con-tinuare, se înþelege cã pe laturilefrontului s-ar distinge trei cuvinteesenþiale denumind nu atât reali-tãþi mitice atemporale ci, dim-potrivã, strâns legate de timpulistoric: la bazã înscriindu-seDemnitatea, iar pe celelalte laturioblice, Independenþã, Identitate,o triadã, aºadar, exprimând unlegãmânt naþional, niciodatãatingând plenitudinea în vremeacreºterii ºi afirmãrii naþiunii,trãind însã în crezãmântul aces-teia ºi pierind, de va fi sã fie – ede presupus – odatã cu stin-gerea ei de jure, cu ridicolulacesteia, de facto.

Un templu înfruntã veacuri ºichiar milenii, ceea ce înseamnãcã în scurtul timp ce ne-a fostdat sã visãm ºi sã înfãptuim,împotrivindu-ne propriei zãdãr-nicii, nu-i chiar puþin lucru sãconstaþi cã, rezistând subnemerniciile politice ºi chiarasumându-le de dragul artei,revista Ateneu dureazã de ojumãtate de secol ºi va mai duraîncã, apreciatã ca prezenþãstimabilã. Cât priveºte înscrisul

criptic (astãzi) de pe laturile fron-tonului, nu am nici cea mai micãîndoialã privind buna credinþã acariatidelor de a-i fi adoptat înþe-lesul, pãstrându-l în profunzimeasufletului. Cum sã-i interpretezaltcumva pe Iulian Antonescu,Radu Cârneci, George Bãlãiþã,Ovidiu Genaru, ConstantinCãlin, Sergiu Adam, MihailSabin, Vasile Sporici, GeorgeGenoiu, Stelian Nanianu, EugenUricaru, Calistrat Costin,Cicerone Cernegura? I-amamintit aici doar pe cei care aufrãmântat lutul primordial – nuchiar toþi – ºi care au lãsat olecþie de viaþã altora, veniþi deîndatã ori mai târziu ºi foartetârziu.

Unii dintre ei au apucat sã-ºiînsuºeascã mecanismul pre-schimbãrii portofoliului lunar subprivegherea celor dintâi, cândprotectoare, când ironicã, doctã,profesoralã, niciodatã indiferen-tã. În rarele lor mãrturisiri, privin-du-ºi retrospectiv prestaþia deaici, recunoaºtem cã în cazulunora revista a catalizat de-venirea lor scriitoriceascã, bachiar desfãºurarea unei lungiperioade de muncã, a întregii lorvieþi profesionale pentru câþivadintre dânºii. Scriitorii s-au impli-cat într-o grupare literarã – ar fi ovariantã –, revista fiind ocazia ºinu cauza coagulãrii respectiveigrupãri, pe când într-o altã vari-antã, antamarea s-ar datoraocupaþiei vremelnice de redac-tori, în cazul unora, aproape petoatã întinderea vieþii, cumspuneam, pentru alþii; cãrþilefiind pregãtite pe încetul, la focscãzut ºi marcând vârfuri aleîncordãrii lor intelectuale.

Adevãrul, cât este, nu secuprinde pe de-a-ntregul în niciuna din variante. Peste unnumãr de pagini ale acestuiexcurs modest va fi cazul sãrevin asupra acestei problemeîncâlcite, unde permisivitatea ºiindividualismul, orgoliul ºi coop-erarea dezinteresatã se întâl-nesc pe aceeaºi punte îngustã.Cred cã revista a însemnat (pen-tru scriitorul pe cale de a deveniun nume) doar Vestibulul ºi nuodaia oglinzilor, în care cele maineaºteptate perspective se întâl-nesc în cartea mult gânditã ºidusã la bun sfârºit. Dar despreasta se va vorbi mai încolo.

... La marea reuniune organi-zatã în anul 1962 la Palatulmostrelor, alãturi de miile deþãrani (se aprecia un numãr de11 mii, echivalându-l pe acela alvictimelor de la 1907) au fostinvitate (convocate?) ºi persona-litãþi ale vieþii culturale cu scopulvãdit de a consfinþi ºi a omagiasub înalte auspicii politice actuldesãvârºirii colectivizãrii agricul-turii. Însuºi G. Cãlinescu, împru-mutând poze ºi competenþelearhitectului Ioanide, personajulcare trecuse transfigurat, încurat stil balzacian, din BietulIoanide în Scrinul negru, lãudã

în cuvântul sãu uriaºa con-strucþie în care respirau cu toþiiaerul noilor vremi. „ªi mi-am zis– ar fi declarat ilustrul critic – cãbun a fost arhitectul care a fãuritaceastã uriaºã lalea din fier ºibeton.“ Aceastã proiectare încuvânt cu uneltele arhitectului,mergând pânã la sublimul artis-tic, l-a determinat pe eseistulAndrei Pleºu sã se exprimeundeva despre „fericitele inadec-vãri“ ale lui George Cãlinescu.

În schimb, cele mai multe„inadecvãri“ ale timpului, maitoate, propuse ºi inaugurate„revoluþionar“ de noul regimpolitic au fost nefericite. La bazalor stãtea chiar o rãstãlmãcirefilozoficã. Nu întorsese oareînsuºi Marx idealismul hegelian,prefãcându-l materialism subzodie, totuºi, dialecticã? Cum sãpreiei ºi sã profesezi zidirea încuvânt sub semnul unei nobleþirãstãlmãcite. Materialismul dia-lectic ºi, mai ales, cel istoricrepropunea înþelesuri ale unornoþiuni a cãror folosire convocala lucru ipocrizia ºi dedublarea.În epocã funcþiona la turaþiemaximã preluarea ºi evaluareacriticã a moºtenirii literare. Multetitluri rãmaserã interzise, alteledespuiate de înþelesuri ce numai conveneau, se reeditau,înfãþiºând opere incomplete,prefaþate ideologic cu sensuritrunchiate. E drept cã dezgheþulideologic fu începutul unei libe-ralizãri de care a beneficiatrevista Ateneu, nou apãrutã, ºiredactorii ei, cei mai mulþi, tineritomnatici, amintiþi în rândurile demai sus, despre ale cãror profi-luri vom mai vorbi...

Radu Cârneci (n. 14 februarie1928, comuna Pardoºi, judeþulBuzãu) este primul care trebuiemenþionat ºi de data aceasta, cade atâtea ori. De ce? Pentru cãpornit din satul Valea lui Lal

(„Þara lui Lal“) ºi ajuns dupãstudii de silviculturã în þinutul luiBacovia, de la un timp ia înstãpânirile pãdurile ca poet,lãsând acestora peste ani oantologie monumentalã, cumn-au mai cunoscut codriiromâneºti încã de la începutullumii, treziþi doar de geniala în-fiorare eminescianã. Pe RaduCârneci îl identifici ca fiind din„nobila stirpe“ a þãranilormoºneni. Personalitatea lui epregãtitã genetic sã întemeieze,energic ºi înþelegãtor, fãrãamânãri ºi pertractãri, ºi sãreculeagã pe meleagul veºnicînsorit; atins în treacãt de crean-ga de aur a versului picurândlimpede dintr-un mit. La Bacãunu a avut stare pânã nu a vãzutîncheiatã triada: Revista Ateneu(1964), Festivalul „GeorgeBacovia“, prima ediþie (1971),inaugurarea statuii reprezentândspiritul lui Bacovia (operã asculptorului Constantin Popovici– 1971). Sã adãugãm aici ºideschiderea Casei memoriale„George Bacovia“, aºezãmântprovenind din donaþia doamneiAgatha Grigorescu-Bacovia. Darde numele lui se leagã ºi enig-matica idee de „grupare literarã“,numitã, desigur, Ateneu.

În Bacãu se scria poezie, sepublica poezie în presa localã, în„Luptãtorul“, devenit „Steagulroºu“, dar ºi în culegerile editatede Casa regionalã a creaþieipopulare, cãreia i-a fost directorºi Radu Cârneci. De altfel,aceastã instituþie ºi cenaclul dinoraº, aflat în strânse legãturi cuea, au menþinut pe linia de plu-tire, ba chiar au stimulat viaþa li-terarã, mai ales prin cei cu iniþia-tivã, spirite energice, cum eraRadu Cârneci ºi câþiva apropiaþidin Bacãu, mai rar din împreju-rimi, sigur din Oneºti, dacã îlavem în vedere pe Constantin

Th. Ciobanu. De la un timp,membrii cenaclului, mai alesnucleul apropiat de RaduCârneci, care îi punea în legã-turã pe Sergiu Adam, MihailSabin, Ovidiu Genaru, GeorgeBãlãiþã, Ernest Gavrilovici cumai vârstnicii B. Munte, NichitaBistriceanu, Marin CosmescuDelasabar, conºtientizau în dis-cuþii necesitatea apariþiei uneipublicaþii care sã fructifice pro-priile lor creaþii dar ºi schimburilede opinii, dincolo de oficiile caseide creaþie, instituþie investitã cumai multe atribuþii pe lângã pu-blicarea creaþiilor literare. Deacest grup s-a apropiat ºi IulianAntonescu, numit director decurând al muzeului regional (cuo secþiune de istorie ºi una deºtiinþele naturii), un tânãrpitoresc ca înfãþiºare, de o maremobilitate fizionomicã, spontan,strãlucit absolvent al studiilor deistorie urmate la Bucureºti.

Indiscutabil, organizareaConsfãtuirii la Bacãu a cercurilorºi cenaclurilor literare trebuiepusã ºi în legãturã cu ideealocalã a înfiinþãrii unei reviste,având, poate, exemplul celeiapãrute între 1925-1928 scoasã„sub îngrijirea“ lui GrigoreTabacaru ºi George Bacovia. Defapt, ideea creãrii unei reviste laBacãu, pe urmele celei interbe-lice, plutea în aer, iscatã în dis-cuþii în ambianþa lecturilor lite-rare, reþinând intenþia celor viuinteresaþi, care îºi vãzuserãcreaþiile publicate ºi care aveauoarecare experienþã în frecven-tarea unor colecþii. Radu Cârnecitrebuie sã fi fost vioara întâi înmaterie de propuneri ºi iniþiative,deºi totul depindea în ultimãinstanþã de acordul organuluipartid local, apoi de aprobareade la Bucureºti. Cercul unor ast-fel de dezbateri s-a redus cu tim-pul la câþiva militanþi cu lecturiavansate ºi cu speranþe întãritede solicitudinea celor ce îi publi-cau, cum era, de pildã, EugenBudãu de la revista „Luceafãrul“din capitalã. Ochiul ager al luiRadu Cârneci prindea din zbor ºimiºcãrile favorabile din planlocal. Orice gest de bunãvoinþãera un punct câºtigat, dupã careacelaºi insistent Radu Cârnecifãcea un pas mai departe, argu-mentând, însufleþit ºi cuceritor,mereu având la îndemânã noipropuneri, sugestii ºi iniþiativecare vorbeau de la sine despreacel spirit „tovãrãºesc“, binevãzut ºi primit la partid în aceiani. Totul era sã nu deranjezi, sãºtii sã dozezi solicitarea, s-oînfãþiºezi credibilã ºi, mai ales,sã o prezinþi ca ºi cum ar fi o vic-torie a celuilalt, adicã a celui cete primea în audienþã. Sã-ispunem democraþie pe linie decuþit. Pe urmã, aºa cumaminteam mai sus, RaduCârneci editase editorial, bucu-rându-se de aprecierea luiGheorghe Roºu, prim-secretarulComitetului regional Bacãu al

Victor MITOCARU

Cariatideleºi provinciala lor candoare

•• SSeerrggiiuu AAddaamm ºº ii VViiccttoorr MMii ttooccaarruu llaa ss ttaattuuiiaa PPooeettuulluu ii

jubileu

iulie – august 2014 15

P.M.R., exprimatã public laconsfãtuirea cercurilor ºi cena-clurilor literare. O bunã relaþie îllega ºi de Aurel Ilie Calimandric,secretarul cu propaganda alComitetului regional de partid,un gaffeur în ale culturii, cum nus-a mai întâlnit. Altfel, cât sepoate de iscusit, bun la dresbusuiocul, acest „bãtrân cotoi“,cum îl caracterizeazã undevaConstantin Cãlin. Cel puþin înaranjamente ºi mici „afaceri“ cul-turale insista pe lângã vreuncolaborator (ºef de unitate ali-mentarã, director de abator, înaltfuncþionar în culturã), minþindfãrã opreliºti, inventând fel de felde proiecte sau obligaþii ce tre-buie musai duse la bun sfârºit, învederea obþinerii de fonduribãneºti sau produse pentruorganizarea unor mese„tovãrãºeºti“ în onoarea partici-panþilor la vreun festival. Bine,astea se petreceau cânddecãzuse din rândul celor 16(secretari ai regiunilor) ºi, retro-gradat pânã la postul depreºedinte al Comitetului jude-þean de culturã, mai beneficia încontinuare de relaþii în amintirea

funcþiilor ce le avusese. Deciobþinea fonduri sporite pentru unfestival din cutare resurse saurezerve, iar produsele culinarede la unitãþile menþionate. Chiarºi în vremurile de mare crizãorganizatorii de la Bacãu nu sefãceau de râs în faþa oaspeþilorla cutare manifestare culturalã.Dar preºedintele A.I.C. obþineachiar ºi aviz pentru repartizareacâte unui nou autoturism desti-nat instituþiei, fapt ce-i lãsa pecei de la Comitetul judeþean departid de-a dreptul bouche-bée,ei fiind în dificultate în demersuriasemãnãtoare. Odatã, pe bazaunui singur act de repartiþie s-aîntors de la Piteºti cu douã auto-mobile, încât cei care îl duº-mãneau (ºi erau destui) oscilauîntre ciudã ºi admiraþie.

Aºadar, dupã insistenþele luiCârneci de a ajunge pentruaprobãri la un nivel aproapeinaccesibil, avurã totuºi acces –spune legenda – chiar la LeonteRãutu, tartorul cu propaganda laCC. al P.M.R. Bãi, Auricã, l-ar fiîntâmpinat Rãutu peCalimandric, ce-þi trebuie þiebeleaua asta pe cap? Cu scri-

itorii îþi gãseºti tu sã ai de-aface? Calimandric nu se dãdubãtut. Spuse cã-ºi ia el întreagarãspundere; cã revista va fi oreuºitã a vieþii culturale dinregiunea Bacãu. Bãi, Auricã,mãcar vreun scriitor sã scoateþidin povestea asta, ar mai fi bom-bãnit de tot sastisit LeonteRãutu. ªi din nou îl asigurãCalimandric cã sunt oameni detoatã isprava în regiune, cã vor fiîn curând scriitori cunoscuþi ºiapreciaþi în toatã þara.

Fireºte cã formal discuþia, înrãstimpul afectat întrevederii, nuputea sã urmeze în limbajul unorgospodine de la serviciul desalubritate. Uneori însã, faþã desubordonaþi, chiar sus-puºii par-tidului unic fãceau trimiteri dure,expresii din topor, din dorinþa dea convinge sau, mai degrabã, dea se impune, chipurile, prin fer-mitate ºi superioritate. De fapt,ca ºi astãzi, voiau sã-ºi arate pu-terea ºi sã umileascã.

Într-un interviu, Radu Cârnecipare sã invoce o altã împreju-rare sau poate cã pe aceeaºi,alteratã de timp, în care se con-sumase un episod din ºirul inter-venþiilor în vederea aprobãriirevistei. Înaltul funcþionar în faþacãruia ajunsese ºi perora poetulde la Bacãu i-ar fi replicat:„Tovarãºe Cârneci, eu voi fifoarte mulþumit dacã revista pen-tru care te lupþi dumneata va daþãrii mãcar un scriitor de vazã.“Peste mai mulþi ani reîntâlnin-du-se, acelaºi funcþionar, acumurcat într-o demnitate guverna-mentalã, recunoscu fãþiº cãlupta îndârjitã a lui Cârneci n-afost zadarnicã.

Gândind la rece, cred cãpreºedintele forului cultural fabu-la în legãturã cu intervenþia laLeonte Rãutu pentru aprobarearevistei, dar nu încape îndoialãcã l-a susþinut pe Radu Cârneciºi se prea poate sã fi intervenit laacel greu accesibil cabinet,Leonte Rãutu fiind unul din sus-puºii cu care se cunoºtea.

Revenind, în rãstimpul con-sumat pânã la reîntâlnirea luiRadu Cârneci cu înaltul func-þionar, care, se vede, pusese laîndoialã efectele înfiinþãrii revis-tei, câþiva scriitori de la Bacãuajunseserã nume importante înliteratura contemporanã:Cârneci însuºi, George Bãlãiþã,Ovidiu Genaru, Sergiu Adam,Vlad Sorianu, Calistrat Costin ºialþii pe cale de a-ºi face intrareaîn dicþionare ºi istorii literare. Câtdatoreazã revistei devenirea lorliterarã sau, mai bine zis datore-azã ceva? Cred cã rãmâne deapreciat dacã individualitatea lor

creatoare a beneficiat de întâl-nirea astralã cu publicaþia bãcã-uanã. Dar asta e o altã poveste,o poveste datând dintr-un timpfãrã istorie ºi dintr-o relaþie inefa-bilã, aceea dintre redactor ºiscriitor.

Oricum, revista n-a fost ºi nuputea sã fie sau sã ofere osinecurã pentru niºte scriitoricare, la adãpostul ei, ºi-auplãmãdit operele, iar mai târziu,în plinã vogã creatoare fiind, sãnu-ºi mai aminteascã sau sãrenege interludiul lor redacþional.Fiindu-le redactor-ºef, RaduCârneci a coagulat energiileacelor tineri, certându-i cu blân-deþe, mai apãsat uneori, cuimperative memorabile („Îþimãnânc ficaþii!“) ºi iertându-i pedeplin împãcat, fãrã urme deranchiunã, menajându-i ºiapãrându-i demonstrativ în faþamai marilor de la partid, cãrora leargumenta prestanþa literarã asubordonaþilor sãi (în schema defuncþiuni), colaboratori (în fapt).Pe aceºtia îi descosea nerãbdã-tor în povestirea acelor aventurice-i sporeau curiozitatea pemãsura derulãrii momentelor,pas cu pas, în plãcuta dispoziþie,miºcãtoare, a intimitãþii de ºuetã.Avea, noteazã sagaceleConstantin Cãlin, „o excitabi-litate particularã“ la „aventurile“celorlalþi din redacþie. Fireºte,aventurile se roteau, în majori-tatea lor, în jurul eternului femi-nin.

Pãstrând proporþiile, primii anidin istoria publicaþiei bãcãuane,când în fruntea ei se aflã RaduCârneci, sunt ºi cei mai promiþã-tori ºi cei care amintesc cât decât atmosfera junimistã sau oinvocã prin liantul sufletesc celega într-un fel întâmplãtorboema colectivã de felul de a fial fiecãruia, realizând climatulînþelegerii în diversitatea preo-cupãrilor, trimiþând spre viitorulincert o candoare provincialã,dupã cum scrierile celor deatunci de la Ateneu o degajã încititor. Voi reproduce o reflecþiepe care am fãcut-o de curând:„Deºi cariatidele de care vor-beam au devenit (unele) numede rezonanþã în literatura naþio-nalã, în aceeaºi mãsurã secuvine sã observãm cã operelelor pãstreazã o undã de lirismprovenitã, poate, din anii înde-pãrtaþi ai convieþuirii în redacþiaAteneului.“ Trãsãtura aceasta eobservabilã încã din primelecãrþi tipãrite de primii corifei aigrupãrii care se înfiripa laAteneu, dar ºi în operele cele-au succedat de îndatã:Nuduri, Patimile dupã Bacovia,Poeme rapide, Flori de câmp,Trandafir cu venele tãiate, deOvidiu Genaru; Cãlãtoria,Conversând despre Ionescu,Lumea în douã zile, Nopþile unuiprovincial, de George Bãlãiþã;Þara de lut sau scrisorile blându-lui ºi însinguratului Sergiu Adamcãtre mult prea iubita lui soaþã –doamna Otilia, Chipuri ºi mãºti,Peisaj cu prinþesã, Scrisori dinþara Cocorilor Albi, de SergiuAdam; Glose critice, Contrapunctcritic, Determinare ºi structurã îngenetica modernã, de VladSorianu; Despre purpurã, Rug ºiflacãrã, Aºteptându-i pe învingã-tori, de Eugen Uricaru; Cetateade inimã, Porþile lui Septembrie,Înger în gerunziu, pasul pe nu,de Constantin Th. Ciobanu;Singurãtatea în doi, Pasiunealuminii, Aberaþii cromatice, de

Ioanid Romanescu; Colina custatui, Luminã de lunã, de IonRoºu; Planete, Declinul elegiei,Satirã duhurilor mele, Închis...pentru inventar, de CalistratCostin; Seara în faþa cerului,Însoþitorul nevãzut, Doi pentruun tangou, de George Genoiu;Dosarul Bacovia (I, II),Stãpânirea de sine, Gustul vieþii,Provinciale, de Constantin Cãlin.Cât despre Radu Cârneci, s-arputea spune cu îndreptãþire cã,pornit din „Þara lui Lal“ ºi ajunsca silvicultor dar ºi ca poet în þi-nutul lui Bacovia, nici pe departe„nu ºi-a gãsit Bacãul“, ci, dim-potrivã, Bacãul ºi-a gãsit omulpotrivit care, la rându-i, s-a vãzutun timp la locul potrivit sã-ºiexprime talentul ºi sã dea expre-sie vie iniþiativelor, aºa încât,alãturi de cãrþile lui, multe ºimereu înmulþindu-se, se aºazãfãrã tãgadã un mare festivalbacovian, o statuie emblemati-cã, o casã memorialã. În sufletulsãu, pe de altã parte, Bacãul aaºezat un spaþiu de emotivitate,ca ecou al „trecerii ºi netrecerii“sale (expresie dragã lui) prinaceste locuri provinciale, în fond,devenit în imaginarul poetului o„grãdinã în formã de vis“: „Întot-deauna amintirea Bacãului îmiumezeºte privirea interioarã; defiecare datã, revenind, mã simtmai acasã decât oriunde,oamenii mã salutã ca pe unulde-al lor, pe care nu l-au vãzutde... câteva zile. Din acestemotive – cât ºi din altele de ordinfamilial ºi uman – pãstrezBacãului un puternic sentimentde dragoste ºi, da, derecunoºtinþã cã m-a adoptat cape un fiu credincios lui ºi ide-alurilor sale.“ Desigur. Criticul li-terar Constantin Cãlin, stabilit laBacãu cu vreun an înainteaapariþiei revistei Ateneu ºi rãmasaici pentru toatã viaþa, remar-când treceri, stãri pe loc ºievoluþii din perspectiva universi-tarului, redactorului de revistã,ziaristului prestigios, demnitaru-lui cultural, preþuind întemeiereaîn cuvânt ca om al cãrþii prinexcelenþã, al cãrþii care nu l-arespins, nu l-a trãdat ºi i-a rãmasfidelã ºi povãþuitoare în decursulatâtor decenii, apreciazã fãrãrezerve apariþia publicaþieibãcãuane în noua ei serie, înpofida ignoranþei, suficienþei ºineîncrederii multor contempo-rani din jur. El întoarce retro-spectiv cãtre iniþiatorul ei, RaduCârneci, bunele cuvinte demediere între scop ºi mijloace,individualizând iniþiativa acesteirealizãri în concreteþea ei, nu lip-sitã de riscuri: „În anii ’60, în pri-vinþa sprijinului nu erau alterna-tive – partidul fiind decisiv întoate – aºa cã a apelat la cei ceconduceau atunci regiunea ºiapoi judeþul. N-a fost simplu: amers de la Ana la Caiafa, a argu-mentat, a smuls promisiuni, adeterminat bunãvoinþa, a insis-tat, a cedat azi ºi a revenit înziua urmãtoare; tenace, rezis-tent (fizic ºi moral), flexibil. I-aconvins pe unii dintre fruntaºiilocali sã intervinã «unde tre-buie», sã riºte într-un domeniupentru care n-aveau nici cunoº-tinþe, nici afinitãþi ºi sã cearãceea ce le sugera. În felul aces-ta a obþinut, de pildã, aprobareapentru apariþia «Ateneului» ºi apilotat revista mai bine de unlustru.“

(din volumul, în pregãtire,„O istorie vie a Ateneului“)

• August 1964: primul numãr al „Ateneului“

Când Familia noastrã priveºte spre Ateneu(l)nostru – cãci, vezi bine, sunt ale noastre, aletuturor, revistele de culturã, oriunde ar vieþui ºistrãluci în spaþiul patriei ºi al lumii largi –, vãzânddinspre cei, în curând, 150 de ani ai sãi cãAteneu tocmai împlineºte 50 de ani nu-ºi poatereþine bucuria, spunând tuturor: ce vârstã tânãrã!ce împlinire maturã! ce bun prilej de sãrbãtoare aculturii! Asta nu înseamnã cã nu înþelege câteeforturi, câte entuziasme, ce consum de energiecreativã de-a lungul acestei tinere vârste pentruca în oraºul lui Bacovia sã dãinuiascã, sã mizezepe continuitate ºi pe valoare o revistã care, iatã,

a devenit o emblemã a locului, dar ºi o cetate cul-turalã adãpostind ºi sporind patrimonii spiritualede largã deschidere. Binecuvântaþi fie înteme-ietorii, continuatorii ºi constructorii de azi aiAteneului! Li se cuvin mulþumiri ºi felicitãri –cãrora Familia lui Iosif Vulcan le adaugã urareafrãþeascã: La mulþi ani, Ateneu! Fie ca laviitoarele aniversãri – 100, 150, 200 de ani,exagerãm, dar cu sincerã speranþã! – urmaºiiurmaºilor noºtri, ca sã vorbim livresc, solemn ºipatetic, sã aibã ºi ei bucuria neasemuitã a sãr-bãtoririi vredniciei de-a moºteni ºi transmite ma-rile averi ale cugetului ºi simþirii omeneºti.

Ioan MOLDOVANDirector al revistei Famillia

Ateneu 50

Pânã în facultate nu aveamdeprinderea de a cumpãra reviste lite-rare, chiar dacã exerciþiul lecturii fus-ese la el acasã încã din clasele mici.Începând însã cu primul an, profilul lacare eram student avea sã-mi oferemulte surprize cât se poate de plãcute.Printre altele, îmi aduc aminte de strã-daniile profesorului Constantin Cãlincare, de la un curs la altul, fãcea totposibilul pentru a ne oferi o punte întreliteratura românã veche ºi cea contem-poranã, între trecut ºi actualitate. Unuldintre îndemnurile domniei sale eraacela de a citi revistele literare – de a lefrecventa, a le analiza, a le compara,eventual a le ierarhiza. Acum pot spunecu bucurie cã i-am ascultat sfatul! Înfiecare sãptãmânã îmi alocam aceeaºisumã fixã din bursã pentru revistele deculturã. Din câte îmi aduc aminte, luam„Luceafãrul“, „Contrapunct“, „Românialiterarã“, „Dilema“, „Sfera politicii“, „Alfaºi Omega“ – excelentul supliment al„Cotidianului“, „Ateneu“. Urma,„Caþavencu“ – deºi nu propriu-zis orevistã de literaturã, amalgama

inteligent hazul, necazul, umorul negrubritanic, trecut printr-un soi demitocãnie balcanicã. Cam aceasta eraºi ordinea în care le citeam: dintot-deauna am obiceiul de a lãsa cãtresfârºit ceea ce mi se pare a fi mai bun– aºa face ºi copilul care îºi þinemaºina cea nouã ºi nedesfãcutã penoptierã ori gurmandul care savureazãsecunde bune ultima lingurã dintr-oprãjiturã reuºitã.

„Ateneul“ mi s-a pãrut dintotdeaunao revistã cu prestanþã. Formatul mare –care s-a pãstrat pânã în prezent,culoarea uºor vintage (cã tot sepoartã), dar mai ales rubricile aerisitecu un conþinut variat erau elementelece mã fãceau sã o las pentru „desert“.Citind-o, nu am avut niciodatã impresiaclaustrãrii într-o provincie din marginilelumii. Dimpotrivã, subiectele îºi gãseauun echilibru între ceea ce trebuia sãrãmânã ºi ceea ce era destinat comen-tariului în imediat. Personal, sper sã firãmas aºa pânã azi!

Acum, dupã zece ani pe care i-ampetrecut ca redactor la „Ateneu“, îmidau seama cã bucuria pe care am re-simþit-o în prima zi de redacþie a fost pedeplin motivatã. Pentru mine, „Ateneu“nu echivaleazã doar cu revista, nici cu

„instituþia“. Acum, înseamnã infinit maimult – un soi de familie (rog a mi sescuza cliºeul!) în care se regãsesc atâtminunaþii colegi de redacþie, cât ºimare parte a colaboratorilor. Peaceºtia i-am simþit în repetate rânduriaproape. ªi datoritã acestora am înþe-les cã în viaþã „trebuie sã te iei înserios“. Declarându-mi teama de a nuuita pe cineva, nu vã voi împãrtãºinumele lor, ci doar le voi mãrturisiataºamentul faþã de operele ºi opiniilepublicate / exprimate.

Apoi, în cei câþiva ani (deloc puþini!)de-a lungul cãrora am asigurat ºi„Revista revistelor“ am avut numeroºitermeni de comparaþie iar fãrã mo-destie – trebuie sã o spun – noi, cei dela „Ateneu“, am înþeles cã deþinemtoate motivele sã rãmânem pe maideparte în ochiul cititorilor.

Mulþumindu-i „Ateneului“ pentru„Literaturbahn“, îi doresc sã îºipãstreze eleganþa, sã nu intre învolutele caracterelor urâte, sã nu facãjocuri literare dupã mofturile unora. Sãnu mizeze pe variante digitale ci sãrãmânã fidelã lui Gutenberg. Sã fie unsoi de gravurã care sã mãrturiseascãpeste timp o lume ce încã îºi maiînþelegea firea.

jubileu

iulie – august 201416

Marius MANTA

De mânã cu „Ateneul“ªtefan RADU

O formãpe mãsurafondului!

Încâ din liceu, excepþionalul profesor deliteraturã Constantin Th. Ciobanu (Oneºti)îmi ghidase atenþia cãtre revistele culturaleimportante: „Luceafãrul“, „Contemporanul“,„Ramuri“, „România literarã“ ºi – nu în ultim-ul rând – „Ateneu“. Manifestam chiar un felde „mândrie localã“ faþã de periodiculbãcãuan. Spre finalul studenþiei (1986) ºiimediat dupã ce am început stagiatura cainginer în Bacãu, mi-am fãcut un obicei din atrece prin redacþie ori de câte ori aveamocazia. Erau oameni minunaþi pe care eu, untinerel abia intrat în focurile vieþii, îi admiramºi le mulþumeam pentru ºansa de a le fi prinpreajmã.

În anii ’80, student fiind în Iaºi, am fãcutparte dintr-una dintre cele mai bune echiperedacþionale din câte a avut „Opinia stu-denþeascã“. De prin ’81, m-am ocupat ºi deforma tipograficã a publicaþiei, „furând“meseria de tehnoredactor de la (deja!)inginerul (atunci) Silviu Lupescu (astãzidirectorul Editurii „Polirom“). Cãutam cu dis-perare manuale de tehnoredactare. Singurasursã era Academia „ªtefan Gheorghiu“.Prin intermediari, am „cãpãtat“ un „Îndrumarde secretariat“ pe care l-am citit ºi adnotatpânã l-am fãcut ferfeniþã. Studiam ore în ºirmachetele unor publicaþii ºi astfel amdescoperit formele surprinzãtoare pe care lerealiza secretarul de redacþie StelianNanianu (1935, Alexandria – 2003, Bacãu)în revista „Ateneu“. Inventase un fel dechenar spiralat pentru articolele în casetãpe care tipografii erau nevoiþi sã-l realizezemanual, din benzi din aliaj de plumb. Era unadevãrat calvar sã ai curburi egale în fiecarecolþ... Am „furat“ modelul ºi l-am folosit decâteva ori în suplimentele „Opiniei stu-denþeºti“. Tot de la domn’ Stelicã Nanianuam înþeles cât de important este ca „titlurilesã respire, sã aibã spaþiu alb suficient!“... Defapt era ºi o micã ºmecherie la mijloc: pagi-narea unei publicaþii pe plumb însemna „pre-cizie maximã“. Literele de la linotip erau dedimensiune fixã, turnate în aliaj topit ºi posi-bilitatea de a aranja textul „din tastaturã“ nuexista. Spaþiile albe de la titluri dãdeau oanume libertate de reglare pentru zeþari.Astãzi modifici dimensiunea fontului de la 10puncte la 9,6 sau la 10,2 dintr-un click! Pânãacum vreo 20 de ani, fãrã o riglã tipograficã,fãrã cunoºtinþe despre unitãþile de mãsurãspecifice precum cvadrat (18,04 mm,respectiv 48 de puncte) sau cicero (un sfertde cvadrat) era imposibil sã realizezi omachetã pentru o publicaþie. StelianNanianu era un artist când folosea toateaceste instrumente astãzi considerate...arhaice. Ediþiile realizate de el la „Ateneu“sunt într-adevãr curate, frumoase. Citeafiecare articol, notã sau ºtire pentru a gãsi laludlow (maºinã de turnat titluri) litera cea maipotrivitã mesajului din conþinut, alãtura ilus-traþia cuvenitã ºi potenþa textele autorilor. Deobicei, secretarul de redacþie spune cãlucreazã cu materialul clientului... Adicã nupoate face mai mult decât autorul articolului.În schimb, dacã este nepriceput poate dis-truge un text valoros sau îl poate „îngropa“.Stelian Nanianu a asigurat – câtã vreme amigãlit „Ateneul“ – o excepþionalã formãpentru un conþinut cultural de valoare.Dovadã este colecþia revistei din acei ani...

Pentru mine, Revista„Ateneu“ a avut importanþãîncã din perioada liceului,când mi-a fost fãcutã cunos-cutã de cãtre profesorul meude românã, domnul IoanLazãr. Încã de pe atunci ociteam cu o deosebitãplãcere. ªi, sincerã sã fiu, îmidoream mult sã apar ºi eu larubrica „Tinere condeie“ (numai ºtiu dacã nu cumva titlulrubricii nu era ceva legat de„constelaþii“). Am trimis decâteva ori poezii ºi cineva dinredacþie mi-a rãspuns încura-jator, dar nu entuziasmant, la„Poºta redacþiei“. Pânã laurmã, peste câþiva ani, cânderam în primii ani de facul-tate, aveam sã debutez chiarîn revista „Ateneu“. Debutulmi-a fost facilitat de redac-torul-ºef din acea perioadã,Sergiu Adam. Þin minte cãam fãcut vreo douã sau treidrumuri la redacþie, undedomnul V. Mitocaru mi-a ziscã poate am pe acasã ºialtceva în afarã de poezie...În cele din urmã, aveam sãfiu publicatã, pentru primaoarã într-o revistã, cu textede prozã liricã.

Mai târziu, peste aproapezece ani, când am publicatprimul meu volum de poezii,domnul Sergiu Adam a primitcu bucurie sã fie printre ceicare mi-au lansat cartea ºi îºiamintea incredibil de bine

momentul debutului meu în„Ateneu“. De fapt, dacã staubine ºi mã gândesc, aº puteaafirma cã mi s-au tot deschiscãi spre revistã în mod mira-culos, fãrã ca eu sã îmi pro-pun ceva în sensul acesta.Un vechi proverb spune cã„Dumnezeu îþi dã, dar nu-þipune ºi-n traistã“. Când avenit vorba de poezie ºi maiales de a-mi fi deschis drumulînapoi spre prima meadragoste, literatura (dupã ter-minarea liceului, am urmatFacultatea de Matematicã),pe mine atât de mult m-a iubitdivinitatea, încât mi-a pus întraistã locul meu la revista„Ateneu“. Aproape toatãactivitatea mea literarã seleagã de revistã. Debutulmeu în poezie a fost salutatcu bunãvoinþã de domnulConstantin Cãlin, numeleDomniei Sale fiind bine sudatde „Ateneul“ unde a lucratmai mulþi ani ca redactor, încontinuare se numãrã printrecolaboratorii de suflet ºiimportanþi ai revistei.

Întorcându-mã la legãturilemele cu revista, îmi amintesccã din anul 2004, am începutsã colaborez cu recenzii decarte. Dupã ce am publicat în2006 al doilea volum depoezii, un prieten apropiat îmitot zicea: „Violeta, tu ar trebuisã lucrezi la Ateneu“. Euzâmbeam ºi îi rãspundeam la

afirmaþia lui ce mi se pãreafantezistã, poate cã da, darpeste câþiva ani. Mã gân-deam nu doar la un an saudoi, ci vreo cinci-ºase saumai mult. De fapt, „mã gân-deam“ este impropriu zis,speram cã ar fi frumos sã seîntâmple aºa ceva, cândva...Aºa cã nu micã mi-a fostmirarea când doamnaCarmen Mihalache, redac-torul-ºef al revistei, mi-a pro-pus, în 2007, sã vin înechipã. Nu mi-a venit sã cred,chiar ºi acum, dupã ºapte anila redacþie, mi se pareneverosimil. Am ajuns sã facparte dintr-o echipã foartefrumoasã, în care fiecare îºiare rolul sãu ºi locul sãu. Eucred ºi, de fapt, mai ales simtasta, cã existã armonie larevista „Ateneu“. În munca deechipã, ne completãm, înmod ideal dar ºi firesc, unulpe celãlalt. În plus, fiecaredintre noi se bucurã de rea-lizãrile celuilalt. Nu estenumai bucurie, este ºi mân-drie. Mã mândresc cu colegiimei, i-am simþit totodatã cape niºte fraþi în ocazii spe-ciale. Când am publicat, în2011, o carte mai apropiatãde poezie decât au fost cele-lalte douã ale mele, cele maifrumoase cuvinte de apre-ciere le-am primit de lacolegii mei. Pot spune cumâna pe inimã, cã abia odatã

cu volumul Din depãrtare elmã vedea frumoasã, amsimþit cã merit sã fiu în familiarevistei „Ateneu“. Sigur cãrolul meu la revistã nu estede a face poezie, însã înafarã de activitatea de corec-tor scriu în revistã desprecãrþi, câteodatã despre eve-nimente artistice, am realizatºi vreo trei interviuri ce aufost reuºite în primul rânddatoritã interlocutorilor formi-dabili. Dar, dacã mi se îngã-duie un moment de sinceri-tate, pot spune cã fãcându-mã cunoscutã ca poetã înanumite cercuri literare,având lecturi publice laTârgul Naþional al Cãrþii dePoezie, am avut ºansa sãreprezint numele revisteiAteneu. În acelaºi timp, amavut ocazia sã vãd cã revistanoastrã este cunoscutã înmulte medii culturale, esteurmãritã ºi admiratã deoameni remarcabili. Atât timpcât cineva cãruia îi respecþivaloarea, îþi admirã activi-tatea, aceasta este, dupãpãrerea mea, o vie confir-mare a lucrului bine fãcut.

Eu una, îmi doresc sã nuîmi dezamãgesc colegii. Sãscriu articole bune la revistãºi, bineînþeles, sã-mi scapecât mai puþine greºeli lacorecturã! Îmi doresc sã pu-blic, în curând, o carte bunãde poezii, iar colegii mei sãaibã motiv sã se mândreascãde reuºita mea, aºa cum ºieu sunt foarte mândrã de ei ºirealizãrile lor frumoase. ªi,bineînþeles, cel mai mult îmidoresc sã nu fiu trezitã dinacest vis în care eu sunt„poeta“ redactor de la revista„Ateneu“. Dragã revistã„Ateneu“ ºi dragi colaboratori,La Mulþi Ani! Dragii mei co-legi, vã iubesc!

•• SSttee ll iiaann NNaanniiaannuu

Violeta SAVU

Tottul se leagãde „Atteneu“!

jubileu

iulie – august 2014 17

A scrie în 2000 de semne despre jubileul „Ateneului“este o provocare pentru unul care a picat în ogradarevistei dupã „epoca de aur“, adicã prin toamna lui2000. Am picat e un fel de a spune cãci, în realitate, îidatorez asta profesorului Constantin Cãlin, care m-aadus pe vremea (O tempora...!) când eram student înanul al III-lea la Litere. N-am înþeles nici acum de ce i sepãruse c-oi fi potrivit pentru aºa ceva, dar cert e cã m-aintrodus în biroul lui Stelicã Nanianu, cu intenþia de a mãintegra în echipã. Simpaticul secretar de redacþie s-aarãtat însã extrem de parcimonios în a-mi dezvãlui (din)secretele meseriei (pe care o stãpânea ca nimeni altul),dar a fost destul de generos în a mã îmbia cu prover-biala sticluþã de vodcã. Aºa cã primul „stagiu“ a rãmasla nivelul unor vizite de lucru... Ceva mai târziu aveamsã înþeleg cã bunele intenþii ale profesorului Cãlin ºiamabilitatea redactorului-ºef de atunci, Sergiu Adam,s-au lovit de „intrigile proaste“ ale unui „coleg“ care s-astrãduit sã nu fiu vãzut cu ochi buni.

Aºa cã, dupã câteva luni de pelerinaj prin redacþie,eram învãþat în ale paginatului pânã la genunchiulbroaºtei. Din fericire, profesorul Cãlin n-a renunþat,îndemnându-mã sã scriu. Trebuie sã mãrturisesc faptulcã nu-mi amintesc prea bine cum am publicat primarecenzie (Soare cu dinþi, de Calistrat Costin, în 2002).ªtiu doar cã am continuat ºi cã a început sã-mi placã.Dupã plecarea dintre noi a lui Vasile Sporici am preluatcronica literarã ºi, apoi, sub mandatul aceluiaºi SergiuAdam (care m-a ajutat din plin, purtându-mã cu el prinlumea literarã, unde avea nebãnuite relaþii ºi numeroºiprieteni) am devenit redactor, deºi e un fel de a spunepentru cã, de fapt, am devenit jumãtate de redactor,într-o organigramã urmuzianã, pe care nici astãzi nu oînþeleg prea bine. Cert este cã am semnat un contractde muncã (august 2004, redactor-ºef fiind CarmenMihalache) ºi cã, de mai bine de zece ani, m-am luat cuacte cu „Ateneul“.

Cum n-am talentul colegilor mei (care scriu poeziesau prozã), n-am sã evoc aici episoade semnificativesau hazoase din istoria „Ateneului“. ªi chiar de l-aºavea, tot nu m-aº încumeta, cãci istoria mea pãleºte înfaþa Istoriei „Ateneului“. Într-o epocã tehnologizatã, încare lucrurile se rezolvã impersonal, prin SMS saue-mail, viaþa de redacþie de odinioarã aproape a dis-pãrut. Nu i-am prins pe Cârneci & Co, n-am avut partede ºedinþele ideologice de altãdatã, nu mi-a mâncat ni-meni ficaþii, nu m-a turnat nimeni la Secu’, deci, într-uncuvânt, n-am prea trãit „Ateneul“. Pentru mine toateastea sunt poveºti dintr-o altã lume, iremediabil pier-dutã, când, vorba unui prieten, ºi zahãrul era mai dulce.Am însã colegi de ispravã, iar ºedinþele noastre sunt ºiacum spumoase. Dintre cei cu care am lucrat ºi nu maisunt acum în redacþie îi amintesc cu drag pe FlorinRadu ºi pe minunata doamnã Niculina Moisã, cãreia nucred sã-i fi spus vreodatã lucrul acesta....

ªi cum nu-mi place sã devin sentimental închei prin aspune cã, într-o epocã tensionatã la facultate (unde, pevremuri, mi se reproºa inclusiv cã scriu la o revistã deculturã!), întâlnirile de la „Ateneu“ au reprezentat foartemult pentru mine, ajutându-mã sã supravieþuiesc (in-telectual) aidoma unui personaj episodic din Carteanunþii, dom’ Popescu.

În ciclul al doilea de gimnaziu îmi apãreau prinrevista ºcolii, îngrijitã de profesorul de limba ºi literatu-ra românã (care-mi era ºi diriginte), dl Leibu Iosif, micicompuneri cu descrieri de naturã. Profesorul mã între-ba întotdeauna dacã le-am scris eu, ºtiindu-mã de„brânzã bunã...“. Auzisem de revista Ateneu, dar nuaveam veleitãþi artistice atât de mari încât sã gândesccã voi publica vreodatã în ea. Am fost însã foarte mân-dru când, ani mai târziu, pe când eram licean (pe atun-ci ziua era cât un an, nu ca acum, anul cât un ceas),maicã-mea a primit de la cineva de la Ateneu douãcãrþi cu dedicaþie. Una era de prozã, aºa cã am citit-o.Citisem eu grãmadã de romane poliþiste, iar acestaera tot un roman poliþist, dar cu totul altfel decât leºtiam. Plin de poezie, de reflexivitate, de inteligenþãartisticã. Era romanul lui Sergiu Adam „Iarna departe“.Cei de la Ateneu aveau pentru mine aurã. Îmi fãcusemun fel de top al însemnãtãþii omului dupã locul demuncã ºi pentru Bacãu (cã mai departe nu aveam cumsã ºtiu ce ºi cum pe lume), pe locul întâi erau redac-torii de Ateneu, apoi profesorii, apoi inginerii ºi urmaumuncitorii ºi la coadã femeile casnice. Încât eramfoarte încântat sã am în casã douã cãrþi cu dedicaþiede la cineva de la Ateneu... Dar mai apoi am devenitstudent (la Bucureºti), stagiar (la Gheorgheni) ºi ingi-ner (la Constanþa), adicã tot mai departe de casã... ºide Ateneu. Totuºi am avut noroc ºi cum tot însãilampoezii pe hârtie (cã nu existau pe atunci computere),am avut norocul sã aflu de un concurs pentru ocu-parea unui post de redactor la revista Tomis – ºi aºami-am schimbat meseria ºi am avut un fir direct cuAteneul din Bacãu, pentru cã aºa vedeam lucrurile,Tomis ºi Ateneul erau reviste surori. Primul contact

adevãrat cu redactorii de la Ateneu l-am avut însã abiaprin 1997, dupã ce am publicat un roman ºi am primitpremiul pentru prozã Bacovia. I-am vãzut pe cei deatunci, pe Sergiu Adam ºi legendarul Nanianu... Darl-am întâlnit ºi pe Calistrat Costin, premiant pentrupoezie (nu mai era în redacþie pe atunci cred cã dincauza unei poezii mai deºuchiate), pe Al Paleologu, cemi-a lãsat o amintire de neºters ca om de spirit ºi peEugen Uricaru. Anii au trecut ºi, într-o zi discutam înredacþie cu Nicolae Motoc (sã-i fie þãrâna uºoarã), cuFlorin ªlapac despre retragerea lui Sergiu Adam, înlocul cãruia a venit ca redactor ºef Carmen Mihalache.Eram toþi curioºi dacã revista Ateneu îºi va pãstratradiþia ºi va rãmâne conectatã cu celelalte reviste deculturã din þarã. ªi-a pãstrat ºi tradiþia, a cãpãtat ºi onouã faþã, a sporit în incisivitate, a pãstrat ºi relaþiileprieteneºti. Apoi drumul vieþii m-a dus înapoi laBacãu... ºi aºa am devenit redactor la Ateneu (pe oco-lite, dar parcã la o þintã fixã). Am cunoscut-o peCarmen Mihalache, pe ªtefan Radu (era secretar ge-neral de redacþie), pe Adrian Jicu (cronicarul revistei),pe Marius Manta (eseistul) ºi pe dna Niculina (secre-tara). Ceva mai târziu redacþia a sporit cu poetaVioleta Savu ºi aceeaºi redacþie funcþioneazã ºiastãzi, cu excepþia dnei Niculina, care s-a pensionat.Este, probabil, cea mai bunã redacþie pe care o poateavea revista Ateneu la Bacãu. O revistã înconjuratã decei mai buni scriitori ai oraºului ºi ai Moldovei ºi ai þãrii.Sunt opiniile mele ºi sper cã le împãrtãºesc ºi alþioameni, de vreme ce sunt prezenþi ºi în paginile revis-tei ºi la discuþii în redacþie. Încât, la Jubileu, ce pot sã-idoresc decât „viitor de aur“?

Mã întorc mult în timp ºi mã vãdpe o scenã; sunt la un concursºcolar ºi recit, cu mult patos, unpoem lung. Era vorba despre unconcurs aflat la o fazã importantã,din moment ce preºedintele juriuluiera Radu Cârneci, cunoscutul poet,ºef al revistei „Ateneu“ (revistã carestãtea le vedere pe masa juriului).Iar eu recitasem o poezie, o odãomului, care-i aparþinea. Nu ºtiudacã i-a plãcut sau nu, þin minte cãam luat un premiu, nu pe cel mare,dar nu asta mã interesa, pentru cãimportant era doar sã apar pescenã. ªi apoi, nu-mi plãcea sãintru cu alþii în competiþie ºi sã-i vãdtriºti dacã pierdeau. Am fost mereualtruistã ºi am vrut sã pot împãrþibucuriile cu cei asemãnãtori mie.Tot la acel concurs s-a întâmplat sãcunosc o fatã care mi s-a pãrutdeosebitã. Am intrat repede în con-versaþie, descoperindu-ne prefe-rinþe comune. Iar fata aceeainteligentã ºi sensibilã nu era altadecât Magda Cârneci, fiica poetu-lui. Ne-am mai întâlnit o vreme, casã mai vorbim, de una de alta, ºi casã ne jucãm, cã eram doar niºtecopile de vreo 12-13 ani. Nu ne-am mai vãzut apoi, pentru cã famil-ia Cârneci s-a mutat la Bucureºti.Unde ºi eu îmi fãcusem un obiceide a merge tot mai des, de cum amintrat la liceu. Stãteam la un unchi

de-al tatei, într-o vilã veche, îmbrã-catã în iederã, undeva, în Domenii.Punctul de atracþie pentrudomniºoara care devenisem eraatmosfera boemã din casã,întreþinutã de prietenii veriºoruluimeu Andi. Erau studenþi la medi-cinã ºi la arhitecturã, bãieþideºtepþi, cultivaþi, care aveau cãrþiºi reviste frumoase din strãinãtate.La vãru-meu Andi, un pic cam snobde felul lui, gãseam întotdeauna ocolecþie de Paris Match-uri, dar ºiL’Express. Am început sã descifrezniºte articole semnate deFrançoise Giroud ºi, într-o zi, amdat peste un material amplu desprecelebra jurnalistã Oriana Fallaci.Am fost fascinatã de personali-tatea, de curajul ei, de povesteade dragoste cu un bãrbat aflat înînchisoare, condamnat la moarte.Iar în mintea mea a încolþit ideeade a mã face ºi eu jurnalistã ºi de aavea o existenþã aventuroasã ºipericuloasã. Asta de unde, pânãatunci, am împuiat capul la toatã lu-mea cu pasiunea mea pentru acto-rie. Cert este cã, peste timp, le-amcombinat ºi împãcat cumva. N-amtrãdat iubirea pentru teatru, ºi niciaceea pentru jurnalism, devenindcronicar teatral. Iar de debutat,unde aº fi putut sã o fac decât înrevista „Ateneu“? O þineam mintede la întâmplarea povestitã, de laîntâlnirea cu Radu Cârneci (pecare am socotit-o, în timp, ca unapremonitorie) ºi începusem sã ocitesc din perioada liceului, cândne vorbea despre ea profesorulGheorghe Neagu, la orele deromânã. N-am sã mai lungescvorba spunând cât de mult amvisat, cât de mult mi-am dorit sãlucrez în redacþia „Ateneului“,

important este cã, la un momentdat, faptul s-a petrecut. M-am trezitîntr-o redacþie numai cu bãrbaþi, iaradaptarea nu a fost chiar uºoarã,nici de-o parte, nici de cealaltã.Dupã un timp m-am integrat însãdestul de bine, dacã e sã mã iaudupã faptul cã, în focul discuþiilor,Sergiu Adam îmi spunea ºi mie„mãi, bãtrâne“. ªi tot aºa, dupã unalt timp, care nu ºtiu cum a trecut,Sergiu ajungând la vârsta retrageriidin funcþie, am preluat eu treburileunui redactor-ºef. ªi m-am gânditsã fortific ºi sã împrospãtez echipa„Ateneului“, aducându-i în redacþiepe Dan Perºa, Adrian Jicu, MariusManta, Violeta Savu (cãreia eu îispun Colombina). Pe ªtefan Radu,cu care lucrasem la cotidianul„Deºteptarea“, îl gãsisem deja înechipã, el fiind secretarul generalde redacþie. Þin mult la fiecare din-tre ei, le urmãresc evoluþia, reali-zãrile, mã mândresc de parcã ar fiºi ale mele. Într-o oarecare mãsurãchiar sunt, din moment ce princi-pala mea grijã este sã asigur unbun climat, o atmosferã de lucrucât mai caldã, mai destinsã ºi maiprietenoasã. Îi aºtept sã vinã cuidei noi, cu propuneri interesante laîntâlnirile noastre de sumar, ºi lespun câteodatã, în glumã: hai, ui-miþi-mã. Iar ei nu se lasã rugaþi, ºiasta-mi place, cã sunt inteligenþi ºitalentaþi, creativi, astfel cã nu mãplictisesc în compania lor. Gândimrevista împreunã, insieme (United,United Europe), ºi eu nu uit sã leamintesc spusele lui Sartre (reluateºi de Radu Cosaºu) „o revistã seface dansând“. Cu dãruire ºi înarmonie.

•• RReeddaaccþþ iiaa îînn 22001144:: ªªtteeffaann RRaadduu,, AAddrr iiaann JJ iiccuu,,CCaarrmmeenn MMiihhaallaacchhee,, DDaann PPeerrººaa,,

VViioolleettaa SSaavvuu,, MMaarr iiuuss MMaannttaa

Adrian JICU

DDom’ PPopescu,la „Atteneu“

Dan PERªA

Întâlniri cu revista Ateneu

Carmen MIHALACHE

Insieme

ateneu

iulie – august 201418

Prrivirreînnttrr-oo conndicã

O condicã de prezenþã e ca o fotografiede grup: evocã persoane, trezeºte amintiridiverse, sugereazã analogii. Zilele acesteaam dat, întîmplãtor, peste un asemenea„document“: Condica de prezenþã dinprimele cinci luni ale anului 1968, careavea rubricile: „Numele ºi prenumele /Meseria sau funcþia / Semnãtura – Lavenire – Minutele întîrziate – La plecare“.

Ordinea celor trecuþi în ea e urmãtoarea:1. Sporici Vasile, redactor-ºef adjunct, 2.Genoiu George, secretar general deredacþie, 3. Bãlãiþã Gheorghe, ºef rubricã,4. Sachter Miºu [Mihail Sabin], ºef rubricã,5. Bibire Ovidiu [Ovidiu Genaru], redactor,6. Cãlin Constantin, redactor, 7. AdamSergiu, redactor, 8. Ionescu Cicerone[Cicerone Cernegura], tehnoredactor, 9.Romedea Radu, corector, 10. TudoseValentin [Ioanid Romanescu], corector, 11.Gavrilovici Beatrice, administrator princi-pal, 12. Giurcã Ana, dactilograf principal,13. Caþichi Petrache, curier, 14. CerbuConstantin, ºofer, 15. Lazãr Lucreþia, dac-tilograf principal (v. Arhivele NaþionaleBacãu, Fondul „Ateneu“, dos. 22/1968). Defapt, cu redactorul-ºef, al cãrui nume nuapare niciunde, eram 16, adicã mai multdecît dublul personalului redacþiei de azi.

Lucru amuzant, rigurozitatea rubriciireferitoare la „minutele întîrziate“ e con-trazisã de absenþa totalã a semnãturilorredactorilor. Din 3 ianuarie pînã în 31 mai,în condicã au iscãlit numai cei de lanumãrul 9 în jos, adicã ºi IoanidRomanescu, „poetul uriaºilor“, de aci dese-le sale ricanãri sau accese furibunde cînddepista greºeli în scrisul celor de deasupra.

Condica mai relevã o diferenþã: cea din-tre „sedentari“, printre care m-am numãratmereu, ºi „voiajori“ (bineînþeles cu maºinaredacþiei, sau pe scurt, „cu Cerbu“), îndreptul cãrora administratoarea nota unsingur cuvînt: „deplasare“. Primul dintreaceºtia era George Genoiu, poreclit, încãde pe atunci, „porumbelul cãlãtor“. Îl urmauMihail Sabin ºi Ovidiu Genaru.

Curînd, poza de grup descrisã mai suss-a modificat. Cel ce a ieºit mai întîi (pentruaproape un an) din ea am fost eu, întrucîtlucram în cumul, iar o lege nouã (Legea nr.17) va interzice (de la 1 iulie 1968) cumul-ul. Al doilea – Ioanid, iar dupã 1970plecãrile vor fi tot mai multe (inclusiv aredactorului-ºef), dar se vor produce ºiunele veniri.

Corresponndennþãinntterrnnã

În redacþie, materialele aveau douã cir-cuite. Primul era de la dactilografã, caredeschidea toatã corespondenþa, adeseafãrã a þine seama de persoana destinataru-lui, la redactorul-ºef, Radu Cârneci. Acestao citea, îºi punea apostila pe unele dintexte, ºi o repartiza. Al doilea circuit porneade la redactori ºi ºefii de rubrici, care selec-tau din lucrãrile primite, le colaþionau dupãdactilografiere ºi le dãdeau mai departeredactorului-ºef adjunct, iar de la acestaajungeau la redactorul-ºef. Radu Cârneciera, de felul sãu, expeditiv ºi foarteîncrezãtor cã „bãieþii“ nu-i ies din cuvînt,aºa cã nu prea bãga de seamã diferenþeledintre recomandãrile sale ºi ceea ce i seaducea spre aprobare. Se trezea din iluziasa numai cînd primea scrisori de la autoriisupãraþi de amînãri sau de lipsa oricãruirãspuns. „Unui necunoscut sau unuiîncepãtor îi rãspunzi în zece zile, conformH.C.M. etc., etc., iar unui amic sau coleg deºcoalã nici în ºase luni?“, îl întreba cureproº unul dintre aceºtia (v. ArhiveleNaþionale Bacãu, Fondul „Ateneu“, dos.32/1969). Altul (redactor la o editurã cen-tralã) îi amintea cã numai la îndemnul lui ºi

al „bãdiei [Dragoº] Vicol“ i-a trimis „maimulte plicuri cu poezii“: „A trecut mult timpºi tot aºtept un rãspuns“. Altul îl anunþa cãºi-a retras poeziile ºi le-a trimis la revistacutare. În atari cazuri, reacþiona: „Tov.Bãlã[iþã], doresc sã vãd imediat acestepoeme –“. „Tov. Bãlã“ ºi „Tov. Genaru“,respectiv redactorul de rubricã ºi redactorulsecþiei „Literaturã“, erau destinatarii celormai multe dintre „apostilele“ ºefului:

„Tov. Bãlã, urgent, alege pentru mai-iunie o povestire [de-a Silviei Cinca]. Restula se înapoia“ (dos. 20/1968). N-a fostaleasã nici una.

„Tov. Bãlã, E interesant, deºi seamãnãcu Trakl ºi Rilke – Vezi“ (dos. 34/1969). Celce „semãna“ cu cei doi, un oarecare C.Vlad, n-a vãzut lumina tiparului în Ateneu.

„Tov. Bãlã, Iatã niºte poeme f.[oarte] fru-moase ale lui [Al.] Protopopescu. Te rogpentru mai“ (dos. 35/1969). În revistã auapãrut trei (dintr-un lot de nouã), în iunie1969: „Requiem“, „La gardul cu grilaje“,„Lãsînd încet sã curgã o bilã pe oglindã“.

„Tov. Bãlã, p[en]t[ru] lunile mai-iunie,alege ceva [din poemele lui Mihai Ursachi]“(dos. 35/1969). Poetul din Iaºi trimisese un„grupaj“ alcãtuit din „Rãtãcitor prin stele“,„Nunta“, „Curatul fãt din lacrimã“, „Apleacã-te“, „Megapolis“, „Eli, Eli, lamma sabac-thani“, „Scrisoare din cercul vrãjit“, „Cãci eîn marea verde“, „Palmierul talipot“, „Amarodor, amin“, „Poarta învierii“, „Imaculatacale“ ºi „Transversaliile mari sau cele patruestetici. Poezie pe care a scris-o maestrulUrsachi pe cînd se credea pelican / Un omdin Tecuci avea un motor / Dar nu i-a folositla nimic“. Din acest „grupaj“ a fost publicatdoar „Palmierul talipot“, în Ateneu, 6, nr.10, octombrie 1969, p. 10. În anii urmãtori,însã, dupã succesul volumului Inel cu enig-mã, lui Mihai Ursachi i se va face loc în maimulte rînduri ºi cu cîte mai multe poeme.

„Tov. Bãlã, Te rog sã ai în vedereaceastã poetã [Steliana Delia Beiu, nãs-cutã la Bacãu]“ (dos. 35/1969), care îºitrimisese versurile prin Ovidiu Hotinceanu.I s-a publicat o singurã poezie: „Liniºtealungilor coridoare“, în Ateneu, 6, nr. 9, sep-tembrie 1969, p. 11.

„Tov. Bãlã, Aceastã talentatã fatã netrimite iarãºi minunate poezii. Hotãrãºte-iun grupaj; cînd“ (dos. 35/1969). Fata senumea Lelia Rãdulescu. Din poeziile trim-ise anterior i se vor tipãri cinci, în Ateneu,7, nr. 6, iunie 1970, p. 7, iar din cele „noi“ –una („Secetã“, în Ateneu, 8, nr. 5, mai1971, p. 10).

„Tov. Bãlã, p[en]t[ru] nr. din dec[embrie],ambele poezii“ (dos. 35/1969). În ciudaindicaþiei sigure, „Lacul roºu“ ºi „Bicaz“ deAlfred Kittner, în româneºte de VeronicaPorumbacu, n-au apãrut.

„Tov. Genaru, Sã alegem ºi sã-i comu-nicãm cînd – Frumoase poezii“ (dos.34/1969), dar autorul lor, ConstantinCiolacu, nu le va vedea publicate în revistã.

„Tov. Genaru, ce zici? Sã încercãm“[dînd la tipar cinci poeme de-ale lui Bacoviatraduse în englezã de Cristiana Daniel].Rezultatul a fost negativ.

Mersul „pe urmele materialelor nepubli-cate“ e instructiv sub multiple aspecte, maiales pentru cunoaºterea gustului literar alcelor prin mîinile cãrora acestea au trecut.

O (mmicã)enniggmmã

Numele mi-a rãmas în memorie de ladiscuþiile din redacþie: Iulia Secureanu!Unii erau uimiþi de precocitatea ei. Prezen-tînd-o, Radu Cârneci (v. „În zodia poeziei“,Ateneu, 3, nr. 3, martie 1966, p. 11) a scris:„Iulia Secureanu are numai zece ani, darpoezia ei este de o emoþie tulburãtoare, deo precocitate rar întîlnitã“. Alþii aveauîndoieli cã ea e autoarea integralã a ver-surilor pe care ni le trimitea, suspectîndu-itatãl, poet ºi dînsul, cã ºi-ar bãga mîna întexte. Din octombrie 1965 pînã în noiem-brie 1967, revista i-a deschis paginile decinci ori. Apoi copila de la care poetul dinfruntea redacþiei aºtepta „vara marilorîmpliniri“ s-a eclipsat, a devenit un exempluîn discuþiile despre cît de periculos e sãforþezi talentul unui copil. Nu ºtiu cine ascos-o din joc ºi sub ce motiv. Rãsfoinddosarele cu „inedite“, am gãsit cîteva poeziide-ale ei („Concurs literar“, „Visurile“,„Mãrþiºor“, „Þãrii mele“, „Cãrãri de munte“),compuse dupã data ultimei apariþii, ºi oscrisoare. Adresatã celui ce o încurajase întrecut, scrisoarea e plinã de imagini ºi demãrturisiri a cãror inocenþã nu pare trucatã.I-o restitui, pe aceastã cale, destinatarului,care o va fi rãtãcit printre alte hîrtii ºi auitat-o, ºi poate sugerez totodatã cuiva sãse aplece asupra cazurilor de poeþi consi-deraþi deosebit de „promiþãtori“ la debut (nunumai ale celor trecuþi prin revista noastrã)ºi care au dispãrut aproape inexplicabil,prea brusc ºi definitiv, din „cîmpul litera-turii“. Iat-o:

„31 martie 1968, Piatra Neamþ

Dragã nene Genaru,

Nu m-am întors de multã vreme lavacanþã ºi la condei. ªi mi-e aºa de dor,dupã un ceas de inspiraþie adevãratã, sãmã prefac în ploaie, sã mã tulbur ºi sã mãlimpezesc ca un izvor, sã mã hãrþuiealunecarea ºuvoaielor de munte, sã mãodihneascã întinderea de oglindã alacurilor liniºtite.

De cînd nu v-am scris, am adunat foartepuþin din cele gîndite pe hîrtie. Nu am scrisaproape douã trimestre ºi nici nu prea m-am omorît cu cititul cãrþilor. Asta pentru cãsînt o elevã conºtiincioasã, cu toate cã den-ar fi ruºinea de note proaste din propriulîndemn mi-aº îngãdui sã fiu tare leneºã.

În vacanþã am alt program fãcut demama: spãl, cîrpesc, fac curat în casã etc.,ajut la bucãtãrie ºi mã joc mai mult în ima-ginaþie.

Din pofta de a face ºi altceva m-am gîn-dit sã-mi instalez o antenã de transmis gîn-durile la Bacãu ºi una de auzit ºoaptelesufletului, acasã la Piatra Neamþ. Dacã nuam uitat cum sã scriu versurile, iatã-le peacestea, ca sã fac începutul.

Am sã vã trimit ºi altele în curînd, dacãvor ieºi pînã la urmã bune mãcar pe gustulmeu.

Vã doresc multã sãnãtate ºi bucurie îns-eninatã ca frumosul chip al acesteiprimãveri.

Salutãri întregii redacþii.Iulia Secureanu

Vã rog sã-mi scriþi dacã aþi ales ceva dinacest material. Sã-mi scriþi ºi dacã nu aþiales nimic“.

Fraza „Am sã vã trimit ºi altele în curînd,dacã vor ieºi pînã la urmã bune mãcar pegustul meu“ pare cheia enigmei care nepreocupã. În ea sînt semnele dorinþei de acontinua sã scrie, cît ºi ale eventualitãþii dea înceta s-o mai facã. Ivirea în conºtiinþã aunui mai pronunþat simþ autocritic sã fi fost,oare, în cele din urmã, cauza despãrþirii depoezie?

Ce vorr?N-am þinut niciodatã „Poºta redacþiei“. E

rubrica pe care nu mi-am dorit-o, ba m-amºi ferit de ea. Totuºi am tras cu ochii prinscrisorile celor ce-o asaltau. Majoritateacelor vãzute mi s-au pãrut compuse inabil.Autorii „joacã“ atît pe cartea modestiei, cîtºi pe cea a orgoliului, iar uneori din preamultã afectare alunecã în comic. Iatã douãexemple dintr-o mie: „Dupã multe reticenþe,am îndrãznit sã vã trimit cîteva din creaþiilemele [...]. Tãrîmul pe care îl strãbat este undomeniu în care foarte puþini reuºesc sãspunã ceva nou. În numeroasele ore tîrziide veghe, am cãutat sã mã supun chemãriide a crea ceva frumos, ceva care sã placãºi altora“. O retoricã similarã se întîlneºte ºila urmãtorul: „Poate cã din timiditate, darmai precis din exigenþã cu mine însumi,n-am îndrãznit (a îndrãzni – sau a nuîndrãzni – e verbul cel mai des folosit –n.m.) sã scriu pînã acuma la nici o revistãliterarã, n-am cerut nici o pãrere nimãnui,dar astãzi urmînd un îndemn lãuntric,m-am hotãrît sã scriu revistei «Ateneu»[...]“. Cererile sînt, de obicei, stereotipe. Cevor? O „criticã competentã“, un „verdict“, oconfirmare „dacã meritã sã continue sautreaba asta nu-i [de ei]“, „cîteva îndrumãri“,„sfaturi“, „sugestii ce [le-]ar putea ajuta peviitor“. Þinta finalã e însã publicarea: „Dinnoianul încercãrilor mele poetice am alescîteva ºi vreau sã sper cã voi avea bucuriasã le citesc în paginile revistei“. ªi: „Larevista «Ateneu»/ Doresc sã colaborez eu./Trimit lucrãri din tinereþe / Deºi-s în prag debãtrîneþe./ ªi rog sã fie cercetate,/ Iar apoichiar criticate./ De meritã ºi publicate.../Sã-mi dau seama dacã sînt/ În acelaºisimþãmînt.../ Cãci n-am avut atunci condiþii/ªi poate nici aºa ambiþii/ Ca sã persist înmunca mea,/ Sã-mi poatã rãsãri vreo

Constantin CÃLIN

Mozaic (7)

• Constantin Cãlin, Nichita Stãnescu ºi Sergiu Adam• Constantin Cãlin, Nichita Stãnescu ºi Sergiu Adam

ateneu

iulie – august 2014 19

Interesantã este concluzia,destul de amplã, a lucrãrii„Pesimismul lui Eminescu“, sem-natã de Henrieta Sachelarie. Aici,autoarea îºi prelungeºte încer-carea de a demonstra originali-tatea creaþiei lui Eminescu, vãzutca protagonist al pesimismului. Înacest scop, discursul conclusiveste structurat pe patru secþiuni,respectiv: 1. „Pesimismul este ostare sufleteascã repulsivã“; 2.„Pesimismul literar ºi poetic“; 3.„Concluziuni asupra pesimismuluilui Eminescu“; 4. „Vigny, Leopardiºi Eminescu“.

În prima secþiune, HenrietaSachelarie pleacã de la convin-gerea cã pesimismul, ca senti-ment, este mai puþin stimulativ încreaþia poeticã, întrucât este ostare sufleteascã repulsivã.Aceastã judecatã este fãcutã prinraportare la starea optimistã.Ideea este cã printr-o staresufleteascã optimistã se reali-zeazã mai uºor emoþia esteticãdecât sub presiunea stãrii pesi-miste. „Pesimismul presupunemai întotdeauna elementele con-trare vieþii ºi armoniei, elementeproducãtoare de nemulþumire,dacã nu chiar de durere realã“ (p.72). Altfel spus, „emoþia esteticãeste cu atât mai greu de realizat,cu cât sufletul e mai dispus sã seînchidã în durere lui ºi sã sufereîn tãcere; iar dacã sufletul nu sepoate resemna, revolta lui, e cuatât mai departe de a o putea pro-duce, cu cât se va manifesta maireal“ (p. 72). Pentru exemplificare,Henrieta Sachelarie aminteºte depustiul singurãtãþii, de dezgustulmorþii ºi de tristeþea credinþei înnimicnicia omeneascã, trãiriprezente în poemele eminescieneanalizate, respectiv „Singurãtate“,„Melancolie“, „Înger ºi Demon“, ori„Împãrat ºi proletar“. Intenþiaautoarei este aceea de aatenþiona cã nu este la îndemânaoricui sã facã artã atunci cândcadrul sufletesc ºi cadrul imaginarsunt respingãtoare. „Pentru ridi-carea acestor elemente la gradulde simboluri artistice se cere oforþã creatoare poeticã de o pu-tere deosebitã, care, impresio-nându-se în mod cu totul particu-lar, sã poatã transfigura ceea cenu e frumos, în frumos total; ceeace e respingãtor în urât, ca atrã-gãtor. ªi artistul, poetul, este cuatât mai desãvârºit în creaþiuneasa, cu cât a ºtiut sã redea maicomplex sentimentul pesimist,fãcând compatibile cât mai multeelemente dizgraþioase“ (p. 73).

În secþiunea a doua a con-cluziei, intitulatã „Pesimismul lite-rar sau poetic“, autoarea facetrimitere la înfãþiºãrile persona-litãþii pesimiste. ªi distinge treiasemenea înfãþiºãri. Vorbeºtedespre un pesimism psihologic,ca notã a sufletului real al scri-itorului, despre un pesimism ideo-logic, ca produs al unei serii deraþionamente de naturã filosoficãºi despre un pesimism poetic sauliterar, ca miez al concepþiei poe-tice. Despre primele douã formede pesimism, respectiv cel psiho-logic ºi cel ideologic, ni se spunecã nu pot conduce la o creaþieautenticã. „Nici pesimismul psiho-logic, nici cel ideologic nu pot danaºtere la opere de adevãratãcreaþiune, ºi aceasta tocmai pen-tru cã sunt izvorâte, fie dintr-opornire sufleteascã ce rãmâneînsã prea dependentã de com-plexul sufletului poetului, fienumai din raþiune, adicã numaidintr-o parte a sufletului“ (p. 74).Ideea este cã, pentru desã-vârºirea operei literare, artistultrebuie sã se angajeze cu întrea-ga sa fiinþã, aºa cum se întâmplã

în cazul pesimismului literar.„Pesimismul literar însã va fiacela, în care nici un elementconstitutiv nu va rãmâne în afarãde pesimism. Îl vom gãsi atât înfraza ce traduce concepþia poe-ticã, atât în tonalitatea imaginilorîn care se încheagã aceastã con-cepþie, cât ºi în substratulsufletesc al poetului. În aceastãcomplexitate, atât de unitarã,totuºi, stã superioritatea pesimis-mului poetic, pe de o parte, inte-gral, întrucât reprezintã sufletulîntreg, iar pe de alta transfiguratîntrucât este de sine stãtãtor ºi nuare a face cu stãrile sufleteºti aleomului“ (p. 75).

Cea de-a treia secþiune a con-cluziei, intitulatã „Concluziuniasupra pesimismului luiEminescu“, este structuratã, larândul ei, pe trei perspective. „Dincapul locului spunem cã, aºa cums-a desfãºurat în opera lui poeti-cã, pesimismul sãu este un pesi-mism poetic, întrucât el segãseºte atât în idee, cât ºi însufletul ºi în imaginile poetice; darindependent de personalitateaomeneascã a poetului“ (p. 75).Este vorba, aºadar, de perspecti-va privind „ideea“, perspectivaprivind „sufletul“ ºi perspectivaprivind „imaginile plastice“ alecreaþiei eminesciene.

Vorbind despre rolul ideii încreaþia lui Eminescu, HenrietaSachelarie, simplificând realita-tea, susþine: „Ideea pesimistã vinela Eminescu, nu numai dintr-oconvingere anterioarã sprijinitã peo serie de concluzii triste asupramarilor probleme ale existenþei, ciea vine de la o impresiune demoment, care, reuºind sã susciteputernic sensibilitatea lui poeticã,dã conturul necesar reflexiunilorsale, sprijinindu-se pe adâncul luisufletesc, îmbracã haina însãºi aacestui adânc. Or, adânculsufletesc al lui Eminescu esteeminamente pesimist, aºa cumvom arãta mai jos, vorbind deoriginalitatea sa sufleteascã“ (pp.75-76). Este adevãrat cã, uneori,în adâncul sufletului lui Eminescuexistau ºi supãrãri, însã dincolode acest fapt, el avea ºi o viziuneasupra creaþiei poetice, inclusiv larolul ideii. Potrivit concepþiei luiEminescu, poezia, creaþia deimagini sensibile, constituie „hai-na unei idei“, cãci altfel acesteimagini sunt „colori amestecatefãrã înþeles“; cu alte cuvinte,ideea poartã în sine „cugetareacorpului sãu“, a imaginilor sensi-bile. Iar poetul este un om deose-bit, care trãieºte într-o stare deînãlþare sufleteascã, de mirare,dându-ºi seama cã ceea ce estenu este aºa cum se vede cu ochiitrupului, ci cum se înþelege cu„ochii“ minþii. Se subînþelege cãEminescu este original, cumvrea autoarea sã ne convingã,dar el este original tocmai prinfilosofia lui.

În ce priveºte sufletul luiEminescu, Henrieta Sachelarieîncearcã, mai întâi, sã înde-pãrteze confuzia criticilor careconsiderau cã pesimismului poe-tului-cugetãtor izvorãºte dinneplãcerile trãite în societate. Pebunã dreptate, autoarea consi-derã ca, dacã s-ar rãmâne laaceastã explicaþie simplistã,multe caracteristice esenþiale alecreaþiei eminesciene nu ar puteafi înþelese. „Este evident cã celemai bune poezii ale lui sunt celepesimiste dar este iarãºi sigur cãEminescu a avut ºi momente demulþumire în viaþã. Cum seexplicã atunci, în cazul cândpoezia sa n-ar fi fost decâtredarea stãrilor sale sufleteºti, cãnu s-a gãsit nici o împrejurarefericitã, care sã-l inspire într-atâtîncât sã-i dea puterea creatoaredin poeziile sale pesimiste? ªiiarãºi cum se explicã faptul cãideile ce a exprimat în poeziile luisociale sunt în contradicþie cupãrerile lui optimiste exprimate înunele articole politice? Cum seface apoi cã, chiar în poeziile încare ideea nu e pesimistã, totuºioriginalitatea lui de intuiþie estedeprimantã sau viceversa“ (pp.78-79). Aceasta înseamnã cã„Suferinþa lui nu e realã, ci poetic-transfiguratã… Simþirea luiEminescu e complexã, îmbrãcândo serie bogatã de nuanþe, caredau coloratura originalã pesimis-mului sãu… Sufletul lui Eminescutrece deci prin toate nuanþele, ºi ecu atât mai original cu cât e maicomplex, întrunind de multe ori înaceeaºi imagine seninã ºiolimpianã cu exultanþa ºi depri-manþa, reuºind ca prin douã dinele sã reliefeze pe cel de altreilea“ (p. 79).

Referitor la cea de-a treia per-spectivã, cea privind plasticitateacreaþiei poetice eminesciene,autoarea scoate în evidenþã faptulcã „poetul care este un imaginativinhibitiv a ºtiut sã þeasã din ima-gini o pânzã minunatã pentru re-liefarea stãrilor sale sufleteºti“(p. 80). Pentru exemplificare, suntamintite imaginile din „Epigonii“,care reliefeazã amãrãciunea poe-tului: „Noi cârpim cerul cu stele,noi mânjim marea cu valuri/ Cãcial nostru-i sur ºi rece, mareanoastrã-i de îngheþ“. Versuri careîi permit Henrietei Sachelarie sãconchidã cã pesimismul luiEminescu „este izvorât direct dinfirea lui de artist, indiferent deîmprejurãrile favorabile ori defa-vorabile ale vieþii… Pesimismul luiEminescu este aºa dar cu ade-vãrat poetic, satisfãcând câtetrele laturi sufleteºti… De aceea,de altfel, poezia lui Eminescu,oricât de abstractã ar fi ideea, etotuºi caldã ºi ne deºteaptã cuuºurinþã emoþia esteticã“ (p. 80).

În sfârºit, în cea de-a patrasecþiune a concluziei, intitulatã„Vigni, Leopardi ºi Eminescu“,

Henrieta Sachelarie îºi creeazãprilejul pentru a subliniaasemãnarea dintre aceºti treipoeþi, care au în comun mareasensibilitate, zestre obiºnuitã ageniilor. „Deziluzia frumosului,binelui, a fericirii chiar, la careaspirã mai ales asemenea firisensibile, ce-ºi dau seama degolul din jurul lor, e substratulcomun de unde izvorãsc ideilepesimiste; el e comun ºi celortrei poeþi a cãror apropiere amfãcut-o“ (p. 81). Dar autoarea îºicreeazã ºi prilejul de a scoate înevidenþã ºi particularitatea fiecã-ruia dintre cei trei poeþi, de asublinia deosebirea pesimismuluipracticat.

Leopardi este prezentat ca unpoet sistematic, în jurul teorieinefericirii, chiar dacã nu a urmatun sistem filosofic. „În poezia luiceea ce dominã este ideea;aceastã idee a nefericii subjugãsufletul, cât ºi imaginaþia“ (p. 82).Drept consecinþã: „Astfel vedemcã pesimismul lui Leopardi esteun pesimism ce se manifestã maiales pe latura ideologicã, un pesi-mism care se desprinde din idee;ideea bine definitã a nefericirii, cese poate urmãri în fiecare dinpoeziile sale, unde e dominantã,dominând totodatã ºi sufletul poe-tului. De aceea poezia luiLeopardi e accesibilã la foartepuþinã lume, care, putând pentruo clipã sã îmbrace haina ideii pes-imiste se ridicã pânã la spiritulsãu, ce a reuºit sã cânte ideeacelei mai desãvârºite nefericiri“(p. 83).

Tot despre un pesimism ideo-logic, adicã nedesãvârºit poetic,vorbeºte Henrieta Sachelarie ºiatunci când se referã la Alfred deVigny. Poezia lui este lipsitã despontaneitate ºi degajã tristeþedoar prin neîmplinirea unui ideal.„Sursa pesimismului lui Vignyeste aºadar filosoficã: credinþa cãsuperioritatea este o nenorocire,cã nedreptatea ºi durerea s-auinstalat stãpâne în lume, cã natu-ra e nesimþitoare, rãmânând recela suferinþa umanã, aºa cumDumnezeu – dacã existã – nu edecât un temnicer din a cãruitemniþã nu ºtim nici când vomieºi, nici unde ne vom duce apoi“(p. 85).

Spre deosebire atât de poetulitalian, cât ºi de cel francez, credeHenrieta Sachelarie, doar laEminescu poate fi descoperitpesimismul împlinit, sub aspectpoetic. „Adevãratul poet pesimist,care, mai înainte de toate e ade-vãrat poet, este însã dupã pãre-rea noastrã Eminescu, al cãruipesimism am vãzut cã sedesprinde, nu numai din idee, darse gãseºte în însãºi sufletul poe-tului, în toatã poezia lui“ (p. 86).Altfel spus: „Leopardi e trist, ºitristeþea lui de multe ori,întovãrãºind încontinuu ideea cese desvoltã pe larg în poeme,pare monotonã, îndepãrtatã desuflet. Tot astfel la Alfred de Vigni,gravitatea mândrã a tonului parede multe ori rece ºi lipsitã defarmecul cald al sufletului. Pecâtã vreme la Eminescu nuanþelesunt atât de variate cã nu sepoate vorbi de monotonie. Dinacest punct de vedere putemspune cã pesimismul luiEminescu satisface cea mai rafi-natã cerinþã esteticã; e mãsuraunei adevãrate genialitãþi poetice“(p. 87).

O concluzie frumoasã, caretrebuie redescoperitã. Din pãcate,pânã în prezent, eminescologias-a auto-vitregit de aceastã opor-tunitate.

ªtefan MUNTEANU

HenrietaSachelarie

despre pesimismuleminescian (III)

stea...“ Semneazã: Ion Pribeagu (omonimcu/sau chiar popularul autor de „cronicirimate“ din perioada interbelicã). Oficianþii„Poºtei redacþiei“ (Ovidiu Genaru, IoanNeacºu, Sergiu Adam) nu þineau seama devechimea unor nume ºi nu se pierdeau cufirea în faþa unor apeluri patetice: „Vã rog,domnule, rãspundeþi-mi!“ (sau „Vã rog carãspunsul sã mi-l trimiteþi personal, în niciun caz nu prin poºta redacþiei!“). κi triausumar corespondenþii, spunîndu-le unora„Mai trimiteþi“, altora „Deocamdatã maiaºteptaþi“ sau categoric: „Deocamdatã nu“.Dupã un timp, primii reveneau: „îndrãznescsã vã bat din nou la uºã“. Apoi se întorceauºi cei þinuþi în carantinã, grafomanii, „însperanþa cã [«bucãþile» lor] nu vor deza-mãgi“. Ca sã-ºi vadã ceva tipãrit, cutare dinei declara: „Voi fi de acord cu modificãriled-voastrã“. Vãzute de sus, acum, lucrurilepar previzibile ºi chiar derizorii, dar dacã leurmãreºti pe o distanþã mai lungã, observicã nu-s aºa. De aceea regret cã, atuncicînd eram la facultate, n-am trecut pe listatemelor de licenþã una despre „Poºtaredacþiei“. Rubrica (al cãrei istoric în presanoastrã e lung) este ºi rãsadniþã ºi groapãcomunã. Cercetatã serios, relevã o multitu-dine de aspecte dramatice ºi de evoluþiisenzaþionale: „Dintre sute de catarge...“.

Rîsullui Miººu

Ce avea „Miºu“ [Mihail Sabin] pestealþii? Olfactivitate de publicist, reacþii rapideºi umor. κi gãsea imediat subiecte. Scriade toate: poezii, piese de teatru, reportaje,cronici sportive, recenzii, notiþe critice etc.Permanent, era ager, spiritual, expeditiv.Tip spontan, improviza uºor ºi se mobilizainstantaneu ca sã fie în vervã. ªtia sã rîdãºi nu ezita sã arate asta. O datã pe an zîm-betul sãu se proiecta asupra celor patrupagini ale Ateneului-Revelion, la alcãtuireacãruia mai contribuiau, din redacþie, OvidiuGenaru ºi Sergiu Adam iar din afarã MirceaMicu, Florin Gheuca, Ion Pogorilovschi ºicaricaturistul Constantin Ciosu. La foameade umor care exista atunci, acest „supli-ment“ era dintre cele mai cãutate. Glumeleamuzau inclusiv pe „victime“: unele aveauecou ºi în lunile urmãtoare, altele prindeaudefinitiv. Miºu era mîndru de asta ºi jubilagratinîndu-ºi cu degetul inelar creºtetulcapului. Succesele sale par neverosimileazi, fiind puþini aceia care îi mai pricep inte-gral aluziile. Din aceastã cauzã am rezervecã „decalogul“ de mai jos va stîrni zîmbetela fel de largi ca la prima publicare, în 1968,dar îl reproduc ca dovadã a voioºiei natu-rale a autorului ºi a celorlalte calitãþimenþionate.

„Cele zece porunciEdiþie definitivã a tablelor legii puse la

dispoziþia scriitorilor:1. Sã scrii citeþ!2. Sã nu rîvneºti talentul altuia!3. Sã n-ai probleme!4. Sã nu scrii «Lazãr de la Rusca»!5. Sã mergi în strãinãtate în locul altora!6. Sã nu publici în «Iaºul literar»!7. Sã nu citeºti!8. Sã iei premiul Nobel, cã meritã!9. Sã-þi iubeºti confraþii cum te iubesc ei

pe tine!10. Sã nu dea Dumnezeu cel sfînt!...“Dacã unele dintre „porunci“ (ca, de

pildã, cea referitoare la „Lazãr de laRusca“, poezia lui Dan Deºliu, ori cea cu„Iaºul literar“, care s-a transformat în„Convorbiri literare“) au devenit caduce,restul, ºi îndeosebi a noua, ºi-au pãstrathazul. Poþi sã nu zîmbeºti cînd þi se spune:„Sã-þi iubeºti confraþii cum te iubesc ei petine!“?

ateneu

iulie – august 201420

„Muzele“ e prima dintre „Cele cincimari ode“ (1910), volumul lui PaulClaudel, simptomatic pentru o bunãparte a poeziei secolului al XX-lea,scris dupã lectura operei lui Rimbaud ºicea a Bibliei, urmatã de convertirea lacatolicism. În acest text, citim o propozi-þie cât un refuz: „orice drum de urmatne plictiseºte“. Refuzul e însoþit de orespingere a romanescului celui maiconvenþional („orice scarã de urcat!“),de un dispreþ faþã de creºterea regulatãa versului, ca în marile epopei(„Odiseea“, „Eneida“ ºi „DivinaComedie“). La începutul secolului tre-cut, lirismul are tendinþa de a sedebarasa de forma regulatã, de a nu„rula nicio triremã [...] de versuri orizon-tale“, de a avea chiar libertatea „cora-biei bete“ a lui Rimbaud, de a aban-dona cârma, ca Palinurus, tovarãºul luiAeneas, care, adormit de un zeu, acãzut în mare. O „ieºire“ logicã. Poetulvrea sã revinã la o poezie originalã,dar, dincolo de epopee, se îndreaptãspre dramã: printre muze, o recunoaºtepe Thalia, muza comediei ºi a poezieiuºoare, „vesela Thalia (care) cu degetulcel mare al piciorului ei marcheazãmãsura încet“; o va saluta peMelpomene, muza tragediei, „cu faþatragicã ridicatã pe cap ca o mascã“,precum Atena poeziei; ºi dacã, lasfârºitul odei, muza poeziei lirice (ero-tice, elegiace, pastorale), Erato, seelibereazã ºi odatã cu ea, „imnul“, eadialogheazã cu poetul, provoacã ºoculîntrebãrii ºi al rãspunsului, inaugureazãdrama.

În „Muzele“, lirismul este în acelaºitimp un punct de plecare odatã cumama lor, Mnemosyne, Memoria – ºiun punct de sosire, marea strãlucire aexpresiei pasiunii din dragoste. De lanai, instrument dionisiac, la gestul grav(mânã peste mânã), la cuvântul emoþio-nant („plângere“, „revendicare“), laschimbul dramatic, textul trece pesteepopee: totuºi tripla invocare (Ulise,Aeneas, Dante) e acompaniatã de oevocare; aventura pasionalã are loc peo navã, Troia e chiar numitã Troia, eadevãrat, plasatã acum în Occident, caun soare la asfinþit, „Troia [...] în flãcãri“,ca aceea lãsatã de Aeneas în urma lui(„Mistuitoare prin vânt se-nvolboarã-nstreºini aprinse/ Flãcãri cu nalte vãpãiºi rãzbit e vãzduhul de parã“ –Vergilius, „Eneida“, trad. G. Coºbuc,Ed. Univers, 1980); dar aici e „Troialumii reale“, pradã unei „conflagraþii/Hrãnite de-ntregul prezent ticsit“.Aceastã povarã a prezentului, aceastãsupraîncãrcare dã impresia cã totul egata sã izbucneascã, permiþând, dinco-lo de epopeea propriu-zisã, o renaºterea lirismului ºi un început de dramã.

Punctul de origine e un fel de primãliterã a ceea ce s-ar putea numi un alfa-bet literar. Nu-i un punct orb, ca acelade care a vorbit André du Bouchet în„Carnete“ (1952-1956), editate la Plon,în 1990; la drept vorbind, Bouchet aintenþionat sã „vadã“, ca un alt Oedipsau un alt Tiresisas. Nu-i niciun punctnegru, ca „A negru“, cu care începecunoscutul sonet al lui Rimbaud,„Vocale“, sintagmã dezvoltatã prindouã imagini diferite („A, brâu pãros demuºte pe care le secretã/ În roiuri negrestârvu-mpuþinându-se pe vale,/Noptatic golf...“ (în „Sunete fundamen-tale“, Ed. Univers, 1970, trad, ªtefanAug. Doinaº). Punctul de origine consti-tuie, mai degrabã, un punct luminos, unfoc secret, dar gata sã izbucneascã lasfârºitul odei lui Claudel, un foc ceîncearcã ºi experienþa creatoare a luiBouchet: „poemul meu aleargã fãrã-ncetare/ înaintea mea/ ca ºi cumextremitatea aerului/ ar fi luat foc.“Acest foc aleargã înainte, precum cele

douã flãcãrui evocate muzical de FranzLiszt; dar e ºi în urmã, cum sugereazãdu Bouchet: „... focul e aceastãcumplitã întârziere asupra banalitãþii“.Meritã reþinutã fila datatã mai 1954, din„Carnete“, în care scriitorul reia imagi-nea scãrii respinse în urmã cu 50 de anide cãtre Claudel, dar nu pentru oascensiune prin versuri regulate; duBouchet reia ºi imaginea drumului, acãii, dar nu pentru un parcurs prea binejalonat; nu cautã sã evite banalitateasau s-o estompeze, ci o înºalã, multi-plicând scântei ce pot fi tot atâtea ilu-minãri: „Rãmân singur cu/drumul/ oscarã/ înãlþatã// Banalitate – / sau reve-laþia insipidului –/ a acestei lumini/ ce-aleargã înaintea ei înseºi// ce e maistrãlucitor, mai/ exotic e ca prefigurareabanalitãþii sale// ... s-a atins esenþapoeziei, când/ se simte trecând suflulincolor// ... focul e aceastã cumplitãîntârziere/ asupra banalitãþii//Imaginea-i suscitatã doar spre-a fiincineratã.“ E prea simplu, deºi utilpânã la un punct, sã pui în opoziþiecliºeul, imaginea banalã ºi uzatã, ºiceea ce Paul Ricoeur numeºte „metafo-ra vie“, cea care ºtie „sã introducã ten-siunea în fiinþa metaforic afirmatã“.Filozoful e convins cã atunci „metaforaeste, în serviciul funcþiei poetice,aceastã strategie discursivã prin carelimbajul se priveazã de funcþia lui dedescriere directã pentru a accede lanivelul mitic, unde funcþia de desco-perire e eliberatã“. Dar elementul miticregãsit, ca imaginea însãºi, poate fiirosit; iar scriitura propriu-zisã se afirmãîn toatã plenitudinea ei când îi redã ele-mentului mitic trãirea autenticã. Exactasta se produce la sfârºitul primei ode alui Claudel: „ªi în fiecare searã, înspate, în locul unde lãsasem þãrmul,spre Vest,/ Urma sã regãsim aceeaºiconflagraþie/ Hrãnitã de-ntregul prezentticsit, Troia lumii reale în flãcãri!/ ªi eu,ca ºuviþa de pãr aprinsã de o minã subpãmânt, acest foc secret ce mã roade,/Nu va sfârºi oare prin a arde în vânt?Ce va include marea flacãrã umanã?“Ar putea fi un incendiu oarecare,metaforic sau nu, Troia nu ºtiu cãruiepigon al lui Homer sau Vergiliu,flacãra îndrãgostitã a vreunui urmaº allui Petrarca. Dar totul se reînnoieºtesub pana geniului recreator al luiClaudel: Vestul e pentru el direcþiaoamenilor supuºi dorinþei, orientarea lorfãrã... Orient, într-un fel; pe de altãparte, Orientul geografic, prin careeuropenii înþeleg, de fapt, OrientulMijlociu, îi apare ticsit de mãrfuri, ºuviþade pãr o anunþã pe cea care va face sãexplodeze casa minatã, la sfârºitulacestei drame, iar „marea flacãrãumanã“ nu se confundã cu o con-venþionalã flacãrã pasionalã: ea e ceacare face din om o fiinþã profundumanã, trup ºi suflet, aspirând la trans-figurare: „[...] toate voalurile risipite, [...]puternica flacãrã explozivã, marele bãr-bat în gloria lui Dumnezeu,/ Omul însplendoarea lui august, Spiritul învingã-tor în transfigurarea Amiezii!“

Însã, negru sau nu, „A“ este ºi alephal lui Jorge Luis Borges, în mult citatapovestire cu acest titlu, dat unei întregiculegeri, „El Aleph“. Textul a fost publi-cat pentru prima oarã în revista „Sur“(nr.131, septembrie 1945). Cartea aapãrut în 1949, la Ed. Losada, Buenos

Aires. În ediþia a II-a (1952), autorul aadãugat patru povestiri ºi un post-scrip-tum la „Aleph“. Borges a explicatalegerea titlului: i-a plãcut cum sunãacest cuvânt, prima literã a alfabetuluiebraic care a devenit „alfa“, prima literãa alfabetului grec. Ar fi începutuloricãrui cuvânt ºi ar include toateliterele alfabetului, orice comunicareposibilã; mai mult, ar închide universulîn sine, într-o concepþie cabalisticã. În„Post-scriptum din prima zi de martie aanului 1953“, Borges simte nevoia sãadauge douã observaþii: „una, desprenatura Aleph-ului: alta, despre numelesãu. Acesta, dupã cum se ºtie, esteprima literã din alfabetul lumii sacre.Aplicarea lui la povestirea mea nu pareîntâmplãtoare. Pentru Cabalã, aceastãliterã reprezintã acel En Soph, divini-tatea purã ºi nemãrginitã; s-a spus, deasemenea, cã are forma unui om carearatã cerul ºi pãmântul, pentru a nearãta cã lumea de jos este oglinda ºiharta celei de sus“ (Jorge Luis Borges,„Opere“, 2, Ed. Univers, 1999, trad.Darie Novãceanu). Adãugãm, aici, oraþiune ce þine de ficþiune. E povesteaunui scriitor sau a unui fel de scriitor,Carlos Argentino Daneri, dublul ºi, înegalã mãsurã, caricatura lui Borgesînsuºi, seamãnul ºi contrariul sãu.Bibliotecar ca Borges, dar un bibliote-car mediocru, închis într-o slujbã subal-ternã, cititor de literaturã strãinã(admirã baladele lui Paul Fort), seangajeazã sã scrie un poem gigantic cauniversul, al cãrui subiect e chiar uni-versul, amintind de „Polyolbion“,„aceastã epopee topograficã [...] încare Michael Drayton (1563-1631) atranscris fauna, flora, hidrografia, oro-grafia, istoria militarã ºi monahalã dinAnglia“ (apud Borges, ed.cit.). Poligraf,autodidact, cum a fost, neîndoielnic,Drayton, Carlos Argentino Daneri com-pileazã toatã literatura secolelor prece-dente. ªi cum vrea sã gãseascã acelpunct de origine care este aleph, el ecapabil sã acumuleze în patru versurialuzii erudite ce îmbrãþiºeazã 30 desecole de literaturã densã: prima, la„Odiseea“; a doua, la Hesiod („Munci ºizile“); a treia, „la nemuritoareabagatelã“ pe care ne-a hãrãzit-o odihnafabricantului de savarine...“ (Xavier deMaistre ºi „Cãlãtorie în jurul camereimele“, 1795). Iatã versurile groteºti:„Am cunoscut, precum grecul, cetãþilede pe lume,/ Muncile, zilele cu luminidiferite, foamea din ele;/ Nu corecteznimic, nu falsific vreun nume,/ Dar voy-age-ul acesta este ... autor de machambre“ (ed. cit.). Oare Homer e la felde imperceptibil, ipotetic ºi ... inexistentca aleph? Interlocutorul lui Daneri, mar-torul, aproape victima sa, ºtie sã seretragã la timp: el evitã sã provoacediscuþia despre aleph ºi, dupã o vreme,îl aruncã în tenebrele uitãrii. Punctulluminos a redevenit un punct negru, unpunct orb, ca Homer, ca Borges însuºi.Oare trebuie ca întreaga literaturã sãse întoarcã la Homer? Sau e mai binesã renunþãm la orice discuþie despreasta ºi sã-l trimitem pe autor la mit,chiar dacã textul e deja venerabil?Pentru poetul spaniol José AngelValente (1929-2000), aleph este „punc-tul unde începe respiraþia“. Primul textdin „Trei lecþii tenebroase“ îi este con-sacrat. Poemul îºi cautã sursa în mu-

zicã. „... poemul, în prelungirea variaþi-ilor melismatice cântate pe literele alfa-betului ebraic, se prezintã la rândul sãuca o meditaþie liberã despre aceleaºilitere ce sunt totodatã, trebuie s-oamintim, nume, simboluri ºi valorinumerice“ (Jacques Ancet). Dacã alephpoate fi considerat, astfel, drept origi-nea suflului, deci a suflului poetic, dacãalfa legat de omega îl reprezintã peDumnezeu în Apocalipsã, nu putemuita cã aceastã literã a servit ladesemnarea primului cânt al „Odiseei“,pentru care gramaticienii din Alexandriaau împãrþit textul poemului homeric în24 de cânturi, dupã modelul „Iliadei“.Revenind la alfa echivaleazã cuîntoarcerea la orice început al celordouã mari epopei secolul al VIII-lea,î.Hr.), fãrã a ignora cã acestea au fostmodificate, adãugite ºi fixate în se-colele al VII-lea ºi al VI-lea î.Hr.

Cea mai sigurã definiþie a mitului eaceea care îl prezintã ca pe o naraþiunedespre origini. O gãsim ºi la AndréJolles, ºi la Mircea Eliade. Dar cândvorbim despre „origini“, nu prea ºtimdespre ce vorbim cu adevãrat. Un felde „cum vorbim despre cãrþile pe carenu le-am citit“! Specificul acestor originie cã ne scapã, se pierde în noapteatimpurilor, într-o preistorie pe care isto-ria nu poate nicidecum s-o înþeleagã.Iar aporia de care se loveºte orice ana-lizã a mitului e cã vrând sã revinã la oorigine, aceastã origine scapã necon-tenit cercetãrii. Sã ne închipuim cã unoarecare Carlos Argentino Daneri, subpretextul de a reprezenta poetic mareaîn întregime ºi de a realiza o vastãepopee marinã (aºa cum voia sã scrieo epopee cosmicã), ar cãuta dreptpunct de origine primul val, valul origi-nar. Ar fi zadarnic sã numere toate va-lurile mãrii. Totuºi, însã într-o altãmanierã, Claudel, în cea de-a doua din-tre „Cele cinci mari ode“, „Spiritul ºiApa“, aspirã sã regãseascã „Elementulînsuºi! Materia primã!“, aceastã„mamã“ care este marea. E uimitor cã oface cu trimitere la un epitet homeric,oinops pontos („mare de culoarea vinu-lui roºu“, „mare de culoarea strugure-lui“): „mare cu mãruntaie de strugure“.Pentru Claudel, marea nu reprezintãinfinitul, de care are oroare, odatã ce„ea e cuprinsã în þãrmurile ei ºi/ Lumea,în limitele proprii“. Nici nu progreseazãspre un sfârºit:“ Se spune oare cãmarea a pierit pentru cã alt val deja [...]îi succede/ Celui ce în spumã seresoarbe triumfãtor?“ Marea seîntoarce la ea însãºi, formeazã un cilual apei: „Apa/ totdeauna vine apa s-oregãseascã, alcãtuindu-ºi unica picã-turã“ – un fel de aleph acvatic.Cãutarea unui astfel de aleph, a picã-turii originare, rãmâne, în consecinþã,total lipsitã de sens.În „Legenda se-colelor“ (1859, prima serie), VictorHugo pornea de la zorii lumii, de la un„abis de orbire momentanã“, cum amcitit nu mai ºtiu unde. Saint-John Perse(„Repere pe mare“, 1957) regãseºte„Aceastã aurorã imensã numitã mare –elitã de aripi ºi ridicare de arme, iubireºi mare ale aceluiaºi pat, iubire ºi mareîn acelaºi pat“. Un joc de cuvinte, un felde echivoc subtil se prelungeºte în text:în francezã, în original, „aube“ se faceecoul lui „aubain“ – un strãin care nueste naturalizat – , cu trimitere la „droit

Gheorghe IORGA

Muzele: o mitopoeticã a invocãrii (I)

ateneu

iulie – august 2014 21

ªtiþi cine e mama rein-ventãrii în þara entertain-mentului? Fãrã îndoialã,Madona – emblema post-modernã supremã, ceacare a fabricat necontenitimagini, chipuri ºi, de cenu, mãºti cu nemiluita:sora bunã a cameleonu-lui, graþie cãreia avea li-bertatea absolutã de a-ºiconfecþiona personajul ºide a-l schimba dupã pro-priul nãrav, pentru cãpublicul nu deþinea ima-gini sau informaþii ante-rioare despre ea, dupãcare sã se poatã orienta.Prestaþia cameleonicã aMadonei este o reflecþieasupra felului în caremass-media ºi celebri-tãþile fabricã ºi manipu-leazã o reprezentarepublicã ce nu se funda-menteazã nicidecum peadevãratul caracter alprotagonistului în chesti-une, ci pe ceea ce do-reºte piaþa sã fie acesta.Postmodernismul însuºie cameleonic, fluctuant,capricios. Face totul casã construiascã idiomurialuzive, cât mai subtile ºimai sugestiv-întâmplã-toare, evitând pe câtposibil capcana moder-nistã de a fi clarã ºiexplicitã. Compozitorulpostmodern vrea sãatragã exclusiv atenþia,fãrã ca personalitatea sasã-l mai distragã peascultãtor: dacã per-soana auctorialã realã eabsentã, ea poate inter-preta orice rol îºi doreºte.Fie el palpabil sau fictiv.O perspectivã mai amplãcu privire la natura mu-zicii contemporane, încare un flux constant deproduse sonore falsifi-cate menite sã mane-vreze consumatorul acreat o societate incapa-

bilã sã realizeze diferenþaîntre realitate ºi ficþiune,adevãr ºi minciunã, au-tentic ºi fals, ne deter-minã sã observãm cã dinvarii fragmente culturalepostmoderniºtii au înte-meiat un nou limbaj înþe-sat de referinþe la istoriamuzicii ºi aluzii la feno-menul pop. Este o soci-etate axatã eminamentepe rapt, care furã, ca ocoþofanã, hranã dindepozitul altor pãsãri ºise joacã de-a identitatea,depunându-ºi ouãle, pre-cum cucul, în cuiburistrãine. Dacã Jean-François Lyotard adescris postmodernismulca fiind „neîncrederea înmarile naraþiuni“, WillGompertz considerã cãacesta poate fi descope-rit în „fragmente din ceeace se întâmplase înainte:o colecþie cu hiturile miº-cãrilor ºi ideilor ante-rioare“. Cãutarea con-stantã de cãtre moder-niºti a unor soluþii com-ponistice atotcuprinzã-toare este apreciatã depostmoderniºti, dacã nuprosteascã, cel puþinnaivã ºi iluzorie. Însuºicomunismul ºi capitalis-mul sunt, în opinia post-modernilor, sortite eºecu-lui la fel ca toate celelaltemari idei moderniste alesecolului 20. În schimb,referinþele mãrunte, cio-burile stilistice, mate oristrãlucitoare, mesajele,chiar subliminale, ferme-cate sau dezvrãjite te potrecompensa dacã aioarecare cunoºtinþe derebusist care dezleagãºarade criptice, înþelege-rea survenind doar dinaºezarea corectã apieselor de puzzle.Pentru a face asta emusai nevoie de un pro-ces de deconstrucþie, pemãsurã ce descoperi ele-mentele pe care compo-zitorul le-a preluat dindiverse surse, ce te ajutãsã înþelegi sensul unuiopus. Ar putea fi acestaun semn cã muzica post-modernã poate ascundemai mult decât pare laprima vedere. În oricecaz ea preferã sã aclima-tizeze cu predilecþie re-guli specifice altor limba-je artistice precum celcinematografic, plastic,literar, arhitectural etc.,astfel încât aceste împru-muturi alogene, constitu-

ite din fracþiuni preluate ºicopiate (imitate) de altun-deva, sã semene cu uncolaj de standarde ºiinfluenþe. Postmoderniºtiisunt maeºtrii ai experi-mentãrii ludice. Existã oanume ireverenþã dibaceºi un oarecare cinismdetaºat care îi face sã numai creadã în nimeni ºinimic, proiectându-i în lu-mea reclamei ºi a comer-þului, cãtre care privescironic. Ei pun aproapetotul la îndoialã, spredeosebire de moderniºticare erau precumpãnitorserioºi ºi aventuroºi,crezând mai ales în viitor.Modernismul muzicalrespingea cu osârdie tra-diþia. Postmodernismulnu are tiv, nici marginidrepte. Modernismul eraliniar ºi sistematic. Post-modernismul e ubicuu, epeste tot. Modernismul arealizat lucrãri menite sãprovoace ºi sã ºocheze.Postmodernismul are lipitpe el o etichetã mai de-grabã academicã, rele-vând o esteticã relaþio-nalã ºi o doctrinã caresusþine cã a face muzicãazi înseamnã a crea oarenã de schimb între unartist ºi o comunitate devizitatori în care aceºtiaîmpãrtãºesc idei ºi expe-rienþe. Conform argu-mentului esteticii relaþio-nale, exprimat printrealþii, de Carsten Höller,produsul sonor este oreacþie la natura din ce înce mai antisocialã a exis-tenþei noastre urbane,unde automatizarea ºitehnologia au eliminat„întâlnirile întâmplãtoare“din viaþa noastrã de zi cuzi. Acelaºi Will Gompertzspunea cã „cel mai gro-zav lucru la postmoder-nism este cã poate fiaproape orice vrei tu sãfie. Ceea ce este para-doxul implicit aflat în cen-trul acestei miºcãri, careare capacitatea unicã,pânã ºi din punctul devedere al artei moderne,de a uimi ºi de a scoatedin sãrite. Ceea ce e tipicpostmodern“. Acesteafiind spuse, muzica post-modernã a reuºit sãschimbe în profunzimefaþa lumii contemporane.Dacã în bine sau în rãurãmâne de discutat.

Liviu DÃNCEANU

Postmodernismul.Addenda

d`aubaine“ – dreptul în virtutea cãruiasuveranul primeºte succesiunea de laun astfel de strãin care moare în rega-tul sãu! Dar nu-i suficient sã sesizezizorii pe mare. Trebuie descoperitmodul de a fi al zorilor mãrii, altfel spus,tentaþia de a reveni la valul originar. Întextul lui Saint-John Perse, contrarcelei de-a doua ode a lui Claudel, limi-ta terestrã e uitatã, rãsturnatã, inun-datã: „În zadar pãmântul apropiat netraseazã graniþa lui. Un acelaºi val prinlume, un acelaºi val de la Troia/ κi ros-togoleºte ºoldul pânã la noi. În foartemarele larg departe de noi a fost impri-mat odinioarã sufletul acesta...“ E oevazivã întoarcere a Troiei, a aheilorvictorioºi ºi derutaþi totodatã. Ca otãlãzuire venitã de la þãrmul AsieiMinore. Iar poemul ce are drept titlu, înfrancezã, „Amers“ (puncte de reper si-tuate pe o coastã), cu ecou în „mare“,cautã ºi impulsul, ºi suflul originar alcuvântului, al versului. Asemenea uneiformule homerice, formula lui Saint-John Perse va reveni ca un laitmotiv petot parcursul poemului: „Un acelaºi valprin lume, un acelaºi val pânã la noi,foarte departe de lume ºi de vârstaei...“, „Un acelaºi val prin lume, unacelaºi val cursa noastrã...“ etc. ªi înacelaºi timp, ca la sfârºitul „Cimitiruluimarin“ al lui Paul Valéry, „Iatã. Vântulse ridicã“. Marea, ce e nomadã fãrãîntoarcere“, fãrã Ithaca, îºi gãseºteîmplinirea în sine însãºi, „mare federalãºi mare aliatã, la confluenþa tuturormãrilor ºi tuturor naºterilor“ , dând deînþeles de ce Ulise din „DivinaComedie“ („Infernul“) a dorit sã seîntoarcã pe mare ºi, realizând oarecumprofeþia lui Tiresias, s-a adâncit definitivîn valuri. Pentru Saint-John Perse,identificarea nu mai e cea a unui erou,devenit inseparabil de mare, ci identifi-carea cu un poem ºi cu marea.

Marea devine Muzã în acelaºi marepoem al lui Saint-John Perse. Totulîncepe cu o invocare interogativã: „ªivoi, Mãri, care citeaþi în [...] vaste vise,ne veþi lãsa într-o searã la rosturileOraºului, în rând cu piatra publicã ºivlãstarele de viþã de bronz?“ Ne-amînºela dacã am crede cã anticii veneraumarea atât de mult. În textele sume-riene, cele mai vechi dintre cele pe carele cunoaºtem, totul începea cu hãulapelor, ca în Biblie. Berosos (Bel-Usur,în babilonianã), erudit chaldeean ºipreot în templul zeului Marduk dinBabilon (sec. IV-III î.Hr.) care a scris,începând de prin 325 î.Hr., în greceºte,o lucrare în trei volume despre istoria ºicultura babilonianã (la cererea regeluiAntiochos Soter, succesor al luiAlexandru Macedon), „Babyloniaka“,afirmã cã, la început, nimic nu exista înafara tenebrelor ºi abisului apelor, undese miºcau creaturi hidoase. Reginaacestor monºtri era o femeie pe carechaldeenii o numeau „Thalat“ (îngreacã, „Thalassa“), adicã Marea. Prinintervenþia zeului Bel, de origine akka-dianã, preluat de babilonieni din mitolo-gia fenicianã, aceastã femeie a fost tã-iatã în douã: dintr-o jumãtate a fãcutpãmântul, din cealaltã, cerurile.„Epopeea lui Ghilgameº ( mileniul al II-lea î.Hr.) e impregnatã de mitulPotopului ºi de teama de aceastã„masã de apã agitatã/ Ce distruge pânãla ziduri de piatrã“. În „Teogonia“ luiHesiod (sec. VIII sau VII î.Hr.), totulîncepe cu Haosul (Chaos), de unde s-anãscut Erebos ºi „Noaptea cea nea-grã“. Apoi a þâºnit Pãmântul (Gaia):„slãvita, nãscu mai întâi asemeneasieºi/ Cerul cu stele-mpânzit, de jur-împrejur s-o cuprindã,/ Zeilor celorferice în vechi locaº sã le fie./ Munþiiînalþi a nãscut ºi grotele-adânci,hãrãzite/ Nimfelor, zâne ce-n peºteri de

munþi îºi fac locuinþa...“ Dar „Fãrã-a rodidin iubire nãscut-a marea cea stearpã,/Marea vrãjmaºã ce-ºi umflã unda-n vâl-toarea furtunii“ (Hesiod, „Opere“, Ed.Univers, 1973, trad. Dumitru T.Burtea). E curioasã prezentarea peiora-tivã a acestui pontos (nume masculindat mãrii primitive): naºterea sa nu eurmarea vreunei iubiri. ªi tot curioasã enaºterea lui Oceanos, semn cã e vorbadespre o altã paradigmã: „Iar din unireacu Cerul, nãscu pe-nspumatulOceanos“ (ed.cit.). Înþelegem cãPoseidon , fratele lui Zeus, zeul mãrilorîn mitologia Olimpului, e de temut. Înversul 15, „Teogonia“ lui Hesiod îl pre-zintã ca pe „cutremurul lumii“, ca peacela care „þine pãmântul“ (ed. cit.).„Odiseea“ e dominatã de aceastãterorare, excelent exprimatã epic, iarHoraþiu alege tonul elegiac într-ocunoscutã odã pe care o dedicã vasuluilui Vergiliu. Ar fi prudent aºadar sã nune încredem prea mult într-o viziuneluminoasã asupra mãrii, când discutãmdespre Grecia anticã, chiar dacã, în„Eternitatea“, Rimbaud ne contrazice:„Marea cãlãtoare/ Merge dupã soare“(„Antologie din lirica francezã“, Ed.Pandora M, 2006, trad. C.D. Zeletin).Erich Arendt (poet provenit dinGermania de Est), care a vrut sã exor-cizeze „Noaptea cicadeelor“, în ascul-tarea primelor miºcãri ale zilei, ºi sãfacã sã se întâlneascã arhaicul ºi mo-dernul, mitul ºi istoria în epoca luiHomer, într-o arzãtoare actualitate aoriginilor, identificã Valul ºi Obscurul. ªie nevoie de întreaga forþã a optimismu-lui claudelian, de o viziune exuberantãasupra unei lumi create de Dumnezeu,pentru ca, în al doilea text din „Celecinci mari ode“, „Spiritul ºi Apa“, sãporneascã de la tema hesiodicã asterilitãþii mãrii ºi sã facã din aceastadin urmã un principiu de viaþã ºi unizvor de plenitudine: „Dar ea e viaþaînsãºi fãrã de care totul e mort, ah!vreau viaþa însãºi fãrã de care totul emort!/ Viaþa însãºi [...] ºi mã ucide ce-imuritor“. Textul lui Claudel e liric însens secund, dar confirmã ºi locul mãriiîn epopee (evocarea lui Ulise ºi a luiAeneas, mai ales a lui Palinurus în„Muzele“, ºi suportul miºcãtor pentrudramã („Proteu“, „Pantoful de satin“,„Cartea lui Cristofor Columb“). Tragiciigreci au cunoscut aceastã posibilitatedramaticã mai cu seamã când au relu-at, în piesele lor, episodul troian:„Ifigenia“ (Euripide), „Filoctet“ (Sofocle),unde, încã din primul vers, Ulise salutãpãmântul din Lemnos înfãºurat în va-luri, „Agamemnon“ (Eschil). Un de-zastru provocat de mare constituiearierplanul piesei „Neguþãtorul dinVeneþia“ a lui Shakespeare. Iar temarãmâne importantã ºi în ultimele drameshakespeariene, „Pericle, prinþ alTyrului“ ºi „Furtuna“.

• Victor Mitocaru, Stelian Nanianu, Carmen Mihalache ºi• Victor Mitocaru, Stelian Nanianu, Carmen Mihalache ºiSergiu Adam la decernarea Premiilor Revistei „Ateneu“ – 1992Sergiu Adam la decernarea Premiilor Revistei „Ateneu“ – 1992

jubileu

iulie – august 201422

În 1966 (la doi ani de la apariþia ediþiei noi arevistei ATENEU) am început ªcoala dePoligrafie Generalã Dimitrie Marinescu dinBucureºti. În cele trei vacanþe de varã, practicade producþie o fãceam în IntreprindereaPoligraficã Bacãu. Din vara lui 1967 am vãzutcu ochii mei cum se face o revistã. Aflasem derevista Ateneu din ºcoalã dar acum aveambucuria de a vedea, pe viu, cum renaºte revistalui Bacovia. Apoi, pânã în 89, ºi câþiva ani dupã,ca maistru tipar înalt în Imprimeria Bacovia (!)am fost cel care se ocupa personal de tipãrirearevistei în condiþii din ce în ce mai dificile. (Seînrãiserã tipografii !!!).

Am avut minunatul prilej sã-i cunosc personalpe toþi redactorii ºefi, pe toþi redactorii ºi cola-boratorii revistei din 1969 ºi pânã acum, la uncapãt de timp Radu Cârneci la celãlalt CarmenMihalache. Cu nostalgie ºi tristeþe mi-aducaminte de Ion Roºu, Miºu Sabin, Vasile Sporici,Horia Gane, Victor Enãºoae, IoanidRomanescu, Stelian Nanianu… Cu ei mã voiîntâlni mai târziu, cu ceilalþi mã întâlnesc ºiazi … Victor Mitocaru, Calistrat Costin, GeorgeGenoiu, Ovidiu Genaru, Viorel Savin,Constantin Cãlin, Gheorghe Neagu, Carmen

Mihalache, Dan Perºa, Adrian Jicu… Depãnãmpoveºti cu scriitori, cu tipografi. Poveºti veseleori triste, poveºti care au marcat ºi pe unii ºi pealþii. Tipografii n-au fost niciodatã inamicii scri-itorilor! Între ei se consolidase o anumitã starede complicitate. Fiind primii care luau contact cuscriitura unui autor (nu vorbim de cenzura de laCentru) aveau inconºtienþa de a modificaintenþionat un cuvânt, o frazã pentru amuza-ment. Mi-aduc aminte de piesa Bãtrâna ºihoþul a lui Viorel Savin. Titlul devenise baba ºihoþul. Toþi ºtiau cine erau cei doi. M-a întrebatV. Savin dacã am curajul sã las acest titlu. N-amavut…

M-am nãscut odatã cu revista Ateneu (iertaþi-miinfatuarea) ºi acum, în 2014 împãrþim, denevoie, acelaºi spaþiu. Debtul meu oficial a fostîn Ateneu, am continuat în Ateneu, ºi cine ar ficrezut cã ATENEU ºi PLUMB vor convieþui,peste timp, pentru o bucata de vreme, împreunã!

Acum, când se împlinesc 50 de ani de lapunerea în paginã a primului numãr din august1964 un fost tipograf ureazã Ateneului ºi colec-tivului redacþional cel mai sincer „La mulþi ani!“

•• LLaa uunn vveerrnniissaa jj :: CCaarrmmeenn MMiihhaallaacchhee ºº ii CCaall iiss tt rraatt CCoosstt iinn

•••• 2222000011114444 –––– ººººeeeeddddiiiinnnnþþþþãããã ddddeeee rrrreeeeddddaaaaccccþþþþ iiiieeee:::: DDDDaaaannnn PPPPeeeerrrrººººaaaa,,,,AAAAddddrrrr iiiiaaaannnn JJJJ iiiiccccuuuu,,,, MMMMaaaarrrr iiiiuuuussss MMMMaaaannnnttttaaaa

Ioan PRÃJIªTEANUrevista PLUMB, Bacãu

O revistã tânãrãde … 50 de ani

Orice revistã literarã trebuiesã „conþinã“, în mic, literaturaromânã. Dicþionarele, tomurileistoriilor – controversate sau nu–, operele „complete“ (pe care lelãsãm mereu „neterminate“)sunt, desigur, materialul durabilal templului: în jur însã e vifor ºiluminã, amurg ºi amiazã a focu-lui viu care este literatura ºi pecare revistele literare îl potîntreþine – fuiorul de cometã,semnul irepetabil al efemerului...

De Ateneu, revista din Bacãu,m-a apropiat la început genero-sul poet ºi traducãtor Radu

Cârneci. Undeva, la un concurs,el mi-a acordat primul premiu li-terar – „peana de aur“ (laTârgoviºte). Acum e o redutabilãredacþie (Marius Manta, DanPerºa, Adrian Jicu, Violeta Savu)în jurul D-nei Carmen Mihalache,atentã la problematica feno-menului literar contemporan, darºi la nobila îndatorire de-a evi-denþia „sigiliile“ personalitãþilorcreatoare din Bacãu. Urmãresccronicile semnate de VasileSpiridon, Marius Manta, paginiledespre studiile eminesciene alelui ªtefan Munteanu, însemnãriledespre literatura englezã ale D-nei Elena Ciobanu, lecturile inci-tante ale lui Ion Fercu desprinsedin Dostoievski.

Rezonanþa numelui, Ateneumã duce cu gândul la rolulimportant pe care l-au avut înjudeþul meu de graniþã, aºanumitele „Athenee Populare“,(„reviste vorbite“, scene ale întâl-nirilor culturale pe care N. Iorgale-a evocat), ele au introdusînvãþãmântul românesc, limba ºicultura naþionalã în Satu Mare.La cei 50 de ani, trimit Ateneuluidin Bacãu aceste rânduri înãlþã-toare care nu-ºi pierd valabili-tatea peste ani: „...AtheneulPopular Român va fi altarul pecare vom aduce, prinosul nostrude muncã rodnicã...frumuseþilegraiului nostru, aici vor veni sã ialuminã din luminã...“ (Ziarul„Satu Mare“, 12/ 11 febr. 1925).

La mai mare!

Cum sã nu iubeºti o revistã fondatã deGeorge Bacovia? (nu, nu l-am uitat peGrigore Tabacaru, dar Bacovia înseamnãatât de mult pentru Bacãu, încât gândul nuse sparie, ci rãmâne la El). Cum sã nuconsideri anul 1925 drept unul care aveasã marcheze definitiv destinul cultural alunui oraº întreg? Sigur, dacã n-ar fi venitºi acel fast (tot pentru cultura Bacãului)1964, când revista „Ateneu“ a început,dupã ani întregi de tãcere, sã fie reeditatã,probabil cã peisajul literar bãcãuan ar fifost mult mai trist decât este, cu scriitoriisãi valoroºi uitaþi, marginalizaþi într-o soci-etate interesatã doar de bani, putere,comerþ, sex ºi scandal (nu întotdeauna înaceastã ordine).

Acum, în 2014, la 50 de ani de la primaapariþie, revista „Ateneu“ încearcã sãrãmânã „o casã a visurilor“, cum o numeapoetul Radu Cârneci sau, poate, o cetateidealã, bine apãratã, al cãrei pod secoboarã numai pentru ceea ce este pro-fund ºi autentic în literatura contempo-ranã. Nu, echipa redacþionalã actualã nuintenþioneazã promovarea elitismului ºinu-ºi selecteazã colaboratorii dupã criteriiextraculturale; din câte ºtiu, nu are „clien-telã“ ºi nici liste cu „agreaþi“ ºi „respinºi“indiferent de valoarea scrierilor, aºa cumse mai întâmplã, din pãcate, prin alte pãrþi.Aici nu conteazã ce funcþii ai, ce premii þi-au dat prietenii, ce partid te susþine ºi ce

critic literar te iubeºte fiindcã-l plãteºtipentru acest lucru. La „Ateneu“ conteazãnumai ceea ce scrii, cum scrii, cât talentai: câte reviste literare îºi mai permit luxulde a promova bunul-gust ºi valoarea înaceste vremuri, când lupta pentrusupravieþuire „legalizeazã“ compromisul?

De când mã ºtiu (ºi mã ºtiu de multãvreme!) revista „Ateneu“ este un loc fru-mos, aerisit, unde zgomotul ºi furia,kitschul, impostura, oportunismul ºi multealte pãcate capitale ale literaturii noastren-au reuºit sã pãtrundã. Îi doresc publi-caþiei sã rãmânã aºa cel puþin atâta vremecât va mai fi apã în Bistriþa.

La 50 de ani, un om se aflã într-un vârf, iarde a doua zi trebuie sã înþeleagã cu toatã luci-ditatea cã începe coborâºul. Cã e sceptic sauoptimismu-i dã pe afarã, cã iubeºte ºi/ sau eiubit, cã e energic sau de tot tuflit, el se aflã lao orã dupã jubileu pe panta coborâtoare sprenu ºtiu ce.

Cu totul altfel stau lucrurile când vorbim dejubileul unei reviste. La 50 de ani, aº zice cã orevistã e salvatã. E la fel de maturã ca un om,dar de a doua zi ea porneºte pe o rampã, ca sãzicem aºa, nici gând sã coboare. Este cazulseriei noi a Ateneu-lui de la Bacãu. A apãrutîntr-un moment de aºa-zis dezgheþ ideologic ºiredacþia a ºtiut sã profite de acesta, fãcând orevistã profesionistã în vremi din ce în ce maivitrege; asta pânã-n 1989. Dupã aceea,lucrurile s-au simplificat (nota bene: la unelesurate lucrurile s-au complicat, cã ºi

democraþia are paradoxurile ei!), în sensul cãºi-a pãstrat un, sã folosim un anglicism, trendascendent. Un cititor fervent de gazete literare,când i se aprinde beculeþul Ateneu, punândunul lângã altul redactorii ºi colaboratorii revis-tei din aceastã serie, alcãtuieºte un valabil ºiviabil dicþionar al literaturii române contempo-rane. Poate cã ºi numai numele premianþilorrevistei, dimpreunã cu cei care i-au cadorisit,fac o literaturã viabilã.

Ce ziceam, cã la 50 de ani o revistã de cul-turã scapã? Ei bine, Ateneu este o revistã sal-vatã. Nu putem sã-i dorim decât sã ajungã lavârsta Convorbirilor literare, a Daciei literare, aFamiliei, ºi mai departe…

În speranþa cã vom ajunge a sãrbãtori ºi noianul viitor jubileul, vã spunem La mulþi ani cunoi succese!, în numele Argeº-ului,

Dumitru Augustin DOMAN

La jubileu, revista Ateneu e salvatã

Valeria MANTA TÃICUÞU

Gâânduri pentru „Ateneu“

George VULTURESCURedactor ºef, Revista „Poesis“

Fuiorul de cometã

„L-am întâlnit pe RaduCârneci prin anii ºaizeci ºi...lângã Bacãu, la un ocol silvic,unde era inginer ºi unde doam-na domniei sale profesa ace-eaºi meserie... S-ar putea cadomniile lor sã fi fost primiiingineri silvici pe care i-amvãzut în viaþa mea! Pânã atun-ci vãzusem doar pãdurari...Radu Cârneci scria poeme dedragoste, cânta codrii, pã-sãrile... Revista Ateneu nuapãruse“, scrie D. R. Popescuîntr-o paginã de memorialis-ticã. Despre buna aºezare aBacãului în circuitele culturalenaþionale, despre dialoguloraºului cultural cu Clujul saucu Timiºoara se poate vorbiabia de la apariþia revisteiAteneu (serie nouã, 1964), ºide la felul în care poetul RaduCârneci administreazã/ dirigu-ieºte viaþa literarã a locului. E,la sfârºitul anilor ºaizeci, de oeficacitate remarcabilã: ºtie aaºeza lângã revistã tineri carepot realiza o continuitate prinscris, dar ºi prin acþiunea cul-turalã. ªtie a lega dialog cu D.R. Popescu de la Cluj, cuAnghel Dumbrãveanu de laTimiºoara, cu înãlþimileBucureºtiului literar. La înce-putul anilor ºaptezeci, ve-gheazã un proces de deme-tropolizare culturalã.

Revista Ateneu a fost ofoarte specialã aventurã inte-lectualã ºi nu numai. O teribilãiluzie. Un adevãrat safari, „într-o grãdinã publicã, tãcutã“.Dacã n-ai fost acolo, n-ai de

unde ºti. Iar dacã o scoþi dincontext... iese o istorioarã cuniºte bieþi literaþi din provincie.Redactor ºef al revistei esteprin urmare Radu Cârneci, înredacþie vor fi Sergiu Adam(poet viu, lider de o generozi-tate rarisimã), Ovidiu Genaru,Mihail Sabin, Constantin Cãlin,Vlad Sorianu. George Bãlãiþãva lua conducerea revistei unpic mai târziu. Fiecare estelegat de tradiþia literarã a locu-lui (patronat de Bacovia!), prininiþiative care sã asigure autori-

tate geografiei bacoviene.Cum orice scriitor „din provin-cie“ îºi doreºte audienþã, iaraudienþa se obþine prin produc-tivitate, Radu Cârneci ca ºiSergiu Adam, ca ºi OvidiuGenaru, „scriu mult“. Dupã ceRadu Cârneci se mutã laBucureºti – e un lider perfor-mant, e nevoie de el acolo –Ovidiu Genaru pare a fi poetulde succes al locului. Nu numaipoezie, sau, cum noteazã pri-etenul sãu: „A fãcut toate cele.ªi încã face. Le lasã pe rând,

reia dupã un calendar ocult. Ascris romane ºi a compuspiese de teatru“. ªi încã:„Harnic peste mãsurã. Cândnu scrie, se retrage în atelierulsupradotat cu toate utilitãþile ºipicteazã minunate icoane pesticlã sau cu îndemânarea luidrãceascã produce tot felul deobiecte fanteziste (metal, plas-tic, lemn, os, piele ºi ce s-o maigãsi pe-acolo), podoabe de oadmirabilã, neaºteptatã fru-museþe. Plãcerea cu carelucreazã întrece cu mult intere-sul comercial (care funcþio-neazã, fireºte). ªi în tot acesttimp, Ovidiu numai la poezie segândeºte“.

Bãrbatul de succes al aces-tui spaþiu moldav, GeorgeBãlãiþã, îºi aminteºte, în pre-faþa volumului Patimile dupãBacovia (Poezii definitive,2009) de „drumul lung al pri-eteniei“ cu Ovidiu Genaru: dru-mul „începe la Bacãu, la grã-diniþa din strada Bãncii, colþ cuNeagoe Vodã, lângã grajdurileprimãriei ºi la o aruncãturã debãþ de casa familiei Vasiliu,astãzi Muzeul Bacovia. Într-ostrofã din Bacovia stã viaþa

noastrã, prietene... Lumeaîntoarsã pe dos. Provizoratulsub toate formele. Gluma carepoate ucide, râsul care nu maivindecã. Rãzboiul. Cortina defier. Utopia comunistã. Impo-sibila alegere de sine. A asumaîn scris viaþa trãitã de tine. Aavea rezistenþa paznicului defar care la 103 ani încã urcãscara din turn... Emoþia sufocãsentimentele. Grotescul spur-cã tragedia. Comicul eºueazãîn bãºcãlie. Farsã, comedieneagrã. Resturi din ce ºi cumtrãiserã pãrinþii noºtri, nimic dince gândeam ºi ar fi vrut sã nise întâmple“.

Cred cã voi scrie pe larg înGeografia mea literarã despreaceastã „foarte specialã aven-turã intelectualã“ împlinitã derevista Ateneu. Despre arhi-vele lui Sergiu Adam, despretrecerea prin lume a lui MihailSabin („A venit domnulBacovia în costumul lui demire/ ªi era atât de singur...“),despre eminentul constructorConstantin Cãlin, despre celecâteva dicþionare literare, cul-turale ale oraºului. Onorantepentru starea de iubire pe careo trãiesc oamenii de culturã dinoraº. Despre bunul meu pri-eten Calistrat Costin. ªi, pre-supun cã voi avea încã vremesã le citesc pe toate ca sãadaug un cuvânt nimerit priete-nilor mei care au rãmas laBacãu. Ca sã poatã sãrbãtorifrumos cele cinci decenii denobilã vieþuire (de supravie-þuire?) a revistei.

jubileu

iulie – august 2014 23

Cornel UNGUREANU

„O foarte specialãaventurã intelectualã“

Ateneu este, prin definiþie, un for ira-diant de culturã. E semnificativ faptul cãrevista, fondatã de G. Bacovia ºiGrigore Tabacaru, a fost posibil sã rea-parã într-o perioadã cînd deja se arãtausimptomele unei tranziþii – de laaproape completa deznaþionalizare ºirupturã de trecutul nostru istoric ºi cul-tural, din obsedantul deceniu, lascoaterea din ceaþã a unor jaloane ºi aunor punþi de legãturã cu noi înºine. Sãnu uitãm cã Ateneu a apãrut la doarcîteva luni de la istorica Declaraþie dinaprilie 1964, un act curajos, acesta (încondiþiile date), al regimului Dej, caredenunþa aservirile la care am fost obli-gaþi (de URSS) vreme de douã decenii,ºi dãdea speranþa unei întoarceri lanormalitate – inclusiv culturalã – celpuþin în ceea ce priveºte creºterea lim-bii româneºti /ºi-a patriei cinstire, necin-stite, pînã atunci, de intruziunea unormodele de la Rãsãrit. Eram student înacei ani, ºi pot mãrturisi bucuria uimitãa descoperirii unor noi reviste literare,într-un peisaj cultural pe cît de arid, peatît de dogmatizat. Ateneu a vãzut lumi-na tiparului aproape concomitent cucraiovenele Ramuri ºi a anticipat(re)apariþia unor reviste precumFamilia, Astra, Vatra, Argeº, Tomis. LaIaºi, în acea vreme, exista doar lunarulIaºul literar, o revistã obositã ºi oricum,neîncãpãtoare, pentru un oraº dedimensiunea culturalã a vechii capitalea Moldovei. Într-un fel, existenþaAteneului a avut un efect pe care,poate, nu-l bãnuiþi: a determinat apariþiarevistei Cronica ºi a celorlalte, ivite camîn aceeaºi perioadã. Nu direct, desigur,ci prin folosirea, în faþa autoritãþilor, aexemplului luminos al Ateneului : dacãla Bacãu se poate, de ce sã nu sepoate ºi la Iaºi?

Revista Ateneu a fost, atunci ºi...mereu, altcumva. A avut personalitateaei, inconfundabilã, de la conþinut ºi pînãla linia graficã. Et in Arcadia ego. ªi euam fost la Ateneu! S-a-ntîmplat ca,devenind, mai întîi, redactor la RadioIaºi ºi, mai apoi, la revista Cronica, sãam numeroase prilejuri – chiar obligaþii!– de a mã întîlni cu scriitorii Ateneului,de a le lua interviuri, de a-i invita sãcolaboreze, de a scrie despre (uneledintre) cãrþile lor. Prin timp, întreCronica (strãveche, îmi place sã spun)ºi Ateneu a fost o adevãratã frãþie. Erao încîntare sã te vezi cu Sergiu (Adam),cel mereu melancolic; cu Bãlãiþã (con-versînd despre Ionescu); cu Cârneciulcel cîntînd dintr-un arbore; cu Cãlin –ale cãrui file din poveste erau mereueliptice, ca ºi poezia bacovianã; curegretatul Miºu (Mihail Sabin), plin deumor ovreiesc; cu Vlad Sorianu,filosofînd spornic; cu Ovidiu (Genaru),cel care a lãmurit definitiv rolul frunzeiîn provincii... Cu Carmen Tudora, cole-ga mea de studenþie ieºeanã. PeCarmen Mihalache abia dacã ozãream, tunsã scurt ºi cu un zâmbet pechip (despre care nu ºtiai dacã e com-plice sau ironic), traversând aceastãscenã redacþionalã cam aburitã. Seimpuneau, tot pe-atunci, un OctavianVoicu, un Viorel Savin (colegi cu mine)sau un Calistrat Costin, încã nu pe atît

de ironic pre cît era capabil... RãsãreauVictor Mitocaru, Victor Munteanu, IonEnache... În rest, probabil, era o viaþãredacþionalã la fel de plinã, de tensio-natã ºi de relaxantã ca ºi aceea pe careo trãiam eu însumi, la strãvechea„Cronicã“...

Am ºi o victorie personalã la Bacãu:acolo am primit (împreunã cu SergiuAdam) Premiul pentru debut, la primaediþie (1971) a Festivalului Naþional dePoezie „G. Bacovia“, pentru volumulPunctul de sprijin. Trebuia sã ni se deaºi niºte parale, din partea moºtenitoareilui Bacovia, dar, peste noapte, partidu’a decis cã o persoanã particularã(Aghata Grigorescu-Bacovia) nu poateoferi premii publice, drept pentru carem-am mulþumit c-un uriaº carton, careeterniza, prin viguroasa semnãturãRadu Cârneci, decizia juriului, ºi cu unla fel de uriaº volum Bacovia.

Ateneul a fost/ este locul geometrical Bacãului cultural-artistic, acolo se fil-treazã valorile, se aten(e)uiazã umorile(literare). Îi citesc cu încîntare pe (mai)tinerii critici Adrian Jicu, Marius Manta,Vasile Spiridon. Neapãrat – pe proza-torul, atît de hãruit, Dan Perºa, neuitîndcã, avîndu-l ca punct de sprijin, amînfruntat , în iarna lui 96 pare-mi-se,zãpezile Sinaiei, ca sã mutãm lemne –sã jucãm ºah, adicã – dupã o idee aludicului Ulici, la (pierduta, între timp)Casã a Scriitorilor, de la Cumpãtu. Dar,dincolo de aceste nume, care mi-auvenit mai repede-n minte, pot a vãspune, iubiþi colegi, cã, dupã un strã-vechi obicei, eu citesc revistele – cu atîtmai mult Ateneu - de la coadã la cap ºide la cap la coadã. ªi nimeni, dintresemnatarii constanþi, nu-mi scapã...

Punînd, la ceas aniversar, într-ocumpãnã – deºi s-a trecut prin multe –Ateneul de-altãdatã cu cel de-acum,eu unul le vãd într-un continuu balans,care se echilibreazã mereu, miraculos,întru beneficiul tuturor iubitorilor de cul-turã... scrisã.

Spre centenar, aºadar!

Nicolae TURTUREANUDirector al revistei „Cronica veche“

Spre ccentenar......

•• ÎÎnn ppaarrcc:: CCiicceerroonnee CCeerrnneegguurraa ,, VVllaadd SSoorr iiaannuu,,GGeeoorrggee BBããllãã ii þþãã ,, RRaadduu CCâârrnneeccii ,, CCaall iiss tt rraatt CCoosstt iinn

•••• BBBBaaaaccccoooovvvv iiiiaaaa -- ddddeeeesssseeeennnnddddeeee IIII llll iiii eeee BBBBooooccccaaaa

jubileu

iulie – august 201424

Pe vremea când nu împli-nisem ºaisprezece ani, revistaAteneu avea deja zece, poetulSergiu Adam nu þinea încãPoºta redacþiei, prozatorulGeorge Bãlãiþã mai avea puþinpânã sã-ºi vadã Lumea... întrecoperþi, poetul Ovidiu Genarugãsise un nume Patimilor saleºi ecoul lor se mai auzea încã,iar criticul Constantin Cãlinîncepuse, cu siguranþã, sãlucreze la cartea despreBacovia.

Nu-mi trecea nicicum princap sã trec pe la redacþia revis-tei. Pe vremea aia mãnumãram printre juniorii luiDinamo Bacãu, jucam tenis demasã în echipa a doua laVoinþa ºi scriam prozã pânãnoaptea târziu la o masãîngustã pe unul din culoarelecãminului de bãieþi al Liceuluinr. 5. Eram vesel ºi nepãsãtorºi convins cã pot sã le fac petoate foarte bine. Pentru fot-balul pe care-l jucam, ca ºi pen-tru tenisul de masã primisemcâteva binecuvântãri; cu prozanu prea îndrãzneam sã ies înlume.

În afarã de tata, doar pãrin-tele Teodor Adam s-a arãtatinteresat de textele mele. ªicãruia n-am rezistat sã nu i learãt. Simt nevoia aici sã fac unscurt popas. Poate cândva voireuºi sã vorbesc pe îndeletedespre fascinaþia blândã pecare o iradia pãrintele Adam înrândul oamenilor din satul meunatal; poate voi gãsi verbelepotrivite ca sã povestescdespre cum reuºea sã-i aduneîn jurul sãu, sã alunge rãul dincase prin simpla lui prezenþã,sã aplaneze conflicte ºi certuride-o viaþã, sã sãdeascãîncredere acolo unde singurulremediu pãrea sã fie doar afu-risenia. Peste mulþi ani aveamsã mai întâlnesc un om dinstirpea pãrintelui Adam: estevorba despre pãrintele NicanorLemne care, la cei 97 de ani aisãi, trãieºte în tihnã la SiliºteaSnagovului. Sunt singurii doioameni cu har pe care proniacereascã m-a ajutat sã-icunosc.

Într-o bunã zi, pãrinteleAdam mi-a spus cã are un bãiatla revistã, cã-i dãduse textelemele, sã-l caut la redacþie.Nicicând nu m-am dovedit maiinventiv pentru a amâna cât maimult momentul descinderii melela redacþia revistei, aflatã lacâteva sute de metri de liceulunde învãþam o meserie pecare n-aveam s-o practic nicio-datã. Dar n-am putut s-o þin aºala nesfârºit. Din jenã faþã depãrintele care mã chestiona decâte ori avea ocazia dacã tre-cusem pe la revistã, dar, pro-babil, ºi dintr-o purã curiozitatel-am cãutat pe poetul SergiuAdam. ªi nu micã mi-a fostmirarea când l-am descoperitpe pãrintele Adam în persoanapoetului. Mai tânãr cu vreo 20de ani.

Sergiu Adam m-a primit cu oseriozitate blândã, ca pe-unconfrate mai tânãr. Datoritãreferinþelor bune, credeamatunci, dar nu dupã mult timpaveam sã-mi dau seama cã ati-tudinea fãcea parte din chiarfirea poetului. Astfel, am aflatcã textele mele porniserã prin

lume, umblau din mânã înmânã, ajunseserã la prozatorulGeorge Bãlãiþã, cãruia tocmai îiapãruse un roman – Lumea îndouã zile. Momentan nu era înredacþie, dar puteam sã-l maicaut în zilele urmãtoare, totsuntem la o aruncãturã de bãþunii de alþii. Sau ºi mai sigur arfi sã aºtept rãspunsul la Poºtaredacþiei, semn clar cã proza-torul s-a uitat peste textelemele. Îi citisem vreo carte? Da,una de povestiri, nu-mi maiaminteam cum se numeºte, darera acolo o povestire în care ofurnicã se plimbã pe pulpa saupe talpa piciorului, o întreagãaventurã, da, da, ca ºi mutatulunei scãri în Tristram Shandy,nu?! Nu puteam fi uºor pãcãlit.Citisem toate cãrþile, nu-i aºa?Cel puþin în capul meu. Darcarnea mea era veselã ºimintea bucuroasã pentru cãtrecusem pe acolo ºi aflasemcã prozatorului care urma sãmã citeascã tocmai îi apãruseun roman. Aveam sã-l caut ºivoi avea grijã sã fiu pregãtitpentru o eventualã întâlnire.

Dupã destulã vreme, m-amtrezit cu un prieten alergând caapucatul cu revista Ateneu înmânã, deschisã la Poºtaredacþiei. Aveþi ochi ºi mânãpentru prozã. Treceþi pe laredacþie, sta scris în dreptulnumelui meu. M-au trecut toatenãduºelile. Eu nu reuºisemîncã sã termin de citit Lumea îndouã zile ºi nici nu credeam cão voi face vreodatã. Antipa îmidevenise cel mai antipatic per-sonaj din câþi îmi fusese dat sãîntâlnesc pânã atunci, la fel denesuferit ca ºi celebrul JosephK. care mã scotea din minþi cuatitudinea ºi comportamentul luiºi nu reuºeam sã duc pânã lacapãt lectura Procesului. Undemai pui cã Lumea era un castelde cuvinte, o basilicã, o cate-dralã, mirosurile, gesturile,þesãtura aceea insesizabilã din-tre fiinþe ºi lucruri, ochiul carescormoneºte ºi vede tot, ochiulcare râde ºi ochiul care plânge,mâna care atinge, ironia, nicio-datã bãºcãlia, umorul, toateerau acolo. Pot spune acum cã

mai târziu aveam sã înþeleg ºisã mã apropii de povesteaaceea enormã ºi fabuloasã princare nu puteam pe atunci sãînaintez cu uºurinþã ºi care îmilãsa urme pe tot trupul ca vãr-satul de vânt.

N-am reuºit sã termin de cititromanul, dar mi-am luat inima-ndinþi ºi m-am dus la redacþie, peEliberãrii 63. George Bãlãiþãm-a primit zâmbind, mi-a spussã aºtept puþin, ºi-a luat o hâr-tie, creion ºi mi-a propus sã neretragem într-o camerã la etaj,doar noi doi. Prozatorul ºi-aaranjat tacticos foaia albã înfaþã, creionul deasupra ºi m-aprivit o clipã pentru a seconvinge dacã aºteptam sã-mispunã ceva esenþial. Da, pre-supun cã aºteptam. ªi-a datseama de asta ºi m-a privit dinnou, buzele þuguiate, fãcutepungã, a zâmbit cu ochii, apoizâmbetul s-a rãsfrânt sprebuze, s-a întipãrit pe toatã faþaîn timp ce trãgea cu creionulcâteva linii sigure pe foaia albãdin faþã. Nu ºtiu cum ºi de ceam început sã mã simt bine.Omul din faþa mea era tânãr ºidezinvolt ºi, mai ales, respira oprospeþime rãcoroasã careavea ceva molipsitor. El era, îmispuneam, creatorul lui Antipa,al procurorului Viziru, al luiPaºaliu (care-mi placea la ne-bunie) ºi-al bãtrânului Augustpãlãrierul ºi stãtea la o ºuetã cumine. Versuri nu scrii? Primaîntrebare. Nu, nu scriam ver-suri. Miºcãrile mâinilor pe coalade hârtie s-au înteþit, interesulpentru ce se contura acolocreºtea din ce în ce mai mult,aºa cum, îmi închipuiam, în altetimpuri, un om de la curþiledomneºti îºi va fi privit pana ºipapirusul în lumina palidã aunei feºtile. M-a privit din nou ºim-a întrebat de unde sunt,dacã-mi place Bacovia, undelucreazã tata ºi ce cãrþi am citit.Lecturile mele erau multe, darîntâmplãtoare ºi el clãtina dincap ºi mai trãgea câteva linii pefoaia din faþã. Aveam un autorpreferat?, cum mi se pãrearevista?, mi-a plãcut Cei morþi alui Joyce? Nu, mie-mi plãcuse

O micã înnorare. Am mai slalo-mat puþin printre autori ºi opere,înþelegând cã întrevedereanoastrã se apropie de sfârºit.Aºa, în treacãt, m-a întrebatdacã ºtiu cã i-a apãrut unroman. I-am mãrtuirsit cufrancheþe cazna mea la lecturaLumii în douã zile. A zâmbit înfelul acela inimitabil, miºcãrilemâinii cu creionul pe foaia albãs-au înteþit, a mai corectat ceva,o micã eroare, apoi a începutsã-mi vorbeascã despre Ceimorþi, despre ce se întâmplaacolo, despre cât Cehov, fãrãsã fie Cehov, putem gãsi înaceastã admirabilã bucatã lite-rarã. La un moment dat s-a ridi-cat ºi a ieºit pentru o clipã dincamerã. Muream de curiozitatesã aflu ce se afla acolo, pecoala din faþa mea. Mi-am arun-cat o privire rapidã, uºa s-adeschis din nou, am apucat sãvãd un desen, o figurã geome-tricã cu laturi îngroºate, nimicspectaculos ºi memorabil.

ªi dintr-o datã lucrurile audevenit foarte serioase, ultima-tive. Voiam sã fiu publicat? Aº fivrut, dar nu îndrãzneam sã ospun prea rãspicat. Da, sepoate, am multe calitãþi, dar lafel de bine puteam sã maiaºtept. Nu-i nici o grabã.

ªi înainte de a ne despãrþi,promiþându-i cã þinem legãtura,mi-a spus: dacã înveþi sãaºtepþi, nu e rãu.

Nu ºtiu nici pânã în ziua deazi dacã am învãþat sã aºtept,dacã am fost un elev bun laºcoala rãbdãrii. ªtiu, în schimb,cã am debutat mai târziu înpaginile revistei Ateneu, abia în1983. ªi îmi place sã cred cãbotezul literar atunci l-am pri-mit, la întâlnirea cu inegalabilulprozator George Bãlãiþã; iarieºirea mea ulterioarã în lume aþinut de o purã ºi simplã întâm-plare.

*

În toamna lui 1990 mi-amvãzut visul cu ochii: m-amtransferat la revista Ateneu. Lasugestia poetului Sergiu Adam,care, încã o datã, ca în altemomente, a tras o linie dreaptãîn destinul meu întortocheat.Tot el le adusese în redacþie peCarmen Mihalache Popa ºi peLidia Blidariu. Din vecheaechipã, dacã memoria nu-mijoacã feste, mai rãmãsese doarStelian Nanianu. Don Sergiu afãcut repede din noi o echipãimbatabilã. Sensibilitatea ºi unsoi de fragilitate discretã a poe-tei Lidia Blidariu fãceau casãbunã cu luciditatea ºi ironiaacidulatã a dezinvoltei CarmenMihalache Popa. Don Sergiu semiºca în mijlocul nostru fãrãstridenþele ºi fasoanele unuiºef, mai degrabã oficia decâtdãdea dispoziþii. Eu cel puþin

eram fascinat cum putea sãrezolve sumarul revistei într-odimineaþã, imediat ce puneamâna pe telefon: don Sergiunu-i cunoºtea doar pe toþi ceidin lumea literarã, de laBucureºti la Timiºoara, din Iaºila Cluj, trecând prin Galaþi,Focºani ºi Târgu Mureº, ci ºtiaºi o sumedenie de oameni carene puteau ajuta cu o publicitatesau cu masã ºi casã pentruinvitaþii veniþi la FestivalulGeorge Bacovia. Pe vremeaaia, poeta noastrã, pe care otachinam cu duioºie, era îndrã-gostitã de un prieten de-al luidon Sergiu, dar ºi al meu, învreme ce eu însumi eram îndrã-gostit de infatigabila Carmen,fãrã sã-i mãrturisesc niciodatãdeschis. ªi ea, care le ºtia petoate, bineînþeles cã ºtia ºi detãcuta mea iubire, dar a trecut-osub tãcere pânã la plecareamea din redacþie. Care s-aîntâmplat destul de repede, darnu înainte de a realiza numãrulUltimele zile ale lui MarinPreda, din augustul acela deneuitat. ªi don Sergiu, odatã ceºi-a dat acordul de a facenumãrul, dar ºi colegele mele,inclusiv mucalitul StelianNanianu, m-au susþinut în celedouã luni, când credeam cã nu-imai dau de capãt. Mult maitârziu, dupã ce m-am perindatprin destule locuri, aveam sã-midau seama cã redacþiaAteneului a fost singurul locunde mergeam cu plãcere ºi deunde plecam cu pãrere de rãu.

*Secvenþa a treia e forte

scurtã. Revista Ateneu, fie cã afost sub conducerea lui donSergiu Adam, fie a lui CarmenMihalache Popa, m-a regalatîntr-un mod copleºitor, pãrândsã taie viþelul cel gras în cinsteafiului rãtãcitor: am primit pre-miul revistei pentru debut(1994) ºi premiul pentru prozã(2011). ªi un gând de final.Mãrturisit sau nu, fiecare nouãechipã redacþionalã se conside-rã mai bunã decât precedenta.Este meritul lui Carmen cã nu areunit doar o echipã redutabilã,ci a asigurat ºi continuitatemarii familii a Ateneului. ªi,poate, peste ani, un tânãrcurios ºi sagace va constata ºiva scrie cã am fãcut ºi eu partedin minunata familie a revisteiAteneu.

• Iacob Florea, laureat pentruProzã la ediþia din 2011 a

Premiilor Revistei „Ateneu“

Iacob FLOREA

Eu la Ateneu.Trei secvenþe

LLuucciiaann VVaassiilliiuuRedacþia „Dacia literarã“

Ateneu (l) este stimulativ, poetic, armonios. Rimeazã cu eu (l) creator; e, în acelaºi timp, curcubeu (spi-

ritual), empireu…Citesc bacoviana publicaþie din anii mei de liceu baaadean

(bârlãdean), dupã vorba poetului Cezar Ivãnescu… Am cres-cut, cultural, (ºi) în arena literelor revistei semi-centenare. Maimult, am fost (dupã 1990) chiar premiatul ei pentru poezie, încompanie selectã cu, sã zicem, Alexandru Paleologu, GeorgeBãlãiþã, Sergiu Adam, Gabriel Dimisianu, Daniel Dimitriu.

Vrednicilor ei manageri/ administratori/ devotaþi gospodari deieri ºi de astãzi, colaboratorilor ºi cititorilor, cele mai bune urãri!

Spre Centenar, prieteni, comilitoni, amici culturali! CuAteneul în formã de inimã!

jubileu

iulie – august 2014 25

B[a]c[ãu],23 aprilie [1]968

Stimate domnule Steriade,

Vã rãspund cu destulãîntârziere, vã rog sã mã iertaþi,am fost plecat.

Scrisoarea d[umnea]v[oa]s-[trã] ºi materialele Eminescumi-au fãcut multã bucurie, ma-terialul d[omnu]lui Cioculescu1

îl citisem.Sunt mândru cã un român,

fratele d[umnea]v[oa]s[trã], afãcut ºi face atâtea eforturi, cuo dãruire ºi un talent de admi-rat, pentru Eminescu ºi pentruliteratura românã în general.

N-am primit nici un materialdin cele menþionate de d[um-nea]v[oa]s[trã], aºa cã noi vomaºtepta în continuare; e desi-gur vreo greºealã la mijloc.

Într-o scrisoare ce va urmavã voi propune ºi alte schim-buri în afarã de aceleamenþionate de d[umnea]-v[oa]s[trã], care, fireºte, nebucurã ºi ne onoreazã!

În luna mai – 20 mai – vorapare în Ateneu2 poeziile: Vortrece anii, Melancolie, Veneþia,Somnoroase pãsãrele ºi Odã,în franþuzeºte.

Am citit celelalte apãrute înRamuri3, sunt foarte bune, darºi cele ce vor apare la noi suntminunate!

Vã salut cu respect ºideosebitã consideraþie,

Radu Cârneci

*

B[a]c[ãu],28 mai [1]968

Stimate domnule Steriade,

Recent am primit otelegramã de la frateled[umnea]v[oa]s[trã], poetul ºieditorul Mihail Steriade dinBruxelles. Sunt cuvinte fier-binþi, pe care nu le poþi uita, nutrebuie uitate.

Dorind sã-i rãspund perso-nal ºi direct, vã rog sã binevoiþia-mi trimite adresa domnieisale cât mai repede, eventualsã mi-o daþi telefonic întreorele 10–15, tel[efon] – 13.759sau 12.497, B[a]c[ãu], revista

Ateneu sau 12.144 B[a]c[ãu],casa Cârneci.

Rog acest lucru fiindcã dejaam întârziat. Cu acest prilej îivoi trimite ºi revista ºin[ume]r[ele] din 1968 ºi câtevacãrþi de poeme ale poeþilor deaici, sper sã-i facã plãcere,þinând cont ºi de invitaþia dinLuceafãrul.

Am auzit cã vine înRomânia, dacã-i aºa, v-aºruga ca eventual împreunã sãne faceþi o vizitã; cu acest prilejîi vom plãti ºi colaborarea ºi nevom bucura de prezenþa sa.

Cu cele mai sincere senti-mente,

Radu Cârneci

*

B[a]c[ãu],1 iulie [1]968

Stimate domnule Steriade,

Sunt sincer mâhnit cã acesteveniment literar mi-a fostcomunicat cu totul târziu.

Numãrul nostru pe iulie e întipografie, aproape terminat ºitot ce mai pot face este sã pu-blic, scoþând poezia unui bãiatdin redacþie, o poezie ºi careeste foarte frumoasã:Lacrima4, care fiind de ton fol-cloric se potriveºte foarte binenumãrului care este tematicaxat pe relaþia folclor – artãcultã.

Rãmâne ca în august sãpublicãm interviu5 cu d[omnu]l

Mihail Steriade pe problemelepoeziei româneºti ºi strãinã-tatea, pe care v-am ruga fie sãni-l faceþi d[umnea]v[oa]s[trã],fie sã-l realizãm noi, când nevom întâlni cu distinsuld[umnea]v[oa]s[trã] frate.

Sper sã treceþi prin Moldova,Focºani, Vrancea, Bacãu,Neamþ, ºi sigur cã nu ne veþiocoli!

Tot cu acest prilej vom plãtiºi colaborarea spre a se des-

curca mai bine din punct devedere financiar.

Cât despre o paginã spe-cialã, nu poate fi vorba, fiindcãnoi suntem strict planificaþi cuhârtie ºi fonduri foarte puþine,nu putem face asemeneadepãºiri.

Sunt convins, însã, cã inter-viul va fi cu totul binevenit, ºimai ales cu lucruri foarte bune.

Vã rog sã-mi scrieþi câtevarânduri în care sã-mi precizaþidacã veniþi pe aici ºi când.

Vã mulþumesc p[en]t[ru] celetrei numere ale Jurnaluluipoeþilor6, cât ºi pentru poeziaapãrutã7.

Cu sincerã preþuire,Radu Cârneci

*

B[a]c[ãu],11 mart[ie] [1]969

Stimate domnule Steriade,

Am primit ambele plicuri dela d[umnea]v[oa]s[trã] ºi mãgrãbesc sã vã rãspund. Vomda o prezentare a poetuluiMihail Steriade, fotografia ºidin poeme8 urmãtoarele:Taina, O, moarte!, Pãmânt,Meduza ºi Sunt singur.Celelalte poeme vi le înapoiezspre a le folosi în altã parte.

Vã mulþumesc cã ne-aþiamintit de acest evenimentspre a-l sãrbãtori ºi noi; aþisosit, însã, prea târziu, totuºivom face un lucru frumos!

Vã doresc multã sãnãtate ºisucces în tot ce întreprindeþi!Sunteþi un bun iubitor alliterelor române ºi sigur alfratelui d[umnea]v[oa]s[trã].

Radu Cârneci

Inscripþii

Radu Cârneciºi colaboratorii sãi

Biografia poetului, eseistului, traducãtoruluiºi memorialistului Radu Cârneci (n. 1928)conþine o sumã importantã de necunoscute cese impun, imperios, a fi cercetate ºi elucidateprintr-o minuþioasã ºi consecventã muncã deinvestigare a bibliotecilor ºi arhivelor, publice ºiparticulare, a manuscriselor, a literaturii episto-lare, precum ºi a ziarelor ºi revistelor la care acolaborat timp de ºapte decenii.

Omul ca ºi creatorul sunt de o distincþie ºi deo discreþie rar întâlnite în spaþiul literar ºi cul-tural românesc. De aici ºi o anume stare denobleþe spiritualã ºi intelectualã care l-au impusprintre colaboratorii ºi contemporanii sãi.

O mãrturie concludentã o constituie activi-tatea literarã ºi redacþionalã desfãºuratã înpaginile revistei Ateneu, pe care a coordonat-oºi supervizat-o, în calitate de redactor-ºef, înperioada 1964 – 1972.

Lectura, atentã, a epistolelor primite de laconfraþii ºi colaboratorii sãi, precum ºi cele tri-mise de Radu Cârneci, demonstreazã, în timp,o mare iubire pentru poezie, pentru faptele ºilucrurile temeinice ºi, mai ales, o punctualitate

ºi o corectitudine care au inaugurat un stil occi-dental în relaþiile dintre scriitorii de acum ojumãtate de secol.

Revelatoare, în aceastã ordine de idei, suntepistolele trimise jurnalistului Florin Steriade,fratele poetului, eseistului, traducãtorului ºimemorialistului Mihail Steriade (1904–1994),care timp de ºase decenii, s-a afirmat în spaþiulfrancofon din Europa, impunând prin cãrþile,revistele, conferinþele ºi expoziþiile sale o ima-gine autenticã a României acelor ani.

Florin Steriade, autorul unei excelente bio-bibliografii Mihail Steriade pregãtea cu tenaci-tate revenirea, în þarã, dupã o absenþã de ºasedecenii a celui ce scrisese ºi publicase carteaVremelnicii, fapt ce se întâmplã în iulie 1986.

Epistolele ce se publicã acum, întâia oarã,se constituie în autentice mãrturii de simpatie ºipreþuire pe care Radu Cârneci le manifestã faþãde confratele sãu ºi pe care le exprimã cu ofrancheþe specificã celor aleºi ºi foarte rari cãr-turari.

Nicolae SCURTU

Notte• Originalele acestor epistole, inedite, se aflã

în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu dinBucureºti.

1. ªerban Cioculescu – „Destin românesc,voce universalã“ în Gazeta literarã, 15, nr. 12(803), joi, 21 martie 1968, p. 1 ºi 7. (Breviar)

2. Mihai Eminescu – L’Ode, Des oiseauxensommeilles, Venise, Mélancolie, Les annéespasserent. Poemes transposés en francaisepar Michel Steriade. Cu o prezentare de RaduCârneci în Ateneu, 5, nr. 5, mai 1968, p. 19.

3. Mihai Eminescu – Si des branches,Dehors, nuit d’automne..., Jusqu’a l’étoile, Jen’ai qu’un seul désir. Transpuneri în limbafrancezã de Michel Steriade în Ramuri, 5, nr.4(46), 15 aprilie 1968, p. 24.

4. Mihail Steriade – Cântã lacrima în Ateneu,5, nr. 7, iulie 1968, p. 2.

5. Interviul amintit, aici, de poetul RaduCârneci nu s-a realizat din motive care,momentan, ne scapã.

6. Publicaþia trilingvã – Le Journal roumainde poetes – Roemeens blad van de poezie –Jurnalul român al poeþilor a apãrut în perioada1967-1972 la Bruxelles. La BibliotecaAcademiei Române nu existã nici mãcar unnumãr.

7. Radu Cârneci – Paysage mémorable înLe Journal roumain des poetes, 1, nr. 3, 26iunie 1968 (Piesaj memorabil). Aceastã poeziea fost reluatã ºi inclusã de Michel Steriade înAnthologie inachevée de la Poesie roumain.Leuven, Editions Soveja, 1970, p. 143.

8. Mihail Steriade – Sunt singur ºi O, moarte!în Ateneu, 6, nr. 4, aprilie 1969, p. 11. Dinmotive necunoscute, celelalte poezii menþion-ate în epistolã nu s-au publicat.

• Prima ediþie a Festivalului Bacovia.Recital de poezie la statuia Poetului

•• GGeeoorrggee BBããllãã ii þþãã ,, CCiicceerroonnee CCeerrnneegguurraa ,, RRaadduu CCâârrnneeccii ,,CCaall iiss tt rraatt CCoosstt iinn ,, VVllaadd SSoorr iiaannuu ((VVaassii llee SSppoorr iicc ii ))

• Mihail Steriade• Mihail Steriade

jubileu

iulie – august 201426

În 1964, când au început sã deasemnele „dezgheþului“, s-a ivit, prima,la toate chioºcurile / centrele dedifuzare a presei, revista Ateneu. Totatunci, ºi Ramuri. Apoi, în 1965-1966,mai multe reviste de culturã/ literaturãcu titluri incitante: Argeº, Astra,Cronica, Familia, Ramuri, Tomis. Cinepoftea – ºi mulþi poftitori erau pe atunci- le gãsea oricând în oricâte exemplare.Se înþelege, condeierii ºi cititorii de rasãle rumegau pe toate, rând cu rând.Personal, pentru Ateneu aveam o spe-cialã slãbiciune, cel puþin din douãmotive: geografic, era publicaþia cultu-ralã cea mai apropiatã, aici se aflau ceimai cunoscuþi de mine redactori, adicãoameni de bazã ai revistei: ºeful celmare, Radu Cârneci, care afiºa marearesponsabilitate ce-i revenea, altminteriun pãduros cu suflet senin, prozatoruldeja reputat George Bãlãiþã, dramatur-gul George Genoiu, blândul poet cu fi-gurã asiaticã Sergiu Adam, omul cu liraºi cu trompeta Ioanid Romanescu,criticul Vlad Sorianu (alias biologul-chimist Vasile Sporici), Mihail Sabin,Ovidiu Genaru, Calistrat Costin, HoriaGane. În sfârºit, dar nu cel de pe urmã,

printre ei, ºi încã de la început, se aflaun june de o discreþie anormalã, carevoia sã se revanºeze prin texte oare-cum þepoase, colegul Constantin Cãlin.Cu delicateþe ºi sobrietate, mi i-a„prezentat“, de la distanþã sau mai dinapropiere, pe constructorii revistei. Toþitineri, el, Cãlin, cel mai primãvãratic, înciuda gravitaþii lui de cleric. „Ateneiºtii“se adresau cu apelativul nichitian„bãtrâne“, devenit bun naþional. Într-ovreme, i-am atras atenþia lui „padre“,cum i se spunea lui Cãlin, cã sunt sus-pecþi de misoginie ºi mi-a spus deprezenþa în colectivul de redacþie adoamnelor Iulia Hãlãuceanu ºi OlimpiaHriºcã. Sã nu mai vorbeascã de colab-oratoarele Magda Isanos, AnaBlandiana, Constanþa Buzea, MagdaCârneci etc.

Mai apoi, mi-a fãcut cunoºtinþã ºi cuo fãtucã parcã de la liceu, CarmenMihalache, în mintea mea i-am zis„Carmen de la Ronda“, dupã titlul unuifilm la modã atunci, cu Sara Montiel. Nuºtiu de ce sfielnicul prieten, mi-a ºoptitcã-i cãsãtoritã. Cu timpul, dumneaei aajuns redactorul ºef al revistei, poziþiepe care o deþine ºi în momentul de faþã.ªi prietenul meu (nu existã douã fiinþeatât de diferite, parcã sã justifice vorbacu extremele care se ating) va ajunge,în perioada lui de glorie stilisticã ºisocialã, cârmuitorul de sus al Ateneului.„Aci ºi nu numai aci – spunea dânsuladesea – sînt ºi vor fi amplexiunimorale“. Într-adevãr. I-am revãzut pemai toþi la Serbãrile Ateneului / ZileleBacovia de la începutul lunii septem-brie, precum ºi pe alþi colaboratori ai

revistei, de la Agatha GrigorescuBacovia ºi Gabriel Bacovia laConstantin Ciopraga, Al. Piru ºi ªtefanAug. Doinaº, pânã la forþele criticeEugen Simion, Nicolae Manolescu,Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, EmilNicolae, Cristian Livescu, VasileSpiridon, Adrian Jicu.

Din punct de vedere al valorii,Ateneul ºi-a câºtigat o faimã meritatã,prin echilibrul dintre tradiþie ºi actuali-tate, naþional ºi universal, unitate ºidiversitate. Nici vorbã de regionalism-provincialism ºi nici de bir greu plãtittotalitarismului din „epoca de aur“.Colaborãri de prestigiu, teme de larginteres, anchete, traduceri din mari scri-itori au asigurat vitalitatea revistei. Darcum s-a întâmplat cu mai toate publi-caþiile din þarã, în originala democraþiepostcomunistã s-au ivit binefacerilesocietãþii de piaþã ºi de gheaþã.

Chiar ºi acum, la jumãtate de veacde comunitate, se fac eforturi notabilepentru a þine sus stindardul bãtut devânt.

Ne-a rãmas încrederea ºi curajul dea o aplauda decent ºi de a-i ura sãnã-tate ºi viaþã lungã.

Mulþi ani, mai ales în perioada tinereþilornoastre nãvalnice, priveam cu invidie spre þinu-turile judeþului vecin, Bacãu, pentru cã acolo erao revistã literarã. ªi nu era una oarecare, acolose adunau semnãturi pe care le regãseai în elitade atunci a literaturii. De asta, sã publici înAteneu era o probã de valoare, era acceptulîntr-un club select. Am intrat, în acea perioadã,în acel club select, fie în grup („poeþii dinNeamþ“), fie individual, cu grupaje acceptategeneros de Sergiu Adam (omul nostru de con-tact!). Ne întrebam noi atunci, în anii 80, de ceapare la Bacãu o revistã de culturã ºi nu aparela Piatra Neamþ? Ce avea în plus Bacãul?Explicaþiile erau uneori aiuritoare, de genul cãBacãul e nod de cale feratã, asta presupunîndun contact mai mare ºi mai complex cu lumea.Apoi, altã explicaþie, era cã la Bacãu activiºtii departid ºi culturali erau mai luminaþi, mai deºtepþidecît ai noºtri. Uneori stãteam sã le facem„pedigreeul“ alor noºtri ºi nu ne era prea clarãdiferenþa, dar acceptam explicaþia. De asta,continua explicaþia, la Bacãu gãseai ºi alimentemai uºor, în acele vremuri de foame culturalã ºifoame pur ºi simplu, cînd mai trãgeam cîte o

fugã pînã acolo sã cumpãrãm din magazineceva conserve (magazinul din faþa gãrii), cevacafea (un „cafea-dulciuri“ de lîngã anticariat),ceva þigãri bulgãreºti (un chioºc de lîngã piaþã!)ºi din garã revistele culturale care se gãseaumai uºor într-un chioºc deschis non-stop. ªinoþiunea de „non-stop“ era una care þinea de unsoi de libertate, la Piatra Neamþ numai la spitalºi la miliþie era deschis „non stop“ în acele vre-muri…! Dar explicaþia de bazã, care ne fãcea sãacceptãm cã Bacãul merita mai mult decît PiatraNeamþ sã aibã o revistã, explicaþie pe care ne-odãdeam noi unul altuia, era „prezenþa continuã“a lui George Bacovia. Poet pe care îl respectampînã la adulare, încît ºi în poeþii urbei noi îlvedeam tot pe Bacovia. Fiindcã îl cunoscuserã,îl atinseserã. Ateneul de azi, la 50 de ani de lainaugurare? Un solist într-un concert cu vocimultiple. Invidia de atunci a dispãrut, a rãmasrespectul. Un respect binemeritat de cei care aufãcut ºi fac ca „nodul de cale feratã“ sã fie dublatde un „nod cultural“ cu deschidere spre culturamare a lumii. ªi fãrã asta orice nod de cale fe-ratã riscã sã fie mîncat de ruginã. Respect,Ateneu!

Revendicîndu-se, cu îndrep-tãþire, de la Ateneul cultural –revistã lunarã ce apare la Bacãuîntre 1925 ºi 1927, sub îngrijirealui Grigore Tabacaru ºi GeorgeBacovia, actuala revistã Ateneuapare cu primul numãr înaugust 1964 – cu o cadenþãlunarã pînã în 1975, din februa-rie 1975 pînã în mai 1982 va fitrimestrialã, dupã ºi pînã înprezent îºi pãstreazã periodici-tatea lunarã. Primul redactor ºefa fost Radu Cârneci, cel care dealtfel i-a impus o structurã ce s-a perpetuat, fãrã modificãrisemnificative, pînã în prezent.Între redactori, i-a avut alãturipe George Bãlãiþã, VictorKernbach, Iulia Hãlãucescu.

Se cuvine sã prezentãm ºiredactorii ºefi ce i-au succedat:Constantin Cãlin (1973-1974),

Dumitru Mitulescu (1974-1979),Petru Filoreanu (1979-1982),George Genoiu (1982-1989),Sergiu Adam (1990-2002) ºi dinaugust 2002, pînã în prezent,Carmen Mihalache.

Profilul revistei a fost ºirãmîne unul larg cultural, cuaccent pe literaturã. Colabo-reazã scriitori din toate generaþi-ile – nu lipsesc debuturile(Eugen Uricaru, spre exemplu,aici îºi publicã primele pagini),nici traducerile din literatura uni-versalã. Revista a evitat can-tonarea în cultivarea valorilorlocale, avînd permanent asigu-ratã prezenþa unor condeieremarcabile de pe tot arealulÞãrii.

O jumãtate de secol de conti-nuitate, într-un context al tuturorneaºezãrilor, este nu doar nota-

bilã, este de toatã admiraþia (dereþinut, a reuºit sã nu aibã sin-cope în primii ani postrevo-luþionari, cum s-a întîmplat, dinpãcate, cu unele publicaþii demare notorietate).

Dorim actualului redactor ºef,Carmen Mihalache ºi echipeisale redacþionale (pe care ofelicitãm la moment aniversar),inspiraþie, apariþii ale revisteiAteneu mereu reuºite, sponsoripe mãsurã ºi… sã nu lipseascãla centenarul publicaþiei.

Ovidiu DUNÃREAANUredactor ºefal revistei „Ex Ponto“, Constanþa

Treptele desãvârºiriiÎmi face o mare plãcere sã afirm cã revista Ateneu este în momen-

tul de faþã una dintre cele mai valoroase publicaþii literar-culturale de lanoi din þarã. Apariþia ei acum 50 de ani (1964) la Bacãu, a fãcut posi-bilã coagularea forþelor scriitoriceºti ºi intelectuale din acest spaþiu,configurându-le greutate ºi identitate în plan local ºi naþional. Ateneulnu a avut niciodata complexe provinciale. Dimpotrivã deschiderea saa fost una maximã. ªi-a lãrgit continuu cercul de colaboratori, a adusîn paginile sale nume de prestigiu, conduita sa esteticã fiind una pre-cisã ºi de înãlþime, a creat permanent punþi trainice între zona central-moldoveneascã ºi celelalte þinuturi româneºti. Indiferent de dificultãþileprin care a trecut, revista nu ºi-a diminuat spiritul polemic, valoarea,coloana sa vertebralã constituind-o critica literarã ºi de artã de anver-gurã.

Seria nouã - iniþiatã de Radu Cârneci, ºi condusã în prezent cumãiestrie de distinsul critic de teatru, doamna Carmen Mihalache, se-condatã de o echipã redacþionalã redutabilã, neobositã ºi pasionatã –ºi-a câºtigat reputaþia din temeinicia, eleganþa, amplitudinea ºi profe-sionalismul cu care este elaboratã. Rubricile sale care îi profileazã oarhitecturã bine articulatã ºi originalã: comentarii, autori, cãrþi, eseu,poezie, prozã, teatru, istorie, personalitãþi, criticã ºi istorie literarã, tra-duceri, meridiane culturare, plasticã etc.- rãspund cu rigoare în egalãmãsurã interesului regional cât ºi celui naþional ºi european. Revistaa fost atentã de fiecare datã cu cãrþile mele, cu proza pe care o scriu,gãzduind-o cu generozitate în coloanele sale, ºi este preocupatã înpermanenþã de legãtura cu spaþiul pontic ºi scriitorii acestuia. Poate ºidatoritã faptului cã fostul nostru coleg de la Tomis ºi Ex Ponto,admirabilul prozator Dan Perºa, în prezent redactor la Ateneu, a ºtiutsã nu „priveascã înapoi cu mânie“, ci cu lumina ºi bucuria unei prieteniiadevãrate ºi durabile.

Revista Ateneu reprezintã pentru literatura ºi cultura noastrã, pen-tru Bacãu, pentru noi toþi, o mãrturie de longevitate ºi de rezistenþãintelectualã, un dar excepþional, mai ales în aceastã perioadã de con-fuzie a valorilor de imposturã ºi penurie financiarã, de ignoranþã crasãcând mari ºi reputate publicaþii se clatinã sau sunt desfiinþate, o oazãsalvatoare sub cerul cãreia, înalt ºi subtil, se poate trãi, se poate res-pira normal.

La acestã importantã aniversare a sa îi urãm Revistei Ateneu „MulþiAni Înainte!“, iar confraþilor noºtri de la Bacãu, sã o þinã tot aºa pe dru-mul marii performanþe, asigurându-i de preþuirea noastã sincerã.

Constantin TRANDAFIR

Aplauze ºi speranþe

Adrian ALUI GHEORGHE

RRespectt, Atteneu!

Cassian Maria Spiridon

Ateneu – o revistã semicentenarã

•• MMaarr iinn PPrree llaa llaa „„AAtteenneeuu““ -- IIooaanniidd RRoommaanneessccuu,, CC-- tt iinn CCããll iinn ,,RRaadduu CCâârrnneeccii ,, GG.. BBããllãã ii þþãã ,, VViiccttoorr EEnnaaººooaaee,, SSeerrggiiuu AAddaamm,,

IIoonn LLaazzaann,, OOccttaavv iiaann VVooiiccuu,, GGeeoorrggee GGeennooiiuu

consemnãri

iulie – august 2014 27

Întemeiatã în 1925 de GrigoreTabacaru ºi George Bacovia,revista „Ateneu“ îºi aflã un culoardistinct ºi o personalitate indis-cutabilã în publicistica naþionalãodatã cu seria nouã din 1964.Bacãul, recunoscut de UniuneaScriitorilor drept „vechi centru deprestigioase tradiþii culturale“ (nr.1, p. 1), dã la ivealã „o luminãnouã“ (Eugen Jebeleanu, ibidem,p. 8), nutritã din „umbra tutelarã amarelui Bacovia, genialul fiu alurbei“.

Deºi îndrumaþi sã nu devinã„simpli grãmãtici“ (Al. Dima, ibi-dem), ateneiºtii vor ºti sãpãstreze cumpãna dintre coman-da socialã ºi datoriile unei revistede culturã inclusiv filologicã,deschizând „alte lupte dinpoveste/ca ºi acele de demult, demult“ (Miguel Angel Asturias,Moldova, ibidem). O riscantãdatorie ne-am asumat ºi noi, pen-tru a scoate la luminã rostul pub-licaþiei bãcãuane în cultivarea lim-bii naþionale implicit ori explicit, înregistru ºtiinþific ori artistic.

Am purces aºadar la radi-ografierea seriei noi a revistei (oadevãratã aventurã, în condiþiileîn care nu existã la nivelulBacãului o colecþie integralã, tre-buind sã apelãm la cinci-ºasesurse), cercetând filã cu filãprezenþa directã sau indirectã areferirilor la limba românã. Pentruînfãþiºarea rezultatelor investi-gaþiei, am adoptat formula crono-logicã, eºalonatã pe grupe de ani,pentru fiecare propunând ungeneric menit sã-i sintetizezedominanta tematicã. Se înþelegecã a fost necesar un adevãratslalom printre textele apãrutepânã în 1990, dar – fapt lãudabilpentru politica redacþionalã a„Ateneu“-lui – articolele aflate învizorul nostru nu au fost în gene-ral ideologizate.

1964 – înnceputurrille

În editorialul semnat „Redacþia“,se promite cã „revista va cuprindeîn paginile sale probleme dinviaþa instituþiilor de învãþãmântmediu ºi superior“ (nr. 1, p. 1). Înproximul numãr, Sergiu ªerbanpublicã o utilã „Fiºã de istorie li-terarã“, iar Gh. Hasan, rectorulInstitutului Pedagogic de 3 Ani,un amplu portret al „Studenþi“-lorbãcãuani. Statistica naþionalãarãta cã la 10.000 de locuitori, 60erau studenþi, iar în 1964, prinînfiinþarea la Bacãu a facultãþilorde istorie-geografie ºi educaþiefizicã, numãrul lor avea sãcreascã. Tot în 1964 este progra-matã prima sesiune ºtiinþificã aInstitutului, cea dintâi disciplinãavutã în vedere fiind ºtiinþelesociale, iar ultima, limba ºi lite-ratura românã (nr. 2, p. 10).

Prezenþa directã a lingviºtilorbãcãuani poartã semnãturaMariei Gabrea, care întreprinde ocurajoasã analizã a „Cursuluipractic de sintaxã a limbiiromâne“, semnat de Vasileªerban, cunoscut universitar dinTimiºoara, cu citate relevante ºicu argumente solide, desprechestiuni etern discutabile: ver-bele semiauxiliare, elementulpredicativ suplimentar, locuþiuni-cuvinte compuse (de departe –adverb compus?) etc. (nr. 3, p. 9).Doi reputaþi filologi bucureºteni,Gh. Bulgãr ºi Ion Rotaru,comenteazã stilul prozei lui IonCreangã (nr. 5, p. 5, 9).

Din literele anului, la „Poºtaredacþiei“: 1. „Nu este suficient sãscrieþi Lipova cu «y». Mai trebuieºi puþinã ortografie“ (nr. 2, p. 18);2. „Nu sînt numai greºeli deortografie!“ (nr. 5, p. 21).

Citat prin asimilare tematicã:„... în aceastã activitate de for-mare a deprinderilor de expri-mare corectã [oralã] ºi scrisã laelevi, profesorii de limba românãsã organizeze ºi sã antrenezetoate cadrele didactice din ºcoalãpentru a constitui un activ frontcomun“ (Iulian Ghiþã, inspectorºcolar, în „Steagul roºu“, 19 sept.1964, p. 2).

1965 – idei,nnu ideollogie

Primul bilanþ al revistei, la unan, prilejuieºte cititorului de azi orelaþionare ca aceasta: „Crescutdin pãmântul unde apare ºi hrãnitdin seva lui, Ateneul e menit sã-ºiînalþe tulpina ºi dincolo dedealurile ºi munþii învecinaþi, sprea vedea ºi a fi vãzut de pretutin-deni“ (Al. Dima, nr. 1, p. 8) ºi,respectiv: „...tinerescul Ateneu[...] ºi-a cucerit preþuirea, simpa-tia, afecþiunea cititorilor, a celorlocalnici, dar ºi a celor de pe totcuprinsul þãrii“ (Marcel Breslaºu,nr. 8, p. 2). Mai mult decât atât:strãinii apreciazã creaþia scriitoru-lui nãscut în 1818 la Bacãu(„...însemnãtatea moºtenirii litera-re a marelui Vasile Alecsandriapare astãzi mereu în creºtere“ –Jindra Huskova, Universitatea„Komenski“ din Bratislava; nr. 8,p. 6), dar ºi „calitatea cercetãrilorºi lucrãrilor româneºti în domeniulfilologiei ºi lingvisticii“ (D. H.Green, Anglia; nr. 12, p. 20).

„Cu privire la manualul delimba românã pentru clasa a VII-a“, Boris Crãciun criticã absenþaprincipiului concentric în predareaacestei discipline (nr. 1, p. 17), iarEmil Leahu îºi ceartã confraþii cãnu preiau, în clasa a V-a, celeînsuºite de elevi în ciclul primar(„Pe marginea predãrii gramaticiiîn ºcoalã“ – nr. 1, p. 16). Apariþiafiecãrei fascicule din „Dicþionarullimbii române“ este o nouãizbândã cãtre împlinirea monu-mentului de culturã naþionalãînceput în 1907. Maria Gabreadescrie stadiul dicþionarului-teza-ur, propunând ºi o sintagmã:„dialectica lexicului“ ºi ilustrând-ocu cazul adverbului „mai“, a cãruiprezentare ocupã 16 coloanetipografice (nr. 9, p. 14). Ilie Dansemnaleazã, la rândul lui, apariþiatratatului de istoria limbii române,reproºându-i absenþa unui textargumentativ despre importanþastudierii limbii latine pentru lingvis-tica romanicã (nr. 11, p. 19).

La rubrica „ªtiinþa ºi tehnica“,se poate citi un interesant eseu,despre cuvintele «tabu» (mai

puþin ultimele patru alineate, te-ziste), de D. Dobre (nr. 12, p. 17).

În douã numere consecutive(11 ºi 12), universitarii ieºeniGavril Istrate ºi Traian S.Diaconescu abordeazã problematraducerilor (p. 12, p. 8), iaraceeaºi ediþie a poeziilor lui IonBarbu este aspru criticatã pentrudeficienþele tipografice (S. Vlad –nr. 2, p. 9 – îi trimite pe tehnicieniide carte „dupã... certificate decalificare“), dar ºi analizatã apli-cat de Traian Cantemir (nr. 4, p.13). Exemplele din vocabularulbarbilian („multursuz“, „multîndã-rãtnic“, „burtãverzimea“, „preaciu-dat“, „preacuminte“) anticipeazãcuvintele-valizã ale lui PaulGoma.

Neiertãtoare lingvistic (înultimele trei numere aparemenþionatã corectura: D. Kelmer– nr. 9; T. Valentin, GheorgheNiþã – nr. 10, 11), revista e atentãºi cu autogolurile reporterilorsportivi: „Dragi tovarãºi de laSportul popular - scrie Mircea-Radu Iacoban -, dv., ca cetãþeniai R.P.R., vorbitori ai limbii ro-mâne, de ce refuzaþi sã scrieþiromâneºte un cuvânt care, sãra-cul, nu v-a fãcut nimic? Unde aþiauzit de singularul tuºe? În caregramaticã? De ce schimonosiþi lim-ba?“ (rubrica „Sport“, nr. 3, p. 14).

Din literele anului („Poºtaredacþiei“): 1. „Un student al facul-tãþii de filologie ar trebui sã scriecel puþin ortografic ºi gramatical“(nr. 5, p. 14); 2. „Pentru poezie nue suficient sã ºtii a scrie în sensulcaligrafic al cuvântului“ (ibidem);3. „Am trecut în clasa a III-a cuprima menþiune aproape de pre-miu, cãci mi-a scãzut nota la ca-ligrafie ºi am avut media genera-lã numai 9,56“ (Iulia Secureanu,nr. 10, p. 16). ªtie cineva ce/undeeste azi copilul-minune din 1965,care scria totuºi... foarte frumos?Ateneu îi publicã douã poezii, din-colo de „Poºta redacþiei“.

1966 – unn ann……bãcãuann

„Vedeta“ publicisticã a anuluieste disputa privind derivatuldesemnându-i pe locuitorii ora-ºului de la confluenþa Bistriþei cuSiretul. A provocat-o academi-cianul Al. Graur, care întreabãdirect: „bãcãuan sau bacãuan?“(nr. 5, p. 9). Dupã o demonstraþieconvingãtoare, lingvistul decide„cã forma corectã a numeluilocuitorilor este bacãuani, cu a înprima silabã“. Încheierea e dubi-tativã: „Pe câte ºtiu, aºa ºi pro-nunþã localnicii“. Prima replicãvine din partea universitaruluiieºean Al. Andriescu, care dãîntâietate uzului ºi conchide:„Aºadar, bãcãuan ºi nu bacãuan“(nr. 7, p. 18). Se impune ºi punc-tul de vedere al unui localnic. Îiaparþine profesorului IoanNeacºu, care nu mai reia între-barea, ci formuleazã rezumativrãspunsul: „Bãcãuan, nu bacã-uan“ (nr. 8, p. 13). Sunt aduse însprijin rezultatele unei anchetelingvistice ºi precizarea din IOOP,iar cazul este etichetat drept hi-perurbanism.

O carte mult aºteptatã(„Prezenþa ei era mai mult decâtnecesarã: obligatorie!“ – C.Cãlin), „Literatura românã de azi“,de D. Micu ºi N. Manolescu, esteanalizatã critic de cronicarul lite-rar al Ateneu-lui (nr. 4, p. 9), iar„Studiile de stilisticã emines-cianã“ ale lui G. I. Tohãneanusunt recomandate de D. Nica (nr.4, p. 17). O altã apariþie a anului1966, „Versificaþia modernã“ a luiVladimir Streinu, este sintetizatãde N. Nicolescu în observaþia cã„poezia cunoaºte o dublã pul-saþie: «ritmul intern», venit din«interioritatea emoþiilor», iaraceasta «genereazã ritmul externformulabil numericeºte în schemematematice»“ (nr. 8, p. 12).

Specializat în istoria limbiiromâne, universitarul bãcãuan C.Cojocaru pledeazã pentru actual-itatea operei lingvistice a lui IonBudai-Deleanu, aºa cum este

înfãþiºatã de Ion Gheþie (nr. 11,p. 14), iar D. Nica transmitesumarul numerelor 9 ºi 10 din„Limbã ºi literaturã“, revistaS.ª.F. (nr. 4, p. 9).

E viabil „Criteriul lingvistic înaprecierea folclorului?“ întreabãVasile Adãscãliþei, concluzionândcã transcrierea foneticã riguroasãîndepãrteazã cititorul de text (nr.7, p. 7). Dupã aproape 50 de ani,locul exerciþiului dialectologiceste luat aproape total de avanta-jele înregistrãrilor video. Altfelstau lucrurile în poezie, unde„Farmecul limbajului“ bacovian,de pildã, rezidã în avantajelerepetiþiei (Nae Antonescu, nr. 12,p. 6). Îl apreciazã ºi confraþii:„Abia acolo, în Timp, marele poetse odihneºte“ (Ana Blandiana,Cuvinte, nr. 9, p. 13).

La „150 de ani de teatru înlimba românã“, Ion Buleandrã,actor ºi director al Teatrului deStat din Bacãu, are prilejul de areactiva un adevãr: scena estedatoare sã promoveze, dimpre-unã, norma ºi expresia din miezulcuvântului.

Pare de necrezut contradicþiadin manualele de gramaticã pen-tru clasele V-VIII când definescadverbul: „parte de vorbire neflex-ibilã“ (clasele a VI-a ºi a VII-a,ediþia 1960) ºi „parte de vorbire îngeneral neflexibilã“ (clasa a VIII-a, dupã ediþia I a GramaticiiAcademiei). Maria Gabrea cere„sã se introducã în manuale, într-o expunere clarã ºi simplã, cu-noºtinþele fixate în ºtiinþa respec-tivã, nu cele încã în discuþie“ („Totdespre predarea gramaticii“, nr.2, p. 16). Poate cel mai fierbintesubiect este dezvoltat de profe-sorul emerit Marin Cosmescu în„Probleme ale lecþiilor de com-punere în ºcoala de culturã ge-neralã“ (nr. 9, p. 16). Revista„Ateneu“ pune la dispoziþia tine-rilor pagina „De juventute“, pentrua promova creaþiile lor literare sauplastice (nr. 8, p. 15).

Traducerile se prezintã o datãlaudativ (Crângul pierdut, deRafael Alberti, versiune deDumitru Alistar ºi Paul Anghel;prezentare de S. Ionescu; nr. 11,p. 14), altã datã pseudodidactic(ªerban Foarþã ºi Dan Ionãºcuþ,în acelaºi numãr, la p. 2), iar atreia oarã, critic („Traduttore-tra-ditore“, nr. 5, p. 2), despre inad-vertenþele din libretele muzicale.

Carol Isac susþine cu aplomb orubricã adecvatã noului idol alvremii: televiziunea. Micul ecran„este destinat proporþional ima-ginii, cuvântului ºi sunetului“(nr. 5, p. 5), orice încãlcare a can-titãþii fiind riscantã.

Din literele anului: 1. „Euning, tu ningi, noi ningem,/ ciunde sunt zãpezile de ieri“ (MihailSabin, Conjugare în alb, nr. 2, p.10); „Nicio liniºte nu trebuiecrezutã,/ pentru cã te arde cupresimþiri“ (C. Th. Ciobanu, nr. 3,p. 5); 3. „Cad la pãmânt cuvintele/cãrora smulsã le-a fost iubirea dincarne“ (Tadeusz Rozewicz,Polonia, nr. 4, p. 19); 4. „Cu predi-catul «a miºca» nu poþi/ Sã teacorzi cum se acordã toþi/ ªi,dom’le Subiect, aºa cum stai,/Eºti foarte plastic (plastic tunsºi… pai)“ (Aurel Stanciu,Domnule Subiect!, nr. 6, p. 15);5. „Vine-ntunericul, draga mea!...“,ultimele cuvinte ale lui GeorgeBacovia (Inedit. Divagãri utile;nr. 10, p. 12).

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã,în coloanele „Ateneu“-lui

(I – din anii ‘60)

•• IIooaann DDããnnii llãã ,, pprreezzeenntt llaa CCoollooccvvii ii llee „„AAtteenneeuu““ –– 22001133

lecturi

iulie – august 201428

Articolele pe care le-amscris de-a lungul anilor în rubri-ca mea „Literaturbahn“ mi-auprilejuit, printre altele, ºi un soide întoarcere în timp, de reme-morare a unor aspecte ceinvoluntar fuseserã, cine ºtiedin ce motiv, zãvorâte încamere întunecate. Dintreacestea ori din alte zone ceîncã se cer explorate au izvorâtcâteva linii de interes pentruprezent. Mi-am dat seama cã,una peste alta, nu ai cum sãscrii dacã nu faci un pasînapoi, dacã nu laºi ideilor tim-pul cuvenit – pentru cã într-adevãr, fericit sau nu, timpulrãmâne unul dintre judecãtoriiîn absolut al producþiilor artis-tice.

Printre rânduri, dacã îmi per-miteþi o destãinuire fixatã înplanul aspectelor materiale –promit cã va avea legãturã cuceea ce urmeazã –, vã împãr-tãºesc cel mai mare vis alcopilãriei: acela de a avea unceas elveþian! Þin minte cã princlasele gimnaziale vãzusemun documentar de câtevaminute, scãpat de cenzura co-munistã cine ºtie cum, despre„marile realizãri“ ale elveþie-nilor în domeniul orologeriei.Se plia perfect peste firavelecunoºtinþe de astronomie,peste dorinþa – pânã la urmãexplicabilã pentru acea vârstã– de a înþelege totul. Lumeatrebuia sã încremeneascãmãcar pentru o clipã pentru aavea fotografia veridicã a vieþii.An dupã an am fost atent laorice informaþie venea dindomeniul acesta - pe care îlasociam cu epoca marilordescoperiri, aºadar subordo-nat ºtiinþelor pozitive, dar ºi cuarta dusã cãtre perfecþiune. Unceas elveþian începuse sã-miparã în adolescenþã ceea cegrãuntele de aur ar fi fost pen-tru un alchimist. ªi chiar dacãcomparaþia este vãdit forþatã,aºa m-am simþit când pesteani, aveam sã port – în sfârºit –un Tissot veritabil, în fapt unceas simplu, clasic, însã pesteputinþã de exact. Deºi nu este„testat cronofiabil“, cu sigu-ranþã, un ceas ce-mi vasupravieþui! Puþine ceasurielveþiene au aceastã onoarede a primi certificarea „chrono-fiable“ din partea laboratoa-relor Dubois. Despre ce estevorba însã? Din dorinþa per-fecþiunii mai sus amintite,începând încã din anii ’60-’70,orologeria elveþianã a impuspentru modele exclusiviste unstandard extrem de înalt; certi-ficarea de cronofiabil (cuvântulnu existã ca atare în limbaromânã dar prefer aceastãformã) poate fi conferitã înurma unui „proces de îmbã-trânire forþatã“, de fapt în urmaunor teste extrem de precise.Ceasul este supus unor ºocuriextrem de puternice, inter-acþioneazã cu varii câmpurimagnetice, este introdus înapã, pânã ºi curelele adiacentesunt verificate sub impactulrazelor UV etc. Dacã ceasulrãmâne în ciuda acestui „cyclede vieillissement“ în parametriiiniþiali, atunci primeºte statutul

de cronofiabil sau capatã ceeace se numeºte Fleurier QualitéCertification.

Având acest punct de reperîn orologerie, mi-am propus orubricã care sã adune în chipfericit cãrþi menite sã rezistetimpului, ideologiilor, modelorliterare. Astfel, suita de cronofi-abile nu ar fi interesatã decâtde ceea ce rãmâne cu ade-vãrat valoros, reprezentativpentru datele organice ale unuineam. Cãrþi de ieri, cãrþi aleprezentului, cãrþi necunoscute,cãrþi uitate; cãrþi ce au nevoiede o nouã „punere în scenã“,de o reîntâlnire cu marele pub-lic. Cronofiabilele vor fi, implic-it, un pariu peste timp – uneoriar putea pãrea îmbãtrânite, înafara modei, dar mecanismeleinterioare vor fi nealterate, vorpurta în chip metaforic aceeaºidorinþã de frumos, de adevãr.

Am socotit cã e nimerit caprimul popas sã-l fac în dreptullui Eminescu, mai precis sã mãopresc asupra unuia dintresuccesele editoriale ale lui2014. Editura „Humanitas“ nepropune într-o formã extrem deelegantã volumul „Mãrturiidespre Eminescu. Povesteaunei vieþi spusã de contempo-rani“. Cel care duce la bun sfâr-ºit prezentul proiect esteCãtãlin Cioabã, autor românde filozofie ºi traducãtorde filozofie germanã (MartinHeidegger, Ludwig Wittgenstein).Sper sã nu greºesc – dinresursele puse la dispoziþie deinternet, aflu cã a absolvitFacultatea de Litere (1995) ºiFacultatea de Filozofie (1997),a fost bursier DAAD în perioa-da 1998-1999 la Albert-Ludwigs-Universität dinFreiburg, bursier New EuropeCollege 1999-2000, bursã detraducere „Paul Celan“ laInstitutul pentru ºtiinþele omuluidin Viena (2001), a împlinit ºiun Stagiu de pregãtire docto-ralã la Universitatea dinFreiburg, ca bursier alFundaþiei Alexander vonHumboldt (2003-2004). Din

2005 este Doctor în filozofie alUniversitãþii din Bucureºti.Peste toate însã, aºa cum nelasã sã înþelegem din prefaþã,ceea ce conteazã – cel puþinpentru volumul de faþã – estefaptul cã i-a fost student emi-nescologului Petru Creþia, celcare dupã anii ’90, þinea uncurs la Facultatea de LitereBucureºti, curs intitulat „EdiþiaEminescu“.

Cartea de faþã nu aduceneapãrat ceva nou. Memoriileprezente vor mai fi fost adu-nate în diferite volume. Dintreacestea, aº semnala (ºi laîndemnul editorului!) „Amintiridespre Eminescu“ (Editura„Junimea“, 1971), „Ei l-aucunoscut pe Eminescu“(Editura „Ion Creangã“, 1984),„Ei l-au vãzut pe Eminescu“(Editura „Dacia“, 1989).„Mãrturiile“ selectate deCãtãlin Cioabã nu formeazãtotuºi singura „biografie auten-ticã“. Îmi aduc aminte decartea lui Petru Vintilã(„Eminescu – roman cronolo-gic“), publicatã în 1974 la„Cartea Româneascã“.

Vrând-nevrând, memoriaactualizeazã celebrul numãrscandalos al „Dilemei“, carepropunea cu ton ultimativdemitizarea lui Eminescu. Eibine, demersul lui CãtãlinCioabã nu e consecinþa întârzi-atã a unei generaþii; volumulvede lumina tiparului maidegrabã ca un fel de alterna-tivã viabilã pentru sufocantelecelebrãri encomiastice de care„poetul naþional“ a avut parte.Pe de altã parte, dupã cum neatenþiona Nicolae Manolescuîntr-un editorial din ianuarie2014 al „României literare“, einteresant cum generaþii dupãgeneraþii Mihai Eminescu s-avrut a fi imaginea unui „con-temporan“, fiind apropiat ideo-logic când de conservatori, denaþionaliºti (sã nu uitãm cã afost considerat chiar un proto-

legionar), de socialiºti etc. Iatãde ce, am putea afirma cãapariþia „Mãrturiilor“ constituieo cale de a recalibra figuraeminescianã. Ediþia de faþã eamplã ºi binevenitã, propu-nând parfumul epocii, inven-tariind picanterii, detalii deviaþã, trãsãturi de caracterrecurente º.a.m.d. Cele pesteºaptezeci de persoane suntdeopotrivã prieteni, colegi deºcoalã, redacþie, publiciºti…Dar sã-l cunoaºtem peMinunescu – aºa cum singurîºi semnase una din poezii. Înurma lecturii, din toate cuvin-tele-calificative, oricine arputea lesne sã constate cãEminescu era recognoscibildatoritã blândeþii, bunãtãþii, darmai ales zâmbetului uºor enig-matic, nereþinut de niciuna dinfotografiile sale. Evident, citi-torul nu trebuie sa uite nicimãcar pentru o clipã cãrememorãrile au avut dreptpunct de plecare celebrulîndemn publicat în revista„Familia“ la 7 iulie 1889. Poatecele mai conforme cu reali-tatea sunt cuvintele prietenuluide-o viaþã, Ioan Slavici. La alþii,rândurile consemnate se aflãsub impactul emoþiei. Aºadar,figura poetului ia naºtere dincontraste. Memoria joacã festemultora sau poate capacitateade a surprinde detaliul e diferi-tã. Unii vor fi vag maliþioºi, pecând alþii îºi vor ornamentastilistic amintirile. Þinând contde spaþiul rubricii de faþã, per-sonal, mã voi opri doar asupraa trei fragmente pe care le con-sider de o importanþã majorã ºicare bãnuiesc cã au fostuitate… - „Cu Eminescu poezianoastrã intrã într-o erã nouã:vârsta copilãriei se sfârºeºte ºiîncepe vârsta bãrbãþiei. Nimã-nui nu-i mai este îngãduit deacum înainte sã vorbeascã deghiocei ºi viorele fãrã sãascundã sub flori ascuþiºulunei idei. Între Eminescu ºi cei

mai mulþi dintre poeþii noºtrieste aceastã deosebire, cã, pecând ceilalþi ne amuzã ºi neîncântã, Eminescu ne fermecãºi ne subjugã. ªi jugul ce nepune nu putem sã-l lepãdãm“(Grigore Pãucescu); „Mã aºe-zasem pe un scãunel, deo-parte. Mi-era fricã sã nu-l supãr.Ce miºcãri chinuite avea!Pãrea cã tot trupul îl doare ca oranã uriaºã. Cu buzele înamarã frãmântare, mãcinaîncet firele mustãþii, ochii numai priveau nimic. Legãnanecontenit, încet, încet ºi greu,grumazul. Nu scotea nici oftat,nici vaiet, dar geamãtul acestamut era mai cuvântãtor decâtorice strigãt de durere…“(Vintilã Russu-ªirianu); poatecel mai frumos portret –„Înfãþiºarea lui creºtea poate înochii mei, vãzutã sub aureolapoetului, dar impresia mea eraîn mare parte adevãratã, cãcinatura fusese darnicã cu el ºiîn privinþa aceasta. De staturãdeasupra mijlociei, cu trupulbine legat, cu trãsãturile feþeiregulate, pãrul negru, lucios ºicam lung, fruntea înaltã ºi se-ninã de parcã se cobora dinlumea unui vis, ochii negriumbriþi ºi adânci, pe carearareori þi-i dãdea sã-i priveºti,cãci vorbea mai mult cu ei ple-caþi în jos, parcã de teamã de anu pãrea cã te observã – înclipa însã în care þi-i trecea pedinainte, surprindeai, în pâlpâi-tul unei lumini incandescente,ca un scãpãrat al focului tainicce-i ardea sufletul; zâmbetulmobil, variind în orice moment,fiind întrebãtor, confirmativ,iertãtor, dispreþuitor, dureros,oglindindu-i oarecum mimicagândirii; nasul corect, mustaþaneagrã, buzele armonioase,barba rasã, gâtul rotund ºi larg;pieliþa obrazului albã, matã ºipalidã, aerul feþei pãtruns deinspiraþie. ªi toate acestea, în-vãluite într-o modestie ºi într-otimiditate ce-l înfrumuseþau ºimai tare. Ceea ce caracterizamai mult omul era o blândeþeadâncã, o teamã de a nusupãra pe nimeni“ (NicolaePetraºcu).

Prin urmare, avem de-a facecu o carte empaticã ce arputea sã aducã un plus deadevãr printre creºterile ºidescreºterile unui mit. Dinpunct de vedere formal,„Mãrturiile“ – ediþia CãtãlinCioabã cuprind pe lângã celecinci capitole – („Copilãria ºiperegrinãrile tinereþii“, „Anii dematuritate“, „Anii târzii. Boala“,„Evocãri din anul morþii“,„Povestiri, anecdote, imagini“)– ºi o amplã cronologie, imagi-ni, bibliografie, date despreautorii mãrturiilor (un mare plusal ediþiei de faþã). Au fost pãs-trate formele arhaice ale cuvin-telor, îndreptãrile sau actua-lizãrile apãrând doar acolounde exprimarea era neinteligi-bilã. O carte mare, care aremenirea de a ne aduce conti-nuu aminte cã „mai este multde fãcut pentru Eminescu“(Petru Creþia).

Marius MANTA

Deloc cronofag,Eminescu cronofiabil

•• CCããttãã ll iinn CCiiooaabbãã,, îînn eemmiiss iiuunnee llaa RRaaddiioo RRoommâânniiaa CCuull ttuurraa ll

iulie – august 2014 29

jubileu

O revistã bunã poate influ-enþa decisiv conºtiinþa ºi des-tinul unui scriitor. Aº spunechiar mai mult: revistele bunesunt fãcute sã marcheze des-tinele scriitorilor.

Am debutat în critica lite-rarã în revista „Ateneu“, în nr.7 (108), iulie 1973, cu un arti-col despre Dicþionarul ideilorliterare de Adrian Marino,carte la a cãrei lansare parti-cipasem cu puþin timp înainte,la librãria „M. Eminescu“ dinBucureºti. Îndemnul de ascrie o cronicã pe aceastãtemã l-am primit de la profe-sorul Constantin Cãlin, cãruiaîi port recunoºtinþã din celpuþin douã motive: fiindcã aintuit în mine nu un versat înmaterie, ci un perfecþionist decursã lungã, trecându-mi cuvederea stângãciile inerenteînceputurilor; apoi, fiindcã m-aintrodus rapid în garnitura decritici a revistei, deºi îi spu-sesem cã aveam gata la acelmoment un volum de poezie(care n-avea sã mai aparã) ºicã mã consideram un poet îndevenire (cu debut bine prim-it în cenaclul „N. Labiº“). Înseptembrie 1973, acelaºiConstantin Cãlin mã invita laSesiunea de comunicãri ded-icatã lui G. Bacovia, unde amvenit cu un eseu despre„vizionarismul bacovian“, pu-blicat în numãrul special dinacel an dedicat marelui poet,ºi astfel am fost promovat încategoria „noilor atenieni“,unde am zãbovit – în calitatede colaborator permanent –timp de aproape douãdecenii. Eram gazetar laPiatra Neamþ ºi, sã fiu sincer,eram nespus de bucuros deaceastã condiþie. Debutulmeu în volum s-a datorat totFestivalurilor „G. Bacovia“. Laediþia din 1979, puneam unpariu cu criticul G.Gheorghiþã, bãcãuan ºi el,

nepotul profesorului Al. Piru(faþã de care avusesem, castudent, o admiraþie deo-sebitã), cã-i voi aduce dupãun an de zile o monografie înseria „Introducere în operalui…“, la Editura Minerva,unde era redactor. Dintre maimulte oferte, am ales-o peaceea referitoare la Ion Pillat.Nu micã i-a fost mirarea luiGheorghiþã când, la soroc, m-am prezentat cu manuscrisullucrãrii gata dactilografiat,spre a fi dat la lecturã. Carteaapãrea în 1982 ºi a fostlansatã la Bacãu, din recu-noºtinþã faþã de oraºul careîmi favorizase intrarea înscena literarã.

Ateneu a fost ºi a rãmas opublicaþie cu deschidere cul-turalã. Pentru grupareaoptzecistã de la Neamþ a

însemnat mult, mai ales dupãce revista a realizat douãnumere speciale dedicatevecinilor din Nord. De altfel,de la înfiinþare, grupulredacþional condus de poetulRadu Cârneci nutrise o slãbi-ciune pentru nemþeni, pentrulumea mãnãstirilor ºi a rudi-mentelor de patriarhalitatecare încã rezistau sub codriisadovenieni: atunci, la capã-tul a câtorva expediþii, a fostinventatã Bodronoaia, han-giþa de lângã PãdureaBraniºte, atunci a fost inven-tat profesorul erudit NicolaeGr. Steþcu, de la „Roman-Vodã“, autorul unui serial deexcepþie despre Ibrãileanu,atunci au fost inventate dis-cuþiile despre Cucuteni, Horade la Frumuºica ºi cetãþiledomneºti, despre Durãul lui

Tonitza ºi fluturii lui AristideCaradja. Deloc întâmplãtor,unul din redactorii (pitoreºti)ai începuturilor îºi luase capseudonim numele unui mun-te din preajma Pietrei. ªi totatunci s-a produs ºi miracolulcu Teatrul Tineretului, pe careAteneul l-a susþinut cu fer-voare, ca pe un fenomen deavangardã în miºcarea tea-tralã româneascã. Suntlucruri despre care am scris ºieu în revistã, pe lângã acelecronici literare lunare, pentrucare cãpãtasem un ritm demetronom.

Ateneul devenise o starede spirit ºi cred cã dimensi-unea criticii i-a impus origina-litatea, alãturi, desigur, decreaþia celor câþiva poeþi ºiprozatori care i-au asiguratstatura de rezistenþã. Dupãrevoluþie, odatã cu revista pecare am fondat-o, împreunãcu colegii, la Piatra Neamþ – evorba de „Antiteze“ – mi-amtransferat „cronica“ ºi ritmulde elaborare la Iaºi, la nouaserie a „Convorbirilor literare“,marca poetului Cassian MariaSpiridon, unde din 1995 ºipânã azi (cu un mic respiro laînceputul anilor 2000), amsusþinut rubrica dedicatã cãrþiide criticã, apoi pe cea rezer-vatã cãrþilor de poezie.Privind retrospectiv, potspune cã activitatea mea decronicar literar a dobândit osimetrie interesantã, acum, laaniversarea revistei luiBacovia ºi Tabacaru (bun pri-eten al pictorului nemþeanLascãr Vorel): 18 ani laAteneu (1973-1991) ºi alþi 18ani la „Convorbiri literare“(1996-2014)! O longevitatepe care mã abþin s-ocomentez…

În 1964 împlineam unsprezece ani!Se nãºtea, la Bacãu, revista Ateneu.Habar n-aveam, evident. Abia prin 1969începeam ºi eu timid o epopee despreGheorghe Doja. Am scris la ea vreo treimii de versuri. Revista Ateneu împlineape atunci primii cinci ani de existenþã.Dacã aº avea la îndemînã acele douãvolume cu sumarele revistei, aº ºti cinepublica pe atunci. Eu trimiteam poezii luiGeo Dumitrescu la Poºta redacþiei la„România literarã“. Primeam rãspunsuriîncurajatoare. Nu totdeauna! Dacã num-ar fi publicat în decembrie 1972 înpaginile revistei „România literarã“, nuºtiu dacã aº mai fi continuat. Ba cred cãda, aº fi continuat sã scriu, pentru cãexista la Bacãu revista Ateneu, pe care ogãseam la chioºcurile de difuzare a pre-sei. Fãceam economii de la o zi la alta,pentru a avea la final de sãptãmînã (saulunã) bani pentru reviste. Nu îndrãzneamsã trimit la Ateneu poeme. ªtiam cãacolo, la Bacãu, trãiau poeþii MihaiSabin, Sergiu Adam ºi Ovidiu Genaru.Cînd l-am cunoscut pe Sergiu Adam, laSuceava, la ediþia din 1975 aConcursului Naþional de Poezie „NicolaeLabiº“, am ºtiut cã vom avea, nu pestemult timp, bune relaþii de colaborare. ªiaºa a fost. Sergiu Adam reprezenta pen-tru mine revista Ateneu. Poate ºi Radu

Cârneci, dar el era mai distant. Iar dinianuarie 1983, cînd, ca într-un marsupiu,revista bacãuanã a început sã gãz-duiascã în corpul ei revista „Caietebotoºãnene“, realizatã la Botoºani deLucian Valea, deºi nu am fost de laînceput în colegiul de redacþie al acesteireviste dar colaboram numãr de numãr,am început sã mã simt, la nici douãzecide ani de la înfiinþarea Ateneului, cola-borator al acesteia. Sergiu Adam aveagrijã sã-mi trimitã lunar remuneraþia,care, adãugatã la salariul meu mic debibliotecar, îmi venea ca o mãnuºã. Decîteva ori pe an eram la Bacãu. Duceam

ºpalturile corectate la Botoºani, aºa cumera regula. Mi se fãcea acest hatîr, cîndunii dintre redactorii revistei nu aveautimp pentru aºa ceva. Mã simþeamimportant. Din 1984 a venit secretar deredacþie la „Caiete botoºãnene“ EmilIordache, cu care, în decembrie 1989, laopt ani de la apariþie, am extras din mar-supiul revistei bacãuane revista noastrãºi am rebotezat-o „Hyperion“. ªi astfelrevista botoºãneanã, crescutã în corpulrevistei Ateneu, a trecut anul acest în celde al treizeci ºi doilea an de la apariþie.În timp ce revista Ateneu îºi sãrbãtoreºteanul acesta semicentenarul! Cum maitrece timpul! Cu siguranþã, peste opte-sprezece ani, cînd revista „Hyperion“ vaîmplini cincizeci de ani de la apariþie, îivom invita la Botoºani pe toþi redactoriiAteneului, acum prezenþi, pentru un fes-tin pe cinste. Ce zici, domnule Sergiu?Batem palma?! Acum eu împlinescºaizeci ºi unu! La mulþi ani!

Cristian LIVESCU

Dimensiuneacriticii

Gellu DORIAN

ATENEU – 50

•• VVaalleenntt iinn CCiiuuccaa,, CCaarrmmeenn MMiihhaallaacchhee,, LLaauurreenntt iiuu UUll iicc ii ,, SSeerrggiiuu AAddaamm

•• AAnnddrree ii PPlleeººuu,, llaauurreeaatt aa ll PPrreemmii ii lloorr „„AAtteenneeuu““llaa FFeesstt iivvaa lluu ll „„GGeeoorrggee BBaaccoovviiaa““ –– 11999911

George GENOIU

La AAnniverrsarreaa 50 de annide la înnfiinnþarreaRevisttei AAttenneu

Se împlinesc 50 de ani de când amvenit la Bacãu; tot atunci s-a nãscut ºiRevista Ateneu, în apariþie lunarã, underedactor-ºef era Radu Cârneci. Împreunãcu el ºi cu George Bãlãiþã, Sergiu Adamºi alþi colegi de redacþie, am înfãptuit opublicaþie de interes naþional. Atunci s-aulegat prietenii ºi sentimente durabile deamiciþie care au rezistat timpului ºi obsta-colelor întâlnite pe parcursul acestuia.Un sprijin deosebit am primit de la D.R.Popescu care era preºedintele UniuniiScriitorilor din România ºi care a susþinutca unii dintre noi sã primeascã Premiulde Recunoºtinþã al Uniunii.

Unul dintre obiectivele conduceriiRevistei Ateneu din care am fãcut parte afost promovarea tinerelor talente îndomenii specifice publicaþiei. Astfel,Carmen Mihalache - pe care am cunos-cut-o la Botoºani, la Teatrul „MihaiEminescu“ unde juca Geo Popa, soþul ei,iar ea lucra la secretariatul literar, a pre-luat atribuþiile de critic teatral pe carele-a îndeplinit cu prisosinþã ºi cu talent.

O direcþie în care s-a desfãºurat activi-tatea Ateneului a fost ºi numerele temati-ce; astfel, unul dintre numere a fost con-sacrat folclorului ºi folcloristicii ºi am avutîn vedere tot un discipol de-al meu, peConstantin Donea, care nutrea senti-mente specifice domeniului ºi care s-adovedit ºi ulterior ataºat acestui principiu.Ateneu are meritul cã a promovat talenteautentice ºi le-a îndrumat spre domeniilespecifice publicaþiei bãcãuane.

Mã bucur cã actualul redactor-ºef,Carmen Mihalache, are în vedere sãrbã-toarea a 50 de ani de la înfiinþarea publi-caþiei ºi a coagulat în juru-i foºtii redactoriai Ateneului bãcãuan.

În atmosfera de la Ateneu s-a creat ogrupare care a devenit miºcare literarãde interes naþional unde s-au afirmat undramaturg, un prozator ºi o largã miºcarepoeticã. Pe bunã dreptate, CarmenMihalache a coagulat membrii grupãriiAteneu ºi a adunat membri fondatori aivieþii literare bãcãuane. Vreau sã încheispunând cã bãcãuanii se mândresc cuaceastã instituþie ºi ori de câte ori au pri-lejul sã se întâlneascã cu membrii aces-teia încearcã un sentiment de recu-noºtinþã ºi de bucurie sufleteascã. ªi sãmai spun cã în amintirea mea, cel maibun ºofer de redacþie rãmâne Cristea ºicea mai bunã secretarã doamna NiculinaMoise. Apoi, þin sã-i mulþumesc peaceastã cale artistului Ilie Boca pentru ExLibris.

O polemmicã(rrelattiv) corrdialã

„Ruºii au un fel de umani-tate indefinibilã. Am fost laMoscova ºi nu pot spunedespre ei cã sunt individualtirani, deºi au practicat tira-nia.“

PPeettrree ÞÞuuþþeeaa

În revista Luceafãrul (ianuarie2014), Ion. N. Oprea, semneazã,pornind de la articolul nostru„Rãzboiul, o surprinzãtoaresoluþie dostoievskianã“ (Ateneu,noiembrie-decembrie 2013), unamplu articol (ºapte pagini): „Încontextul istoric detaliile suntimportante“. Articolul lui Ion N.Oprea, cu o neîndoielnicã tentãpolemicã, este, sã recunoaºtem,scris într-un registru care respirãsãnãtos civilizaþie. Asta nuînseamnã cã împãrtãºim toatepunctele de vedere ale sem-natarului; dimpotrivã. Scrie IonN. Oprea: „În Convorbiri literareIlie Danilov publicã traducereaunui interviu pe care F.M.Dostoievski l-a acordat în 1876ziarului Glasul, cu un an înaintesã publice în aprilie 1877 Jurnalde scriitor. Despre amândouãlucrãrile, în Ateneu – Bacãu(noiembrie-decembrie 2013) IonFercu scriind «Prin subteraneledostoievskiene (22)» vede«rãzboiul o surprinzãtoaresoluþie dostoievskianã» ºi atrageatenþia cã «însemnãrile dinJurnal» (Editura Polirom, vol. alII-lea, Iaºi, 1998), ca sã leînþelegem, «trebuie raportate lacontextul european al acelui an:1877»“. Dupã ce oferã un citatdin articolul nostru, noteazã: „Neoprim aici cu citatul, atrãgândatenþia cã – în cauzã fiind ºiRomânia–, mi se pare cã lipsadetaliilor în contextul istoric1875-1878 tocmai îngreuneazãînþelegerea subiectului cu toateeforturile comentariilor comenta-torilor – Ilie Danilov ºi Ion Fercu.Fapt care reclamã raportarealucrãrii ºi la alte considerente,chiar de sãnãtate ale celui ana-lizat. Dupã pãrearea noastrã nuun fals elogiu, ci chiar elogiulrãzboiului îl face Dostoievski încazul de faþã, starea de pace ºide muncã nu era prielnicã soci-etãþii timpului încã de la înce-putul existenþei statului rus. Deaici ºi trãsãturile caracteristice,definitorii ale populaþiei, de lamujic la înalta societate, nemu-nca, dorinþa de cuceriri teritori-ale, ºi de aici egoismul, laºi-tatea, desmãþul, necinstea,cupiditatea, trivialitatea. Opiniilelui Dostoievski, dupã cum spuneºi Ion Fercu, reprezintã «aerul»vremurilor pe care l-au respiratruºii, ºi împreunã cu ei veciniilor, de-a lungul secolelor, nunumai restrâns la anii în discuþie,1875-1878. Sã mã explic,referindu-mã tot la literaturã ºiistorie, la documente careaºteaptã diplomaþia româneascãsã le gãseascã ºi sã lefoloseascã în beneficiulRomâniei“.

Mai întâi sã poposim asupraproblematicii detaliilor. Einsteinne spune: „Vreau sã cunoscgândurile lui Dumnezeu, restulsunt detalii“. Henry DavidThoreau ne avertizeazã: „Viaþanoastrã este irositã în detalii...Simplificaþi, simplificaþi!“ Dacãam fi partizanii acestor sugestii,n-am fi de acord cu Ion. N.Oprea, cel care ne spune cã

„lipsa detaliilor (…) îngreuneazãînþelegerea subiectului“. Maicurând, noi aplaudãm ideeaarhitectului american LudwigMies van der Rohe: „Dumnezeueste în detalii“. Mai întâi trebuieclarificat un… detaliu: opiniile luiIlie Danilov referitoare la aceastãproblematicã meritã toate apla-uzele noastre. Apoi, o altã pre-cizare: detaliile sunt foarteimportante, dar existã riscul cauneori sã ne rãtãcim în desiºullor. Nimic nou: sã nu vedempãdurea din cauza copacilor.„Rãzboiul, o surprinzãtoaresoluþie dostoievskianã“, articolulnostru, viza opiniile punctualeale unui geniu al literaturii uni-versale, nu istoria tumultoasã aRusiei, cu ºtiutele sale elanuribelicoase de imperiu. Din titlularticolului rezultã clar scopulnostru. Pe ºase pagini, distinsulnostru preopinent, cu trimiteri ladocumente/lucrãri interesante(de la Arhiva Ministerului deExterne de la Moscova, lalucrãrile unor istorici români ºiruºi, pânã la cãrþile domnieisale), realizeazã o sintezã a isto-riei agresive a Rusiei þariste ºipost-þariste, aºezând accentedureroase, patriotice, pe cunos-cutele rãni pricinuite nouã, celorcare fiinþãm româneºte. Dis-cursul este un mini-compendiual unei agresiuni care n-areodihnã. Trimiterile noastre cãtrecontextul istoric al tulburelui an1877 au încercat sã nuanþezemodul în care a fost zãmislitã ati-tudinea lui Dostoievski, rusul. Înacest context l-am ºi citat pe IlieDanilov, despre care credem cãa surprins fericit acest proces:„…recurgând la acest fals elogiufãcut rãzboiului, Dostoievski cri-tica, de fapt, neajunsurile soci-etãþii ruseºti, aflate, în timp depace, într-o stare de totalãindiferenþã ºi inactivitate. El estedezamãgit de contemporanii sãi,ale cãror trãsãturi comportamen-tale definitorii sunt egoismul,indiferenþa, laºitatea, necinstea,cupiditatea, prefãcãtoria ºi trivi-alitatea. Pe de altã parte însãacest «elogiu» al sãu se înscrieîn starea generalã de euforiepanslavistã a populaþiei ruse,convinsã cã Rusiei îi revine misi-unea istoricã de a elibera de subjugul otoman popoarele slavedin Balcani“.

Apropiindu-mã de Dostoievski,vizitând de câteva ori, ca turistavizat, mari centre de culturã aleRusiei, am încercat, fireºte, sã-icunosc ºi pe ruºi. Aici, în Rusia,am înþeles celebrele vorbe alelui Puºkin: „Dracu’ m-a pus sãmã nasc în Rusia cu talent ºi cusuflet!“. Am priceput ºi vorbelelui Petre Þuþea: „Ruºii au un felde umanitate indefinibilã. Amfost la Moscova ºi nu pot spunedespre ei cã sunt individualtirani, deºi au practicat tirania“.Am întâlnit, ºi eu, peste tot, ruºiabsolut admirabili, aºa cumgãseºti oameni în toate zãrile

lumii. ªtiu ce a adãugat Þuþea:„I-am asemãnat odatã pe ruºi cuvacile care dau douãzeci ºi cincide kile de lapte pe zi ºi apoi sebaligã în ºiºtar“. Îmi maiamintesc ºi de ce mi-a spus, cumare tristeþe, Grigore Vieru:„Câtã limbã românã a rãmas înBasarabia, ar putea s-o înveþeuºor ºi rusul“. M-a pus pe gân-duri ºi hãituitul Iosif Brodski,poetul, eseistul ºi dramaturgullaureat al premiului Nobel, nãs-cut la Sankt Petersburg, dar careºi-a dat obºtescul sfârºit la NewYork: „Judecata de Apoi esteJudecata de Apoi, dar un omcare ºi-a trãit viaþa în Rusia tre-buie sã fie primit în Paradis, fãrãnicio ezitare“. Când în regim te-restru trãieºti în Iad, recompen-sa cu Raiul este obligatorie, nesugereazã rusul Brodski. Vremsã spunem, amintind de toateacestea, cã avem ºtiinþã de câtinfern existã în istoria Rusiei, darnimic nu ne îndreptãþeºte, aºacum o face Ion N. Oprea, sã afir-mãm cã „trãsãturile caracteris-tice, definitorii ale populaþiei, dela mujic la înalta societate“, sunt„nemunca, dorinþa de cuceririteritoriale, ºi de aici egoismul,laºitatea, desmãþul, necinstea,cupiditatea, trivialitatea“. Ne-munca, egoismul, laºitatea,dezmãþul, necinstea, cupidi-tatea, trivialitatea… Tot potopulacesta aruncat asupra unuipopor. Asta este intoleranþã,chiar ºi dacã numai un singurrus este opusul a ceea ce credepreopinentul nostru. Oricât demult nu i-am adora/respecta uniidintre noi pe ruºi, nimic nu neîndreptãþeºte sã nu fim deaccord cã istoria culturii ºi civi-lizaþiei universale ar fi, fãrã con-tribuþia ruºilor, mult mai sãracã.Fãrã sã fiu avocatul ruºilor,eticheta aceasta aºezatã peistoria unui popor, oricare ar fi el,mã revoltã. Vã propun sãpoposim însã, ceva mai mult,asupra unui alt gând al lui Ion N.Oprea: „Dostoievski a fost nudoar susþinãtorul rãzboiului ci, înultima perioadã a vieþii ºi propa-gatorul ideilor xenofobe, anti-semite, anticatolice, antiprotes-tante, antieuropene – ºi de ce nuale anticreatorului, ideea sinu-ciderii dominându-l de atâtea ori,încât ajunsese sã nu mai aibãîncredere în propria memorie, înspusele ºi faptele sale“.

Xenofob ºi antisemit? Cusiguranþã, autorul articolului „Încontextul istoric detaliile suntimportante“ face trimitere/aluziela atitudinea lui Dostoievski faþãde evrei. Am abordat ºi noiaceastã problematicã (vezi„Cogito. Prin subteranele dos-toievskiene (24, 25). O aiurealã:Dostoievski este comparat cuHitler (I, II), în Ateneu...). În arti-colul „Chestiunea evreiascã“(adicã aºa-zisa chestiuneevreiascã, pentru cei care citescpurtaþi de bunã-credinþã, întrucâtDostoievski aºeazã între ghi-

limele aceast titlu), care seîncheie cu o secþiune intitulatãsugestiv: „Dar trãiascã fraterni-tatea!“, e drept cã romancierulrus nu are atitudinea unuia carenu mai conteneºte cu laudeleatunci când abordeazã proble-matica evreiascã, dar, dacãavem în vedere timpul istoricagitat în care trãieºte autorul„Amintirilor din subteranã“, abor-darea sa jurnalisticã are, înîncheiere, un discurs care ºiastãzi nu este lipsit de virtuþi aledemocraþiei. Dostoievski averti-zeazã de la început: „Nu mã simtîn stare sã ridic o chestiune atâtde importantã, cum este situaþiaevreilor în Rusia ºi situaþiaRusiei, care are printre fiii ei treimilioane de evrei“ (F. M.Dostoievski, Jurnal de scriitor,vol. al II-lea, Editura Polirom,1998, Iaºi, pag. 349). Atuncicând evreii din Rusia sunt numiþifiii acestei þãri, oare unde o fiantisemitismul? Percepþia dos-toievskianã despre evrei capãtãuneori accente subiective destulde îngroºate, dar acestea suntaccentele epocii sale, accentecare, de multe ori, se regãsescîn conºtiinþa multora chiar ºi însecolul al XXI-lea: „…probabil nuexistã în întreaga lume un poporcare sã se fi plâns atât de multde soarta sa, de suferinþa sa, dedestinul sãu de mucenic. Ca sãvezi, adicã nu ei guverneazãEuropa, nu ei controleazã acolocel puþin bursa, adicã politica,afacerile interne, viaþa moralã astatelor“ (Ibidem, pag. 353).Dostoievski crede cã existãtendinþa ca evreii sã profite, caminoritari, de „drepturi ºi legi“ ºicã „nu ei sunt cei îndreptãþiþi sãcârteascã ºi sã spunã cã au maipuþine drepturi în comparaþie cupopulaþia autohtonã. Le ajungecâte drepturi au obþinut, maimulte decât populaþia autoh-tonã“ (Ibidem, pag. 362). Ceavem aici? Gândind în spiritulsecolului al XXI-lea, vorbimdespre discriminarea pozitivã.Interesant (suspect?) ni se parefaptul cã niciunul dintre criticii(de serviciu?) acerbi ai luiDostoievski nu aminteºte desprecapitolul al III-lea din „Jurnalulunui scriitor“ (tot din volumul alII-lea), unde, în aceeaºi lunãmartie a anului 1877, în douãsecþiuni pilduitoare pentrurespectul pe care-l are pentruevrei – „Funeraliile unui «om uni-versal»“ ºi „Un caz singular“ –discursul sãu de jurnalist esteeminamente în spiritul acelui„Dar sã trãiascã fraternitatea!“,amintit deja de noi.

Antieuropean? Sã neamintim cã, dupã cãsãtoria cuAnna Grigorievna, Dostoievskipleacã în strãinãtate (14 aprilie1867), cu intenþia de a cãlãtoridoar trei luni prin Europa, cusoþia. Cei doi se întorc însã înRusia peste vreo patru ani. ªiasta nu doar din cauzã cãDostoievski era urmãrit de credi-

tori, ci mai ales datoritã faptuluicã l-a fascinat cultura ºi civiliza-þia europeanã. Berlin, Dresda,Frankfurt, Darmstadt, Heidelberg,Karlsruhe, Basel, Geneva,Vevey, Milano, Florenþa suntdoar câteva dintre repereleperiplului soþilor Dostoievski. Ceidoi se întorc pe 8 iulie 1871 laSankt Petersburg. Între altele,Dostoievski este fascinat degaleriile de artã, mai ales decreaþiile cu tematicã religioasã.La Florenþa, finalizeazã Idiotul,tot prin peregrinãrile europenedefinitiveazã Eternul soþ. Laromanul Demonii a lucrat tot înstrãinãtate, publicarea acestuiafiind realizatã în mai multenumere din Russki vestnik, peparcursul anilor 1871 ºi 1872.S-a simþit minunat în acestspaþiu cultural european, nu-iaºa? Dacã reducem universulspiritual dostoievskian doar laopiniile sale politice evident anti-occidentale, ignorând admiraþiasa faþã de aspecte esenþiale aleculturii ºi civilizaþiei europene, nuvorbim, practic, despreDostoievski. Fapt semnificativpentru europenismul sãu ar fi ºiprecizarea cã Dostoievski adebutat în 1844 cu o traduceredin opera lui Balzac. Sã nu uitãmnici celebra zicere din Jucãtorul:„Toþi ruºii, când au bani, se ducla Paris“. Este vorba (ºi) desprejocul de ruletã, desigur, dar astane poate confirma cã nici chiarunele vicii ale occidentalilor nusunt prea repudiate deDostoievski…

Anticreator? ÎmpotrivaCreatorului? La rigoare, niciînsuºi Nietzsche nu este un anti-Creator. Unei cititoare,Dostoievski îi scrie: „…cred cãnu e nimic mai frumos, mai pro-fund, mai simpatic, mai raþional,mai bãrbãtesc ºi mai desãvârºitdecât Hristos. ªi nu numai cã nueste, ci mi-o spun cu dragostegeloasã, nici nu poate fi. Maimult: dacã cineva mi-ar dovedicã Hristos este în afarã de sferaadevãrului, aº prefera sã rãmânmai bine cu Hristos decât cuadevãrul“. Este Dostoievski unanti-Creator? E drept cã ThomasMann a spus despre el cãîntruchipeazã „un sfânt ºi unpãcatos în aceeaºi persoanã“,dar Dostoievski nu a pretinsniciodatã care are un statut de…viitor sfânt. Agitata existenþã pecare a avut-o Dostoievski nu-iîndepãrteazã sufletul de cre-dinþã: „Viaþa pãcãtoasã a unuiDostoievski sau Baudelairen-are decât prin aspiraþii vreolegãturã cu marele sens creºtincare încununeazã operele lor“(Nichifor Crainic, „Dostoievski ºicreºtinismul rus“, Editura SfinþiiMartiri Brâncoveni, 2013, pag.12). „Dacã Dumnezeu nu existã,înseamnã ca totul este permis ºidacã totul este permis, înseam-nã cã suntem pierduþi“. Astacitim în „Fraþii Karamazov“. Suntspusele unui anti-Creator?Biserica Ortodoxã îl considerã,ºi astãzi, ca fiind unul dintremarii apãrãtori ai Ortodoxiei.Fireºte, Dostoievski a avut ºi ati-tudini critice faþã de ortodoxiavremii sale, solicitând ca orto-doxismul sã revinã la funda-mentele sale originare. Astasolicitãm chiar ºi unii dintre noiastãzi, fãrã a fi acuzaþi de ateismsau de blasfemie de cãtrespiritele raþionale. Asta nu eerezie. Dostoievski respingesuperstiþiile populare ºi religia

eseu

iulie – august 201430

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (29)

meridiane

iulie – august 2014 31

Amorþit de zgomotul monoton al LandRover-ului, nu mi-am dat seama când amintrat în oraº. Maputo nu-i frumos decâtcând vii dinspre mare. E puþin spus cã nu-miplace sã intru în el venind din interior, dinspate, într-un fel. Dacã n-ai traversa dincând în când braþe mici de estuar, sprecare se întind pontoane înguste pentrupescari, periferia lui Maputo, ca în toateoraºele lumii a treia, n-ar fi decât o groapãde gunoi, o mizerie. Casele scunde încare se unesc cuºtile africane cu faþadede garaj, zidurile fãrã ferestre de ateliereºi silozuri tradiþionale se luptã pentruspaþiu pe un câmp desfigurat. Niºtebananieri frãnjuiþi strigã dupã ajutorfâlfâindu-ºi crengile verzi, dar vezi bine cãpentru aceºtia totul este pierdut. Pemãsurã ce înaintezi, clãdirile devin maiînalte. În centru, în oraºul de sus, bule-vardele drepte sunt mãrginite de copaci cufrunzele roºii ºi de salcâmi. Simþi cum ve-getaþia dã onorul de-a lungul trotuarelor, înfaþa frumoaselor locuinþe coloniale. EsteMaputo din epoca cea mare, portughezã,aceea a primei noastre cãlãtorii.

Când am luat-o pe bulevardul Mao –Tze - Tung, m-am gândit cã va trebui sã-þiexplic ºi numele strãzilor… Când m-amîntors ºi m-am instalat aici, am crezut cãguvernul le va schimba, pe mãsurã ceabandona marxism-leninismul. […]

Hotãrât lucru, oraºul acesta seamãnãcu noi: linia strãzilor, unghiurile drepte, îidau o aparenþã de raþionalitate, dar conþinedificiile cele mai eteroclite, mãrturii aleerorilor ºi speranþelor din trecut. Astãzi,toatã lumea investeºte: îþi voi arãta unzgârie-nori chinezesc, cu acoperiºul încolþuri rãsucite dupã modelul pagodelor…Oraºul explodeazã de o prosperitate dincare nu lipseºte nesiguranþa.

În felul meu, fac parte din aceastã erãnouã, fiindcã am sosit aici, fãrã sã o fi pre-vãzut, chiar în ziua în care se parafasereconcilierea naþionalã ºi pacea. Toateastea nu aveau importanþã pentru mine,

cãci un alt proces de pace, mai personal ºimai intim, mã aducea aici. Copiii mei cres-cuserã ºi, cum bine ºtii, sunt de douã oribunic. Vioara se supunea din ce în ce maigreu degetelor mele înþepenite de reuma-tism ºi, la drept vorbind, mã simþeam eli-berat. Soþia mea stãtea cu mine doar dinobiºnuinþã ºi convenienþã. Era timpul sãrecunoaºtem cã nu ne iubisem niciodatã.Aºa cã, într-o zi, simplu, m-am hotãrât sãplec.

De astã datã nu va mai fi o cãlãtorie cacelelalte, ci o revenire. Nu ºtiam de ce, darera evident: oraºul acesta, în care totuºinu mã mai întorsesem niciodatã, mãaºtepta. Aici m-am simþit acasã ºi amcumpãrat casa de pe deal, ca ºi cum eami-ar fi fost, în mod firesc, destinatã mie.

Când am ajuns în piaþa Independenþei,nu era încã ora zece. M-am hotãrât sãparchez Land Rover-ul ºi sã-mi termindrumul pe jos. Palatul greoi, cu colonade,al municipalitãþii, care dominã piaþa, estepunctul nevralgic al oraºului de sus. Deaici, poþi sã o iei pe Marginalã, lungapromenadã de pe coastã strãjuitã decocotieri, unde ne-am plimbat de-atâteaori, seara. Este cartierul care s-a schimbatcel mai mult: e presãrat cu vile luxoase ºihoteluri cu minunatã vedere spre mare.Mandela îºi are aici casa, în care vine sãstea sãptãmâni întregi cu vãduva luiSamora Machel. O sã te duc la clubul nau-tic, pe care îl ºtii, ºi care îºi pãstreazãfarmecul desuet, în afara timpului.

Dar de la municipalitate, am luat-o pealt bulevard, cel ce pleacã spre interior,trecând prin faþa vechii case închise, ce adevenit Centru cultural francez. Am traver-sat grãdina publicã, cu fântâna Wallace ºialeile de scuar european. Aici palmieriisunt atât de înalþi încât lasã asupra soluluinu doar umbrã, ci aproape întuneric. Apoiam ajuns în cartierul istoric, de-a lungulportului. Maputo, în imensul sãu corpadult, conservã embrionul din care s-anãscut, aceastã Baixa pe care nimeni nus-a ostenit sã o distrugã, nici sã o restau-reze[…]

În depãrtare, prin spaþiile dintre docuri,zãream deja marea coloratã de aluviuni.Ploaia din ultimele zile fãcuse pãmântulmai verde ºi apa mai roºie.

În sfârºit, am ajuns în piaþa 24 iunie încare începe portul ºi gara, locul unde,pentru noi, s-au petrecut toate. Pe acestperon al gãrii, sub cupola cu solzi pestecare se înalþã sfera cu arce concentrice aImperiului portughez, ne-am despãrþitacum patruzeci de ani. Mi-e greu sãpovestesc ce s-a întâmplat. La dreptvorbind, astãzi, vãd în hotãrârea noastrãsubitã un act nebunesc ºi mi-e greu sãreconstitui parcursul mental care ne-adus, ºi pe unul ºi pe celãlalt, la înfãptuireaunui gest atât de fãrã sens. Cu cât mãgândesc mai mult, cu atât vãd în astaefectul unui romantism pe care-l credeamþinând de tinereþe, dacã nu m-aº fi simþitdin nou sub stãpânirea lui. Sã fi fost satu-raþia într-o iubire pe care nu credeam sãajungã vreodatã perfectã-perfectã, maimult decât era în momentul acela? Sã fifost o idee sincerã, un pretext, un pariunebunesc? Fapt este cã, în acea zi, ne-amhotãrât sã ne redãm unul altuia viaþa.

Tu nu voiai sã fii nicidecum o stavilã încariera cãreia mã considerai destinat.

„Nu vreau sã te închid într-o cuºcã defier“, mi-ai zis drãgãlaº. Iar eu nu voiam caeforturile mele, sacrificiile, absenþele sã telipseascã de iubirea totalã pe care cre-deam cã o meriþi.

E motiv sã zâmbeºti. Poate cã pãreaceva de neconceput. ªi totuºi, am luataceastã hotãrâre sfâºietoare ºi magnificã.Te-am condus pe peron; te-ai aºezat învagonul de lemn ºi eu þi-am urcat valiza depiele în plasa de deasupra capului. Ne-amîmbrãþiºat îndelung pentru o ultimã oarã.Apoi am coborât pe peron. Rochia ta al-bastrã era o patã în mijlocul minerilor înzdrenþe cenuºii care mergeau sã se vândãîn Trasvaal. M-am uitat la trenul ce pleca.Pe urmã, m-am dus în oraº, ciudat de calm,golit aproape, fãrã sã ºtiu dacã mi-era datsã mai fiu vreodatã din nou fericit.

Nici tu nici eu nu am avut iniþiativa de arupe mai târziu vraja, de a renunþa ladespãrþire ºi ne-am trãit vieþile.

Pe o parte a gãrii, în spatele uneibariere mobile, începe cãpitãnia portului.Mã îndrept acum spre umbra arborilor demango. Nu-i nimeni. Mi se spune cãpasagerii n-au coborât încã de pe vapor.Nu ºtiu dacã îmi doresc sã se petreacãtotul mai încet sau mai repede. Cãci nelãsase destul timp, dar poate cã încã nemai trebuia. Când m-am întors aici,venisem cu tine, dar numai în vis. Aveamsentimentul cã împreunã am cumpãratcasa pe care totuºi tu n-ai vãzut-o nicio-datã. Au trecut mulþi ani pânã sã îndrãz-nesc sã-þi iau urma, sã te descopãr, sã-þiscriu. ªi apoi, a venit acel rãspuns denecrezut , scrisoarea pe care am citit-otremurând pe o cãldurã toridã: soþul tãuplecase, copiii deja mari, dorinþa de a mãregãsi... Aºa s-a nãscut starea evidentã cãtu ºi cu mine nu ne-am despãrþit niciodatãºi cã, dupã o logodnã atât de lungã, erapoate timpul sã ne gândim sã fim împre-unã.

Linia docurilor este dreaptã ºi, apropiin-du-mã de mal, vãd departe un grup deoameni lângã scara unui pachebot. Nuîndrãznesc sã mã miºc, dar grupul sepune în miºcare în direcþia mea. Soarelearde pe sub niºte nori de plumb ºi aerulvibreazã de cãldurã de partea cealaltã aestuarului. Câteva siluete o iau înainte,una se desprinde.

Este îmbrãcatã într-o rochie albastrã.Îmi face semn cu mâna. Eºti tu.

Ai douãzeci de ani, ca ºi mine._______________

Note: 1 Specie de antilopã africanã(n. trad.)

2 Joc de cuvinte, în francezã:indigene – indigne

Logodniciidin Laurenço Marques

formalã a Bisericii Ortodoxe,consideratã a fi fatalistã ºi mis-ticã, o religie a fricii ºi a groazei.Sã fie împotriva Creatoruluiîntrucât l-a dominat „de atâteaori“, cum zice Ion N. Oprea,ideea sinuciderii? În Jurnal…,Dostoievski schiþeazã unmonolog interior al „sinucigaºuluidin plictisealã“, al „ sinucigaºuluicu idei“ dezamãgit de lume,unele dintre personajele sale secomportã de parcã ar fi eleborato doctrinã a sinuciderii, darDostoievski însuºi nu a cochetatniciodatã cu ideea sinuciderii. Îlconfundãm pe Dostoievski cupersonajul Kirillov, cel semnifica-tiv pentru doctrina „sinucideriilogice?“

Anticatolic? Uneori, orto-doxismul dostoievskian areaccente intolerante; ºtim. „Totcatolicismul, care l-a cunoscutpe Hristos sub influenþa ideiiromane, este de multã vremeteribil de tulburat“, scrie el(Jurnal de scriitor, vol. III, EdituraPolirom, Iaºi, 2 000, pag. 53).Reacþia lui Mîºkin este emble-maticã pentru concepþia luiDostoievski: „Pavliscev era unspirit luminat ºi un creºtin, unadevarãt creºtin, declara bruscprinþul. Cum a putut el sã treacãla o credinþã care nu ecreºtinã?… Catolicismul nu estede fapt o religie creºtinã! (...)Catolicismul roman crede cã bi-serica nu poate sã trãiascã pepãmânt, dacã lumea întreagã nueste supusã puterii sale politiceºi strigã: Non possumus.“ (F.M.Dostoievski, Idiotul, EdituraB.P.T., Bucureºti, 1965, pag.330-331). Aºadar, din nouajungem la politicã, la disputasurdã dintre Europa ºi Rusia, lapanslavism. Atitudinea aceastanu-l împiedicã pe Dostoievski sãvorbeascã elogios despre spiritecatolice precum Dante sauCervantes. Iatã cum îl elogiazãpe... catolicul Cervantes: „Aici(romanul Don Quijote..., n.n. I.F),marele poet ºi cunoscãtor alsufletului a remarcat una dintrelaturile cele mai profunde ºi celemai misterioase ale spirituluiuman. O, ce mare carte, nu caacelea care se scriu azi:omenirea primeºte o astfel decarte la sute de ani!“ (Jurnal descriitor, vol. III, Editura Polirom,Iaºi, 2 000, pag. 53, 54). Cu sin-ceritate, noi ne-am ºi intitulatarticolul la care se referã Ion N.Oprea exprimând ºi o anumemirare faþã de opinia luiDostoievski: „Rãzboiul, o sur-prinzãtoare soluþie dos-toievskianã“. Preopinentul nos-tru, deºi este, cel puþin în ariaacestei problematici, antidos-toievskian, surprinzãtor, cu toatecã-l „atacã“ pe Dostoievski, îºiîncheie astfel articolul:„Cercetãrile viitoare vor probacãrui zeu – celui al pãcii saucelui al rãzboiului – i se închina,pe drept, F. M. Dostoievski“.Aºadar, Ion N. Oprea, încã nueste pe deplin convins cãDostoievski se închina „zeului“rãzboiului, dar îl aºeazã la „zid“,de parcã s-ar închina acestui„zeu“. Noi n-avem niciun dubiu:„zeul“ cãruia i se închina… punc-tual era rãzboiul, dar, analizândargumentele dostoievskiene,deºi am prefera alte soluþii,înþelegem cã, departe de a fi ceamai fericitã dintre opþiuni, soluþiadostoievskianã are temeiurile ei.

(urmare din pag. 32)

Jean Christophe RUFIN – diplomat, fostambasador al Franþei în Senegal, medic angajatîn acþiunea umanitarã, a debutat în literaturã cueseuri, apoi, în 1997, publicã primul sãu roman,l/ Abyssin, continuând în acest gen literar, pre-ocupat fiind de teme ºi întrebãri pe care le naºteîntâlnirea dintre civilizaþii ºi chestiunile legate deraportul ce se stabileºte astãzi între lumi cugrade diferite de dezvoltare. Sunt scrieri traduseîn lumea întreagã, pentru care a primitnumeroase premii. Este membru al Academieifranceze, din 2008. Fragmentul publicat acum

face parte din volumul intitulat „ªapte întâm-plãri aduse din depãrtãri (Sept histoires quireviennent de loin)“, nuvele publicate în 2011,la editura Gallimard, carte încununatã cu pre-miul Goncourt pentru nuvelã.

Poþi oare recupera ceva esenþial pentru fiinþata intimã, ceva la care ai renunþat din orgoliu, dinexaltare, dintr-o absolutizare nepotrivitã a uneiidei? La aceastã întrebare ne propune Rufin unrãspuns, în povestirea Logodnicii din LaurençoMarques.

Traducere din limba francezã deElena BULAI

De trei ori am deschis ºiînchis uºa locuinþei. Ai fi râs demine vãzându-mã cum mãîntorc din drum, cum ies iar,dupã ce, ca un maniac, amverificat dacã toate sunt lalocul lor. Mi se pãrea cã pieilede kudu1 de pe pereþi nu erauatârnate bine, cã plãcile mari ºiroºii ale parchetului aveau petede murdãrie… Dar nu era aºa.Totul este gata, totul aºteaptãsosirea ta.

De pe dâmbul pe care esteconstruitã casa, trebuie sãcobori câþiva metri ca sã ajungila garaj. Aleea se strecoarãprintre douã stânci enorme,colþuroase, ca niºte monºtrigrena, culoarea Africii. Înaceastã dimineaþã, din cauzafurtunilor din cursul nopþii, dea-supra drumului plutea un mirosde lemn putred. Pãmântulroºu, încã umed, era ciuruit deurmele pe care picãturile deploaie le sãpaserã lasuprafaþã. De jur în jur, verdelecrud al ierburilor din savanãreflecta albastrul cerului dinzori. La aceastã orã, de la noi(de la noi…!), se poate vedeatotul pânã la mare. Chiar dea-supra liniei orizontului, îndepãrtare, se desprinde siluetacapitalei, clãdirile ei înalte ºicasele scunde. Dar dupã o orã,când soarele ajunge la locullui, adicã bine înþepenit dea-supra capului, lumina incan-descentã acoperã totul.

M-a trecut un fior când m-amaºezat în Land Rover-ul meu,din cauza banchetelor reci,desigur, dar ºi pentru cã,zãrind în depãrtare oraºul, mi-atrecut prin cap gândul cã poateerai deja acolo.

Te-ai gândit ºi tu oare, camine în aceastã dimineaþã, laziua în care am ajuns primadatã aici? Pe puntea cargouluicare ne aducea de la Durban,priveam tot aºa oraºul ceapãrea la orizont, dar dinspremare. Aveam toate motivele sãne temem descoperindu-l, cãci

numele lui ne fãcuse sã visãmmult timp: nu se chemaMaputo, pe vremea aceea.Purta încã vechiul nume colo-nial pe care i-l dãduserã por-tughezii: Laurenço Marques.Aceste douã cuvinte alãturatepromiteau celebrarea nunþii li-terare ºi mitice a lui LaurenþiuMagnificul cu FerminaMarquez. Ne plãceau ºi unul ºicelãlalt, Florence ºi ValeryLarbaud. Lunga noastrã cãlã-torie în traversarea Africiimeridionale pãrea sã ne poartespre liman predestinat…

Se întâmpla cu patruzeci deani în urmã, iar noi aveamdouãzeci.

Înainte de plecare, fãcusemîn Europa ceremonia desuetãcare, deºi nu fusese religioasã,avea pentru noi valoarea unuiangajament pe vecie: nelogodisem. Pe coverta mur-darã de pãcurã a cargoului,când strângeam uºor mâna tadelicatã, simþeam fericit inelulpe care þi-l dãruisem. Eraîmpodobit cu un diamant, micca ºi posibilitãþile noastre destudenþi, dar era tare, strãluci-tor ºi tot aºa de durabil caiubirea noastrã.

Din fericire vibraþia rãguºitãa demarajului din Land Roverulmeu ºi-a împlinit menirea ºimomentul acela prostesc deînduioºare mi-a trecut. Invo-luntar, am pus cavalerii ºi peparbriz s-a aºternut un vãl grosde praf lipicios. A trebuit sã iesºi sã ºterg geamul vertical. Însfârºit, am bãgat în vitezã cu omiºcare hotãrâtã a braþuluistâng. De fapt, îþi maiaminteºti? În Mozambic seconduce pe stânga. Influenþaenglezã… Citisem toate aces-

tea, din timp: fãrã intervenþiageneralului Mac-Mahon-alnostru! - de la sfârºitul secolu-lui al XIX-lea, care a cedat por-tughezilor o bucatã mare dinregiune, Laurenço Marques arfi rãmas britanic… Din acestepisod, rãmâne un nume debere localã, celebra Mac -Mahon, zisã ºi M - de pro-nunþat: „douã M“- care curgevaluri în þinut. Am ajuns laºosea pe o scurtãturã desfun-datã, cea care duce spre rega-tul muntos din Swaziland.Frontiera se aflã doar la treikilometri, dar este închisã dincauza unor lucrãri fãrã sfârºit.În urmã cu patruzeci de ani,am trecut pe acolo împreunã ºite-ai cãþãrat bucuroasã pedealurile însorite. Portughezãla vremea aceea, regiunea nuera deloc altfel: Mozambiculeste atât de întins cã nu a fostniciodatã cultivat în întregime.A rãmas mereu, chiar pe aici,aspectul de junglã, stufoasã ºipãrãginitã în acelaºi timp, darîn stare naturalã. Totuºi, dacãte uiþi bine, poþi sã remarci de-alungul drumului, încadrat deierburi plãcute, urmele tuturordramelor prin care a trecutþinutul în patruzeci de ani. Osã-þi arãt fermele mari abando-nate: terasele metalice cucoloane care dau înconjurulclãdirilor au ruginit ºi planteleornamentale – bugãnvilia,iasomie, glicine - redevenitesãlbatice, asalteazã voluteleacestora. Vãzusem toate aces-tea în bunã ordine, atunci.Familiile coloniºtilor, curãþele,foarte pioase ºi albe la piele,domneau pe vastele întinderi.ªi negrii se resemnaserã înaparenþã sã aibã rolul de slugi

sau de vite de povarã. Doarschimbând o literã – „indigen“devine „nedemn“2 – aici, tu aidescoperit asta.

De atunci, coloniºtii au ple-cat ºi au lãsat în urma lor unrãzboi civil pustiitor.

Rodezienii, apoi sud-afri-canii au înteþit conºtiinciosfocul ºi, de data aceasta, nu aexistat un Mac-Mahon sã-iopreascã. Grozãvia a duratcinciscprezece ani.

Drumul „nostru“ îi pãstreazãurmele. Luând-o spre Maputo,drumul traverseazã o cale fe-ratã ce a fost bombardatãdeseori ºi vei putea vedea untren cãzut în nas în râul plin decrocodili.

Mã gândesc la toate aces-tea în timp ce fac ultimele vira-je spre autostradã. Tot oinvenþie sud - africanã, aceastãhighway care ajunge laJohannesburg. De la instau-rarea pãcii, Maputo a redevenitpiaþa fireascã de desfacerepentru Transvaal, pentruminereu, cãrbune ºi pentrulocuitorii boers, cu craniul ras.Mozambicanii se duc pânã laNelspruit ca sã-ºi facãcumpãrãturile în marile „Malls-uri“, de tip american. Dar pepãrþile joase ale autostrãziiultramoderne, unde trecipasajul cu cartea albastrã,merg femei în bubu, purtândcoºurile pe cap.

Peisajul devine apoi absolutplat. De partea cealaltã a estu-arului se întinde coasta mono-tonã care merge pânã la insulaInhaca. Dupã ea, se întindemarea rezervaþie de elefanþi,un loc minat în mod ticãlos, în

timpul rãzboiului, ºi care maieste încã periculos, dacã teîndepãrtezi de drum.

„Dacã te îndepãrtezi dedrum“. Este nostim cum poategândul sã þi se încolãceascã înjurul unei fraze. Am rumegat-opânã la intrarea în oraº. M-amgândit la ocoliºurile pe carele-am fãcut eu, în afara acestuidrum, în aceºti patruzeci deani. În 1963, eram un foartetânãr violonist, un virtuoz puþinmaimuþã savantã, crescut deniºte pãrinþi obiºnuiþi, deºi tra-versaserã Europa în flãcãri,venind din Rusia natalã. Tu,franþuzoaica pur sânge, pãreaisã ºtii multe, desigur pentru cãstudiai literele. Nu ieºeai dintrecãrþi, ºi cãpãtaseºi din ele cevace atunci mi se pãrea a fi odeplinã maturitate. Vorbeaidespre dragoste cu experienþadin câteva mii de pagini.Muzica nu era domeniulpredilect ºi, totuºi, ai avut oinfluenþã decisivã asupra mea.Exigenþa cu care m-ai molipsitpoate cã m-a salvat. Ai fostprima care ai avut destulã forþãmoralã nu numai sã mãaplauzi, ci sã mã ºi faci sã-misimt scãderile, limitele ºi sã lasdeoparte toate scuzele nepo-trivite pe care le gãseam ca sãnu fiu mai bun. Mulþumitã þie,nu m-am îndepãrtat de drum.Mi l-am urmat de la Filadelfia laMelburn, trecând prin Berna,Frankfurt ºi, în sfârºit, Paris.Am fãcut o carierã de solist cucele mai mari orchestre. N-amdevenit nici celebru nici bogat,dar am putut sã trãiesc din artamea ºi sã mã consacru înîntregime acesteia.

Când þi-am trimis, anul tre-cut, cutia cu înregistrãrile mele,am fost fericit sã aflu, dintr-oscrisoare de la tine, cã le cum-pãraseºi pe mãsurã ce eleapãruserã. Mi-ai urmãrit pro-gresele tot aºa cum eu le ur-mãrisem pe ale tale, citindu-þicãrþile.

meridiane

FFrranþaanþa

JJeeaann CChhrr iissttoopphhee RRuuff iinn

• Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,

Violeta SAVU, ªtefan RADUContabilitate: Alina GRIGORAª • Secretariat / culegere text: Andreea ANDRIEª, Delia GRIGORAª

5 948465 000072 84

(continuare în pag. 31)

Logodniciidin Laurenço Marques