Monstrul de sub pat

Au trecut mulţi ani, am trăit mulţi ani acolo. Era incomod ce-i drept dar măcar aveam dreptul să te aud, să te vad cum mergi prin jurul meu şi cum te aruncai uneori peste mine cu atâta poftă…

Au trecut mulţi ani, am trăit mulţi ani acolo. Picioarele-mi reci si parchetul rece îmi păreau uneori că se prind în dansul respiraţiei tale sacadate. Era de ajuns. Să te ştiu acolo, ca un gardian sacru. Aşteptam seara, să pot reveni în pat, să mă imaginez adâncindu-mă în braţele tale şi nu în aşternuturi..

Îmi plăcea că dormeai pe burtă şi uneori aveam impresia ca mă priveşti. Îmi închideam ochii şi îmi doream o lume transparentă…

Uneori îmi doream să pot dormi cu ochii deschişi, să îţi pot privi ochii printre perne şi saltele. Uneori îmi închipuiam că, dacă dorm pe burtă, ne-ar despărţi un pat de-o îmbrăţişare. Îmi închideam ochii si-mi doream o lume transparentă.

M-ai călcat pe degete, pe picioare, când am uitat sa cer durere. Mi-ai povestit filme, cărţi, piese de teatru, totul, până am reuşit să-mi proiectez în minte. Am recondiţionat fiecare colţ al imaginaţiei şi m-am tăiat în colţuri până am simţit că eşti ca o stea. Te auzeam cu vorbeai…

Construisem o întreagă fortăreaţă din vise şi decupasem stele din forma ta. Îţi prinsesem picioarele în dansul meu de muzică şi cărţi şi filme retrăite. Şi ca un ecou îmi ascundeai printre firele de păr poveşti. Te auzeam cum vorbeai…

Aveam poveşti pentru copii pe fiecare deget şi când trăgeam fermoarul cerului redenumeam vileagul, ăsta mi-e leacul, mierea şi stupii mei de albine ucigaşe… Închide-ţi uşile bine, cum te-am învăţat, că azi vin alte creaturi sa-mi fure locul de sub pat.

Toate acele povesti şoptite parcă de liniştea ce-o aşterneai noaptea, totul încăput sub cerul patului meu. Basme pentru copii cu zmei şi prinţese ce-mi transformau somnul într-un castel şi vocea ta răsunând în stele. M-ai învăţat să construiesc poveşti din felii de lună şi din ferestre să fac fortăreţe. Pentru ca niciun alt zmeu să nu îţi fure prinţesa, asta mi-era leacul, mierea si stupii mei de albine ucigaşe…

Aşa am fost odată, un monstru sub patul tău, ecou sufocat de spaţiu. Liniştit, privindu-ţi picioarele, aşteptând întunericul cum te aşteptau alţii în pat şi tu mă aşteptai pe mine…

Aşa am fost odată, o fată care s-a îndrăgostit de monstrul de sub patul ei. Şi poate că au fost prea mulţi prinţi ce m-au aşteptat sau poate că au fost prea multe paturi. Şi tu mă aşteptai pe mine…