1. Metode de recondiţionare a pieselor auto

1.1. Noţiuni generaleReparaţia automobilului reprezintă un proces de restabilire a

calităţilor şi parametrilor funcţionali pe care automobilul i-a avut la intrarea în exploatare; această restabilire se face în etape (cicluri), cu scopul efectuării unui cât mai mare termen de amortizare.

Acest obiectiv poate fi realizat pe două căi, şi anume:- pe calea înlocuirii tuturor pieselor uzate sau degradate cu altele

noi, cale ce nu poate fi folosită decât parţial, fiind neeconomică;- prin recondiţionarea pieselor uzate sau parţial degradate,

prelucrându-le la anumite dimensiuni de reparaţie sau reparându-le prin diferite procedee tehnologice de prelucrare.

Scopul recondiţionării pieselor este să le facă a fi din nou bune de întrebuinţare şi să readucă asamblarea la ajustajul iniţial, adică la jocul sau strângerea stabilite prin condiţiile tehnice, în funcţie de natura asamblării. Acest scop poate fi atins prin două metode de recondiţionare a pieselor:

a) prin modificarea dimensiunilor iniţiale (nominale) ale pieselor uzate şi

b) prin reducerea pieselor uzate la dimensiunile nominale.Prin prima metodă, piesa capătă o formă geometrică corectă şi

dimensiune nouă, diferită de cea nominală (dimensiune de reparaţie).

Prin metoda a doua, piesa recapătă nu numai forma geometrică corectă, ci şi dimensiunea iniţială, adică cea nominală.

Realizarea primei metode se face cu ajutorul prelucrării mecanice a piesei la dimensiunea de reparaţie, iar în unele asamblări şi prin adăugarea unei piese suplimentare.

În a doua metodă, suprafaţa uzată a piesei se completează prin procedeele cunoscute de încărcare cu sudură cu arc electric sau cu flacără cu gaze, prin straturi depuse prin electroliză sau metalizare,