ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

“SFÂNTUL THEODOR”

CONSTANŢA

FARMACOGNOZIE

PLANTE MEDICINALE CU MUCILAGII

Prof. Farm.

Elev :

(Ruxandra

AMF II - B

1

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a invatat sa

scrie, el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in“tratate despre plante”.

Pe de alta parte, trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi lipsite de nocivitate.

Sunt numeroase exemple in care materiile prime vegetale sau substantele obtinute din acestea

contin otravuri puternice. In special alcaloizii, dar si unele glicozide intra in acesta categorie

(aconitina, stricnina, morfina, atropina, alcaloizii lisergici, glicozidele digitalice s.a.).

Plante medicinale folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de substante

necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara datorita continutului lor

in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani,

derivati ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide,

rezine (rasini), principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura

vegetala.

Materia prima pentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele medicinale; de

la o planta medicinala se poate folosi:

partea aeriana, in intregime (herba);

organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb

(bulbus);

frunza (folium);

mugurii (turiones, gemmae);

floarea (flores);

fructul (fructus);

samanta (semen);

scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex). Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si prelucrata

care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in industria de

medicamente.

Actiunea terapeutica se poate datora:

unei singure substante, de regula organica (principiu activ);

unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura

radicalilor;

unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si

principii secundare (efect sinergetic).

Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante pentru a se

aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor principii, astfel incat

actiunea sa fie cat mai eficienta.

POLIURONIDE

Sunt foarte raspandite in regnul vegetal, fiin rezultatul degradarii lamelei pectice sau a

constituentilor membranelor celulare. Sunt poliglucide mixte in compozitia carora intra acizii

uronici, mai frecvent intalniti fiind acidul: glucuronic, galacturonic, manuronic. Poliuronidele

cele mai raspandite in regnul vegetal sunt: pectinele, mucilagiile, gumele, care fac parte dintre

2

coloizi, au proprietăţi coloidale.

Mucilagiile

Sunt strans inrudite cu pectinele si contin polimeri micsti de galactoza, de arabinoza,

de xiloza, de riboza. Sunt compusi macromoleculari, avand in molecula lor 200.000-300.000

polimeri de galactoza, de arabinoza, de xiloza, de riboza. Sunt agenti de stabilizare si de

crestere a vascozitatii in emulsii si suspensii.

Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor seminte unde

au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare.

Mucilagiile au diverse roluri:

Demulcenta (emolienta) datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care il

formeaza cu apa (Althaeae radix et folium (nalba mare), Verbasci flores, Tiliae flores

(tei), Farfurae folium (podbal));

laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de cultura

favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza peristaltismul intestinal

(Lini semen (in), Agar, Carrageen (muschi islandez, muschi de piatra));

antiinflamatoare (undecaholozida din Althaea radix (nalba));

inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina din

Laminariae stipites);

imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimerii din

Angelica acutiloba (angelica), Carthamus tinctorius (sofranel)).

TEIUL

(Tilia tomentosa, T.cordata, T.platyphyllo.s;

Tei argintiu, Tei pucios, Tei cu frunza mare)

Teiul pucios este cel mai raspandit in ţara

noastra. Teiul argintiu are florile cele mai parfumate.

Infloresc, in functie de specie, incepand de la sfarsitul

lunii mai pana in iulie. In afara de speciile menţionate,

mai exista, mai putin raspandite, si alte specii, forme si

varietati. Se cultiva in parcuri, gradini, pe marginea

strazilor si in zona forestiera.

Compoziţie chimică

Florile cle Tei contin 3 10% mucilagii

(polizaharide), indeosebi arabinoga-lactane si acizi

uronici. Mai contin 2% taninuri condensate, dimeri ai

procyani-dinci, 1% flavonoide, in special glicozide ale

quercetinei (nitina, hiperozid, quercitrina si

izoquercitrina), astragalina, acizi fenolici (cafeic,

cumaric şi clorogenic) si 0,02-0,1% ulei esential

3

continand alkane si monoterpene.

Farmacologie

Flavonoidele si compusii fenolici din flori au actiune diaforetica. S-a demonstrat ca

uleiul esential, care contine si farnesol, are actiune antispastica si neurosedativa. S-a pus in

evidenta si actiunea hipotensiva si usor astringenta. Datorita mucilagiilor, infunziile din florile

de Tei au actiune emolienta si expecloranta. Recomandari

Datorita mucilagiilor, florile de Tei reduc inflainatiile cailor respiratorii. Se recomanda

ca sedative nervoase, in insomnii, ca expectorant in bronsite. Sub forma de bai, actiunea

sedativa se recomanda si la copiii mici.

NALBA MARE (Althaea officinalis, Althaeae radix et

folium)

Planta perena, dreapta, inalta de 0,60-

1,50 m, cu peri paslosi albi pe tulpina si

frunze. Radacini de 20-30 cm lungime si de

2-3 cm grosime, se caracterizeaza prin faptul

ca dupa ce se indeparteaza coaja radacinii,

interiorul este alb, slab galbui. Florile,

asezate la varful tulpinii, au 5 petale albe,

uneori spre roz, cu numeroase stamine

violete. In flora spontana vegeteaza numai in

zona de campie prin locuri nisipoase, pe

langa ape curgatoare, balti, indeosebi in

judetele limitrofe Dunarii. Se poate cultiva in

special in judetele in care creste spontan.

Compoziţie chimica

Radacinile de Nalba mare contin

mucilagii polizaharidc intre 6,5-11%

compuse din galacturonorhamane, arabinane, giucane si arabinogalactane, carbohidraţi 25—

35%, compusi din amidon, 11% pectine; glicozizi flavonoidici, camferol si quercetina; acizi

fenolici: cafeie, clorogenic, ferulie si syringie; taninuri: zaharuri, dintre care 10% zaharoza,

arnine - cu 2% asparagina, substante: grase, oxalat de calciu, steroli, substante minerale etc.

Farmacologie

Acţiunea demulgentă (emolienta, calmanta) a radacinii de Nalba mare se datoreste

polizaharidelor hidrocoloide care formeaza un strat protector al mucoaselor orale si

faringiene, inlaturand iritatiile locale si inflamatiile. Cercetari recente au demonstrat ca

extractele apoase din radacini stimuleaza fagocitoza, induce eliberarea cytokinelor, in-

terleukina —6 si factorul de necroza tumorala a monocitelor umane, marind actiunea

antiinflamatoare, avand si actiune imunostimulanta.

4

Administrarea pe cale gastrica a fractiunilor polizaharidice izolate din radacinile de Nalba

mare micsoreaza intensitatea si frecventa tusei. Actiunea antitusiva a polizaharidelor este mult

mai eficienta decat prenoxdiazina.

Recomandari

Se bazeaza pe substantele mucilaginoase, prezente in special in radacini. Se

recomanda in inflamatiile mucoaselor cailor respiratorii si digestive.

PODBALUL (Farfurae folium, Tussilago farfara)

Planta erbacee, a carei tulpina florifera apare

primăvara devreme, o data eu Ghiocelul.

Florile sunt aşezate în antodii terminale,

asemănătoare cu cele de Păpadie, pe margine cu flori

ligulate galbene, iar în centru cu flori tubulare. Dupa ce

florile se trec, apar frunzele, cu limbul aproape rotund,

adânc coloral la bază, dublu dinţate pc marginc. Partea

superioara a frunzelor este verde, iar cea inferioară

pâsloasă. Nervurile principale de la inserţia cu peţiolul

se ramifica în cinci. Frunza ţinută între palme este pe

partea superioară rece, iar pe cea inferioara este caldă.

Compoziţie chimică Frunzele conţin mucilagii care, prin hidroliză,

dau galactoză şi pentozane; conţin cca 17% taninuri,

substanţe amare, carotenoide, inulină, acid galic, stea-

ric şi palmilic, filosterine, săruri minerale în care

predomină nitratul de potasiu, saruri de zinc etc .

Florile conţin, de ascmenca, mucilagii, taninuri,

arnidiol, faradiol, rutozid, hyperină, xantofile, alcaloizi pirolizidiniei, fitosterine şi mici

cantităţi de ulei volatil.

Farmaeologie

Datorita mucilagiilor şi produşilor de hidroliza si inulinei, frunzele de Podbal au

proprietaţi secretolitice, emoliente şi usor antispastice.

Recomandări

Sunt indicate în afectiuni pulmonare cronice, în emfizemul pulmonar cronic, în

silicoza şi astmul bronşic.