Nr. 2(462)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

• Ili

e B

oca

- R

adu

Câr

neci

Inedit - Ion Cãlugãru

Fragmente de jurnal (1)pagina 3

Dumitru Micu despre Radu Cârneci

Melos, eros, mitologie

paginile 12 - 13

Radu Cârneci - 80

Iubireade iubire

... la început ideea de iubireprecum lumina aburea în fireneliniºte vibrând în elementevisând la bucuriile absentechemând împreunãri, dorind a firela început ideea de iubire...

(...ºi noi ne-am cãutat prin vremi de-a rândul:te bãnuiam, te-apropiam cu gândulte desenam recunoscându-þi mersulºi-mpodobeam cu tine Universulfãrã-de-chipul tãu în mine-avându-lºi noi ne-am cãutat prin vremi de-a rândul...)

... Iubirea-i axul cerurilor toateîn mari nuntiri cu muzici peste poateun semn al ei ºi lumi cu lumi s-adunã:idei danseazã, hãurile tunãstele-n ghirlande leagãnã-se roateiubirea-i axul cerurilor toate...

„(…) Radu Cârneci, opera sa – amestec rafinat de sensibili-tate ºi inteligenþã artisticã, de virtuozitate de orfevru ºi de inspi-raþie tumultoasã, precum ºi de încredere ilimitatã în putereaCuvântului ºi a frumosului – va dãinui. Pentru cã aceastãapologie a iubirii prevesteºte viitorul. Cel puþin ºansa noastrãcea bunã. Deoarece, în acest veac de hipertrofie a inteligenþei,a gândirii calculatoare, a luciditãþii adesea dezabuzate, trebuiesã reînvãþãm sã iubim, sã nu mai comprimãm puterile afectiveale sufletului uman, pasiunile sale generoase. Iar aceastãsever selectatã antologie reprezintã un popas înalt pe drumulindispensabilei ºcoli a dragostei autentice.“

Radu ENESCU, Din Prefaþa la antologia Clipa eternã,colecþia Poeþi români contemporani,

Editura „Eminescu“, 1988

Senghor:

Renascentist modern,cetãþean universal

• interviu cu Radu Cârneci,consemnat de Viorel Cruceanu

paginile 10 - 11

• Anul 45 (serie nouã) • februarie 2008 • 3,00 RON •

Afirmat în deceniul nouã ca unul dintre sculptorii pecare reducþionismul formal, perfecþionismul purist, îlputeau apropia de programul minimalist, GheorgheZãrnescu a anexat preocupãrilor sale zone de interescare oferã o cu totul altã cheie de lecturã ºi lucrãrilorsculpturale din prima etapã de creaþie. O scurtã prac-ticã a instalaþionismului face trecerea de la formelesculpturale pure la obiectele cu fals regim de ready-made. Selecþia obiectelor a cãror formã nu oferã oseducþie pentru un exerciþiu mimetic este motivatã prinsemnificaþia lor situatã la intersecþia funcþiei/funcþiona-lismului, cu un simbolism preluat (reflectat sau chiarreportat) de la obiecte/semne cu investire similarã ºiprin regimul referinþei culturale. Se confirmã prinaceastã condensare semanticã de care depinde legiti-marea lor în arealul creaþiei sale, regimul simbolic alsculpturilor din etapa precedentã, condiþia lor desemne, de suporturi pentru inefabilul nivel simbolic.Ceea ce se schimbã este deci nu regimul formal cetransleazã de la abstracþie spre concretulpseudomimetismului, ci, pe de-o parte, condiþia instau-ratoare a formei noi, originale, substituite cu citatul for-mal sau cu glosa asupra semnificaþiei semnului/obiec-tului, ºi, pe de altã parte, aparent, arealul semnificaþiilorvizate de suporturile semiologice.

Glisarea de la creaþia de semne originale cu statutde obiect artistic tradiþional la mimetismul interpretativ,susþine tehnic glisarea spre un program în dialog criticcu programul neodadaist. Ciclul dedicat bicicletei,vehicolul emblematic pentru modernitatea definitã prinemergenþa instrumentarelor tehnice, substitutive celornaturale, ºi de efortul de reducþie semanticã, de elibe-rare a universului obiectual de vocaþia sa de a suporta(aglutina) suplimentãri de sens, concentreazã dateleschimbãrii de perspectivã ºi tot aici se impune ºi conti-nuitatea regimului atitudinal de fond. Vehicol de uzanþãpersonalã, bicicleta substituie calul, acest tradiþionalsuport dinamic ºi monumental pentru erou, acest semncu atâtea valorificãri simbolice, ºi care conferãprestanþã semnului complex al cavalerului, la care par-ticipã. Hibridul om-biciclu apare, din aceastã perspec-tivã formalã, mai curând caricatural, dar multe dintresemnificaþiile simbolice se reporteazã asupra sa.Decuplat din semnul integral al cavalerului destinatfuncþiilor banale, cotidiene, semisemnul perfectfuncþional în universul oniric, de pildã, rãmâne suportultautologicei semnificaþii obiectuale. Sub aceastã identi-ficare este selectat de Marcel Duchamp printreobiectele ironic emblematice, prin care legitimeazãstrategia ready-made, ca pe o extensie a ariei integra-tive a culturii înalte.

Jocul referenþial ºi simulativ pare a se opri laaceastã dublã poziþionare ironicã, dar expoziþia din2007, de la galeria Centrului Cultural George Apostuaprofundeazã ºi expliciteazã demersul valorizãrii sim-bolice, fãrã a pãrãsi registrul ludic al resemantizãrii.

Obiectele extrase din contextulcotidian aparent cel mai banalsunt semnele de circulaþie rutierã.La fel de schematice în axialitatealor verticalã ce suportã un discinformativ, ca ºi bicicleta careschematizeazã piedestalul dina-mic prin orizontala dublatã depunctele rotative ce îi asigurã de-plasarea, aparþin aceluiaºi se-mantism al traseului, al parcursu-lui, care nu mai pune în joc doarun pachet simbolic, ci o schemãposturalã, generatoare de funcþiiarhetipale ºi de familii simbolice.Intervenþia care transferã obiectulindicator de circulaþie în registrulspaþiului simbolic se consumã lanivelul semnelor orientative, mar-când interdicþii ºi permisivitãþi,privilegii (prioritãþi) ºi subsumãrila ierarhie (cedeazã trecerea),acele informaþii care opereazã în prezentul concret,pragmatic al traficului cotidian actul ordonator al instau-rãrii cosmosului asupra haosului. Aceastã focalizare aintervenþiei afirmã cã jocul lui Gheorghe Zãrnescuvizeazã semnele, a cãror modificare subtilã sau provo-catoare mediazã suprapunerea timpurilor culturale ºidilatã conotativ, restitutiv, portanþa semnificativã asemnului obiectualizat.

Putem urmãri succint aceste condensãri de sensuripe care transformãrile aduse imaginii le presupun.Parcursul aderã la cele douã dimensiuni ale cãlãtoriei– labirintul, calea obstaculatã ºi traseul iniþiatic, impunîn aceeaºi mãsurã, ºi de multe ori aceleaºi indicii,repere, coduri orientative. Din aceastã perspectivã,semnele de circulaþie aparþin marii ºi foarte vechiifamilii a textelor ºi imaginilor iniþiatice, ca ºi „Cartea

morþilor” sau bornele, „vishap”-urile, troiþele, etc. Apropierea deneodadaism opereazã la nivelulcontrazicerii sensului iniþial, alintroducerii unor semnificaþiiprovenind din alt registru seman-tic ºi dintr-o altã realitate sprecare mediazã glisarea contra-punct-ironicã din provocantul ba-nal cotidian. Transpunerea sem-nului pe o suprafaþã discoidalã cese corecteazã în forma dejastereotip miticã de mãr, întâl-neºte modificãri asupra elemen-telor figurativ-signaletice, cumeste cel vizând interdicþia asupravehiculelor hipopompe sau doara elementului hipic. Tentaþiadecodãrii acestui tip de vehicol,ca vehicol psihopomp specificspaþiului continental, ºi, deci ainterdicþiei accesului sãu în trafi-cul rutier, forþeazã interpretarea,dincolo de imediatul poziþionãriicritice faþã de aplicarea abuzivã alegislaþiei UE, cu o blocare a cir-cuitelor psihopompe, cu toate

consecinþele disponibile imaginarului.Ca ºi în cazurile precedente, de formalizare mini-

malistã, sau deja neodadaistã, ciclul de semne de cir-culaþie blocheazã ºi simultan deschide vastitatea ri-guros delimitatã semantic a interpretãrii. În aceastãcomplementare a rupturii/contrazicerii de sens ºi aindicãrii exigente a limitelor semantice (a sensului cen-tripet), constã în detrunarea programului dadaist, afundamentelor sale destabilizatoare. Contradicþia,expansiunea ºi suprapunerea arealelor interpretative,pluralitatea nonexclusivistã a nivelelor de lecturã ca-racterizeazã acest joc cultural, care nu se localizeazãla nivelul formal, ci renunþã la producþia de forme toc-mai pentru a-ºi afirma localizarea asupra condiþieirelaþiei dintre semn ºi pachetul de semnificaþii.

Alexandra TITU

februarie 20082

ateneu

Jocul cu semnele

La puþinã vreme dupã sãrbãtorilede iarnã, pe la mijlocul lunii ianuarieam asistat la un evenimentdeosebit, prima ediþie din anul 2008a Salonului Artelor s-a desfãºurat laDirecþia pentru Culturã, Culte ºiPatrimoniu Cultural Naþional ºi aavut ca scop întâlnirea cu doi apre-ciaþi oameni de litere, complemen-tari oarecum ca fire, ConstantinCãlin ºi Ion Fercu. Primul inspirãprin þinutã ºi discurs oratoric, o sig-uranþã a rafinamentului, cel de-aldoilea, tot un erudit dar cumva dealtã naturã, degajã o fineþesufleteascã, Ion Fercu îºi cultivãharul de eseist fãrã a-ºi înãbuºisensibilitãþile. Aºa s-a întâmplat cãde curând cei doi au bucurat cititoriicu noi apariþii editoriale. ConstantinCãlin a publicat volumul „Gustulvieþii. Varietãþi critice” iar Ion Fercucel de-al doilea volum din romanul„Oaspetele”. Aceastã minunatãcoincidenþã nu avea cum sã scapevânãtorului de culturã autenticã,Calistrat Costin – preºedinteleFilialei Bacãu a Uniunii Scriitorilordin România, care a organizat unfericit ºi inspirat eveniment, menþio-nat mai sus, provocându-l pe uni-versitarul Constantin Cãlin sãsusþinã o prelegere de ... o orã.Riguros, Constantin Cãlin arãspuns invitaþiei ºi a captivat pu-blicul printr-o expunere intitulatã„Literaturã ºi gastronomie de laContantin Negruzzi pânã la GeorgeBãlãiþã”. Timpul s-a scurs într-unritm rapid, o orã ne-a pãrut a fi doarun sfert de ceas. Coordonateleexpunerii au fost douã articole dincartea abia lansatã ºi anume „De lafrugalitate la voracitate”, respectiv„Secvenþe gastronomice”. Gastro-

nomia literarã are importanþa eipentru cã ne spune cu putere deconvingere Constantin Cãlin, „unroman în care nu se mãnâncã e totatât de rar ca unul în care nu seface dragoste”! Faþã de textelecuprinse în volum, în care se recon-stituie o istorie a alimentaþiei aºacum rezultã din literatura românã(sunt citaþi Mitropolitul Varlaam,Antim Ivireanul, Constantin Negruzziºi Mihail Kogãlniceanu, NicolaeFilimon, Alexandru Odobescu, I. L.Caragiale, B. P. Hasdeu, DimitrieBolintineanu, Ion Gorun, D. D.Pãtrãºcanu, Mihail Sadoveanu,Radu Cosmin, Barbu Lãzãreanu),Constantin Cãlin a adus noi exempledin Ioan Al. Brãtescu Voineºti, Al. O.Teodoreanu ºi a fãcut chiar unpopas în literatura lui GeorgeBãlãiþã, aducând în prim plan per-sonajul Agop ºi teoria acestuiadespre înnoirile succesive prinalcool. Constatin Cãlin a accentuatdiferenþele dintre autori, a dezvãluitcum aceºtia au folosit informaþiiledespre gastronomie ºi cum au obþi-nut seducþia cititorului, cum au redatconvivalitatea ºi înlãnþuirea deoameni ce se reuºeºte în acest mod.

Tot Constantin Cãlin a fãcut tre-cerea la cea de-a doua parte amanifestãrii, exprimându-ºi admi-raþia faþã de romanul lui Ion Fercu,„Oaspetele” despre care a afirmatcã este un roman construit cu multãatenþie, echilibrat, cu un personajcentral care nu-ºi gãseºte aproapenicãieri locul, un Oaspete care prinprezenþa lui mereu îi provoacã peceilalþi din jur, el nu este integratnicãieri ºi de acolo unde seîncearcã o integrare a lui, fuge.Constantin Cãlin a remarcat mâna

sigurã de scriitor a lui Ion Fercu,exersatã în timp prin eseu, publicis-ticã ºi poezie ºi a etichetat romanul„Oaspetele” ca fiind „bine scris ºiatent îngrijit”. Oaspetele e ºi un alterego al autorului, pentru cã e filosofºi psiholog. Replicile protagonistuluise bazeazã pe multã literaturãasimilatã, Oaspetele sintetizeazãidei iar cuvintele lui încorporeazãmici eseuri. Doar cu o idee maipuþin entuziasmat, Calistrat Costina mãrturisit cã „a avut bucuria lec-turãrii volumului Oaspetele ºi tris-teþea de a constata cã multeaspecte din conþinutul lui au rãmasnerezolvate” ceea ce nu l-a oprit dea recomanda cartea cu multã cãl-durã iubitorilor de lecturã, pentru cãromanul „Oaspetele” este „o incursi-une în ideile contemporane, cufoarte multe trimiteri ºi speculaþii peteme politice, remarcându-se aicitalentul de gazetar al lui Ion Fercu.Acest roman are o construcþieechilibratã cu douã registre nara-tive, unul sublim, înalt ºi unul sar-castic.”

Atmosfera de intimitate ºi rafina-ment intelectual a fost prizatã de toþicei prezenþi la un loc în seara de 17ianuarie, care s-au bucurat ºi decãldura iradiatã din pânzele cetapetau pereþii, semnate de pictorulnaiv Ion Mãric, prezent alãturi decolega lui, Constantina Voicu. Aumai fost prezenþi maestrul Ilie Boca,scriitorii Carmen Mihalache, PetruScutelnicu, Petre Isachi, GrigoreCodrescu, publicistul CornelGalben, poetele Cecilia Moldovan ºiSilvia Miler, actorii Nicolaie Roºioru,Florin Blãnãrescu, ºi alþi iubitori deliteraturã ºi artã. (V. S.)

Incursiune în gastronomia literarãºi OOaassppeetteellee

inedit

februarie 2008 3

De la 1 septembrie 1943 þinregulat un jurnal. Demult mãgândeam sã þin un jurnal. Dece? Din vanitate? Din spirit deimitaþie? Din acelaºi sentimentcu care citadinul se uitã ca sãvadã ce fel de excrement a datdrumul. Totul este importantpentru dânsul. Slãbiciuneamea a fost ºi este: am fostmezinul casei. Tratat ca mezinîn familie, la ºcoalã, în viaþã.Pãstrând mereu un aer – ºimai mult decât un aer – o psi-hologie de copil. Mai precistrãsãturi infantile. Poate cãniciodatã nu m-am simþit maiazvârlit în afara vieþii ca acum.ªi am dat o mânã de ajutor casã fiu refuzat. Credit nu mi semai face. Am trecut de 47 deani. N-am dat ceea ce s-aaºteptat. N-am izbutit sã fiuserios decât în aparenþã – însensul cã n-am fost în stare sãdomesticesc haosul din mine ºisã învãþ ºi sã creez totodatã.

Dar.Sã-mi transcriu aici filele din

caietele rãmase. Asta ca sãrezum. Ca sã concentrez. ªi sãrenunþ la hârþoage. Prea multecaiete. E un caiet de dictandocumpãrat în 1936. Pentru unjurnal. N-am scris decât câtevapagini. Nu m-am þinut.

8 XII 1936

S. (Ce inteligent era ºi ceprietenos faþã de mine!), mãîntâlneºte pe Regalã. Seducea la „Prezentul“. Îi spundespre Sebastian: Nu-i niciatât de prost pe cât vrea sãdea impresia cã este, nici atâtde deºtept cum se crede în

sinea sa. Un arivist fãrã cusur.(n. 31 V 1949) Ce a fãcut el

din 36 pânã în 45? A fost laFundaþiile Regale. A pus uni-forma Frontului Renaºterii? S-ajucat o piesã. Apoi una subpseudonim. Era autor drama-tic. Prudent meºteºug. L-amîntâlnit în pragul rãzboiului.

–Crezi cã va fi?În zilele acelea fierbeam de

nervi. Simþeam ameninþarea,dar spuneam cã nu cred cã vafi rãzboi. Pentru cã, dacã va fi,apoi noi vom fi distruºi. Sã tezbaþi între atâtea rãzboaie? Sãfii, pânã la un punct, o victimãa rãzboaielor ºi a proasteicreºteri? Dar despre asta în altcaiet. Deocamdatã înapoi laSebastian. A jonglat. A ajunsprofesor la un liceu evreiesc ºil-a cãlcat un automobil cândajunsese profesor … de uni-versitate liberã.

De notat pe marginea cãrþiilui Andre Gide: poate cinevadiscuta despre libertate îndeplinã obiectivitate. (n. 31 V1949. Ce-mi închipuiam euatunci cã este libertatea? Cumieºeau ideile desprinse deoameni?) Îmi aduc aminte cãacum 16 ani când a fost impor-tat Gide în România nusimþeam nici o atracþie pentruel (n. 31 V [1949] s-ar zice cã… honny soit qui mal y pense).Pentru Sebastian am simþitsimpatie, dragoste chiar, dinadâncul fiinþei mele. PentruGide curiozitate. Am simþit me-reu intuitiv (De ce intuitiv?) cãomul acesta bogat ºi irezolut,care s-a masturbat, ºi pede-rastil a forþat sinceritatea, ºi-asiluit sfincterul sensibilitãþii casã parã adevãrat. Dar a rãmas

mereu acelaºi feroce ºi egoisthingher care n-are înþelesdecât pentru sine, pentru liber-tatea lui deºãnþatã (Când scri-am astea mi se pare cã veniseîn vizitã la noi Alfa ºi EloiseStîngã – oameni care îmi acor-dau credit mai puþin decât luiBraniºte.) Însã la Sebastian,generozitatea lui este ciolanazvârlit la câini ca sã nu-i tul-bure liniºtea. Nimic adevãrat(în linia fireascã a lucrurilor) înacel om. Omul trebuie sã fiealtceva decât ceea ce vroia sãfie Gide, de mic pervertitul.

9 XII [1936]

Cam scârbã de viaþa pecare o duc. Cam? Puþin. Dar însfârºit. Astãzi sculat târziu. (n.31 V 1949 Pânã la 12, într-unpalace cu automobile ºi epaveomeneºti. De ce nu precizamatunci. Eram în vizitã la OscarStembej ºi la Daris. Pe vremeaaceea ucideam timpul. Nuaºteptam nimic. Ce perspec-

tive se deschideau?Hiftengrumal fora drumul.Fierbea din varã cu asasinarealui Stelescu. M-au cuprinsameþelile de la 29 iunie cândse întâlniserã derbedeii la casaalbastrã. Nervii mei ºubrezi.De fapt, de la 15 martie cândtrebui sã citesc la noua nuvelãm-a cuprins ameþeala, amsimþit golul ºi n-am putut con-tinua. ªi pe urmã m-am dus la„Timpuri vremi“. Pe atunciputeam avea o scuzã pentruslãbiciunile mele. Eram în þar-cul celor condamnaþi laviitoarea exterminare. Daracum??) Într-o camerã undeerau oameni cu care nu potavea nici o legãturã. În definitivmi-e milã de ei. Dar n-am ce leface. Nu vreau sã fiu tras încloaca lor. ªi aici punct. Lacafenea o sã citesc ziarele ºiapoi sã-mi cumpãr ziarelefranþuzeºti. Întâlnit pe doctorulL. (Nu era acela care avea sãfie pomenit peste 12 ani trãdã-tor?) Micã hahalerã care nugândeºte prin sine ºi nu mergecu gândul pânã acolo ca sã-iproducã vreo obosealã lacreier. Mereu teoria de a ficolaborat la o gazetãreacþionarã ca ºi cum poþi cuadevãrat sã-þi permiþi luxul de aalege mijloacele de existenþãcând eºti sãrac, singur, fãrãsprijin ºi bolnãvicios din fire(din fire sau în închipuire, ceeace revine cam la acelaºi lucruîntr-o þarã unde calitãþlie nusunt preþuite). Este acelaºilucru ºi azi 1949? ºi unde int-electualul trebuie sã spunã caLãpuºneanu: „Dacã nu mãvreþi voi pe mine, vreau sã vãimpun eu vouã ca sã exist fãrã

voia voastrã! Pe urmã, la J., casã-mi dea sã fac un glosar laun manuscris care are preamulþi termeni moldoveneºti(ajutorul lui H.: oare la câºtigdin când în când) ºi la masã lasocrii. Soþia e dulce, bunã,naivã ºi scumpã (n-are termenide comparaþie). Am pentru eadragoste, prietenie ºi îndu-ioºare (era real acest senti-ment sau determinat de efortulde aºteptare?). Poate cã ai unfel de rãcoare. De la masã, dereþinut figura acelor Barbe-Bleu iudaic care nu vrea sãdea banii din mânã, dar s-alãsat pãcãlit de o femeie ºi deo comisie de arbitraj, în careintra Gârbea, bunul sãu pri-eten. Apoi, dupã-amiazã, lacafenea. (La High Life). Ah!Cum mai vorbesc mecanic ºicum dau drumul vervei ºi cummã las furat de otravagazetelor ºi a bârfelilor! Este laordinea zilei (Este? Când?)chestia regelui Eduard alAngliei. N-am nici o pasiune,nu simt nici un interes real pen-tru chestie ºi totuºi vorbesc deea. În clipa asta, când scriu –scriu? – mã gândesc: ce sensare viaþa mea? Ce ambiþie mãdoare pe dinãuntru ºi care-idrumul pe care trebuie sã-lapuc (la 36 de ani, în 1949)?Sunã puþin realist, puþin vicleanºi foarte mult utopist. Dacã n-aºavea grija existenþei, nesigu-ranþa zilei de mâine, ºtiu c-aº fiun utopist sutã în sutã, un copilintegral. Aºa … s-o lãsãm.Poate totuºi ce va fi fost(Nutresc vreo speranþã în1949?)...

Dupã 1989, s-a publicat multã liter-aturã memorialisticã, care a atras foarterepede atenþia publicului interesat deinedit sau de posibilitatea de a fi, pentruscurt timp, în intimitatea unui autorcelebru. Fiind ºi cititor de jurnale m-afascinat întotdeauna bucuria pe care otrãieºte un editor atunci când se aflãprintre primele persoane care desci-freazã literele unui manuscris ºi nu amcrezut niciodatã, deºi nu am încetat sãsper, cã acest lucru mi se va întâmplaºi mie. Pe doamna Cornelia ªtefãnescuam cunoscut-o în urmã cu vreo 7-8 anila Oneºti, cu prilejul Zilelor CulturiiCãlinesciene, când i-a fãcut profesoru-lui George Cãlinescu o frumoasã evo-care ce a cucerit imediat audienþa. Amascultat cu atenþie intervenþia doamneiCornelia ªtefãnescu fãrã sã intuiescgenerozitatea sufleteascã sau disponi-bilitatea domniei sale de a discuta cuoricine în particular fãrã sã manifestevreo urmã de iritare cã cineva i-a pus oîntrebare banalã. La vreo douã sãp-tãmâni de la terminarea evenimentului,în liceul unde predau are loc un eveni-ment deosebit. O elevã de la seral aprimit un pachet de la doamna Corneliaªtefãnescu. Ce i-a trimis? Era o între-bare pe care ºi-o punea toatã lumea. Ocarte. Ce carte? „Bietul Ioanide“ deGeorge Cãlinescu. Fata îi spusesedoamnei, la Zilele Cãlinescu, despredorinþa ei de a citi cartea ºi de a o aveaîn bibliotecã. Imediat au apãrut comen-tarii critice vehemente la adresa fetei:„De parcã nu putea sã o împrumute de

la bibliotecã!? Cum sã deranjezi o per-sonalitate cu aºa ceva!“ Fãrã sã mãinteresez vreodatã de amãnuntele careau dus la primirea cãrþii, am luat gestuldoamnei Cornelia ªtefãnescu ca pe olecþie de generozitate, pe care mi-ampropus sã o învãþ bine ºi sã o aplic ime-diat ce voi avea ocazia. Nu bãnuiam cãpeste câþiva ani buni, gestul de gene-rozitate se va repeta cu mine.

Hotãrârea de a scrie o tezã de doc-torat despre Mihail Sebastian avea sãmã aducã din nou în preajma doamneiCornelia ªtefãnescu. Am sunat la tele-fon în decembrie 2003, am vorbit cudumneaei, am stabilit sã ne vedem fãrãsã bãnuiesc atunci cã momentul întâl-nirii noastre se va amâna pânã pe 29mai 2007. Ce importanþã are data? 29mai reprezintã data morþii lui MihailSebastian, iar în 2007 se aniversau 100de ani de la naºterea scriitorului. I-ampovestit doamnei despre cercetãrile pecare le fãcusem cu privire la opera luiMihail Sebastian ºi despre intenþia de aedita un volum care sã reuneascãîntreaga corespondenþã a autorului înmare parte ineditã. M-a ascultat cuatenþie ºi a bucurat-o intenþia mea. Ne-

am plãcut imediat ºi am primit un darneaºteptat, pe care am promis cã îl voilua la sfârºitul lui iunie când veneam cumaºina în Bucureºti. Ce cadou era deîmi trebuia o maºinã, dupã cum mã sfã-tuise domnul Vladimir ªtefãnescu? Unjurnal. Da. Unii oameni primesc diferitedaruri: rochii, servicii de porþelan,bibelouri etc. Eu primisem un jurnal,care însuma 46 de caiete inedite, scrisde Ion Cãlugãru ºi mai multe materialedactilografiate despre publicistica luiMihail Sebastian, pentru cã intenþiadoamnei Cornelia ªtefãnescu a fost dea realiza o ediþie de opere completedespre autorul preferat.

Cele 46 de caiete-jurnal împreunã cutoate volumele antume ale lui IonCãlugãru i-au fost date doamneiCornelia ªtefãnescu de TitinaCãpitãnescu-Cãlugãru, talentatã grafi-cianã ºi soþia scriitorului, cu puþin timpînainte de a se stinge cu rugãmintea dea fi publicate, evitându-se astfel uitareanumelui soþului ei. Cu seriozitatea binecunoscutã a întocmirii unei ediþii critice,doamna Cornelia ªtefãnescu a începutpublicarea operei lui Ion Cãlugãru cuvolumul de povestiri „Caii lui Cibicioc“.

Vremurile au împiedicat-o pe doam-na Cornelia ªtefãnescu sã ducã lacapãt proiectele editoriale pe care ºi ledorise. Editorii nu mai erau interesaþinici de Mihail Sebastian, nici de IonCãlugãru. Însã apariþia în 1996 a jur-nalului lui Mihail Sebastian l-a readus înatenþia publicului pe scriitor ºi, astfel,reeditarea unei mari pãrþi din opera saa fost posibilã în ultimii ani.

Despre Ion Cãlugãru s-a scris puþinîn ultima perioadã, iar publicul tânãr nupoate cita decât un singur titlu dinopera sa – „Copilãria unui netrebnic“.Celelalte titluri sunt uitate, însã jurnalulcare mi-a fost dãruit cu multã încredereºi generozitate cred cã nu va lãsaindiferenþi pe cititorii interesaþi sã recon-stitue perioada 1928-1956.

Caietul 1 începe pe 31 mai 1949. IonCãlugãru þinuse jurnal încã din 1928. Oparte din caietele originale s-au pierdut,altele se aflã la Arhivele Naþionale. Dela 1 septembrie 1943 s-a hotãrât sã þinãun jurnal zilnic ºi a revenit asupranotaþiilor fãcute anterior cu scopul de arealiza un jurnal complet, probabil cuintenþia de a-l publica sau de a-ºi puneordine în idei, în gânduri, în amintiri.Primele notaþii asupra cãrora intervinesunt din 1936. Apariþia câtorva paginidin jurnalul lui Ion Cãlugãru în revistaAteneu constituie un prim pas înîmplinirea unei dorinþe ºi a unui vis.

Gabriela GÎRMACEA

Ion Cãlugãru

Fragmente de jurnal (1)

februarie 20084

cronica literarã

Recunosc cã mã simt neputincioasãîn faþa foii albe acum, când trebuie sã-mi adun din cioburi atâtea amintiri ºitrãiri legate de imaginea unui om care asintetizat ºi modificat gândirea româ-nilor dintotdeauna... Am sã consider,fãrã ezitare, cã anul 2007 a fost oare-cum un an nefast, pentru cã a pãgubitnaþia asta fatalistã a tranziþiilor inter-minabile, de nume, de personalitãþimarcante din toate domeniile... Actoride renume, oameni politici, oameni deteleviziune s-au grãbit sã plece în eter-nitate, lãsându-ne mai sãraci decâtsuntem, mai triºti parcã... Dar cel maimult m-a durut ºi m-a marcat dispariþialui Octavian Paler! Nu ºtiu de ce..., prince neghiobie, îl credeam nemuritor...,împãcat cu timpul..., reper al eter-nitãþii...ªi totuºi, nu m-am înºelat: esteºi va fi mereu printre noi, prin tot ce agândit, afirmat, construit...

Din fericire pentru modesta mea fãp-turã, am avut ºansa sã îl cunosc per-sonal în studenþie, când – invitat fiindde studenþi -, Paler a venit sã ne vor-beascã despre tinereþe ºi senectute...Nu am sã pot uita acel moment nicio-datã! Emoþiile ne gâtuiau ºi toate între-bãrile „montate” regizoral de noi,învãþãceii Facultãþii de Litere dinBucureºti, se dovedeau mici ºi nesem-nificative în comparaþie cu anticipãrile ºivorbele impecabile ale lui Paler... Noi,studenþii anului trei, am fi dorit sã ne eri-jãm atunci în reporteri, dar titanul neghicise ºi, cu un zâmbet socratic, agenerat o discuþie (în maniera lui atâtde onestã ºi aticã!), canalizatã în jurulverbului „a fi”, încât nu am putut decâtsã ne grãbim atunci sã notãm cât maimult, sã savurãm secundele aceleasacre ºi sã-l privim muþi de uimitã admi-raþie pe omul acesta, un monument deculturã, o enciclopedie ambulantã, careafla rãspunsuri atât de profunde pentrulucruri aparent atât de simple, ºi care,fãrã a se îmbãta de neologisme ºisofisme cu care ne intoxicau unii profe-sori la cursuri-, ne preda atunci cea maiimportantã lecþie: legãtura noastrãkarmicã ºi ancestralã cu spiritul acestuineam prin verbul „a fi”, dimensiunilevieþuirii, lupta omului dintotdeauna cumarginile, cu limitele capacitãþii de „avedea” etc.

Poate cã cel mai mult îmi lipsescacum emisiunile de pe TVR Cultural, încare H. Patapievici „convorbea” cuPaler (pe care toþi l-am venerat ca unguru...)

Când am gãsit în librãrie volumul luiDaniel Cristea-Enache: „Convorbiri cuOctavian Paler”, apãrut într-o formãimpecabilã la Editura „Corint” –Bucureºti spre finele lui 2007, am retrãitbucuria cuvântului „acasã”, fericireareîntâlnirii cu un mare filosof ºi am re-simþit puternic ºi repetat, ca-ntr-unecou, durerea incomensurabilã a ne-ºansei unui interviu personal cu gândi-torul, care, ca un oracol din vechime,

avea rãspunsuri mai mult sau mai puþinaforistice la orice problemã a românilorde oriunde (pentru cã Paler a dat multcredit acestui popor, în care a crezutpânã în ultima clipã, chiar dacã îi recla-ma uneori fatalismul ºi predispoziþiile...).

Da, a fost un patriot autentic, nu unpatriotard sau un politruc cu veºmintede filosof!

Citind pe nerãsuflate „convorbirile”lui Daniel Cristea Enache, revãd înreplicile filosofului ce a marcat secolulîn care a trãit cu personalitatea saaceeaºi împãcatã ºi elegantã ºi savan-tã modestie a omului care a fost,acelaºi stil tranºant ºi pur: „Sã mai spuntotuºi ceva despre chestiuneaþãrãneascã. Mie laudele aduse satuluila Academie de Rebreanu ºi de Blagami se par unilaterale. Pun în evidenþãnumai meritele civilizaþiei noastreagrare, nu ºi limitele ei. Cât despresãmãnãtoriºti, ce sã zic? Ei au proce-dat exact ca doamnele ºi domnii dinlumea bunã, care întemeiaserã în Italiaprin Seicento societatea Arcadia ºi sereuneau îmbrãcaþi adecvat, sã aleagãpãstoriþa anului.

Dar a vorbi din vârful limbii, cu dis-preþ, despre civilizaþia noastrã ruralã,cum fac unii snobi de Dâmboviþa, mi separe, iertaþi-mã, o prostie. Nu prea îmidau seama ce e în capetele acestoroameni. Sã nu ºtie cã în vreme ce civi-lizaþia occidentalã s-a format în oraºe(în burguri în Evul Mediu, în cetãþi caFlorenþa ºi Veneþia în Renaºtere, înParisul iluminismului sau în Vienaimperialã), noi ne putem lãuda cu o civ-ilizaþie ruralã? Care a avut limitele ei,repet. A fost conservatoare, închisã ºimefientã faþã de nou, pe care-l asimilagreu ºi cu prudenþã. Dar, oare, cum arfi, dacã noi am începe istoria literaturiiromâne moderne nu cu poeþii Vãcãreºtiºi Conachi, cu Mioriþa ? N-ar putea staMioriþa lângã Chanson de Roland ?Civilizaþia noastrã urbanã e subþire ºicârpitã din tot felul de imitaþii.

Bucureºtiul era un târg prãpãdit pe lamijlocul secolului al XIX-lea, când la noiabia se punea problema ciºmelelor.Asta la aproape douã secole dupã ceBernin sculptase în marmurã celebrelefântâni baroce ale Romei! Primul pian afost adus în Principate în deceniul altreilea al secolului al XIX-lea. Mozartera mort de patru decenii. Am impresiacã Dinicu Golescu nu mai e citit azi.Pãcat. Unii ar putea afla din Însem-nãrile lui ce uimiri avea un boier valah,cu nici douã secole în urmã, nu înFranþa, ci în Ungaria ºi Austria.

ªi greºesc, oare, dacã spun, cã totcivilizaþia ruralã ne-a dat o ideeadespre frumos, înainte de a avea cate-dre ºi profesori de esteticã ? E drept,versul lui Blaga cu „eternitatea nãscutãla sat” ar putea fi amendat cu o „eratã”:ºi unele „entitãþi” expirã! Oricât de legataº fi de lumea þãrãneascã, înþeleg cãdestinul ei era limitat. Într-o bunã zi,

þãranul trebuia sã cedeze locul fer-mierului. Modernizarea nu poate fiîmpiedicatã, chiar dacã, de dragul efi-cienþei, ea goleºte unele valori (...).Spre deosebire de tradiþionaliºti, îmidau seama, deci, cã nu se poate trãiîntr-un muzeu. Mã întreb, însã, câþiromâni îºi pun problema astãzi, cã tre-cem printr-o crizã de identitate naþion-alã. Printr-o crizã de destin istoric ! (...)Ce vom pune în locul tradiþiilor sortitesã piarã, sã se retragã în muzee? Dacãjudec dupã ceea ce vãd la televizor, adispãrut ºi mahalaua din romanele luiG.M. Zamfirescu. Alt gen de mahalaprosperã acum. Am uitat cine zicea cãun popor are destin cât timp mai credeîn niºte zei. Se gândea la valori, proba-bil. În ce zei mai credem noi ? Undeva,în Strabon, am citit cã vechea Corcara(actualul Corfu) era o cetate înflori-toare, dar, dupã mai multe tiranii, cândºi-a câºtigat libertatea, n-a mai ºtiut cesã facã cu ea. N-aveþi impresia cã e ºicazul nostru? Mã îngrijoreazã, mai alesîn societatea româneascã de azi, dis-pariþia – prea evidentã! – a celor ºapteani de acasã.” (apud op. cit. – p. 49-50/„28 decembrie”)

„Jurnalul” lui Paler continuã înaceeaºi tonalitate... Îl citesc ºi nu pot são fac decât în maniera sacadatã a ros-tirii autorului, pe care fãrã sã vreau, maimult îl aud acum, decât sã-l refac prinmecanismul intim, dar artificial, totuºi,al lecturii... Paler s-a nãscut pentru a fiauzit... Dacã în Parlamentul Românieis-ar citi, din când în când, din Paler,poate cã românii s-ar încumeta sã maimeargã ºi la viitoarele votãri, cu toatedezamãgirile acumulate în sufleteleacestui popor prostit pe faþã în repetaterânduri... Paler ne dã puterea de aspera, chiar dacã ne face sã nerecunoaºtem pãgubitoarele noastrelimite ca naþie ºi ca popor, cu o istorieciudatã plinã de idealuri ºi de contro-versate „miºcãri” tactice...

Atitudinea faþã de „noutãþile” occi-dentului este extrem de coerentã, iar

Paler aduce luminã asupra evoluþieirapide ºi capitaliste, printr-o continuãreferire la realitãþile istorice: „Cistesc înaceste zile o carte a unui italian,Giovanni Sartori, care se cheamãHomo videns, având urmãtorul subti-tlu: Imbecilizarea prin televiziune ºipost-gândirea. Recunoaºteþi cã post-gândirea e o etichetã admirabilã pentruvremea (ºi lumea) în care trãim ! Easpune limpede ºi tãios ceea ce euîncerc sã spun prolix ºi cu multeocoluri, într-una dintre conferinþelenerostite, pe care le voi aduna înCalomnii mitologice. ªi, care se vaintitula Cu melancolie, despre bar-bari. (...) Occidentul va înþelege cã adecãzut prea mult, obsedat maniacalde eficienþã ºi va descoperi ce a uitat;cã la lumina stelelor, unele lucruri sevãd mai bine decât luminate cu olanternã.” (op. cit. – p. 96/ „17 martie”)

Rãspunzând întrebãrilor lui Cristea-Enache (pe care din crizã de spaþiu nuîmi permit sã le redau ºi îmi cer scuze),Paler se aratã sceptic ºi în faþa noþiuniide speranþã asumatã: „Brusc, mãîntreb, însã, dacã nu e periculos sãcontãm numai pe speranþã. Deseori,speranþa e un drog, un anestezic.Poate remediul stã în disperare, încapacitatea de a ne îngrijora, de a neînfricoºa. La urma urmei, de ce nu ne-am imagina azi într-o nouã Tomã?Înlãuntrul Romei, pe care o asediaHannibal, nimeni nu mai credea în zei.Venus se mutase în lupanare, iarBachus se îmbãta prin taverne. La noi,Iisus Hristos face sex oral cu MariaMagdalena în Evangheliºtii d-neiMungiu. ªi, cum istoria nu seamãnãunui disc de patefon stricat, nu-i exclussã descoperim în cazul nostru, cã bar-barii erau demult în Roma. Au diplomeºi succes. ªi sunt politically correct.

Spun prostii, bat câmpii iarãºi. Echiar uºor comicã ºi stupidã, poate,situaþia mea. Un bãtrân ros de reuma-tisme ºi cam mizantrop face profeþiidespre viitorul omenirii! Sã revin,aºadar, la o modestie de bun simþ.Singura care mã poate feri de ridicol.Nu sunt sigur, domnule Daniel Cristea-Enache, decât de douã lucruri în clipade faþã. Cã nu voi mai vedea multãvreme oþetarii de dincolo de curteamea. ªi, cã, încã nu pot zice: i-am vãzutdestul ! Dragostea mea de viaþã nu s-auzat, deºi din prezent nu înþeleg decâtceea ce detest.” (op. cit. – p.97)

Nu mi-ar ajunge ani sã vorbesc desprePaler, ºi nu pentru cã aº stãpâni maimulte informaþii decât alþii mai deºtepþisau mai învãþaþi ca mine..., ci pentru a-lcita ºi comenta sau pentru a-mi aminti(bine mãcar cã am de unde!) vorbelelui... Personal. Mãrturisesc cã-mi voiaminti mereu puþinele cuvinte pe caremi le-a adresat personal, la sfârºitulunei zile în care am „convorbit” (într-oadunare-cenaclu din studenþie), dupãce pusesem o întrebare de care nu-miaduc aminte (dar cred cã nu am pierdutnimic): „Stimatã d-rã, din nefericire pen-tru dumneata, ca pentru încã alþi tineriidealiºti, judeci prea mult pentru ofemeie ºi prea mult ca sã-þi fie bine!Viaþa nu e fãcutã din alb ºi negru, iargriul are nuanþe ciudate!”

Carletta Elena BREBU

Octavian Paler – un „titan”mereu printre noi...

februarie 2008 5

cronica literarã

Cu vreo trei ani în urmã, scriind despreîntâiul volum din ciclul Tãlpi (ªotronul),atrãgeam atenþia asupra reproºurilornefondate ce i s-au adus lui NichitaDanilov. Se pare cã nu m-am înºelat,întrucât cel de-al doilea roman al seriei,Locomotiva Noimann*, confirmã cã neaflãm în faþa uneia dintre prozele atipiceºi valoroase din literatura ultimilor ani. Cuprecizarea cã este vorba din nou despreo prozã speculativã, ideaticã, întru totulcompatibilã cu poezia.

Dannillov, povestitorull.Dannillov,fanntezistull

Nichita Danilov este, înainte de toate,un povestitor remarcabil, dublat de unfantezist pe mãsurã. Nu ºtiu dacã dinfamilia spiritualã a lui Creangã sau a ma-rilor prozatori ruºi, dar, cu siguranþã, unulstãpân pe mijloacele sale. Numai aºa sepoate explica dezinvoltura scriiturii,uºurinþa cu care el topeºte într-o naraþi-une aparent simplã o multitudine de su-gestii biblice sau mitologice, aluzii livreºti,pasaje banale sau fraze încãrcate deînþelesuri adânci. Cert este cã prozatorulºi-a însuºit tehnicile romanului postmod-ern, jonglând cu ele într-un exerciþiuspeculativ antrenant. Parodiind blazareaºi prozaicul, el construieºte o alternativãficþionalã consistentã. Textul amestecã,voit, întrebãri grave asupra existenþei cuchestiuni banale din chiar dorinþa de aavertiza în legãturã cu rutinarea cãreiariscãm sã îi cãdem pradã. Planurile nara-tive se înlãnþuie ameþitor, fãrã o logicãprestabilitã, dupã cum gândurile luiNoimann zboarã. ªtiinþa lui NichitaDanilov þine de stãpânirea mijloacelornecesare spre a face aceste elemente sãconveargã cãtre conturarea unui mesajcoerent. Aºa se ºi explicã faptul cã pildebiblice, versuri din Omar Khayam, idei dinSchopenhauer sau bancuri desprebãtrânei cu probleme cauzate de Viagracoexistã, armonizându-se într-o prozã acãrei principalã calitate mi se pare flu-enþa.

Nu-i mai puþin adevãrat cã romancierulse pricepe de minune a da fantezieiaparenþa naturaleþei. Calitate rarã laprozatorii de astãzi. Sã luãm un exemplu.La un moment dat Noimann are senzaþiacã a nimerit într-o clinicã de obstetricã ºiginecologie, unde un doctor ciung îi faceun control în talpã, descoperindu-i ogaurã. Examinând-o cu atenþie,pseudoginecologul constatã existenþaunui fetus. Urmeazã un dialog kafkian,despre rãul care se aflã în noi: „«Sunteþicurat?» îl întrebã cu perfidie ciungul. «Dardumneavoastrã sunteþi curat?» Celãlaltrâse: «Dupã cum vedeþi ºi dumneavoas-trã, nu» – ºi ciungul îºi scoase o parte dinciotul sãu infect din talpa bolnavã a luiNoimann, acoperit cu cheaguri de sângeamestecate cu urme de puroi galben.«Cum aº putea sã fiu curat dacã rãsco-lesc rãul dumneavoastrã?» fãcu el.” (p.94) Imaginea fetusului din talpã (materi-alizarea unui avort fãcut cu luni în urmãde Lilith), completatã cu trimiteri la Freud,se transformã într-o originalã modalitatede a sugera cã rãul nu trebuie cãutat înafarã, ci stârpit înãuntrul nostru.Asemenea pasaje cu bogatã încãrcãturãsimbolicã alterneazã cu altele uºoare, cupronunþatã tentã parodicã: „O ºedinþã despa în propria dumneavoastrã cadã esteo modalitate ieftinã ºi eficientã derelaxare. Pentru a beneficia de o ºedinþãasemãnãtoare uneia dintr-un centru spe-cializat, nu este nevoie decât de o imagi-naþie bogatã pentru a crea o atmosferãreconfortantã. Acesta este cel mai impor-tant element al unei ºedinþe de spa,deoarece ajutã nu numai la reîncãrcarea

bateriilor, ci ºi la condimentarea vieþii decuplu.” (p. 141) Intertextul publicitar nu ealtceva decât modalitatea prin careautorul încearcã sã contrabalanseze înþe-lesurile grele ale cãrþii, opunându-le reto-rica gratuitã a consumismului.

O altã trãsãturã a romanului de faþã(dar ºi a prozei lui Nichita Danilov în ge-neral) o constituie puterea fabulatorie cutotul remarcabilã. Scene precum discuþiadintre Noimann ºi piciorul care îlprovoacã, ritualurile orgiastice la care sepresupune cã s-ar deda inginerulSatanovski în casa unei bãtrâne, înfrun-tãrile dintre Noiman-cinicul ºi Noiman-penitentul, consultul tãlpilor fãcut de cãtreginecologul ciung, petrecerile din cavouetc. sunt tot atâtea dovezi certe aleînzestrãrii autorului pentru ficþiune. ªi nuorice fel de ficþiune, ci una care sã deairealitãþii aparenþa realitãþii.

Ficcþiunneººi fillosofare

Strategia narativã a romanului, relativsimplã, se reduce la câteva personaje, cunume transparente, care se miºcã pe oscenã cu aparenþa Iaºului, punând în cir-culaþie idei, simboluri ºi înþelesuriascunse. Doctorul Noimann, pictorulBikinski, masterandul Lawrence Oliver,câinele Spinoza, omul-paie Braic, femeia-salcie Olivia, profesorul Perjovski,inginerul Satanovski, Mathilda (Lilith),madam Fundyfer (dulce-i graiul moldove-nesc!) etc. alcãtuiesc o lume pestriþã ºistranie. În fapt, ei acoperã un spaþiuideatic nesfârºit, pe care romancierul îlproiecteazã de la Mitropolie, garã saustrãzile Iaºului pânã la constelaþiile zodia-cale. Pe acest fundal, stomatologulNoimann îºi împarte existenþa între sluj-bã, casã, Corso ºi cripta pe care ºi-apregãtit-o din timp. Romanul trãieºte lanivelul conºtiinþei ºi aproape deloc la nivelfactologic.

Din pãcate finalul cãrþii pãcãtuieºteprin retorism. Locul fanteziei dezlãnþuiteeste luat de fraze teoretice greoaie. Elecontrasteazã vizibil cu restul volumului,constituindu-se într-o inutilã tentativã de arezuma sensurile. Nichita Danilov devine,astfel, victima propriei teze, pe care cautãsã o fixeze chiar cu riscul alunecãrii în

prozaic: „Suntem, la urma urmei, cu toþiiniºte fetuºi expulzaþi în necunoscut. Unpântece ne germineazã, altul ne digerã ºiasta-i cam tot. Însãºi lumea aceasta – darpoate ºi cealaltã – e ca un uter sau ca unstomac veºnic nesãtul. Aici e viaþa, dinco-lo moartea. ªi între ele e întins un cordonombilical. La ce bun sã începi a întindepeste lume o plasã de concepte? Cui lesunt ele de folos, odatã ce nu e nimic pal-pabil? Odatã ce totu-i fum? Odatã cegolul ºi plinul sunt un fâs ºi odatã ce toatãeternitatea cu care ne batem capul trececât ai clipi din ochi?” (p. 268) Dacã accep-tãm cã, de regulã, viaþa bate filmul, aici, înfinal, filosofarea bate ficþiunea.

DDeessttiinnaaþþiiee nneeccuunnoossccuuttãã..DDeesspprree llooccoommoottiivvee,,ttrreennuurrii ººii nneelliinniiººttii uummaannee

Locomotiva Noimann este, de fapt, oparabolã a vieþii ºi a morþii. O (meta)între-bare despre rosturile omului ºi ale luiDumnezeu. Rãzbat în text neliniºti exis-tenþiale care reclamã cãutarea unorsoluþii, a unor certitudini. Noimann îºiamenajeazã un cavou luxos, tapetat cuicoane ºi tablouri, unde se retrage dincând în când pentru a fuma un trabuc ºi abea un pahar de coniac, meditând la eter-nitatea vieþii de dincolo. Pentru stoma-tolog cimitirul nu e altceva decât „un trence se miºcã pe ºine spiralate (…) spre unanumit punct unic, un fel de gaurã nea-grã, a cãrei menire e sã scoatã toatã

aceastã omenire aflatã într-un stadiu dedescompunere spre un liman luminos,binecuvântat de cel Atotputernic.” Idee pecare o regãsim la un alt personaj, omul-locomotivã, aflat sub îngrijirea profesoru-lui Perjovski: „… avea o viziune limpedeasupra lumii, pe care ºi-o închipuia ca peun tren ce merge dintr-o garã în alta,trãgând în urma lui o groazã de vagoaneîn care se aflau amestecate de-a valmatot regnul vegetal ºi animal, începând cuiarbã, arbori, insecte, pãsãri, reptile,moluºte, peºti ºi mamifere, inclusiv trestiacugetãtoare, omul, reprezentat debãtrâni, tineri ºi copii urcaþi în tren unii cubilet, alþii clandestin, aºteptând cu toþii sãajungã la destinaþia finalã…” p. 154)

Premisa lui Nichita Danilov, cã viaþa ºimoartea ar fi cãlãtorii cãtre o destinaþieneºtiutã, nu e nouã, dar îi asigurã unpunct de plecare pentru a construi uningenios roman despre neliniºtile omuluicontemporan. Care, vorba naratorului,trãieºte în utopie. Or, tocmai acesta estemesajul romanului: de a ne face sã nesustragem utopiei, amãgelilor. Întrebãrilelui Noimann despre rostul sãu pe pãmânt,despre adevãrul prim ºi adevãrul ultim,despre încotro mergem trãdeazã ceva dinneliniºtile fiecãruia dintre noi. Iar romanullui Nichita Danilov nu face altceva decâtsã le dea glas, într-o formã atractivã, nu laîndemâna multor prozatori actuali.

______________

* Nichita Danilov, Locomotiva Noimann,Iaºi, POLIROM, 2008

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Tãlpi 2. Viaþa ca un tren

• Gh. Zãrnescu

Ion Fercu

Oaspettele

Oaspetele este un roman cu un nara-tor cãruia i-am putea spune „partinic”.El are o puternicã reprezentare a nega-tivului ºi pozitivului existenþei, ceea ceînseamnã cã, nefiind copleºit de viaþã,poate urmãri ºi poate participa la con-fruntarea forþelor contrare. O va face,proustian, printr-o încercare a regãsirii„timpului pierdut”. O marcã a negativi-tãþii este regimul comunist, definit desintagme prin excelenþã negative:„infernul puºcãriei”, „neomenia progra-matã”, „universul disperat al absurdu-lui”. Pe acest fond negativ rememorat,figura paternã ºi întâmplãrile capãtã odimensiune fabuloasã, marquesianã:„Atâta vreme cât copilul sãu va aveaputerea de-a râde, în vreme ce toþiceilalþi vor plânge, nimeni nu-l va înge-nunchea, iar pãmântul sãu va rodinumai ºi numai pentru ai lui”.Perspectiva se datoreazã faptului cãpersonajul principal este un intelectual,ce nu s-ar simþi confortabil într-o lume aduplicitãþii, a labilitãþii morale, a laºitãþii,a lipsei de atitudine. ªi nici în adoptareaunei viziuni literaturizate asupra exis-tenþei, unde atitudinea se ia doar prinironie ºi sarcasm. Cumva, acestui in-telectual, Leru, care evalueazã viaþaprin raportare la livresc (de sorginteexistenþialistã mai ales, dar ºi al auto-rilor religioºi) i se opune chiar tatãl sãu,Mitu, care „era o fiinþã metafizicã de orarã profunzime”. E motivul pentru caretatãl capãtã în ochii copilului Leru ºiapoi în memoria sa, dimensiunile unuierou fabulos. Zdrobit, dar nu învins.

Întrucât prin perspectiva romanului s-a instituit un joc al planurilor temporaleprezent/trecut, vom asista la o perin-dare de scene din douã lumi: cea con-tingentã ºi cea a perioadei comuniste.Leru se întoarce în satul sãu, a venit cuavionul ºi acum recupereazã realitãþileunei þãri în „tranziþie”, realitãþi în care einiþiat, mai întâi, de ºoferul de taxi, careîi povesteºte cum a fost jefuit, ocaziepentru introducerea argoului borfaºilorºi a unei ditirambe împotriva miliþo-poli-þiºtilor. Ceea ce înseamnã cã romanulOaspetele nu-ºi urmãreºte realizareadoar într-o structurã narativã, ci ºi încea a literaturizãrii, urmãrind expresivi-tatea. Iar expresivitãþii i se adaugã unbogat ºi profund lirism. Încât s-ar puteaconchide cã romanul îi oferã, deaceastã datã autorului, lui Ion Fercu,posibilitatea desfãºurãrii complexe ºicomplete a personalitãþii sale, careinclude poetul, filozoful, eseistul.Experienþele artistice ºi intelectualeconverg aici într-un mod fericit, într-oasumare conºtientã. Conºtiinþa carevegheazã asupra tuturor nivelelorromanului (narativ, expresiv, compoz-iþional), face ca Oaspetele sã aibãnevoie de un lector lucid ºi cu gust bineformat. Pentru cã verosimilitatea ºiasumarea unei trãiri a sensurilor tragiceale existenþei, cãutate îndeobºte de citi-torii de romane, se plaseazã într-unplan secundar.

La scarã largã, Leru este un Ulise alzilelor noastre, un om rupt de glie ºicondamnat sã cutreiere lumea, sãrãtãceascã. Iar prima scenã emoþionan-tã a romanului este una de epopee:întâlnirea dintre Leru ºi Ciulei, bãtrânulcâine ce parcã-l aºtepta ca sã-ºi poatãda ultima suflare în braþele sale. Scenaeste aºezatã explicit de narator în para-lel cu episodul întoarcerii lui Ulise înIthaca. Nu e vorba de o reluare a„metodei mitice” a lui Joyce, teoretizate

de T.S. Eliot dupã scrierea „Tãrâmuluipustiit”. Livrescul are aici un substratontologic. Recurenþa apelului la livresco dovedeºte. De ce ar fi fãcut Leruremarca despre Mitu cã nu l-a citit peVoltaire? ªi de ce Leru însuºi, cândduce dorul câinelui pe când se afla înAmerica, este sfãtuit sã-i citeascã pe„naturaliºti”: Buffon, Konrad Lorentz,A.E. Brehm, Jack London, Homer? Nudoar ca sã înþeleagã semper fidelitas.Ci pentru cã trãirea se prelungeºte înreprezentare (idee), iar ideea amplificãtrãirea. De aceea episodul întoarcerii luiUlise în Ithaca, deghizat în cerºetor ºirecunoscut doar de câinele sãu Argus,este relatat cu amãnunte. În plan literar,el mai are ºi rolul de amplificare a pla-nului sensibil. ªi, încã, se stimuleazãintuirea faptului cã lumea e un flux neîn-trerupt al existenþei, chiar dacã noitrãim doar într-un colþiºor ºi-un timp li-mitat al ei. Astfel memoria (istoricã, avieþii unui om ºi a întâmplãrilor recente)se conjugã cu trãirea ºi ideea. RomanulOaspetele modificã deci perspectiva lit-erarã curentã, pentru a iniþia o problem-aticã aflatã pe graniþa a douã massestatice încãrcate cu energie de semncontrar, una a ideii, cealaltã a trãirii – ºi,prelungind, pe graniþa dintre gest ºisemn, dintre viaþã ºi semnificaþie.Romanul ascunde un substrat filozofic,o interogaþie a existenþei nu doar princalitãþi sensibile, ci ºi intelectuale, pro-pune un joc secund, a cãrui existenþãpresupune întotdeauna capacitateaautorului de a abstractiza concretul.Ceea ce înseamnã cã lectorul romanu-lui va trebui sã-ºi revizuiascã perma-nent întâile impresii, cu cât înainteazãîn lecturã. Hybrisul trãirii (care fãceadeliciul tragediei antice) este dublat ºiconcurat de puterea ºi profunzimeaideii. Pentru a citi romanul cu plãcere,cititorul trebuie ca mai întâi sã parcurgãacest drum cãtre o convenþie literarãmai puþin uzualã ºi s-o accepte. Dinacel moment i se va releva o lume de oextraordinarã varietate a faþetelor vieþii,susþinutã, cum spuneam, de o profundãsensibilitate poeticã, de simþ al intero-gaþiilor fundamentale, de neliniºtemetafizicã, de simþ al expresivitãþii.

Romanul Oaspetele e frãmântareadintre douã materii diferite, cea a „filo-zofiei” (gândirii) ºi cea a literaturii,fiecare luptând permanent sã capeteîntâietate. Acest conflict îi dã nerv, îi dãenergie, nu îi permite inerþia, moarteape picioare.

Dacã ar fi sã plasez romanul undeva(dupã cum se obiºnuieºte), l-aº aºezaîn proximitatea literaturii de aventurispirituale, deºi complexitatea sa îl facemai mult de atât. El ne duce în imersi-une spre abisuri tragice, fãrã echipa-ment de scafandru. Însã ideea decunoaºtere rãmâne ºi presupune unlector cu acuitate ºi receptivitate pentruchestiuni aflate dincolo de vizibil, înzona metafizicã, a Ideilor, a con-ceptelor. ªi un lector avid de ceea ce seaflã dincolo de curgerea imediatã avieþii ce se desfãºoarã ca o telenovelã,avid de semnificaþia vieþii într-un plansuperior celui terestru.

Tot acest material, toatã aceastãfrãmântare vor duce pânã la urmã laconcentrarea unui filon ce va concretizaobsesia autorului: interogaþia asupradestinului omenesc – în secolul XX ºi îngeneral. Între personalitãþile ce l-au duspe scriitor la ideea de destin, tutelarãpare sã fie figura lui Cioran, dar acestae doar un accident, cauzat probabil defascinaþia pe care pontiful nihilismului opoate provoca intelectualilor. Pentru cã,bãnuiesc, interogaþia porneºte de lagândurile autorului privind soarta gene-raþiei interbelice ºi a celei postbelice, de

la soarta intelectualilor ºi oamenilor derând în interbelic ºi sub comunism – darscriitorul reuºeºte sã meargã maideparte, interogând asupra destinuluiuman într-o civilizaþie, într-o societate(lumea noastrã) aflatã în crizã (situaþiede crizã exprimatã simbolic de LeruHatman în postura de „ultim Bakunin alEstului”). Semnificaþie globalã dublatãîn plan sensibil de însuºi destinul per-sonajului Ler care, în chip de Lerocoop,oferise ca ieºire din impas ideea„regãsirii Sinelui prin Tãcere”.

Desigur, complexitatea unui romannu poate fi prinsã într-o cronicã literarã.Am încercat câteva sugestii asupra aceea ce ar putea fi Oaspetele, dar altedrumuri, prin nimic receptate aici, sepot deschide cititorului.

Dan PERªA

Miruna Vlada

Pauzzadinnttrre venne

Deschizi Pauza dintre vene (Editura„Cartea Româneascã”, Bucureºti,2007) a Mirunei Vlada ºi te gândeºti,citind mottoul ales din Sarah Kane („Eunu vreau sã mor. Nu mai vreau sã trãi-esc” – frazã ce aminteºte alte douã ver-suri memorabile din Esenin), cãurmeazã sã citeºti o carte de poeziedespre cumplite deziluzii, despre ten-taþia de sinucidere. Dacã am ºti de labun început cã pe la mijlocul eleganteicãrþi este iarãºi evocatã Sarah Kane(„Mã vor iubi pentru ceea ce mã dis-truge.” – zicea ea cu un simþ tragic alpropriului destin), am presupune cãvom întâlni în versurile Mirunei Vladaacea cruzime, acea tentaþie maladivãdin piesele autoarei britanice, pigmen-tate de dorinþe sexuale ce-ºi pierd fires-cul ºi degenereazã în mutilãri ale trupu-lui ºi sufletului. În fond însã, Pauza din-tre vene este o carte realistã despredragoste, cu fericirile ºi deznãdãjduirileei. Miruna Vlada apeleazã la Poeziepentru rolul de catharsis, încercând nusã depãºeascã unele cote paroxisticeangoasante, ci depresii, tristeþi natu-rale. Aceste stãri le împleteºte cu o finãintrospecþie a eului feminin, cu o revoltã(uºor reþinutã) împotriva perenitãþiiblestemului ancestral cãzut asupraFemeii. Culoarea roºie, cea a sângeluice curge prin vene, simbol al vieþii ºi,deopotrivã, al morþii, inundã conþinutulcãrþii. În inima celui care trãieºte oiubire la intensitatea ei maximã se dã oluptã între un înger ºi un demon, fãrãsfârºit, fãrã învinºi ºi fãrã învingãtori:„pot dormi lângã tine/ fãrã sã ºtiu undemã aflu unde genele mele/ ating norii/un ºnur roºu aproape lichid/ leagã vise-le noastre pânã adânc în pãmânt”.Gãsesc aici semnificaþii ale unui senti-ment dual: teluric (pãmântul) ºi imateri-al (aproape lichid). Rahav ºi-a salvatsufletul printr-un fir roºu, iar în icoanaSfintei Treimi a lui Andrei Rubliov, CeleTrei Persoane poartã câte un toiag sub-þire de culoare roºie ca promisiune derãscumpãrare, printre altele, ºi a vineilui Rahav. Dincolo de aceste asociaþiipe care mi le-a indus Miruna Vlada,sensul lor adânc este ºi mesajul trans-mis în discursul poetic: se întâmplã caiubirea dintre un bãrbat ºi o femeie sãoscileze între patimã ºi sfinþenie, întredevoþiune ºi pãrãsire, sã dureze o clipãsau o eternitate. Autenticitatea senti-mentelor este verificatã în momente decumpãnã, când iubitul cade bolnav.Scurtul poem în prozã care evocã o ast-fel de amintire, intitulat Septembrie,

este de o rarã sensibilitate, dragosteaiubitei era împãrtãºitã de porumbeiiaflaþi la fereastra celui bolnav, mila ei setransmitea ºi asupra unor bolnavestrãine, care „urinau în pat” ºi „zâm-beau stingherite”. Metaforic, porumbeii(simbol al puritãþii sufleteºti) ca niºteasistente „mici ºi albe” îmbãtrâniserãprin familiarizarea cu bolile ºi suferin-þele omeneºti. Iubita era înãuntrul vieþii,iar spaima de boalã, de moarte, îlproiecta pe iubit în afarã: „Mi-ai spus cãnu mai poþi trãi pentru cã tu eºti afarã ºieu înãuntru. Þi-am mângâiat obrajii cupalmele reci. Era o liniºte despre caremi-e fricã sã vorbesc, îngãlbenitã pe lamargini ca pozele de nuntã alebãtrânelor. Când mã întorceam, femeiledin salon se dezbrãcau pânã la sângeºi îmi arãtau bãtãile inimilor lor, îmi arã-tau nepãsarea cu care îºi lustruiserãsentimentele în toþi aceºti ani. Mãimplorau sã iert, sã salvez boala,dragostea ºi restul.”

Despre versurile din volumul dedebut al Mirunei Vlada, Poemeextrauterine, s-a spus cã sunt „vis-cerale”, fiind citate ca versuri „forjate”.Pauza dintre vene aduce o altã ima-gine a Mirunei Vlada: o femeie-copilsenzualã, retractilã, pe care o întris-teazã realitatea înconjurãtoare, dar maiales limitei umane. Din manifestul frac-turismului nu mai pãstreazã decâtrelaþia între biografie ºi scris (autoareavorbeºte despre relaþia ei cu OctavianSoviany sau cu Nora Iuga). Sinceritateaconferã o ºi mai mare siguranþã versu-lui. Modelele feminine pe care le asimi-leazã ca proprii avataruri sunt artistece-au avut frãmântãri puternice, cãrorale-a foºnit inima, cum ar fi pictoriþa FridaKahlo (se face ºi un paralelism întrecuplul Frida Kahlo – Diego Rivera ºiMiruna Vlada – Octavian Soviany), po-eta Sylvia Plath sau Pena Corcoduºa:„astãzi am descoperit/ în Craii deCurtea-veche/ cã noi doi ne-am cunos-cut într-adevãr/ cã el mi-a admiratpoalele rochiei/ când l-am sedusspãrgând pahare/ la petreceri deºãn-þate/ cã bãusem geniu la aceeaºi masãcu el”. Limbajul este eliberat de vulgari-tate, sunt prezente unul sau cel multdouã atavisme, dar cu finalitate nu deºoc estetic, ci de evidenþiere a uneidureri sufleteºti care depãºeºte fiziolo-gia ºi se manifestã somatic: „îmi þinsângele menstrual aproape/ nu vreausã-l pierd/ tu eºti în sângele meu men-strual/ tu îmi arzi pântecele/ continui sãte afunzi”. Imaginea se împlineºte spiri-tual ºi poetic prin însoþirea dãruirii desine, cu idealizarea iubitului: „plângpentru cã vreau sã te inund/ / trupurilecelorlalþi bãrbaþi sunt de ipsos/ mãdu-larele lor groase nu pot pluti în lacrimilemele/ deshidratate/ doar corneele talesunt o barcã de lemn/ ce traverseazãlent/ corneele mele înlãcrimate”.

Dupã trei ani de la debut, MirunaVlada, nãscutã la 17 august 1986, îºiîmprostãteazã zicerile ei grave cu nos-talgii ale copilãriei, nu pare ci într-ade-vãr este mai blândã, fragilã ºi maitânãrã! ªi nu-i stã deloc rãu aºa.Dimpotrivã, aº zice cã o prinde chiarmai bine aceastã ipostazã, mult maifemininã.

Violeta SAVU

autori ºi cãrþi

februarie 20086

Iancu Grama

Lespedeade devonn

Ei bine, un autor pe care aveamconvingerea cã îl cunosc, un discursfaþã de care m-am apropiat oarecumîntr-o ordine nefireascã. Cu ceva timpîn urmã, aº fi afirmat fãrã strângere deinimã cã mi-a plãcut Iancu Grama înprimul rând prin Noctalia. Dar, iatã-mãacum, în situaþia oarecum paradoxalãde a-mi scoate la ivealã temerile pecare le resimt odatã cu lectura ultimuluivolum de versuri, lespedea de devon,apãrut la Editura „Studion”. Am scrisparadoxalã deoarece în aproximativmãsuri egale, Iancu Grama rãmâne încontinuare un ermetic ce îºi dozeazãfericit excesele de exerciþii intelectuale,dar ºi un explorator al unor sensuri noi.

Deºi nu stã în maniera proprie de a-mi construi „pledoaria” pentru o cartede versuri într-acest chip, voi începe sãenumãr câteva din impresiile avute înurma lecturii volumului de faþã,începând, anacronic, cu... concluziile.Reîntorcându-mã la acele sensuri noideja invocate, atrag atenþia cã asistãmla o geometrizare de fond a proprieiexistenþe, în sensul în care cunoaºtereaîºi poate materializa interesul doar înfaþa propriei exactitãþi. Deºi câmpulpoetic pare firesc suprimat, abia deacum Iancu Grama ne oferã o surprizãuluitoare: trãirea adevãratã în spaþiulunui lirism mascat reclamã în poezia sao pocãinþã asumatã frenetic. Nuasistãm la scindarea eului, ci, pur sisimplu, la dispariþia totalã a acestuia dinplanul tridimensionalitãþii cãtre unestetism thanatic. Câmpurile semanticela Iancu Grama nu lasã locuri libere toc-mai pentru faptul cã fiecare punct almatricei sale este susceptibil de aîndeplini o funcþie aparte, la care nupoate renunþa. Multã lume a cãutat înformã, a cãutat cezuri la care, sunt con-vins, poetul în veci nu s-a gândit.Poezia sa este practic o ultimã încer-care de reformulare a unei poziþii inflex-ibile în faþa tainelor universului!

Antinomiile create nu funcþioneazãprecum în romantism ºi nici nu recurg la„principiul contrariilor”, ci se zbat pentru„a cesiona” un spaþiu aflat în continuãsemnificare. Departele nu conjugã real-itatea aproapelui aºa cum viaþa nulichefiazã moartea. Poezia lui IancuGrama nu mai este un joc posibil, cieste urmarea tuturor jocurilor ce au fostcândva rânduite sau îngãduite.Inflexibilitatea pe care o dezvãluiam nue o soluþie, ci mai degrabã o constatareîn tonuri reci. Poetul nu poetizeazã, citranscrie un invers al poeziei. Este dinacest punct de vedere cel dintâi ori celde pe urmã. La nivel stilistic, metaforaconduce cãtre parabolã în timp ce la altnivel observãm o dispariþie aproapetotalã a adjectivului, situaþie ce conducenu cãtre nuanþarea unor realitãþi con-crete, ci, dimpotrivã, la o reorganizare auniversului investigat. Singurul carepune probleme pare a fi nivelul lexical.El este cel care parcã nu îºi gãseºtesoluþiile optime de a ieºi din eventualacrizã. Nefiind nici pe departe o poeziede stare, ci, dimpotrivã, o poezie cemizeazã în profunzime pe realitateaideii, e necesarã o rescornire oLogosului, ceea ce în bunã mãsurãpoetului îi reuºeºte.

Înspre sfârºit, rãmâi cu certitudineacã te-ai luat la trântã cu tarele universu-lui ºi cã ai îndeplinit pentru câteva cliperolul lui Atlas. Aceastã echivalare autor-cititor, oarecum de la sine înþeleasã,provine din tonul lapidar ºi precizia prin

care autorul îºi permite sã-ºi realizezeinciziile.

Lespedea din devon – cât de pre-tenþios, cât de barochist... De altfel,deºi despãrþit total de ingratitudinilebarocului, discursul poetic nu are cumsã nu fie ostentativ ºi, în acelaºi timp,preþios. Preþios prin vocabular, preþiosprin sobrietate, preþios chiar prin turnir-ul pe care îl presupune. Ce câºtigãIancu Grama prin toate acestea? Poateºansa de a vorbi „în sonuri sumbre”, darîn acelaºi timp de a nu se transformaîntr-un bacovian deºi, atunci cândciteºti „pagini vechi”, cu greu te poþiretrage: „unui om strângându-ºi sufer-inþa îi sunt date alte grinzi/ ºi altelespezi// ca într-o altã intrare îi sunt deîmprumut veºtile cu depãrtarea/ prinsãîn piept// unui singur pelerin îi arãt para-grafe o atât de comodã ieºire/ printreîntârziere ºi uitare ca un fapt care cautãînlãturarea// acelaºi schimb de paginivechi ºi-i neliniºtea care iese/ dintr-oaltã zi cu un ultim sacrificiu”. Nebunaviaþã rãmâne o „strãbatere” în caretãcerea nu mai poate juca decât rolulunui exemplu contorsionat, devenitîntre timp banal. Logosul adevãrat nuse poate desfãºura în prezenþa unuilimbaj tocit ci ar trebui sã survinã„ultimei abstractizãri”, formatã din sumatuturor cuvintelor.

Cu presentimentul cã acesta esteultimul volum în aceastã cheie a poetu-lui, îi consider discursul ca fiind unulextrem de puternic, asumat, unic, ºicare mizeazã pe formele unei realcã-tuiri (chiar târzii) sub semnele uneipseudo-autoneantizãri, cu dispunereafizicã mereu înspre margine, rãmânândposibilitãþi pentru definirea permanentãa unei existenþe mãcinate de sâmbu-rele devenirii dintâi: „starea de ezitarecalcã pe urmele lor// motivãm prin rãtã-cire ºi lipsã de timp/ de-aceeaºi vârstãcu-nþelepciunea sunt toate pierderile/ºi-adusul pe dupã umbrã sau cei ce vorînlocui distanþele cu mãsluiri// un om îºicalcã propria umbrã ºi-ºi adevereºtesieºi/ începutul strigãrii precum road-erea unei dimineþi/ ºi neliniºtile fierbînãuntru// e un adãpost din care vorizvorî încã înºelãri/ pentru uitare lasãbãtrâna vreascuri ºi câteva rãdãcini”(„un om îºi calcã propria umbrã”);„ieºire sã-ºi înnoade numele ºi celedouã cuvinte convertite// avea epider-ma lãsatã în jos îºi considera mai multlungul uitãrii/ ºi retragerea pe zecepunþi// erau predestinarea prefacereadin piatrã într-un fundal/ crenelat sevedeau vechile arcuiri// «sohodol !...» astrigat cineva din ºirul vinovaþilor/ ºiuitarea ºi-a întors faþa cãtre ardere/ ºipotrivirea a trecut de parteainterogãrilor” („retragerea pe zecepunþi”).

Marius MANTA

Daniela ªonticã

Uittaþi-vvãprrinn mminne

Invitaþia din titlu a Danielei ªonticãpoate fi înþeleasã fie ca o mãrturie de oliminarã sinceritate, de expunere nedis-imulatã cãtre cititor, fie ca o metaforicãpropunere a unei grile personale (ºi,implicit, originale) de interpretare alumii. Dintre ele, mai seducãtoare îmipare a doua variantã, întrucât (vorba luiFelix Nicolae, de pe coperta a IV-a),poeta „exceleazã la capitolul trucãriisentimentelor, suferinþelor ºi mâniilor”.Cu precizarea cã nu despre trucaj este

vorba, ci de simulare, de adoptareaunor mãºti lirice care îi servesc intenþi-ilor lirice. Ceea ce nu exclude întru totulsubiectivismul, ci, dimpotrivã îlpotenþeazã. Îndãrãtul aparenþelorvibreazã însã o poezie autenticã.

Elegantul volum (apãrut la Editura„Brumar”, Timiºoara, 2007) este unulinegal. L-aº situa undeva „la mijloc derãu ºi bine”, la confluenþa realizãrilor ºinerealizãrilor. Sunt puncte în care ver-surile ating zonele lirismului autentic,dar ºi locuri comune, care nu spunnimic. Unele dintre imagini auprospeþime, reuºind sã transpunã ideeaunei existenþe consumate fãrã de sens.Pornind adesea de la realitatea frustrã,ele se transfigureazã în instantaneeartistice: „Mã trezesc pe un pat/ de spi-tal, lângã mine este doctorul de gardã/þinându-mi/ gândurile cât mai strâns,/plâng de parcã/ mi-au pus un programgreºit/, deschid ochii ºi înþeleg/ în sfârºitcã el nu mai vine./ Respir,/ nu pot sã lereproºez nimic,/ ei mã îngrijesc bine,/iar pentru a mã salva/ mi-au tãiat arip-ile.” (Reanimare) Existã ºi alte imaginireuºite, semn al înzestrãrii certe aDanielei ªonticã. Ele surprind prinineditul ºi puterea plasticizantã: „Cinerenunþã la sex este o primãvarã”, „El numai rosteºte cuvinte decât/ cu degetelepe tastaturã…”, „Cearcãnul mi-a cãzutcu zgomot pe caldarâm”, „… mã lãsaiprintre cerºetori sã împart senti-mente…”, „Treci cu ºenila peste nerviimei/ înfloriþi de dimineaþã”, „Caii amintir-ilor tale trec mai departe…”, „Învãþãmmereu arta fugii” etc. Nu-i mai puþinadevãrat cã alteori versurile nu reuºescsã miºte, lipsindu-le putinþa de aemoþiona: „Ea plimba zilnic pantofii/asortaþi la poºetã pe calea cea largã”,„Un sãrut în care sã mã pierd/ ca-ntr-unsomn dupã o viaþã nedormitã.”,„Locuitorii acestui oraº/ merg tãcuþiprintre zgomote”, „Numai acela care aaflat drumul/ nu se mai întoarce.” etc.

În tot, Uitaþi-vã prin mine rãmâne ocarte plãcutã, însã nu una care sãimpunã o viziune poeticã puternicã. Îilipseºte profunzimea ideaticã, în ciudascânteierilor lirice reuºite.

Adrian JICU

N. Roºioru

Prrãpasttia

Romanul Prãpastia reprezintã debu-tul ca romancier al lui Nicolae Roºioru,actor ºi scriitor bãcãuan. Deºi scris cu 30de ani în urmã, a fost publicat în lunaoctombrie a lui 2007, la Editura ,,Egal”din Bacãu. A fost scris, aºa cum autorulo spune, în 19 nopþi consecutive, aproa-pe dintr-o rãsuflare, ºi tot dintr-o rãsu-flare se ºi citeºte. Dramele personajelorse succedã cu încrâncenare ºi nu permitopriri, pauze. Totul trebuie consumatdintr-o datã pentru ca într-adevãr sãavem senzaþia, la sfârºit, cã viaþa este oscurtã oprire într-un uriaº univers, cã,,ceasornicul îºi îndeplinea implacabilfuncþia de a uza totul ºi de a ucide viaþa”.

Cartea urmãreºte povestea familieiavocatului Andrei Rãducanu, proiectatã

pe fundalul rãzboiului, care el însuºidevine personaj sau, mai curând,suprapersonaj, întrucât determinã sep-ararea familiei ºi toate celelalte con-secinþe. Structurat în douã pãrþi, roman-ul se concentreazã în prima parteasupra destinului personajelor princi-pale, Cristina ºi Andrei, în timp ce adoua, mai scurtã, de doar ºapte capi-tole, completeazã tabloul cu evoluþiacelor doi copii ai acestora, Cristian ºiStoica. Numeroasele simetrii dauromanului forþã ºi ne amintesc încã odatã cã nimic nu este rodul întâmplãrii.În ziua când o întâlneºte pe Cristina,avocatul Andrei Rãducanu pledase într-un proces în care soþii cereau divorþul,invocând motivul înstrãinãrii; dupã câþi-va ani, soþii Rãducanu înºiºi vor fidespãrþiþi de o distanþã fizicã, dar ºi deuna a sufletelor. Profesorul Pavel Mihai,care trãieºte durerea pierderii soþieisale, este frapat de asemãnarea dintreaceasta ºi Cristina. Nu peste mult timp,profesorul îºi va împlini încã o datã des-tinul alãturi de Ana, de astã datã prinmoarte. Andrei ºi Cristina se vor reîntâl-ni, dar ironia sorþii face ca avocatul sãfie acuzat de moartea celui pe careîncercase sã-l salveze ºi sã fie definitivdespãrþit de soþia sa.

Se împletesc în aceastã carte suavi-tatea poveºtii de dragoste cu ororilerãzboiului, sunt puse la încercare senti-mentele personajelor, puterea lor de arezista în faþa destinului nãvalnic.Scriitorul este aspru asemenea destinu-lui, dar ºi iubitor ºi cald. κi iubeºte per-sonajele, le mângâie, le simte pulsul,trãieºte odatã cu ele, dar în acelaºi timpnu le scuteºte de nimic din ceea ce esteomenesc: chin, durere, dezamãgire.Este un roman al iubirii, dar ºi alînstrãinãrii, al ingenuitãþii ºi al pasiunii,al cochetãriei nevinovate ºi al sobrietãþiimorale.

Autorul exceleazã în evocarea sufle-tului feminin. Cristina, Rodica, Mihaela,Lidia, femei atât de diferite, dominãcartea. Surprinde exaltãrile ºi dezamã-girile Cristinei ºi, prin ele, permanentacãutare a iubirii de cãtre femeie, senti-mentul copleºitor al inefabilului pe careîl trãieºte în fiecare clipã. Tot ea exper-imenteazã de douã ori iubirea: nãval-nicã, acaparatoare în anii tinereþii, sen-zualã ºi caldã la maturitate. Scriitoruleste riguros, atent la detalii, profund înanaliza psihologicã. Portretul lui Stoicaeste foarte convingãtor, iar Cristianimpresioneazã prin verticalitatea sa.

Spre sfârºit acþiunea se precipitã, caºi cum scriitorul sau, în definitiv, viaþanu mai are rãbdare, ºi nu-l mai vedempe Andrei întemniþat sau pe Cristinasuportând demersurile procesului. Darni-i închipuim. Sufletele lor au fost atâtde puternic zugrãvite, încât putem intuicu uºurinþã zbaterile lor.

Citind cartea, m-am gândit la inflexi-bilitatea specificã lui Rebreanu, la ana-liza minuþioasã a Hortensei Papadat-Bengescu, cea care s-a apropiat atâtde bine de sufletul feminin, la deli-cateþea ºi fineþea lui Ibrãileanu, laoroarea de rãzboi a lui Camil Petrescu.Impresia dupã lecturã este aceea aunei trãiri intense ºi imense în arhitec-tura spumoasã ºi complicatã a vieþii.

Anca-Mihaela PAªCU

februarie 2008

autori ºi cãrþi

7

Orra de scrrierreoracolul bolboroseºte în marmitã,raze cârlionþate de aburaºtern pe pagini pictogramedrumuri„eºti în chicineta ta, fetiþosupa primordialã e supa din legumecumpãrate din piaþa centralã-ridicã o pleoapã suspectã motanul siamez ºiienupãrul care creºte la uºãeste un pic rãcit de la iarna asta rebegitã de import”

eu îi dau dreptate, pãturind înainte, cuvinte

Idennttittattepoate cã sunt o parte dinfirul pe care þesãtorulcu gesturi preciseîl poartã-n chilim

dar ºi o vocabulãprinsã-n vârtelniþaunei pâlnii de gramofon

Habittacluîn spatele obloanelor trasegasteropode viseazã zborulºi alte visepurtate în colibe usurepe un pãinjeniº de cãrãri

în vatra miºcãtoareblândul sfânt al loculuipãzeºte luminade la capãtul priviriicelei nãscute ºi nenãscute

Rittual I un câine latrã în noapteade porþelanpe obrazul colii albe se înºiruieroºii, cuvinte dintr-un arborece-ºi doarme somnul orizontal

la ieºirea din oraºîn pauza dintre arpegiiprivesc prin lornionpãdurea gãtitã pentrubalul de Crãciun

Rittual IIastãzi am cãutat iarãºihranãpentru o pasãre a ceruluiscuturându-mi buzunarele mantieiºi peste îngenuncherea meaa pogorât o adierede aripã de mãtasã

Connfesiunnenu îndrãznesc, Doamne:sã spun „mi-e fricã”nu am nici putere;

...prin minemici þipete coloratetrec pasaje pietonale

cu faþa la gura sobei,în lumina vãluritãde încã o povesteºtiu cã afarã au scãpatucigaºi în serieºi clone bezmetice

dar la porþile anotimpuluiiubirea legãnatãsuspinã la sânul maiciiTu eºti acolo...ºi chiar mi-e bine

Hiberrnnalã

în bolþile coviltirului din smocurigrele, cenuºiiþipã nãuc stoluri de zburãtoarecu mari aripi

pe lângã ziduri alunecãcâte un trecãtor cu ochi gri

o limbã de clopot a chematpãrelnic la vecerniesau poate ciutura unei fântânicoborând din mai multe ceruri

ferestrele noastreau culoarea angoaseice abia mai rabdãpana de luminã

Dimminneaþaaceea

dimineaþa aceea, în care priveam luminabinecuvântatã a unei zile ca oricare altaca ºi mâinesau mai mult... sau mai puþinpânã ce timpul va sã înceapãprima zi fãrã mine

pe tãrâmul închipuiriicum mama nãdãjduind îºi priveºte prunculcum grãdinarul sãdeºte, udã, vegheazãsuperba jardinierã

am început sã te cautcu neliniºtea mai mare a aceluiacare greºeºte fãrã de voieîntâi cu gândul vrãjmaº, nesupusapoi în puþinele cuvinte spuse ºiîn pretutindeni zâmbetul absenþei tale

am început ºi rostindu-þi cu dezmierdnumelebolborosind apoi, dojeni pentrusemicercuri, linii curbe, semne risipitegestul cel stinsîntr-un imposibil rotund

în dimineaþa aceea, am ºtiutcã începea, deja,prima zi fãrã tine

Inncannttaþie

picur cu picurdin oglinda înceþoºatãa timpuluimã desprind uºorpânã la ultimul strop

din fuioarele de aburce înfãºoarã piscurilede la început, de tare de demult

rãsuflu cu dorullegãnat de ape ºi zãpezide vijelii ºi ploide însesãri ºi rãsãrituri

pe punþi agãþate de cer

februarie 2008

poesis

8

C. D. ZELETIN

AngelaScarlat

Varã tristã

Vara anului 1944 a fost neobiºnuitã. Toate fãceau a rãu, toatedãdeau semne. Mari, harbujii nu intrau în gura cãldãrii. Stupina –regeascã: primãvara, mierea de salcâm fusese atât de multã ºi atât dediafanã, cã pretindea butoaie noi ºi, slavã Domnului, pãdurea eraaproape, iar Burdusacii plini de meºteri butnari. Cea de tei – o nebunie:parcã nãvãlise pãdurea Colonoasa înfloritã în odãile în care huruia cen-trifuga ºi unde amândoi pãrinþii oficiau scosul mierii din faguri, mamadescãpãcind ramele alãturi de oala cu apã fierbinte ºi tata învârtind lamanivelã. N-aveau voie înãuntru nici Pachiþa de la bucãtãrie, nici Ion dincurte. Urma sã vinã Moº Focºa de la Puieºti sã ridice butoaiele cu miere.N-a mai apucat însã, cãci spre Puieºti frontul avea sã se rupã curând ºisã înainteze spre noi. Într-adevãr, belºugul fãcuse a rãu...

La miazãzi de Biserica Sfântul Neculai, îºi avea casa perceptorulGheorghe Jugãnaru, om blând ºi fin. Într-o zi, mãtuºa Casandra de laDeleni, care tocmai se întorsese de la el, trecu pe la noi ºi, miratã, îipovesti mamei cum fratele perceptorului, avocatul Alexandru Jugãnaru,venit în vizitã de la Bârlad, stã toatã ziua tolãnit în fânul din podul graj-dului ºi vorbeºte într-o ceaºcã.

- S-o fi scrântit, ierte-mã Sfântul !Scrânteala lui însã era alta decât cea bãnuitã de mãtuºa Casandra,

ba încã una mare, scrânteala bolºevicã. Aveam sã aflu mai târziu cãAlexandru Jugãnaru era comunist, în legãturã cu reþeaua de spionajsovieticã, reþea prin care ruºii erau informaþi asupra configuraþiei terenu-lui, prezenþa de trupe sau Dumnezeu mai ºtie ce... Iar ceaºca din fân nuera altceva decât microfonul aparaturii de transmis, la doi paºi de zidulbisericii... Prin 1945, atât Alexandru Jugãnaru cât ºi tovarãºul lui, avo-catul scriitor Stelian Dumbravã, membru al Academiei Bârlãdene aseninului poet G. Tutoveanu, dar comuniºti criptici, au fost gãsiþi asasi-naþi undeva pe dealurile Mirenilor.

În luna august, zvonul apropierii frontului ne-a umplut de o neliniºtedisperatã. Porunca de a da jos pancartele de la intrarea ºi ieºirea din sat,pentru ca aºezarea sã fie mai greu de recunoscut de cãtre nãvãlitori, aturnat benzinã pe foc. Elevii au fost chemaþi din vacanþã, cei mai mulþi dela prãºit ori de la pãscutul vitelor, pentru o serbare cu muzicã ºi voiebunã. Se încerca fortificarea moralului de obºte, minimalizându-seprimejdia, dar pregãtind sufletele tulburate sã primeascã mai uºor ceeace avea sã fie atât de greu... Frontul era spaima cea mare, mai nimeninu se gândea cã rãzboiul civil ce avea sã urmeze, rãzboiul de clasã ºirãzboiul antinaþional, vor fi mai atroce ºi mai de lungã duratã decât fron-tul imediat, oricum, episodic pentru sãteni. Preoþilor li se formulase dinvreme recomandarea de a se evacua, ca ºi învãþãtorilor, ºi unii ºi alþii cuarhivele instituþiei, noi însã am plecat în refugiu în ultima clipã.

Veneau în sate, ciudat, dispoziþii directe de la Mareºal, într-un dialogpresupus din care erau vãdite dezorientarea ºi amãrãciunea. Ele spore-au nedumerirea ºi perplexitatea. Prin unchiul ei, protoiereul ConstantinCârlan de la Ruget, Vultureni, mama primea dinspre Georgeta Cancicov,prietenã cu familiile Cârlan, ºtiri exacte, deoarece ea, în rãstimpuri, îlavea musafir pe Mareºalul Ion Antonescu în casa ei de la Gioseni, comu-na Tamaºi, de prin pãrþile Bacãului. Tristã veste, prieteni..., eraîncheierea mesajului. Deºteaptã, mama continua pe loc versul dar al luiGrigore Alexandrescu: Sã ne gãtim de moarte...

Celãlalt Dada din mine percepe uºor termenii finali. Dar iatã ºi ziuaserbãrii ºcolãreºti, cu poezii ºi partituri speciale. S-a hotãrât ca sãrbã-toarea sã se þinã în aer liber, într-un luminiº din luna plinã cu sãlciigroase ºi înalte din dreapta pârâului Zeletinul, dincolo de pod. Deºi copilde aproape 10 ani, m-a izbit aerul de voioºie nepotrivit momentului. Þinminte cât de mult m-a derutat un cântec de circumstanþã: Am mutat opiatrã de hotar/ ªi-am fãcut din pieptul nostru stãvilar/ Oºtilorpãgâne-n Rãsãrit... Exact de-a-ndoaselea! Ruºii se pregãteau sã mutehotarele þãrii spre apus ! Refrenul încerca sã ne îmbãrbãteze cu ovoioºie ce asundea tristeþea cea mare: Dumnezeu ne-o ajuta, tra, la, la,la, la, la, la, la, la,...

În port naþional, mama dirija corul copiilor, dreaptã ºi cu privirile din-colo de voalurile înfiorate ale glasurilor, cãutând undeva zarea învolbu-ratã care i se apropia în gând. Pãrea o cariatidã puternicã, sculptatã nupentru ornamentaþie, ci pentru a susþine antablamentul unui edificiu înnãruire...

Am descoperit relativ recent în muzica refrenului de atunci, un crâm-pei din jocul popular Ardeleana, pe care, prin 1951, Marian Negrea l-aprelucrat în Divertimento pentru orchestrã op. 19:

Priveliºtea era chinuitoare. Îmi era milã de neputinþa a toate. Veseliaimpusã nu-i dãdea drepturile ei, izvodind în felul acesta hibrizi dureroºiai râsului ºi ai plânsului. S-ar fi cuvenit atunci un spirit eroic ºi tutelar caresã ne înveþe, de la mic la mare, virtuþile tãmãduitoare ale tristeþei când evorba de tristeþe ºi ale voioºiei atunci când e vorba de voioºie. Spiritul seîntãreºte în drum spre stãrile pure; orice încercare de a compensa ostare sufleteascã prin contrariul ei e un eºec, astfel cã voioºia amplificãjalea. Similia simibus curantur.

Celor de tânguit – tânguirea.Celor de plâns – plânsul.

februarie 2008 9

Fãrrã titlu......

tãlpile tale reci îmi maseazã oasele,nepregãtite pentru mãcel,ºi trosc, trosc –pocnesc ca niºte vreascuri uscate, bune de foc

acum, sunt o carte uitatã, fãrã pozeaºteptând o zi în care tu ai sã mã deschizi,cu încercãri de încheieturãai sã încerci... am zis,n-ai sã cauþi cartea în raft,dar ai sã dai întâmplãtor peste ea,o carte fãrã titlu,apoi ai sã deschizi undeva la începutdar orbitã de ceva ce nu mai înþelegi,ai s-o închizi ºi-ai s-o clasezi în minte.

Tãlpile tale reci calcã prin labirintul Minotauruluicãutând ieºirea.

Frrigg

Iarna mã face sã-mi amintesc douã nasuri roºii defrig,Dar nu ºtiu de ce,Mã face sã-mi acopãr mâinile,Sã-mi spun:

Va fi cald pe vremea asta!Sã mã uit în ochii gerului ºi sã-i spun:

- Trage în mine! ºi sã nu mã ierte ºi sã mã uitîn ochii tigrului din frig,cel cu ghiarele desfãcute sã-i cer sã mã înhaþe ºisã mã devoreze,sã nu mã ierte!

Aºa ºi tu, sã-mi retezi capul ãstaPlin cu amintiri de tine,Sã nu mã ierþi!

SSânngge

Care curge prin veneCare se scurge din ele,Substanþele mele,Care plâng aºteptarea ta din nou în sângeAsta numesc eu acasã. ªiFlux, reflux –Într-o iarnã care ne îngheaþã mareea de roºu ce nedesparte,Ia niºte apã ºi arunc-o pe faþa pãtatã cu sângeleroºu de ruºine.Desparte-mã de mineªi dã!Dã toatã vina pe mine.

Linn

Fantezia acestei dimineþi eºti tot tuCu aripi de gând, imaginea ta pe minte,Minte cel care zice cã te-am pierdut,Te caut cu paºi mici prin grãdini suspendate,Te adulmec canin dupã petalele de pãr de la spate,ªi mã las ars de soarele toamnei,În speranþa cã existã o dumnezeire.

Fantezia acestei zile eºti tot tu,Cea care mã concepe ca un NU.

Libaþiile solare mã trimit totuºi în aºteptare,Visând nãtâng la un nou ev,Niciodatã la fel...

Cum peºtele lin se freacã de burþile celorlalþi peºti,vindecându-i,Aºa caut ºi eu vindecare la o boalã ascunsã ainimii mele.

Necarrnnalã

Bagã-þi degetul în gât ºi aþâþã-þi furtuna ta internã,ªi aratã-mi ce poþi, ce poþi, ce poþi!Lasã-te dusã de mirosul de vin înspre mine,Degerã-þi capul ºi bagã-l în ceaunul încins al anilor,Suge-þi sucul gastric, ãla natural, cu un pai împins,Rupe-þi chingile inimii ºi scoate-le sã þâºneascã,Aratã-mi cum sunt sfârcurile tale pe dinãuntru,Învârte-þi maþele ºi apoi lasã-mã sã-þi desfac nodulgordian!Naºte-þi fãtul prin Calea ta Lactee, muiere!Frânge-þi braþele încercând sã te aperi de misogi-nismul meu atavic,Plânge-þi ochii pânã la ultima picãturã amarã!Verbul „a fi” numai prin durere existã!Aºa cã, stinge-þi chiºtoacele pe coapse,Dacã poþi, lasã-le sã ardã pân’ la oase.

-ªi nu uita cã cea mai frumoasã femeie,Eºti tu, cu gura ta rotofeie,Aºteaptã o datã ºi încã o datã,ªi am sã te aºtept ºi eu femeie –Iubirea mea mutilatã!

Rimme dinnainntteººi dinnapoi

Nimic ºi nimeni nu-mi mai poate da,Nimeni ºi nimic nu-mi mai poate lua,Nici mãcar tu, care nu mai eºti,Nici verbul ãsta: nu mã mai iubeºti.

O viaþã am, ºtiu pânã când dispar,Copilul unei suferinþi fãrã habar,Nu mai acuz, nu mai deschid nimic,Nu pot sã nu refuz sã mã mai ridic.

Greul începe, greul se terminãªi mã întreb pe unde sã caut luminã,O scânteiere, ºi ea oarbã, ca-ntr-o ceaþã,Îmi mai ghideazã gândul tânãr, înc-o dimineaþã.

Oglinda vremii mele-i cârpitã cu cioburi,Mã vãd, m-aduc iar acasã, îmbrãcat în gãuri,Sunt poate toane efemere, în dansul meu cel durMã bucur cam amarnic, nu-i nimeni în jur.

Iar Totul, aºteaptã sã doarã ºi el,nimic ca Nimicul nu doare la fel.

Vãd o ggrrãdinnã

Vãd în crisalida ta, o casã micã de þarã,Cu grãdini de flori ºi ridichi,În care miei pasc sarea de pe tâmpla cãruntã apãmântuluiªi apele vor fi muºuroaie ºi curcubeele vântului

O alee duce spre pãdure ºi alta... niciunde.

Pe prispã, cãluþii de mare torc, schimbaþi în pisicide casã,Pe scãri, o movilã de petunii-n ghiveci,În ramuri – o sevã de aur cu lacrimi de rasã,ªi-n pãtuþ, iar flori, de cimbru ºi mirMiros de sãpun de trandafir adus de zefir –Cu ultimul tren zburãtor peste un cadru de nuci,Cãzuþi la pãmânt, beþivani ºi uituci.

poesis

DanCruºin

Nu de mult, venind sã facã reparaþii prin casã, unul dintremeºteri a rãmas cu ochii aþintiþi pentru câteva momente semni-ficative la teancurile mele de cãrþi, aºezate, din lipsã de rafturideocamdatã, pe jos, într-o dezordine aparentã. Dupã ce s-amirat, întrebându-mã cu voce tare ce fac oare cu atâtea cãrþi, azis cã tare ar fi bune de aprins focul cu ele, pe la þarã, pe unde-va. Am remarcat însã, dupã aceea, cum a adoptat treptat un felde respect precaut, cãutându-ºi cuvintele cu atenþie, încercândsã se rafineze ad hoc, pe cât îi stãtea în putinþã. ªi în momentulacela mi-am simþit cãrþile ca pe niºte câini credincioºi: dupã ceau plecat muncitorii, îmi venea sã le mângâi pe creºtet...

Dar metafora cãrþilor ca niºte fiinþe devotate ºi pozitive cred cãe cam depãºitã de vremuri. Papa Benedict, spre exemplu, îmi dãdovadã cã e mai în pas cu timpul, atunci când se uitã la cãrþi cala niºte recipiente cu viruºi malefici. ªi pentru cã nu poate sãprevinã fizic lectura lor, aºa cum o face cãlugãrul bibliotecar dinromanul celebru al lui Umberto Eco, încearcã, în contrast cu fos-tul papã, sã previnã consumul acestor „droguri”, condamnându-lpe Harry Potter ca pe un anti-erou ce promoveazã vrãjitoria, spreexemplu. Sunt douã lucruri, cred, ce ar putea explica supãrareamarelui pontif (ºi care, cu ocazia asta, ºi-a atras porecla dePapaRatzi): unul, ignorarea distincþiei literal-conotativ ºi altul,perceperea lipsitã de nuanþe, fãrã rafinament, a legãturilor com-plicate dintre adevãrul aºa-zis obiectiv ºi cel artistic.

Cel care m-a fãcut sã înþeleg prima confuzie este un alt învi-nuit religios pentru crima de a fi fãcut literaturã: Salman Rushdie.Lectura Versetelor satanice care i-au adus condamnarea lamoarte din partea ayatollahului Khomeini mi-a prilejuit plãceri in-telectuale fãrã rest, iar asta nu e numai din cauzã cã, în general,mã delecteazã atacurile subtile ale inteligenþei ironice asupraunidimensionalitãþii prostiei sau a intoleranþei fundamentalismu-lui, oriunde ºi oricum s-ar manifesta el, ci ºi pentru cã romanulconþine pasaje de o frumuseþe ce îþi taie rãsuflarea.

Faimoasa descriere a imamului din capitolul IV m-ar supãra ºipe mine teribil dacã aº fi în locul lui Khomeini. Pretenþia de a fisursa absolutã a adevãrului, închiderea ermeticã ºi dis-preþuitoare faþã de ceilalþi, vãzuþi ca niºte viermiºori ascultândorbeºte vocea dematerializatã a radioului ce îi teleghideazã,toate acestea îl transformã pe imam într-o caricaturã ce nu-ºipoate avea egal decât în satira unui Jonathan Swift. Ura faþã destrãini este motivatã de faptul cã ei beau vin, iar nu apã, depreferinþa lor de a mãsura timpul cu ceasul, iar nu de a trãi în tim-pul etern în care imamul zboarã cãlare pe arhanghelul Gabriel,de însuºi faptul cã sunt strãini. Rushdie face critica unei culturi,de fapt, iar reacþiile acesteia nu fac decât sã confirme adevãruriletextului sãu.

Totuºi, critica aceasta vine din partea unui sceptic, a unuinecredincios, a unui hibrid, a unui indian musulman crescut pen-tru a respecta valori aparþinând unei alte civilizaþii, cea britanicã.Din punctul lui de vedere, Coranul este literaturã. Din punctul devedere al musulmanilor credincioºi, Coranul este adevãrulînsuºi, incontestabil ºi inegalabil. Rushdie gândeºte europe-neºte, adicã nu-ºi poate închipui o casã cu multe încãperi, fãrãsã-ºi propunã sã le ia în stãpânire pe toate, sã intre în fiecaredintre ele, în numele dreptului la liberã alegere ºi al individualis-mului. Dumnezeul creºtin vrea sã fie cãutat cu orice preþ, însãAllah îºi stãpâneºte cu gelozie extremã deºerturile, întinderilegoale unde stã el ºi numai el. (Dar Hristos are ºi el nevoie depost ºi singurãtate, iar Allah îºi cheamã ºi el supuºii la Mecca.)Sufletul musulman nu e, cu precãdere, un aventurier, un blas-femiator, ci un cãlãtor înãuntru, o fereastrã închisã. Faptul cãlumea lui poate fi uneori condusã de tirani nu îi anihileazã este-tica ºi nici epistemologia. Spaþiul ale cãrui contururi sunt superbambiguizate ºi colorate de miriadele de fluturi în miºcare, descrisîn unul dintre capitolele Versetelor satanice trimite înspre cevacare transcende diferenþele, dar care, în loc sã le distrugã, lepotenþeazã, le descoperã în plenitudinea lor. În ultimã instanþã,arta transcende ironia, subordonându-ºi-o.

Coranul ºi Biblia, ne spun liderii spirituali ai lumii, nu sunt lite-raturã, deºi ele sunt pline de poezie ºi de ambiguu ºi de sensurimultiple. Poate cã asta e egal cu a spune cã legea supremã alumii e însãºi poezia ºi cã ea trebuie apãratã pânã la capãt.Poate cã adevãrul e doar unul ºi poate cã spre asta aratãdegetele atât de diverse ale textelor. În mod cert, cãrþile nu sunto prezenþã prea comodã. O cunoºtinþã, profesoarã de românã(!), îmi spunea odatã cã nu suportã sã vadã cãrþi prin casã, cã osã le punã prin debarale, sã aibã ºi ea aer. Anxietatea ei era jus-tificatã: am vãzut cã îi atinge pânã ºi pe cei pentru care cãrþileapar drept combustibil.

Elena CIOBANU

O prezenþãsuspectã

interviu

februarie 200810

— Domnule Radu Cârneci sunteþiprincipalul exeget român al operei luiLéopold Sédar Senghor; cum l-aþicunoscut pe marele poet ºi om politic, înce împrejurãri?…

— Printr-o întâmplare fericitã! În1965, mi-a ajuns, de la Paris, cartea sade debut Cântece din umbrã (Chantesd’ombre, Ed. Seuil, 1945) care m-acucerit prin frumuseþea ºi originalitateaieºite din comun. Aveam în faþã creaþiaunui poet profund gânditor, venind pu-ternic din strãvechi tradiþii africane, într-o expresie liricã modernã, amintind deAnabasis a lui Saint John Perse. Da,Cântece din umbrã descoperea Franþeiºi cititorilor din lumea întreagã, un scri-itor nou, purtând pe frunte, de laînceput, semnul învingãtorului. La aceavreme eram la Bacãu redactor ºef alrevistei Ateneu – proaspãt înfiinþatã(1964) – m-am strãduit ºi am tradus, cudestulã dificultate, câteva poeme cucare am înnobilat o paginã în revistanoastrã.

I-am trimis-o însoþitã de o scrisoare,rugându-l a fi de acord cu traducerea ºitipãrirea în limba românã a unei cãrþi(din cãrþile sale, adicã o antologie) caresã se deschidã cu un cuvânt din parteasa cãtre cititorii români. Rãspunsul afost afirmativ ºi prompt ca de la un ªefde Stat ce era (din 1960). Cartea aapãrut cu titlul Jertfe negre (legat de ocarte a sa Hosties noires) la EdituraUnivers, 1969, în colecþia „Poesis“ ºi aconstituit un triumf.

Personal l-am cunoscut mai târziu, în1975, cu prilejul unei vizite neoficiale înRomânia, încântându-se, timp de douãsãptãmâni, de frumuseþile þãrii noastre.Cu acest fericit prilej ne-am vãzut, ne-am cunoscut (din scrisori ne ºtiam decâþiva ani!); a fost o bucurie mare pen-tru mine ºi sincerã pentru Excelenþa Sa,care, la despãrþire, m-a invitat a-i vizitaSenegalul. A doua zi, prin intermediereaambasadorului sãu la Paris – domnulAndré Guillabert – care îl însoþea înaceastã vacanþã româneascã, am prim-it documentele privind cãlãtoria mea înSenegal…

— Senghor era un spirit elevat; aþitrãit sentimentul platonician cã, însfârºit, un intelectual rasat poate fi ºi unbun om politic? Reprezenta Senegaluldin «era Senghor» o republicã a filoso-fului?…

— Da, Senghor era un spirit ales.Foarte cultivat într-ale literaturii,filosofiei ºi artelor, istoriei ºi religiilor, bachiar în ceea ce priveºte evoluþiaºtiinþelor era la zi. Cuprinderea prob-lemelor timpului sãu a fãcut sã fie ºi unvorbitor strãlucit. Studiase la Sorbonafilologia clasicã – greaca ºi latina – darstãpânea – în afarã de francezã, în careera expert! – portugheza ºi spaniola,dar ºi engleza ºi germana. Vã închipuiþice nesfârºite universuri i se deschideauºi cu ce bogãþie de instrumente opera înfaptele sale culturale. Era, într-un fel, unrenascentist modern, aplicând creatorîn Senegal experienþa cultural-politicãînsuºitã în Franþa ºi Europa. Într-uninterviu, ce mi l-a acordat în 1976 (pub-licat în „România Literarã” din aprilie,acelaºi an), sublinia nevoia acutã deculturã ºi instrucþie a popoarelor negre,„colonizate pânã în mãduva oaselor“,cum spunea, pe drept cuvânt, mareleafricanist Leo Frobenius. Senghor arãmas credincios principiilor saleînnoitoare, subliniate în urmãtoarea for-mulã: „Omul, cultura adicã, este laînceputul ºi la sfârºitul oricãrei dez-voltãri, ca instrument major ºi scopfinal.“ În lumina acestei ideologii, aorganizat învãþãmântul elementar obli-

gatoriu, a înfiinþat facultãþi ºi institute deînvãþãmânt superior pentru profesori,ingineri ºi alte cadre tehnice, a dat unavânt deosebit presei ºi literaturii auto-htone. Foarte important: spre a înfãptuitoate acestea, a alocat pentruînvãþãmânt, instrucþie ºi culturã, adicãpentru dezvoltare, 33% din bugetulþãrii!, atunci când þãrile europene dez-voltate acordau, doar, pânã la 20% pen-tru aceleaºi necesitãþi. Tot datoritã spri-jinului dat de Senghor s-a afirmat unnumãr important de scriitori (BiragoDiop, David Diop, Cheik Hamidou Kaneºi mulþi alþii). Tot pentru a demonstrabogãþia ºi puterea creatoare a Africii,Senghor a organizat la Dakar, în 1964(la doar patru ani de la alegerea sa),Festivalul Artelor Negre ce s-a constitu-it într-un memorabil triumf. Fãrã-ndoialã, Senghor – prin faptele-i de con-ducãtor, ca ºi prin valoroasa-i operãscrisã – demonstreazã ºi susþine cu

folos principiile din „Republica“ luiPlaton. Da, marele scriitor ºi filosof alculturii ºi-a trãit «Republica sa».

— Germanul Oswald Spengler afirmaîn „Declinul Occidentului“ cã: „IstoriaOmenirii înseamnã istoria marilor cul-turi…“. Ne putem explica astfel profun-dul ataºament al lui Senghor pentru cul-tura francezã? El venea dintr-o altãlume, cea colonialã. Avea, oare, com-plexul colonizatului? Aderenþa sa la val-orile metropolitane era instinctivã(datoritã politicii asimilaþionistefranceze), sau raþionalã (dorinþa de a seintegra unei mari culturi)?

— Atât din viaþa sa, cu toate împlinir-ile-i, dar ºi din politica aplicatã înSenegal, Senghor reiese ca un raþional-ist, un cartesian bine cumpãnit, scopulfinal fiind îndreptarea lumii în esenþelesale înalt umaniste. Ataºamentul sãufaþã de cultura francezã – care, de la1789 încoace s-a afirmat în luminã delibertate, egalitate, fraternitate – a fostdeterminat, în primul rând de limbafrancezã, ce i-a deschis caleacunoaºterii, nu doar a culturii hexagonu-lui, dar ºi a Europei, ºi a lumii în gener-al. Iubirea lui faþã de aceastã limbã afrumosului esenþial, a fineþei ºi distincþieiera egalatã de iubirea totalã faþã debogatele tradiþii culturale africane. Dar,nu prin limba neamului sãu serer ar fiputut sã le înfãþiºeze lumii, ci printr-o

limbã de anvergurã, preþuitã ºi credibilã,prin marile-i valori dãruite umanitãþii.Cunoscând de la sursã puterea spiritu-alã a Africii, fiind în miezul de tainã alacesteia, Senghor (ºi mai toþi scriitoriicontinentului negru, care l-au urmat) auafiºat cu mândrie oriunde ºi oricând vir-tuþile stirpei sale. Senghor este însã ºiteoreticianul, ca de exemplu în eseul Ceaduce omul negru („Ce que l’hommenoir apporte“ – Ed. Plon, 1939) ºiContribuþia negro-africanã la civilizaþiamondialã („Contribution nègro-africaineà la civilisation mondiale“), sau: Esteticãnegro-africanã („Esthetique negro-africaine“, Revista „Diogene“ – 1956).Sunt numeroase studiile sale privitoarela Africa ºi valorile sale publicate înpresa de la Paris ºi Dakar intitulateLIBERTÉ. Îmi face plãcere sã ream-intesc (ºi sã informez pe cei interesaþi)cã din volumul I („Negritude et human-isme“) ºi din volumul III („Négritude etCivilisation de l’Universel“) principalelecapitole au constituit cartea tradusã denoi (Radu Cârneci ºi Traian Biju) cutitlul: De la Negritudine la CivilizaþiaUniversalului, Editura Univers, 1986,Bucureºti, ºi reeditatã în acest an deInstitutul Cultural Român, cu prilejulCentenarului Senghor. În aceste cãrþi,ca ºi în volumul „Négritude, Arabité,Francité – Reflexions sur le problèmede la culture“ (Editions Dar Al. KitabAllubnani, Beyrouth, 1969), Senghorsusþine necesitatea imperioasã a în-frãþirii culturilor, spre realizarea aceluimetisaj spiritual atât de productiv în planmondial. Da, Senghor s-a integrat uneimari culturi, franceza, contribuind însãla îmbogãþirea acesteia, fapt pentrucare, se ºtie, a fost primul «strãin» prim-it în Academia Francezã. El nu a fost unasimilat ci un înnoitor.

— Ce însemnãtate avea pentruSenghor moºtenirea tradiþiilor africane?În Senegal existã un mozaic de popu-laþii ºi religii; vorbea el de o culturãsenegalezã, cu variante wolof, serer,peul etc., sau de o culturã africanã?

— Pânã spre patruzeci de ani,Senghor a scris, asemenea confraþilorfrancezi, tratând teme europene ºiumane ale timpului; chemarea lui eraînsã alta; a renunþat la tot ce fãcusepânã atunci ºi s-a dedicat întru totulscrierilor inspirate (ºi determinate!) decultura tradiþionalã din Senegal, dinAfrica, deci! Cu debutul editorialCântece din umbrã („Chants d’ombre“,Ed. Seuil, Paris, 1945) pãtrundea în liri-ca francezã ºi europeanã o voce nouã.Distinctã, surprinzãtor de originalã,primitã cu entuziasm. Cu al doileavolum Jertfe negre („Hosties noires“ –1948, aceeaºi editurã) Senghor s-aaºezat definitiv în fotoliul de orchestrã alpoeziei franceze. Toate celelalte cãrþi –„Ethiopiques“, 1956; „Nocturnes“, 1961;„Lettres d’hivernage“, 1972; „Elégiesmajeures suivi de Dialogue sur lapoésie francophone“ (apãrute tot laEditura Seuil) gloria lui Senghor eradefinitivã. Întreagã, aceastã excepþion-alã creaþie liricã este strãbãtutã demarea iubire ºi preþuire pentru strãbuni,pentru suferinþele acestora, pentru tãria

Senghor:

Renascentist modern,

• Gh. Zãrnescu

interviu

februarie 2008 11

lor în pãstrarea tradiþiilor, a fiinþei spiri-tuale africane. Cu îndreptãþire, JeanPaul Sartre l-a numit l’Orphée noir înprefaþa la Antologia noii poezii negre ºimalgaºe (Poesse Universitaires –1948) întocmitã de însuºi Senghor,antologie ce a constituit un moment devârf în cunoaºterea ºi afirmarea poezieidin Africa francofonã. Iatã, din carteade debut („Chants d’ombre“) poeziaRugã la mãºti („Prière aux masques“),demonstrativã întru cele de mai sus:

Mãºti! O, Mãºti!Mascã neagrã, mascã roºie, voi,

mãºti alb-negreMãºti din cele patru zãri de unde

adie SpiritulVouã mã închin în tãcere!ªi þie mai întâi, Strãbun cu cap de leuVoi ocrotiþi acest loc în care e pro-

scris orice râs de femeie orice surâscare se ofileºte

Voi distilaþi acest aer de veºnicieunde respir aerul Pãrinþilor mei.

Mãºti ale chipurilor fãrã mascã, lip-site de riduri ºi gropiþe

Voi care aþi plãsmuit portretul acesta,care-i chipul meu aplecat peste altarulhârtiei albe

Aidoma chipului vostru, ascultaþi-mã!Iatã, moare Africa imperiilor – e ago-

nia unei jalnice prinþeseAidoma Europei de care suntem

legaþi prin cordonul ombilical.Aþintiþi-vã privirile nestrãmutate

asupra copiilor voºtri înrolaþiCare îºi dau viaþa precum sãrmanul

ultima hainã.Sã fim prezenþi la renaºterea LumiiCãreia îi suntem necesari precum

plãmada fãinii albeFiindcã, cine ar mai învãþa ritmul

defunctei lumi de maºini ºi de tunuri?Cine ar mai striga de bucurie pentru

a trezi morþii ºi oropsiþii în zori?Spuneþi, cine ar mai reda îndemnul

de viaþã celor cu nãdejdile sfârtecate?Ne numesc oamenii bumbacului, ai

cafelei, ai uleiuluiNe numesc oamenii morþii.Ci noi suntem oamenii dansului, ale

cãror picioare reînvaþã vigoarea izbindpãmântul nepãsãtor.

Asemenea poeme, de un pronunþatlirism politic, sunt o multitudine în operalui Senghor; cântându-ºi strãmoºii,þara, poporul, el imnificã Africa, tradiþi-ile, durerile ºi speranþele bãtrânuluicontinent. Exemplul sãu de mare scri-itor-cetãþean al Africii, a creat o puter-nicã miºcare literarã pentru libertate ºiemancipare naþionalã a popoarelornegre, în secolul XX.

— Frumos formulat! Atunci ce sesimþea el, un reprezentant al culturii(culturilor) africane (vezi marea-i luptãpentru afirmarea Negritudinii!), al cul-turii franceze adoptive, sau al «celordouã lumi»?

— Senghor a ºtiut sã facã din operasa o admirabilã sintezã a culturilor,având în vedere istoria, puterea ºinecesitatea împreunãrii acestora.Definind Negritudinea ca fiind„…ansamblul de valori culturale alelumii negre, felul în care ele se exprimãîn viaþa, instituþiile ºi operele popoarelornegre“, el le ridicã ºi le desãvârºeºteimportanþa în context universal, dându-le rolul de stimulent într-un timp modernal umanitãþii. Da, el este un produsfericit al culturii neamurilor africanealtoitã cu esenþialitatea celei franceze,de aici rezultând acel métissage cul-turel, pe care Senghor îl preluase cre-ator de la antecesorul sãu PierreTeilhard de Chardin. În esenþã, marelesenegalez rãmâne un umanist, luptândcu armele spiritului pentru transfor-marea în planul conºtiinþei de sine acelor de-un sânge cu el, de a-i ridica laînþelegerea fenomenelor de progres ºicivilizaþie, de libertate ºi demnitate înfaþa lumii. Da, Senghor îi iubeºte ºipreþuieºte pe fraþii sãi negri, la fel cum îladmirã pe Claudel, ºi pe grioþii din þarasa, pe Saint-John Perse, ca ºi pe min-strels-ii americani.

— Maestre Radu Cârneci, de undeaceastã pasiune pentru valorile lumiifrancofone? Aþi tradus pe Senghor ºi pemarele scriitor libanez Kahlil Gibran (totdin francezã), aþi aºezat (cum vã placesã spuneþi!) în limba românã, pentruîntâia oarã, integrala liricã Baudelaire,mãrturisiþi-vã…

— Încã din vremea liceului teoretic(„Regele Ferdinand“ din Rm. Sãrat) amdeprins dragostea de lecturã; profe-sorul de greacã ºi latinã DumitruCrãciun (un enciclopedist, scria versuriîn limba lui Ovidius ºi le publica la Parisîn revista „Lingua latina“ – al cãreiredactor ºef a fost Senghor) a ºtiut sãne insufle preþuirea pentru frumos, pen-tru valorile clasice. Citeam din tragiciigreci ºi recitam fragmente din Catullusºi Vergilius, înþelegând a ne bucura declipa trãitã, – carpe diem! – cum neîndemna Horaþiu. Tot de la el amdeprins bucuria pentru culturafrancezã, pe care o considera ca pecea mai rafinatã. ªi, iatã, am rãmasîntre cãrþi ºi pentru cãrþi toatã viaþa, uncredincios slujitor. Un adaos la rãspun-sul de faþã: mi-a plãcut – ºi m-am strã-duit sã înfãptuiesc lucruri care trebuiausã constituie contribuþii la îmbogãþireaculturii noastre, adicã fapte în premierã.Aºadar, în afara celor (aproape)douãzeci de titluri originale, am aºezatîn tiparele limbii române: Extazul morþiide Sreèko Kosovel (Slovenia), Profetulºi Grãdina Profetului de Kahlil Gibran,Omul de nisip de Jean Joubert(Franþa), Dulci elegii de DelmiraAgustini (Uruguay), Florile rãului de Ch.Baudelaire (Franþa) ºi, nu în ultimulrând, fastuoasa operã poeticã, Jertfenegre a lui Léopold Sédar Senghor.

— Având în vedere conotaþiile ideo-logice ale vremii, cum a privit regimulCeauºescu amiciþia dumneavoastrã cupreºedintele Senegalului care, în 1975ºi 1976 a fost oaspete în România?…

— Senghor a cãlãtorit în România în1975, în vizitã neoficialã (fiind interesatde faptele întru medicinã ale vestitei dr.Aslan), prilej cu care s-a hotãrât ºi vizitaoficialã din anul urmãtor. Tot atunci mi-a fãcut invitaþia de a vizita Senegalul. Înurma acestui demers am început lucrulla „Jertfe negre“, ediþia a doua bilingvã.În toatã aceastã vreme, regimul a privitcu îngãduinþã, de la distanþã, aº zice,aceastã relaþie culturalã, mai ales cãera vorba de un preºedinte, fost, pânãîn 1945, membru al partidului comunistfrancez (ca mulþi dintre intelectualiifrancezi de dupã rãzboi).

A doua sa vizitã, cea oficialã (aprilie1976) ne-a lipsit de posibilitatea de a neîntâlni, organele în cauzã considerând,poate, cã nu este potrivit, având învedere rangul întâlnirii. Mai mult, înexcesul de zel al aceloraºi organe,interviul luat de mine lui Senghor pentrua marca acest eveniment, publicat în„România literarã“ a fost cenzurat: dinfotografia, în care figuram într-o dis-cuþie cu preºedintele, chipul meu a fostscos! Vã închipuiþi uimirea lui Senghor,care îmi trimisese fotografia anume,spre a se demonstra amiciþia culturalãdintre doi scriitori, indiferent de rangulsuperior al unuia dintre ei. Senghor ºi-adat seama de acest lucru, ºi anume cãscriitorimea nu era slãbiciunea luiCeauºescu, mai ales cã întâlnirea – pecare ºi-a dorit-o! – cu breasla noastrã afost scoasã din program. La întâlnireape care am avut-o cu dânsul, mai târz-iu, la Paris, mi s-a confesat cu o umbrãde amãrãciune. Totuºi, cu prilejul vizitei(însoþit de doamna Colette – soþia sa) is-a decernat – într-o adunare festivã –titlul de Doctor honoris causa alUniversitãþii din Bucureºti, moment cul-tural de înaltã þinutã, în care Senghor astrãlucit elogiind istoria ºi culturaromânã, împlinirile ºi rãdãcinile sale.Cadoul oficial: Jertfe negre, ediþie oma-gialã, monumentalã, bilingvã, ilustratãde talentatul grafician Dan Erceanu, lacare trudisem cu devoþiune…

— Foarte interesant!… Spuneþi-necâteva cuvinte despre Senghor – omul,marele dumneavoastrã prieten ºi con-temporan!…

— Senghor cucerea prin simplitate ºideschidere sufleteascã. Îl interesasoarta lumii, ce poate fi schimbatã princulturã ºi toleranþã etnicã ºi religioasã.Iubea Africa ºi Franþa ca pe-o unicãîntruchipare. Simplificând foarte mult,Senghor a slujit cu dãruire celor douãmari idei Negritudinea ºi Francofonia. I-a fost dat sã le ºi înfãptuiascã.Sãrbãtorit – cum spuneam mai de-vreme – cu mare fast internaþional, laîmplinirea a 70 de ani (Dakar, 1976),Senghor s-a retras din suprema magis-traturã (în 1980), dupã ce douãzeci deani a prezidat Senegalul, dedicându-semultiplelor activitãþi culturale. Iatã câte-va din funcþiile, nu doar onorifice: Pre-ºedinte al Comitetului Internaþional alLatinitãþii; Preºedinte al Comitetului deConducere al Francofoniei; Preºedinteal Asociaþiei „Asturias“; Preºedinte deOnoare al Organizaþiei Mondiale aPoeþilor; Vicepreºedinte alInternaþionalei Socialiste º.a.

Deþinãtor a numeroase ºi presti-gioase premii internaþionale de poezie,membru honoris causa al multor acad-emii ºi universitãþi (peste 35), unicul«strãin» primit în Academia Francezã,Senghor rãmâne, în continuare una dinpersonalitãþile cele mai marcante alesecolului trecut…

— Francofonia a declarat anul 2006drept Anul Senghor; cum comentaþiaceastã iniþiativã a OIF, având în frun-tea sa tot un senegalez, fostul succesoral lui Senghor, Abdou Diouf (preºedinteal þãrii între 1981–2000)?…

— Aºa cum arãtam, Abdou Dioufrãmâne un vrednic ºi dãruit continuatoral lui Senghor. Alegerea sa ca Secretargeneral al OIF asigurã continuitatea ºicalitatea mereu în creºtere a acesteimiºcãri. În ce priveºte CentenarulSenghor, sãrbãtorirea iniþiatorului esteo cinstire din plin cuvenitã. Luptãtorul ºiscriitorul Senghor ºi-a legat definitivnumele, aºa cum arãtam, de acestedouã mari idealuri: afirmareaNegritudinii ºi impunerea Francofonieiîn plan mondial. Munca ºi devoþiuneasa faþã de aceste importante acþiunisunt remarcabile, spre laudaSecretarului general, Abdou Diouf.

— Dupã cum cunoaºteþi, noi l-amomagiat pe Senghor, la Bacãu, încadrul simpozionului „Senghor – spiritfrancofon“ (20 mai 2006). Presa localãa vorbit despre „Produsul cel maistrãlucit al Africii“, evocat la ColegiulNaþional „Vasile Alecsandri“! Ce valorispirituale, credeþi cã ne leagã, pe noiromânii, de mesajul senghorian?

— Desigur, valorile francofone ºi înprimul rînd cele franceze, ºi nu depuþinã vreme. Mari scriitori ai Franþei aufost traduºi în limba românã încã dinsecolul al XIX-lea, având o influenþãbeneficã asupra începuturilor literaremoderne româneºti, continuându-sepânã azi. Un caz tipic este marele poetCharles Baudelaire, din poemele cãruiapeste o sutã de traducãtori români s-austrãduit a interpreta. Baudelaire (dar ºialþii, mulþi) poate fi considerat un fran-cofon avant la lettre. Mesajul luiSenghor este un îndemn prezent ºi deviitor având ca suport cultura francezãºi bogãþia-i de opere.

octombrie 2006Interviu consemnat de

Viorel CRUCEANU

cetãþean universal

eseu

februarie 200812

Radu Cârneci este, în primul rând, ceea ceEzra Pound a numit un “poet de artã”. Peîntregul traiect al prodigioasei sale activitãþi,mobilul primordial al inspiraþiei se vãdeºte a fiiubirea de poezie ºi, implicit, voinþa de-a o pro-duce. Tãlmãcitorul Cântãrii cântãrilor crede,asemenea lui D. Anghel, „în frumuseþe maipresus de toate-n lume”, ºi chiar dacã, spredeosebire de „poetul florilor”, nu poate, proba-bil, spune „cuvintelor-giuvaere” cã sunt „sin-gurele-amante” ce „i-au pãstrat credinþã”, nuîncape discuþie cã, mai presus de orice, eladorã logosul. Dumnezeul sãu e Orfeu.Împlinitor al erosului cosmic, Cuvântul e, pen-tru Radu Cârneci, nu doar „foc în piatrã”, ciînsuºi organul ideii absolute, eterne, expresiaforþei generative a întregii existenþe:

Iubirea-i axul cerurilor toateºi-i el, Cuvântul, care singur poatea o-mplini, ºi lumi cu lumi adunã:în cosmice cântãri Cuvântul tunã.Prin cuvântul inspirat, poetul accede la fru-

mosul incoruptibil, care alungã, „heruvimic”,toatã stricãciunea:

Frumosul este partea mea cereascãilumându-mi partea omeneascã.Un prim indiciu, edificator, al cultului pentru

frumos, anume pentru frumosul artistic (spusºi mai precis: pentru cel obþinut cu mijloaceverbale) îl avem în însãºi componenþa deose-bit de elegantei ediþii de autor apãrutã în 2004.Alãturi de selecþia din cele vreo douãzeci devolume originale, aceastã ediþie conþinetranspuneri de poezie universalã din toate tim-purile, de la Sapho la Jacques Chessex; doaro infimã parte dintr-o operã de traducãtor careinclude o integralã Baudelaire, prima în limbaromânã. Din anexa bibliograficã, cititorul aflã,dacã n-o ºtia, cã fecundul poet a întocmit ºi oseamã de antologii, foarte diferite, de versuriromâneºti ºi strãine.

Asemenea realizãri dimensioneazã cali-tatea de „poet de artã” prin adãugarea celei depoet-cãrturar, calitate avutã în perioada inter-belicã, la nivel exemplar, de Ion Pillat ºiAlexandru Philippide. Rãsfoirea Scrieri-loralese (ca de altfel ºi a precedentelor culegeri)învedereazã mai întâi cultivarea de cãtre autoratât a versului liber, rimat ºi alb, cât ºi, maiales, a celui regulat, inclusiv (pe scarã largã)în forma fixã a sonetului. Apare ºi o formãineditã, creaþia lui Radu Cârneci: rondosone-tul. Dãm ºi de un fel de strigãturi (Puncte),unele notabile:

Cura sa era precumo tãcere de parfumo tãmâie fãrã scrumroº surâsul, fãrã drum.Un implicat al versificaþiei riguroase este,

nu rareori, rima extrem de bogatã, leoninã:uimiri – miri, prihanã - strihanã, mine-lumine,lin – declin, vin – divin, zburam – ram, astrã -sihastrã. Nu lipsesc rimele acrobatice: cânte –sfânt e, imbune – nu ne, avide – semiramide,lumii – adumi-i, calambururile: tâmple – cândpe, semiramide, - ascete – profet e, „a spinuluidestin”, „gest ascet”, „Palmira ca un palmier”,ºi nici vocabulele create („aprinziºuri”). Poetulîºi permite ºi bufonade lingvistice, antigramati-cale: „mã va dori pãtrunde”, „ºi-i mirosind”, „seivind”, „ni se-nchinând”, „ºi-i mã supun”, „sprea ne-mpodobire”, „spre-a se-nmulþire”.

Sumarele celor trei volume antologiceoferã ºi mici ciudãþenii de faþadã: cicluri depoeme originale în dublã versiune, românã ºifrancezã sau tipãrirea de douã ori a unuiacelaºi text, sub titluri diferite: în ciclul prove-nit din volumul în care figurã iniþial ºi într-un altciclu, volum la origine. Asemenea fapte, pre-cum ºi altele, obiºnuite, printre care: motouri,dedicaþii, nume proprii în interiorul poemelor,medalioane de poeþi, omagiale, poeme înformã dialogatã, revelã mereu subliniatanãzuinþã de experimentare a cât mai multorformule poetice. Pot fi menþionate, în ordineaaceasta, ºi poeziile de inspiraþie geograficã.Parafrazând sentinþa filosoficã potrivit cãreiatot ce apare în intelect e furnizat de simþuri(„Nil in intelectu quid non fuerit in sensu”), sepoate spune cã tot ceea ce, pe o cale sau alta,intrã în conºtiinþa sa, Radu Cârneci poet-izeazã, de la lecturi la emoþii de cãlãtor, de lapriveliºti din naturã la frenezii sau reculegerierotice. Vorba lui Ovidiu: „Quod tentabamscribere versus erat”.

Trecând de la rãsfoire la lecturã, o primãconstatare e aceea cã, încatenate sau libere,albe sau aºa zicând colorate, versurile suntfãurite impecabil. Iscusit versifex, RaduCârneci realizeazã, cu instrumentele prozo-dice adoptate, tot ce îºi propune: jocuri, ritu-aluri, visuri, atmosfere, decoruri, mãºti tragiceºi patetice, solemne ºi enigmatice, umbre ºilumini, reculegeri ºi extaze – nu, ce-i drept,fãrã acþionarea constantã a unor aceloraºiprocedee ºi figuraþii din recuzita proprie. Celemai lirice ºi mai originale sonuri îmi par a fiacele ce aduc ecouri de folclor mai mult saumai puþin sacral, mai mult sau mai puþin ezo-teric, perceptibile în poeme precumDescântec la pasãre albã ºi Mic descântec, cedau accent inedit tonalitãþii de invocaþie ma-gicã:

Pasãre albã, sorã a pasãrii negrecoboarã din cer, de lângã cercoboarã din lunã, de lângã lunãpasãre bunã.

Cucuvea cu pene roºiicucuvea cu pene verzicazi din lunã peste doradu-i cerul dedesubtpasãre cu ochi abrupt,sau precum Început de bocet, unde o tona-

litate, adecvatã tot unor credinþe ºi practicistrãvechi e potenþatã de aliteraþii:

Horele sunt în aer, vai, ielele, ielelecerul coboarã - o stelele, steleleca un lac mare, legãnãtorsomnu-i pe-aproape, înºelãtorde aer ielele, ieleleîn vuiet stelele, stelele.Am citat din cele trei piese cu titlu exempli-

ficativ. Pot fi menþionate ºi multe altele. Tot cee mai personal, mai izbutit, mai vibrant în volu-mele (ciclurile) Orgã ºi iarbã, Iarba verde,acasã, Cântând dintr-un arbore, Oracoldeschis îºi are sursa în mitosul ºi magiculancestral, în straturi de spiritualitate autohtonãarhaicã. Aceastã sursã nu este indicatã osten-tativ, modul discursului fiind tocmai stilizareaaccentuatã, vorbirea, uneori, aproape oracu-larã (de aici, probabil, ºi ultimul titlu reprodus),dar semnalarea unor datini, unor ritualitãþi,unor îndeletniciri de sorginte arhaicã, unoroficieri, ca ºi a unor practici laice cu nuanþãculticã, produce o atmosferã de altã lume, delume apusã ºi, totuºi, încã existentã, o spec-taculozitate hieraticã. Nu doar colindele, hra-murile, descântecele, dar ºi hora, dansul,vânãtoarea, include un ce sacramental.Dansând, insul intrã „în taina florii”, se dema-terializeazã într-un spaþiu transfigurat:

În miezul fraged de miroseram culoare cântãtoareînaltul se dorise jospãmântul devenise soare. (Contradans

lent)Nuntirea e regãsire de sine, cereascã:Acolo am urcat spre mineînalt în aur ºi azurveºmântul îmi cãdea-n rubineiar cerul horã împrejur. (Nuntã Perpetuã)Analog în semnificaþie cu motivul dansului

e acela al zborului:Mereu zburam, mereu fãrã de vârstãºi nu ºtiam sã mai fi fost altfelºi ceruri dupã ceruri vechi icoanele depãºeam în sclipãt de oþel. (Dor de

stea)Sacralitatea manifestãrilor ritualice de exis-

tenþã umanã colectivã sacralizeazã ºi tãrâmulîn care acestea se desfãºoarã: natura imitãactele omeneºti sau, invers, oamenii nu fac,prin actele lor esenþiale, decât sã particular-izeze variat miºcãrile sempiterne ale naturii.

La un anume ceas erotic estival,Era o horã de arbori ºi oamenio joacã de copii, o joacãde vânt ºi fete la un locera un vârtej de rãcoareo rãsucire de ploi lângã umãrul soarelui.

(Ciocârlia de lut)„Orele dragostei” sunt „ca ploile verii”: „fre-

netice ºi istovitoare/ cu nori ciudaþi aºteptaþide pãmânt/ cu soarele înlãuntrul nostru”(Orele dragostei). Iarba de acasã are, înamiezile de iunie, „ceva de mândrã þãrancã”,„toatã numai miresme” (Iarba verde, acasã).

Oamenii cresc, ca în opera lui Sadoveanuºi în genere în literatura pãtrunsã de autohton,

direct din pãmânt, ºi, când mor, se înapoiazãîn copaci ºi pietre:

unul intrã într-un stejar, altul într-un fagunul se fãcu stâncã, altul brad (…) (Poem

de tainã)

Pãmântul, în viziunea poetului ierbii autoh-tone, comunicã în permanenþã cu cerul:

Cerul cobora, pãmântul urcaera aproape o îmbrãþiºare. (Ciocârlia de

lut)Ploile de varã aduc cerul aproapeîl risipesc în ierburi îl fecundeazã (Orele

dragostei)Nunta lui Uranus ºi a Geei, potrivit mitolo-

giei greceºti! Dar, în poezia lui Radu Cârneci,lumea e vãzutã din perspectiva numitã deBlaga – „sofianicã”. Transcendentul coboarãºi, pãtruns de el, spaþiul profan devine unspaþiu sacru, în care viii se întreþin curãposaþii:

Seara, acolo, de Sâmbãta morþilors-aprind lumânãrele din cearã curatãdin cea mai curatã cearã, aºa-i obiceiulcãci vin strãbunicii la praznicºi strãbunicile vin sã ne vadã. (Hram,

toamna)În anumite momente, privilegiate, pãmântul

devine bisericã. La Voroneþ,Sfinþii au coborât de pe pereþisã se bucure de toamnã ºi soarecântãrile-au zburat de sub peceþialbastrã, de timp, rãsuflare. (Sentiment la

Voroneþ)Faptul se repetã, într-un alt lãcaº cultic:Iatã sfinþii coborând de pe ziduriîntinerind, bucurându-se de sosirea meaîmbiindu-mã sã intru în timp. (Bisericã în

munþi)Biserica devine ºi spaþiul ocrotitor al iubirii.

Cununia noastrã, îºi anunþã poetul logodnica,… va fi o despuiere linãun dans printre cãdelniþi cu tãmâi,ea purtând „odãjdii triumfale împãrãteºti

odãjdii”, care vor „podobi cu stele”, cu „alintã-tor argint”, „regescul mers spre-altarurile tale”(Acum îþi pun odãjdii triumfale). Mireasa va fi,ºi ea însãºi, o bisericã pentru mire:

Aºteaptã-mã cu toate ale taleca o bisericã, în carevoi intra alunecând în extaziar sfinþii vor întineri uimindu-se. (Aproape

odã)Odatã cu pãmântul, lirica din citatele vo-

lume (cicluri) sacralizeazã - dar nu în spiritcreºtin - întregul univers. Sacrul de expresiecreºtinã se integreazã într-un pannaturismsacral, construit în temeiul rudimentelor demitologie traco-geticã nedispãrute în cursultimpului. De la început, un motiv dominant înpoezia lui Radu Cârneci este sentimentul departicipare la viaþa cosmicã. Aºtrii, pãmântul,ploaia, pãsãrile, iarba îi apar poetului fie ca totatâtea alte euri, fie ca membre ºi emanaþii aleunui organism transindividual fãrã limite.Imaginaþia lui stabileºte analogii întremiºcarea stihiilor, ce provoacã spectacolulplanetar al eternei germinaþii, ºi necontenitadevenire microorganicã din propria fãpturã;între zvâcnirea sevelor în copaci ºi aceea asângelui în vinele sale. Ploaia e perceputãîncã din volumul de debut Noi ºi soarele canuntã a elementelor. La cãderea ei, „cãlduradin pãmânt cãdea în sus,/ ca un imens denecuprins havuz”, iar dupã aceea, „pãmântulrespira ca un bãrbat/ acoperit de lungi sãru-turi”. (Dans în ploaia dintâi). Animate, chiarantropomorfizate, elemente glãsuiesc ºi secomportã omeneºte. Iarba „cântã aleluia”,„Ofteazã peste morminte”. Seara, ea „începesã cânte de nuntã”; „se roagã pentru o noaptede dragoste”. Uneori, „þipã” („ierburile vor þipa,iubind”). În mai, ierbii „îi place sã geamã subpaºi”. Iarba verde de acasã „aleargã fãrãoprire” dupã poet, „îl prinde, îl cuprinde”, îl„sãrutã ameþitor”. Poetul aude „tropotulmãrunt al florilor,/ paºii ierburilor”. Copacii, ºiei, „aleargã pe vãI de cântec”. „Pãduri aleargã

spre dansul de istov”; îºi ridicã „aripile pe zãri”.Soarele „fuge cu o mie de picioare”. Norii ºivântul, ploaia ºi spicele „fac dragoste”:

Acest panpsihism, cu intensã aplicaþieeroticã, este epifania unui panteism atribuitreligiei dace ºi adoptat de poet ca mod de fan-tazare autoexpresivã. Încins de puterea ce„trece prin oameni ºi arbori ºi-i lecuieºte detristeþi”, subiectul liric parcurge ciclurile naturii:

Trupul meu intrã în miºcarea soareluiprivirile în miºcarea pãsãrilorzborul mi se vrea de aer lungºi mã-ndrept spre pãdurile de piatrã.

(Tainice oficieri)El trãieºte, împreunã cu pãmântul, o per-

manentã genezã:Înfloream! Înfrunzeam! Mã-ndumnezeiam!În zori lumea era gata de nuntã:plecau din mine culori perechi de sunetede miresme de patimi superb legãnându-

sedin mine, intrau în marea fiinþã, perechica un sãrut între cer ºi pãmântclopote dulce-aiurind, clopote, clopote,

clopote… (Îndatorire de primãvarã)Epicentrul miºcãrii cosmice, un epicentru

divin, apare antropomorfizat, ºi poartã numelezeului suprem (poate, unic) al dacilor:

Iatã-mã, Zamolxe sunt eu, Stãpânitorulpeste cer ºi pãmânt, Maimarelepeste duhurile înþelepte ºi cele de umbrãiatã-mã, Bãrbat peste bãrbaþii mei credin-

cioºiHar peste femeile mele credincioaseîntre cele douãzeci ºi unu de râuri: trup fãrã

truppentru toþi: apã ºi aer ºi foc. (Psalmii lui

Zamolxe)Tot ce e pe pãmânt (ºi nu numai) emanã ºi

existã prin Zamolxe.Zamolxe leagã „noaptea de zi, ziua de

noapte”; el „dã rod pãmântului ºi femeilor”,precum ºi, „din coapsele sale (…), bãrbãþiebãrbaþilor”. Imaginat cam în felul în care l-acreat Eminescu, marele Zeu posedã, înacelaºi timp, atributele (mai exact, atributul)Marelui Orb al lui Blaga, acela de generatorabsolut. Zamolxe e, ºi în imaginaþia lui RaduCârneci, metafora Marelui Tot. Accesul la else obþine prin, pur ºi simplu, adâncirea înorganic, prin încadrarea în ritmurile eterneimiºcãri a materiei (spiritualizate). Prin naturalui, focul ce întreþine viaþa individualã senutreºte din focul originar, veºnic viu, fãrãînceput, aprins de fãcãtorul tuturor celorvãzute ºi nevãzute:

Existã în mine un foc, sãlbatecã bucurie dela Zamolxe,

un dor de viaþã veºnicã. Aud din adâncºoaptele zorindu-mã

spre marele soroc. Acumintru în dulcile lungi aºteptãri;fiecare clipã-i de împlinire, fiecare zi dulce

facere: din mine se rup fiii ºI fiicele ca o linã

explozie… (Pãmânt de tainã)Autorul Psalmilor din Zamolxe localizeazã

reºedinþa Maimarelui, a Stãpânitorului, aNebiruitului pe Kogheon, oronim dedus dinmitologicul Kogaionon:

Veniþi, copii, la muntele de tainã: Kogheonîn el puterea puterilor ºi toate rãdãcinileºi aurul ºi fierul ºi adâncul adânculuiºi vlaga celor plecaþi dintre voi.

Veniþi la Muntele munþilor cu vârful în cercopii, lumina e a noastrã în Marele Piscveniþi cu arcul ºi sãgeþile ºi toate sfintele

arme. (Psalmii lui Zamolxe)Plenar exprimat în volume anterioare

ediþiei integrante, selective, mai cu seamã înOracol deschis, ce include micul ciclu Psalmiilui Zamolxe, nereprodus în aceastã ediþie, cul-tul pentru Zamolxe rãzbate în Scrieri atenuat,surdinizat ºi prin dispersarea textelor. Dar semenþine. „Marele Zeu” dac e cel ce, fãcând sã„se miºte în cerul de jos strãmoºii de balade ºIdescântece”, aduce pe meleagurile carpato-

Dumitru MICU

Melos, eros, mitologie

eseu

februarie 2008 13

dunãreano-pontice primãvara. El „dãruieflacãrã sângelui nostru/ neistovit pentru-a ardemereu”. (Dans la echinoxiu); el „limpezeºtefântânile pentru tainice oficieri”, echinoxiale(Tainice oficieri). Noaptea, spre a pãtrunde întemplele zamolxice poetul „se afundã înCarpaþi ca într-o Dunãre de piatrã”. (Dor demunþi). În ce calitate? În calitatea de sacordatºi chiar de fiu al lui Zamolxe. Cãci „psalmistul”(aºa zicând) se crede nãscut în „vremea fãrãde prihanã”, când

Superb, în vârf, cãdelniþam arome,vale de aer legãnând sonorºi când… explodau în mine, policrome,Zãpezile din timpul trecãtor.Urcat pe sublimul munte, oficiantul se prea-

mãreºte întru cel pururea slãvit:Oh, ºi simþeam în mine nemurireaCu soarele dansând pe Kogheonîn patru zãri eram nemãrginireade la Zamolxe strãlucind ºi domn.Ca preot al divinului pãrinte, fiul se identi-

ficã în absolut cu acesta, dobândind puteri degenitor universal ºi etern („eu, veºnicul deviaþã dãtãtor”), omolog al soarelui:

Fertilizam fecioarele ºi gliaiar apele le-mbogãþeam cu vieþiºi izbucnea de stâncã poeziacând coapsele-mi nãºteau pe îndrãzneþi.

(Fiul lui Zamolxe)Integrând-o în cosmos, focul izvorât din

Zamolxe leagã implicit fãptura omeneascãfinitã în lanþul infinit al vieþilor ce I-au premersºi care îi urmeazã. Prin aceasta, insul devineparte constitutivã a unui grup, a unei comu-nitãþi determinate. Principalul temei al solida-ritãþii celor astfel asociaþi fiind, de-a lungulmileniilor, unitatea etnicã, e normal ca panna-turismul sacralizat sã includã, în viziunea poe-tului, inserþia în comunitatea naþionalã.

Estompatã întrucâtva în Scrieri, comparativ cusublinierile din precedentele volume, ideea deneam se declarã, totuºi, ºi aici, prin indicareaapartenenþei la spaþiul autohton al figuraþiei.Cuvinte ca dac, daci, Voroneþ, Daniil Sihastrul,Zamolxe, Maramureº, Dosoftei apar ºi întitluri. Versurile cuprind toponime ca Dunãre,Carpaþi, Frumuºica, Câlnãu, Chiciura,Iernatica, formulãri precum „chemarea tragicãa Mioriþei”, „armele din Sarmizegetusa”, „lacri-mi ale mamei Dochia”, „Florile dalbe”, „strã-moºii de balade ºi descântec”, „bãtrâne biseri-ci din þara de sus”, „munþii Hercinici ºi tânãrãDunãrea”, „pãmânt al strãmoºilor mei”. Multedintre frecventele cromatizãri nupþiale, ºi ero-tice în general, sugereazã vitalitatea naþiei, ºichiar eternitatea ei. Poemul Hora de laFrumuºica construieºte verbal, în replicã la opiesã arheologicã, un basorelief, în care ºasefemei îndeplinesc, dansând, rolul lui Atlas:

De cinci mii de ani dans, Doamne,ºase femei sprijinã cerulcerul sfânt, de cinci mii de anisã nu cadã luna ºi soarele.Una dintre strofe conþine o frumoasã alite-

raþie:Iele cu ele, între ele, din stelegust de piatrã sub cãlcâie strivindnevãzuþi bãrbaþii de veghe-mprejuracum când se naºte vârful de sânge.O permanentã sursã de inspiraþie, ºi,

poate, cea mai generoasã, a lui Radu Cârnecieste erosul. Frecvent invocat ca forþã cosmicã,erosul începe, din volumul Umbra femeii(1968), a fi valorificat artistic (poate, mai artis-tic) ºi ca mod sufletesc individual. Ce îl parti-cularizeazã în aceastã din urmã expresie estetonalitatea mereu jubilantã, optimistã. Iubireanu e niciodatã, pentru „centaurul îndrãgostit”(cum se autodefineºte, titular, într-o carte,poetul), „prilej pentru durere”; întotdeauna îiprovoacã stãri lirice exultante. Unele miciunduiri de tristeþe nu fac decât sã dea relief,prin contrapunctare, stãrii de incoruptibilãbeatitudine. E chiar ciudat cum frenezia unorpoeme din alte volume decât cele ce reunescnumai versuri de dragoste se potoleºte cutotul în ciclurile (iniþial volume) Umbra femeii ºiGrãdina în formã de vis, ca ºi în numeroaseversuri erotice din alte cicluri. În locul explozi-ilor de pasionalitate incandescentã, ca aceeadin Vis de centaur:

Vârtejul iubirii – ce lung vârtej de seminþe!–

femeile mândre venirã în sânge cu vârf de-aºteptãri

cu ochii cerându-ne iar, o secetã lungãºi trupul lor alb apucat de marile dorurioh, cum l-altoiau nobilându-l cu asprã putere!Era ca un vifor de foc, de cer rãsturnatîn sângele nostru incendiu (…)Iatã, în unul dintre sonetele (uºor disimu-

late) ce compun Grãdina de vis, tot sentimen-tul unei combustii, dar comunicat în altã tona-litate, ce nu duce elanul interior pânã lapatetism:

De-acelaºi foc sã ardem, aceeaºi vâlvãtaiesã ne cuprindã trunchiul ºi vârful de azurspre-a-nnobila ºi munþii ºi apele-mprejurîn carnea noastrã sfântã acelaºi fulger taie.

O, arderea aceasta, cât am dorit s-o-ndur:adâncuri de putere în mine se-ntretaieîn sânge-mi umblã timpul cu ochii de

vãpaieºi-n duh comete-aprinse mã fac frumos ºi

pur.În conþinut (ca, de altfel, mutatis mutandis ºi

în expresie), poezia de dragoste a lui RaduCârneci reactualizeazã lirica trubadurilor, cele-brând amorul de tip cavaleresc. Iubita e „doam-nã adoratã”, nouã Esther, nouã Berenice,„Athena coborând din mit”, reginã a reginelor(„în urmã-þi vin regine cu mersul maiestuos / ºiînfloreºte noaptea când fruntea ta rãsare”),„albastrã zee”, ba chiar „însãºi Zeea”. Femeiacântatã de Radu Cârneci este o „donna angeli-cata”, pe care, când n-o mitologizeazã ono-mastic, el o numeºte Ceamaifrumoasã. Înimaginaþia lui, aceastã fãpturã sfântã e maipresus de Beatrice, având puterea de a trans-forma infernul în paradis:

Acum soseºti: o, zveltã puritatese leagãnã pãmântu-n dor alinlumina ta prin fruntea mea strãbateºi-mi cântã raiul, iadul este plin

de-o trecere de stele ºi de soarede-o moarte dulce, lung alinãtoare.Prin dicþiunea sacerdotalã, cu modulaþii

imnice, prin cadenþarea maiestuoasã, versurilepoetului nostru amintesc de Rime-le luiPetrarca. Nu fãrã a resonoriza tonuri ºi ale altorcântãreþi ai iubirii, din Renaºtere ºi din antichi-tate. Unii dintre ei figureazã în Addenta culegeriide Scrieri, cu „poeme netrecãtoare” traduse(Ovidiu, Dante, Ronsard, Shakespeare), darcititorul avizat recepteazã vibrãri ºi dinAnacreon, din poezia veche orientalã; nu înultimul rând, din poezia galantã de salon ver-saillez de pe timpul Regelui-soare ºi al succe-sorilor sãi. O asemenea poeticã se gãseºte,evident, la antipodul „conceptului modern depoezie” (dacã existã unul singur), dartranspune spiritul, compensativ, în epocile cu„serbãri galante” ºi aubade cântate sub fere-stre, în acompaniament de chitarã. Poetul eun Orfeu îngenuncheat la picioarele Euridicei.Permanenta euforie („Pe aplecate ceruri destele împrejur / înroura-va vocea-þi de chitrãmiresmatã / ºi totul va fi aur ºi-albastru, lungmurmur”), efluviile de miresme („E timpulmiresmelor mari / sângele ne înfloreºte”) ºi demelos orfic („gura / îþi prinde-n imnuri orfice

fãptura”), în sfârºit, incoruptibilul extaz în faþafemeii divinizate, exprimat cu vocabule dinmereu acelaºi câmp semantic, în reprezentãriºi implicit referenþi din mereu aceleaºi sfereexistenþiale (foc, soare, stele, metale preþi-oase, flori) genereazã inevitabil monotonie:mitologizãrile introduc o notã de afectare li-vreascã, de preþiozitate. Aceste accesorii suntsesizabile însã numai la parcurgerea fãrãîntreruperi a întregii cantate ce se compuneprin însumarea versurilor erotice. Cantataconþine, de altfel, în însãºi ideea structurantãun accent ce dã erosului un caracter deosebit,neprofan. Ceamaifrumoasã e o „purureafecioarã”. Asemenea lui Voiculescu, înUltimele sonete… ºi lui Arghezi, în „psalmii”din Cuvinte potrivite, autorul Grãdinii în formãde vis poetizeazã un eros ascetic. El îºicheamã iubita într-o „vastã catedralã”, în care

… noi cu focul nostru purvom arde smirnã pentru Domnul.Se apropie de femeie „cu gest ascet”, o

îmbrãþiºeazã „cu gând ascet”. Îndrãgostiþii,amândoi, îºi „rãstignesc dorinþele pe-o cruce”.Între ei atârnã, ca între Tristan ºi Isolda, osabie: „O sabie-ntre noi ºi-i de tãcere”.

Altul e conþinutul Cântãrii cântãrilor, înco-ronarea poeziei de iubire a lui Radu Cârneci,dupã unii comentatori. Dialogul mirilorfreamãtã de chemãri la împreunare, regeleslãveºte frumuseþea trupeascã, ºi tot astfel uncor de bãrbaþi tineri. Prin apariþia miresei, coli-ba pãstoreascã se preschimbã, pentru mire, înpalat mirific:

Soseºte-mi, cântec, tu, luminã linã,coliba noastrã-i înflorit palat:cypreºii sunt coloane vii. O vinãsub cedrii cu frunziºu-ngemãnat.Mireasa aºteaptã, cu înfrigurare, momentul

nupþial suprem:O, preaiubite, sunt de unduireca pasãrea de cer în dans rotit.Frumos eºti tu! ªi-n deasã înfrunzireColiba noastrã. Cuib neprihãnit.

În ea, prea doritor, sã-mi scoþi veºmântulde frumuseþi sã te uimeºti adâncºi trupul meu spre tine legãnându-lîn dor sã-l frâng.Fascinat de cea „peste puteri frumoasã”, în

descrierea cãreia întrebuinþeazã imagini de oeterogenitate ºocantã, asemãnând-o „focoa-sei mânze” care îl „poartã pe faraon în splen-did car” ºi, în acelaºi timp, atribuindu-i glas deprivighetoare, împodobind-o cu cercei ºimãrgele sonore, regele îºi oferã Sulamitei ser-viciile de virtual bijutier ºi se vede înge-nunchind întru cinstirea ei:

ªi vei porni cãtre altar stãpânãpe umeri cu vãzduhul înstelatcu soarele pe frunte drept cununãiar eu, spre slava ta, îngenuncheat…Corul bãrbaþilor tineri mãrturiseºte fericirea

de a contempla fecioara tot atât de aleasãîntre femei ca trandafirul de ªiraz între flori:

Frumoasã eºti ºi mândrã între fete– un trandafir de ªiraz între flori –neascunºi de vãluri, ochii ne desfeteºi mersul tãu izvor de sãrbãtori.Cântarea cântãrilor, precizeazã Radu

Cârneci, în postfaþã, nu e o traducere apoemului biblic, ci „(aproape!) o parafrazã, ointerpretare modernã”, cu amplificãri ºi abre-vieri ale textului originar. Total infidelã acestuitext este, evident, prozodia. Prin ea, mai cuseamã, s-a operat „modernizarea”. În loculversificaþiei libere, proprii poeziei antice orien-tale, avem catrene cu stihuri deca – ºi ende-casilabe. Solomon – datorita autorului nostru -îºi ritmeazã cântecele cu mãsura sonetelor luiPetrarca, Ronsard, Shakespeare, Voiculescu.Nu fãrã a pãstra ceva din savoarea vorbiriibiblice cu aromã de vie din En-Caddi.

Acestea sunt dominantele specificitãþiipoeziei lui Radu Cârneci. O cercetare exhaus-tivã minuþioasã ar releva, desigur, ºi alte seriitematice ºi tehnici de expresie. Rezultatuldemersului ar înmulþi exemplele în sprijinulaserþiunii iniþiale cã principalul stimul al crea-tivitãþii poetului e cultul pentru poezie, fasci-naþia formelor poetice.

Bucureºti, oct.-nov. 2007

Înfãptuirile sufletului ºi aleminþii sunt valenþele care deter-minã locul pe care-l ocupã unpopor în ierarhia culturalã a lumii.În aceastã situare pe scara valo-rilor, rolul pe care l-a jucat ºi con-tinuã sã-l joace creaþia popularãeste considerabil. Folclorul – izvoral definirii etniilor – rãmâne, încã,în toate cuprinderile-i, expresiacea mai elocventã a chipuluirespectivei naþii. În aceastã idee,a esenþializãrii, neamul românesca fãcut sã se iveascã, pentru sineºi pentru celelalte neamuri,Mioriþa.

Miracol ce a desãvârºit, ca într-o magie, împreunarea adânculuide tainã cu înaltul de vis, Mioriþaadunã în sine – ca într-un potir deîmpãrtãºanie! – simþirearomâneascã în tot ce are mainepieritor. Topind timpul ºi fãcân-du-l inel al nunþii cu moartea,Pãstorul din baladã acceptã cu odureroasã seninãtate jertfa desine, ca un dat al sorþii, cucondiþia, însã, ca el sã rãmânãmereu viu prin iubire în baºtinastirpei sale, într-o legãnare conti-nuã, a celor trei fluiere: de soc(«…mult zice cu foc…»), de fag(«…mult zice cu drag…»), de os(«…mult zice duios…»). Iatã, dar,

cã prin geniul poetului popular,balada s-a nãscut, cuvântul ºimelodia ºi-au amestecat fericitalcoolurile, fântâna de frumuseþi aizbucnit, eternitatea aºezându-se,pecete de duh, pe SpaþiulCarpatic.

Prelungirea vieþii în moarte –supunerea celei din urmã, deci –(idee cereascã aparþinând religi-ilor monoteiste), îl face netemãtorpe cel condamnat la trecerea din-colo, sensul vieþii eterne fiindu-ilimpede dintotdeauna, de laZamolxis la Christos. De aici invo-carea ºi prezenþa elementelorcosmice ºi ale naturii imediate lasumbra nuntã: „…Cã la nuntamea / A cãzut o stea; / Soarele ºiluna / Mi-au þinut cununa. / Brazi ºipãltinaºi / I-am avut nuntaºi, /Preoþi, munþii mari, / Paseri, lãu-tari, / Pãsãrele mii / ªi stelefãclii!…“ Aceastã totalã ºi intimãîntrepãtrundere a umanului cuputerile vãzute ºi nevãzute, ce-ldepãºesc ºi-l proteguie totodatã,dau baladei acel misterios suportspiritual, care îl va face pe Jules

Michelet sã exclame: „…Rien deplus naïf et rien de plus grand…“,iar pe romanistul L. Spitzer sãconsidere Mioriþa ca „…una dinmarile creaþii ale literaturii mondi-ale…“ ºi „…fãrã egal în literaturaaltor popoare…“, va subliniaRamiro Ortiz.

În multitudinea-i de varianteaflate pe întreg cuprinsul româ-nesc (dar ºi dincolo de hotareleistorice), Mioriþa exprimã în plan«spiritual, etic ºi estetic» fiinþapoporului nostru, amintind, prinesenþializarea-i, de strãlucireatragediilor antice, fiind, poate, ocontinuare a acestora, expresieunicã ºi tainicã a permanenteideveniri umane. Stãri în sublim,trimiþând la nemuritorul epitalamal Cântãrii Cântãrilor, dar ºi, par-cã, la tânguiosul linos grecesc,balada pãstorului nostru rãmânemiez iradiant pentru o serie decreatori ai temeiniciei româneºti,de la Eminescu, Arghezi, Blaga, laSadoveanu, Voiculescu, MirceaEliade ºi atâþia alþi ziditori de cul-turã naþionalã.

Mândri de obârºia noastrãdacicã, pe care s-a altoit atât defecund latinitatea, nãscând aici, laDunãre ºi Carpaþi, etnia românã,nu putem fi mai puþin mândri detezaurul spiritual pe care, de-alungul a douãzeci de secole, nea-mul nostru l-a rodit, în chiar nes-fârºitele vitregii ale istoriei.Celebra baladã – putere mereuproaspãtã, admiratã ºi preþuitãfãrã rezerve – rãmâne, aºa cumspunea G. Cãlinescu, „momentuliniþial al culturii noastre“ ºi unul dinprimele patru mituri esenþiale(Traian ºi Dochia, Mioriþa,Meºterul Manole, Sburãtorul) alenaþiei române. ªi, spre a încheiaaceste câteva însemnãri, vom citamiºcãtoarele cuvinte ale lui AlecuRusso: „…însuºi Virgil ºi Ovid s-arfi mândrit, cu drept cuvânt, dacãar fi compus aceastã minunepoeticã!“ Subsemnãm cu admi-raþie, fiindcã, Mioriþa, aici s-aînfãptuit!…

Radu CÂRNECI

Prefaþa la antologia MIORIÞA(în ºapte limbi)

Bucureºti, decembrie 1997

Mirracoolul Mioorriþa– care aici s-a înfãptuit –

IInnttrrooiittuuss

…s-a rupt o stea din drumul de undenici o pasãrea nu zboarã. Cu excepþiauneia ce ne poartã pe aripile ei sprelimanul de mîntuire a durerilor. Dacã înurmã cu opt decenii ºi jumãtate (31 iulie1927) o bucatã de cer cãzu pe pãmînt,într-o fatidicã zi de marþi, de SfîntulTimotei al acestui an (22 ianuarie) obucatã de pãmînt se înãlþã la cer. A fostun teribil pas între timp ºi veºnicie. Saupoate un rãgaz pe care ªtefan Niculescul-a fructificat cu binecunoscuta-i înþelepci-une. Nu demult îmi mãrturisea aceldeopotrivã hîtru ºi grav paradox epicure-an: moartea nu-i nimic în raport cu noi,pentru cã, atunci cînd existãm, ea nu esteprezentã ºi cînd moartea e prezentã noinu mai existãm.

GGrraadduuaallee

A ars ca o candelã în slujba fiinþei artis-tice ºi a artei de a fiinþa. Altminteri decîtmulþi intelectuali ai noºtri care au ancoratspiritual în limitele existenþei derizorii,Stefan Niculescu ºi-a prezervat o raþiunea lucrurilor duhovniceºti, intuind cã elesunt vlãstarele vieþii ce va fi. Cu inspiraþieºi discernãmînt a trãit arta sunetelor ca peo ortodoxie, iar ortodoxia a cultivat-o cape o grãdinã a muzicii capabilã sã neaminteascã de Edenul originar. Fiecareopus a pavat un drum al mîntuirii, ourcare pe Golgota. Or, la fiecare bornã aîntreprins acelaºi efort de a merge maideparte, cu aceeaºi greutate, la care s-aadãugat permanent implicarea, sacrificiul.Încet, încet uleiul din candelã s-a împuþi-nat.

Tractus

Cu cîteva zile înainte de a ne pãrãsimi-a spus cã se simte obosit. A fost unºoc. Nu mi-l puteam imagina altfel decît înplinã formã fizicã ºi psihicã, mereu dispussã-þi acompanieze chinurile creaþiei, sã-þiîmpãrtãºeascã din experienþele„monºtrilor sacri” ori sa-þi monitorizezedevierile etice ºi estetice. În studenþie, pelîngã recomandarea unor lecturi funda-mentale din literatura muzicalã, filosoficã,religioasã, beletristicã, m-a pus sã-l citescpe Epictet. Aºa am cunoscut „Manualul”din care dacã aº înfãptui mãcar zece lasutã aº fi un om împãcat. N-am putut fiînsã împãcat ºtiind cã profesorul, com-pozitorul, muzicologul, academicianul,mustind odiniorã de energie ºibunãvoinþã, se simþea obosit, epuizat.

SSeeqquueennttiiaa

La finele anului trecut l-am sãrbãtoritaºa cum se sãrbãtoresc aristocraþii,dedicîndu-i douã profiluri componistice îndouã concerte: unul la Oldenburg (Carlvon Ossietzky Universität), altul laHamburg (Hochschule für Musik undTheater). „Der berühmteste KomponistRumäniens, der 80-jährige StefanNiculescu ist Gast die Oldenburger undHamburger Universität”. A fost un triumf.Tocmai începusem sã cred din ce în ce

mai stãruitor cã muzica sa debordeazãsubstanþial vremea în care a trãit, cãeterofoniile sale subtile cu formele loraferente, armoniile savuroase nãscutedin joncþiunea scãrilor octaviante cu celenonoctaviante, ritmurile cînd parlando,cînd giusto, aliajele timbrale rafinate,docte trebuie sã mai aºtepte pînã cînd sãpoatã fi gustate în integralitatea deliciilorimanente. La Oldenburg ºi Hamburg, sevede treaba cã timpul nu a mai avut rãb-dare sã adaste.

OOffffeerrttoorriiuumm

Acum lumea muzicii e mai pauperã. Oprelungã cadenþã perfect compusã aaºezat întregul edificiu sonor înãlþat deªtefan Niculescu pe o tonicã monarhicã,împrejmuitã de un regat al dominantelorºi chiar al unor prioritãþi ce fac din muzi-cologia ºi componistica româneascã odeschizãtoare de porþi: studiile despreEnescu, teoria sintaxelor muzicale oridecantarea cu o mare acuitate a direcþiilorestetice din noua muzicã savantã. Ca sãnu mai vorbim de categoriile temporalecomplexe de tipul polifoniilor de etero-fonii, eterofoniilor de omofonii sau poli-foniilor de omofonii. Fãrã ele muzica lumiiar fi fost infinit mai sãracã.

SSaannccttuuss

De o consecvenþã ºi decenþã faþã desine însuºi extraordinare ªtefanNiculescu a elaborat ºi experimentat celmai viabil (deocamdatã) ºi plin depotenþialitãþi, principiu de construcþiesonorã solidar eterofoniei: este vorbadespre sincronie, comparabilã, în planulontologiei ºi axiologiei muzicale, cu fuga(valabilã pentru polifonia imitativã), cusonata (ca formã tipicã omofonã) ori culiedul (ca reprezentant autoritar almonodiei acompaniate). ªi ca orice prin-cipiu fundamental, sincronia stã sub sem-nul simplitãþii, al rotunjimii ºi deplinãtãþii.Feþele sale sunt arãtate la scarã naturalã,în chip firesc, nefardate sau schimono-site. Nod ºi ventru. Unu ºi Multiplu, mono- ºi pluri-vocalitate. Iatã panta ºi rampaeterofoniei, fluxul ºi refluxul sincroniei. Cîtdespre arcuirile ei simetrice, orice s-arspune, sunt consecinþa reproducerii unuifenomen acustic primordial: naºterea ºipropagarea sunetului. Dar sincronia nueste singurul principiu de structurareeterofonã inventat de ªtefan Niculescu.Eteromorfiile ºi formanþii trãdeazã fãrãdoar ºi poate decenþa ºi consecvenþaMaestrului.

CCoommmmuunniioo

O decenþã ºi consecvenþã din care s-au iscat succesiv, pe parcursul a pestejumãtate de veac, Simfonia 1 ºi Simfoniipentru 15 soliºti, Scene ºi Cartea cuApolodor, Aforisme ºi Ison 1, Ison 2 ºiUnisonos, Fragmente ºi Simfonia II-a –„Opus dacicum”, Cantos ºi Incantatio,Deisis ºi Sextuplum, Litanii ºi Pomenire,toate nestemate polisate în filigran. ªi cîtenu vor mai fi fost dacã nu s-ar fi rupt ostea din drumul de unde nici o pasãre nuzboarã...

ateneu

februarie 200814

Liviu DÃNCEANU

Recviem pentru

ªtefan Niculescu

Personalitãþi bãcãuane

La jumãtatea acestei luni, poetul iubirii ºifondatorul seriei noi a revistei noastre a rotun-jit încã o vârstã, prilej de a înãlþa noi statuimuzelor ºi a rememora aventura sa pe tãrâmulfabulos al literelor.

Nãscut în 14 februarie 1928, în satul Valealui Lal, comuna Pardoºi, judeþul RâmnicuSãrat (azi, Buzãu), fiul Dochiei-Stanca ºi al luiNicolae Cârneci, þãrani moºneni, ºi-a începutstudiile la ªcoala Mãrgãritãreºti (1935-1942) ºile-a continuat la Liceul „Regele Ferdinand” dinRâmnicu Sãrat (1942-1948). A reuºit apoi laexamenul de admitere la Facultatea de Litereºi Filozofie a Universitãþii Bucureºti, dar semutã în acelaºi an la Politehnicã ºi, în 1949, laFacultatea de Silviculturã din CâmpulungMoldovenesc, luându-ºi licenþa în 1954, laBraºov, unde fusese redirecþionatã facultatea.Prin repartiþie, face un stagiu de câteva sãp-tãmâni, ca inginer silvic, la Ocolul Silvic Nouãdin Braºov, dupã care se transferã pe un postde cercetãtor la Staþiunea de Cercetãri ºiExperimentãri Silvice Hemeiuºi, judeþulBacãu, ºi, în acelaºi an 1954, devine inginer-ºef la Ocolul Silvic Fântânele.

Cum începuse sã aibã preocupãri literareîncã din anii studenþiei, când a ºi debutat încoloanele ziarului sucevean Zori noi (1950, înaceeaºi paginã cu Nicolae Labiº) ºi a fostinclus în Antologia poeziei româneºti de laînceputuri ºi pânã azi (Editura de Stat pentruLiteraturã ºi Artã, Bucureºti, 1954), în 1958renunþã la profesie, dedicându-se în exclusivi-tate culturii. E numit director al CaseiRegionale a Creaþiei Populare Bacãu (1958-1960), preºedinte al Comitetului Regional deCulturã ºi Artã Bacãu (1960-1964), iar înaugust 1964 devine primul redactor-ºef alrevistei Ateneu, a cãrei nouã serie a fondat-oîmpreunã cu alþi tineri scriitori bãcãuani, întrecare îi amintim pe Sergiu Adam, GeorgeBãlãiþã, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin, VladSorianu.

În aceastã etapã a „începuturilor ºi acu-mulãrilor”, cum a numit-o într-un interviu, a fostferventul majoritãþii acþiunilor culturale dinzonã, editând volumele colective PlaiurileBistriþei (1956, 1958), Imn în mers (1963),Colocviu liric (1964), Pagini literare (1964),organizând Consfãruirea cercurilor literare dinMoldova (1963), luptând pentru înfiinþareaCasei Memoriale „George Bacovia” ºiamplasarea statuii Poetului în centrul oraºului,iniþiind premiile revistei Ateneu ºi FestivalulLiterar-Artistic „George Bacovia”, la care auparticipat sute de scriitori din întreaga þarã.

Pânã în 1972, când a devenit secretar alUniunii Scriitorilor, a publicat nu mai puþin deopt cãrþi, debutând editorial în 1963, în colecþia„Luceafãrul” a Editurii pentru Literaturã, cuvolumul de poezie Noi ºi Soarele, ºi încre-dinþând apoi tiparului: Orgã ºi iarbã (Editurapentru Literaturã, 1966), Umbra femeii(Editura Tineretului, 1968), Iarba verde,acasã (EPL, 1968), Centaur îndrãgostit(EPL, 1969), Grãdina în formã de vis(Editura Cartea Româneascã, 1970),Cântând dintr-un arbore (Editura Junimea,1971), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor,Oracol deschis (Editura Eminescu, 1971). Laacestea se adaugã volumul de traduceri dincreaþia lui Léopold Sédar Senghor, Jertfenegre (Editura pentru Literaturã Universalã,1969), care va fi reeditatã într-o ediþie bilingvã,în 1976, de cãtre Editura Univers.

La încheierea mandatului de la UniuneaScriitorilor se transferã în redacþia revisteiContemporanul, mai întâi ca publicist comen-tator, apoi ca ºef al Secþiei de Culturã ºi Artã(1976-1990), continuându-ºi misiunea de pro-motor al valorilor culturii naþionale ºi universaleºi participând la o suitã de manifestãri ale scri-itorilor, organizate atât în þarã, cât ºi pestehotare. Aceasta debutase, de altfel, încã din1957, când a participat la Festivalul Mondial alTineretului ºi Studenþilor de la Moscova, ºi ainclus, între altele, Congresul Mondial al„Federaþiei Internaþionale a Jurnaliºtilor ºiScriitorilor din Turism” (Tel Aviv), „Serile de

Poezie” de la Struga, Întâlnirea internaþionalã„Scriitori ºi Pacea” de la Porto Roz, Comemo-rarea „600 de ani de la moartea lui FrancescoPetrarca” (Padova), Aniversarea „100 de anide la naºterea poetului Ady Endre”(Budapesta), Sãrbãtorirea UNESCO a lui L.S.Senghor (Dakar), Conferinþa Scriitorilor Afro-Asiatici (Adis-Abeba), Festivalul European dePoezie de la Louvain.

În toatã aceastã perioadã a fost o prezenþãnelipsitã în paginile revistelor Ateneu, Astra,Cronica, Contemporanul, Convorbiri liter-are, Cronica, Familia, Luceafãrul, Ramuri,România literarã, Tomis, Tribuna, Vatra, laRadio ºi Televiziune, întregindu-ºi concomi-tent opera cu alte volume originale - Cântareacântãrilor (Editura Cartea Româneascã,1973), Banchetul (Editura Dacia, 1973), Horãde vulturi (Editura Militarã, 1974), Heraldicaiubirii (Editura Eminescu, 1975), Nobilastirpe (Editura Cartea Româneascã, 1976),Hora anotimpurilor (Editura Ion Creangã,1977), Temerile lui Orfeu (Editura carteaRomâneascã, 1978), Premiul „MihaiEminescu” al Academiei Române, Un spaþiude dor (Editura Albatros, 1980), Ca muntele-n amiazã (Editura Militarã, 1981), Timpuljudecãtor (Editura Eminescu, 1982), Sonete(Editura Cartea Româneascã, 1983), Pasãreade cenuºã (idem, 1986), Clipa eternã(Editura Eminescu, 1988) – sau de traduceri:Extazul morþii de Srecko Kosovel (EdituraUnivers, 1975), Poeme de Kahlil Gibran(Editura Albatros, 1983), De la negritudine lacivilizaþia universului de L.S. Senghor(Editura Univers, 1986).

Chiar dacã în 1990 s-a pensionat, n-a între-rupt nicio clipã activitatea publicisticã ºi edito-rialã, înfiinþând propria Casã de Editurã „Orion”(1991) ºi Fundaþia „Izvoare” pentru ProtecþiaNaturii ºi Artei (1997), participând la noiîntruniri de anvergurã – Întâlnirea PoeþilorLumii de la Kuala-Lampur, Zilele Poeziei laRodez (Provence), Congresul al IX-lea alOrganizaþiei Mondiale a Poeþilor (Lisabona),deschiderea Bibliotecii Lumii de la Alexandria,Zilele Francofoniei (Beyruth) –, iniþiind ºi alcã-tuind antologii de amploare (Arborele memo-riei, Mioriþa, Poezia Pãdurii, Cinegetica,Mari poeþi ai iubirii, Sonetul românesc),publicând noi creaþii originale ºi traduceri. Întreacestea: ediþia bibliofilã Cântarea cântãrilor(Editurile Orion ºi Intercompres, 1994), distin-sã cu Premiul „Mihai Eminescu”, Premiul pen-tru bibliofilie la Salonul Naþional al Cãrþii de laCluj, Premiul „Lucian Blaga” ºi Medalia aniver-sarã „Ierusalim – 3000”, Dorador (EdituraOrion, 1997), Heraldica iubirii (EdituraMinerva, 1998), Pasãrea - fântânã (EdituraBiodova, 2001) Scrisorile cãtre Dorador(Editura Orion, 2006); Omul de nisip de JeanJoubert (Editura Orion, 1991), Elegiile luiYorick de Jacques Chessex (idem, 1995),Florile Rãului de Charles Baudelaire (EdituraArania, 1996), Totem de L. S. Senghor(Editura Minerva, 1996), Inimã de aur deMousse Boulanger (Editura Orion, 1998), altetrei ediþii din Profetul. Încununând aceastãbogatã operã, în 2004, scriitorul ºi-a îngrijit oediþie definitivã de Scrieri, în trei volume(Arborele memoriei, Heraldica iubirii, Clipaeternã), posfaþatã de academicianul MihaiCimpoi.

În semn de recunoºtinþã pentru complexasa activitate, bãcãuanii i-au oferit titlul deCetãþean de Onoare al municipiului Bacãu(1998) ºi pe cel de Doctor Honoris Causa alUniversitãþii (2007), în panoplia de trofee figu-rând numeroase alte însemne, între careamintim doar titlul de Membru de Onoare alAcademiei de ªtiinþe Agro-Silvice din Chiºinãu(2000), cel de Cetãþean de Onoare al munici-piului Buzãu (2005), Premiul „Opera Omnia” alrevistei Argeº (2005), Premiul Special alUniunii Scriitorilor din Republica Moldova(2000); Ordinul Meritul Cultural în grad deOfiþer (2003).

La mulþi ani, Maestre!Cornel GALBEN

Radu Cârneci

ateneu

februarie 2008 15

Alb

O lunã, iarna aceasta a fost ca în ilustrate. Amprivit-o mereu lacom, cu interes ºi cu încîntare,nesigur cã se va repeta în viitorul apropiat.Plimbîndu-mã, mi-am amintit vorba cuiva, publi-cist interbelic, cã „Frumosul e alb...” ºi (sper sã nusemene a laudã, dar nici a naivitate) amdescoperit cã zãpada are multiple nuanþe aleacestei culori, în funcþie de obiectul peste carecade: unul e, de pildã, albul copacilor fãrã frunzeºi altul al celor care le pãstreazã. Albul copacilorcu ramuri rare diferã de cel al copacilor cu ramuridese; la fel, albul copacilor cu coroanã rotundãde albul copacilor zvelþi, cu crengile strînse înjurul trunchiului. Sensibilã e ºi deosebirea dintrealbul coniferelor cu ace lungi ºi al coniferelor cuace scurte: primul e glazurat, strãveziu, amintindculoarea zincului, celãlalt, compact, pe a alumini-ului. În fine, bordurile, tufiºurile, acoperiºurile aufiecare albul lor.

„La patul lui Procust”

Ceea ce mi-a atras atenþia, la o nouã lecturã,în mult controversatul articol „Inactualitatea luiEminescu...” de Horia-Roman Patapievici erepetarea de cîteva ori a cuvîntului progresist.Aºadar: „Pentru noua tablã de valori acceptate,Caragiale a fost gãsit «politic corect», în timp cepunerea lui Eminescu la (sic!) patul lui Procust alnoului canon importat din «þãrile progresiste» aarãtat fãrã dubiu cã fostul poet naþional alRomâniei clasice e «politic incorect»”. // „Profundel (Eminescu) nu mai poate fi considerat,deoarece categoria profundului, nefiind postmo-dernã, nu mai e prizatã de intelectualii progre-siºti”:// „Iar cultura românã din ultimii ani, în luptapentru integrarea euro-atlanticã, nu doreºte decîtsã scape de tot ce este «învechit» - adicã sã fieprogresistã”. Aveam impresia cã noþiunea deluptã a cam dispãrut din limbajul actual. Iatã cã,nu-i aºa, existã încã „lupta pentru integrareaeuro-atlanticã”, probabil ca singurul factor al isto-riei contemporane”! Credeam, de asemenea, cãtermenul de progres a devenit rar, cã toþi se gîn-desc doar la prosperitatea lor. Nu, H. R.Patapievici susþine contrariul: domnia sa îlfoloseºte, chiar des, dar – aº observa – nu ca unpaºoptist (cum se autodefineºte), stimulativ, ci caun proletcultist, represiv. Deºi nu le indicã, „þãrileprogresiste” sînt, se deduce, pentru directorulInstitutului Cultural Român, cele euro-atlantice.El stã înfipt cu faþa spre Vest, cum odinioarã pre-cursorii sãi stãteau cu faþa spre Rãsãrit. Deacolo, din Vest trebuie sã luãm ºi fregatele se-cond hand ºi paradigmele ºi canoanele estetice,etice etc. Urmãrindu-i logica, înþelegem, fireºte,cã „intelectualii progresiºti” sînt intelectualii carelocuiesc în „þãrile progresiste”. Recent, sub influ-enþa lor, aceastã specie a început sã se dezvolteºi la noi, ea fiind alcãtuitã din „studioºi” care – aremarcat autorul Politicelor – „manifestã ten-dinþa sã punã mîna pe revolver cînd aud cuvîntultradiþie”. Nici tendinþa sa, cred, nu e alta; H. R.Patapievici îºi declarã propriile porniri. El e (nunumai aci) radical ºi exclusivist: ca ºi Vitner & Co.În anii 40-50 condiþioneazã progresul deruperea legãturilor cu trecutul, de eliberarea deacesta. Ideea pe care vrea s-o impunã (îndeose-bi în minþile tinerilor) e cã nu putem parveni latitlul de „progresiºti” decît dacã ne despãrþim deEminescu, „fostul poet naþional”, ºi trebuie musais-o facem, cît mai repede, deoarece e „incorectpolitic” ºi „învechit”, „exasperant de învechit”.Persistenþa în aceastã idee atestã, cert, un „blo-caj” intelectual, ca sã nu zic o obsesie. Dacã eaar fi însuºitã, ar trebui sã ne debarasãm (alt verbfrecvent în vocabularul proletcultiºtilor) deaproape toþi scriitorii noºtri capitali. Mi-l imaginezpe patapievicianul care, aplicînd categoriile princare se încearcã acum minimalizarea luiEminescu, va scrie în „Evenimentul zilei”, pestedouã-trei cincinale, cînd „progresiºtii” vor fi legiu-ni, astfel despre Bacovia: „Profund el nu mai

poate fi considerat, deoarece categoria profundu-lui, nefiind postmodernã, nu mai e prizatã de int-electualii progresiºti”. Acelaºi sau altul, reprezen-tant al dictaturii progresiºtilor, în virtutea direc-tivelor primite de la H. R. Patapievici, îi va gãsilipsiþi de interes pe Arghezi, Blaga, Barbu, Goga,Aron Cotruº, Mihail Sadoveanu, VasileVoiculescu, Mircea Eliade, Vintilã Horia etc. Maiales cã – dupã cum merg lucrurile ºi în alte pla-nuri – atunci vom fi ieºit cu totul din „zodia naþion-alului”.

Lãcomia de posturi

Cutare: ministru, profesor universitar la douã„particulare”. Cutare: profesor universitar „la stat”,academician, director de revistã, coordonator delucrãri colective, membru în vreo patru sau cincicomisii etc.

Cutare – tot aºa, sau ºi mai mult de atît.Lãcomia de posturi e unul din pãcatele

majoritãþii intelectualilor români remarcabili.Rebreanu îl încondeia pe Nichifor Crainic(supãrat, la rîndul lui, pe autorul lui Ion cã l-a datafarã de la Educaþia Naþionalã) cã e „om de maimulte lefuri grase”. Simultan ori succesiv,Rebreanu însuºi a ocupat posturi de conducerela Societatea Scriitorilor Români, la DirecþiaTeatrelor, la Radio ºi a avut gazete proprii.Tendinþa aceasta expansivã e însã ºi mai veche.O denunþa (cînd era tînãr) doctorul Gh.Marinescu, într-o scrisoare cãtre Constantin I.Istrati, la 9 februarie 1895: „Nu pot sã mã pronunþasupra competenþei d-lui Obreja în ce priveºtepsihiatria, dar trebuie sã vã spun cã am fostfoarte mirat cã dl. Obreja, nesatisfãcut de a fi fostprofesor de fizicã, de a ocupa catedra de histolo-gie ºi de a fi medic ºef al ospiciului de la Mãrcuþa,dupã ce a petrecut 5-6 luni în sãlile ospiciului Sf.Ana din Paris, vrea sã mai aibã ºi neuropatologia.Se pare cã ºtiinþa n-are nici un secret pentru el!”Situaþii de acest fel au existat cu sutele. Revenindla scriitori, voi spune cã puþini sînt, în trecut ºiastãzi, cei care sã se limiteze la o singurã ocu-paþie: un Lovinescu, un Bacovia, un GheorgheGrigurcu (dintre contemporani). Majoritatea seîntind peste capacitãþile lor, fie pentru putere, fiepentru bani. Crainic, de pildã, lua de la EducaþiaNaþionalã, 13.000 lei „pentru o «muncã» denimic” (Rebreanu), în vreme ce unii confraþi de-aisãi disperau de sãrãcie.

Anestezii

Pseudosãrãcia mi se pare mai întinsã decîtsãrãcia. Observaþia lui Emerson cã „oamenii gemºi se vaitã, dar nu este nici pe jumãtate atît de rãuprecum spun ei” e, în epoca noastrã, mai ade-vãratã ca în epoca sa. Mulþi dintre cei care seplîng de sãrãcie trãiesc mai bine decît unii dintrebogaþii de pe la 1870. Se simt sãraci numai princomparaþie cu cei care îºi afiºeazã cu ostentaþieopulenþa. Lamentaþiile despre sãrãcie alemajoritãþii celor de azi (în primul rînd ale liderilorde sindicate) au adesea o disperare factice,dovadã faptul cã nici o manifestaþie de protest numai atinge temperatura rãscoalelor ºi revoltelorpopulare din trecut. Exasperãrile veritabile con-stituie cazuri individuale, nu generale. Peste tot,cum-necum, proletariatul s-a înstãrit. Spredeosebire de cel din secolul lui Emerson ºi al luiMarx, care n-avea de pierdut decît lanþurile,acesta de acum are ºi alte lucruri, unele confor-tabile, ºi de aceea e mai puþin radical în reven-dicãri. Desigur, doreºte mai binele, dar parcã ºimai mult vrea sã conserve binele pe care îlposedã. Judecãþile lui morale nu mai sînt intran-sigente, categorice. De vreme ce negociazã cuel, patronatul nu mai e „duºmanul de clasã”.Orice concesie a acestuia îl anesteziazã momen-tan. Cînd îºi revine, o ia de la capãt cu protestele,dar cu o forþã diminuatã. Prin repetare, însã, ago-nia ajunge de seamãnã cu un joc, cu o farsã.

Constantin CÃLIN

Miscelaneu (2)

Pe 29 ianuarie 2008, la orele 1700,s-a desfãºurat ºedinþa de cenaclu laFiliala Bacãu a Uniunii Scriitorilor dinRomânia. Cu mici excepþii, cam aceeºioameni ca ºi la întâlnirile trecute au fostprezenþi ºi de data aceasta, mai multnemembri decât membrii ai Filialei. ªi epãcat pentru cã s-a citit poezie bunã, îndouã registre diferite. Au citit din creaþialor Alexandru Dumitru (membru alUniunii Scriitorilor din România) ºi SilviaMiler (tânãrã pretendentã la titlul oficialde scriitoare).

Petru Scutelnicu a constatat evoluþiaSilviei Miler de la o lecturã la alta ºi spi-ritul ei de inovaþie. Ioan Prãjiºteanu s-alansat într-o pledoarie pentru autoareaSilvia Miler, mãrturisind cã o considerãcea mai bunã dintre poetele mai tineredin Bacãu. Probabil absenþa FlorentineiFlorin i-a generat o comparaþie întrecele douã poetese dar nu excludem ºiposibiltatea ca în topul preferinþelor dluiPrãjiºteanu, Florentina Florin sã seclaseze pe locul doi. Desigur cã subiec-tivismele nu sunt condamnabile cidenotã atenþie la fenomenul poetictânãr din Bacãu, dominat de lirica femi-ninã prin Silvia Miler, Florentina Florin,Tincuþa Horonceanu Bernevic,Loredana Dãnilã ºi Iuliana Clima.Iuliana Clima a afirmat cã „Silvia Milerîºi cautã eul în astral, în vegetal, înluminã”, Tincuþa Horonceanu Bernevica atras atenþia asupra cadenþelordeosebite ale versurilor iar LoredanaDãnilã a definit-o pe colega ei ca fiind„sensibilã, rafinatã ºi inteligentã”. Pãrerideosebite de pertinente ºi interesanteau emis Petre Isachi ºi CeciliaMoldovan. „Silvia vrea sã romantizezelumea ºi crede în Poezie, are o voce lir-icã distinctã, o feminitate specificã, eapoetizeazã sub semnul firescului lumeaiar sentimentalismul se aflã sub o anu-mitã graþie dând uneori impresia cã s-arafla într-o visãtorie. Ca sã se salveze deintrarea în manierã, n-ar fi rãu dacãpoeta s-ar apropia ºi mai mult de idee.”a susþinut Petre Isachi, situându-se într-o oarecare contradicþie cu opiniaCeciliei Moldovan: „Gãsesc în versurileSilviei Miler un melanj interesant depuritate, de cãutare a unei iubiri mature,statornice. Existã deasemenea unechilibru între sentimentalism ºi

inteligenþã, prin comparaþie cu versuriledin cele douã volume anterioare, versuleste mai aºezat, mai ºlefuit, mai subtil.Apare culoarea în poezia Silviei, la unmoment dat este atât de mult alb, încâttranscede în albastru.” Deosebit de finãa fost ºi observaþia lui DumitruBrãneanu: „admir la Silvia Miler jocul decuvinte, ritmul alert, mesajul bine cifrat.Versurile ei îmi amintesc de candoareaalbastrului de Voroneþ”. Calistrat Costina încheiat ºirul opiniilor critice prin câte-va sfaturi, în plus, faþã de ceilalþi vor-bitori, a observat o anumitã stare dedeziluzie ºi o simbolisticã interioarã.„Sivia Miler comunicã esenþial” a con-chis moderatorul Calistrat Costin.

ªi poezia lui Alexandru Dumitru aplãcut deºi i s-au reproºat dat fiindstatutul sãu de „poet matur”, anumiteexplicaþii, exclamaþii, întrebãri retoriceºi abundenþa genitivelor. Narcis Sandua afirmat cã „Versurile lui AlexandruDumitru ar fi mai valoroase fãrãepitetele metaforice substantivate. Cutoate acestea ele sunt meritorii pentrucã au stil ºi aparþin poeziei cu gesturiample.” Petre Isachi a recunoscut laAlexandru Dumitru „dulcea ipocrizie apoetului matur pentru care scrisul esteînsuºi trãitul. Originalã este exprimareaîn tiparele metamorfozei.” Ioan PetruViziteu a afirmat cã poezia luiAlexandru Dumitru este „pe alocuri durãdar ºi finã, rafinatã.” Calistrat Costin aremarcat „distanþa” pe care o impuneAlexandru Dumitru ºi spiritul critic alacestuia.

Unele din cele mai prizate texte aufost: „Înmugureºte uºa/ Ascunsã-nmuºchiul vremii/ Cernelei îi dã aripi/ Unfluture iernat/ O salcie salutã timid/Umbra precarã/ E toamnã în veºminte/E-un astru demodat/ Privirea peste tine/Îmi pleacã la plimbare/ Tãlmaci de gân-duri proprii/ Strãinilor meleag/Reinventez formula/ Venirii cãtre soare/Luminii undã verde/ Scãpându-I pe subprag…” (Silvia Miler – „Colocvii”) ºi „Eupãstrez anonimatul/ în voia nuanþelor/pe gustul seminþelor incolore.// Parc-aºdori sã pierd subtil/ vestimentaþia de-asemãnare.// Sã-mi feres umbra laretuºul/ convenabil cuvintelor.// Des-povãrat iubirii sã-mi aºez/ trãirile întiparele metamorfozei.” (AlexandruDumitru - „Revers“) (V. S.)

Un poet matur ºi o poetesã graþioasãîn searã de ianuarie

• G

heor

ghe

Zãrn

escu

ateneu

februarie 200816

PrimullRadu Cârneci e, cu o vorbã la

modã, implicat în destinul deautori al tututor celor care aualcãtuit „Gruparea Ateneu”. Areatît meritul promotorului, cît ºi alaltor întîietãþi.

A fost primul dintre noi care adebutat editorial.

A fost primul reeditat.A fost primul care a obþinut un

premiu al Uniunii Scriitorilor ºiunul al Academiei Române.

A fost primul care a primit titlulde cetãþean de Onoare alMunicipiului Bacãu.

A fost primul (ºi, pe cît sepoate prevedea, ultimul) care adevenit Doctor honoris causa alUniversitãþii din oraº.

...Iar acum e primul careîmplineºte 80 de ani. ªi se pre-zintã la aceastã aniversare nu cuof ºi vai, ci exuberant ºi cuvervã. Vîrsta i-a coborît doar înpicioare, care se miºcã un picmai încet ca odinioarã; inima ºimintea le-a lãsat libere sã seangajeze în proiecte diverse.Iatã-l aºadar lucrînd la mai multerãzboaie: compune poeme, tra-duce, antologheazã, editeazã,participã la festivaluri ºi sim-pozioane, citeºte în public dinopera sa, îi ascultã pe cei maitineri, dã sfaturi ºi încurajeazã îndreapta ºi în stînga. Mintea sa eun roi de iniþiative. Ce îl þine înformã, cu reflexele intelectualela fel de tari ca în urmã cu maibine de patru decenii (de cînd îlcunosc)?. Faptul cã viaþa sa afost un continuum, fãrã hia-tusuri, fãrã cãderi, o înaintareascendentã, în ritm impetuos,animatã de o singurã preocu-pare majorã: afirmarea prinpoezie. De rest s-a îngrijit soþiasa, Emilia. Scutit de grijile mes-chine, s-a concentrat asuprapropriei cariere literare ºi, con-dus de un instinct puternic aloportunitãþilor, a fãcut totul pen-tru a o lãrgi ºi permanentiza.Altfel spus, s-a consolidat mereupe sine pentru a nu fi dat la oparte de noii veniþi în literaturã,marginalizat, ca unii (nu puþini)din generaþia sa. Cum a proce-dat ? ªi-a vãzut de lucrul sãu ºia cultivat prietenia. S-a ferit degîlcevi ºi nu s-a lãsat dominat deinvidii, care erodeazã sufleteºte.Pe steagul sãu scrie dintotdeau-na „Pro amiciþia”. ªi meritã

remarcat, empatia nu i-a fostniciodatã mai micã decît intere-sul personal de a se afirma. Nu odatã, probabil, l-a ºi întrecut. Acreditat pe mulþi cu sau fãrãsperanþã în reciprocitate ºi îngratitudine. – În sfîrºit, dar nu înultimul rînd, longevitatea sa seexplicã prin natura talentului,unul de bard ºi de trubadur mod-ern, talent care, stimulat deprovocãri ºi de fantasme, se au-togenereazã mai lesne. Infati-gabil poet erotic ºi virtuoz în cîte-va forme de discurs liric, RaduCârneci era obligat de condiþiaaleasã sã se menþinã tînãr, avîn-tat ºi (cel mai adesea) ferice.Evident, a reuºit. La 80 de ani(ce greu, ce agonic sunã acestecuvinte la alþii !) e încã dinamic,constructiv, stimulator, jovial.Pentru mine, care i-am fosttovar㺠de muncã, - o sursã deoptimism.

Constantin CÃLIN

Dãruit LiteraturiiFiind un oraº cu tradiþie cul-

turalã, Bacãul a fost printre celedintîi centre urbane, dacã nuprimul, care a editat o revistã deculturã, cu precãdere literarã,dupã rãzboi. Aceastã revistãapare ºi astãzi ºi ea se cheamãATENEU, fiind continuarea pub-licaþiei lui Grigore Tabacaru ºi G.Bacovia. Aceastã continuitate afost posibilã datoritã climatuluide relativã liberalizare de dupã1964 ºi lui Radu Cârneci.Climatul despre care vorbeamtrebuia exploatat ºi pus în va-loare prin fapte. Fiind un poet denotorietate, cu o voce specificãºi un univers personal, unul din-tre aceia care dau substanþã ver-sului, Radu Cârneci este ºi unom al faptei. Întemeierea revisteiºi coagularea grupului literar-int-electual din jurul revistei i sedatoreazã, fãrã nici un fel decomentariu. Radu Cârneci a fostatunci un om providenþial! Mulþi îidatoreazã descoperirea litera-turii dar mai ales îi datoreazã for-marea lor într-un climat civilizat,stimulativ ºi generos. De faptaceºti trei termeni pot defini ºiprofilul ºefului de gazetã, scri-itorului, omului public ºi cel intim,al omului Radu Cârneci.Eforturile sale extraordinare de atrezi interesul pentru culturã înaceastã provincie, însemna, de

fapt, trezirea la viaþa adevãratã,aducerea la normalitate, dupã olungã iarnã a spiritului. Festivalul„Bacovia” a fost un triumf al spiri-tului asupra letargiei. PentruRomânia „Ateneu” ºi Festivalul„Bacovia” au însemnat douã fer-estre de cer senin. Amândouãse datoreazã lui Radu Cârneci.Opera sa de poet, traducãtor ºiantologator sunt bunuri ale cul-turii româneºti. Bunuri cîºtigateºi perene. La aceastã aniversarea unei impresionante activitãþipolimorfe, a unui om devotat cutotul literaturii ºi a celui care acreat instituþii ale literaturiiromâne, putem spune cãpanaºul sãu de cavaler alpoeziei are culoarea generozi-tãþii. La mulþi ani, cu sãnãtate !

Eugen URICARU

Jurnnallull –– Dovadasenectuþii

1928. Cu 80 de ani în urmã s-a nãscut poetul RADUCÂRNECI, editorul seriei noi(1964) a revistei „Ateneu” dinBacãu, publicaþie ce continuãtradiþia „Ateneul cultural” creat depedagogul Grigore Tabacaru ºipoetul George Bacovia (1925).

Prima noastrã întâlnire a avutloc în martie 1963, acum 45 deani când, la Bacãu s-audesfãºurat lucrãrile Conferinþeipe þarã a cenaclurilor literare dinMoldova. Atunci s-a decisrenaºterea „Ateneului”, publi-caþie care a inaugurat reapariþiarevistelor „Familia” (Oradea) ºi„Ramuri” (Craiova).

Radu Cârneci, în luna august

1964, a înfiinþat seria nouã arevistei „Ateneu” instituþional-izând Festivalul de poezie„George Bacovia” ºi CasaMemorialã a poetului nãscut laBacãu. Meritul deosebit al poet-ului RADU CÂRNECI este faptulcã „Ateneul” a devenit o stare despirit pentru oamenii locului,provocând o emulaþie prin numede poeþi, prozatori, dramaturgi ºicritici literari. George Bãlãiþã,Radu Cârneci, Ovidiu Genaru,Sergiu Adam, Vlad Sorianu,Constantin Cãlin ºi sub-semnatul, dãruiþi publicaþieibãcãuane, conferindu-i prestigiuºi notorietate în viaþa literarã aRomâniei postbelice. Pentrumine, revista „Ateneu” rãmâne opoveste care mi-a legãnat viselecreaþiei dramatice; rãmâneSteaua Nordului cãtre care amvâslit cu speranþã ºi încredere.La „Ateneu” am deprins lecþiilede editor, dramaturg ºi criticteatral, lecþiile generozitãþii ºi aledevoþiunii întru slujirea valorilor,ale artei ºi culturii, în spiritultradiþiei, Gala Naþionalã aRecitalurilor Dramatice ºiColocviul criticilor de teatru(1972), devenind o realitatevisatã la vremea utopiilor, spre a

mã salva de erorile conjuncturiiistorice.

George GENOIU

RRaadduu CCâârrnneeccii –– 8800!!

Sigur ceva nu e în regulã !Când e vorba de timp facemgreºeli de calcul. Când, cum,unde ? Va sã zicã Ateneul aredeja 42 de ani ? Sã fi avut euvreodatã 22 când, fãcând partedin oastea lui Cârneci, a apãrutprimul numãr ? Oastea luiCârneci, bine zis, tineri nebuni,drogaþi de literaturã; el – coman-dantul redacþiei, cãci i-a plãcutmereu sã fie în frunte – iar noi,dezorganizatorii, boemii nesu-puºii, nãrãvaºii adunaþi doar cugoarna din mãhãlãlile Bacãului...Asta ne-a ºi þinut împreunã,diferitul, opoziþia, conflictul;fiecare eram altcineva, nerãspândeam dar ne adunam subscoperiºul lui Radu în vremuri nutocmai – prilenice; soilitari dar ºisolidari. Ateneu este una dintremoºtenirile de referinþã ale luiRadu Cârneci – o carte trãitãîmpreunã cu noi, garda veche,trecutã de 70, rãspânditã astãzicare încotro. Sigur cã nici cuvârsta noastrã ceva nu e în re-gulã dar, har Domnului, suntemmulþumiþi cã avem mintealimpede ºi cã n-am risipit darulce ni s-a dat o singurã datã:viaþa.

Radule, la 80 de ani împliniþi,ai fãcut ce trebuia; fi mândru detine, însã nu îndeajuns cãciscriusul e pe toatã viaþa ºi încãte aºteptãm sã-þi întregeºti des-tinul.

Pentru unii, 80 de ani sunt opovarã; pentru tine, un premiu ºio aurã de care sã te bucuri înfiecare clipã.

Sãnãtate ºi dragoste,Ovidiu GENARU

Radu Cârneci la 80 de ani!Purrurri ttânnãrr ººi înndrrãggosttitt

Îndrãgostit de viaþã , RADU CÂRNECI, acum la vârstã rotundã de patri-arh, mi-a lãsat mereu impresia unui om pururi tânãr, de nestãvilit în efuziu-nile sale, un împãtimit al bucuriei de a fi, de a exista, în ciuda tuturor tris-telor predestinãri ale speciei omeneºti. Un risipitor, inimã de vãrsãtor, pre-destinãri cu mulþi prieteni dar (pe la tinereþe) cu ºi mai numeroase prietene,un visãtor, fascinat de fantasme, un generos, dar ºi un pasional cenzoraspru al rãtãcirilor unora ºi altora, al „ieºirilor” triviale contravenind crezuluisãu în bruma de lucruri sfinte, fãrã de care pãcãtoasa de lume n-ar avea niciun haz, nici un sens! Poet al iubirii ºi al naturii, RADU CÂRNECI va rãmâne,cu certitudine, un nume de seamã în lirica genului dincolo de „mode” ori altecapricii avangardiste, moderniste, postmoderniste, în fine, „aiuriste”! Oselecþie din „cele mai frumoase poezii” create de RADU CÂRNECI va fi,cred, o densã paginã de literaturã în marea carte semnatã de maeºtriiscrisului românesc! Pânã la 120 de ani, „bãtrâne pirat”, mai va, sã ne trãieºticã minunat ne eºti!...

Calistrat COSTIN

UrrarreDomnului Radu Cârneci

Mulþi ani, mulþi bani,Cer senin, panã sprinþarãªi-o parcelã cât mai mareÎn câmpia literarã.

*

Un gând frumos ºi o magno-lie înfloritãpentru distinsa DoamnãEmilia Cârneci.

Sergiu ADAM

• La Bruges

• Împreunãcu Victor Eftimiu

comentarii

februarie 2008 17

E interesant cum Ciorantransformã tema Despãrþirii defilosofie, din „ameninþare”difuzã, ce planeazã asuprascrierilor sale de început, într-odeclaraþie deschisã, explicitã,cu care se poate trece barieradiscreþiei dintre opera saromâneascã ºi cea francezã:dacã, în Cartea amãgirilor(1936)1, subiectul se inte-greazã cu naturaleþe, cu fluidi-tatea tinereascã a argumen-taþiei în materia volumului, înTratat de descompunere(1949)2, semnal de început aloperei în limba francezã, maiscurt ºi mai sintetic, eseuldespre despãrþirea de filosofieapare ca o recapitulare, dejatehnicã, concisã ºi precisã,pentru cei care nu-l cunoºteau(o majoritate evidentã înFranþa acelui moment!), adominantelor gîndirii salecristalizate în anii de formare ºide afirmare româneascã.

Revenirea peste timp latema aceasta legitimeazãipoteza unei retorici progra-matice, pornind de la care amputea încerca sã „experimen-tãm” o cît de fragilã devoalaresistematicã a gîndirii cio-raniene, fie chiar ºi una adecadenþei, a nonsensului ºi aneantului. Fiindcã obiecþiafuncþionãrii contradictorii agîndirii sale, ca un zgomot defond al interpretãrii, cu careprea lesne a fost stigmatizat, eun dar otrãvit de superficiali-tatea neputincioasã. Recititdupã ce vãlul seducþiei a cãzut,

surprizele receptãrii nu întîrziesã aparã.

Eseul din volumul Carteaamãgirilor debuteazã într-oatmosferã evident niet-zscheanã, cu idealurile, în cursde surpare dinlãuntru, pe postde idoli, supuse unei tehnicirelativ similare de auscultare,sub loviturile de ciocan aleîndoielilor, cinismului, nihilis-mului incipient, adicã încãargumentativ. Filosofia, cu alsãu panteon decorat cu esenþeîn loc de zei, e doar una dinamãgirile ce trebuie descom-puse sub atacul gîndirii cio-raniene. De ce? Fiindcã ea,spre deosebire de ºtiinþã,tratatã cu multã rezervã criticã,se bucurã de o „consideraþieplinã de teamã”, de „respectulreligios”, în condiþiile în care„adevãrurile filosofiei sîntinutile”, sau chiar „nu are niciun adevãr”3.

Tînãrul Cioran e agresiv,sarcastic, aproape scandalizatde limitele filosofiei ca disci-plinã:

„Filosofii au început sã-mi fieindiferenþi în momentul cîndmi-am dat seama cã nu se

poate face filosofie decît într-oindiferenþã psihicã, adicã într-oindependenþã inadmisibilã faþãde orice stare sufleteascã.Neutralitatea psihicã este car-acterul esenþial al filosofului.Kant n-a fost niciodatã trist. Nupot iubi oamenii care nuamestecã gîndurile curegretele. Ca ºi ideile, filosofiin-au destin. Ce comod este a fifilosof!”4

Eseistul se rãfuieºte cuaureola unei discipline ce parea-ºi datora respectulneputinþelor, comoditãþii, igno-ranþei neofiþilor, ca ºi carac-terului sãu închis, esoteric,sofisticat ºi rece. Veritabilelogiu al spiritului critic înfilosofie, Despãrþirea de filo-sofie se înarmeazã cu con-secinþe logice: dacã nu neîndoim de filosofie, cum maipoate ea sã existe, cîtã vremerevendicã dreptul la o viaþãdeplinã a ideilor, prin gîndire,cunoaºtere, practicã sauFiinþã? Raþionamentul cioran-ian frizeazã validitatea: dacãpractica filosofiei implicãindiferenþã psihicã, pe care uniio numesc obiectivitate, atunci

tratamentul de aplicat scrierilor„veritabililor” filosofi nu trebuiesã fie acelaºi?

Dar paragraful cioranian,dincolo de podoabele stiluluisãu atent elaborat, dezvãluie oobiecþie provenitã din instru-mentarul fenomenologiei. Evi-dent pasionat de abordãri pro-prii psihologiei filosofice, pecare o tatoneazã încã din lec-turile primilor ani5, tînãrulCioran nu face decît sã punã îndiscuþie condiþiile ideale aleactului psihologic al filosofãrii:putem vorbi de o gîndire„obiectivã”, de vreme ce numaisubiectul uman deþine „perfor-manþa” unui asemenea act?

Pe calea acestei argumen-taþii, cel desemnat sã ispã-ºeascã pãcatele filosofiei desistem, precum rãceala obiec-tivã a raþionamentului sec, eînsuºi Kant, despre careGiovanni Papini scria în 1905,în Amurgul filosofilor:

“Gloria lui este însã suspec-tã ºi în altã privinþã: esteincredibil de misticã. Kant numai este paºnicul profesor dinKönigsberg, supus credinciosal M.S. regelui Prusiei, ci a

devenit un simbol, un personajlegendar. Nu mai este unfilosof, este Filosofia. Apãtruns în limbajul cotidian ºiaproape cã a intrat înproverbe; în romanele bur-gheze, oricine studiazã filo-sofia vorbeºte de Kant. Pur ºisimplu a devenit un patriarh,un pontif, un semizeu.”6

E cel puþin surprinzãtoaresimilaritatea dintre registrelelexicale folosite de Cioran ºiPapini, cînd e vorba sãdefãimeze idolatria ideilor,moºtenire searbãdã a lui Kant.Sã ne amintim cã filosoful ital-ian, profund marcat de filosofialui Nietzsche, s-a aflat printremodelele culturale ale luiMircea Eliade, ale cãrui arti-cole timpurii liceeanul sibianEmil Cioran le urmãrea deja cumare atenþie.

Daniel ªtefan POCOVNICU_____________

1 Editura Humanitas,Bucureºti, 1991.

2 Editura Humanitas,Bucureºti, 1992.

3 Editura Humanitas,Bucureºti, 1991, p.161.

4 Ibid., p. 162.5 Vezi fiºierul bibliografic al

lecturilor studentului de 18-19 ani Cioran publicat deIon Dur, Hîrtia de turnesol.Generaþia ’30. Emil Cioran– inedit: Teme pentruacasã, Editura Saeculum,2000, p.357-364.

6 Op.cit., Editura Uranus,Colecþia Plus, Bucureºti,1991, p. 11.

Cioran - Despãrþirea de filosofie

Scurtã biografie a ideii despãrþirii de filosofiela Cioran (1)

Indiscutabil, Rusia este una dintre cele maienigmatice þãri, despre care Cioran scrie: „În cepriveºte Rusia, nu-i putem examina trecutulfãrã sã ne încerce un fior, o groazã superioarã.Trecut înãbuºit, mereu în aºteptare ºi plin despaime subterane, trecut de cârtiþe iluminate.Nãboiul ruºilor va face naþiunile sã tremure; depe acum au introdus în politicã absolutul... oarenu unul dintre ai lor a folosit, cel dintâi, în plinsecol al XIX-lea, cuvântul «cimitir» vorbinddespre Occident? Vor veni în masã, cât decurând, sã-i viziteze cadavrul. Urechile mai finele percep de pe-acum tropãitul îndepãrtat. Cinear putea opune superstiþiilor în marº ale ruºilormãcar un simulacru de certitudine?” (v. Cioran„Ispita de a exista”, Humanitas, 1997, p 26). Cuun trecut milenar, cu o istorie fabuloasã, cu unteritoriu uriaº, greu de cuprins ºi stãpânit, cu oclimã, în genere, asprã, Rusia a cunoscut subPetru cel Mare o primã încercare de europ-enizare ºi modernizare, prin cele douã vizite pecare suveranul rus le-a fãcut în EuropaOccidentalã. În decursul ultimelor trei secole secunosc trei încercãri de a cuceri Rusia,datorate lui Carol XII, Napoleon I Bonaparte ºiHitler, tentative soldate cu eºecuri umilitoare. Înfine, în veacul al XX-lea, Rusia sovieticã aveaîn cuprinsul ei zone inaccesibile, unde existaulagãre sau baze militare, care nu puteau fi viz-itate. În acest context, diplomatul americanMark Taplin (care a copilãrit la Bucureºti în anii'60) încercase la mijlocul deceniului al IX-leadin secolul precedent, sã viziteze Rusia, fãrãsucces („Cu toate acestea, ceea ce mã fascina– ºi frustra totodatã – era ideea cã în Rusiaexistau spaþii vaste pe care nu le vizitase niciun strãin timp de o jumãtate de secol”, p 15),pentru ca dorinþa sa sã fie realizatã în 1992, înurma semnãrii de cãtre SUA ºi Rusia a acordu-lui „Teritoriilor deschise”: „Imperiul deschis nueste o lucrare ºtiinþificã... Sper ca cititorul va fiîngãduitor cu aceastã abordare ºi nu va con-funda cartea cu ceea ce ea nu pretinde sã fie:o operã eruditã, premeditatã ºi exhaustivã” (pp425 – 427). În pofida acestei scuze, cartea luiMark Taplin se dovedeºte o lucrare documen-tatã, susþinutã de o bibliografie selectivã pemãsurã, diplomatul american oferind de-a lun-gul a opt capitole ºi un epilog, descrieri capti-vante ale zonelor vizitate, contactul cu oamenii

locului, scurte incursiuni în trecutul regiunilorrespective ºi cum s-au realizat colonizãrile –Veliky Ustyuag este localitatea care a furnizatoameni excepþionali în procesul de ocupare aSiberiei, printre ei aflându-se ºi Pitirim Sorokin,care dupã emigrare a predat la Harvard. Deºiaflat la mare distanþã de metropolele ruseºti, laVeliky Ustyuag, Iria „rãspândea un marefarmec ºi rafinament” (p 54), pentru Iria locali-tatea respectivã „este un loc minunat ºi liniºtitîn care sã trãieºti” (p 61) - , impactul noilorschimbãri sociale asupra oamenilor. Adesea,notaþiile lui Mark Taplin degajã accente poet-ice. Nu au fost vizitate Karaganda ºi Kolîma,deºi, când ajunge la Vladivostok, aminteºte deacest lagãr de muncã, dar omite pe ªalamov,mare disident ºi scriitor, care a trecut pe acolo.Vizitarea Vorkutei este semnificativã ºi deaºteptat. Aici s-a aflat cea mai mare concen-trare de lagãre de muncã ºi exterminare a opo-nenþilor unui regim bestial. Temperaturilescãzute, hrana insuficientã, condiþiile de muncãau grãbit sfârºitul cetãþenilor ruºi ºi de altenaþionalitãþi ºi al unor prizonieri de rãzboi ger-mani, polonezi, finlandezi, supuºi aceluiaºiregim de exterminare. Dacã pentru epoca stal-inistã acest tratament era justificat, devine deneînþeles la câteva decenii dupã sfârºitul luiStalin: Roginski, disident din Leningrad, estecondamnat în 1981 la patru ani de muncã sil-nicã. Condiþiile de viaþã, comportamentul pazni-cilor, teroarea fizicã ºi psihicã persistau, înciuda trecerii anilor, iar prefacerile sociale,chiar dupã 1990, pãtrundeau greu la Vorkuta,unde se gãseau, din plin, urme ale vechiuluiregim comunist. Vizita lui Mark Taplin coincidecu o neaºteptatã dereglare a vremii: mari can-titãþi de zãpadã ºi geruri cumplite. Printresupravieþuitorii de la Vorkuta s-a numãrat ºiVasiliev, care este arestat în urma epurãrii stal-iniste din 1936, condamnat la 5 ani de muncãsilnicã. A avut ºansa sã depãºeascã toate

obstacolele lagãrului: boala, munca epuizantã,hrana insuficientã. A trãit pânã în 1992. Troºin,arhitectul-ºef al Vorkutei, l-a caracterizat: „unom de ispravã”. Adesea, lagãrele de la Vorkutaerau conduse de deþinuþi de drept comun,bandiþi temuþi, asemenea lui Efim Koºketin, acãrei amintire chiar dupã cinci decenii era peni-bilã. Evident, ne aflãm departe de epoca cândDostoievski (v. „Amintiri din casa morþilor”)evoca înfrãþirea ºi umanizarea oamenilor înfaþa opresiunii ºi a vicisitudinilor sorþii. Dacãcopiii cãdeau uºor pradã propagandei sovietice(v. cazul Pavlik Moruzov care ºi-a trãdatpãrinþii), este de mirare cã au existat ºi pãrinþicare ºi-au abandonat copiii în lagãre: situaþiaunei studente de 20 de ani din Saratov, carevorbea continuu despre pãrinþii sãi, pânã înziua când primeºte o scrisoare de la tatãl ei:„Acum am descoperit cã eºti cu adevãrat unduºman al poporului, din cei care se amestecãºi împiedicã lucrurile sã-ºi urmeze cursul lorfiresc. Nu pot sã-mi iert vina cã nu mi-am datseama de asta pe când erai copil. Dupã toatecâte le-am aflat, nu te aºtepta la scrisori sau laorice alt sprijin din partea mea” (p 117). În urmascrisorii, tânãra studentã s-a spânzurat.Surpriza mare pentru Mark Taplin a fost atuncicând a întâlnit pe Vladimir Timonin, unsupravieþuitor al lagãrelor de concentrare alelui Hitler, cât ºi al Vorkutei. Deºi fusese sfãtuitsã nu cãlãtoreascã de unul singur laArhanghelsk ºi Solovki, din cauza distanþei ºinesiguranþei drumului, Mark Taplin porneºte ladrum cu încredere, la Senkursk având revelaþiaamintirii intervenþiei americane din primulrãzboi, exprimatã de primarul localitãþii: „ – Nuveþi gãsi un singur suflet în toatã regiuneaSenkursk care sã aibã ceva rãu de spus despreocupaþia americanã. Soldaþii voºtri au fost dis-ciplinaþi ºi corecþi. Se purtau generos cu copiiiºi îºi împãrþeau raþiile. Ne aflam la vreme derãzboi, desigur, dar oamenii îi simpatizau ºi le-

a pãrut rãu când au trebuit sã plece” (p 179).Evocarea Evgheniei Nikolaevna despre solda-tul american Bill ºi soldaþii americani, îngenere, impresioneazã: „Erau cu mult, aaccentuat cuvântul aproape vehement, cu multmai buni decât albii sau roºii... Îmi pare rãu, daracesta este adevãrul, pentru Dumnezeu” (p186). În fine, acest capitol se încheie cu mãr-turia locotenetului american John Cudahydespre Rusia. Vizitarea Caucazului (Kabardino– Balkaria), vederea Elbrusului, enumerareatradiþiilor locale, apoi stepele Tuviniei de lapoalele Munþilor Saian, contemplarea fluviuluiEnisei sunt escale înainte de a ajunge în penin-sula Kamceatka ºi la Vladivostok. Situate înExtremul Orient rusesc cele douã entitãþigeografice sunt departe de lumea civilizatã. Denoile schimbãri sociale au profitat, ca oriundeîn Est, mici grupuri de oameni, afaceriºti veroºi,care au acaparat pârghiile puterii ºi aleeconomiei, încât restul populaþiei lipsitã de per-spectivã regretã epoca de tristã amintire. ÎnKamceatka, Mark Taplin voise sã refacã traseulamericanului George Kennan (autor al cãrþii desucces „Siberia cu cortul în spate”), care în1865 fusese membru voluntar al unei echipe cedorea realizarea unei linii telegrafice întreEuropa ºi America prin Strâmtoarea Bering.Proiect, din pãcate, nerealizat, din cauzacondiþiilor climatice, a vulcanilor ºi a urºilorbruni. În schimb, cunoaºte pe Ivanov unul din-tre ultimii itelmeni, bun cunoscãtor al datinilor ºitradiþiilor locale. În ceea ce priveºteVladivostokul („Stãpânul Rãsãritului”), fondatpe la 1860 ºi populat de diverse seminþii adevenit în epoca stalinistã renumit prin lagãrulde tranzit Vtoraia Recika, unde ºi-a încheiatexistenþa poetul Osip Mandelºtam. În fine,Epilogul este o retrospectivã a vechii Rusii.

Ionel SAVITESCU __________________

MARK TAPLIN „IMPERIUL DESCHIS.Cãlãtorii prin locurile cândva interzise”.Traducere din limba englezã MIHAIMOROIU, Ed. Nemira, 2006

Descoperirea Rusiei

arte

februarie 200818

Recenta premierã de la TeatrulMunicipal Bacovia cu „Play Strindberg”de Fr. Durrenmatt este o reluare a unuispectacol din anul 1990, cu câtevaschimbãri semnificative. Þinând de viz-iunea regizoralã, de scenografie ºi dedistribuþie, în rolul lui Kurt apãrând unactor din generaþia nouã, ªtefanIonescu. Ceilalþi doi interpreþi,Constanþa Zmeu Pelin ºi Stelian Preda,Alice ºi Edgar în piesã, sunt aceiaºi caîn montarea precedentã, dar la altevârste, desigur. Regizorul DumitruLazãr Fulga îºi alege în chip progra-matic textele, în funcþie de afinitãþi elec-tive, urmãrind o problematicã generalumanã, care nu se perimeazã. E clar cãnu-l atrag piesele subþirele, frivole,dramoletele ºi comedioarele de duzinã,preferând sã-ºi îndrepte atenþia sprecreaþia unor mari dramaturgi. IarFriedrich Durrenmatt e unul dintreaceºtia, un cunoscut maestru al farseitragice. „Play Sdrindberg” este o prelu-crare dupã „Dans macabru”, una dintrecele mai sumbre piese despre infernulcuplului scrisã de dramaturgul suedez,al cãrui nume figureazã în titlu.Durrenmatt a gãsit interesantã ideeateatralã a lucrãrii lui Strindberg, remar-când modernitatea viziunii, apropiatãde Beckett ºi Ionescu, de teatrul absur-dului, aºadar. Regândeºte tema lamodul parodic ºi îi iese o comedie nea-grã, o farsã tragicã, numitã „PlayStrindberg”, în care „actorii sã nu maifie nevoiþi sã interpreteze niºte studiipsihologice”. Ceea ce ºi-a dorit sãobþinã, prelucrând o tragedie conjugalãburghezã, a fost „o comedie despretragediile conjugale burgheze”. Piesatrebuie jucatã, aºadar, cu distanþã crit-icã, nu la modul naturalist, cu deformãriexpresioniste, ci într-un mod ironic,reflexiv, cu inteligenþã ºi simþ al paro-diei. Spectacolul bãcãuan respectã încea mai mare parte aceste cerinþe aletextului, lectura regizoralã fiind unaconsubstanþialã, aplicatã, coerentã,fãrã apel la gãselniþe gratuite. În primulrând sunt puºi în valoare actorii, regi-zorul mizând pe îndelungata experienþãscenicã a Constanþei Zmeu Pelin ºi a luiStelian Preda. Am revãzut-o cu plãcere(dupã o regretabilã absenþã de pescenã) pe Constanþa Zmeu Pelin înrolul capricioasei Alice, o fostã actriþãcare tot invocã fosta ei celebritate,provocându-ºi mereu soþul, pe Edgar,la interminabile dispute domestice.Alice se crede cea mai tare, dar este,de fapt, o fãpturã vulnerabilã, cu o fem-initate derutantã, cu treceri bruºte de latristeþea cea mai amarã la accese juve-nile de voioºie. Are zvâcniri de

cochetãrie, dar mai ales o groazã desentimente refulate, de porniri vindica-tive, accese de cruzime, dar ºineguroase melancolii, toate acestestãri fiind traversate pe deplin credibilde Constanþa Zmeu Pelin, o profesion-istã admirabilã. Stelian Preda îl con-tureazã cu tuºe exacte, bine gãsite, peEdgar, soþul, cei doi aflându-se în toiulunui adevãrat „mãcel casnic”, la care sededau cu voluptate. Caricatural,grotesc, în unele scene, portretul per-sonajului este unul reuºit, realizat cubune mijloace actoriceºti, drãmuiteatent, într-un ritm sincopat (cã totsuferã de sincope „autorul militar cele-bru”). Stelian Preda ne convinge în rolulunui ºantajist de duzinã, un „tiran cu firede slugã”, ascuns în spatele cinismului.Relaþia tensionatã, plinã de cruzimedintre cei doi, este susþinutã de inter-preþii amintiþi pe tot parcursul specta-colului. Cel de-al treilea personaj, cu rolde revelator al unor adevãruri inco-mode despre dezastrul unei cãsniciibazate pe compromisuri repetate, esteîntruchipat de ªtefan Ionescu într-otonalitate mai joasã, dar nu inexpresivã,câteva scene mute cu Alice fiind binerezolvate (pentru cã, oricum, vocea nu-l ajutã prea mult pe actor).

„Play Strindberg” se joacã într-undecor minimalist, creat de Cristina

Ciobanu, autoare ºi a unor reuºite cos-tume. Spaþiul scenei nu este încãrcatinutil, accentul spectacolului fiind unulcare cade pe interior, pe stãri, ºi peexpresia lor figuratã ironic, vitriolant.Frumoasã este ilustraþia muzicalã(aleasã de Dumitru Lazãr Fulga) înaceastã montare, nu lipsitã de imper-fecþiuni: lungimea ºi diluarea unormomente, ciudãþenia unor scene „con-torsionate”, cea în care, de pildã, Edgarºi Kurt vorbesc cu capul bãgat întrestinghiile unui spãtar de scaun.Nedumereºte ºi diferenþa vizibilã devârstã dintre Kurt ºi cei doi soþi, trecutullor fiind totuºi unul comun, cu dramaticeintersecþii.

Actualitatea piesei lui Durrenmatteste indiscutabilã însã, iar punerea ei înscenã e binevenitã. Conflictualitatearezidualã, cuplurile dizarmonice, decli-nul cãsãtoriei ca instituþie, lupta dintrecele douã sexe, materializatã în expre-sia „care pe care” nu sunt deloc ana-cronice. Dimpotrivã. Violenþa domes-ticã, „mâncarea reciprocã de ficaþi”dintr-o cãsnicie veche sunt mereu „întrend”, din pãcate. Iar tema vinovãþiei ºia ratãrii visurilor ( „visul unui cãmin ºi alunei familii, vis dur, sever, dar purifica-tor, sacru”, dupã cum spuneaStrindberg) nu se demodeazã nicicând.

Carmen MIHALACHE

Teatrul Municipal Bacovia din Bacãu

Infernul conjugal

Brravoo,brravissimoo!

Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” aprezentat în concert opera Bãrbierul dinSevilla de Gioachino Rossini, sub baghetalui Karel Mark Chichon. De câþiva anidirijor la Orchestra din Graz, muzicianuldescris în publicaþiile de specialiate ca unadevãrat star, a lucrat o sãptãmânã, alã-turi de soliºtii: Ana Maria Donose(Rosina), Cosmin Marcovici (ConteleAlmaviva), Ciprian Marele (Figaro),Octavian Dumitru (Bartolo), Emanuel Ion(Basilio), Gabriel Gheorghiþã (Fiorillo),Alina Ionescu (Berta), nume deja con-sacrate, majoritatea la Opera Naþionalãdin Iaºi, Adina Lupaºcu (clavecin), CorulLiceului de Artã „George Apostu” condusde Gheorghe Gozar pentru a ºlefuisonoritãþile operei comice cu care vadebuta în septembrie la Opera din Viena.Cariera tânãrului dirijor se sprijinã pe tal-entul artistic dublat de tenacitate, într-undemers artistic matur. Aceastã stricteþe înrespectarea spiritului ºi textului lucrãrilormuzicale mi-l reaminteºte pe regretatuldirijor Emanuel Elenescu, dictator laorchestrã, strãin de arta compromisului.

Opera Bãrbierul din Sevilla de Rossini,autor al nemuritoarelor pagini din Italiancaîn Alger, Tancred, Coþofana hoaþã,Semiramida are la bazã binecunoscutacomedie a lui Beaumarchais, pe un libretadaptat de Cesare Sterbini. Compusã cudoar douã sãptãmâni înaintea premiereidin 20 februarie 1816, opera l-a amuzatcopios pe autor care, a cântat amorultinerilor Rosina ºi Almaviva ºi a zugrãvitavariþia, fãþãrnicia lui Bartolo ºi DonBasilio. Arii ºi cavatine întipãrite în memo-ria afectivã precum Una voce poco fa,Bravo bravissimo dau mãsura mãiestrieicomponistice a lui Rossini.

Operele bufe ºi cele cu tentã eroicã,compuse pe vremea când Rossini aveaangajament la Curte, sunt urmate de olungã perioadã de liniºte în creaþia com-pozitorului. În ultimii ani de viaþã acestacompune doar câteva cantate, lucrãri reli-gioase, între care remarcabila StabatMater.

Concertmaestrul Orchestrei din Viena,Holger Groh a cântat, acompaniat deacelaºi Mark Chichon, în primã audiþieConcertul pentru vioarã în si minoraparþinând lui Sir Edward Elgar. În tan-dem, vor debuta la mijlocul acestei luni laViena, cu acelaºi program în care fig-ureazã ºi Simfonia a VII-a de Ludwig vanBeethoven.

Bravo, bravissimo pentru toþi protago-niºtii acestor seri muzicale!

Ozana KALMUSKI-ZAREA

Când, în clasa a IX-a fiind,am fost solicitat sã particip laexpoziþia etnograficã „Scenedin viaþa de ieri ºi de azi”, numi-am imaginat cã era vorbade nucleul unui proiect desucces, aºa cum s-a con-cretizat el în acest an încadrul zilelor ColegiuluiNaþional „Grigore Moisil”.Odatã cu proiectul am evolu-at ºi eu: am pornit de lacãutarea febrilã de obiectevechi (acasã, la bunici ºi învecini) ºi am ajuns sã fac oprezentare chiar la vernisaj.

Ca dublu olimpic naþionalla istorie, trãiesc o stare de„afinitate electivã” cu demer-

sul expoziþional de a aducetrecutul în prezent, con-cretizând ceea ce, oricum,exista latent în fiecare caîntr-un palimpsest al timpu-lui. Este mai interesantãaceastã formã de exprimaredecât o sesiune de referateºi comunicãri, suspectãîntotdeauna de cantonare înlimitele compilaþiilor.

Existã în expoziþie piesecare ar sta bine în oricemuzeu (cred!): o hartã cente-narã executatã manual acomunei Bogdãneºti cuvecinãtãþile sale; o monedãde la sfârºitul secolului alXVI-lea cu efigia lui Rudolf al

II-lea, o colecþie superbã decostume naþionale (auten-tice!), una de covoare tradi-þionale, ceramicã, obiectevechi din gospodãrie ºi nu înultimul rând, o colecþie deacte ºi fotografii vechi,medalii ºi însemne militare,de obiecte de cult. Pentrupasionaþii de istorie – unadevãrat regal testimoniar!

În spatele fiecãrui exponatstã, mai presus de aspectulmaterial, spiritul acestuipopor cu tot ce înseamnã el:destinul ºi existenþa fiecãruiom, sacrificiile pe altarul nea-mului, în numele unor ide-aluri sau doar al sãrãciei

cronice, adesea mascate deo „nãzuinþã formativã” cre-atoare de frumos, emoþio-nantã. Îi revine literaturiifuncþia de a le face cunos-cutã povestea.

În reacþia vizitatorilor gã-sesc un argument pentrupropria-mi convingere cã noi,elevii de la „Moisil”, bine ori-entaþi de doamnele profe-soare de Literaturã, am con-struit o metaforã convingã-toare, o staþie în cãlãtoriagalopantã spre globalizareaºi ultracomercializarea lumii.

E un moment de meditaþiecu reverii în care se întâl-nesc minunat oameni ºi timp,istorie ºi arte, prezent ºi tre-cut.

Vlad MIHÃILÃC.N. „Grigore Moisil”, Oneºti

Reverii în expoziþie

Prremmii Cu oarecare întârziere ne facem datoria

de a consemna un important eveniment cul-tural care, iatã, onoreazã Bacãul. FilialaPiteºti a U. S. R. a decernat, vineri, 9 noiem-brie 2007, la Centrul Cultural Piteºti, premiilepentru anul 2006. Iatã care au fost preferinþelejuriului (format din Nicolae Oprea, preºedinte,Al. Th. Ionescu, Mircea Bârsilã, Sergiu I.Nicolaescu ºi Jean Dumitraºcu): PremiulOpera Omnia – Gheorghe Izbãºescu, Carteade poezie a anului – Virgil Diaconu, Jurnalerotic, Cartea de prozã a anului – GeorgeRizescu, Saga lui Igor Salvache, Premiulpentru debut – Liliana Rus, Scrisoare dom-nului ªirato ºi Premiul Special al CentruluiCultural Piteºti – Ion Licã-Vulpeºti, O poalã cuouã. Felicitãri premianþilor ºi organizatorilor. Omenþiune specialã, subiectivã, pentru poetuloneºtean Gheorghe Izbãºescu, a cãrui poezieeste apreciatã ºi recunoscutã nu numai peplan local, ci ºi naþional. Acest Premiu OperaOmnia nu face decât sã îi (re)confirme val-oarea. Nasc, deci, ºi la Oneºti/ Bacãu oameni!

• foto: Viorel COJAN

comentarii

februarie 2008 19

De-o vreme, am renunþat sã maivorbesc/scriu despre „rãzboiul sexelor”.Anchetele pe aceastã temã sunt/au fostsimple frivolitãþi, conversaþii de soci-etate care nu cãutau cu adevãratrãspunsuri ºi, deci, soluþii. Fie cã aveaurãspunsul bine întipãrit în minte deprejudecãþi seculare – „femeia doarprocreeazã, bãrbatul creeazã” –, fie cãerau, pe bunã dreptate, convinse cãnimic nu se va schimba degrabã pelume... Reconsiderarea reþetelortradiþionale presupune trudã ºi chiardisconfort. Relaþia masculin/feminin eatât de împotmolitã în prejudecãþi ºiinerþii încât pare de neclintit. S-auschimbat mentalitãþi, regimuri, perspec-tive, ideologii, însã esenþa învechitã araportului dintre sexe a rãmas, în mare,neschimbatã. Ziceam, undeva, cã mi-arplãcea sã fiu feministã, adicã luptãtoareîn numele unei mulþimi conºtiente denedreptate ºi dornice de schimbare. Eibine, nu aºa stau lucrurile. „Boala” eprea veche, nici mãcar victima nu mai eîn stare sã-ºi vadã simptomele ºi sufe-rinþa. De aceea, nu sunt feministã ºi numã tem de etichetele care mi s-ar puteapune. Ce cred despre aceastã relaþienu are nici o legãturã cu ismele la

modã, nici cu corectitudinea politicã,nici cu vreo organizaþie. Repet, nu pot fiactivistã fiindcã nu-mi ajustez pãreriledupã vreun program strãin, ci funcþie depropria mea remaniere interioarã întimp.

Istoria chestiunii e veche. PentruPitagora, femeia era rãspunzãtoare dehaos ºi tenebre. Aristotel o socoteasâcâitoare „imperfecþiune naturalã”.Biserica o satanizeazã, ca vinovatã detoate relele, începând cu izgonirea dinrai. Lumea se organizeazã dupã regulimasculine ºi le perpetueazã cu o pri-cepere, aº zice, diavoleascã. „Dacãîntrevezi în cotidian forþa dominantã a

istoriei, ajungi sã înþelegi uriaºa influ-enþã a femininului asupra destineloretnice” (Ortega y Gasset). Adevãrrecunoscut, care nu le-a adus, însã,femeilor dreptul la vot, sã zicem, decâtcu mare întârziere. Într-o carte cititã demulþi la vremea ei, dar rãmânând o sim-plã lecturã – Al doilea sex –, Simone deBeauvoir demonta cu rãbdare toatefeþele relaþiei dintre cele douã sexe. Ofãcea acum mai bine de o jumãtate deveac. Straniu sã descoperi cât de puþinau evoluat stãrile de lucruri între timp.„De câte ori se comportã ca o fiinþãumanã, se spune despre femeie cãimitã bãrbatul”. Argumentul are efect ºi

astãzi. O întreagã propagandã bineconcertatã sfãtuieºte femeia sã nu-ºipiardã feminitatea – adicã locul subal-tern. Cãsãtoria, mai credea Simone deBeauvoir, ar trebui sã fie „aºezare lao-laltã a douã existenþe autonome”. Semai vorbeºte ºi despre contractul întredoi parteneri egali. Cuvinte frumoasecontrazise de chiar primul pas al cãsã-toriei: femeia ia numele bãrbatului. Prin„tradiþie”. Unde e egalitatea?Autoritatea paternã ºi numele tatãlui seschimbã cu autoritatea maritalã ºinumele soþului. Atât de înrãdãcinatã eregula încât majoritatea femeilor ºi bãr-baþilor te privesc lung când le-o arãþi cudegetul. Actele de identitate te numãrãdupã cãsãtorie cu numele împrumutatde la soþ ºi, eventual, cu iniþiala tatãluiori cu numele mic al pãrinþilor. Deºi înmulte situaþii, nu doar litigioase, ar fiimportant ºi pentru autoritãþi sã semenþioneze numele avut înainte. Prinfiice, familia, oricât de mare, de vestitã,de mândrã, acceptã sã renunþe la oricepomenire a contribuþiei sale la noua„celulã”. Ele, fiicele, nu sunt în stare sãducã numele mai departe, sunt simplefundãturi.

Opiniile dupã care MihaiEminescu depãºeºte cadrelestrict temporale ale romantismu-lui au culminat cu descoperireaunui poet modern, contemporanpoeziei de dupã 1900, deºi pro-fesiunea de credinþã din „Eu nucred nici în Iehova“ echivaleazãcuvântul „romantic“ cu ceea vaconstitui ulterior un romantismfundamental pentru literaturanoastrã: eminescianismul. Gra-þie ivirii în mai multe valuri a cre-atorilor posteminescieni de primrang ºi a diferitelor maniere de aînþelege poezia, optica asupraoperei lui Eminescu s-a modifi-cat constant în ultimele trei-patru decenii. Criticii care s-aureferit la rosturile poeziei emine-sciene ºi la impactul ei asupraposteritãþii i-au atribuit mareluiclasic al literelor noastre un roldecisiv în disputele moderne,recunoscându-i-se acestuiaimplicit contemporaneitatea.

Însã nu este mai puþin ade-vãrat cã modernitatea mareluinostru romantic constã în valoa-rea intrinsecã, esteticã a operei,iar nu în aplicarea constrângã-toare a elementelor unor teoriidespre poeticitate aflate la modã.Poetul nu poate fi descifrat decâtîn cheie proprie, cea mai adec-vatã lecturã pãrându-ni-se a fi unEminescu par lui-même. Epi-gonii nu defineºte doar moderno anumitã poeticã, ci este ºi ocreaþie corespunzãtoare încli-naþiilor teoretice ale autoruluiînsuºi. Acutul sentiment tragic alvieþii face din Eminescu oconºtiinþã modernã, revoltatãîmpotriva tuturor limitelorcunoaºterii prin: obsesia enci-clopedicã; dragostea fulgeratãde astralitate; capacitatea deesenþializare a trecutului; trãireaintegralã, angajând esenþafiinþei, atât a zonelor de maximãintensitate spiritualã, cât ºi acelor de minare a acestora prinscepticism; operarea cu egalãdãruire atât în regimul diurn, câtºi în acela nocturn; alternanþaangajãrii în real cu evadarea înspaþiul pur al ideilor abstracte.Luându-l pe autorul vastuluipoem Memento mori nu atât camodel valoric, ºi nici cazãcãmânt estetic, ºi cu atât maipuþin ca un cod pentru literatura

viitoare, el rãmâne totuºi acel„ce“ constant al modernitãþii, cuputeri iradiante pânã în zilelenoastre.

Sentimentul conºtiinþei poet-ice moderne rezidã la poetulnostru în folosirea unui limbajale cãrui semnificaþii suntdescifrate de cãtre receptorprintr-un efort de intuire ºiînþelegere ºi care nu suntstrãine acelor expresii contor-sionate ale limbajului criptic.Poezia modernã a instituit ºilirismul ca atare (a se vedeaspusele lui E. Lovinescu), evo-luþia ulterioarã a literaturiiromâne confirmând aceastã

opþiune a lui Eminescu, vizibilãprin eforturile de înfrângere adiscursivitãþii epice ºi realizabileprin puterea imaginaþiei ºi avisului de a reface armonia pier-dutã a lumii originare ºi a uni-versului. Profet ºi vizionar,Eminescu suferã drama înde-pãrtãrii de naturã ºi de poeziaînceputurilor, atunci când fan-tezia forma un tot cu gândirea,amândouã tinzând, prin sub-stanþa mitului cu care se confun-dau, la înþelegerea unitãþii cos-mice ºi a omului.

Poetul modern aspirã la iden-tificarea cu imaginea fabuloasãa acestei lumi, dar inspiraþiei ºi

idealismului viziunii li se adaugãluciditatea spiritului. În plus,Eminescu nu a crezut, aseme-nea modernilor europeni ai tim-pului sãu ori de mai târziu, cãoriginalitatea presupune dis-trugerea formelor tradiþionale.Dimpotrivã, conºtiinþa sa artis-ticã ºi-a asumat critic ºi afectivtradiþia, atât în latura viziunii, câtºi prin limbajul sublimat. Nuputem vorbi de o prelungireesteticã a romantismului printrejaloanele distincte pe care le-afixat Eminescu, ci de un ecouprelungit al spiritualitãþii emines-ciene, care constituie o parte in-tegrantã a fenomenului organicde istorie literarã. În pofidaoricãrei statuãri, dincolo ºi din-coace de romantism, Eminescurãmâne poet modern, de aicideducându-se ºi modernitatea aceea ce romantismul sãu con-þinea in nuce.

Totuºi, Eminescu nu a ajunsla o obscurizare voitã a limbaju-lui, la o totalã „dereglare asimþurilor“, în sens rimbaldian,sau la scindarea lãuntricã, pen-tru a putea fi comparat, în sen-sul deplin al cuvântului, cu poeþiimoderni ai secolului al XX-lea.Replierea înspre datele istorici-tãþii ºi între cadrele naturii, depildã, cu care el se identificã învirtutea unei atracþii congenitale,îl feresc de sentimentul de acu-tizare a alteritãþii. Prin cunoaº-terea oniricã se cautã o com-pensaþie ºi totodatã o refacere alegãturilor cu armonia naturiioriginare, refuzatã de raþiuneareflexivã a omului modern.

Impasul ideatic al poezieieminesciene constã în încer-carea zadarnicã de refacere aarmoniei prin Cuvânt, la fel cumse întâmplã, de pildã, ºi în cazuloperei lui Arthur Rimbaud, care,

presimþind pericolul aventuriilimbajului, înceteazã sã maiscrie ºi începe alt fel de aven-turi. Eminescu continuã însãaventura poeticã pânã la ultimalimitã, pânã la alteritatea totalã aeului, trãdatã cum nu se poatemai bine în tulburãtorul poemMelancolie.

Potrivit spuselor foarte cu-noscute ale lui Titu Maiorescu,secolul al XX-lea a început subauspicii eminesciene, dupã cumphenomen-ul Eminescu însuºiîºi are rãdãcinile autohtone în li-teratura popularã ºi în tradiþiilepostpaºoptiste. Geniul acestuiapare emancipat de îngrãdirileoricãrei epoci literare, lãsândimpresia unui univers creator, larându-i, de alte universuri, ºiaceasta pentru cã, acolo undesfârºeºte lumina creatoare ageniului, stã semnul unui nouînceput. Eminescu, care alimen-tase peste ani mândria tradiþio-naliºtilor, a putut servi dreptmodel scriitorilor mai puþindispuºi sã statufieze valorile,aºa cum au fost reprezentanþiimiºcãrii de avangardã.

Tradiþia a fost apreciatã deadepþii „literaturii manifestelor“prin prisma dinamismului abso-lut, Eminescu apãrând în luminaunui nonconformism ce defineamiºcarea modernistã însãºi, laun moment dat fiind consideratanticipator al dadaismului ºisuprarealismului. Ba chiar, alã-turi de Arthur Rimbaud sau deStéphane Mallarmé, nu numaicã proiecteazã liniile de forþã alemodernismului, ci ºi anticipeazãpostmodernismul prin fragmen-tare ºi deconstrucþie poetico-filosofice, în sens derridian,leacul ºi otrava fãcând casãbunã în eterna dualitate a phar-makon-ului. Poetul nostru are oreacþie promptã nu doar la doc-trina romanticã din interiorulacesteia, ci ºi la întregul sistemeuropean al naturii comunicãriiliterare. Eminescu rãmâne poe-tul care, sintetizând utopia ro-manticã, anticipeazã ºi apoi îºiînsuºeºte semnificaþia drama-ticã a relaþiei dintre rostire ºilogos.

Irina PETRAª

Despre feminin ºialte genuri (1)

Vasile SPIRIDON

Dincolo de mode

• Gh. Zãrnescu

comentarii

februarie 200820

Am început undeva la mijloculiernii, fãrã aºteptãri ieºite dincomun, o altã apariþie a serieiCartea de pe noptierã a celor dela Humanitas. De obicei, deºi separe cã este un tipar cam neferic-it în ultimul timp, îmi înfrânezîncântarea în faþa unor subiectecare, sub o formã sau alta, mãbinedispun, precum ceaiul. Dar „abinedispune” este cu prea mareuºurinþã ales, îndeosebi pentru cãvolumul asupra cãruia m-amoprit, nu prea acceptã „disoluþii înmanierã europeanã”. Prieten decâteva zile mi-a fost YasushiInoue, autor japonez binecunos-cut, personalitate puternicã, cereuºeºte sã pãstreze în literaturãºtiinþa deosebitã de a ucide frivo-litatea omului de secol XX cuaspecte prezentate simplu, con-cis, dar care ascund deliberatsuflul tradiþiei. Sã nu uitãm, de alt-fel, cã unele scrieri ale celui men-þionat au fost ecranizate de le-genda Kurosawa sau cã asistãmîn þãrile vestice la un interes criticliterar crescând, vizavi de cel careºtie cum sã „scoatã” din câtevacuvinte fie un maestru de ceai(acesta e ºi numele cãrþii pe careo am în faþã), fie un samurai, fieun shogun ori chiar acel inefabilcare sã conducã literatura cãtrearta de a-þi disciplina sufletul.

Lucru rarisim, m-a surprinsfaptul cã „Maestrul de ceai” esteuna din acele cãrþi ce îþi impun eleritmul lecturii. Deºi „întâmplãrile”nu se topesc decât în circa douãsute de pagini, ce ar putea fi cititeîntr-o singurã zi fãrã prea mareefort, textul te îndepãrteazã parcãcu fiecare paginã încã din mo-mentul când îºi simte partenerulnepregãtit pentru întâlnire. Ceeace mãrturisesc pare uºor desuet,poate chiar uºor „prea venit dinpoveste” dar iatã cã, uneori, rea-litatea bate imaginaþia! Lucru cenu mi se întâmplã adesea, amfost nu odatã nevoit sã mã întorc,pentru a relua un pasaj sau pen-tru a-mi clarifica ceea ce ar fi tre-buit sã înþeleg din prima. Fãrãfalsã modestie, consider cã vinanu îmi aparþine; m-am fãcut vino-vat doar de graba specificã aces-tor timpuri, o stare de spirit ce nuîþi mai dã rãgazul de a rãsufla peîndelete. Acum literatura e„deconstruitã” adesea nu cuinstrumentele potrivite, pentru camai apoi ideea de întreg sã dis-parã cu totul din zona de interes acriticului/cititorului. Dar, pânã amînþeles toate acestea, a trebuit sãrevãd douã filme undeva vãzuteprin tinereþe, sã îmi reamintesc deexistenþa cronicarilor, deci sã îmireglez pe o altã lungime de undãsimþurile. Iar textul a început sãcurgã...

Aºa cum probabil e de la sineînþeles, luând în considerare titlulcãrþii ºi celelalte volume scrise deYasushi Inoue, ºi istoria acestuivolum pluteºte între fantastic ºiistorie. Îmbogãþitã fericit cu note ºiun glosar de Anca Focºeneanu,începi sã respiri acelaºi aer cu celal personajelor. În fond, cartea nuface altceva în relaþia cu cititorulei decât sã respecte unul dintreprincipiile ceaiului alb, poate celmai pretenþios. Preluãm dintr-olucrare destinatã cunoaºteriiceaiului – cuvintele maestruluiLam Kam Cheun: „În loc sã aibã oaromã puternicã, dominantã caalte tipuri de ceai, ceaiurile albeau o aromã mult mai subtilã, caredureazã: este ca atunci când,toamna, tragi adânc aer în piept

ºi încã mai simþi un miros de varãîn aer sau ca atunci când cânþi laun instrument, te opreºti brusc ºisimþi cã, preþ de un moment lung,muzica pluteºte în continuare înaer. În mod similar, infuzia deceai alb nu are o nuanþã distinctã,deºi poate sã aibã o tentã de gal-ben, verde sau roºu. Atunci cânde bãut, ceaiul alb pare sã nu maiaibã niciun gust – este ca ºi cumai bea apã fierbinte, cu un gustpuþin mai aparte decât cel normal.Totuºi, dupã un timp, îþi daiseama de o schimbare subtilã arespiraþiei ºi de o senzaþie nouãîn fundul gurii, ºi în cele din urmãpe gât în jos – un gust delicat,dulce ºi hrãnitor. Dupã aceea,dacã iei o gurã de apã fierbinte,constaþi cã ceaiul alb nu e fãrãgust, ci în realitate este foartedulce ºi are o aromã a lui, carac-teristicã”. Ei bine, gândind toatãaceastã descriere ca o metaforã– umbrelã pentru întreg romanul,„Maestrul de ceai” este o expe-rienþã ce îºi pãstreazã unicitateachiar în peisajul literaturiijaponeze.

Ce mi-a umplut sufletul debucurie a fost abilitatea autoruluide a jalona printre multiplele posi-bile feþe ale credinþelor orientale.Romanul ne poartã pe caleaceaiului în sensul cel mai viu cuputinþã. Deºi situaþie uºor utopicãpentru mintea europeanului,maestrul de ceai este personajuldin umbrã, dispãrut cu câþiva aniînainte de începutul cãrþii, darcare rãmâne în conºtiinþa mai

multor discipoli. Naraþiunea antre-neazã prin faptul cã se realizeazãla persoana întâi; Honkakubo estecel care lasã mãrturie un jurnaldespre adevãrata „cale a ceaiului”,formatã din gândurile ºi faptelesale ce se întâlnesc într-o lume aunor legi nescrise dar adâncînrãdãcinate. Deºi retras dinlumea practicanþilor, Honkakuboajunge sã înþeleagã cu ajutorulmaestrului sãu cã experienþa au-tenticã este singurul mod ce te-arputea conduce cãtre adevãratacale a ceaiului ºi cã aceasta nueste singularã decât la nivel indi-vidual. Încã de la primele rânduri,tehnica lui Yasushi Inoue tearuncã în necunoscut deoarecese foloseºte de un supranaratorcare are simplul rol de a-l intro-duce pe Honkakubo dar care areºi marele merit de a certifica pen-tru cititor, abia la sfârºitul roman-ului, o experienþã dusã pânã lacapãt: „De ceva vreme am lamine jurnalul unui expert în artaceaiului care a trãit în epocileKeicho ºi Genwa. Sau poate ar fimai potrivit sã-l numesc uncunoscãtor al artei ceaiului. […]Sunt scrise într-un stil subiectiv ºiautentic, în care se amestecãmonologuri, pagini de jurnal ºisimple însemnãri. Se crede cãautorul acestui jurnal ar fi unanume Honkakubo de la templulMitsui-dera, discipol al lui Sen noRikyu”. Dupã cum am lãsat sã seînþeleagã, aici începe, aici sesfârºeºte dovada supremã: spiri-tul artei ceaiului.

Honkakubo este cel care estelãsat sã vorbeascã ºi sã mãr-turiseascã continuu aspecte delegendã ale Japoniei medievale ºiîn particular ale practicãrii arteiceaiului. Misterul ce nu se lasãdescifrat decât abia înspre finaleste cel al morþii maestruluiRikyu. Condamnat la „sinucidereritualã”, acesta moare cu demni-tate, avându-l pentru scurt timp încamera de ceremonii chiar pe celce ridicase sentinþa asupra sa.Discipolii, se vor întâlni în memo-ria maestrului ºi vor cunoaºte atâtmomente de graþie dar vor aveaºi controverse. Aici este unul din-tre momentele prin care exce-leazã autorul cãrþii. ªtie perfectarta detaliului, memoreazã celemai fine nuanþe, cele mai nebã-nuite intenþii ºi aºeazã în faþanoastrã alte tipare ce aparã o altãlume. Timpul însuºi cunoaºte altevalenþe iar multe din instru-mentele folosite la preparareaceaiului, atemporale, sunt pre-zentate atât direct, prin intermedi-ul personajelor, cât ºi prin exce-lentul glosar de care aminteam.Obiectele au valori inestimabileprin faptul cã au aparþinut unorcaractere deosebite ºi rãmân îneternitate semne ale adevãrului.Iatã un mic pasaj, luat aproape laîntâmplare: „Dupã ce vom faceordine aici vreau sã veniþi odatãsã vã arãt ustensilele de ceai. Înultimii doi – trei ani am fost tareocupat ºi nu mi-am mai gãsit timpsã admir ustensilele. Dupã ce ne

vom liniºti aici, vreau sã le admirîn voie ºi atunci am sã vã invit ºipe voi doi. […] Ustensilele de ceaisunt ceva minunat, fiindcã nu seschimbã. Iubitorii artei ceaiului,pentru cã au suflet, se schimbã.Faþã de aceºtia, ustensilele suntminunate. Nu se schimbã nicio-datã. Poþi sã te bazezi pe ele. […]Totuºi, ºi ustensilele depind decei care le posedã. Sunt multeustensile care suferã pentru cã auajuns în posesia unor oameni denimic. Se aude plânsul lor. E maitrist decât cel al greierilor. Uneoriaud acest plâns. Ele spun: eliber-aþi-ne de aici, eliberaþi-ne de aici!”

Tulburãtoare sunt ºi fragmen-tele mai mult sau mai puþin ului-toare care leagã experienþele in-terioare de fenomene ale naturii.E de reþinut grindina care s-aabãtut peste tatami (camera deoficiere a ceremoniei ceaiului) înmomentul sãvârºirii sinucideriimaestrului Rikyu. Elementele na-turii susþin adesea portretele per-sonajelor importante dintre carefigura lui Hideyoshi se detaºeazã.

Dacã ar fi sã întreprind o para-lelã aproape imposibilã, m-aºgândi la Umberto Eco care,fireºte, într-un alt mod, specificeuropean, gãseºte în „Numeletrandafirului” parabola ce e înstare a institui o „existenþã dificil-înaltã” Plus mister, intrigi, etc.„Maestrul de ceai” este variantaorientalã cu mai puþine elementede puzzle; Maestrul Rikyu (dar nunumai el!) îºi gãseºte calea înspiritul adevãrului ºi echilibrului pecare i le conferã excelenþa în artapregãtirii ceaiului. Aici poate fitotul: „Maestrul Rikyu a fost minu-nat. ªi-a urmat propria cale. ªi-acreat propria artã a ceaiului. Atransformat arta ceaiului dintr-unmod de distracþie în ceva sobru ºiserios. Dar nu a fãcut din camerade ceai un loc de meditaþie zen. Afãcut din arta ceaiului o artã pen-tru care meritã sã-þi dai viaþa”.

Marius MANTA

Printre frunzede ceai alb

nr. 1, ianuarie 2008

Era de aºteptat ca toate revis-tele sã se refere, într-un modsau altul, la Eminescu. „Convor-biri literare” face însã acest lucruechilibrat, fãrã „ceremonii spe-ciale”, încredinþând colaborato-rilor cu „vechi state” dificila sarci-nã. Astfel , Svetlana Paleologu –Matta semneazã „Funcþiahermeneuticã la Eminescu”, DanMãnucã „Eminescu dinspreItalia”, Cassian Maria Spiridon„Nemargini de gândire”.

În altã ordine a ideilor, IonZubaºcu întâlneºte nevoia con-fesiunii, reamintindu-ºi câtevaepisoade extrem de tulburãtoaredin propria copilãrie, atunci cânda fost arestat iar familia i-a fost înîntregime distrusã de Securitateºi comunism. Rãmân destul deneglijent cu articolele MarieiCarpov, din cauza rigiditãþiitotale cu care aceasta scrie maimereu. Mircea A. Diaconuredescoperã una din feþele luiMatei Viºniec prin incursiunea înromanul „Cafeneaua Pas-Parol”.Graþiela Benga se ocupã deînceputurile lui Mircea Dinescuºi bine face cã are o asemeneainiþiativã, nu de alta dar existã,pe undeva justificatã perfect, osaturaþie în ceea ce îl priveºte pecel în cauzã. M-am gândit demulte ori sã public o scrisoaredeschisã, în care sã adresez ru-gãmintea cãtre câþiva literaþi oricritici de a mai lãsa angajamen-tele economice ori politice ºi dea se întoarce înspre ceea ce i-aconsacrat. Am citit cu mult deli-ciu maniera surprinzãtoare a luiAdrian Alui Gheorghe de a scriedespre Robert ªerban „Cinemala mine acasã”. Sincer sã fiu, egenul de material ce se autopro-pune ºi trece uºor chiar inainteacãrþii. Nu ºtiu câþi vor citi op-ul luiRobert ªerban dar prezentareafãcutã meritã toatã atenþia.

Antonio Patraº este noua steaa criticii ieºene. Deºi sunã a hol-lywood de mahala, sintagmaacoperã un adevãr perfect verifi-cabil. Chiar ºi fãrã a maimenþiona lucrarea sa despreIbrãileanu, îl consider pe AntonioPatraº ca un fin continuator - cumijloace clar îmbunãtãþite - alcriticii sãnãtoase de altã datã.Cine mai are acum din tânãrageneraþie a criticilor rãbdarea dea trasa atent linii fidele mode-lelor? Criticul ieºean scrie des-pre Leonte Ivanov, unul dintrepuþinii ce mai înþelege sã scriecu maximã responsabilitate des-pre subiect, nu înainte de a sedocumenta îndelung. A se citiaici posibila ironie îndreptatãînspre cei care obiºnuiesc sã îºiconducã viaþa literarã dupã dic-tonul autoinventat „anul ºi car-tea”. Revenind, obiectul cercetã-rii se situeazã în zona biografieilui Tolstoi, o biografie interco-nectatã la paginile textelor saledar ºi la marea disputã cuDostoievski. Cãlin Ciobotarirãmâne surprins de lumea labir-inticã a „suburbiilor” lui EmilianMarcu, cu un roman care începesã facã vâlvã – e drept, cu puþinãîntârziere ! „Bine stãpânite, temeincitante ale literaturii – temabibliotecii, tema practicilor mãnã-stireºti, tema femeii de moravuri

uºoare, tema dezmãþului gastro-nomic, tema cãlãtoriei iniþiatice,a zidirii manolice etc. – seduc cao recompensã cititorul rãbdãtorºi fidel”. Încheind, nu pot trecepeste bucuria pe care am avut-oatunci când mi-am descoperitconcitadinul Iancu Grama cu osumã de poeme dintre care o sãtranscriu „îndepãrtata neliniºte”:„mi s-a spus chiar în timpul retra-gerii / erau cu totul alte soluþiipriveam din afarã înãuntru / camcât spaþiul unei exagerãri luat înprim-plan sau / rãmânerea / pen-tru o altã vreme // mi s-au apropi-at pãrþi ale necunoaºterii dege-tele / aveau forme adânci / alecãutãrii clipe încã nealãturate iarîntârzierea putea / sã lipseascã /un interval de câteva linii o sin-gurã zi ºi ultimele / momente / nus-au mai întâmplat decât într-oîndepãrtatã / neliniºte / potriv-nicã unei alte despãrþiri”.

nr. 73, ianuarie 2008

Cu mare plãcere primim laredacþie încã un numãr al celorde la „Oglinda literarã”; au þinutsã ne semnaleze alãturi de altereviste pe care le comenteazã.Un gest onorabil, mai ales dacãva fi cunoscut o finalitate încadrele normalitãþii ! Însã – ce eºi cu destinul ãsta ! – cei ce intrãîn labirint neiniþiaþi se descurcãmai greu ºi sunt pasibili de râsullumii. Ambetaþi de atâtea defor-mãri, duºmani ai fizicii ce sepredã în gimnaziu, au reuºit sãîncurce câteva nume între ele:mai precis pe cel al fotografului(oare?) sau al fotografiatului(hmm, parcã... nu?) cu cel alsemnatarului articolului. Darvorba aia ... ce mai conteazã?Cum? Sã reparãm tot noi? Astane este imposibil deºi, zãu, nupurtãm picã nimãnui ºi ne dãmseama cã toate scãpãrile auvenit dintr-o grabã probabil justi-ficabilã. Eu „mã încred” ºi pe maideparte în „podul prieteniei”...

Oare se leagã editorialul pecare îl scrie Gabriel Funica decele mai sus descrise ? Cinic, cade obicei, domnia sa este con-vins cã noi toþi, locuitori ai lumiiliterare, „vorbim, pãlãvrãgim,stãm la taclale deoarece trebuiesã umplem spaþii de emisie,pagini de ziar, pagini web, paginide cãrþi. Consumãm timp, pastãde pix, cernealã tipograficã,toner, hârtie, curent electric.Suntem tot mai disponibili pentruchestiuni de suprafaþã publicã ºirezervaþi în cerc intim. Ne împo-poþonãm carnavalesc, ne punemmãºti festive, cãutãm sã neaºezãm cât mai convenabil înlumina reflectoarelor”. Întrebareae fireascã, se autopropune: pen-tru ce? Curat adevãrat! Sã fa-cem revoluþie ! Noi suntem aici!

Deºi puþin forþat, am apreciatefortul pe care l-a fãcut FelixNicolau în dorinþa de a seapropia de trilogia „Orbitorului”.Dacã maniera stilisticã în caresunt admise anumite judecãþi devaloare ar fi revizuitã, sunt con-vins cã materialul lui FelixNicolau poate sta drept o

prezentare criticã onorabilã la oeventualã re-lansare a trilogiei.Mai ºtii la ce sã te aºtepþi de laHumanitas ? Am mai reþinutdrept demne „de parcurs” rân-durile lui Ion Micheci care laobiect ne demonstreazã actuali-tatea ideilor lui Eminescu, referi-toare la viitorul sistem deînvãþãmânt al þãrii noastre.Poate au grijã ºi cei de la minis-terul cu pricina sã nu ratezematerialul...

16-31 ianuarie 2008

ªtefan Manasia prezintã volu-mul clujenilor RuxandraCesereanu ºi Cãlin Stegerean,„Veneþia cu poduri de cuvinte”.Pornind ca un proiect finanþat deICR ºi Institutul Român de Cul-turã ºi Cercetare Umanisticã dinVeneþia, „volumul descrie «an-sambluri arhitectonice, vãzute caelemente expresive a cãror plas-ticitate este relevatã de CãlinStegerean», legate între ele, în-lãnþuite de «podurile de cuvinte»ale Ruxandrei Cesereanu, micipoeme dense, cu sâmburemetaforic, ºi delicioasã image-rie”. Viorica Rãduþã se apropiecu delicateþe de „Cartea vieþii” aIrinei Petraº, o carte recenzatã ºiîn paginile revistei noastre, ocarte a evenimentelor variate ºiprezentate dupã o reþetã aparte.Oh! - nu am putut sã îmi reþinexclamaþia când am vãzut cecadou frumos ne face EdituraLimes: „Suveranii universitãþilorromâneºti” de Lucian Nastasã,carte prezentatã de GraþianCormoº. Cine sunt suveranii?Cum ajung la acest statut unan-im recunoscut? Iatã întrebãricare adesea au provocat amu-zament. De aceastã datã ele, ºiale lor rãspunsuri, construiescun adevãrat studiu al demo-craþiei ºi legilor ei balcanice.

La meridian, traduceri mairare, ºi anume Alexandru Vladinteresat de poeþii ce provin dinzona Irlandei de Nord. Printreaceºtia, Derek Mahon, HugoWilliams, Paul Muldoon.

Bun fragmentul extras dintr-olucrare în curs de apariþie „Anii’60: Miºcãri contestatare înSUA”. Adi Dohotaru reuºeºtechiar sã delimiteze câteva dinprincipalele câºtiguri (istoria vamai cântãri îndelung cât a fost „oreuºitã” ºi cât nu) ale contes-tatarilor: pe locul întâi ºade egal-itatea socialã, cu referire la gen,rasã, sexualitate. Locul doi pre-supune un stil de viaþã deschis,într-o formulare bombasticã,uºor caricaturalã: sex, drugs,rock’n’roll. Punctul al treileastârneºte în 2008 probabil celemai multe ºi inofensive zâmbete:limitarea violenþei armate ºi grijapentru naturã”. Ultimul, pare a fiºi cel mai subversiv, maculândmentalitãþi: rãspândirea practi-cilor democratice. Pe final, îmipermit doar sã intuiesc exce-lenþa unui volum pe care abiaaºtept sã mi-l procur: „Poeziapreromanticã în Anglia, Franþa,Germania, Italia ºi Spania”, oediþie ce beneficiazã de note,traduceri, cuvânt înainte, pre-zentare de Teodor Boºca.

nr. 10, decembrie – ianuarie 2008

Revista aratã din ce în ce maibine ºi,spre bucuria fireascã, îºiatrage noi colaboratori care trep-tat dau contur unei publicaþii cear trebui sã devinã un pol alintereselor publicistice culturale.ªi dacã a fost sã începem cucele bune, m-a surprins plãcutNicolae Mihai, de aceastã datãprin proza pe care a încredinþat-o tiparului. Iatã-l deci trecând, edrept, nu pentru prima datã, degraniþa poeziei. Petre Isachi faceo analizã pertinentã romanuluilui Emilian Marcu „Suburbiimunicipale”, roman ce se bizuiepe „utilizarea plurivalentã a impre-vizibilului”. Grupajele de poeziesunt asigurate de TincuþaHoronceanu Bernevic, IoanNistor, Iordan Aioanei, PetruScutelnicu, Ioan Prãjiºteanu,Sorin Tiliþã – Dolheºti, Silvia Miler.Calistrat Costin nu rateazã ºansade a scrie despre o carte cu ade-vãrat bunã – Constantin Cãlin„Gustul vieþii”. Grigore Codrescuare grijã de avatarurile intelectu-alului în literaturã, pornind în exer-ciþiul critic de la romanul lui IonFercu „Oaspetele”. Ioan Dãnilãrealizeazã în ultimele pagini unportret pictorului, profesorului,formatorului Aurel Stanciu.Dintre cele enumerate, se dis-tinge mai întâi figura profesoru-lui: „Numele lui Aurel Stanciu seconfundã cu devenireaînvãþãmântului bãcãuan atât înplan artistic cât ºi în plan strictdidactic. Dacã e sã vorbimdespre primenirea programelorºcolare, despre despre remode-larea examenelor de intrare(admitere) sau ieºire (bacalaure-at) din sistemul gimnazial oriliceal, atunci trebuie sã-i pome-nim contribuþiile”.

nr. 31, 1-15 februarie 2008

Plecând de la articoleleprezente în revistã, multe plusuriar fi de comentat ºi asta datoritãcalitãþii extrem de ridicate amajoritãþii materialelor. Recu-nosc, nu am avut o intuiþie feric-itã în momentul apariþiei revistei.Nu îi întrevedeam un viitor prealung dar acum este clar cã aºsitua-o oricând în rândul revis-telor de top. Trei mãcar sunt celece nu au cum sã fie evitate:„Plagiatul” de Michael Shafir, locîn care autorul denunþã poatepentru prima datã pe un ton atâtde ridicat impostura existentã înunele medii universitare.

Doi, Andrei Marga încearcãsã întrevadã destinul Europeiþinând însã cont de opticileamericane. Sunt admirabiledemonstraþiile pe care le între-prinde, apelând la o biografiefoarte actualã. Andrei Margaeste un reper ce sprijinã ideea

unei Europe unite dar, care, toto-datã, înþelege ºi resorturile scep-ticismului unora. Iar trei, AdonisVidu, aduce în discuþie o temãnu tocmai confortabilã –„Decreþeii ºi viitorul României”.Realitatea durã a anilor ’70-’90a fãcut din România o þarã careºi-a pierdut câteva din principiilesãnãtoase pe care le avea, aforþat un anume tip de criminali-tate, oripilant pentru omul sec-olului XXI, dar în acelaºi timppune în ecuaþie grotescul ºiparadoxul statistic: natalitatea nuera neapãrat în creºtere dar întot cazul viitorul, fie el nu tocmai„vitaminizat”, era asigurat, pecând, odatã cu perioada de dupãrevoluþie, asistãm aproape ne-pãsãtori la decimarea poporuluiromân, stare de fapt ce arecauze dintre cele mai diverse.

nr.3, miercuri,6 februarie 2008

Odatã cu noua înfãþiºare arevistei, nu ascund faptul cã amfost plãcut surprins de felul cuma fost „machetatã”, deºi amconvingerea cã seamãnã alnaibii de bine cu o altã revistã deculturã de pe piaþa autohtonã – ofi însã vreun capriciu !

Sunt câteva materiale pe carenu le-am vãzut neapãrat cu ochibuni dar alãturi de acestea stauºi nume importante care nu doarprin semnãturã, ci realmente princeea ce scriu, reuºesc sã deagreutate revistei. Însã, se ºtie,toate începuturile sunt grele, faptpentru care suntem nevoiþi sã-iacordãm credit. ªi acum, ce mi-a atras atenþia, în sensul bun?Mai întâi de toate, gãsimscrisoarea înaintatã de CezarIvãnescu preºedintelui USR,scrisoare ce vizeazã un posibilverdict de colaborare cu securi-tatea. Ce-i drept, situaþia creatãpicã de acum într-un penibil greude acceptat. ªi eu unul m-amcam sãturat de bâjbâielile mem-brilor comisiei ºi de apetenþapentru comentarii din ciclul„Oratori, retori ºi limbuþi”, marcaMircea Dinescu.

Dinspre oripilantul obiºnuit nelãsãm purtaþi cãtre o carte binealeasã pentru cronica literarã:„Scara lui Iacob” - Marta Petreu.Dan Cristea cuprinde înþelesurilelirice cele mai profunde pe carele reordoneazã, plecând dinsprememoria iubirii. De ce esteMihaela Rãdulescu (în celescrise) atât de interesantã pre-cum ni se aratã Cãrtãrescu oriLiiceanu & co., ne explicã fãrãfalsã pudoare Gabriel Chifu.Iolanda Malamen ne aduce doarvirtual câteva din pânzele pic-torului Felix Lupu, un nume dis-tinctiv pentru artele plastice sug-rumate de pânzele / colajelecontemporane.

LecTop

februarie 2008 21

revista revistelor

Radu Cârneci - 80

RisipittorrulLX

Ca mulþi asemeni, însetat de viaþãam încercat adesea cucerireade aspre piscuri unde, mândrã, fireaînvingãtoare-i peste hãu ºi ceaþã;

Alpestre pajiºti strecurând verdeaþãzãpezi de haos nãlucind privireaºi vulturii sfidând în cer pieireaiar cãtre toate fapta-mi îndrãzneaþã!…

Aflat în vârf de vârf, Risipitorul!– jur împrejur tãcerile albastre –spre Paradis mã pregãteam cu zborul

urzind în mine cãile sihastreºi nesimþind pândindu-mã abisulci doar în sânge aripe mãiastre…

Ca Lucifer cãzut – dar nu ºi visul! –ºi eul meu s-a-mpodobit cu alteînchipuiri, voindu-mã trimisul

Simþirilor în care sã tresaltemiezul divin cu-a sa dulceaþã purãîn aura preceptelor înalte:Iubirea de Frumos fãrã mãsurãde Adevãr ce nu suportã patãde Binele ce mulþumiri nu-ndurã

Dar m-am izbit de ziduri nu o datãgustând amarul ºi durerea foartecând ne-iubiri pe ne-iubiþi îmbatã:

Invidia, ce suflete desparteºi Ura, care-n preajma-i venineazãºi Rãzbunarea, sora-i dinspre moarte…

…Tãcerea mi-e de-atunci grãdinã treazãcu frumuseþi în armonii deplinecu pãsãri care muzicii vegheazã;

Pomi de idei ºi gânduri de albinefãrã de timp în timp îmbrãþiºareºi-nþelepciuni în fructele senine;

Aici e totul o încununarea Dragostei în risipiri stãpânã:tristeþea însãºi e din adorare

ªi sap ºi beau a timpului fântânã– ispitã ce, topindu-se, mã sperãºi-n sete stau cu neclintire pânã

Soseºte-o clipã-n sine-ai austerã– pândindu-mã de mult în mari ocoluri –ºi-n dorul de esenþe mã preferã:

E clipa întrebãrilor – alcooluriînsinuantã, îndelung – febrilãºi alte clipe o urmeazã, stoluriStrivindu-mã în cuget fãrã milã:cine suntem, fiinþa noastrã ce eºi care-i calea fãrã-a fi sterilã?

Ne-nchide, cine,-n taine, cu ce cheiee Veºnicia doar deºertãciuneºi rostul nostru pe Pãmânt se-ncheie?…

(…Ne-izbândiri în izbândiri ºi nu nemai regãsim divinile unghereºi tot ce e mai bun în noi nebun e!…)

A cugeta e starea de durerecând nevãzutul orgã-i cu silinþãvuindu-mã-n misterioasã vrere;

Fac din cuvânt unealta de credinþãºi din adâncu-i luminez, miracol:ivirea-n pisc: fiinþã-nefiinþã –Risipitor! ºi-i unicu-mi spectacol…

Tânãrul cercetãtor AntonCoºa, actualmente muzeografla Complexul muzeal „IulianAntonescu” din Bacãu ºi profe-sor asociat la Universitatea dinBacãu, s-a angajat pe un drumplin de promisiuni dar nu lipsitde primejdii, acela al susþineriiadevãrului în istoria naþionalã,tocmai când paradoxal, liber-tatea de expresie inauguratãde evenimentele din 1989 strã-mutã „marginile adevãrului”,adesea cu râvnã, uneori dindezinteres ºi plictisealã, alteoridin credinþe deºarte, în terenulalunecos al demitizãrii. Cu ast-fel de atitudini s-ar pãrea cãrefacem soclul identitãþii, dacãnu cumva îi schimbãm ºi pro-filul, atraºi de mirajul altor tãrâ-muri. Fãrã îndoialã, lauda însine, neargumentatã serios, secere amendatã, dupã cum a neconsidera poporul cel mai lovitde vitregii ºi cel mai isteþ, celmai talentat, apãrãtor alEuropei, plin de inventivitate,miracol al istoriei nu e un semnde judecatã criticã. Dar a persi-fla istoria naþionalã, a o reducela surogate, a-þi desfiinþa dom-nitorii, a ataca fibra naþionalãînseamnã a primejdui contin-uarea unei existenþe care,dacã nu începe cu noi, nici nuia sfârºit odatã cu noi. Cãcidacã laºi generaþiei viitoare undiscurs mincinos, mai e oºansã de îndreptare, ivitãimperios la un moment dat, dardacã transmiþi o continuãflecãrealã, faptul acesta e maigrav decât o molimã, atingând,poate, însãºi fibra medularã anaþiunii.

Istoricul Anton Coºa cer-ceteazã adânc ºi metodic origi-nea ºi devenirea populaþieicatolice din Moldova. Ia în dis-cuþie comunitãþi restrânse saupe arii mai largi, punând sublupã fragmentul, fãrã a pierdedin vedere perspectiva întregu-lui, pe care îl recompune dinstudii ºi comunicãri de micãîntindere, însã esenþiale, dinmonografii dedicate comu-nitãþilor catolice, pentru aîmbrãþiºa apoi un cadru mailarg, într-o aceeaºi viziune inte-gratoare. Spun „integratoare”pentru cã autorul nu vede

aceste populaþii ca fiind izolate,închise într-o tradiþie care arpune în dificultate comuni-carea. Dimpotrivã, un teritoriucomun adãposteºte istoriceºteo aceeaºi etnie al cãrei mesajconfesional este ortodox ºicatolic ºi care recunoaºte fãrãsforþãri acelaºi Dumnezeu.Întrucît confesiunea ortodoxãºi cea catolicã nu pun proble-me de vederi deosebite, fiind înfond vorba de creºtinism, arrãmîne în suspensie ideeaetniei. Doar interese politice auinsistat asupra confuziei confe-siunii cu etnia.

Desigur, argumentele tre-buie sã conlucreze. DomnulAnton Coºa cerceteazã o evo-luþie sub mai multe aspecte:istoric, geografic, etnografic,lingvistic. Uneori, mai voalat,se întrevede ºi penetrarea ob-servaþiei sociologice. Iatã câte-va extrase din monografiadedicatã populaþiei catolice dincomuna Cleja, judeþul Bacãu:„Din punctul nostru de vedere,ºi nu numai, nu putem vorbi, înceea ce-i priveºte pe locuitoriicatolici din Moldova (implicitdin Cleja) de un grup etnic dis-tinct, de o comunitate etnicãaparte, ci de un grup religios,de o comunitate religioasã,care, având o origine etnicãeterogenã (dar cu o majoritateromâneascã certã) s-a regãsitîntr-o formã socialã uniformiza-tã prin ceea ce noi am denumit„liantul unificator al religieicatolice”. Eterogenitatea etnicãa catolicilor din Moldova esteprobatã de altfel de documen-te, începând încã din secolul alXIII-lea, fiind menþionaþi aici cafiind de confesiune catolicã,valahi, unguri, secui, saºi,cumani” (...) Cu toate vicisitu-dinile istoriei prin care au fostnevoiþi sã treacã ºi locuitoriicatolici din Moldova, remarcãmo permanenþã a acestora înacest spaþiu, o continuitate înîntreaga perioadã medievalã ºimodernã, lucru confirmat dedocumentele consultate (...) Seobservã în secolul XIX o ten-dinþã a apartenenþei etnice alocuitorilor catolici la majori-tatea româneascã, explicabilãprin permanenta dorinþã ºi

necesitate de legitimare venitãdin interiorul comunitãþii cato-lice, dar ºi ca urmare a influ-enþelor externe, pozitive saunegative. Aceastã dorinþã delegitimare îi conferã minoritaru-lui catolic posibilitatea accen-tuãrii integrãrii în societatearomâneascã majoritarã orto-doxã, miza fiind identificareacelui dintâi ca partener loial almajoritarilor ortodocºi. (...)Vorbim aici de identificareaprintr-o origine comunã, prinraportarea la un grup deascendenþi (conºtiinþa genea-logicã), „prin componentalingvisticã, etnograficã ºi fol-cloricã” (pp. 27 – 29).

Vom aminti aici câteva titluricare sunt priviri monografice:Cleja monografie etnograficã(2001); Catolicii din Faraoani(2007); Comunitãþile catolicedin Judeþul Bacãu (2007). Omenþiune aparte meritã masivalucrare Catolicii din Moldova înizvoarele Sfântului Scaun (se-colele XVII – XVIII), publicatãîn 2007 ºi care reprezintã tezade doctorat a tânãrului cercetã-tor. Între toate cele amintiteaici, aceasta pare a fi carteareprezentativã, care, credem,va fi consultatã în oricare dintreinvestigaþiile viitoare ale cer-cetãrii în domeniu. În special,reþin atenþia subtilele analizeale relaþiilor dintre grupulminoritar (catolic) ºi grupulmajoritar (ortodox), cu desprin-derea urmãrilor ce le îmbracãinterpretarea etnicã de-o parteºi de alta. Dupã pãrerea noas-trã, cercetarea sociologicã aravea mari ºanse de reuºitãpornind de la astfel de analizeºi fructificându-le în demer-surile întreprinse în grupurileconfesionale catolice.

Lucrarea menþionatã aicieste prefaþatã de profesoruluniversitar ªtefan S. Gorovei.Prefaþatorul considerã cãlucrarea „deschide un drumplin de promisiuni, stârnindinteresul ºi pentru viitoareabordãri speciale”. Astfel de„viitoare abordãri” sunt, încadrul discuþiilor actuale, con-fruntate ºi cu aluviuni politice,care complicã punctele devedere. Seriozitatea ºi probi-tatea cercetãrilor ar faceluminã într-un spaþiu în careconfruntãrile trebuie sã facã locpe zi ce trece dialogului nepãr-tinitor. Astfel de studii, precumcele aparþinând domnuluiAnton Coºa, menþionate aici audepãºit stadiul premiselor: elesunt certitudini. De aceea tre-buie sã li se alãture alte încer-cãri pe mãsurã.

ateneu

februarie 200822

Victor MITOCARU

Anton Coºa – o promisiunecare onoreazã

CONSILIULEDITORIAL

Gheorghe Antochi (Agricola Internaþional), Constantin Avram (ConsizoServ), Mihai Banu (Agribac Com), Daniela Burlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup

Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional), Neculai Lupu

(Universitatea „George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul “G. Apostu“),Mircea Nicolae Rusu (Hidroconstrucþia, Sucursala “Moldova“ Bacãu),

dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

varia

februarie 2008 23

Face parte din stirpea celor foarte pu-þini pentru care îmi place sã folosesc,fãrã rezerve, sintagma lord al spiritului.I-am putea surprinde personalitateafolosindu-ne de rezultatele introspecþieisale. Nu pretinde „a fi din stirpea luiSpinoza”, deºi rigoarea ºi profunzimeadiscursului îl apropie de stilul filosofuluiºlefuitor de idei ºi lentile. Zice: „…sunteclectic ºi relativist. Am încercat sã fac«criticã complectã»: biograficã, esteticã,psihologicã, stilisticã, «discurs cultural»etc. M-am þinut la distanþã de metodele învogã, care dureazã un lustru sau un dece-niu (…) Nu fiindcã aº fi obosit, ci pentru cãsunt o naturã sofisticatã, îmi plac textelesimple, limpezi, în care totul e reflectat ºi lalocul lui (…) O frazã confuzã, un cuvântinexact sau o greºealã de tipar îmi tulburãfiziologia, îmi provoacã adevãrate crampe(…) Ratarea unui paragraf sau, uneori, aunei fraze mã doare.” Am fost, de câtevaori, în compania Profesorului ConstantinCiopraga, pe care universitarul ConstantinCãlin – despre care este vorba în acesteînsemnãri - îl admirã. Cred cã între„portretele” celor doi pot fi gãsite multesimilitudini. Scrie Constantin Cãlin despreConstantin Ciopraga: „Mai întâi prin þinutã:sobrã, ordonatã”, „ireproºabil ºi invulnera-bil, om public ºi om secret, unul care diso-ciazã sigur între datoria faþã de persoanasa ºi datoria faþã de ceilalþi”, „maniera e(…) distinsã, elevatã, de o subþirime

franþuzeascã”, „scrisul sãu apare epuratde formulãri banale, de expresii impulsive,exagerate, de ricanãri, pe seamaaspectelor negative ale unei biografii sauale unei opere”. Toate acestea i sepotrivesc de minune ºi lui ConstantinCãlin. Percepe zgomotul ºi frumuseþealumii în cele mai mici detalii, dar nu se lasãsedus de sirenele lor. Artizan desãvârºit alsurprinderii amãnuntelor, în care – nu-iaºa? - uneori se ascunde ºi diavolul, nunumai picãtura de dumnezeire, ne ajutãsã descoperim cã spectacolul lumii, decare suntem bulversaþi mai ales ca fiinþeoptice, are ºi alte profunzimi pe care nule sesizasem. Erudit, de o acribie savan-tã, ºi ea, cultivând rigoarea, sintetizândremarcabil, zãmislind comparaþii inedite,topeºte totul în forme proprii ºi încântã.Acesta este ºi spiritul ultimei sale cãrþi,Gustul vieþii. Varietãþi critice (ConstantinCãlin, Editura Agora, Bacãu, 2007; 506pagini).

Textele volumului sunt „în pãrþi aproapeegale, eseu, cozerie, jurnal”, dar perspec-tiva elaborãrii acestora este unadeosebitã: „eseul e, uneori, un mic studiuori o sugestie de studiu; cozeria e totdeau-na cu subiect; jurnalul e punct de vedere,atitudine, dar câteodatã ºi proiect.”(C.C.).Lectura este o încântare, pentru cã-i placdoar „lucrurile mustind de umanitate”,despre care ar „putea spune un cuvântdocumentat”. Scrie, cu aceeaºi aplecare

cãtre profunzimi, despre filosofie, urã, om,inimã, bucurie, noroc, pace, decepþie, lus-traþie, valoare, psalmi, manele, modã,credinþã, artã culinarã, curaj, ca ºi despreBacovia, Pleºu, Genaru, Ilie Boca,renascentiºti sau cronicari. Pigmenteazãdiscursul sobru, concentrat, cu reflecþiigrozave. Citim: „Infarctul sentimental e, încele mai multe cazuri, ca ºi cel de miocard,iremediabil”… „Strada cea mai frumoasãdin oraºul studenþiei rãmâne cea pe carete-ai plimbat cu iubita, iar cea mai urâtã -cea pe care, eventual, te-ai despãrþit deea”… „Bucuria e un semn cã viaþa noastrãse împlineºte ºi curge într-o direcþie corec-tã”. Recitind psalmii împreunã cuProfesorul Constantin Cãlin, descoperimmereu orizonturi inedite, pentru cã în ei se„ilustreazã perfect ideea de «poezieeternã», inepuizabilã în semnificaþii. Laaproape fiece lecturã descopãr versete ºicuvinte care scânteiazã înþelesuri noi ºidau plusuri de claritate.” Este un maestrual portretelor. Spun asta, deºi argu-menteazã (vezi eseul „Cui spunem«maestre»?”) cã trebuie sã avem maregrijã cu acordarea acestui „titlu”.Portretele „faþã-n faþã” pe care le real-izeazã pentru Traian Bãsescu ºi CãlinPopescu Tãriceanu sunt adevãrate biju-terii caracteriale. Când creioneazãportrete pentru cei consacraþi de istoriaculturii ºi artei nu este mai prejos. Cu risculde a nu surprinde esenþa, prezentãmdoar „fragmente” din câteva asemenea„portrete”. Ovidiu Genaru: „Omul cu acestnume nu aratã ca unul care a trecut prag-ul biblic. Merge drept, priveºte drept. Nicidinamismul nici verva nu i-au slãbit. Cânddiscuþi cu dânsul, îþi dai seama cã are poriicuriozitãþii larg deschiºi. Încã e ca unburete: absoarbe tot. Probabil în curiozi-tate stã secretul vioiciunii sale.” MarinSorescu: „Scund, cu o faþã suptã, potrivitãpentru caricaturã, prost îmbrãcat (de fapt,lucrurile nu stãteau cum trebuie pe el),trezea mai curând uimire decât admiraþie(…) A avut ºi ghinionul de a face partedintr-o promoþie literarã cu bãrbaþi frumoºiºi puternici”. Nichita Stãnescu: „Era (ca sãfolosesc o vorbã folositã de cineva pentrucaracterizarea lui T. Arghezi) un om«clãdit din fosforescenþe», cu un discursintarisabil. Pe deasupra era ºi frumos: o

statuie vie” Ilie Boca: „…e maestrul cel maipuþin vanitos ºi arogant din câþi cunosc,fãrã excentricitãþi, cu o viaþã normalã,gospodãreascã aº zice, dedicatã muncii.ªi mai simplu: un artist mare ºi un maremuncitor!” Ioan Rotaru: „Cu trunchiul puþinrãsucit, pare un pugilist gata de oînfruntare. Îi priveºte pe cei din faþa saautoritar (…) Am sã spun doar cã în ges-ticulaþia sa e mult Cãlinescu ºi ceva Piru.Ce fel de Cãlinescu? Ce fel de Piru? Maiaproape de pãmânt, fãrã viziuni. Mai fruºtiºi mai aplicaþi”. Portrete pentru istoria lite-rarã… Este o plãcere sã fii sub „penelul”acestui portretist, dar ºi un risc, pentru cãnu este dispus sã „înfrumuseþeze” sau sãuite nimic... Are talent de sculptor al ges-turilor. Iatã cum surprinde un gest de-al luiMircea Dinescu, pe care nu-l apreciazã„fãrã limite”: „.. l-am vãzut într-una din emi-siuni intrând în casa unui þigan sãrac.Când sã treacã pragul, ºi-a scos ºapca,gest rar pânã ºi la intelectualii cu douãmasterate. În clipa aceea (pãcat cã-i sin-gura), mi s-a pãrut cu adevãrat boier!”Paginile de jurnal, „Elegie ºi elogiu”, au camoto un gând al lui Eusebiu Camilar („Dinsomn tresar adesea cu lacrimile-n gât”) ºitrãdeazã acorduri mozartiene dintr-unemoþionant requiem pentru mama sa.Descoperim aici un Constantin Cãlin de orarã sensibilitate sufleteascã, un om care,în dialogul cu timpul lipsit de rãbdare real-izeazã paºii pe care i-a fãcut prin „mareatrecere”: „Când am aprins þigara, la luminaflãcãrii, mi-am zãrit chipul în geam. Cetristã revelaþie: îmbãtrânisem!”

Gustul vieþii. Varietãþi critice este însã,într-un nivel ºi mai profund al receptãrii,un adevãrat compendiu de informaþii, un„câmp de posibilitãþi” (Umberto Eco,„Opera deschisã”) pe care-l putem exploraîn funcþie de propriile noastre reperegnoseologice ºi axiologice. Lectura aces-tui volum ne reîmprospãteazã sensibili-tatea, ne redescoperã sensibilitãþi uitate,dar ºi uimirea în faþa sugestiilor sale. ªi, casã-l invocãm, din nou, pe Umberto Eco,lectura „ar putea deºtepta zone aleinteligenþei ºi ale sensibilitãþii care nuexistau înainte, care se recunosc acum înstimulul de bazã ºi sunt suscitate de aces-ta”. Probabil cã din aceastã perspectivãputem aplauda cel mai bine volumul.Cartea este o veritabilã panoramã a liter-aturii române, de la cronicari pânã la liter-atura contemporanã, o incursiune fasci-nantã în literatura universalã, un sumumde fericite rãgazuri de cugetare cu per-sonalitãþi ca Georges-Louis Leclerc deBufon, Denis de Rougemont sau JeanBaudrillard ºi ne îndeamnã sã cucerim ori-zonturi neaºteptate.

Cei care-l cunosc pe Constantin Cãlinau impresia cã domnia sa este fericitul pri-zonier al timpului sui-generis dinConfesiunile Sf. Augustin: „prezentul dincele trecute, prezentul din cele prezente,prezentul din cele viitoare”. Când plon-jeazã însã din acest prezent cu trei dimen-siuni simultane numai cãtre „prezentul dincele trecute” , „gustul vieþii” devine, uneori,amar: „Ieºit la pensie, nu mi-a trebuit niciolunã ca sã-i aprob pe cei ce declarã cã nuvor sã mai audã de ºcolile, de facultãþile,de redacþiile prin care au trecut, ci doar decâþiva dintre oamenii lor.” Neprietenii sãi,mai ales, cei care ºi-au fãcut din atentatulla culturã o virtute a fiºei postului universi-tar, ºtiu care este mesajul ce zboarã, deaici, cãtre ei... Vreme în care, universitarulConstantin Cãlin, trecând imperial princenuºa - uneori fierbinte - a prezentuluidin cele trecute, parcã zice - trãind intensla flacãra prezentului din cele prezente,scrutând optimist prezentul din celeviitoare - cu demnitatea sa de trezorier algesturilor morale: „…nu pot fi decât scep-tic în privinþa «recunoaºterii valorilor» ºiprudent în faþa celor omologate.”

Cînd eram mic, toatã lumea mã-ntre-ba, prostindu-se (ºtiþi cum, genul ãla delungiri ale vocalelor ºi supra-intonãritipice oligofrenilor; de ce or fi crezîndmajoritatea maturilor cã ãia mici trebuieinterogaþi cu accente de idioþi, n-amînþeles niciodatã!): „Ceeee-o sã tefaaaaaci cînd o sã fiiiiii mareeeee?” La-nceput, rãspundeam, sec: „Spion!”. Dardupã ce a leºinat un unchi, de spaimã(pesemne, avea conºtiinþa încãrcatã!),m-am hotãrît sã optez pentru ceva maipaºnic – „musafir!”. ªi trebuie sãrecunosc cã am o vastã experienþã deoaspete profesionist. De-aia-mi ºi per-mit sã dau sfaturi...

În primul rînd, dacã o petrecere eanunþatã la ora 19, nu te înfiinþa acolo cuo juma’ de orã înainte, ca sã apuci maimulte þuici; da’ nici nu veni dupã douãore, pretextînd cã s-a blocat yala ºi a tre-buit sã cobori pe balcon, înnodîndcearceafuri. Ora 19, 15 este cea mainimeritã : nu ajungi primul, dar nici ultim-ul. Þin minte cã am fost invitat, prin 1988,la inaugurarea unei case. Toþi ne-amprezentat în vizitã la ora stabilitã ; numaioaspetele de seamã – fata unui ºtab –crezînd cã i se cuvine orice, a venit cutrei ore mai tîrziu. Lucrul nu ar fi deran-jat pe nimeni, dacã gazdele n-ar fi avutprostul obicei sã nu ofere nimic de mîn-care, pînã la sosirea ultimului. Dreptcare, la ora aºezãrii la masã, toþimusafirii erau mangã, deoarece sebãuserã fo’ cinci litri de þuicã, pe burtagoalã. Petrecerea a fost compromisã:pe la miezul nopþii, unul dintre musafirise gãsea într-un viºin ºi zicea cã el facefructe neviermãnoase, iar un altul,întors cu picioarele-n sus de doi zdra-

honi, era lovit cu chelia de parchet , dindouã-n douã secunde, pe motiv cã aºase bate cel mai bine ritmul muzicii (unmarº teuton). Gazdele n-au suferit preaprea mult, fiindcã au adormit înainte caunul din musafiri sã vrea sã-ºi facã unochi, pe aragaz, fãrã chibrit. Pompieriiau rezolvat incendiul fãrã probleme...ªitotul, de la o impardonabilã întîrziere aoaspetelui (aºa-zis) de onoare.

De asemenea, trebuie sã ºtii ºi cîndsã te retragi de la o agapã : nu e bine sãrãmîi singur la masã ºi sã-þi torni directîn glastrã, rîzînd de cei care sforãie înjur; se zice cã cel mai bine e sã te retra-gi cînd întrunirea a atins culmea strãlu-cirii ei; personal, cred cã e pãcat sãpleci taman cînd totul e o.k. Dar dacã nue nimic în regulã? Pleci imediat, pretex-tînd cã ai uitat fasolea pe foc, ori cã pisi-ca a-nceput sã fete ºi n-are cine s-oasiste. Pãcat c-aþi dat cadoul la-nceput!

Chiar, io zic cã trebuie sã ne-nvãþãmsã oferim cadoul la final, cînd ºtim dacãmeritã. Dacã nu, dãm doar juma’ decadou – o peniþã de la stilou, doar ofloare din buchetul de nouã gladiole,turnãm din ºampanie într-un vas algazdei ºi restul o ducem acasã º.a.m.d.

O altã problemã e sã nu fim... distraþi,cînd ne-ntoarcem acasã : sã privim bineîn stînga ºi-n dreapta, sã ne-asigurãmcã ne-ntoarcem în cuib cu pasãrea cucare am venit – chiar dacã, de multe ori,am vrea sã alegem pe altcineva,reavãn.

În fine, chiar dacã nu ne simþim flataþiatunci cînd gospodina se duce înbucãtãrie sã spele vase ºi scoate aspi-ratorul , sã absoarbã frimiturile de pemasã ºi oasele de pe covor, e elegantsã ne prefacem cã nu observãm bruscahãrnicie a femeii, uitîndu-ne la televizorpe un program maghiar, pieptãnîndcãþeluºa pe balcon, dînd iama în butoiulcu gogonele sau dansînd cu soacracelui ce ne-a invitat, Braºoveanca. Suntºi gazde care se simt ele jignite cîndvrei sã pleci, ºi-atunci apeleazã la sub-terfugii puerile, gen ascunderea pal-tonului în beci sau depozitareapantofilor din hol, în frigider.

Dupã cum vedem, nu e aºa simplu sãfii musafir. Dar ceva mã face sã cred cãspion ar fi cu mult mai complicat .

(va urma)

Cînd soseºti la o petrecere?Cînd pleci?

Bogdan ULMU

Ion FERCU

Gustul prezentului cu treidimensiuni simultane

„Mã gândesc din ce în ce mai des cã Dumnezeu trebuie sã fie extrem deîngãduitor cu mine, ca sã adun ceea ce e de adunat, sã termin ceea ce e de ter-minat ºi sã îndrept ceea ce e de îndreptat. Iar aceasta nu este o mãrturie trufaºã,ci, altfel formulatã, o rugãciune.”

Constantin Cãlin

William Shakespeare(1564–1616)

SSonnettul I

Fãpturile alese le vrem a dãinuireIar sfânta frumuseþe a înflori în plus;În acest fel, fragilul urmaº devine mireªi, veºtejindu-ºi umbra, rãmâne-al ei supus.Chiar tu ce în privire porþi vieþuirii rugul,Hrãnind cu-ndemânare pe Cel ce te pãtrunde,Cu foamea-þi nebuneascã epuizezi belºugul,Vrãjmaº fãrã de saþiu al firii tale blânde.Podoabã eºti a firii ºi primãverii crainicReîngropând în muguri minunile de dorCe copleºesc pe cale tot ce ne pare trainic:Da, eºti precum calicii, nevrând, risipitor.

Ai grijã de al lunii tezaur, nu-l prãdaªi nu-l lãsa pieirii, pierind prin gura ta...

Alexandr Sergheevici Puºkin(1799–1837)

ªalul nneggrru

Mi-e sufletul de gheaþã ºi de dureri cernit:La ºalul negru încã mã uit ca un smintit...

Eram pe-atuncia tânãr, puternic plin de dorªi-o tânãrã grecoaicã iubeam, încrezãtor!

Mi se pãrea minune, alinturi: cald noian,Dar ceasul neferice se-apropia, viclean.

Cu oaspeþii la masã mã veseleam deplin,Când îmi intrã în casã, pe-o ºoaptã, un strãin:

„Cu prietenii alãturi petreci, nu simþi nãpasta!Da, tânãra ta greacã te-nºealã,-n clipa asta....“

L-am blestemat de moarte, l-am rãsplãtit bogatªi m-avântai cãlare, de robul meu urmat -

Goneam nebun spre-aceea ce-mi înºela credinþaªi s-aduna în pieptu-mi, un munte, suferinþa.

La pragul casei sale simþii cã sunt pierdut:Mi-erau de ceaþã ochii, iar graiul mi-era mut,

Intrai de unul singur ºi, pe divanu-acel,Se-mbrãþiºa iubita-mi cu-armeanul ei miºel -

A fost precum un fulger tãiºul spadei meleªi, din sãrut, tâlharul se prãbuºi-n podele.

Jucai peste cadavrul fãrã de cap, priviiLa chipul fetei care, pãlind, se nãrui -

Era de groazã totul ºi sângele curgea;Grecoaica mea murise - ºi dragostea cu ea.

Smulgându-i ºalul negru ce i-l fãcusem dar,Mi-am ºters de sânge spada, ºi-am hohotit amar

Când robul meu, prin noapte, cãrându-i pe-amândoi,În Dunãrea stãpânã i-a prãvãlit apoi...

De-atunci sãrutul tandru mi s-a uscat pe gurãªi lungi, fãrã de capãt, mi-s nopþile, torturã...

Ah, sufletu-mi de gheaþã-i ºi de dureri cernit!La ºalul negru încã mã uit ca un smintit...

E. A. Poe(1809–1849)

AAnnnnabel LeeDemult, într-o þarã, lângã o mare

- De-atunci ani mulþi or fi -Trãia o fatã - vã amintiþi? -

ªi se numea ANNABEL LEE,Iar fata aceasta trãia visând

Sã o iubesc, sã mã poatã iubi.Eram un copil, doar, ºi ea o copilã

În þara de lângã marea cea gri;Ci dragostea noastrã era peste dragoste:

Eu ºi minunea ANNABEL LEE!ªi-atunci, serafimii de sus începurã

Iubirea a ne-o pizmui.

ªi pentru aceasta (e vreme de-atunci!)În þara mãrii se nãpusti

Un vânt nãpraznic ºi o îngheþãPe iubita mea ANNABEL LEE;

Iar bogatele-i rude îndat' o purtarãDe la mine în altã zare,

ªi un mormânt îi durarãÎn þara aceea de lângã mare.

Da, gloata îngerilor invidioasãLa fericirea noastrã râvni -

Cu siguranþã, aceasta fu cauzaªtiu toþii altceva nu putea fi

Cã vântul pornit din norul de noapteO îngheþã ºi-o ucise pe ANNABEL LEE.

Dar dragostea noastrã a fost mai puternicãDecât a celor mai bãtrâni decât noi,Decât a celor mai înþelepþi decât noi,

ªi nici îngerii din cerul de slavã,Nici demonii din marea de lavã

N-au reuºit sufletul a-mi despãrþiDe cel al frumoasei ANNABELL LEE.

ªi azi, aurie, luna mi-aduceVisãri cu minunata ANNABEL LEE

ªi-n stelele scânteind revãd ochiiMereu prea-frumoasei ANNABEL LEE,

ªi astfel, în mareea nopþii înaltã, mã culc lângã eaDraga mea tainã, mireasa mea,

În cavoul acela din þara mãrii,Þara cu mormântul în care stã ea.

Charles Baudelaire(1821–1867)

Immnn frrummuseþiiVii din supreme ceruri, din tainice abise,O, Frumuseþe! ochiul divin ºi infernal,Îmbelºugat revarsã ºi crime dar ºi vise,Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal.

Ai în priviri, deodatã, amurgul ºi aurora,ªi rãspândeºti parfume: un uragan tãcut;Sãrutul þi-e licoarea iar buzele amfóraDând celui slab tãrie, celui puternic scut.

Rãsari din hãuri negre sau te cobori din astre?Vrãjit, Destinul, merge - biet câine,-n urma ta;

Tu semeni, la-ntâmplare, minunile-n dezastre,Stãpânã eºti ºi nimeni nu þi-a-ndrãznit cândva.

ªi calci, Neasemuito, pe morþi zâmbind seninã,Între podoabe, Groaza o þii la mare preþ,ªi tot la fel Omorul - breloc fãr' de ruginã,Pe pântec îþi danseazã mereu mai îndrãzneþ.

Spre flacãra-þi divinã s-azvârli efemeride,Slãvindu-te în clipa când nu mai au cuvânt;Iubitul ce-n dorinþã aleasa îºi cuprinde,Un muribund îmi pare, mormântu-ºi alintând.

Cã vii dinspre azururi sau din infern, totuna!O, Frumuseþe! monstru mãreþ, grozav, candid,Fãpturii tale mândre mã dau pe totdeaunaIntrând în Infinitul de tainã ºi avid.

Satan sau Zeu, Sirenã ori Heruvim? Ce-mi pasã!Când tu-mi oferi - o, zânã cu ochi sublimi, de stea -Parfume, ritm, luminã - tu, unica-mi crãiasã!Faci lumea mai minune ºi clipa mai a mea!...

Rainer Maria Rilke(1875–1926)

O, ttu, iubirredinnainntte pierrduttã

O, tu iubiredinainte pierdutã, nicicând întâlnitãazi nu mai ºtiu ce cânt sã-þi aducda, ºi când viitorul se-apropie, nu mai încercsã te gãsesc, iar marile mele închipuiripierdute-s în zare: aºezãri ºi turnuri ºi pãduriºi bãnuitele drumuri ºerpuitoareºi taina acelor tãrâmuri, cândva cutreierate de zei:toate se-nalþã în mineîntru preamãrirea ta, cea pururi pierdutã.

O, da, tu eºti asemenea grãdinilorcare mi-au venit în împlinireasperanþelor. ªi s-a deschis o fereastrãîn casa þãrãneascã, iar tu, îngânduratomi s-a pãrut cã m-ai urmat înlãuntru.Ah, da, þi-am gãsit urmele pe uliþape unde abia trecuseºi, iar oglinzile ferestrelorîncã ameþite de chipul tãu, rãsfrângeauuimite apariþia mea. Oh, poatecântecul aceleiaºi pãsãri a rãsunat asearãîn sufletul fiecãruia dintre noi?!...

Traduceri de Radu CÂRNECIdin volumul cu acelaºi titlu,

aflat în curs de apariþie la Editura Orion

meridiane

MMaarr ii ppooeeþþ ii aaii IIuubbii rr ii ii

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 • Tiraj: 800 buc •

• Cititorii se pot abona prin RODIPET ºi, direct, la redacþie. • Poziþia în Catalogul Publicaþiilor Interne RODIPET: P1938 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000034 20

• Gheorghe Zãrnescu