C h i ş i n ă u - 2008

Publicaţia apare graţie sprijinului financiar al Agenţeiei Suedeze de Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida) şi al Fundaţiei Soros-Moldova (FSM).Punctele de vedere şi opiniile exprimate in Ghid aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat opinia finanţatorului şi nu pot fi interpretate sub nici o formă în acest sens.

Organizarea şi Desfăşurarea Întrunirilor - Aspecte Legislative - Ghid

Autori:Alexandru Postica, Vasile Spinei, Sergiu Ostaf

Asociaţia Promo-LEXstr. Dumitru Rîşcanu, 11/41, Chişinău, MoldovaTel./fax: +373 22/ 450024. gsm: +373/ 69070800E-mail: promolex@yahoo.com Url: www.promolex.mdPentru corespondenţă: C.P. 89, MD-2012 Chişinău, Moldova

Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CREDO)str. Alexandru Hasdeu 95 “A”, MD2005 Chişinău, MoldovaTel.: +373 22/ 212816; 278482. Fax: +373 22/ 225257; E-mail: credo@credo.md Url: www.credo.md

Centrul “Acces-info”str. V. Alecsandri 13, bir. 26, MD-2009 Chişinău, MoldovaTel./fax: +373 22/ 28-13-94. Gsm: +373/ 69167820E-mail: accesinfo1@yahoo.com Url: www.acces-info.org.md

Procesare computerizată:Ion Madiudin (0 691 70303)

Se distribuie gratuit

Aspecte generale ................................................................................. 1 1. Care sînt prevederile-cheie cu privire la dreptul libertăţii întrunirilor, incluse în actele organismelor internaţionale? 2. Care este corelaţia dintre libertatea întrunirilor paşnice şi libertatea de exprimare? 3. Ce se prevede la capitolul interzicerea discriminării în raport cu exercitarea libertăţii de întrunire?4. Care sînt noţiunile de reper date de organismele internaţionale pentru definirea întrunirilor?5. Care sînt principiile internaţionale cu privire la asigurarea aplicării uniforme a libertăţii întrunirilor ?

Aspecte practice ................................................................................... 111. Care sînt normele constituţionale ce garantează libertatea exprimării şi libertatea întrunirilor?2. Care este scopul legii privind întrunirile?3. Care este obiectul legii?4. Care este semnificaţia definiţiilor întrunirii din lege?5. Care sînt principiile stipulate în lege?6. Unde pot fi desfăşurate întrunirile?7. Cine poate fi organizator al întrunirii?8. Cine poate să participe la întrunire?9. Ce echipamente tehnice pot fi utilizate pentru desfăşurarea întrunirilor?10. Cum trebuie să procedeze persoana care intenţionează să desfăşoare o întrunire?11. Care sînt condiţiile de înregistrare a cererii?12. Cum se procedează în cazul întrunirilor cu un număr redus de participanţi?13. Autoritatea publică este obligată să asigure anumite servicii solicitate de către organizatori?14. Cum se procedează atunci cînd mai multe persoane solicită organizarea unor întruniri simultane în acelaşi loc?15. Cum se procedează în cazurile cînd organul abilitat şi organizatorii întrunirilor nu ajung la un numitor comun?16. Ce acte sînt necesare în cazul întrunirii spontane?

Cuprins

17. Care întruniri pot fi interzise?18. Autoritatea administraţiei publice are dreptul să contesteze desfăşurarea întrunirilor spontane?19. Autorităţile publice, pot elimina elementele ilicite a unei întruniri?20. Autoritatea administraţiei publice poate recomanda organizatorilor schimbarea condiţiilor de desfăşurare a întrunirii?21. Care sînt condiţiile de desfăşurare a întrunirilor?22. În timpul întrunirilor sînt permise înregistrările?23. Care sînt competenţele organizatorilor?24. Care sînt obligaţiile participanţilor la întrunire?25. Ce se întîmplă în cazul încalcării ordinii publice?26. Care sînt condiţiile pentru sistarea imediată a întrunirii?27. Care sînt condiţiile de dispersare a participanţilor la întrunire?28. Ce răspundere poartă organizatorii şi participanţii la întrunire?

Proceduri judiciare .............................................................................. 291. Cine poate interzice desfăşurarea unei întruniri?2. Cine are dreptul să conteste hotărîrea judecătorească?3. În ce constă principiul egalităţii în faţa legii şi a justiţiei?4. Care sunt posibilităţile de a se apăra de imixtiunea nejustificată a autorităţilor în dreptul la libertatea întrunirii. 5. Care sînt cerinţele faţă de forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată?6. Cine trebuie să semneze cererea?7. Ce documente se anexează în mod obligatoriu la cerere?8. Cum se procedează în cazurile cînd cererea nu este completă?9. Cum se procedează în cazurile cînd lichidarea imediată a neajunsurilor este imposibilă?10. În ce cazuri judecătorul poate refuza primirea cererii de chemare în judecată?11. În ce cazuri judecătorul poate restitui cererea?12. În ce cazuri judecătorul poate să nu dea curs cererii de chemare în judecată?13. Care sînt condiţiile de judecare a pricinii de interzicere a petrecerii unei întruniri?14. Ce acte sînt îndeplinite de judecător la etapa de pregătire a cauzei?15. Care este denumirea părţilor în procesul judiciar?16. Care sunt drepturile cele mai importante ale părţilor în proces?17. Sînt prevăzute sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor procedurale?

18. Care sînt normele de comportament, special prevăzute, la şedinţa de judecată?19. Care e modalitatea utilizării mijloacelor tehnice în cadrul şedinţelor de judecată?20. În ce cazuri şedinţele de judecată pot fi închise?21. Care este procedura de examinare în cazul şedinţelor secrete?22. În ce constă principiul nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare?23. Care este modalitatea comunicării actelor de procedură?24. Cum se procedează în cazul amînării judecării cauzei?25. Ce este citaţia şi cum se înfăptuieşte înştiinţarea judiciară?26. Care este modalitatea înmînării citaţiei?27. Care persoane nu pot fi audiate ca martori în judecată?28. Care sînt regulile de prezentare a înregistrărilor audio-video?29. Care este modalitatea reproducerii înregistrărilor audio-video?30. Este asigurată păstrarea şi restituirea suporturilor înregistrărilor audio-video?31. Este obligatorie încheierea procesului verbal?32. Care e modalitatea încheierii procesului verbal?33. Suportul înregistrării audio se anexează la procesul-verbal?34. Participanţii la proces pot solicita instanţei să dea citire unor părţi din procesul verbal?35. Cum se procedează atunci cînd participantul la proces nu poate veni la şedinţă?36. Care este procedura examinării pricinii în fond?37. Care sînt condiţiile de audiere a martorilor?38. Cînd se cercetează probele?39. Cînd se consideră finalizată examinarea pricinii?40. Ce sînt susţinerile orale?41. Cum se desfăşoară deliberările?42. Cine poate lua parte la deliberare?43. Care este procedura consemnării rezultatului deliberării?44. În ce constă hotărîrea judecătorească?45. Care este componenţa hotărîrii?46. Cum se procedează atunci cînd hotărîrea trebuie redactată?47. În ce cazuri se emit hotărîri suplimentare?48. Cum se procedează atunci cînd sînt necesare explicaţii suplimentare?49. Care hotărîri sînt definitive şi care sînt irevocabile?

50. Dacă hotărîrea este irevocabilă, se poate înainta o nouă cerere de chemare în judecată?51. În ce termen sînt expediate copiile de pe hotărîrea judecătorească?

Mecanisme naţionale de apărare adreptului la întrunire.......................................................................... 631. Care sînt sancţiunile prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile administrative?2. Care sînt normele de bază privind apărarea drepturilor personale, inclusiv şi dreptul la întruniri, prevăzute de Codul civil?3. Care sînt sancţiunile în domeniul întrunirilor, prevăzute de Codul penal?

Sesizarea Curţii Europene pentru Drepturile Omului ........ 721. Ce este Curtea Europeană a Drepturilor Omului?2. În ce măsură judecătorii de la CEDO sînt independenţi faţă de statele de care au fost desemnaţi?3. Care sînt atribuţiile CEDO?4. Cînd poate fi sesizată Curtea Europeană a Drepturilor Omului?5. Petiţionarul trebuie să fie în mod obligatoriu cetăţean al unui stat-membru al Consiliului Europei?6. Cine poate depune cerere la CEDO?7. Există condiţii prealabile care trebuie îndeplinite în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale?8. Cine este pîrîtul în cauzele expediate Curţii Europene?9. Cum se poate sesiza CEDO?10. Care sînt cazurile-cheie, cu titlu de precedent, examinate de către Curtea Europeană?

- � -

Aspecte generale

1. Care sînt prevederile-cheie cu privire la dreptul libertăţii întrunirilor, stipulate în actele organismelor internaţionale?

Actele internaţionale principale sînt:

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adop-tată şi proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr. 217 A (III) din 10 decembrie 1948 la New York. Republica Moldova a aderat la Decla-raţie prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.90, publicată în ediţia oficială “Tratate inter-naţionale”, 1998, volumul 1, pag. 11), prevede în art. 20(1):1. Orice persoană are dreptul la libertatea de în-trunire şi de asociere paşnică.2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o aso-ciaţie.”

Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (adoptat şi deschis spre semnare de Adu-narea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 la New York. Intrat în vigoare la 23 martie 1967. Ratificat prin Hotărîrea Parlamen-tului Republicii Moldova nr. 217-XII din 28.07.90. În

- � -

- � -

vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediţia oficială „Tratate internaţio-nale”, 1998, volumul 1, pag.30.) consacră întruniri-lor art. 21:

“Dreptul la întrunire paşnică este recunoscut. Exer-citarea acestui drept nu poate fi supusă decît re-stricţiilor conforme cu legea şi necesare într-o soci-etate democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drep-turile şi libertăţile altora.”

Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor Fundamentale (adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950. A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. În vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998. Publicată în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, 1998, volumul 1, pag.341) stipulea-ză în art. 11: 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclu-siv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrîngeri decît acelea care, prevă-zute de lege, constituie măsuri necesare, într-o so-cietate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea

- � -

- � -

infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrîngeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai adminis-traţiei de stat.”

2. Care este corelaţia dintre libertatea întrunirilor paşnice şi libertatea de exprimare?

libertatea întrunirilor este considerată drept forma instituţională a libertăţii de exprimare. Întrunirile paşnice pot servi mai multor scopuri inclusiv (nu şi exclusiv) expresiei opiniilor şi apărării intereselor comune, celebrării, comemorării, pichetării şi pro-testului. libertatea întrunirii paşnice poate avea o semnificaţie simbolică şi instrumentală şi poate constitui o conexiune importantă în susţinerea şi dezvoltarea culturii şi în conservarea identităţilor minoritare. libertatea întrunirii este de o impor-tanţă fundamentală pentru dezvoltarea personală, demnitatea şi împlinirea fiecărui individ precum şi pentru progresul şi bunăstarea societăţii. liber-tatea întrunirilor este de asemenea recunoscută drept una din premisele unei democraţii funcţio-nale. Facilitarea participării la întrunirile paşnice – împreună cu organizarea alegerilor în conformi-

- � -

- � -

tate cu standardele internaţionale – contribuie la garantarea tuturor membrilor societăţii a posibili-tăţii de a-şi exprima opiniile comune. În acest caz, libertatea întrunirii paşnice constituie o formă de democraţie directă. Ea facilitează dialogul din in-teriorul societăţii civile, precum şi între societatea civilă, liderii politici şi guvern. Printr-o acoperire mediatică potrivită întrunirile publice comunică cu întreaga lume, iar în ţările în care mijloacele de informare sînt limitate sau restricţionate, libertatea întrunirii este vitală pentru cei care doresc să atragă atenţia asupra chestiunilor locale.

3. Ce se prevede la capitolul interzicerea dis-criminării în raport cu exercitarea libertăţii de întrunire?

Convenţia Europeană pentru Drepturile Omu-lui în articolul 14 prevede expres că: “Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deose-bire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau socială, apartenenţă la o minoritate naţionala, avere, naştere sau orice altă situaţie...”

- � -

- � -

4. Care sînt noţiunile de reper date de or-ganismele internaţionale pentru definirea întrunirilor?

Conform Direcţiilor Oficiului pentru Instiţiile Demo-cratice şi Drepturile Omului cu privire la libertatea întrunirilor paşnice, recomandate de Comisia de la Veneţia ca principii directorii pentru statele mem-bre ale Consiliului Europei, o întrunire înseamnă prezenţa intenţionată şi temporară a unui număr de indivizi într-un loc public care nu este o clădire sau o structură în scopuri de exprimare comune. Această definiţie nu trebuie interpretată astfel încît să prevină extinderea protecţiei asupra altor genuri de întruniri, cum ar fi întrunirile desfăşurate în spaţii sau structuri cu proprietate publică sau privată. În timp ce toate tipurile de întruniri paşnice merită să fie protejate, întrunirile publice care au loc în spaţiu public care nu reprezintă clădiri sau structuri pro-voacă chestiuni regulatorii deosebite şi din acest considerent reprezintă subiectul acestor Direcţii.

Doar întrunirile paşnice sînt protejate. O întruni-re trebuie considerată paşnică dacă organizatorii acesteia au intenţii paşnice. Interpretarea terme-nului ”paşnic” urmează să includă comportamen-tul care ar putea irita sau ofensa persoanele care se opun ideilor sau pretenţiilor pe care aceasta încear-că să le promoveze şi chiar comportamentul care

- � -

- � -

deliberat blochează, împiedică sau obstrucţionea-ză activităţile terţelor părţi.

Există: întruniri spontane, întruniri cu participarea redusă, întruniri simultane.

Întruniri spontane. legea trebuie să ofere explicit excepţii de la obligativitatea unei notificări pre-alabile în cazul în care prezentarea unei notificări prealabile este impracticabilă. Chiar dacă nu exis-tă temeiuri rezonabile pentru a motiva eşecul de prezentare a unei notificări prealabile, autorităţile trebuie să protejeze şi să asigure orice întrunire spontană atît timp cît natura acesteia este paşnică. Organizatorii care ignoră sau refuză să se confor-meze unor cerinţe valide de notificare prealabilă pot fi ulterior acţionaţi în instanţă.

Întruniri simultane. Toate persoanele şi grupurile au un drept egal să fie prezente în locurile publice pentru a-şi exprima opiniile. De aceea, persoanele au dreptul să se adune împotriva unei demonstra-ţii pentru a-şi exprima dezacordul cu opiniile ex-primate într-o altă întrunire publică. la asemenea ocazii, coincidenţa de timp şi de loc a celor două întruniri este probabil o parte esenţială a mesajului exprimat de către a doua întrunire. Întrunirile spon-tane asociate trebuie să fie facilitate pentru a avea loc pe cît este posibil în raza de viziune şi auzire a

- � -

- � -

ţintei lor şi atîta timp cît ele nu interferează fizic cu cealaltă întrunire.

5. Care sînt principiile internaţionale cu privire la asigurarea aplicării uniforme a libertăţii întrunirilor?

Oficiul pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului stabileşte următoarele principii:

Principiul 1. Prezumţia în favoarea desfăşurării întru-nirilor. În calitate de drept fundamental şi de bază, libertatea întrunirilor paşnice trebuie în măsura po-sibilităţilor să fie exercitată fără reglementări. Orice lucru care nu este în mod expres interzis prin lege trebuie presupus a fi permis şi cei care doresc să se întrunească nu trebuie să obţină o permisiune pentru a realiza acest lucru. Prezumţia în favoarea desfăşurării întrunirilor trebuie clar şi explicit stabi-lită prin lege.

Principiul 2. Datoria Statului de a proteja întrunirile paşnice. Este responsabilitatea Statului să pună în aplicare mecanisme şi proceduri adecvate pentru a se asigura că libertatea este exercitată în mod prac-tic şi nu este subiectul unor reglementări birocrati-ce ne-obligatorii.

Principiul 3. Legitimitatea. Orice restricţie impusă trebuie să aibă o bază formală în cadrul legii. legea

- � -

- � -

în sine trebuie să fie compatibilă cu legislaţia inter-naţională cu privire la drepturile omului şi trebuie să fie suficient de precisă pentru ca un individ să poată aprecia dacă comportamentul său va contra-vine sau nu cu legea şi care ar putea fi consecinţele unei asemenea imixtiuni.

Principiul 4. Proporţionalitatea. Oricare restricţii impuse libertăţii întrunirilor trebuie să fie propor-ţională. Trebuie acordată preferinţă celor mai puţin restrictive măsuri, pe care le urmăresc autorităţile, pentru realizarea legitimităţii obiectivelor. Disper-sarea întrunirilor poate fi doar o măsură de ultimă ocazie. Din această cauză, principiul de proporţio-nalitate solicită ca autorităţile să nu impună restric-ţii de rutină, care ar dăuna fundamental caracteru-lui evenimentului, cum ar fi trasarea marşurilor prin spaţii mai puţin centrale ale oraşului. Aplicarea de acoperire a restricţiilor legale tinde să fie supra-in-clusivă şi prin aceasta eşuează testul proporţionali-tăţii pentru că nu au fost luate în calcul circumstan-ţele specifice ale cazului.

Principiul 5. Administrarea corectă. Publicul trebu-ie să cunoască care organism este responsabil de luarea deciziilor în reglementarea libertăţii întru-nirilor şi acest lucru trebuie clar expus prin lege. Autoritatea de reglementare trebuie să se asigure că publicul larg are accesul adecvat la informaţii

- � -

- � -

veridice şi să opereze într-o manieră accesibilă şi transparentă.

Principiul 6. Nediscriminarea. a. libertatea întrunirilor paşnice urmează să fie exercitată în mod egal de toate persoanele. În re-glementarea libertăţii întrunirilor, autorităţile re-levante nu trebuie să discrimineze contra oricărui individ sau grup în baza oricărui motiv cum ar fi rasa, culoarea, genul, limba, religia, opiniile politice sau de altă natură, originea naţională sau socială, proprietatea, statutul la naştere sau de alt gen. li-bertatea de a organiza sau de a participa la întruniri publice trebuie acordată atît indivizilor cît şi institu-ţiilor; membrilor grupurilor minoritare sau indige-ne; atît naţionalilor cît şi non-naţionalilor (inclusiv persoane fără cetăţenie, refugiaţi, cetăţeni străini, solicitanţi de azil, migranţi şi turişti); atît bărbaţilor cît şi femeilor, şi persoanelor care nu sînt în deplină capacitate legală, inclusiv peroane cu boli mintale.

b. legea trebuie să recunoască dreptul copilului de a participa şi organiza o întrunire paşnică. Cu re-spectiva atenţie asupra capacităţilor evolutive ale copilului, dreptul copiilor de a organiza o întrunire poate fi subiectul unor restricţii cum ar fi vîrsta mi-nimă a organizatorilor sau cerinţa obţinerii acordu-lui părinţilor sau a tutorilor.

- � -

- �0 -

c. libertatea întrunirilor personalului poliţiei sau forţelor armate nu trebuie limitat decît în cazul în care motivul limitării este în relaţie directă cu res-ponsabilităţile de serviciu ale acestora şi doar în scopul absolutei necesităţi în lumina considerente-lor datoriilor profesionale.

- �0 -

- �� -

Aspecte practice

1. Care sînt normele constituţionale ce ga-rantează libertatea exprimării şi libertatea întrunirilor?

Constituţia Republicii Moldova (adoptată la 29.07.94, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 18.08.94) stipulează:

Articolul 32. libertatea opiniei şi a exprimării (1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posi-bil.

(2) libertatea exprimării nu poate prejudicia onoa-rea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziu-ne proprie.

(3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau re-ligioasă, incitarea la discriminare, la separatism teri-torial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

- �� -

- �� -

Articolul 40. libertatea întrunirilor Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, proce-siunile sau orice alte întruniri sînt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.”

2. Care este scopul Legii privind întrunirile?

legea are drept scop garantarea exercitării de ori-care persoană a libertăţii întrunirilor în modul pre-văzut de Constituţia Republicii Moldova şi de ac-tele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

legea dată a fost adoptată pentru a se conforma la obligaţiunea din Planul de acţiuni Uniunea Eu-ropeană – Republica Moldova, care prevede adu-cerea legislaţiei naţionale la standardele Uniunii Europene. legea a fost elaborată cu participarea unor reprezentanţi ai societăţii civile din Republica Moldova.

3. Care este obiectul Legii?

legea reglementează modul de organizare şi de desfăşurare a întrunirilor în afara clădirilor. Nu sînt supuse prevederilor prezentei legi organizarea şi desfăşurarea întrunirilor cu caracter religios, sub formă de oficiere a unor servicii divine, sau a altor

- �� -

- �� -

manifestări tradiţionale; manifestărilor sportive, cultural-artistice şi a altor activităţi de divertisment; acţiunilor cu caracter comercial.

4. Care este semnificaţia definiţiei întrunirii din Lege?

Întrunire reprezintă prezenţă temporară şi intenţi-onată a unui grup de persoane, aflate împreună cu scopul exprimării unor idei sau atitudini. Întrunirile se pot desfăşura într-un singur loc sau prin depla-sarea participanţilor, inclusiv prin combinarea staţi-onării cu deplasarea pe un anumit traseu.

legea prevede 3 situaţii specifice de desfăşurare a întrunirilor publice.

Întrunire cu un număr redus de participanţi - în-trunire la care iau parte cel mult 50 de persoane. Întrunire spontană - întrunire ale cărei iniţiere şi desfăşurare reprezintă un răspuns direct şi imediat la evenimentele din societate şi care, din punctul de vedere al participanţilor la aceasta, nu poate fi amînată, motiv pentru care procedura ordinară de notificare nu este posibilă.

Întruniri simultane - întruniri care se desfăşoară în acelaşi loc şi în acelaşi timp, care pot avea sau nu aceleaşi motive sau scopuri, ai căror organizatori pot avea opinii similare, diferite sau contradictorii.

- �� -

- �� -

Aceste situaţii specifice sunt incluse în legislaţie pentru a facilita realizarea întrunirilor publice. În-trunirile spontane acomodează dreptul persoane-lor de a demonstra în public în cazul situaţiilor care provoacă o reacţie imediată şi urgentă, în aceste si-tuaţii obligarea organizatorilor de a se conforma la proceduri care durează în timp chiar şi cîteva zile ar reprezenta o restricţie şi nu facilitarea întrunirilor.

Întrunirile simultane se referă la contrademonstra-ţii, întruniri paralele care au loc în acelaşi loc şi timp cu întrunirea principală. Aceasta definiţie permite facilitarea desfăşurării acestor întruniri, astfel încît societatea poate afla mai multe puncte de vedere.

5. Care sînt principiile stipulate în Lege?

Articolul 4 al legii prevede cîteva principii de bază în realizarea libertăţii de întrunire:

a) proporţionalitatea, conform căreia, la aplicarea oricărei restricţii libertăţii întrunirilor, autorităţile publice trebuie să respecte echilibrul dintre necesi-tatea unei astfel de restricţii într-o societate demo-cratică şi exercitarea dreptului la întrunire;

b) nediscriminarea, conform căreia dreptul la în-trunire este garantat tuturor persoanelor, indife-rent de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă

- �� -

- �� -

politică, de avere, de origine socială sau de oricare alt criteriu;

c) legalitatea, conform căreia drept temeiuri jus-tificative pentru interzicerea întrunirii sau pentru limitarea în orice fel a libertăţii întrunirilor pot servi doar prevederile legale, fără ca autorităţile publice să poată pune în discuţie oportunitatea unei întru-niri;

d) prezumţia în favoarea desfăşurării întrunirilor, conform căreia, la examinarea declaraţiei preala-bile privind desfăşurarea unei întruniri, orice dubiu va fi interpretat de către autorităţile publice în fa-voarea exercitării dreptului la întrunire.

Aceste principii oferă un cadru general pentru in-terpretarea prevederilor concrete ale legii, susţin interpretarea normelor şi situaţiilor care nu îşi gă-sesc o reglementare exactă şi exhaustivă în lege.

6. Unde pot fi desfăşurate întrunirile?

legea prevede că întrunirile se pot desfăşura în orice loc deschis publicului în afara clădirilor sau în afara altor spaţii închise accesului liber. Nu există limitări, locuri preferate sau recomandate pentru desfăşurarea întrunirilor. Doar organizatorul deter-mină locul întrunirii.

- �� -

- �� -

În cazul desfăşurării unor acţiuni oficiale sau a unor lucrări de reparaţie, autoritatea administraţiei pu-blice locale, la cererea autorităţilor interesate, poa-te declara închise temporar accesului publicului anumite locuri care, în mod obişnuit, sînt deschise accesului nelimitat al tuturor persoanelor. Aceasta restricţie poate fi aplicată doar pe motive solide reale şi doar pentru o perioadă limitată de timp, în-dată ce motivul de restricţionare dispare de facto, dispare şi necesitatea restricţiei. Decizia prin care se va interzice desfăşurarea întrunirii trebuie să fie făcută publică şi să fie accesibilă tuturor.

7. Cine poate fi organizator al întrunirii?

Organizatori ai întrunirilor pot fi persoane fizice cu capacitate deplină de exerciţiu, grupuri de persoa-ne, precum şi persoane juridice. Nu este necesar de satisfăcut cerinţa cetăţeniei, reşedinţei sau alte cerinţe.

legislaţia permite şi minorilor care au împlinit vîr-sta de 14 ani, precum şi persoanele declarate inca-pabile, să organizeze întruniri doar împreună cu o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu.

8. Cine poate să participe la întrunire?

Oricine este liber să participe activ sau să asiste la

- �� -

- �� -

o întrunire, inclusiv minorii şi persoanele cu capaci-tatea limitată.

Nimeni nu poate fi obligat să participe sau să asiste la o întrunire.

9. Ce echipamente tehnice pot fi utilizate pentru desfăşurarea întrunirilor?

legislaţia permite că în timpul desfăşurării întruni-rilor pot fi utilizate orice mijloace grafice sau sonore de exprimare a unor idei sau atitudini, echipament special de amplificare a sunetului şi alte obiecte specifice întrunirilor.

Pentru desfăşurarea întrunirilor pot fi montate construcţii temporare. În acest caz, organizatorul ia măsurile necesare pentru a nu crea inconvenienţe disproporţionate participanţilor sau trecătorilor şi pentru a nu provoca pagube mediului ambiant, precum şi asigură demontarea acestora imediat după încheierea întrunirii.

10. Cum trebuie să procedeze persoana care intenţionează să desfăşoare o întrunire?

Conform articolului 10, orice persoană care inten-ţionează să desfăşoare o întrunire notifică în scris, printr-o declaraţie prealabilă, autoritatea adminis-

- �� -

- �� -

traţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă cu cel puţin 5 zile înainte de data desfăşurării întrunirii.

În declaraţia prealabilă se indică numele sau (în cazul unei persoane juridice) denumirea organi-zatorului, datele de contact ale organizatorului, scopul întrunirii, locul, data, ora începerii şi dura-ta întrunirii, traseele întrunirii (după caz), forma de desfăşurare a întrunirii, numărul aproximativ de participanţi, serviciile solicitate din partea autori-tăţii administraţiei publice locale. Nu există vreo declaraţie tip care urmează a fi îndeplinită de or-ganizator, această urmează a fi efectuată în formă liberă.

11. Care sînt condiţiile de înregistrare a cererii?

Conform articolului 10, autoritatea administraţiei publice locale înregistrează declaraţia prealabilă şi eliberează organizatorului o copie ştampilată a acesteia, care trebuie să conţină numărul, data şi ora de înregistrare a declaraţiei.

Indiferent dacă declaraţia cuprinde toate elemen-tele mai sus menţionate sau nu, persoana respon-sabilă din cadrul Primăriei este obligată să înregis-treze declaraţia. În cazul în care responsabilul refuză

- �� -

- �� -

înregistrarea acesteia, organizatorul întocmeşte un act în prezenţa a cel puţin doi martori pentru a cer-tifica faptul refuzului declaraţiei. Eventual, această probă va fi temei atît pentru a acţiona în justiţie au-toritatea pentru refuzul de a înregistra cererea cît şi a demonstra că obligaţiunea de notificaea a fost satisfăcută.

12. Cum se procedează în cazul întrunirilor cu un număr redus de participanţi?

Articolul 12 prevede că nu este obligatoriu de a notifica autoritatea administraţiei publice locale prin declaraţie prealabilă în cazul întrunirilor cu un număr mai mic decît 50 de persoane. Dacă or-ganizatorii unei astfel de întruniri solicită anumite servicii din partea autorităţii administraţiei publice locale sau doresc să monteze construcţii tempo-rare, ei depun în acest sens o declaraţie prealabilă în scris, cu cel puţin o zi lucrătoare înainte de data desfăşurării întrunirii.

Organizatorului îi revine misiunea de a face calculul aproximativ al participanţilor, dacă el consideră că la întrunire nu vor veni mai mulţi decît 50 de perso-nae, atunci procedura notificării nu este obligato-rie. Însuşi faptul că pe parcursul desfăşurării întru-nirii la participanţi se alătură mai multe persoane,

- �� -

- �0 -

nu este temei de a sista întrunirea sau de a atrage la răspundere organizatorul.

13. Autoritatea publică este obligată să asigure anumite servicii solicitate de către organizatori?

Articolul 20 prevede că autorităţile publice vor în-treprinde acţiunile necesare pentru asigurarea ser-viciilor solicitate de către organizator, care sînt în mod obişnuit prestate prin intermediul organelor din subordine şi al întreprinderilor pe care le admi-nistrează. Autoritatea publică nu este în drept să perceapă careva taxe pentru aceste servicii.

Prin sintagma de serviciilor solicitate gratuite se va subînţelege doar serviciile care în mod normal ur-mau să fie efectuate de către autoritate indiferent dacă se produce sau nu întrunirea. Autoritatea nu va fi ţinută să presteze serviciile gratuit care în mod normal se prestează contra plată.

14. Cum se procedează atunci cînd mai multe persoane solicită organizarea unor întruniri simultane în acelaşi loc?

Articolul 11 prevede că dacă mai mulţi solicitanţi au depus declaraţii prealabile cu privire la organi-zarea unor întruniri în acelaşi loc şi în acelaşi timp,

- �0 -

- �� -

organul abilitat al autorităţii administraţiei publice locale organizează o şedinţă, cu participarea tutu-ror solicitanţilor, pentru a găsi soluţia potrivită pri-vind desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane.

ţinînd cont de locul desfăşurării şi de numărul pre-conizat de participanţi la întrunire, participanţii la şedinţă ajung la concluzia că este posibilă desfăşu-rarea tuturor întrunirilor simultane, se vor da reco-mandări organizatorilor cu privire la repartizarea spaţiului din locul de organizare a întrunirilor, pre-cum şi indicaţii organelor de poliţie privind menţi-nerea ordinii publice.

15. Cum se procedează în cazurile cînd or-ganul abilitat şi organizatorii întrunirilor nu ajung la un numitor comun?

Articolul 11 prevede că în cazul în care, în urma discuţiilor dintre organul abilitat şi organizatorii în-trunirilor, se ajunge la concluzia că nu este posibilă desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane declara-te în locul solicitat şi cu numărul preconizat de par-ticipanţi, organul în cauză propune organizatorilor modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşu-rare a întrunirilor. Această propunere se face oral în cadrul şedinţei pentru organizatorii prezenţi şi se trimite în scris, în cel mult 24 de ore de la înche-ierea şedinţei, celor care nu au participat la ea. În

- �� -

- �� -

cazul în care, în urma discuţiilor nici unul dintre so-licitanţi nu acceptă să modifice ora, locul sau forma de desfăşurare a întrunirii, prioritate la desfăşura-rea întrunirii are organizatorul care a depus primul declaraţia prealabilă.

16. Ce acte sînt necesare în cazul întrunirii spontane?

În cazul întrunirii spontane, notificarea este admisă şi fără respectarea formei scrise sau a termenului prevăzut la art.10 alin.(1), fiind suficientă furnizarea informaţiei cu privire la locul, data, ora, scopul şi organizatorul întrunirii, precum şi cu privire la ser-viciile solicitate din partea autorităţii administraţiei publice locale. Organizatorul exercită dreptul la în-trunire menţionat la alin.(1) cu bună-credinţă şi in-formează autoritatea administraţiei publice locale despre intenţia de a desfăşura întrunirea de îndată ce această intenţie este cunoscută, pentru a facilita acordarea serviciilor solicitate din partea autorităţii administraţiei publice locale.

17. Care întruniri pot fi interzise?

Sînt interzise întrunirile prin care se urmăreşte: în-demnarea la război de agresiune, la ură naţională, rasială, etnică sau religioasă; incitarea la discrimina-re sau violenţă publică; subminarea securităţii naţi-

- �� -

- �� -

onale sau a integrităţii teritoriale a ţării, săvîrşirea infracţiunilor, încălcarea ordinii publice sau orga-nizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralităţii publice, a drepturilor şi a libertăţilor altor persoane ori punerea în pericol a vieţii sau a sănătăţii aces-tora.

Dacă deţine probe concludente că întrunirea ur-mează să se desfăşoare cu încălcarea prevederilor legii, autoritatea administraţiei publice locale poa-te iniţia o procedură judiciară, prin care să ceară interzicerea întrunirii sau modificarea, după caz, a orei, a locului sau a formei de desfăşurare a aces-teia. Intentarea acţiunii nu suspendă dreptul de a desfăşura întrunirea.

18. Autoritatea administraţiei publice are dreptul să contesteze desfăşurarea întruniri-lor spontane?

Numai autoritatea administraţiei publice locale poate iniţia proceduri judiciare pentru a contesta condiţiile de desfăşurare a întrunirii spontane.

19. Autorităţile publice, pot elimina elemen-tele ilicite a unei întruniri?

la examinarea unei declaraţii prealabile sau a unei cereri, precum şi la asigurarea ordinii publice în

- �� -

- �� -

timpul desfăşurării întrunirii, autorităţile publice vor acţiona astfel încît să elimine doar elemente-le ilicite ale întrunirii, garantînd, pe cît este posibil, dreptul la întrunire.

20. Autoritatea administraţiei publice poate recomanda organizatorilor schimbarea condiţiilor de desfăşurare a întrunirii?

Dacă consideră necesar pentru asigurarea desfă-şurării în mod paşnic a întrunirii, autoritatea admi-nistraţiei publice locale poate recomanda organi-zatorilor modificarea condiţiilor de desfăşurare a întrunirii declarate privind ora, locul sau forma de desfăşurare a întrunirii. Decizia finală cu privire la modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşu-rare a întrunirii îi aparţine organizatorului.

21. Care sînt condiţiile de desfăşurare a întrunirilor?

Întrunirile se desfăşoară numai în mod paşnic. Or-ganizatorul trebuie să asigure accesul în clădirile din imediata apropiere a locului de desfăşurare a întrunirii. În timpul întrunirilor este interzisă de-ţinerea de arme, de explozive, de orice substanţe interzise sau alte obiecte ce pot pune în pericol via-ţa sau sănătatea oamenilor. În timpul întrunirilor

- �� -

- �� -

desfăşurate între orele 23.00 şi 7.00 este interzisă utilizarea mijloacelor sonore şi a echipamentului de amplificare a sunetului.

22. În timpul întrunirilor sînt permise înre-gistrările?

Orice persoană poate să facă înregistrări audio şi/sau video ale întrunirilor. Ridicarea mijloacelor teh-nice, precum şi a înregistrărilor audio şi/sau video ale întrunirilor, este posibilă numai în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Accesul presei la întruniri este asigurat de către or-ganizatorul întrunirii şi de autorităţile publice.

23. Care sînt competenţele organizatorilor?

Organizatorul întrunirii trebuie să desfăşoare întru-nirea doar în forma, în locul şi în termenul indicate în declaraţia prealabilă şi să nu admită abateri sem-nificative de la acestea. Urmează să desemneze un coordonator al întrunirii şi să comunice, în timp util, autorităţii administraţiei publice locale nume-le acestuia.

Organizatorul poate să creeze un aparat propriu de menţinere a ordinii în timpul desfăşurării întrunirii, ai cărui membri vor purta însemne distinctive pen-tru a fi uşor identificaţi.

- �� -

- �� -

24. Care sînt obligaţiile participanţilor la întrunire?

Participanţii la întrunire au următoarele obligaţii: să respecte legislaţia, ordinea publică şi cererile legi-time ale organizatorului; să se abţină de la acţiuni care pot împiedica desfăşurarea întrunirii şi de la incitarea la astfel de acţiuni; să părăsească întruni-rea la cererea organizatorului şi/sau a reprezentan-tului autorităţii administraţiei publice locale ori a organului de poliţie, dacă comite acţiuni interzise prin lege.

25. Ce se întîmplă în cazul încalcării ordinii publice?

Dacă în timpul desfăşurării întrunirii unii partici-panţi încalcă ordinea publică sau comit acţiuni in-terzise prin lege, organizatorul, în caz de necesita-te împreună cu poliţia, îi va îndepărta pe aceştia.

Autoritatea administraţiei publice locale în scopul menţinerii ordinii publice poate să interzică, pe du-rata întrunirii, comercializarea şi consumarea bău-turilor alcoolice în locul de desfăşurare a întrunirii şi/sau în imediata apropiere a acestuia.

- �� -

- �� -

26. Care sînt condiţiile pentru sistarea ime-diată a întrunirii?

Dacă în timpul desfăşurării întrunirii au loc acţiuni prin care se încalcă grav prevederile art.8, repre-zentantul autorităţii administraţiei publice locale va cere organizatorului sistarea imediată a întru-nirii. Aceasta este o măsură excepţională, ce poate fi folosită doar dacă alte măsuri nu sînt suficiente pentru asigurarea desfăşurării întrunirii în mod le-gal.

Dacă organizatorul întrunirii nu se supune cererii reprezentantului autorităţii administraţiei publice locale sau nu reuşeşte sistarea întrunirii, reprezen-tantul în cauză va cere dispersarea participanţilor.

27. Care sînt condiţiile de dispersare a parti-cipanţilor la întrunire?

În cazul în care, după cererea reprezentantului au-torităţii administraţiei publice locale, participanţii la întrunire nu părăsesc locul întrunirii, poliţia va avertiza participanţii asupra posibilităţii aplicării mijloacelor speciale şi a dispersării forţate a întruni-rii, acordînd un termen rezonabil conformării aces-tei cereri, după care va repeta cererea de dispersa-re a participanţilor. În cazul în care, după cererea repetată de dispersare, participanţii la întrunire nu

- �� -

- �� -

părăsesc locul întrunirii, la solicitarea reprezentan-tului autorităţii administraţiei publice locale, poliţia va întreprinde măsurile legale pentru dispersarea întrunirii.

Dacă întrunirea este dispersată forţat organul de poliţie trebuie să întocmească un proces-verbal, în care indică motivul şi temeiul dispersării. Acest proces verbal poate fi obţinut de către organizator şi poate fi folosit ulterior ca probă în cadrul unui proces judiciar.

28. Ce răspundere poartă organizatorii şi participanţii la întrunire?

Organizatorul poate fi tras la răspundere adminis-trativă pentru desfăşurarea întrunirii fără depu-nerea declaraţiei prealabile în modul stabilit de prezenta lege sau pentru desfăşurarea întrunirii contrar prevederilor declaraţiei.

Participanţii răspund, după caz, civil, administrativ sau penal pentru acţiunile lor, în conformitate cu legea.

Organizatorul poartă răspundere pentru acţiunile participanţilor doar dacă în instanţa de judecată se dovedeşte că participanţii au acţionat la chemarea sau instigarea organizatorului.

- �� -

- �� -

Proceduri judiciare

1. Cine poate interzice desfăşurarea unei întruniri?

Primăria şi organul de poliţie nu pot interzice des-făşurarea unei întruniri, această prerogativă o are doar instanţa de judecată.

Cererea de chemare în judecată cu privire la interzi-cerea sau modificare, după caz, a orei, a locului sau a formei de desfăşurare a întrunirii se depune de către autoritatea publică locală (Primărie) în instan-ţa de drept comun (Judecătorie). lista temeiurilor este exhaustivă şi este prevăzută expres de legea cu privire la întruniri (vezi întrebarea nr. 17 cap. II). Primăria trebuie să prezinte probe pertinente că organizatorii sau participanţii vor desfăşura întru-nirea contrar exigenţelor stabilite de lege.

Instanţa de judecată trebuie să adopte o hotărîre în cel mult 3 zile de la data depunerii cererii.

Instanţa de judecată poate adopta una din urmă-toarele hotărîri: interzicerea întrunirii declarate ori modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşu-rare a întrunirii sau menţinerea dreptului de a des-făşura întrunirea.

- �� -

- �0 -

2. Cine are dreptul să conteste hotărîrea judecătorească?

Oricare dintre părţi este în drept să conteste, în cel mult 3 zile de la data pronunţării, hotărîrea jude-cătorească adoptată în condiţiile menţionate mai sus.

3. În ce constă principiul egalităţii în faţa legii şi a justiţiei?

Justiţia se înfăptuieşte pe principiul egalităţii tu-turor persoanelor, independent de cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socia-lă, serviciu, domiciliu, loc de naştere, precum şi al egalităţii tuturor organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, sub-ordonare, sediu şi de alte circumstanţe.

Părţile, alţi participanţi la proces au dreptul să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales ori nu-mit de instanţă. Caracterul obligatoriu al prezentă-rii avocatului îl poartă mai ales acuzaţiile de ordin penal şi contravenţional. Statul este obligat să asi-gure gratuit în cauzele penale un avocat din oficiu. Asistenţa judiciară poate fi acordată în orice instan-ţă de judecată şi în orice fază a procesului.

- �0 -

- �� -

4. Care sunt posibilităţile de a se apăra de imixtiunea nejustificată a autorităţilor în dreptul la libertatea întrunirii.

Oricine are dreptul să conteste acţiunile sau inac-ţiunile autorităţilor publice (Primărie sau organ de poliţie) în instanţa de judecată. În conformitate cu prevederile legislaţiei civile partea vătămată de ac-ţiunile sau inacţiunile organelor publice are drep-tul să se adreseze cu o cerere de chemare în jude-cată cu privire la restituirea prejudiciilor materiale şi morale.

5. Care sînt cerinţele faţă de forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată?

Dacă autorităţile publice consideră că întrunirea nu poate avea loc din motive legal întemeiate poate să se adreseze instanţei de judecată.

În cazul în care organizatorul sau participantul la în-trunire consideră că a fost comis un abuz în privinţa sa din partea autorităţilor publice locale sau a po-liţiei acesta poate să se adreseze organului ierarhic superior sau direct în instanţa de judecată. Pentru unele litigii (contencios adminstrativ) sunt prevă-zute căi extrajudiciare de soluţionare a litigiului.

- �� -

- �� -

În toate cauzele cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă următoarele date:• instanţa căreia îi este adresată;• numele sau denumirea reclamantului, domici-liul ori sediul lui; dacă reclamantul este o persoană juridică, datele bancare, codul fiscal, numele repre-zentantului şi adresa lui, în cazul în care cererea se depune de reprezentant;• numele sau denumirea pîrîtului, domiciliul ori sediul lui;• esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale reclamantului, pretenţiile lui;• circumstanţele de fapt şi de drept pe care re-clamantul îşi întemeiază pretenţiile, demonstrarea probelor care confirmă circumstanţele;• pretenţiile reclamantului către pîrît;• documentele anexate la cerere.

Cererea de chemare în judecată poate cuprinde şi alte date, importante pentru soluţionarea pricinii, precum şi demersurile reclamantului.

6. Cine trebuie să semneze cererea?

Cererea trebuie să fie semnată de primarul locali-tăţii sau de o persoană împuternicită prin procură, unde va fi indicat expres dreptul de a depune o cerere de chemare în judecată. În cazul organiza-

- �� -

- �� -

torilor sau participanţilor cererea va fi semnată de persoanele lezate în drepturi sau de reprezentanţii acestora în bază de procură.

7. Ce documente se anexează în mod obliga-toriu la cerere?

la cererea de chemare în judecată se va anexa în mod obligatoriu:• copiile de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisuri, certificate în modul stabilit, într-un număr egal cu numărul de pîrîţi şi de intervenienţi, dacă ei nu dispun de aceste acte, plus un rînd de copii pentru instanţă. Dacă înscrisurile sînt făcute într-o limbă străină, instanţa poate dispune pre-zentarea traducerii lor în modul stabilit de lege;• documentele care certifică circumstanţele pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile şi copiile de pe aceste documente pentru pîrîţi şi interveni-enţi, dacă aceştia nu dispun de ele;• procura sau un alt document ce legalizează îm-puternicirile reprezentantului.

8. Cum se procedează în cazurile cînd cere-rea nu este completă?

la primirea cererii de chemare în judecată, judecă-torul va verifica dacă cererea întruneşte exigenţele

- �� -

- �� -

prevăzute de lege. În caz contrar, reclamantul tre-buie să facă imediat completările sau modificările cerute ori să depună copii de pe cerere şi copii au-tentificate de pe înscrisurile pe care îşi întemeiază pretenţiile.

9. Cum se procedează în cazurile cînd lichi-darea imediată a neajunsurilor este imposi-bilă?

Atunci cînd lichidarea imediată a neajunsurilor nu este posibilă, cererea se consemnează în registrul de intrare a documentelor, iar reclamantului i se va acorda un termen pentru a aduce cererea în con-formitate cu cerinţele prevăzute de lege. Dacă ce-rerea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris neajunsurile şi menţiunea că acestea urmează să fie lichidate în interiorul terme-nului acordat.

10. În ce cazuri judecătorul poate refuza primirea cererii de chemare în judecată?

Judecătorul poate refuza primirea cererii de che-mare în judecată numai în cazurile cînd:• cererea este depusă de un organ, organizaţie sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor fără să le delege dreptul adresării în

- �� -

- �� -

judecată în acest scop;• acţiunea este intentată împotriva unei persoa-ne juridice lichidate deja.

11. În ce cazuri judecătorul poate restitui cererea?

Judecătorul poate restitui cererea de chemare în judecată, dacă:• instanţa nu este competentă să judece pricina;• cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica funcţia semnatarului;• cererea a fost depusă în numele persoanei in-teresate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul;• la aceeaşi instanţă sau la o alta, se află în jude-cată un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri;• reclamantul îşi retrage cererea înainte de emi-terea încheierii privind intentarea procesului.

12. În ce cazuri judecătorul poate să nu dea curs cererii de chemare în judecată?

Judecătorul poate să nu dea curs cererii de chema-re în judecată, dacă:• după ce constată că cererea a fost depusă în

- �� -

- �� -

judecată fără a se respecta condiţiile prevăzute pentru forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată, judecătorul emite, în cel mult 7 zile de la depunerea cererii, o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicînd persoanei care a depus ce-rerea acest fapt de încălcare şi acordîndu-i un ter-men rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor.• persoana care a depus cererea îndeplineşte în termen toate cerinţele enumerate în încheierea judecătorului, cererea se consideră depusă la data prezentării iniţiale în judecată. În caz contrar, ea nu se consideră depusă şi, împreună cu actele anulate, se restituie reclamantului.

13. Care sînt condiţiile de judecare a pricinii de interzicere a petrecerii unei întruniri?

Judecarea acestor pricini are loc în şedinţă de jude-cată cu înştiinţarea obligatorie a participanţilor la proces despre locul, data şi ora şedinţei. Preşedin-tele şedinţei dispune ca rolul să fie afişat în incinta instanţei, în loc public.

În cadrul examinării pricinii în fond, preşedintele şedinţei este obligat să creeze condiţii pentru ca participanţii la proces să-şi expună considerentele referitor la circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii, să facă completări şi să prezinte probe în condiţiile legii.

- �� -

- �� -

În acest scop, judecătorul trebuie, după caz, să elu-cideze împreună cu participanţii la proces circum-stanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi să cerceteze probele din dosar.

14. Ce acte sînt îndeplinite de judecător la etapa de pregătire a cauzei?

În cadrul etapei de pregătire a cauzei pentru jude-care, judecătorul, printre celelalte acte, va îndeplini actele de pregătire specifice acestor cauze: va so-luţiona problema atragerii în proces a persoanelor ale căror drepturi ar fi putut să fie încălcate.

15. Care este denumirea părţilor în procesul judiciar?

În litigiile cu privire la interzicerea întrunirilor Pri-măria va deţine calitatea de reclamant, iar organi-zatorul – calitatea procesuală de pîrît.

În cazul în care organizatorul sau participanţii con-testă acţiunile autorităţilor sau solicită încasarea oricăror prejudicii calitatea acestora va fi de recla-mant, iar a autorităţii de pîrît.

Calitatea de intervenient poate fi atribuită de către instanţa de judecată, sau reclamantul în cererea sa adresată instanţei de judecată poate să o indice. In-

- �� -

- �� -

tervenient principal este persoana care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului iar intervenient accesoriu este orice persoană drep-turile căreia ar putea fi influienţate prin hotărîrea judecatărească.

16. Care sunt drepturile cele mai importante ale părţilor în proces?

Părţile dispun de mai multe drepturi, inclusiv:• să ia cunoştinţă de materialele dosarului;• să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recu-zări;• să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor;• să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor;• să formuleze cereri, să reclame probe, să dea in-stanţei explicaţii orale şi scrise;• să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argu-mentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi;• să modifice temeiul sau obiectul acţiunii, să mă-rească ori să reducă cuantumul pretenţiilor în acţi-une, ori să renunţe la acţiune;• să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate

- �� -

- �� -

drepturile procedurale acordate de legislaţia pro-cedurală civilă.

Toţi participanţii la proces se bucură de drepturi procesuale egale şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii stabilite de lege în dependenţă de poziţia pe care o ocupă în proces.

17. Sînt prevăzute sancţiuni pentru neres-pectarea obligaţiilor procedurale?

Toţi participanţii la proces sînt obligaţi să se folo-sească cu bună-credinţă de drepturile lor procedu-rale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al neres-pectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiu-nile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

18. Care sînt normele de comportament, special prevăzute, la şedinţa de judecată?

Atunci cînd judecătorii intră în sala de şedinţe sau se retrag în camera de deliberare, cînd se dă citire hotărîrii judecătoreşti sau încheierii judecătoreşti, cei prezenţi se ridică în picioare. Participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii se adresează judecătorului cu formula “Onorată instanţă”, depun depoziţii şi dau explicaţii stînd în

- �� -

- �0 -

picioare. Excepţii se fac numai cu încuviinţarea pre-şedintelui şedinţei. Dezbaterea judiciară a pricinii se desfăşoară în condiţii de activitate normală şi de securitate a participanţilor la proces.

19. Care e modalitatea utilizării mijloacelor tehnice în cadrul şedinţelor de judecată?

Pentru documentarea lucrărilor şedinţei de judeca-tă şi conservarea probelor, instanţa judecătorească poate utiliza orice mijloc tehnic în conformitate cu legislaţia. Înregistrarea audio-video, fotografierea, utilizarea altor mijloace tehnice pot fi admise nu-mai de preşedintele şedinţei de judecată şi numai la deschiderea şedinţei şi pronunţarea hotărîrii.

20. În ce cazuri şedinţele de judecată pot fi închise?

În toate instanţele, şedinţele de judecată sînt pu-blice. În şedinţa de judecată nu se admit minorii de pînă la vîrsta de 16 ani dacă nu sînt citaţi în calitate de participant la proces sau de martor. Pot avea loc şedinţe închise numai în scopul protejării informa-ţiei ce constituie secret de stat, taină comercială ori a unei alte informaţii a cărei divulgare este interzisă prin lege. Instanţa de judecată poate dispune jude-carea pricinii în şedinţă secretă pentru a preveni di-

- �0 -

- �� -

vulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte circumstanţe care ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces, ordinea publică sau moralitatea.

21. Care este procedura de examinare în cazul şedinţelor secrete?

Şedinţa poate fi declarată secretă pentru întregul proces sau numai pentru efectuarea unor anumite acte procedurale.

Privitor la examinarea pricinii în şedinţă secretă, in-stanţa judecătorească emite o încheiere motivată.

Şedinţa secretă se desfăşoară în prezenţa partici-panţilor la proces, iar în caz de necesitate la ea asis-tă de asemenea martorul, expertul, specialistul şi interpretul.

Instanţa judecătorească ia măsurile de rigoare în vederea păstrării secretului de stat, tainei comerci-ale, informaţiei despre viaţa intimă a persoanei.

Participanţii la proces şi alte persoane care asistă la actele procesuale în cadrul cărora pot fi divulgate date ce constituie astfel de secrete sînt somaţi de răspundere în cazul divulgării lor.

- �� -

- �� -

Judecarea pricinii în şedinţă secretă se efectuează cu respectarea tuturor regulilor de procedură civilă sau penală, după caz.

Hotărîrile şedinţei secrete se pronunţă public. Însuşi faptul că şedinţa a fost dusă secret nu înseamnă că şi hotărîrea urmează să fie emisă cu uşile închise.

22. În ce constă principiul nemijlocirii şi ora-lităţii în dezbaterile judiciare?

Instanţa trebuie să cerceteze direct şi nemijlocit probele, să asculte explicaţiile părţilor şi interve-nienţilor, depoziţiile martorilor, concluziile exper-tului, consultaţiile şi explicaţiile specialistului, să ia cunoştinţă de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio şi să vizio-neze înregistrările video, să emită hotărîrea numai în temeiul circumstanţelor constatate şi al probelor cercetate şi verificate în şedinţă de judecată.

Dezbaterile judiciare se desfăşoară oral şi în faţa aceluiaşi complet de judecată. În cazul înlocuirii unui judecător în timpul judecării pricinii, dezbate-rile se reiau de la început.

- �� -

- �� -

23. Care este modalitatea comunicării acte-lor de procedură?

Cererea de chemare în judecată şi actele de pro-cedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin in-termediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.

Dacă i se cere să îndeplinească pentru o altă instan-ţă procedura de comunicare, instanţa solicitată este obligată să ia de îndată măsurile necesare, conform legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii cerute.

24. Cum se procedează în cazul amînării judecării cauzei?

În cazul amînării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă. Participanţii la proces, care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amî-nată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data jude-cării cauzei.

- �� -

- �� -

25. Ce este citaţia şi cum se înfăptuieşte înştiinţarea judiciară?

Instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la pro-ces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privi-tor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură. Citaţiile şi înştiinţările se înmînează participanţilor la proces, martorilor, experţilor, specialiştilor, in-terpreţilor astfel încît aceştia să se poată pregăti de proces şi să se prezinte la timp în faţa instanţei. Prezentarea părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant, acoperă orice viciu de înmînare a ci-taţiei. Partea însă este în drept să ceară amînarea procesului dacă citaţia nu i s-a înmînat în termen.

Citaţia sau înştiinţarea se trimite la adresa menţi-onată de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu locuieşte la adresa comunicată instanţei, citaţia sau înştiinţarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află.

26. Care este modalitatea înmînării citaţiei?

Citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei organizaţii se înmînează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul

- �� -

- �� -

absenţei acesteia, se înmînează în acelaşi mod unui alt angajat, considerîndu-se recepţionată de orga-nizaţie. Dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmîneze citaţia sau înştiinţarea o va

înmîna unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite organizaţiei de exploatare a locuinţelor, pri-măriei satului (comunei) ori administraţiei de la lo-cul lui de muncă. Persoana care a primit citaţia sau înştiinţarea este obligată să indice pe cotor numele şi raporturile sale de rudenie cu destinatarul sau funcţia sa. Totodată, ea este obligată să o înmîneze destinatarului cît mai curînd posibil.

În cazul absenţei temporare a destinatarului, per-soana care urmează să înmîneze citaţia sau înşti-inţarea notează pe cotor locul în care acesta s-a deplasat şi ziua cînd urmează să revină. Dacă locul de aflare a destinatarului nu este cunoscut, faptul se consemnează în citaţie sau înştiinţare, precum şi sursa de informaţie, data şi ora.

27. Care persoane nu pot fi audiate ca mar-tori în judecată?

Nu pot fi citaţi în judecată şi audiaţi în calitate de

- �� -

- �� -

martori:a) persoanele care, din cauza vîrstei fragede ori a handicapului lor fizic sau mental, nu sînt în stare să înţeleagă just faptele şi să depună asupra lor măr-turii veridice;b) slujitorii cultelor, medicii, avocaţii, notarii şi ori-ce alte persoane pe care legea le obligă să păstreze secretul informaţiei confidenţiale primite în exerci-ţiul funcţiunii;c) funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici, asupra datelor ce constituie secret ocrotit de lege care le-au parvenit în această calitate, dacă nu au fost degrevaţi, în modul stabilit, de obligaţia păs-trării lui;d) persoanele care, în virtutea funcţiei profesiona-le, au participat la pregătirea, executarea sau răs-pîndirea publicaţiilor periodice, emisiunilor tele-vizate sau radiodifuzate referitor la personalitatea autorului, executorului sau alcătuitorului de mate-riale ori documente, la informaţia parvenită de la aceştia în legătură cu activitatea lor, dacă materia-lele şi documentele sînt destinate redacţiei;e) judecătorii, referitor la problemele apărute în dezbaterea circumstanţelor pricinii în camera de deliberare la pronunţarea hotărîrii sau sentinţei.

- �� -

- �� -

28. Care sînt regulile de prezentare a înre-gistrărilor audio-video?

Persoana care prezintă o înregistrare audio-video pe un suport electronic sau de altă natură ori soli-cită reclamarea unor astfel de înregistrări este obli-gată să indice persoana care a efectuat înregistra-rea, timpul şi condiţiile înregistrării.

Nu poate servi ca probă înregistrarea audio-video camuflată, dacă nu este permisă prin lege.

29. Care este modalitatea reproducerii înre-gistrărilor audio-video?

Reproducerea înregistrărilor audio-video are loc în sala de şedinţe sau în o altă încăpere special ame-najată, consemnîndu-se în procesul-verbal al şe-dinţei de judecată semnele distinctive ale surselor de probă reproductivă şi data reproducerii. După aceasta, instanţa judecătorească audiază explica-ţiile participanţilor la proces. Reproducerea înre-gistrării audio-video poate fi repetată în întregime sau parţial. Pentru elucidarea unor date din înregis-trările audio-video, instanţa judecătorească poate antrena în proces un specialist sau, după caz, poate dispune efectuarea unei expertize.

- �� -

- �� -

30. Este asigurată păstrarea şi restituirea suporturilor înregistrărilor audio-video?

Suporturile înregistrărilor audio-video se păstrează în instanţă judecătorească, însoţite de un registru special. Instanţa ia măsuri pentru păstrarea lor in-tactă.

După ce hotărîrea judecătorească devine irevoca-bilă, suporturile înregistrărilor audio-video pot fi restituite persoanei care le-a prezentat. În cazuri excepţionale, instanţa le poate restitui printr-o în-cheiere şi pînă la data devenirii irevocabile a hotă-rîrii.

31. Este obligatorie încheierea procesului verbal?

Pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi în instanţă de apel, precum şi pentru fiecare act de procedură îndeplinit în afara şedinţei (audierea martorului la locul aflării lui, cercetarea înscrisurilor şi altor probe materiale la locul de aflare sau păstra-re etc.), se încheie proces-verbal.

În procesul-verbal al şedinţei de judecată sau al actului de procedură îndeplinit în afara şedinţei de judecată se indică momentele esenţiale ale dezba-terii pricinii sau ale efectuării actului procedural. În procesul-verbal al şedinţei se indică:

- �� -

- �� -

a) locul, data şi ora deschiderii, data încheierii şe-dinţei de judecată;b) instanţa care judecă pricina, numele membrilor completului de judecată şi al grefierului;c) pricina;d) prezenţa participanţilor la proces, a reprezen-tanţilor, a martorilor, experţilor, specialiştilor şi a interpreţilor;e) faptul că instanţa a explicat drepturile şi obli-gaţiile procedurale participanţilor la proces, repre-zentanţilor, experţilor, specialiştilor şi interpreţilor;f) dispoziţiile preşedintelui şedinţei de judecată şi încheierile pronunţate de instanţă fără retragere în camera de deliberare;g) declaraţiile, demersurile şi explicaţiile partici-panţilor la proces şi ale reprezentanţilor lor;h) depoziţiile martorilor, explicaţiile orale ale ex-perţilor asupra raportului de expertiză, explicaţiile şi consultaţiile specialiştilor;i) faptul că s-a dat citire înscrisurilor, datele exa-minării la faţa locului a probelor materiale, că s-au ascultat şi vizionat înregistrările audio-video;j) raporturile reprezentanţilor autorităţilor publi-ce;k) conţinutul susţinerilor orale;l) faptul că s-a dat citire hotărîrii şi încheierilor, că s-a explicat cuprinsul hotărîrii şi al încheierilor pronunţate de instanţă, că s-au dat lămuriri asupra

- �� -

- �0 -

căilor şi termenului de atac al lor;m) faptul că instanţa a explicat participanţilor la proces dreptul lor de a lua cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi de a formula obser-vaţii asupra acestuia;n) data încheierii definitive a procesului-verbal.

32. Care e modalitatea încheierii procesului verbal?

Procesul-verbal se încheie de grefier în şedinţă de judecată sau la efectuarea actului de procedură în afara şedinţei. Procesul-verbal se încheie în scris (de mînă sau dactilografiat). Pentru a asigura ple-nitudinea procesului-verbal, instanţa poate utiliza mijloace de înregistrare audio şi alte mijloace teh-nice.

Participanţii la proces şi reprezentanţii lor au drep-tul să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi, în decursul a 5 zile de la data sem-nării acestuia, să prezinte în scris observaţii asupra lui, indicînd inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet.

Procesul-verbal se semnează de preşedintele şe-dinţei şi de grefier. Modificările, rectificările şi com-pletările procesului-verbal se menţionează în el şi se certifică de preşedinte şi grefier prin semnătură.

- �0 -

- �� -

33. Suportul înregistrării audio se anexează la procesul-verbal?

Utilizarea mijloacelor de înregistrare audio sau a altor mijloace tehnice de fixare a mersului şedinţei de judecată se consemnează în procesul-verbal. Suportul înregistrării audio se anexează la proce-sul-verbal al şedinţei de judecată.

34. Participanţii la proces pot solicita in-stanţei să dea citire unor părţi din procesul verbal?

Participanţii la proces şi reprezentanţii lor pot soli-cita instanţei să dea citire unor părţi din procesul-verbal ori să consemneze în procesul-verbal unele circumstanţe pe care le consideră esenţiale în solu-ţionarea pricinii.

35. Cum se procedează atunci cînd partici-pantul la proces nu poate veni la şedinţă?

Participanţii la proces sînt obligaţi să comunice din timp instanţei judecătoreşti motivul imposibilităţii de a se prezenta în şedinţă de judecată şi să prezin-te probele care dovedesc motivul. În cazul nepre-zentării în şedinţă de judecată a unui participant la proces despre a cărui citare legală nu există date,

- �� -

- �� -

procesul se amînă. Dacă instanţei judecătoreşti nu i s-a comunicat motivul neprezentării în şedinţă de judecată a participantului la proces citat legal sau dacă instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării, pricina se examinează în absenţa acestuia.

Părţile au dreptul să solicite instanţei judecătoreşti examinarea pricinii în lipsa lor şi remiterea copiei de pe hotărîre. Dacă partea solicită să-şi dovedeas-că pretenţiile sau obiecţiile prin ascultarea celeilal-te părţi, instanţa cere să se prezinte personal în faţa judecăţii. Dacă reclamantul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu s-a prezentat în jude-cată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezen-tării sau dacă motivele sunt considerate de instan-ţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă reclamantul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, iar pîrîtul nu cere soluţionarea pricinii în fond, instanţa scoa-te cererea de pe rol dacă prin acest act procedural nu se încalcă dreptul altor participanţi la proces. În cazul neprezentării pîrîtului care a fost înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată sau dacă pîrîtul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, instanţa o examinează în lipsa acestuia.

- �� -

- �� -

36. Care este procedura examinării pricinii în fond?

În cadrul examinării pricinii în fond, preşedintele şedinţei este obligat să creeze condiţii pentru ca participanţii la proces să-şi expună considerentele referitor la circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii, să facă completări şi să prezinte probe în condiţiile legii.

În acest scop, judecătorul trebuie, după caz, să elu-cideze împreună cu participanţii la proces circum-stanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi să cerceteze probele din dosar.

Judecarea pricinii în fond începe cu un raport asu-pra pricinii, prezentat de preşedintele şedinţei sau de un judecător. După aceasta, preşedintele clari-fică dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile, dacă pîrîtul recunoaşte pretenţiile reclamantului şi dacă părţile doresc să încheie procesul cu o tranzacţie. După prezentarea raportului asupra pricinii, instan-ţa judecătorească ascultă explicaţiile reclamantului şi ale intervenientului care participă din partea re-clamantului, ale pîrîtului şi ale intervenientului care participă din partea pîrîtului, precum şi ale celorlalţi participanţi la proces. Primii care dau explicaţii sînt: împuterniciţii autorităţilor publice, ai organelor şi organizaţiilor. Participanţii la proces au dreptul să-

- �� -

- �� -

şi pună reciproc întrebări. Judecătorii au dreptul să pună participanţilor la proces întrebări în orice mo-ment al explicaţiilor acestora. Preşedintele şedinţei poate acorda de mai multe ori cuvînt părţilor, după caz.

37. Care sînt condiţiile de audiere a marto-rilor?

Înainte de a audia martorul, preşedintele şedin-ţei de judecată stabileşte identitatea acestuia, îi explică drepturile şi obligaţiile, îl somează asupra răspunderii penale pe care o atrage refuzul de a de-pune mărturie şi depunerea cu bună ştiinţă a unor mărturii mincinoase. Martorul semnează declaraţia privind cunoaşterea obligaţiilor şi răspunderii lui. Declaraţia semnată se anexează la procesul-verbal al şedinţei. Condiţiile de audiere a martorilor sînt următoarele: • fiecare martor este audiat separat;• preşedintele şedinţei constată atitudinea mar-torului faţă de participanţii la proces, îi propune să comunice instanţei tot ceea ce cunoaşte personal despre subiectul audierii;• martorului i se pot pune întrebări cu permisiu-nea preşedintelui şedinţei de judecată. Prima care pune întrebări este persoana la a cărei cerere a fost citat martorul şi reprezentantul acesteia, urmează

- �� -

- �� -

ceilalţi participanţi la proces şi reprezentanţii lor. Judecătorii au dreptul să pună întrebări martorului în orice moment al audierii lui;• instanţa judecătorească poate audia din nou martorul, după caz, în aceeaşi şedinţă sau în şedin-ţa următoare, poate face confruntarea martorilor pentru a se clarifica asupra depoziţiilor contradic-torii ale acestora;• în cazul în care constată că întrebarea adresată martorului de către un participant la proces este ofensatoare sau tinde să dovedească un fapt ce nu se referă la pricină, instanţa judecătorească nu o va încuviinţa.

la cererea participantului, instanţa emite o înche-iere asupra întrebării, precum şi asupra motivului respingerii ei:• martorul audiat rămîne în sala de şedinţă pînă la încheierea dezbaterilor judiciare dacă instanţa nu va permite retragerea lui din sală;• depoziţiile martorului se consemnează în pro-cesul-verbal al şedinţei de judecată de către grefier şi se semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşitul lor de preşedintele şedinţei, de grefier şi de martor, după ce acesta din urmă ia cunoştinţă de ele. Nedorinţa sau imposibilitatea martorului de a semna se con-semnează în procesul-verbal.

- �� -

- �� -

38. Cînd se cercetează probele?

Probele materiale se cercetează de instanţa jude-cătorească şi se prezintă spre examinare partici-panţilor la proces şi reprezentanţilor lor, precum şi experţilor, specialiştilor şi martorilor, după caz. Persoanele cărora li s-au prezentat probe materia-le pot atrage atenţia instanţei judecătoreşti asupra circumstanţelor aferente actului cercetării.

39. Cînd se consideră finalizată examinarea pricinii?

După examinarea tuturor probelor, preşedintele şedinţei de judecată precizează dacă participanţii la proces şi reprezentanţii acestora solicită comple-tarea materialelor din dosar. Dacă nu se fac astfel de cereri, preşedintele declară finalizarea examină-rii pricinii, instanţa trecînd la susţineri orale.

40. Ce sînt susţinerile orale?

Susţinerile orale constau în luările de cuvînt ale par-ticipanţilor la proces. În susţinerile orale, primii care iau cuvînt sînt reclamantul şi reprezentantul lui, ur-mează pîrîtul şi reprezentantul lui. Intervenientul principal şi reprezentantul lui iau cuvînt după ce au vorbit părţile şi reprezentanţii lor. Intervenien-tul accesoriu şi reprezentantul lui iau cuvînt după

- �� -

- �� -

reclamant sau pîrît din a cărui parte intervenientul participă în proces.

După susţinerile orale, fiecare participant are drep-tul la replică asupra celor expuse în susţineri.

41. Cum se desfăşoară deliberările?

După încheierea susţinerilor orale, completul de judecată se retrage în camera de deliberare pen-tru adoptarea hotărîrii, fapt despre care preşedin-tele şedinţei de judecată îi anunţă pe cei prezenţi în sala de şedinţe. Din motive întemeiate, delibe-rările şi pronunţarea hotărîrii pot fi amînate cu cel mult 10 zile. În unele cazuri, se poate adopta numai dispozitivul hotărîrii, redactarea hotărîrii motivate amînîndu-se pe acelaşi termen.

După semnarea hotărîrii, completul de judecată re-vine în sala de şedinţe, unde preşedintele sau unul dintre judecători dă citire hotărîrii judecătoreşti. După aceasta, preşedintele şedinţei lămureşte pro-cedura şi termenul de atac împotriva hotărîrii.

42. Cine poate lua parte la deliberare?

la deliberare iau parte numai judecătorii în faţa cărora a avut loc judecarea cauzei. Completul de judecată deliberează în secret. Divulgarea delibe-rărilor este interzisă. Completul de judecată delibe-

- �� -

- �� -

rează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, toate problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluţionate, apreciază probele, determină circum-stanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admiterea ac-ţiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau nega-tiv.

43. Care este procedura consemnării rezul-tatului deliberării?

Rezultatul deliberării se consemnează în hotărîrea integrală sau în dispozitivul ei, semnat de toţi jude-cătorii care au participat la deliberare, inclusiv de judecătorul care are opinie separată. Modificările operate în cuprinsul hotărîrii se consemnează mai sus de semnăturile judecătorilor. Hotărîrea judecă-torească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţe-le constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. la deliberarea hotărîrii, instanţa judecătorească apreciază probe-le, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilita-tea acţiunii.

- �� -

- �� -

44. În ce constă hotărîrea judecătorească?

Hotărîrea judecătorească constă din partea intro-ductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. În partea introductivă se indică locul şi data adop-tării, denumirea instanţei care o pronunţă, numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces, al re-prezentanţilor, obiectul litigiului şi pretenţia înain-tată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei.

45. Care este componenţa hotărîrii?

În partea descriptivă se indică pretenţiile reclaman-tului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi par-ticipanţi la proces.

În motivare se indică circumstanţele pricinii, con-statate de instanţă, probele pe care se întemeia-ză concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecă-toreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii.

- �� -

- �0 -

46. Cum se procedează atunci cînd hotărîrea trebuie redactată?

Hotărîrea se pronunţă imediat după dezbaterea pricinii.

Redactarea hotărîrii motivate poate fi amînată pe un termen de cel mult 15 zile, însă partea ei intro-ductivă şi dispozitivul trebuie să fie comunicate de instanţă în aceeaşi şedinţă în care s-au încheiat dezbaterile judiciare.

47. În ce cazuri se emit hotărîri suplimenta-re?

Instanţa care a pronunţat hotărîrea poate, din ofi-ciu sau la cererea participanţilor la proces, să emită o hotărîre suplimentară dacă:• nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii în a cărei privinţă participanţii la proces au prezentat probe şi au dat explicaţii;• rezolvînd problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise sau acţiunile pe care pîrîtul trebuie să le în-deplinească;• nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau reprezentanţilor cu privire la chel-

- �0 -

- �� -

tuielile de judecată a căror compensare li se cuvi-ne.

Problema pronunţării unei hotărîri suplimentare poate fi pusă în termenul executării silite a hotărîrii. Instanţa emite, după examinare în şedinţă de jude-cată, hotărîrea suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de legislaţie.

48. Cum se procedează atunci cînd sînt nece-sare explicaţii suplimentare?

Dacă sînt necesare explicaţii referitor la sensul, ex-tinderea sau aplicarea dispozitivului hotărîrii sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziţii contradictorii, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor la proces sau a organului de executare a hotărîrii, să dea explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărîrii. Explicarea hotărîrii este admisibilă dacă nu a fost executată şi nu a expirat termenul de exe-cutare silită.

49. Care hotărîri sînt definitive şi care sînt irevocabile?

Definitive sînt hotărîrile judecătoreşti emise în pri-mă instanţă fără drept de apel; emise în primă in-stanţă, supuse apelului, după examinarea pricinii în

- �� -

- �� -

apel, în cazul în care apelul este respins; emise în apel prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

Irevocabile sînt hotărîrile judecătoreşti emise în primă instanţă, după expirarea termenului de atac; emise în primă instanţă, atacate în apel sau recurs, după examinarea pricinii în recurs, în cazul în care recursul este respins; emise în recurs, prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

50. Dacă hotărîrea este irevocabilă, se poate înainta o nouă cerere de chemare în judecată?

După ce hotărîrea rămîne irevocabilă, părţile şi cei-lalţi participanţi la proces, precum şi succesorii lor în drepturi, nu pot înainta o nouă cerere de che-mare în judecată cu aceleaşi pretenţii şi în acelaşi temei, nici să contesteze în alt proces faptele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea judecăto-rească irevocabilă.

51. În ce termen sînt expediate copiile de pe hotărîrea judecătorească?

Participanţilor la proces care nu s-au prezentat în şedinţă de judecată li se trimite copia de pe hotă-rîrea judecătorească în cel mult 7 zile de la emite-rea hotărîrii motivate.

- �� -

- �� -

Mecanisme naţionale de apărare a dreptului la întrunire

1. Care sînt sancţiunile prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile administrative?

Articolul 174/1. Încălcarea legislaţiei cu privire la or-ganizarea şi desfăşurarea întrunirilor

Încălcarea termenului şi modului de examinare a declaraţiilor privind desfăşurarea întrunirilor - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mări-me de la douăzeci la treizeci de unităţi convenţi-onale.

Organizarea şi desfăşurarea întrunirii fără avizarea primăriei sau fără autorizaţia ei, precum şi încălca-rea condiţiilor (forma, locul, timpul) desfăşurării întrunirii, indicate în autorizaţie, - atrage după sine aplicarea unei amenzi organizatorilor (conducăto-rilor) întrunirii în mărime de la douăzeci şi cinci la cincizeci de unităţi convenţionale.

Neîndeplinirea de către organizatorul (conducă-torul) întrunirii a obligaţiunilor prevăzute de lege - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mă-rime de la douăzeci la treizeci de unităţi conven-ţionale.

- �� -

- �� -

Participarea activă la întrunirea desfăşurată în con-diţiile alineatului doi din prezentul articol -

atrage după sine aplicarea unei amenzi în mări-me de la zece la cincisprezece unităţi convenţiona-le.

Participarea la întruniri a persoanelor care au asupra lor obiecte special adaptate sau ce pot fi utilizate pentru cauzarea leziunilor corporale sau daunelor materiale - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci şi cinci la cincizeci de uni-tăţi convenţionale sau arest administrativ pe un termen de pînă la cincisprezece zile.

Împiedicarea sub orice formă de către participanţii la întrunire a circulaţiei transportului în comun sau a funcţionării întreprinderilor, instituţiilor, organi-zaţiilor - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de unităţi con-venţionale sau arest administrativ pe un termen de pînă la cincisprezece zile.

Antrenarea copiilor în întruniri, desfăşurate în con-diţiile alineatului 2 din prezentul articol, - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la douăzeci de unităţi convenţionale.

- �� -

- �� -

2. Care sînt normele de bază privind apă-rarea drepturilor personal patrimoniale printre care şi dreptul la întruniri, prevăzute de Codul civil?

Articolul 15. Apărarea drepturilor personale nepa-trimoniale

Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sînt apărate în cazurile şi în modul pre-văzut de prezentul cod şi de alte legi, în limita în care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului încălcat şi din ca-racterul consecinţelor acestei încălcări.

Articolul 1404. Răspunderea pentru prejudiciul ca-uzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere

(1) Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave.

(2) Persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile indicate la alin. (1).

- �� -

- �� -

(3) Obligaţia de reparare a prejudiciului nu se naşte în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenţie ori din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mij-loace legale.

(4) În cazul în care o autoritate publică are o obli-gaţie impusă de un act adoptat în scopul protecţiei contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea răspunde pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreîntîmpinat prin neexecutarea obligaţiei, cu excepţia cazului cînd autoritatea pu-blică demonstrează că a dat dovadă de diligenţă rezonabilă în executarea obligaţiei.

(5) Autoritatea publică nu răspunde pentru preju-diciul cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de a-l adopta, sau prin omisiunea de a pune în aplicare o lege.

Articolul 1405. Răspunderea statului pentru preju-diciul cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de jude-cată

(1) Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condam-nare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scri-se de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului,

- �� -

- �� -

muncii neremunerate în folosul comunităţii se re-pară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmă-rire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

(2) Statul se exonerează de răspundere în cazul cînd persoana vătămată a contribuit intenţionat şi benevol la producerea prejudiciului prin autode-nunţ.

Articolul 1422. Reparaţia prejudiciului moral

(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudi-ciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimonia-le, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echiva-lent bănesc.

(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de exis-tenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial.

(3) Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ile-gală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii ne-

- �� -

- �� -

remunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 1423. Mărimea compensaţiei pentru pre-judiciu moral

(1) Mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în func-ţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vino-văţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

(2) Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Articolul 1424. Termenul de prescripţie

(1) Acţiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începînd cu momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cu-noască existenţa prejudiciului şi persoana obligată să-l repare.

(2) În cazul în care persoana obligată să repare pre-judiciul şi persoana prejudiciată negociază asupra

- �� -

- �� -

prejudiciului care urmează să fie reparat, cursul prescripţiei se suspendă pînă cînd una din părţi nu va renunţa la negociere.

(3) În cazul în care persoana obligată să repare pre-judiciul a dobîndit ceva, în urma faptei ilicite, din contul persoanei prejudiciate, prima este obligată, chiar şi după expirarea termenului de prescripţie, să restituie, în conformitate cu normele privind îm-bogăţirea fără justă cauză, ceea ce a dobîndit.

3. Care sînt sancţiunile în domeniul întruniri-lor, prevăzute de Codul penal?

Articolul 140. Propaganda războiului

(1) Propaganda războiului, răspîndirea de infor-maţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declan-şarea unui război, săvîrşite verbal, în scris, prin in-termediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace, se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 8 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere se pedep-

- �� -

- �0 -

seşte cu amendă de la 500 la 1.000 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de la 8 la 12 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Articolul 184. Violarea dreptului la libertatea întru-nirilor

(1) Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, de-monstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea fie prin constrîngerea lor la participare:a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspunde-re;b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu mun-că neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:a) săvîrşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special adap-tate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;

- �0 -

- �� -

c) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari;d) soldată cu alte urmări grave se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

Articolul 339. Uzurparea puterii de stat

(1) Acţiunile săvîrşite în scopul uzurpării sau menţi-nerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevede-rilor Constituţiei Republicii Moldova se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.

(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:a) schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţi-onale a Republicii Moldova; b) decesul unei persoane;c) alte urmări grave se pedepsesc cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Articolul 340. Rebeliunea armată

Organizarea sau conducerea unei rebeliuni armate, precum şi participarea la ea, în scopul răsturnării sau schimbării prin violenţă a orînduirii constituţi-onale ori în scopul violării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

- �� -

- �� -

Sesizarea Curţii Europene pentru Drepturile Omului

1. Ce este Curtea Europeană a Drepturilor Omului?

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) este o jurisdicţie internaţională cu sediul la Strasbourg, Franţa. Ea este alcătuită dintr-un nu-măr de judecători egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei, care au ratificat Convenţia europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, şi a libertăţilor Fundamentale.

2. În ce măsură judecătorii de la CEDO sînt independenţi faţă de statele de care au fost desemnaţi?

Judecătorii îşi exercită mandatul la Curte cu titlul individual şi nu-şi reprezintă statul. Curtea este asi-gurată de o grefă alcătuită în esenţă din jurişti pro-venind din statele-membre (numiţi şi “referenţi”). Aceştia, fiind totalmente independenţi de ţările lor de origine, nu reprezintă nici reclamanţii şi nici sta-tele.

- �� -

- �� -

3. Care sînt atribuţiile CEDO?

CEDO examinează cererile petiţionarilor pentru a stabili dacă Statele realizează corect Convenţia Eu-ropeană a Drepturilor Omului. Misiunea sa constă în verificarea respectării de către Statele semnatare a drepturilor şi garanţiilor prevăzute în acest docu-ment. Ea examinează plîngerile (numite „cereri”) depuse de către persoane fizice, juridice sau chiar şi de către state. Plîngerile trebuie să fie îndreptate exclusiv împotriva guvernului unui stat care a rati-ficat Convenţia. Atunci cînd Curtea constată că sta-tul respectiv a încălcat unul sau mai multe drepturi şi garanţii, se adoptă o hotărîre obligatorie, care va trebui executată de către guvernul statului respec-tiv.

4. Cînd poate fi sesizată Curtea Europeană pentru Drepturile Omului?

Persoana care se consideră lezată într-un drept al său de către autorităţile naţionale, poate depune o cerere către Curtea Europeană în termen de 6 luni de la pronunţarea deciziei irevocabile.

- �� -

- �� -

5. Petiţionarul trebuie să fie în mod obli-gatoriu cetăţean al unui stat-membru al Consiliului Europei?

Petiţionarul nu trebuie să deţină în mod obligato-riu cetăţenia unuia din ţările membre al Consiliului Europei. Este suficient doar ca încălcarea invocată să fi fost comisă/admisă de către organele şi instan-ţele unui stat semnatar, în cadrul jurisdicţiei sale şi care ar corespunde în general cu teritoriul său.

6. Cine poate depune cerere la CEDO?

Plîngerea/cererea poate fi depusă atît de către o persoană fizică cît şi juridică (întreprindere, asoci-aţie etc.). Petiţia se depune personal de către per-soana care se consideră victimă directă a unei pre-supuse încălcări.

Nu puteţi depune o plîngere generală despre o lege sau o acţiune, de exemplu doar pentru faptul că vi se pare necorectă.

7. Există condiţii prealabile care trebuie îndeplinite în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale?

Petiţionarul trebuie să parcurgă toate instanţele na-ţionale de recurs, prevăzute de legislaţia naţională

- �� -

- �� -

pentru astfel de situaţii (de obicei se are în vedere un proces în faţa instanţelor judecătoreşti compe-tente). Petiţionarul va încerca rezolvarea problemei sau remedierea situaţiei prin utilizarea corectă şi în termen a tuturor mijloacelor şi mecanismelor juridice aflate la dispoziţia sa, inclusiv prin epui-zarea tuturor căilor de atac. Astfel, este necesar să demonstraţi că nu doar v-aţi adresat, ci şi faptul că în realitate aţi abordat problema în cadrul acestor proceduri şi aţi depus toate eforturile legale, aflate la dispoziţie pentru a vă apăra drepturile încălcate.

În termen de 6 luni din momentul pronunţării de-ciziei interne definitive (sau din momentul în care aceasta vi s-a comunicat), se expediază o cerere Curţii Europene. Dacă plîngerea va fi depusă cu în-călcarea acestui termen, Curtea Europeană nu o va examina.

8. Cine este pîrîtul în cauzele expediate Cur-ţii Europene?

Petiţia poate fi depusă doar împotriva unui stat recunoscut oficial, care a semnat Convenţia Euro-peană pentru Drepturile Omului. Curtea nu exami-nează plîngeri împotriva persoanelor particulare sau a instituţiilor private, spre exemplu împotriva unei Primării sau a unor funcţionari din cadrul unui Minister. Curtea va examina doar comportamentul,

- �� -

- �� -

acţiunile sau inacţiunile acestor autorităţi, cărora le-ar fi revenit obligaţia pozitivă de a depune toa-te eforturile legale de a apăra şi proteja drepturile omului.

9. Cum se poate sesiza CEDO?

Cererea urmează să fie îndeplinită pe baza unui formular tip, care poate fi acordat de Curtem sau preluat de pe site-ul oficial al Curţii. Recomandăm să expediaţi o scrisoare recomandată cu aviz de recepţie prin care să invocaţi violările presupuse. Adresa este următoarea: Monsieur le Greffier de la Cour Europeene des Droits de L’ homme Counseil de L’Europe, F-67075, Strasbourg, CEDEXInformaţii suplimentare despre Curtea Europeană poate fi obţinută pe site-ul www.echr.int

10. Care este rolul precedentelor anterioare a Curţii?

Curtea va examina cererea depusă bazîndu-se în mod special pe interpretarea pe care a dat-o prin prisma precedentelor sale.

Iată unele cazuri-cheie privind libertatea întruniri-lor şi dreptul la protestul public:

- �� -

- �� -

Appleby contra Marii Britanii (2003) (Cererea no. 44306/98)

Curtea a decis că nu există un drept protejat la libe-ra întrunire în cadrul unui centru comercial privat, chiar dacă acesta ar putea funcţiona drept spaţiu ”cvasi-public”.

ARM Chappell contra Marii Britanii (1987) 53 DR 241 (Cererea no. 12587/86)

Comisia a decis că în interesul siguranţei publice este necesar să fie închis un monument istoric şi a nu admite desfăşurarea unui festival şi a ceremoni-ei din cauza posibilităţii că festivalul va atrage gru-puri de oameni care vor genera dezordine, după cum s-a întîmplat în trecut.

Bączkowski şi Alţii v Poloniei (2006) (Cererea no. 1543/06)

Curtea a depistat o violare a Articolului 11 după ce autorităţile au interzis un număr de întrunirilor pla-nificate de activişti ai minorităţilor sexuale. Chiar dacă evenimentul s-a desfăşurat conform plani-ficării, iar interdicţiile au fost ulterior suspendate de către autorităţile locale, Curtea a specificat că organizatorii şi-au asumat un risc în desfăşurarea evenimentului fără prezumţia legalităţii.

- �� -

- �� -

Barankevich v Russia (2007) (Cererea no. 10519/03)

Curtea a stabilit că a fost încălcat art. 11 pentru că autorităţile au prevenit biserica Creştină Evangeli-că minoritară să organizeze un serviciu religios în spaţiu public şi nu doar într-un templu, şi dreptul de a schimba opinia altora.

Partidul Popular Creştin Democrat contra Moldovei (2006) (Cererea no. 28793/02)

Curtea a decis ca a avut loc o violarea Articolului 11 după ce petiţionarului i s-a interzis desfăşurarea în-trunirilor. Curtea a decis că eşecul de a se conforma tuturor elementelor legislaţiei, prezenţa copiilor la întrunire şi interpretarea cîntecelor uşor provoca-toare de către oameni nu sînt un temei suficient pentru interzicerea întrunirilor partidului.

Creştinii Contra Rasismului şi Fascismului (CARAF) contra Marii Britanii. Comisia a decis că este ”ne-iraţional” să fie interzisă procesiunile publice în londra pentru o perioadă de două luni din cauza posibilei dezordini publice, chiar dacă ameninţarea venea din partea oponenţilor organizatorilor eve-nimentului.

Çiraklar contra Turciei (1998) (Cererea no. 10019601/92)

Curtea a decis că a avut loc o violare a drepturilor

- �� -

- �� -

petiţionarului la un proces corect pentru că acesta a fost judecat de o instanţă care includea un jude-cător militar, după ce a fost arestat pentru partici-parea la o demonstraţie ne-autorizată.

Djavit An contra Turciei (2003) CEDO 91 (Cererea no. 20652/92)

Curtea a depistat o violare a Articolului 11 drept rezultat al refuzului prezentat petiţionarului în a i se permite să viziteze sau să traverseze ”zona-tam-pon” dintre Ciprul de nord şi de sud şi prin aceasta să poată participa la întîlniri ale turcilor şi grecilor ciprioţi, deoarece astfel de limitări nu erau prevă-zute de lege.

Ezelin contra Franţei (1991) 14 REDO 362 (Cererea no. 11800/85)

Petiţionarul (un jurist) a primit o preîntîmpinare de serviciu după ce a eşuat în a se disocia de inci-dentele contravenţionale care au avut loc în cadrul unei demonstraţii în care acesta a participat. Cur-tea a decis că deoarece petiţionarul s-a comportat într-o manieră paşnică pe parcursul întrunirii a avut loc o violare a Articolului 11.

Makhmudov conta Rusia (2007) (Cererea no. 35082/04) Curtea a stabilit încălcarea dreptului la libertatea întrunirilor drept rezultat al interzicerii

- �� -

- �0 -

desfăşurări acesteia pe motiv de pericol pentru po-sibilitatea acţiunilor teroriste violente. Curtea a sta-bilit că statul respondent nu a produs nici o probă precum că posibile violenţe ar fi putut realiza şi nici nu a impus limitări altor evenimente.

Cisse contra Franţei (2002) (Cererea no. 51346/99)

Curtea a decis că decizia de a încheia o demon-straţie a unui grup de migranţi ne-documentaţi într-o biserică contrazice drepturilor petiţionarului la libertatea întrunirilor, dar că acţiunile statului au fost dictate de lege, legitime şi ”necesare într-o societate democratică” datorită pericolului evident pentru sănătatea publică rezultat din condiţiile an-tisanitare din biserică după ocuparea acesteia timp de 2 luni.

Platforma Artze fur Lieben contra Austriei (1988) CEDO 15 (Cererea no. 10126/82)

Curtea a depistat că Statul are obligaţia pozitivă să permită ca o întrunire legitimă să se desfăşoare paşnic şi să protejeze demonstranţii contra violen-ţei oponenţilor. Cu toate acestea, nedepistînd vreo violare a Articolului 11 deoarece manifestanţii nu au adus la cunoştinţă autorităţilor despre schimba-rea traseului doar în ultimul moment , iar acestea nu au reuşit să asigure pe deplin securitatea mani-festanţilor.

- �0 -

- �� -

Stankov şi Organizaţia Macedoniană Unită Ilinden contra Macedoniei (2001) (Cererea nos. 29221/95 şi 29225/95)

Curtea a depistat o violare a Articolului 11 după ce Statul a interzis în mod repetat întrunirile organiza-ţiei petiţionare. Curtea a depistat că temerile faţă de violenţe sau dezordine şi pericolul în adresa se-curităţii naţionale au fost exagerate sau în eventu-alitatea apariţiei puteau fi rezolvate prin judecată sau prin alte măsuri.

Steel contra Marii Britanii (1998) Curtea a făcut deo-sebire între petiţionarii care au încercat să întreru-pă fizic activităţile altora şi prin aceasta au riscat să provoace un răspuns violent şi ceilalţi care au fost arestaţi în timp ce pichetau paşnic un eveniment public. În primul exemplu Curtea a stabilit că este rezonabil ca petiţionarii să fi fost arestaţi pentru a preveni posibilele dezordini; în al doilea a stabilit că a avut loc o violare a drepturilor protestatarilor conform Articolului 10 care se comportau paşnic şi nu ameninţau să provoace o reacţie ostilă.

Organizaţia Macedoneană Unită Ilinden şi Ivanov contra Macedoniei (2005) (Cererea no. 4407/98)

Curtea a depistat o violare a Articolului 11 atît în faptul că autorităţile a împiedicat întrunirile pla-nificate cît şi în faptul că autorităţile au eşuat să-şi

- �� -

- �� -

menţină obligaţiile pozitive în a lua măsuri rezona-bile şi corespunzătoare de a permite desfăşurarea paşnică a demonstraţiilor legitime în faţa activită-ţilor oponenţilor.

Ziliberberg contra Moldovei (2004, admisibilitatea) şi (2005) CEDO 51 (Cererea no. 61821/00)

Petiţionarul a fost arestat şi penalizat pentru parti-ciparea la o demonstraţie ne-autorizată. Cu toate că acesta n-a participat activ la violenţele apărute Curtea a stabilit că Statul şi-a realizat justificat ca-pacitatea de impunere a unei sancţiuni pentru par-ticiparea la o întrunire ilegală şi nu a existat nici o violare a Articolului 11.

Textul complet al acestor şi altor cazuri CEDO pot fi găsite la:

http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Case-Law/HUDOC/HUDOC+database/

- �� -