monografia localitatii sanpetru mare
DESCRIPTION
Lucrade LicientaTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE VEST, TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA – GEOGRAFIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. REMUS CREȚAN
Absolvent
VUICIN DRAGANA
TIMIȘOARA,
2011
2
UNIVERSITATEA DE VEST, TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA – GEOGRAFIE
MONOGRAFIA LOCALITĂȚII
SÂNPETRU MARE
Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. REMUS CREȚAN
Absolvent
VUICIN DRAGANA
TIMIȘOARA,
2011
3
CUPRINS
Prefața........................................................................................................................................5
Introducere................................................................................................................................6
CAPITOLUL 1. Metode de cercetare și Istoricul cercetărilor.................................................7
CAPITOLUL 2. Poziția și așezarea geografică.......................................................................9
CAPITOLUL 3. Favorabilitatea cadrului natural..................................................................10
3.1 Geologia......................................................................................................................10
3.2 Relieful........................................................................................................................13
3.2.1 Factorii genetici ai reliefului....................................................................................13
3.2.2 Tipuri de relief...........................................................................................................14
3.2.2.1 Relieful creat pe ape curgătoare......................................................................14
3.2.2.2 Relieful biogen.................................................................................................15
3.2.2.3 Relieful antropic..............................................................................................15
3.2.3.Procese geomorfologice actuale............................................................................16
3.2.3.1.Procese de dezagregare..............................................................................................16
3.2.3.2 Procese gravitaŃionale..........................................................................................17
3.2.3.3.Procesele fluviale.....................................................................17
3.2.3.4.Procesele eoliene..................................................................................17
3.2.3.5.Procese biogene ..................................................................................17
CAPITOLUL 4. Aspecte climatice.................................................................18
5.1 Factorii genetici ai climei...........................................................................................18
5.2 Temperatura aerului....................................................................................................18
5.3 Elementele climatice...................................................................................................19
CAPITOLUL 5. Hidrografia..........................................................................22
5.1 Aspecte hidrografice a comunei Sânpetru Mare.........................................................22
5.2 Apele de suprafață......................................................................................................22
5.2.1 Apele curgătoare..................................................................................................22
5.2.2 Lacurile.................................................................................................................23
5.3. Apele subterane..........................................................................................................24
5.3.1 Apele freatice.....................................................................................................................25
5.3.2 Apele de adâncime...............................................................................................25
4
CAPITOLUL 6. Vegetația, Fauna și Solurile locale........................................................27
6.1 Vegetația................................................................................................................27
6.2 Fauna.....................................................................................................................28
6.3 Solurile..................................................................................................................30
CAPITOLUL 7. Aspecte de geografie istorică............................................................36
CAPITOLUL 8. Aspecte de geografia populației...........................................................39
8.1 Evoluția numerică .................................................................................................39
8.2 Structura geodemografică......................................................................................40
8.2.1 Structura populației pe sexe.....................................................................................40
8.2.2 Structura populației pe grupe de vârstă....................................................................41
8.3. Structura confesională a populație.......................................................................41
8.3.1 Structura etnică a populației....................................................................................41
8.3.2 Structura religioasă.......................................................................................42
8.3.2 Structura și forma localității.....................................................................................43
CAPITOLUL 9 .Economia locală..............................................................45
9.1 Agricultura.............................................................................................................45
9.2 Industria.................................................................................................................48
9.3 Probleme de infrastructură.....................................................................................48
9.4 Perspective de dezvoltare turistică.........................................................................49
CAPITOLUL 10 .Relevația culturală a localității.........................................................51
10.1 Instituții de cult....................................................................................................51
10.1.1 Biserica ortodoxă română...............................................................51
10.1.2 Biserica ortodoxa sârbă...................................................................52
10.1.3 Biserica catolică..............................................................................55
10.2 Monumente istorie..............................................................................................57
10.3 Impactul scolii la nivel local...............................................................................60
CAPITOLUL 11. Tradiții și obiceiuri etno-folclorice.................................................67
CAPITOLUL 12. Arii protejate ..............................................................70
12.1 Parcul natural Lunca Mureșului.........................................................................70
12.2 Rezervații naturale..............................................................................................72
CAPITOLUL 13 . Analiza SWOT.............................................................76
Concluzii.......................................................................................................79
BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................81
5
PREFAȚĂ
Viața s-a născut la țară.......
Aici s-a născut fericirea, statornicia, iubitorii de pămănt, dar mai ales simplitatea.
Petrecându-mi aici o bună parte din viața mea, am simțit nevoia de a împărtăși și altora
minunea vieții de la țară.
Satul este prima formă în care trăiește și își desfăsoară omul activitatea.
În lucrarea Monografia geografică a localității Sânpetru Mare am încercat să realizez
o abordare a localității, în scopul de a aduce o contribuție la la cunoasterea spațiului
geografic românesc.Această localitate puțin studiată și existând foarte puține lucrări care
abordează acest spațiu.În aceată măsură am considerat că este o zonă care prezintă aspecte
interesante, pentru a constitui obiectul de studiu la lucrarea mea de licență.
Am considerat necesară reactualizarea datelor precum și completarea lor cu alte
informații de dată mai recentă. În această lucrare am folosit în special metoda observației
directă și indirectă. Prima s-a realizat prin observații directe pe teren, iar cea de-a doua prin
intermediul materialului bibliografic, statistic și cartografic.
Cu această ocazie aș dori să mulțumesc celor ce mi-au dat deosebita satisfacție
sufletească de a dezvălui frumusețea localității Sânpetru Mare.Mulțumesc persoanelor care
mi-au acordat sprijinul necesar realizării prezentei lucrări: domnului Prof. Univ. Dr. Remus
Crețan pentru disponibilitatea Domniei Sale, materializată prin acordarea de sfaturi,
indicații și nu în ultimul rând sprijin moral, Domnului viceprimar Hadnagy Milovan al
primăriei Sânpetru Mare, Preotului Ioan Popa care mi-a oferit date despre biserica ortodoxă
a acestei localități și nu în ultimul rand tuturor celor care mi-au fost alaturi și m-au sprijinit
atât din punt de vedee moral căt și cu materiale bibliografice pentru întocmirea acestei
lucrări.
Un gând de respect și de mulțumire se îndreaptă spre profesorii de la Departamentul de
Geografie pentru răbdarea și ini țierea în tainele geografiei, dar mai ales pe potecile acesteia,
fără de care nu aș fi putut duce la bun sfârșit lucrarea de licență.
6
INTRODUCERE
Lucrarea de față cuprinde o prefață, o introducere și paisprăzece capitole.
În primul capitol am realizat un istoric al metodologiei de cercetare din punct de vedere
geografic.
În al doilea capitol am realizat o scurtă prezentare din punct de vedere al așezării
geografice.
În al treilea capitol mi-am propus să realizez o prezentare a cadrului natural, am
prezentat aspecte ale geologiei și struturii reliefului ale acestei regiuni.
În cel de-al patrulea capitol am analizat aspectele climatice cu diferite elemente
climatice analizate în detaliu, iar în capitolu cinci am prezentat diferite aspecte ale
hidrografiei și anume apele de suprafață și apele subterane din această regiune.
Capitolul șase tratează aspecte biopedogeografice cu elemente specifice studiate într-un
mod mai amănunțit.
În capitolul șapte am realizat un scurt istoric al comunei Sânpetru Mare, insistând pe
dezvoltarea istorică, etimologie, evoluția cronologică și diferite aspecte care au avut loc de-a
lungul timpului de la apariție până în prezent.
Capitolul opt tratează elemente legate de populație, în mod deosebit evoluția numărului
populațieiși a structurii etnice, care s-a modificat aproape în totalitate în ultimii ani.
Capitolul nouă prezintă evoluția economiei și serviciilor în această zonă studiată.
Capitolul zece tratează revelația culturală a localității precum instituțiile de cult și
impactul școlii la nivel local, iar capitolul unsprăzece este axat pe tradițiile și obiceiurile etno-
folclorice ale localității.
Capitolul doisprăzece analizează în mod amănunțit ariile protejate ale comunei, iar în
capitolul al treisprăzecelea mi-am propus realizarea unei analize SWOT, pe localitatea
Sânpetru Mare, iar în final lucrarea se termină cu concluzii elaborate în urma studiului
geografic în această zonă.
Pentru reprezentarea evoluției fenomenelor și proceselor studiate în această lucrare am
întocmit grafice, tabele și hărți care sper că vor reuși să ilustreze caracteristicile geografice ale
localității Sânpetru Mare
7
CAPITOLUL 1.
METODE DE CERCETARE ȘI ISTORICUL CERCETĂRII
Comuna Sânpetru Mare nu a format până în prezent obiectul unei lucrări
geografice, cu excepŃia lucrărilor şi articolelor de geografie fizică în care sunt studiate:
Câmpia Timişului şi Câmpia Arancăi ca subunităŃi ale Câmpiei Banatului, pe teritoriu!
cărora se află comuna. Ea este amintită şi în lucrările de geografie umană ale unor autori
care au avut preocupări referitoare la populaŃia şi aşezările umane din Banat.
St. Manciulea, este unul dintre primii geografi care realizează studii asupra Câmpiei
Tisei . în anul 1938, publică în Buletinul societăŃii Regale Române de geografie, lucrarea
Câmpia Tisei . Autorul analizează întreaga Câmpie a Tisei, în vederea stabilirii originii
acesteia, dar face referiri şi !a câmpia formată pe marele con al Mureşului.
În anul 1994 geologul maghiar J. Sumeghi publică o lucrare monografică "A
Tiszantul " din care reiese structura în blocuri faiiate a fundamentului Depresiunii
Panonice (Măhăra, 1973), ipoteză pe care o va prelua mai târziu şi E.M. Feichter în
articolul ContribuŃii la studiul cunoaşterii şi a mişcărilor oscilatorii cuatemare în Câmpia
Banatului (1965).
Cercetarea amănunŃită a sedimentarului din câmpie începe numai în 1954, când
M.Paucă studiază neogenul din bazinul MunŃilor Apuseni, făcând referiri şi asupra zonei de
câmpie, din vest.
Date sumare mai întâlnim în lucrările cercetătorilor P. Bulla 1934, Al. Savu 1958 şi V.
Mihăescu, în Dealurile şi câmpiile României (1966) descrie caracterele fizico-geografice ale
câmpiei dintre Mureş şi Aranca.
Studii climatoiogice asupra întregii Câmpii a Banatului, au fost realizate şi publicate
sub forma unor lucrări sau articole, în anii '70, de către V. Ghibedea, E. Grigercsik şi
LBăcanu .
În anul 1973, Gh. Măhăra publică o lucrare referitoare la evoluŃia paleogeografică a
Câmpiei de Vest. Tot în acest an, O. Herscovici editează cursul Câmpiile României, în
care face o prezentare a Câmpiei de Vest şi apare volumul Aspecte din flora şi fauna
8
Banatului, care cuprinde mai multe articole (editorii fiind S.Grîgore, L.Schrott, A.
Sangheli), în care sunt prezentate zonele de vegetaŃie şi fauna din Banat.
În anul 1976 A. Ungureanu publică articolul CondiŃii de înmagazinare a apelor
freatice în Câmpia Torontalului, în care analizează structura şi litologia orizontului freatic,
modul de alimentare şi drenarea a acestuia, adâncimea suprafeŃei piezometrice. O.
Herscovici publică articolul Procese de modelare a reliefului în Câmpia Banatului şi
importanŃa cunoaşterii lor pentru economia agricola. O lucrare importantă este cea a lui V.
Ardelean şi Zăvoianu, JudeŃele patriei -Timiş (1979).
După anul 1980 apar lucrări importante pentru geografia României; Enciclopedia
geografică a României (1982) şi Geografia României, voi. I, Geografia fizică (1983) şi voi
IV, Regiuni pericarpatice ale României (1989).
În intervalul 1995-1997, Gh. lanoş publică trei volume, intitulate Solurile Banatului,
în care prezintă evoluŃia şi caracteristicile agrochimice, precum şi condiŃiile naturale şi de
fertilitate ale solurilor banatului. La acestea se adaugă şi o amplă prezentare cartografică a
solurilor. Anul 1998 este marcat de apariŃia lucrării lui Gr. Posea: Câmpia de Vest a
României, în care se acordă atenŃie tuturor particularităŃilor fizico - geografice şi
economice ale câmpiei Timişului.
9
CAPITOLUL 2.
POZIȚIA ȘI AȘEZAREA GEOGRAFIC Ă
Localitatea Sânpertu Mare, este așezată în partea de vest (fig.1) a țării, mai exact în nord
–vestul Câmpiei Banatului, făcând parte dintr-o subdiviziune a Câmpiei Mureșului, denumită
Câmpia Arancăi.
Câmpia Banatului este situată în partea de sud a Câmpiei Banato- Crișene, începând din
partea de nord a conului Mureșului, până în sud la granița cu Serbia și se întinde pe o
suprafață de cca. 9.800 kmp, cu altitudini ce variază între 80-180 m.
Din punct de vedere administrativ, localitatea Sâmpetru Mare este situată în nord –
vestul județului Timiș, la o depărtare de 18 km est de Sânnicolau Mare, 50 de km sud –vest de
Arad și 55 km nord –vest de Timișoara.
Aceasta se învecinează în partea de nord cu râul Mureș, graniță naturală cu județul Arad,
în partea de nord-vest se învecinează cu localitatea Igriș,în vest se învecinează cu localiatatea
Saravale, în sud cu localitatea Lovrin, în sud-est se învecinează cu localitatea Pesac, iar
înpartea de est cu localitatea Periam.
Localiatatea Sâmpetru Mare se află la intersecția paralelei de 46°2̍ latitudine nordică
cu meridianul de 20°48̍ longitudine estică.
În prezent, comuna are în componența sa un sat aparținător, satul Igriș, situat la 8,8 km
nord –vest.
Fig.1 Harta localizării Comunei Sânpetru Mare (după Harta Romaniei)
10
CAPITOLUL 3.
FAVORABILITATEA CADRULUI NATURAL
3.1 Geologia
La suprafață, teritoriul localității Sânpetru Mare se prezintă sub aspectul unei câmpii
întinse. Ținând cont de acest lucru,foarte puțini își pot imagina structura complicată ce se
ascunde în adâncimi.
Fiind o subunitate a Câmpiei de Vest, evoluția paleogeografică a Câmpiei Arancăi este
strâns legată de evoluția acestei unități.
În cadul Câmpiei de Vest, unde dovezile geomorgologice sunt insuficiente, metoda
geologică este cea mai indicată pentru descifrarea evoluției zonei, similară cu a întregii
Depresiuni Panonice, fiind formată pe seama unui bloc hercinic scufundat (Măhăra, 1973).
Un alt argument care demonstrează originea tectonică a depresiunii îl constituie natura
fundamentului cristalin, identic cu cel al Munților Carpați, pusă în evidență de foraje.
În evoluția câmpiei se disting trei etape principale: etapa uscatului preneogen, etapa
neogenă (de bazin) și etapa cuaternară.
Întregul fundament al Depresiunii Panonice este constituit din roci de tip epizonal şi
mezozonal - şisturi cloritoase, şisturi amfibolitice, amfibolite şi micaşisturi, peste care se
află un sedimentar preiaramic. Fundamentul cristalin a fost atins prin foraje săpate în
diverse sectoare, începând din faŃa MunŃilor Bnatului. Deoarece învelişul sedimantar
preiaramic lipseşte, este greu de stabilit când avem de a face cu formaŃiunile cristaline
care formează fundamentul depresiunii şi când suntem în prezenŃa cristalinului ce aparŃine
unităŃilor cutate în ciclul alpin.
Adâncimea la care se află aceste depozite variază de la un sector la altul, ceea ce dovedeşte
că fundamentul cristalin este divizat în blocuri (Visahon, Săndulescu, 1979).
O caracteristică a scoarŃei întregului Bazin Panonic este prezenŃa stratului granitic, care
dispune peste un start bazaitic anomal de subŃire, 5 - 8 km.
Substratul cutat al câmpiei este constituit din unităŃile tectonice (sistemul pânzelor de
Biharia) ce aflorează în MunŃii Apuseni. în acest context este important de precizat că
Depresiunea Panonică înglobează depozitele de moiasă neagră; formaŃiunile mai vechi
11
aparŃin fie subasmentului cutat, fie cuverturii post - tectonogenetice (post - pânză).
(Visarion, Săndulescu, 1979).
Ghe. Măhăra, în 1973, arată că fundamentul întregii Depresiuni Panonice s-a
format prin scufundarea unui masiv bloc cristalin, Tisia. SchiŃarea depresiunii este
rezultatul oscilaŃiilor, îndeosebi în sens negativ, ce au format mari linii de fractură pe
direcŃii diferite. Zonele cobărâte formează cuvete de dimensiuni şi orientări diferite, unele
depozite miocene şi pliocene, cumulează o grosime mai mare de 5500 m. în cadrul
acestei structuri au fost puse în evidenŃă, la baza Pliocenului, hidrocarburi, care sunt
dispuse sub formă de pachete ce conŃin petrol şi gaze naturale.
Cuvertura sedimentară este constituită din depozite care acoperă solul.Învelişul
sedimentar prelaramic este puŃin cunoscut pe teritoriul Ńării noastre. Forajele săpate au
evidenŃiat prezenŃa depozitelor cretacice, reprezentate de un complex marnos cu rare
intercalaŃii de gresii, dispus peste fundamentul cristalin. Nici depozitele paleogene nu sunt
bine cunoscute; ele s-au depus în etape de individualizare a depresiunii, când unităŃile
carpatice erau exodate de evoluŃia depresiunii, cea de bazin.
Miocenul se caracterizează prin prezenŃa unui complex marmos - grezos parŃial
conglomeratic, mai cunoscute sunt sarmaŃiene şi pannoniene.
Badenianul este alcătuit din marne compacte, cu intercalaŃii de gresii calcaroase şi calcare
gresoase. Ele au fost interceptate prin forajele de la Beba Veche şi Sînnicolau Mare,
grosimea lor fiind de 450 / 500 m (Visarion, Săndulescu, 1979).
SarmaŃianul este reprezentat de marne nisipoase, marne, nisipuri, resturi de
lamelibranhiate, are grosimea redusă, pentru că apele marine au avut adâncimi mici.
Pannonianul indică scufundări intense, datorită grosimii mari a depozitelor, de circa 1000 -
2000 m, chiar mai mari. Se compune din marne şi argile care spre suprafaŃă trec în nisipuri şi
pietrişuri cu intercalaŃii subŃiri de marne. Sfârşitul Niocenuîui - începutul Pliocenului este
marcat de prezenŃa unei lacune stratigrafice care indică o perioadă de exondare a regiunii, în
urma căreia au fost îndepărtate depozitele sarmaŃiene şi bedaniene. PrezenŃa
Romanianuiui este admisă de unii autori, doar la vest de Timişoara, fiind format din nisipuri
şi pietrişuri mărunte.
În perioada cuaternară s-au depus materiale a căror grosime ajunge în Câmpia
Mureşului la cea. 400 - 500 m. Depozitele pleistocene aflate peste depozitele pannoniene
sunt constituite din pietrişuri, nisipuri fine şi argile de origine fluviatilă, peste acestea se
află o cuvertură de material loessoid (Fig.2). Acesta este reprezentat de loess remaniat, care
12
se aseamănă cu loessul tipic doar prin culoare, macroporozitate şi structură, este mai
compact, conŃine în straturi subŃiri prundişuri şi nisipuri (Visarion, Săndulescu, 1979, pag 90).
În această zonă la zi apare numai Cuaternarul.În concluzie putem spune că suprafaŃa
câmpiei este acoperită de trei tipuri de depozite depuse în trei perioade diferite:
- depozite terŃiare depuse de mările miocene şi pliocene, care au fost acoperite de
sedimentele lacurilor pontiaco - romaniene;
- depozitele pleistocene, care apar sub forma de conuri de dejecŃie;
- depozite holocene depuse mai recent în locul formaŃiunilor pleistocene, care au fost
spălate de apele curgătoare ce divagau pe suprafaŃa câmpiei. Acest lucru s-a
produs până la adâncimea albiilor.
Fig. 2 Harta geologică a Comunei Sânpetru Mare (după Harta geologică 1:200.000)
13
Mişcările neotectonice pliocen - cuaternare influenŃează în mod direct gradul de
fragmentare al reliefului. Cercetările au arătat că aceste mişcări au o intensitate mai
redusă în zonele de câmpie. În zonele subsidente, albiile râurilor nu depăşesc câŃiva metri.
Râurile în zona de câmpie datorită cursului lent reacŃionează rapid la orice obstacol pe
care-l întâlnesc în cale, fie o ridicare, fie o modificare a substratului ce alcătuieşte albia. De
asemenea cursul râurilor suferă modificări şi în cazul producerii mişcărilor epirogenetice
sau când sunt atrase de linii şi falii.
Mi şcările oscilatorii produse în Pliocen au determinat modificarea frecventă a
cursului Mureşului. Cercetări importante au fost realizate de Ficheux (1934) şi Pop (1947),
Astfel în Levantin cursul Mureşului a fost stabilit de subsidenŃa Csongrad - Szeged.
DirecŃia de curgere a Mureşului a fost stabilită şi o serie de falii.
În ceea ce priveşte mişcările verticale, se remarcă o fâşie la est de Deta - Timişoara -
Vinga ce se ridică cu 0,5 mm pe an; urmează în vest o fâşie îngustă care coboară cu până la
0,5 mm/an (este o fâşie de oarecare stabilitate relativă); la vest de o V Arad - E Jimbolia se
plasează o altă fâşie ce coboară cu 0,5 - 1 mrn/an; în vestul Nădlacului subsidenŃa este de 1 -
1,5 mm/an, iar la vest de Sînnicolau Mare se atinge 2 - 2,5 mm / an. (Cornea, et al.
1979.pag.56).
3.2 Relieful
3.2.1 Factorii genetici ai reliefului
Relieful Câmpiei Arancăi rezultă din interacțiunea a două categorii de factori: factori
endogeni și factori exogeni. Factorii endogeni sunt reprezentați de mișcările neotectonice
pliocen –cuaternare, respectiv înălțarea înălțarea Carpaților Occidentali și mișcările de
subsidență. Principalele tipuri genetice de relief sunt strâns legate de intensitatea
compensatorie a mișcărilor neotectonice pozitive și negative. Precum și caracterul litologic,
cu depozite de cuvertură mai fine.
De cealaltă parte, factorii exogeni, se manifestă prin acțiunea vântului, dar mai ales prin
acțiunea rețelei hidrografice care în tot timpul Pliocenului a contribuit la umplera lacului
Panonic prin transporturi și depuneri de nisipuri și pietrișuri.
Ceilalți factori externi care acționează asupra reliefului sunt cei climatici, biotici, mai
târziu începând să se manifeste cei antropici.
14
Câmpia Arancăi reprezintă o deschidere în con larg a Luncii Mureșului, începând de la
localitatea Periam spre Sv, adică de la cotul de 90° al Mureșului, unde Câmpia Vingăi s-ar
continua spre NV cu cea a Nădlacului. Limita nordică a acestei câmpii include și Lunca
Mureșului situată la 4 – 5 km nord de localitatea Sânpetru Mureș.
Această câmpie este cea mai nouă şi cea mai joasă câmpie mureşeană, pe centrul său
meandrând Aranca ce îşi are încă obârşia în lunca Mureşului, la Sânpetru German (sud de
Pecica).Altitudinile în această zonă se menŃin între 89 – 85 m, pe unele grinduri urcând la 90
m.
Rocile constituite de suprafață sunt recente (nisipuri, pietrișuri mici, mâluri), peste ele
apărând la zi roci lutoargiloase ce conduc la stagnarea apelor meteorice și chiar inundare.
Morfologia reprezintă o câmpie joasă de subsidență, de luncă și de divagare. Panta
câmpiei este de circa 0,30 ‰, deci aproape de orizontală. Ca urmare se impun microforme de
tipul albiilor, meandrelor părăsite, canale de drenaj, grinduri fluviatile, albiilor râurilor actuale.
(a Mureșului și Arancăi), la acestea se adaugă forme antropice: digul râului Mureș, canale,
mofile, tumuli (Posea Gr. 1998, pag.97).
3.2.2 Tipuri de relief
3.2.2.1 Relieful creat pe ape curgătoare
Analizând tipurile genetice de relief ale localității Sânpetru mare, putem constata că
asupra acestuia și-au pus amprenta mai mulți factori, dintre care cel mai important este apa,
care constituie un agent extern cu o energie inepuizabilă datorită circuitului continuu ce îl
realizează la suprafața globului. Aceasta acționează în mod direct după legi proprii fizico-
geografice, în special când curge la suprafața scoarței.
Apele curgătoare din comuna Sânpetru Mare cuprind apele permanente (Aranca și
Mureșul) și apele temporare în arealele în care apar foste albii, microdepresiuni.
În această zonă apa constituie agentul principal de modelare al scoarței, deoarece
existând o pătură superficială de sol și vegetație care protejează rocile, numai firul văilor pe
care se scurge apa, rămâne dezvelit, eroziune fiind mai puternică. Formele de relief specifice
acestui agent de eroziune sunt vale și interfluviul (Posea, 1979, pag 34).
15
3.2.2.2 Relieful biogen
Un alt tip de factor îl reprezintă relieful biogen și anume formele de relief create prin
acțiunea directă a animalelor, care apar foarte frecvent pe suprafața câmpiei, acestea sunt
prezente sub formă de mușuroaie, cărări de animale sau râmăturile mistreților.
Mușuroaiele reprezintă microforme biogene săpate de hârciogi, întâlnite frecvent pe
suprafața câmpiei, mai ales pe terenurile cultivate. Sunt prezente sub aspect conic, cu înălțimi
de 30 cm, diametrul la baza mușuroiului atingând 1- 1,20 m, acesta fiind format din materialul
scos la suprafață de hârciogi în urma săpării galeriilor subterane.
Cărările și urmele de animale sunt microforme de relief cu aspect de mici excavații
concave, au lățimi diferite și sunt create de vite sau animale sălbatice. Acestea au o durată
sezonieră, fiind distruse în timpul lucrărilor agricole (mușuroaiele) sau odată cu apariția
precipitațiilor sau topirea zăpezilor (cărările de animale) (Posea ,1976, pag.35).
3.2.2.3 Relieful antropic
Nu în ultimul rând trebuie amintit că un allt factor deosebit de important în modelarea
scoarței este omul, care odată cu realizarea primelor lucrări de desecare, a exercitat o acțiune
cu careacter constructiv, creând o serie de forme pozitive sau negative.
Dintre formele de relief negative amintim:
- Canalele – teritoriul extravilan al comunei este presărat cu numeroase canale, acesstea
fiind construite cu scopul de desecare. Canalele sunt în general lipsite de apă, ele secând
complet în perioada de vară, prezența lor fiind semnalată de vegetația palustră, în deosebi
trestie. Rolul acestora este acela de a prelua apa provenită din precipitații, în vederea
apariției bălților pe terenuri cultivate.
- Excavațiile- au luat naștere în urma extragerii de către om a materialului necesar pentru
realizarea construcțiilor, ele apărând în jurur localității.
- Urme de vehicule- se pot observa în întreaga zonă dar mai ales în lungul drumurilor. Pot
avea lungimi de câțiva metri și adâncimi suficiente pentru a putea permite stagnarea apei
provenite din precipitații. (Posea, 1976,pag 37).
Ca forme de relief pozitive avem:
16
- Rambleele - au fost realizate în vederea amplasării căilor de comunicaŃii.
- Movilele antropice domină câmpia prin altitudinile lor, de aceea unele sunt folosite
ca puncte geodezice. Toate movilele au formă conică, diametre cuprinse între 50 -160 m şi
altitudini cuprinse între 5 - 15 m.
3.2.3.Procese geomorfologice actuale.
3.2.3.1.Procese de dezagregare.
AlternanŃa umezire - uscare duce la slăbirea coeziunii solurilor în perioadele umede
mineralele argiloase smetice îşi măresc volumul datorită avidităŃii faŃă de apă, în timp ce în
perioadele de secetă îşi micşorează volumul, determinând apariŃia crăpăturilor de secetă care
pot avea lungimi de 1 - 1,2 m şi chiar mai mult, lăŃimi de până la 5,5 cm şi adâncimi de
aproape 20 cm, formându-se adesea o reŃea poligonală. Pe suprafeŃe sărăturate apare şi o
crustă de săruri, de culoare alb - cenuşie, frecvent supusă acŃiunii de deflaŃie (Herşcovici,
1976).
3.2.3.2.Procese gravitaŃionale.
- Creepul - reprezintă suma unei infinităŃi de mişcări foarte scurte separate prin
staŃionări prelungite, pe care le execută fiecare particulă a solului. Cauzele producerii
creepului sunt oscilaŃiile termice, hidratarea, gerul, capilaritatea, dizolvarea, creşterea
rădăcinilor, mişcarea animalelor.
- Tasarea - este o mişcare Sentă pe verticală efectuată în interiorul rocilor
afânate sub forma unei compresiuni impuse de greutatea proprie sau de altă suprasarcină, în
această categorie se încadrează şi procesul de pluviodenudare, care se manifestă mai ales
pe pantele uşor mai mari ale microdepresiunilor de tasare, pe malurile Arancăi,
Mureşului şi a canalelor.
- Surpările - sunt prezente în lungul albiilor minore ale Arancăi, Mureşului dar
şi în lungul canalelor care au apă. Acest proces are o intensitate şi frecvenŃă redusă
(Herşcovici, 1976).
17
3.2.3.3. Procesele fluviale
Modelarea fluvială se desfăşoară în principal în cadrul albiei majore în timpul
inundaŃiilor, modificând continuu topografia fundului malurilor.
3.2.3.4.Procesele eoliene
Aici se remarcă deflaŃia, prin care materialul de la suprafaŃa solului este transportat
la diferite distanŃe, în funcŃie de intensitatea vântului. Se manifestă mai ales pe suprafeŃe
ocupate de săraturi, unde particulele lipsite de coeziune sunt uşor preluate de vânt şi
transportate.
3.2.3.5.Procese biogene
Acestea se manifestă în lungul râurilor şi canalelor prin procesul de colmatare
biogenă, datorită prezenŃei vegetaŃiei acvatice, formate mai ales din trestie şi
papură(Herșcovici, 1976).
18
CAPITOLUL 4.
ASPECTE CLIMATICE
4.1.Factorii genetici ai climei
Principalii factori determinanŃi ai regimului climatic sunt: radiaŃia solară,
suprafaŃa subiacentă şi circulaŃia generală a atmosferei.
Clima unității analizate se înscrie în climatul Câmpiei de Vest, respectiv Câmpiei
Timișului, unitatea de relief unde este localizat și teritoriul localității Sanpetru Mare.
Topoclimatul de câmpie este cel care caracterizează, această unitate de relief, respectiv
această localitate.
Particularitățile geomorfologice ale acesteia sunt: altitudinea scăzută, întinderea mare,
uniformitatea reliefului, absența obstacolelor orografice și deschiderea largă spre toate
direcțiile de vânt. Acestea determină anumite caracteristici comune ale acestui topoclimat:
advecții relativ simultane ale maselor de aer, variații periodice și neperiodice ale parametrișor
climatici, repartiția lor uniformă, bilanț radiativ și caloric cu valori deintre cele mai mari, cel
mai mare grad de continentalism. (Geografia României, vol.IV, pag 18).
Caracterizarea elementelor climatice ale comunei s-a realizat pe baza datelor înregistrate
la stația meteorologică Sânnicolau Mare (90 m altitudine), ale cărei coordonate generale sunt:
40°04̍ longitudine estică și 20° 37̍ latitudine nordică.
Factorii care influențează clima comunei Sânpetru Mare suferă importante modificări în
timp și spațiu, ceia ce atrage variații corespunzătoare ale elentelor climatice; aceste variații
constituind de fapt caracteristicile climatice ale zonei de câmpie.
4.2 Temperatura aerului
Temperatura aerului prezintă contraste termice evidente între vară și iarnă și de la zi la
noapte. Suprafața activă, îndeosebi solul, se încinge foarte mult în zilele toride de vară.
Convecția termică se dezvoltă puternic și se răcește deosebit de mult iarna, în nopțile și zilele
geroase, datorită radiației efective mari, când în spațiul topoclimatice se remarcă inversiuni
termice stabile.
19
Datorită faptului că ne aflăm într-o zonă de câmpie, temperatura aerului are valori
ridicate aproape tot timpul anului, valorile negative înregistrându-se în anumite perioade ale
iernii. Astfel putem vorbi de o temperatură medie anuală pozitivă de 10-11° C. Iarna,
temperatura aerului scade rareori sub 0° C, iar vara temperatura temperatura medie este de
25° C, putând să atingă valori mult mai ridicate în zilele caniculare. (Geografia României,
vol.IV, pag.20).
4. 3 Elementele climatice
• Precipitațiile
PrecipitaŃiile atmosferice constituie unul dintre cele mai importante elemente ale
climei. Ele variază mult de la un an la altul, datorită activităŃii ciclonale şi invaziilor de aer
umed dinspre vest, nord - vest şi sud - est (Ghibedea, 1973, pag.12).
Caracteristicile circulației generale ale atmosferei și particularitățile suprafeței active
terestre determină regimul și repartiția totală a precipitațiilor.
Cantitățile medii de precipitații anuale în aceată regiune se situează în jurul valorii de
600 mm după cum se poate observa din tabelul.1. Sumele anuale ale precipitațiilor
atmosferice (tabel. 1) variază de la 267,7 mm în anul 2002, la 699,1 mm în anul 2000.Cea mai
mică cantitate de precipitații a căzut în anul 2002 (Fig.3)
Tabel.1 Suma anuale ale precipitațiilor (mm), în intervalul 1993-2003 (Sursa: Datele Stației meteorologice
Sânnicolau Mare)
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Media multianuala
631,5 367,9 448,8 435,4 512,8 653,9 535,7 669,1 521,6 267,7 633,6 518,9
20
0
100
200
300
400
500
600
700
800
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Anii
Pp
(m
m)
Fig.3 Variația sumelor anuale ale precipitațiilor (mm), în intervalul 1993-2003 (sursa: Datele Stației Meteorologice Sânnicolau Mare, 2008)
• Vânturile
Factorii care determină frecvenŃa, viteza şi durata vânturilor, sunt legaŃi de
circulaŃia generală a atmosferei. Principalii centrii de acŃiune în această regiune sunt:
Anticiclonui Azorelor, cicionii nord - atlantici, ciclonii mediteraneeni şi Anticiclonul
Siberian, fiecare cu pondere diferită în cursul uni an. Atât direcŃia, cât şi viteza vântului
depind de mărimea şi sensul gradientului orizontal şi presiunii atmosferice creat de
sistemele barice care traversează sau acŃionează deasupra regiunii (Mihalca, Stanciu, 1996,
pag. 45-52)
FrecvenŃa vântului pe direcŃii:
Analizând frecvenŃa vântului pe cele 8 direcŃii, observăm că direcŃiile predominante
sunt: sud 16,4 %, nord 11,4 %, şi sud-est 10,0 % (tabelul. 2 şi fig.4)
Tabel.2 Frecvența vânturilor pe direcții (%) în intervalul 1993-2003 (Sursa: Datele Stației meteorologice
Sânnicolau Mare)
N NE E SE S SV V NV
11,4 3,1 4,8 10 16,4 5,3 11,7 8,4
21
0
5
10
15
20N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Frecventa vantului pe directia (%)
Fig.4 Frecvența vânturilor pe direcții (%) în intervalul 1993-2003 (Sursa: Datele Stației meteorologice
Sânnicolau Mare)
• Fenomene meteorologice deosebite
În comuna Sânpetru Mare se înregistrează fenomene meteorologice deosebite fiind
reprezentate de un anumit număr, de zile cu averse de ploaie, de zile cu ninsoare, de zile cu
lapoviŃă şi de zile cu grindină:
- Numărul de zile cu ploaie oscilează între 30 şi 54 zile;
- Numărul de zile cu averse de ploaie este cuprinsă între 53 - 89 zile;
- Numărul de zile cu ninsoare este de 10 - 39 zile;
- Numărul e zile cu lapoviță variază între 1- 9 zile;
- Numărul de zile cu grindină variază între 1 - 2 zile, grindina manifestându - se
din luna martie cu 0,1 zile, aprilie 0,2 zile, mai 0,2 zile, iunie 0,1 zile şi iulie 0,2
zile, aceste valori variază de la an la an în funcŃie de durata şi intensitatea pîoii;
- Numărul de zile cu ceaŃă oscilează între 26 şi 48 zile, acestea având frecvenŃa
mai mare în anotimpul rece (staŃia meteorologică Sânnicolau Mare).
22
CAPITOLUL 5.
HIDROGRAFIA
5.1 Aspecte hidrografice a comunei Sânpetru Mare
Teritoriul comunei Sânnpetru Mare se află situat în bazinul hidrografic al râului Aranca.
”Bazinul hidrografic al acestui sistem se suprapune peste cursurile parazitare vechi al
Mureșului, care înainte de îndiguirea acestuia erau inundate de ape mari.Complexul Aranca se
află și azi sub influența apelor mari ale Mureșului, legatura realizându-se hidraulic pe cale
subterană. Bazinul hidrografic al Arancăi se prezintă ca o adevărată zonă de divagare,
puternic alivionată, părăsită însă de afluxul unor ape de inundație de mare amploare. Astfel,
este suficient să amintim că pe marea majoritate a suprafeței sale apele freatice sunt la
adâncimi de 0-2 m; lăcoviștele ocupă din bazin 316,6 km², sărăturile 158 km², aluviunile mai
mult sau mai slab solificate 78 km², iar cernoziomurile dezvoltate pe popinele loessoide abia
381 km². Mai ales în partea dreaptă a cursului, apele freatice ale Arancăi au variații
influențate de variațiile de nivel ale Mureșului”. (I. Ujvári, 1972, pag.339).
5.2 Apele de suprafață
5.2.1 Apele curgătoare
ReŃeaua hidrografică este reprezentată de râuri, lacuri, precum şi un sistem de
canale care împânzesc teritoriul comunei. În această zonă, cursurile de apă prezentau
frecvente meandre, despletiri, divagări, fiind însoŃite de întinse zone inundabile. Toate
acestea au făcut ca omul să intervină de timpuriu, pentru a înlătura efectele negative
legate de reŃeaua hidrografică şi de excesul de apă, construind o serie de diguri, canale de
scurgere sau corectări de cursuri. Prin localitatea Sânpetru Mare curge râul Aranca.
,, Aranca este un râu instalat pe fostele albii ale Mureşului, dispuse pe un areal de
largă divagare, înainte de îndiguire. Izvorăşte din lunca Mureşului, de ia Felnac (unde
începe digul Mureşului) şi se varsă în Tisa pe teritoriul Serbiei. Are roi principal de
desecare a sistemelor de drenaj ce acoperă peste 900 km2. în perioadele foarte ploioase nu
poate evacua toată apa, din cauza stăvilarelor foarte înguste de la frontieră, provocând
23
inundări pe câmpurile laterale.În bazinul său s-au realizat şi sisteme de irigare în
apropiere de Mureş ia Periam, Sânpetru Mare, Igriş şi Cenad (cu apă din Mureş, având
prize de captare la Periam Port şi Cenad).
Are ca afluent de stânga pe GalaŃca, din Câmpia Jimboliei, un curs şi mai vechi al
Mureşului” (Posea, Gr., 1998, pag. 319-320).
Apele Arancăi sunt alimentate din precipitaŃii, ele drenează în general apa freatică,
având un regim torenŃial şi sezonier care produc inundaŃii limitrofe cu băltiri temporare
locale ulterioare. Apele ei sunt folosite pentru irigat de către cultivatorii de legume din
Sânpetru Mare. în timpul verilor foarte secetoase, Aranca seca, albia sa fiind îmburuienată
(de ex. în anii 2003, 2004). în toamna anului 2005 şi primăvara anului 2006 albia Arancăi a
fost dragată (curăŃată) de aluviuni, după o perioadă de peste 30 de ani.
La nord de localitatea Sânpetru Mare, la aproximativ 4 km curge unul dintre cete mai
mari râuri ale României - Mureşul. El formează graniŃa naturală a comunei Sânpetru Mare
cu judeŃul Arad. Panta Mureşului în această zonă scade şi are valoare de 0,22 %o. (S. Ujvari,
1972), divaghează mai puternic şi meandrează, motiv pentru care a fost îndiguit. Digul (foto
3) din dreapta începe de la Mândruloc (la est de Arad), iar cel din stânga de la Feînac, cu
segmente şi ia Arad. Până la construcŃia digului în anul 1910, Mureşul a inundat de
nenumărate ori localitatea Sânpetru Mare.
În cartea bisericească -,, łvetni troid", la pagina 225 sunt trecuŃi anii în care apele
Mureşului s-au revărsat asupra localităŃii Sânpetru Mare, după cum urmează: 1818, 1824,
1830, 1864 (este inundat tot satul), 12.05.1877 (apa a ajuns până la biserică, locul care este
socotit cel mai înalt din localitate).
Şi în timpul inundaŃiilor din anul 1970, în 19 mai, debitul Mureşului a atins valoarea de
2230 m3/sec.
Debitul mediu al său la Nădlac este de 191 m3/sec.
În anii secetoşi, debitul minim a fost de 14,0 m3/sec, la 29.01.1964. Aluviunile cărate în
suspensie se ridică la media de 95 kg/s. Apa sa este folosită Ia irigaŃii (Posea, Gr, 1998, pag.
318-319).
5.2.2 Lacurile
Lacurile din comuna Sânpetru Mare sunt de origine antropică (foto 1.), luând
naştere în urma excavării pământului pentru construcŃia de locuinŃe.
24
Foto 1. Lac de origine antropică situat în partea sudică a localității (Vuicin, 2011)
În jurul localităŃii există 5 asemenea lacuri. Cel mai mare se găseşte în partea
sudică a localităŃii în apropiere de gară. În prezent aceste lacuri nu au apă tot anul deoarece
vara seacă.
5.3. Apele subterane
Conform literaturii de specialitate, apele subterane se divizează, după natura lor
hidraulică, în ape descendente şi ape ascendente.
Apele descendente se află în primele orizonturi ale scoarŃei terestre şi au un schimb
intens de resurse de apă cu atmosfera şi hidrosfera. Apele cu caracter ascendent sunt închise
în orizonturi acvifere izolate, prin orizonturi impermeabile fiind considerate captive. Apele
subterane descendente iau naştere în urma circuitului actual, iar cele de adâncime pot avea
un ciclu de reînnoire multianual, multisecular
25
5.3.1 Apele freatice
Conform clasificării realizate de Ujvari şi Marosi (1969) ,, apele freatice din comuna
Sânpetru Mare se încadrează în macroregiunea apelor freatice din depresiunile şi bazinele
intercarpatice. Macroregiunea include, alături de alte regiuni, regiunea Câmpiei de Vest
aflată sub influenŃa climatului oceanic, climat care contribuie la o umezire relativ bogată.
Astfel, stratul freatic este alimentat îndeosebi prin topirile de iarnă, iar adâncimea la care
se află apele freatice este foarte mică, aproape de suprafaŃa terenului (1,5-2 m) şi au o
scurgere foarte lentă, chiar stagnantă. Regimul lor este puternic influenŃat de lucrări de
îndiguiri, desecări, de formarea apelor interioare. în aceste condiŃii apar frecvent soluri
sărăturate, igrasia la ciădiri, în special la cele mai vechi, calitatea slabă a apelor”
(mineralizare ridicată, conŃinut organic abundent, infestări cu îngrăşăminte chimice, etc).
Comuna Sânpetru Mare se caracterizează prin existenŃa unui strat freatic cantonat la 2
- 5 m adâncime, iar în zonele mai joase urcă la 0 m. Freaticul nepotabil prezintă nivele
fluctuante (1,5 - 2,0 m) dependente de volumul şi durata precipitaŃiilor şi la diferite
adâncimi în funcŃie de altitudinea locală. Debitele specifice orizontului freatic prezintă
importanŃă din punct de vedere practic. PotenŃialul orizontului freatic depinde de
permeabilitatea şi grosimea depozitelor acvifere şi de sursele de alimentare ale acestora,
debitele cele mai mari fiind de 2 - 4 l/s/m.
Mineralizarea apei freatice se referă la cantitatea de minerale conŃinută într-un litru de
apă. Cea mai mare valoare este de 1500 mg/l.
Duritatea totală (exprimată în grade hidrometrice) se referă la conŃinutul de săruri de
calciu şi magneziu. Ea prezintă diferenŃieri în funcŃie de capacitatea de dizolvare a apei, în
zonă predomină valorile de 15 - 25°.
Sub aspect chimic apa freatică deŃine cantităŃi de ioni de Clor şi au valori de peste 1500
mg/l, iar ionii de sodiu ating valori de 200 mg/l (Ujvari, Marosi, 1969, pag 28).
5.3.2 Apele de adâncime
Conform zonării hidrochimice realizate de Ujvari, apele de adâncime din zona
noastră se încadrează în zona A cu ape dulci, bicarbonate.
Hidroizohipsele primului strat acvifer de adâncime ajung la 90 - 80 m, fiind în
concdrdanŃă cu suprafaŃa topografică (în acest areal se încadrează şi curba de nivel de 80 m),
26
iar adâncimea la care se află acoperişul primului strat acvifer de adâncime este de
aproximativ 50 m (Ujvari, 1972, pag 30).
27
CAPITOLUL 6.
VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE LOCALE
6.1 Vegetația
Aceasta are scopul de a preciza şi a delimita pe teren complexe floristice,
istoriceşte constituite, pe un anumit teritoriu.
Regionarea este o probiemă importantă a biogeografiei şi este necesară pentru
stabilirea aspectelor geografice ale valorificării resurselor vegetale şi animale. Localitatea
Sânpetru Mare este situată în regiunea macaronezo - mediteraneană (subregiunea
submediteraneană), provincia panono - ilirică, districtul Câmpia Banatului şi Crişanei
(Geografia României, 1983). Din cauza modificărilor realizate de om în această localitate
suprafeŃele acoperite cu arbori au dispărut, ele menŃinându-se doar în iunca Mureşului,
terenurile arabile şi pajiştile ocupă suprafeŃe mari.
Principalele specii de vegetație ierboasă sunt păiuşurile (Festuca valesiaca, Festuca
pseudovina), firuŃa cu bulbi (Poa Bulbosa), bărbos (Botriochloa ischemum), pirul gros
(Cynodon dactylom), laptele câinelui (Euphorbia cyparissias), coada şoricelului (Achilea
secatecea) şi diferite plante ruderurale (Atlasul R.S.R., 1972).
VegetaŃia de sărătură se formează pe soluri saline şi are caracter intrazonal. Are o
desfăşurare discontinuă, fiind adaptată la regimul de săruri şi umiditate cu totul deosebită
din aceste terenuri.
Dintre comunităŃile de sărătură nu apare decât asociaŃia de Camphorosma ovata. Pe
soloneŃurile umede se dezvoltă comunităŃile cu Statice gmelini, Aster tripolium,
ArterrŃisia maritima, în aceste terenuri apare o comunitate dominantă de Hordeum Hystrix.
SoloneŃurile mai slab sărăturate sunt acoperite în locurile mai umede de o vegetaŃie
formată din Juncus gerardi, Pholiurus pannonicus, Festuca pseudovina.
În prezent vegetaŃia halofilă este foarte rar întâlnită pentru că arealele sărăturate au
fost introduse în circuitul agricol alături de celelalte terenuri. Cu toate acestea pe terenurile
sărăturate nu se dezvoltă nici culturile agricole (Grigore, Schrott, 1973, pag. 32).
VegetaŃia acvatică apare în lungul râurilor (Mureş, Aranca), bălŃilor şi în lungul
canalelor construite de om. Este reprezentată de plante cu adaptări speciale: plante care
plutesc pe suprafaŃa apei fără rădăcini: linti Ńa, peştişoara, iarba broaştelor (Hydrocharis
morsus ranae); plante fixate în mâlul de pe fundul apei: broscariŃa (Rotamageton natans);
28
plante cu frunze şi flori plutitoare: Myriophylulum verticiilatum, Myriophyllum spicatum,
Vellismeria spiralis, etc); plante amfibii sau emerse, a căror bază se află în apă: limbăriŃa
(Alismafplantago), stân VegetaŃia palustră se dezvoltă pe terenurile acoperite cu un strat
puŃin adânc de apă sau în areale unde apa freatică se află la adâncimi mici. Se întâlneşte în
lungul râurilor şi în lungul canalelor.
Cea mai des întâlnită este trestia care suportă oscilaŃii mari ale nivelului freatic şi
condiŃii edafice mai puŃin favorabile. Alături de acestea este papura, rogozul,etc.
VegetaŃia segetaîă se întâlneşte alături de culturile agricole, iar lângă aşezările omeneşti şi
drumuri se întâlnește vegetație ruderurală.
În cadrul vegetaŃiei segetale se remarcă două comunităŃi în funcŃie de plantele de
cultură pe care le însoŃesc.
În culturile de păioase se întâlnesc: nemŃişor de câmp, negruşcă, macul roşu
(Papaver rhoes), ciocul berzei etc. Pe marginile drumurilor de Ńară, a cărărilor sunt
caracteristice asociaŃiile formate din: Pozgonum aviculare, Sclerochioa dura, Matricia
matricoraides; alte specii întâlnite sunt: orzul şoricesc, raigras, pătlagina (Atlasul R.S.R.,
1972).
6.2 Fauna
RepartiŃia animalelor în teritoriul localităŃii Sânpetru Mare este strâns legată de
atributele factorilor naturali care pot asigura condiŃii optime de viaŃă.
Fauna din această regiune se încadrează în regiunea paleoarctică, subregiunea
panonică. Provincia prezintă o faună centrai-europeană, dar cu multe elemente de origine
pontică (Geografia României, 1973). Dintre animale caracteristice enumerăm: orbetele
(Spalx leucodon transsilvanicus), bacterieni (Rana alvalis woltersdorfi), lepidoptere (Eudia
spini), Lithobius parietum, Schndzla maontana herculis.
În această zonă o pondere însemnată o au rozătoarele, care uneori produc pagube
însemnate agriculturii: popândăul (citellus cittelus), hârciogui (Cricetus cricetuis), căŃelul
pământului (Sphalax leucodon), şoarecele comun (Mircotus arvalis), şobolanul de câmp
(Apodemus argarius), iepurele (Lepus europeus). Frecvent se întâlnesc şi mamifere
carnivore ca: vulpea (Vulpes vulpes)(foto2), dihorul (Muştele putorius), nevăstuica
(Putorius vuigaris) (Grigore, Schrott, 1973).
29
Foto.2 Vulpes vulpes (Sursa: www.animale.ro )
Păsările sunt reprezentate de : prepeliŃă (Conturnis conturnis), potârniche (Pedrix
pedrix), graurul (Sturnus vuigaris), fazanul ( foto.3) (Phasianus colchicus), cioară de
semănătură (Corvus fugilegus), etc. Păsările răpitoare de zi sunt reprezentate de şorecarul
mare (Buteo buho), şorecarul încălŃat (Buteo laopus), coŃofana (Pica pica), iar cele de
noapte sunt reprezentate de: bufniŃă (Buho buho), ciuf (Asio flammeus). Majoritatea
păsărilor migrează în perioada de iarnă (Atlasul R.S.R., 1972).
30
Foto.3 Fazan (Phasianus colchicus), (Sursa: www.vanatoare-vanator.ro)
Reptilele sunt reprezentate de şopârla cenuşie (Lacetra agilis), destul de comună iar
amfibienii de broasca râioasă comună (Bufo bufo), în locurile cu pământ moale, trăieşte
broasca de pământ (Paleobates syriacus).
Lumea nevertebratelor are ca reprezentanŃi orthopterele, din care fac parte speciile:
Teitigonia virridissima, Acrida biocolor, Ephipiger ephipiger, etc.
6.3 Solurile
Solul este considerat un sistem tridimensional, format din material relative afânat,
situate la suprafaŃa scoarŃei terestre şi alcătuit din componenŃi minerali şi organici, precum
şi din diverse organisme vii, afiaŃi în interacŃiune, cu caracteristici fizice, chimice, biologice
şi morfologice diferite de cele ale materialelor parentale din care s-a format şi evoluat, prin
procese specifice, sub acŃiunea climei şi vieŃuitoarelor, în diferite condiŃii de relief, având o
organizare proprie, fiind capabii de schimb continuu de substanŃe şi energie cu mediul,
având proprietatea de autodezvoltare şi de asigurare a unor condiŃii necesare creşterii
plantelor (lanoş, 1999).
31
Geneza şi evoluŃia tipurilor de sol sunt strâns legate de următorii factori: relieful,
clima, roca, apa, vegetaŃia şi fauna, activitatea antropică şi timpul.
• Relieful
Relieful este un factor pedogenetic important, care condiŃionează procesele de
solificare, de repartiŃie şi de diferenŃiere a soiuriior, deoarece în funcŃie de el se etalează
clima, se dezagregă sau se alterează roca, se distribuie apa sau se etajează vegetaŃia.
SuprafeŃele orizontale acoperite cu soluri greu permeabile (soloneŃuri, soluri pseudogleice)
permit stagnarea apei provenită din precipitaŃii, care preia parŃial materialul mineral şi
organic, după care se scurge lent, adâncind sau colmatând zonele mai joase (lanoş, 1999).
• Roca
Roca influenŃează geneza, răspândirea şi fertilitatea solului, prin aportul mare de
material (cea. 80 %). Alcătuirea fizică a rocii parentale este răspunzătoare de grosimea
solului, de textură, proprietăŃi fizico - mecanice şi hidrofizice, iar compoziŃia mineralogică
defîpeşte caracteristicile chimice şi regimul substanŃelor nutritive din sol, condiŃionând
procesele pedogenetice şi fertilitatea.
Rocile generatoare de soluri în această zonă sunt reprezentate prin depozite
cuaternare alcătuite din nisipuri, pietrişuri, argile şi aluviuni recente.
Materialele luto-argiîoase existente fa suprafaŃă sunt impermeabile, favorizând
stagnarea apei la suprafaŃă (lanoş, 1999).
• Factorul climatic
Clima reprezintă cel mai important factor pedogenetic, prin caracterul ei universal,
precum şi prin rolul pe care îi are în răspândirea zonală a factorului biologic.
În funcŃie de condiŃiile climatice se realizează procesele de alterare a mineralelor,
intensitatea levigării materialului mineralelor, modul şi intensitatea de descompunere a
materiei organice.
În procesul de solificare, clima exercită o dublă acŃiune: directă, în care fenomenele
climatice influenŃează procesele chimice, fizice şi biologice care au loc în sol şi indirectă
prin acŃiunea pe care o exercită asupra altor factori pedogenetici (rocă, relief, vegetaŃie).
InfluenŃa climei asupra învelişului de sol se manifestă în sens constructiv sau distructiv,
îndeosebi prin trei elemente: temperatură, precipitaŃii şi vânt (lanoş, 1999).
32
Temperatura are rol de catalizator a! proceselor care se produc în sol (alterare,
mineralizare, humificare, absorbŃie, evapotranspiraŃie).
Temperatura medie multianuală variază între 10,8 - 1TC. Luna cea mai caldă, iulie, are
temperaturi medii de 21 - 22°C, iar luna cea mai rece prezintă valori cuprinse între - 1 şi -
2°C. VariaŃiile de temperaturi din sol sunt mai reduse decât ceie din aer, ceea ce indică
faptul că solul preia şi modifică condiŃiile de mediu în sensul său de evoluŃie.
PrecipitaŃiile prezintă cea mai importantă sursă de alimentare cu apă a solului,
stagnare, înmîăştinire, scurgere asupra unor procese specifice: eluvierea, iluvierea,
pseudogleitzarea, etc.
Pe lângă participarea la aceste procese, apa intervine şi în realizarea schimburilor
nutritive dintre sol şi plante, şi determină conŃinutul de argilă al solului. Suma medie
multianuală a precipitaŃiilor în zona localităŃii Sânpetru Mare variază între 550 - 600 mm.
Apa provenită din precipitaŃii sau din topirea zăpezilor stagnează în microdepresiunile
de pe suprafaŃa câmpiei, dând naştere băltirilor, până când pătrunde în roca afânată,
poroasă, determinând apariŃia dezagregărilor şi dispersării, favorizând reacŃii chimice şi
procesele de alterare a substanŃelor minerale şi organice, schimbul nutritiv dintre sol şi
plante (lanoş, 1999).
• Factorul hidrologic
Apa freatică intervine în formarea şi evoluŃia solurilor, numai când se găseşte la mică
adâncime (sub 5 m). Excesul de umiditate datorat apei freatice poate provoca stagnarea
apei la suprafaŃa solului perioade lungi de timp, cum s-a întâmplat în anul 1970, când au
fost inundate suprafeŃe mari. Solurile aflate sub influenŃa apei freatice sunt mai bogate în
materie organică, au un orizont humifer mai profund, iar procesele de levigare şi
debazificare sunt reduse, aşa cum sunt lăcoviştele (lanoş, 1999).
• Factorul biologic
Solificarea este mai ales un proces de natură biologică. VegetaŃia este sursa principală
de materie organică, aceasta fiind o componentă importantă a solului, atât din punct de
vedere calitativ cât şi cantitativ. PrezenŃa sau absenŃa vegetaŃiei favorizează sau nu
pătrunderea apei în sol, dar influenŃează şi procesul de eroziune.
Principala sursă de substanŃe organice, pe seama căreia se formează soiul, o
reprezintă vegetaŃia ierboasă. Aportul cel mai mare este adus de rădăcini. Resturile
33
organice sunt descompuse sub acŃiunea microflorei (bacterii, ciuperci, actonomicete) în
compuşi mai simpli, întâi de natură organică, apoi de natură minerală, în prezent o importantă
sursă de materie organică o reprezintă plantele cultivate, care au înlocuit pe mari suprafeŃe
pajiştile naturale.
Fauna este foarte variată şi acŃionează asupra solului în funcŃie de adaptarea la
condiŃiile de mediu.
Fauna este unul dintre factorii importanŃi care participă la formarea şi evoluŃia soiului
(lanoş, 1999).
• Factorul antropic
Spre deosebire de acŃiunea animalelor, ce exercită întâmplător asupra naturii
înconjurătoare, omul, cunoscând legile naturii, intervine în mod conştient în vederea
satisfacerii necesităŃilor vitale. în ultimul secol, omul prin lucrări agricole, hidroameliorative,
a intervenit în procesul de pedogeneză, modificând sensul natural de evoluŃie al solului.
• Timpul ca factor pedogenetic
Pentru formarea oricărui tip sau varietate de sol, este necesar să treacă un timp oarecare.
Dacă această perioadă a trecut, factorii pedogenetici nu şi-au exercitat acŃiunea lor
specifică (lanoş, 1999).
Tipurile de soluri întâlnite în zona localităŃii Sânpetru Mare fac parte din categoria
molisolurilor (fig.5).
Molisolurile sunt soluri bogate în humus de culoare închisă, cu structură
grăunŃoasă, glomerulară sau poliedrică angulară, bine dezvoltată, cu reacŃie slab acidă şi
conŃinut optim de nutienŃi. Ca urmare au o fertilitate ridicată.
Cernoziomurile cambice s-au format şi a evoluat într-un climat cald şi secetos, cu
temperaturi medii de 10 - 11°C, precipitaŃii de 600 - 700 mm/an, sub o vegetaŃie de
silvostepă. Cernoziomul cambie a evoluat pe loessuri şi depozite loessoide, dar şi pe luturi
şi depozite fluviatile cu granulometrie mijlociu - fină şi fină.
Cernoziomuri cambice tipice sunt cele mai răspândite, fiind soluri freatic umede
deoarece au evoluat sub influenŃa unui nivel hidrostatic aflat la 3-5 m adâncime. Au luat
naştere pe depozite cu granulometrie fină şi mijlociu fină.
Cernoziomuri cambice gleizate apar în asociaŃii cu alte subdiviziumi aîe
cernoziomului cambie, s-a format pe forme plane de relief. Au evoluat sub influenŃa unui
34
nivel freatic aflat la adâncimi de 2-3 m şi 1-2 m, ceea ce a imprimat solului o gleizare slabă,
respectiv moderată.
Fig.5 Tipurile de soluri din arealul comunei Sânpetru Mare (după Harta solurilor 1:200.000)
Cernoziomuri cambice sărăturate apar pe suprafeŃe afectate de gleizare, care se
manifestă slab, moderat şi chiar puternic. Datorită regimului hidric predominant exudativ,
35
ele se formează doar în zone în care nivelul freatic se găseşte în zona critică (lanoş, et. al. ,
1995) Se mai găsesc pe suprafeŃe reduse lăcovişti şi soluri gleice, soloneŃuri, soluri aluviaîe,
vertisoiuri, etc.
CAPITOLUL 7.
ASPECTE DE GEOGRAFIE ISTORICĂ
36
Banatul era cunoscut ca teritoriu cuprins între Dunăre la sud, Tisa la Vest și nord - vest
și voivodatul Transilvaniei la est, cu aliniamentul Mureșului și a Muntelui Mic, continuându-
se cu Cerna de sud.
În perioada ocupației turcești teritoriul Banatului administrat de turci se întindea până în
zona Ineului. După primul război mondial, aproximativ 7000 km² au rămas alipiți statului sârb,
mai exact partea de vest a Banatului istoric, unde populația sârbă era mai numeroasă.
Banatul istoric era cunoscut încă din antichitate, pe timpul dacilor acesta făcea parte din
regatul lui Burebista, care se întindea de la la Nipru în răsărit (Ucraina de astăzi), până la
Marea Adriatică în vest, la nord de Viena și Moravia în nord, până în Munții Balcani în sud și
Marea Neagră în sud - est.
După moartea lui Burebista (‘44 Î.Hr.) aceste teritorii s-au fărămițat dar pe timpul lui
Decebal (a doua parte a sec.I și începutul sec.II), în arealul Banatului de astăzi și a Ardealului
de sud – vest șI a Olteniei s-a conturat noul stat condus de Decebal care urmărea să-i unifice
pe toți dacii din fostul regat a lui Burebista.
La sfârșitul secolului I și începutul secolului II romanii au ajuns în sudul Dunării și au
atacat posesiunile dacilor.
Între 101 -106, după ce au construit podul de la Drobeta Turnul Severin au invadat regatul
Daciei în urma a doua războaie Tape (101) și Sarmisegetuza (106) pe timpul împăratului
Traian.
Dacia a rămas sub ocupația romanilor împreună cu Banatul până în anul 271 pe timpul
împăratului Aurelian, care a retras armata și administrația romană la sud de Dunăre din cauza
deselor răscoale ale dacilor și datorită faptului că în zonă au apărut goții (triburi războinice de
origine germanică).
Pe timpul împăratului Constantin Cel Mare, o parte din Dacia era sub administrația
imperiului roman, drept care împăratul Constantin a construit un nou pod în zona orașuluio
Corabia și a localității Celei numită Romula Malva, existând și un drum de-a lungul Oltului.
Peste Banat și restul Daciei s-au prindat mai multe popoare migratoare: avarii și slavii.
Între anii 678 – 680, au venit bulgarii de origine turcomană din zona Turanului, care mai
înainte au locuit pe Volga, de unde au primit numele de volgani – bulgari.
După anul 700 avarii au constituit un stat de-a lungul Tisei în special în parte stângă,
fapt amintit în documentele de la Sinodul al șaptelea Ecumenic, de la Niceea în anul
37
787: ”Din ceata celor de la Niceea a făcut parte și a pus semnătura și episcopul Ursus al
avarilor”, Ursus apărea din cetatea Biharia.
Pe ruinele statelor avariților care au fost asimilați de strămoșii noștrii s-au ridicat trei
voivodate: Gelu în Transilvania, cu capitala la Dăbâca, în apropiere de Cluj, Menumorut cu
capitala la Biharia care cuprindea zona Crișurilor și Tisa de mijloc și voivodatul lui Glad șI
Ahtung din zona Tisei inferioare a Mureșului și a Daciei cu capitala la Morisena.
În anul 1333, pe timpul domniei lui Carol Robert, regale Ungariei, care a fost bătut de
Alexandu Basarab la Posada, acesta scăpând doar travestindu-se în călugăr, mută capitala
regatului maghiar la Timișoara.
În anul 1300 apare prima atestare documentară (1315) a populației din cuprinsul zonei
Banatului; în aceată conscripție apare și localitatea Sfântu Petru Mare, locuită de români.
Banatul a rămas sub stăpânirea regatului maghiar până în anul 1526 după bătălia de la
Mohaci (pe Dunăre, la sud de Budapesta), când armata maghiară a fost distrusă de armatele
turcești conduse de sultanul Selim.
În 1555, Budapesta a fost transformată în pașalâc turcesc, tot în această perioadă a fost
transformată și Timișoara cu ținutul Banatului, unde turcii au stăpânit până în anul 1716.
În 1682, turcii au înaintat pe Dunăre în sus și au asediat Viena care după mai multe luni de
liptă era pe punctual să capituleze, dar au intervenit doi factori.
Șerban Cantacuzino, domnitorul șI comandantul armatei Tării Românești, fiin obligat să
participle la această campanie militară alături de turci a furnizat în secret austriecilor date
prețioase despre armata turcă ca armament șI provizii.
Regele Sobieski al Poloniei a ajuns la timp și a contribuit la despresurarea Vienei.
În 1688 s-a dat o bătălie puternică pe Dunăre la nord de Novi Sad lângă localitatea Pasaroviț,
între armatele habsburgice și armatele turcești, habsburgii învigându-i pe turci.
În aceste lupte, în armata austriacă s-a evidențiat generalul Eugen de Savoia care va
conduce în continuare armatele habsburgice în campaniile militare care se vor desfășura
împotriva turcilor, în perioana următoare atât pe teritoriul Banatului cât și în alte părți.
Aurmat o perioadă de pace până în 1715 – 1716, perioadă în care austriecii au făcut pregătiri
strategice, militare, profitând de pacea încheiată cu turcii, ca mai apoi să de-a ultimul asalt
împotriva turcilor, asediind Timișoara și alungându-i pe turci peste Dunăre.
În august 1716, a început asediul Cetății Timi șoara, cel mai important punct strategic al
turcilor din Banat.
După două luni de de lupte, turcii au capitulat, dar au fost lăsați să plece de către
comandantul armatelor austriece, cu armament ușor și bagajul care a fost dus cu 1000 de
38
căruțe, fiind conduși până la Dunăre în apropiere de Belgrad îndreptându-se apoi pea pa
Moravei în sus, spre Balcani.
Banatul și Taransilvania au fost ocupate de austrieci până în 1916, în această perioadă s-
a fixat o graniță între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, de-a lungul Dunării și în
continuarea râului Sava (spre vest).
Din îndemnul Papei de la Roma și prin intermediul împăratului Leopold al Austriei și a
cancelarului imperiului Kun s-a procedat la trecerea forțată a românilor ortodocși de la
ortodoxism la catolicism, formând o biserică hibrid bazându-se pe faptul că era un singur
popor latin în această parte a Europei.
După ocuparea Banatului de către austrieci și fixarea aliniamentului de-a lungul Dunăriii
și a Savei, în Banat au fost aduși coloniști sârbi, printre puținii sârbi care au existat deja;
acestia venind din partea de sud a Dunării, persecutați de turci.
Împăratul Leopold al Austriei, atrage atenția patriarhului sârb Cernovici în legătură cu
colonizarea sârbilor în Banat.
Autoritățile austriece din porunca Papei și ca măsură de represalie pentru că românii nu
au trecut la catolicism, le desființează episcopiile ortodoxe române din Transilvania și Banat
și vreme de 22 de ani și din Oltenia, astfel românii find obligați să apeleze la episcopi sârbi
înființăndu-se în acest scop o episcopie sârbă la Carloviț, la nord de Novi Sad.
După ocuparea Banatului și a Transilvaniei de către habsburgi au fost aduși coloniști
germani atât în Banat cât și în județele din nord- vestul țării.
Cei din Banat și din zona județului Satu Mare s-au numit șfabi, dânduli-se cele mai bune
pământuri și ajutoare materiale ca să își facă case și gospodării, fiind luate o bună parte din
proprirtățile românilor.
Așa cum am amintit mai sus, prima atestare documentară a localității Sâmpetru Mare, a
apărut între anii 1331- 1333, pe timpul regelui Carol Robert, ca sat locuit de români. După
distrugerea regatului maghiar și perioada ocupației turcești există foarte puține date.
În anul 1721, au apărut primii coloniști germani, iar prin 1767 o bună parte din romănii
din Sâmpetru sunt scoși și așezați pe locul unde va apărea satul Pesac, în locul lor fiind aduși
coloniști germani.
Romano- catolicii care în marea majoritate au fost germani sau sfabi erau în număr de
peste 400 de persoane înainte de-a emigra în Germania, Austria și alte țări ale Europei, în
prezent mai rămânând cca. 10 persoane de origine germană. (Popa.I , 2006, pag 15- 17).
CAPITOLUL 8.
39
ASPECTE DE GEOGRAFIA POPULAȚIEI
8.1 Evoluția numerică a populației
Nu se ştie cine au fost primii locuitori ai localităŃii Sânpetru Mare. Totodată nu se ştie
nici cum au ajuns sârbii aici dar se cunoaşte că numărul lor a crescut în continuu.În anul
1430 localitatea Sânpetru Mare a fost în proprietatea lui George Brancovici.
,,Colonizarea sârbilor în masă în aceste zone începe după căderea cetăŃii
Semenovia (Smederevo) în anul 1439. Atunci George Brancovicî aduce pe moşiile sale de
aici, care se întindeau pe teritoriu a 110 sate, un număr mare de sârbi. După unii istorici
numărul acestora s-ar ridica la circa 50.000 de persoane. Coloniştii sârbi ia început s-au
aşezat în partea sud-vestică a Banatului, mai ales în regiunea Becicherecului. Apoi se
întemeiază câteva colonii sârbeşti pe malul stâng ai Mureşului în aval de Arad şi Cenad. în a
doua jumătate a secolului al XV-lea sârbii se stabilesc şi în Timişoara, înaintează până la
Lugoj, Arad şi câteva comune înconjurătoare.
O a doua colonizare a sârbilor începe în anul 1464 când regele Matei Corvin
dăruieşte familiei lacşici din lagodina posesiunea Nadla, căreia îi aparŃineau şi 8 sate din
judeŃul Timiş (probabil şi Sânpetru Mare) şi 43 sate din judeŃul Caras Severin. în anul 1478
familia lacşici mai obŃine încă trei sate: Felnac, Gerfeşti şi Lupeşti.
Cea mai mare colonizare a sârbilor are loc în anul 1690 sub conducerea patriarhului sârb
de Ipek, Arsenie Ciarnoievici. Primind privilegii şi garanŃii speciale, atunci s-au aşezat în
regiunea Bacica şi Banatul de vest un număr de 400.000 sârbi. De atunci s-a schimbat
numele localităŃii în Racz Szent-peter” (adică Sânpetru Mare) (Roşiei, et. al., 1985, pag 45).
Tabel.3 Numărul locuitorilor în perioada 1831-2011(Primăria comunei Sânpetru Mare)
Anul 1831 1846 1865 1896 1905 1920 1967 1984 1992 2002 2011 Nr. Locuitori 3065 4181 4439 3859 3469 2828 2682 2780 2019 2101 2156
40
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
5000
1831 1846 1865 1896 1905 1920 1967 1984 1992 2002 2011
Anii
Nr.
lo
cuit
ori
Fig.6 Evoluția numărului de locuitori în perioada 1831-2011 (Sursa: Statia Meteorologică Sânnicolau
Mare,2008)
Analizând evoluŃia numărului locuitorilor am constatat următoarele: Localitatea
Sânpetru Mare a avut populaŃia cea mai numeroasă la mijlocul secolului ai XIX-lea, mai
precis în anul 1865 (4,439 locuitori).
Totodată se poate observa că începând cu secolul XX până în zilele noastre
numărul populaŃiei este într-o continuă scădere (tabelul.3 si fig.6 ).
Motivele scăderii numărului populaŃiei sunt următoarele: plecările masive ale
populaŃiei de etnie germană în Germania atât înainte de 1989 cât şi după, cât și spre alte țări,
dar şi stabilirea tineretului la oraş.
8.2 Structura geodemografică
8.2.1 Structura populației pe sexe
Astfel la 1 ianuarie 2011, în localitatea Sânpetru Mare se înregistrau un total de 2.156
locuitori. Dintre care 1078 de persoane de sex feminin și 1078 persoane de sex masculin,
acest lucru denotă faptul că între media celor două sexe există un echilibru.
41
8.2.2 Structura populației pe grupe de vârstă
Analizând structura geodemografică pe grupe de vârstă (tabel.7) putem constata că cea
mai mare parte a populatiei se încadrează înre 0- 14 ani, de aici rezultă faptul că populația
majoritară este tânără. Cu o pondere destul de apropiată de populația tânără este populația de
peste 60 ani (fig.7) ceea ce arată gradul ridicat de îmbătrânire a populației, care duce la duce
la un grad mai scăzut de dezvoltare a localității din punct de vedere economic.
Tabel.4 Structura geodemografică pe grupe de vârstă (Sursa: după Baza de date a Primăriei)
Anii 0-14 15-59 >60 Total
Nr.populatiei 1378 3,348 1118 5844
1378
3,348
11180-14
15-59
>60
Fig.7 structura geodemografică pe grupe de vârstă (Sursa: după Baza de date a Primăriei)
8.3. Structura confesională a populației
8.3.1 Structura etnică a populației
Din analiza structurii populaŃiei pe naŃionalităŃi se observă că două naŃionalităŃi (cea
română şi cea sârbă) predomină, însă în ultima perioadă se poate obsersa o creștere masivă a
romilor, restul fiind într-o proporție mult mai scăzută (tabelul .5 si fig.8 ).
42
Tabel.5 Structura populației pe naționalități (Sursa: după Baza de date a Primăriei)
1 Români 4,238 2 Maghiari 53 3 Romi 709 4 Ucraineni 20 5 Germani 41
6 Ruşi-lipoveni 5 7 Sârbi 769
8 Slovaci 1 9 Bulgari 7
10 Greci 1
Români
Maghiari
Romi
Ucrainieni
Germani
Ruși-lipoveni
Sârbi
Slovaci
Bulgari
Greci
Fig.8 Structura pe naționalități (Sursa: după Baza de date a Primăriei)
LocalităŃile Sânpetru Mare şi Igriş au reuşit, spre deosebire de alte localităŃi, au reuşit
să-şi păstreze identitatea. Acceptarea dezvoltării multietnice se poate dovedii prin faptul ca
aici trăiesc: romani, sârbi, maghiari, germani, romi, ucraineni, etc.
8.3.2 Structura religioasă a populației
Datorită acestei structuri (tabelul.6 şi fig.9), în Sânpetru Mare funcŃionează 2 biserici
ortodoxe: una românească şi una sârbească, o biserică catolică, de aici rezultând faptul că
majoritatea populației este ortodoxă.
43
Tabel.6 Structura religioasă a populației din comuna Sânpetru Mare
1 Ortodoxă 5,415
2 Romano-catolică 111
3 Reformată 8
4 Penticostală 242
5 Baptistă 16
6 Nedeclarată 1
7 Fără religie 5
8 Altă religie 33
0
50
100
150
200
250
300
Ortodoxă
Romano-c
atoli
că
Reform
ată
Pentic
osta
lă
Baptis
tă
Nedecla
rată
Fără
relig
ie
Altă re
ligie
Fig.9 Structura religioasă a populației din comuna Sânpetru Mare (Sursa: după Baza de date a Primăriei
8.4 Structura și forma localității
,,Așezările umane cuprind totalitatea comunităților umane indiferent de mărimea și
funcțiile lor, precum și complexitatea condițiilor naturale și sociale necesare pentru locuință,
muncă și echipare tehnică, pentru alimentarea cu apă, energie, dotarea cu transporturi,
comunicații serviciile necesare pt învățământ, cultură odihnă recreere etc. Așezările umane
presupun un spațiu geografic, respectiv un teritoriu cu o vatră, o populație și un loc de
producție, integrate într-o evoluție ascendentă, de la locuințele solidare cu funcțiuni autarhice
până la rețele și sisteme de localități- forme superioare de organizare a comunităților umane în
teritoriu.” (Cătălina Ancuța, Crețan R, 2000)
44
Fig.10 Structura și forma localității ( dupa google maps)
Localitatea Sânpetru Mare se înscrie în tipologia satelor specifice de câmpie, de
tipul celor adunate şi compacte.
Localitatea cuprinde 800 de case și peste 900 de numere. Cu exceptia a maxim 10
locuințe care nu au curent electric, toate celelalte locuințe au instalații electrice.
45
CAPITOLUL 9.
ECONOMIA LOCAL Ă
Cu un procent de participare de 0,01 % la economia judeŃului, comuna Sânpetru Mare
se situează în grupa comunităŃilor fără nici-o ramură economică viabilă. Mica industrie
este reprezentată de câteva mici brutării. UnităŃile economice se rezumă la comerŃ. Nu
există unităŃi privind prestările de servicii.
Singurele activităŃi care se desfăşoară pe teritoriul comunei sunt cele din
domeniul agricol, care sunt în regres continuu, datorită normelor impuse privind condiŃiile
de aderare la Uniunea Europeană. Acest fapt se datorează procesului de producŃie
agricolă în gospodăriile populaŃiei.
9.1 Agricultura
Dezvoltarea economică a comunei este foarte redusă, având în vedere că activitatea
de bază este agricultura prin sectoarele vegetal, zootehnic, legumicol.
Împroprietărirea populaŃiei prin Legile 18/1991 şi 1/2000 a dus la trecerea în proprietate
privată a peste 90% din terenul arabil al comunei.
O parte din populaŃie îşi lucrează pământul cu mijloace mecanice proprii, în localitate
existând tractoare agricole, combine agricole şi utilaje agricole.
Altă parte a populaŃiei, mai ales cea vârstnică, şi-a arendat terenurile aflate în
proprietate asociaŃiilor agricole existente în comună, cât şi persoanelor fizice. ProducŃia
agricolă este realizată aproape în întregime în gospodăriile populaŃiei, fapt ce arată că nu
există o ramură industrială a acestui sector. Această situaŃie va conduce la reducerea sau
chiar desfiinŃarea acestui sector, având în vedere prevederile negocierilor de aderare la U.E.
În anii cu precipitaŃii abundente, terenurile sunt grav afectate de excesul de
umiditate, excesul apei freatice trecând spre excesiv, iar cel de suprafaŃă de la moderat spre
excesiv, situaŃie care afectează lucrările şi culturile cu repercusiuni asupra producŃiilor
agricole.
Atât producătorii particulari cât şi asociaŃiile agricole cultivă în cea mai mare parte
cereale (grâu, orz, secară, porumb), dar şi plante tehnice (cartofi, floarea soarelui, etc.).
46
Legumele sunt cultivate în gospodăriile particulare (individuale) şi contribuie la
aprovizionarea populaŃiei cu legume proaspete, necesitând procesare (tabel.7 ). Cea mai
mare parte a legumelor sunt vândute în pieŃele din Timişoara, Sînnicolau Mare.
Tabel.7 Principalele culturi agricole (datele Primăriei comunei Sânpetru Mare- Registrul agricol)
1 Cultura
2 Suprafața cultivată cu grâu și secară 3542,36 ha
3 Suprafață cultivată cu porumb 3567,86 ha
4 Suprafață cultivată cu cartofi 180 ha
5 Suprafață cultivată cu floarea soarelui 760 ha
6 Suprafață cultivată cu sfeclă de zahăr 20 ha
7 Suprafață cultivată cu legume 80 ha
ProducŃiile agricole cele mai mari s-au obŃinut la cereale (grâu, orz, secară, porumb),
legume, cartofi, floarea soarelui. ProducŃia de struguri şi fructe s-a obŃinut în totalitate în
gospodăriile individuale (tabelul.8 și fig.11).
Tabel.8 Producții agricole (datele Primăriei Sânpetru Mare – Registrul agricol)
Producții agricole
1 Producția totală de grâu și secară 12762 tone
2 Producția totală de porumb 17839 tone
3 Producția totală de cartofi 1800 tone
4 Producția totală de floarea soarelui 1520 tone
5 Producția totală de sfeclă de zahăr 300 tone
6 Producția totală de legume 1090 tone
7 Producția de struguri - total 81 tone
8 Producția de fructe - total 101 tone
47
Producții agricole
Producția totală de grâu și secară
Producția totală de porumb
Producția totală de cartofi
Producția totală de floarea soarelui
Producția totală de sfeclă de zahăr
Producția totală de legume
Producția de struguri - total
Producția de fructe - total
Fig. 11 Producții agricole ( datele Primăriei Sânpetru Mare – Registrul agricol)
Animalele se cresc atât în gospodăriile individuale ale populaŃiei, cât și în ferme
specializate în creşterea animalelor sau a păsărilor, pe teritoriul comunei există 6 astfel
de ferme(foto.4). Ponderea cea mai mare o ocupă păsările (21.500 capete), ovinele şi
caprinele (6940 capete), urmate de porcine (2250 capete).
Foto.4 Ferma de vaci Nr.6 din comuna Sânpetru Mare (Vuicin, 2011)
Bovinele, în special vacile, sunt crescute pentru lapte, iar cabalinele pentru
transport şi efectuarea diferitelor lucrări agricole.
48
Creşterea animalelor a fost un factor de creştere a veniturilor populaŃiei
prin comercializarea animalelor vii, dar şi a cărnii prin sacrificări. Nu există procesare
în comună. Laptele de ovine se procesează de fiecare producător individual, brânza
obŃinută fiind vândută pe pieŃele din Timişoara, Arad, Sînnicolau Mare.
9.2 Industria
Prin expansiunea economică a zonei Sînnicolau Mare, care a condus la ocuparea forŃei
de muncă din toate localităŃile din raza de influenŃă a oraşului, sunt asigurate în rnare parte
resurse financiare pentru categoriile de locuitori care sunt angajaŃi. Considerând locuitorii
comunei Sânpetru Mare care sunt angajaŃi în unităŃi productive sau subvenŃionate de la
bugetul de stat se poate considera că venitul mediu se limitează sub nivelul mediu al
venitului mediu pe economie, procentul forŃei de muncă ocupată care realizează venituri
stabile fiind doar de 19,5 %.
Numărul mare al pensionarilor conduce spre acest considerent, având în vedere
faptul că în marea lor majoritate, aceştia sunt pensionari din domeniul agricol, pensiile fiind
foarte reduse valoric. Sectorul economic al IMM- urilor fiind foarte redus, nu există venituri
spectaculoase pentru întreprinzătorii din acest domeniu. Ridicarea salariului din alte
localităŃi, decât cea de domiciliu, precum şi condiŃiile create de către angajatori privind
aprovizionarea de strictă necesitate a angajaŃilor, conduce la decontarea serviciilor şi
bunurilor achiziŃionate către societăŃi din alte localităŃi, lucru ce se răsfrânge asupra
dezvoltării economice a anumitor agenŃi economici.
Dezvoltarea economică a comunei este frânată, în special, de lipsa utilităŃilor. Nu
există posibilitatea atragerii investitorilor străini datorită lipsei infrastructurii şi a utilităŃilor
publice. Un alt aspect al lipsei investitorilor este imposibilitatea acordării spaŃiilor
necesare desfăşurării activităŃii economice. Chiar dacă există terenuri disponibile în
intravilanul localităŃilor care este de 364,52 ha la Sanpetru Mare şi 291,40 ha la Igriş
9.3 Probleme de infrastructură
• Transporturi
Localitatea Sânpetru Mare, fiind amplasată pe o linie de legătura interjudeŃeană auto şi
cale ferată, are legături de transport multiple, astfel:
49
- legături CFR; - pe relaŃia Timişoara - Sînnicolau Mare, prin nodul de cale ferată
Periam la distanŃa de 55 km de Timişoara şi 15 km de Sînnicolau Mare;
- pe relaŃia Arad - Sînnicolau Mare, prin nodul de cale ferată Periam la
distanŃa de 40 km de Arad şi 15 km de Sînnicolau Mare, în conformitate cu mersul
trenurilor actual.
- legături auto pe Dj 682: Beba Veche - Arad (drum prevăzut cu asfalt), la 15,5 km de
Sînnicolau Mare, 43 km de Arad, 55 km de Timişoara prin Periam, 34 km de Vama Cenad
prin Sînnicolau Mare şi 14 km de Vama Nădlac prin Igriş (drum asfaltat până în localitatea
Igriş, drum din pământ şi piatră spre Nădlac -5 km).
Amplasarea localităŃii Igri ş la 9 km. de Sânpetru Mare pe Dj 682 E: Sânpetru Mare -
Igriş (drum din beton), spre nord, a dus la situaŃia în care singura posibilitate de transport
este auto. Satul fiind izolat şi fără posibilităŃi de relaŃii economice, nu a fost prevăzut cu
acces CFR. Singura legătură practicabilă pe întreg parcursul anului este DJ 682 E cu
localitatea Sânpetru Mare. Legătura cu oraşul Nădlac din judeŃul Arad (prin traversarea
râului Mureş cu podul plutitor) se poate realiza doar în perioadele climaterice favorabile.
Există drumuri comunale care fac legătura cu localităŃile Sânnicolau Mare, Saravale,
Cenad, Periam şi Satu Mare (Arad), dar sunt impracticabile în perioadele ploioase.
• Alimentare cu apă
Alimentarea cu apă a localităŃilor comunei se face, în cea mai mare parte, din puŃuri
forate şi alimentare de la cişmele. Localitatea Sânpetru Mare este tranzitată de conductele
de transport a apei potabile care alimentează oraşul Sânnicolau Mare. Apa este extrasă
prin intermediul a 14 puŃuri forate la mare adâncime şi amplasate în apropierea
localităŃii la ieşirea spre periam pe partea dreaptă şi stânga drumului.Traversarea
localităŃii a permis cuplarea la reŃeaua de transport a unor cişmele de alimentare, precum
şi cuplarea anumitor utilizatori de pe traseul conductei.
9.4 Perspective de dezvoltare turistică
În această localitate ne putem bucura atât de natură cât și de obiectivele culturale,
precum biblioteca satului, de cele trei biserici , respective biserica ortodoxă Sârbă, biserica
50
ortodoxă Română și cea Catolică, care prin prezența lor atestă varietatea etnică a poulației. De
asemenea obiceiurile și datinile locale au un impact puternic asupra dezvoltării turismului,
prin formațiile de dansuri, prin muzica populară originară sârbească, dar mai ales prin caldura
și bunătatea localnicilor.
51
CAPITOLUL 10.
RELELA ȚIA CULTURAL Ă A LOCALIT ĂȚII
În localitatea Sânpetru Mare trei lăcașe de cult religios, acestea sunt: biserica ortodoxa
română, biserica ortodoxa sârbă și biserica catolică.
Biserica ortodoxa română și biserica calolică se află în centrul localității, iar biserica
ortodoxă sârbă este localizată pe Dj 682, drumul ce duce spre localitatea Igriș.
10.1. Instituții de cult
10.1.1 Biseria ortodoxa română
În anul 1767 a avut loc o conscripție de către autoritatea habsburgică, iar Sâmpetru Mare
apare ca și sat românesc cu biserică de zid văruită în alb.
La sfârșitul secolului al XIX –lea, începutul secolului XX, mai merg o parte dintre
români la Pesac, iar cei care rămân sunt sârbizați cu tot cu biserică.
Tot în această perioadă s-au despărțit bisericile din Saravale și Sânnicolau Mare dintre
români și sârbi.
După 1700 au apărut în localitate coloniști sârbi care și-au desfășurat activitatea
religioasă împreună cu românii, pentru că erau de aceiași religie.
Numărul sârbilor a crescut fie prin emigranții dinspre sud, fie prin deznaționalizarea
românilor cu ajutorul limbii slavone și a episcopiei sârbești de la Carloviț.
După ce majoritatea românilor au plecat la Pesac nu și-au mai revendicat biserica și
proprietățile acesteia.
În 1940, ca un act de repanație istorică făcut românilor din Sâmpetru Mare care au
pierdut satul și biserica lor datorită vitregiilor vremurilor s-a reînființat parohia românească și
au apărut locuitori români în localitate.
Prima capelă a fost construită în locul unde este construită actuala grădiniță, iar în 1948
li s-a dat în schimb actuala capelă de la numărul 57,(foto.5 ) care a fost casa unui neamț pe
nume Gr̍ n care în octombrie ̍44 s-a refugiat cu familia în Austria cănd au venit armatele
sovieto- romane.
52
În prezent, parohia ortodoxă română are cca. 1200 de suflete, majoritatea veniți după
ˈ45 din ardeal (85 % sunt ardeleni), bucovina, mai puțin din restul provinciilor.
Momentan se fac demersuri pentru construcția unei noi biserici românești.
Foto.5 Biserica ortodoxă română (Vuicin, 2011)
10.1.2 Biseria ortodoxă sârbească
După numele localităŃii se poate trage concluzia că prima biserică construită a fost
închinată Sfântului Apostol Petru. Când a fost construită biserica nu se ştie, dar dacă
presupunerea este adevărată, biserica a existat deja în secolul al XIV - lea. La începutul
secolului al XVIII - lea, după stabilirea în aceste zone a sârbilor conduşi de patriarhul
Arsenie Ciarnoievici, este construită o altă biserică. Despre locul unde se află această
biserică nu se ştie cu exactitate.
Se presupune că biserica s-a aflat în partea sudică a localităŃii, acolo unde astăzi se află
numerele de casă 757 - 759 şi 788 - 789, pentru că acolo a existat un cimitir, iar biserica se
află în imediata apropiere a acestuia.
Pe baza actelor care se găsesc în arhiva parohială, pe baza unor notiŃe în cărŃile
bisericeşti şi pe baza matricolelor parohiale vechi (ex. matricola cununaŃilor din 1780), se
poate afirma cu siguranŃă anul 1779 ca an al zidirii bisericii de azi (foto.6).
53
ConstrucŃia era din cărămidă arsă, în direcŃia est - vest, cu altarul situat în partea estică,
în stil baroc.
Lungimea exterioară este de 24 m, lăŃimea de 9 m, înălŃimea până la acoperiş de 6 m,
înălŃimea turnului 29 m, din care 16 m zidiŃi din cărămidă arsă, iar în sus este din lemn şi
scândură, acoperit cu tablă. Este acoperită cu Ńiglă. Biserica are 11 ferestre şi 3 uşi. Conform
matricolelor parohiale, această biserică a fost modificată în anul 1820: a fost prelungită spre
răsărit cu 4 m, adică a fost adăugat altarul de azi, au fost înălŃaŃi pereŃii şi turnul, a fost
realizat acoperişul din Ńiglă şi acoperişul turnului în stil baroc din tablă.
Foto.6 Biserica ortodoxa sârbă (Vuicin,2011)
Iconostasul este din lemn sculptat şi este de o valoare artistică mare. Nu se găseşte nici-
o inscripŃie care să ateste anul şi autorul sculpturii şi picturii iconostasului. Conform aprecierii
specialiştilor şi a comparaŃiei cu alte asemenea lucrări se poate afirma cu siguranŃă că
autorii sculpturilor în lemn sunt fraŃii Ianici din Arad, iar picturile sunt opera lui Nicoia
Alexici, fiin executate în perioada anilor 1860 - 1865 (Roşiei, et. al., 1985).
Cea mai mare restaurare şi reparaŃie a interiorului bisericii a fost făcută în anul 1929.
Iconostasul a fost aurit şi curăŃat, au fost zugrăviŃi pereŃii, au fost executate picturi în ulei pe
plafonul (bolta) bisericii. Toate acestea au fost realizate de către Nicola Stancovici din Bela
Crkva (Serbia) şi Vasa Pomorisat - pictorul din Belgrad.
Au mai fost executate şi alte reparaŃii: în anuî 1872 biserica a fost împrejmuită cu fier
forjat, gard care există şi în ziua de azi.În anul 1884 a fost reparat turnul şi învelitoarea
54
turnului iar în anul 1962 a fost aurită crucea din vârful turnului. Doi ani mai târziu, în anul
1928 au fost schimbate ferestrele cu alte ferestre din fier şi uşile.
Alte reparaŃii au mai fost efectuate în anii 1950 şi 1964, iar electrificarea bisericii a fost
efectuată în anul 1967.
O mare restaurare a turnului a început în anul 1971, când, în 27 august, în urma
unei furtuni violente, au fost grav afectate turnul şi acoperişul. Lucrările au continuat şi anul
următor, când zidurile turnului au fost întărite cu beton şi lucrările au fost terminate la 1
octombrie 1972, lucrări ce au costat 115.134 lei (Roşiei, ei. al., 1985).
O altă restaurare a bisericii a avut loc în anuî 1997 când a fost schimbat acoperişul, Ńigla de
pe acoperiş şi aite reparaŃii ale exteriorului bisericii. Toate lucrările au fost executate din
fonduri proprii.
În anul 2005 a avut loc o altă reparaŃie majoră, când a fost tencuit tot exteriorul
bisericii, inclusiv turnul, a cărui învelitoare din tablă a fost vopsită. Totodată, crucea a fost
aurită. întreaga lucrare a costat 80.000.000 lei şi a fost executată din fonduri proprii si
donaŃii (Arhiva parohială).
În secolul al XVIII - lea, datorită numărului mare de locuitori au existat în localitate 4
parohii până în anul 1775, când una a fost desfiinŃată.
Trei parohii au existat până în anul 1868. Două parohii au existat până în anul 1950, când a
rămas numai una, ca şi în zilele noastre.
Parohiile din Sânpetru Mare au aparŃinut până în anul 1797 protopopiatului Cenad, din
1797 până în anul 1835 protopopiatului Sînnicolau Mare, în perioada 1835 - 1876 din nou de
cel de Cenad. Din anul 1876 a aparŃinut protopopiatului de Arad. în zilele noastre parohia
ortodoxă sârbă din Sânpetru Mare aparŃine Vicariatului Ortodox Sârb din Timişoara.
Matricolele bisericii au început să fie scrise din anul 1780.
În cursul timpului, până azi, asupra bisericii au fost executate diferite reparaŃii
necesare exterioare şi interioare care nu au influenŃat schimbarea înfăŃişării sau valorii
artistice a lucrărilor vechi. în 1884 a fost reparată învelitoarea turlei şi în anul 1926 când a
fost aurită crucea din vârf. în anul 1929 s-au efectuat reparaŃii generale interioare. Au fost
zugrăviŃi pereŃii, au fost efectuate picturi în ulei pe plafon şi s-a curăŃat şi aurit iconoctasul,
lucrări realizate de pictorul Vasa PomorişaŃ. Ultimele reparaŃii au fost efectuate în anul
1950 când a fost din nou aurită crucea din vârful turlei (după Arhiva parohială).
55
10.1.3 Biseria catolică
În sec. XIV, când comunitatea era un sat unguresc, exista o biserică care a fost
distrusă de turci.
În 1752 când au sosit primii colonişti germani, in comunitatea sârbă de atunci nu
exista biserica catolică.
Locuitorii de naŃionalitate germană din Sânpetru Mare a căror număr era destul de mare
în 1796 au aparŃinut până in 1809 de parohia Periam.
Părintele Novak relatează în cronica parohială că în anul 1808 groful Iosef Szapary a
fost de acord sa înfiinŃeze o parohie în Sânpetru Mare deoarece numărul credincioşilor
crescuse la 479. Construirea bisericii a durat până în 9 septembrie 1809 când Ştefan
Novak a fost numit administrator. LocuinŃa preotului era sub acelaşi acoperiş cu biserica.
Fundamentul bisericii era din piatră arsă, pereŃii din văiugă şi acoperişul din trestie. La
24 septembrie 1809, diaconul districtului Georg Kaerg a sfinŃit-o. Această primă
biserică nu era în locul bisericii de azi ci spre est pe arealul unde azi există clădirea fostei
şcoii germane şi crucea din faŃa clădirii era crucea din fața fostei biserici, în anul 1819, prin
donaŃia credincioşilor, s-a primit o orgă nouă, orga actuală (orgă de 8 registre) a fost
construită în anul 1888 de Anton DaengI în Arad şi a costat 800 Florini din partea
comunităŃii şi Groful Szapary 400 Florini ( Lux, Tasch, 1980).
Ultima inscripŃie a preotului Novak în cronica parohială relatează despre Marea
Cruce din piatră care a fost construită de fohan Kuhn pe vechiul cimitir în drumul
Periamului.
În anul 1882 d-na Szapary a luat legătură cu Ordinariatul Episcopal în vederea
construirii bisericii noi (Foto.7) şi în 4 aug 1887 s-a pus piatra de temelie a bisericii noi.
ConstrucŃia a fost realizată la preŃui de 12.000 de Florini după planul arhitectului
Edward Reither. Cele 240.000 cărămizi necesare construcŃiei au fost donate de Epicop şi au
fost fabricate şi arse ia Mureş. Comunitatea avea obligaŃia transportului materialului pe
şantierul biserici şi de a asigura forŃa de muncă. Groful a contribuit cu 6.000 Florini,
Ministerul culturii 3.000 Florini, preotul 3.000 şi comunitate 1.200 Florini. Din cauza
inundaŃiilor Mureşului şi zăpezilor abundente a întârziat transportul cărămizilor şi lucrările
au stagnat până în mai 1888 când s-au reluat lucrările şi în 17 iunie 1888 a fost pusă
crucea pe turla bisericii. Crucea a fost sfinŃită de Karl Kegl din Periam, după terminarea
amenajărilor interioare și construcția orgii, biserica a fost sființită pe 25 octombrie 1888
de locțiitorul Episcomului Iosef Nemeth.
56
Foto .7 Biserica catolică Sânpetru Mare (Vuicin - 2011)
Printre donatorii care au contribuit la amenajarea interioară a bisericii se numără:
episcopul Bonaz, comunitatea, Nikolaus Friedrich, Gorgh Lorch, lacob Kleitsch, Matthias
March, Peter Reich, Hans Gillich, Peter Grunn, Georg Lux, Peter Heintz, Frantz Kleitsch,
etc.
Ceasul de azi a fost construit în Munchen în anul 1909, statuia ,, inima lui Isus" a fost
donată de familia Fritz în 1898. Fântâna de botez este din Triest, în anii 1905 - 1906 -
proprietate grofului a fost vândută, iar cumpărătorul nu a mai respectat obligaŃiile către
biserică.
Biserica si casa parohială au fost renovate în august - noiembrie 1913. Au fost
realizate picturile interioare şi picturile capelei cimitirului de către firma Reissmannn
Miksa din Budapesta. 14 nov 1913 a fost inaugurată de Domherr Georg Beuer din
Timişoara ( Lux, Tasch, 1980).
Actual biserica catolică se deschide doar de două ori pe an datorită faptului că
există foarte puŃini credincioşi catolici în localitate. Biserica a fost restaurată în anii 1999 -
2000, prin contribuŃia membrilor comunităŃii plecaŃi în Germania sub coordonarea d-lui
Poth Peter.
57
10.2. Monumente istorice
„Marea Cruce" catolică a existat pe Dj 682, pe partea stângă spre Periam, şi a fost
construită de către lohan Kuhn în vechiu! cimitir, aşa cum arată ultima inscripŃie a primului
preot catolic Ştefan Novak în cronica parohială.
Acesta a murit în 23 ian 1837 în vârstă de 56 ani şi a fost înmormântat în faŃa crucii. Vechiul
monument s-a prăbuşit în anul 2002 şi a fost ridicată o cruce pe locul său de către Poth Peter,
cetăŃean german din Sânpetru Mare ( Trifunschi., M 1976).
Crucea din faŃa bisericii catolice este unul din simbolurile care se fac remarcate în
peisajele rurale, aceasta atestă anul construirii acesteia. (foto.8 ).
Foto.8 Crucea din fața bisericii catolice (Vuicin, 2011)
Crucea din faŃa fostei şcoli germane atestă amplasamentul primei biserici
catolice care a fost construită pe 9 septembrie 1809 (foto.9).
58
Foto .9 Crucea din fața fostei școli germane (Vuicin, 2011)
Monumentul eroilor germani care au căzut în primul război mondial, acesta se găseşte
în centrul cimitirului catolic.(foto.10)
Foto.10 Monumentul eroilor germani (Vuicin, 2011)
În cimitirul ordodox sârb, care are o suprafaŃă de 1 ha şi 7262 m2 se găseşte monumentul
eroilor sârbi căzuŃi în primul război mondial. Monumentul are formă de piramidă,este
59
împrejmuit cu stâlpi din beton şi gard de fier.
Pe monument sunt încrustate numele a 87 de eroi sâmpetreni căzuŃi la datorie în primul
război mondial.Monumentul a fost ridicat în anul 1926 de rudele acestora (foto.11).
Foto.11 Monumentul eroilor sârbi (Vuicin, 2011)
Tot în cimitirul ortodox sârb se află şi monumentul ridicat în memoria
deportaŃilor în Bărăgan. (foto.12)
Foto.12 Monumentul deportaților în Băragan(Vuicin, 2011)
60
10.3 Impactul școlii la nivel local
Când a început organizarea învăŃământului în Sânpetru Mare nu se cunoaşte. Din
documentele vremii rezultă că în Sânpetru Mare funcŃiona în anul 1758 o şcoală
populară.,, Şcoala propriu - zisă nu există, copii sunt în număr de 30, învaŃă într-o
cazarmă. De la fiecare copil magistratul îovan Pavlovici primeşte 3 florini." (D. RuvaraŃ,
Episcopia Timişoarei de la existenŃa ei şi până ia anul 1758, citat de profesor Trifunschi
Milivoi, 1976 pag.203).
În anul 1776, adică la numai 3 ani după numirea lui Teodor lancovici de Mirevo ca
director aî şcolilor ortodoxe româneşti şi sârbeşti din Banat, numărul şcolilor ortodexe s-a
dublat faŃă de anul 1771. în anul 1771 existau 73 de şcoli ortodoxe, iar în anul 1776
funcŃionau 183 de şcoli.
Dintre şcolile înfiinŃate în anul 1776 se numără şi Şcoala din Sânpetru Mare cu
învăŃătorul său Damian Pirighihazki. La înfiinŃarea ei şcoala confesională (în limba sârbă)
a funcŃionat tot pe acelaşi loc unde se află clădirea şcolii generale de azi, dar într-o clădire
mică, acoperită cu şindrilă, cu ferestre mici, simple şi cu cuptor de paie. Cele mai vechi
matricole datează din anul 1884 şi dovedesc că şcoala era frecventată de un număr destui
de mare de copii, după cum urmează:
Tabel.9 Numărul de elevi în perioada 1884- 1896 (după prof. Trifunschi M.,1976)
Anul Școlar Copii înscriși Băieți Fete
1 1884-1885 166 93 73
2 1885-1886 171 103 78
3 1892-1893 236 144 92
4 1894-1895 222 126 96
5 1895-1896 274 188 86
61
0
50
100
150
200
250
300
1884-1885 1885-1886 1892-1893 1894-1895 1895-1896
Anii
Nr.
cop
ii Copii înscriși
Băieți
Fete
Fig.12 Evoluția numărului de elevi în perioada 1884-1896 (după prof. Trifunschi M.,1976)
Analizând graficul din fig.12 se poate observa că şcoala era frecventată de un număr
însemnat de copii, număr într-o continuă creştere. Totodată, se poate observa că un număr
apreciabil de fete frecventau şcoala, comparativ cu băieŃii, dacă Ńinem seama de acele vremuri
(tabelul .9).
O altă şcoală ia fiinŃă în colonia germană - o odăiŃă lângă clopotniŃa capelei,
undeva în dosul bisericii catolice de astăzi. Astfel, în anul 1796 găsim prezente două şcoli
confesionale: una ortodoxă slavonă-sârbă şi alta catolică - germană. Aceste două şcoli
funcŃionează până în perioada anilor 1870 -1875, când cea catolică devine şcoala de stat cu
limba de predare germană, în timp ce şcoala sârbă funcŃionează mai departe ca şcoală
confesională cu limba de predare slavonă.
Prin ordinul nr. 67.343 din 15 ianuarie 1862 al Consiliului regesc unguresc se arată că
inspecŃia şcolilor poporale greco-ortodoxe se încredinŃează în Banatul Timişan
episcopului şi preoŃimii. În registrele matricole ale anilor 1880 - 1900, păstrate în arhiva
şcolii, sunt aplicate semnăturile preotului după inspecŃia făcută. Pe la mijlocul secolului al
XIX - tea în Sânpetru Mare a existat şcoala poporală obişnuită cu predare în limba sârbă şi
avea 2 clase.
Când a fost înfiinŃată cea de-a doua clasă nu se ştie, dar probabil în anul 1857 când a
fost construită o nouă clădire a şcolii cu două clase şi două apartamente pentru
învăŃători, lângă biserica ortodoxă sârbă.
,,În anul 1868 şcoala poporală obişnuită avea trei clase, în anul 1883 se transformă în
şcoala cu patru clase, iar în anul 1889 se transformă în şcoala cu cinci cîase. în fiecare clasă
învăŃau copii de o anumită vârstă şi materii diferite.
62
Pentru că numărul copiilor se află într-o continuă creştere era nevoie de construirea
altei şcoli. Atunci şcoala a fost împărŃită în clase de băieŃi şi clase de fete. În anii 1896/97 a
fost construită o nouă clădire a şcolii în apropierea primăriei. Mai târziu aceasta a
funcŃionat ca şi grădiniŃă.
În anii 1904/1905 se construieşte o nouă clădire a şcolii, lângă prima, lângă biserica
ortodoxă sârbă ” (Trifunschi, 1976).
În anul 1859, lângă biserica catolică se construieşte o nouă clădire a şcolii cu două clase
şi două apartamente pentru învăŃători.
După primul război mondial vechile şcoli confesionale se desfiinŃează în general,
învăŃământul primar devine obligatoriu şi gratuit, eşalonat pe 6 ani.
Şcolile confesionale sârbe în Banatul de nord, adică din judeŃele Timiş şi Arad nu au fost
desfiinŃate în 1919, ele au rămas şi mai departe să funcŃioneze conform „Legii asupra
învăŃământului particulai", publicat în Monitorul oficial din 22 decembrie 1925. Aceste
şcoli au rămas şi în continuare să fie sub conducerea Consiliului Şcolar Popular al
Mitropoliei din CariovaŃ.
,,ÎnvăŃământul în şcoala era în limba sârbă. Limba de stat (limba română) se învăŃa în
clasa I. în clasele V - VII - învăŃământul era în limba sârbă şi română. Elevii clasei a VII - a
susŃineau examen în faŃa unei comisii speciale.
După împărŃirea Banatului în Banatul românesc şi cel sârbesc mulŃi învăŃători originari
din Iugoslavia părăsesc şcoala şi se întorc în Iugoslavia.. Multe şcoli, printre care şi şcoala din
Sânpetru Mare, rămân fără învăŃători. ToŃi cei trei învăŃători se întorc în Banatul sârbesc, în
anul 1920 Ministerul învăŃământului a aprobat organizarea unui curs de pregătire a
învăŃătorilor. Cursul a durat 4 ani. Pe lângă învăŃătorii cursanŃi, care nici ei nu au fost
suficienŃi, au fost încadraŃi şi unii preoŃi ca învăŃători. Astfel,s-a rezolvat problema
învăŃătorilor sârbi din România” (Trifunschi, 1976).
În comuna Sânpetru Mare, şcoala sârbă a funcŃionat cu 3 posturi, iar cea germană cu
două posturi.
În anul 1924, în urma noii Legi de organizare a învăŃământului primar, s-a trecut la 7
clase obligatorii în învăŃământul primar. Fiecare cadru didactic dispunea de o sală de
clasă, dar cu o populaŃie şcolară între 50 - 60 elevi. În preajma celui de-al doilea război
mondial în Sânpetru Mare se stabilesc câteva familii de români din satele învecinate. în
1940 se stabilesc şi câteva familii din Ardeal. Aceasta a făcut ca şi în Sânpetru Mare să se
înfiinŃeze şcoala cu predare în limba română în 20 noiembrie 1940, având ca director pe
63
Ghindiş Ştefan. în anii următori, adică 1943/44, 1945/46 la şcoala română au fost înscrişi şi
copii de Ńigani.
SituaŃia statistică a şcolii române de stat a fost următoarea:
Tabel .10 SituaŃia statistică a şcolii române de stat în anul şcolar 1944-1945 (după prof. Trifunschi M.,1976)
Analizând datele din tabelul 10 se poate observa că şcoala română de stat era
frecventată de un număr mult mai mic de elevi decât şcoala confesională sârbă. Totodată se
poate observa şi numărul mare de elevi repetenŃi ( în clasa I un nr. de 23 elevi repetenŃi),
promovabilitatea fiind mică. Din documentele de stat ale şcolii generale reiese că în
localitatea Sânpetru Mare au funcŃionat în anul 1945 două şcoli cu conducere separată.
Şcoala confesională sârbă şi Şcoala de stat română.
În anul 1947 ia fiinŃă din nou şcoala de stat germană, ca după un an de zile şi şcoala
confesională sârbă să devină pentru prima dată în istoria sa şcoală de stat. După reforma
învăŃământului în anul şcolar 1948/49 şi 1949/50 clasele V-VII funcŃionau cu limba de
predare sârbă şi durează până în anul 1961, când din nou se introduce, la cererea
părinŃilor, limba română (Trifunschi, 1976).
În perioada anilor 1950 -1952 a funcŃionat şi un internat pentru elevii sârbi din
comunele Saravaie şi Sînnicolau Mare, care au urmat cursurile Şcolii de stat sârbe.
În anul 1984 a fost terminată construirea noii clădiri a şcolii (foto.13). Clădirea are un
etaj şi cuprinde 8 săli de clasă, 1 laborator de biologie, 1 laborator de informatică, 1 laborator
de fizică- chimie, o bibliotecă ce cuprinde 4000 de volume, sală de sport, secretariat, sală
profesorală, birou director., un teren de handbal și unul de baschet.
Clădirea cuprinde trei corpuri, doua sunt vechi (1870), structurate pentru două clase de
elevi și două apartamente pentru învățători, momentan acesta are patru clase de elevi, o
Clasa Elevi înscriși
Elevi promovați
Elevi repetenți
I 32 9 2 II 16 12 4 III 16 11 5 IV 14 10 4 V 11 8 3 VI 9 7 2 VII 4 2 2
64
bibliotecă și un mic laborator de informatică cu conexiune la internet ,folosit mai mult de către
cadrele didactice. Celălalt cuprinde o sală de clasă și un apartament.
În clădirea nouă se află cancelaria, direcțiunea și secretariatul, aceasta fiind dotată cu
încălzire centrală din 2009.
Foto.13 Scoala cu clasele I-VIII, Sânpetru Mare (Vuicin 2011)
Cercetând datele din arhiva școlii și cele obținute de la sectretariatul școlii am obținut
următoarele informații recente (tabel.11)
Tabel.11 Numărul de elevi din ultimii 10 ani (după datele Școlii Sânpetru Mare)
Anul școlar
2001- 2002
2002- 2003
2003-2004
2004-2005
2005-2006
2006-2007
2007-2008
2008-2009
2009-2010
2010-2011
Nr.elevi 233 248 260 246 239 230 225 215 192 195
65
0
50
100
150
200
250
300
2001-2002
2002-2003
2003-2004
2004-2005
2005-2006
2006-2007
2007-2008
2008-2009
2009-2010
2010-2011
Anii
Nr.
elev
i
Fig.13Evoluția numărului de elevi din ultimii 10 ani (după datele Școlii Sânpetru Mare)
În urma realizării tabelului.11, pe baza fig.13, putem constata o descreștere a numărului
de copii în ultimii 10 ani, fie datorită migrației familiilor tinere din localitate atât spre mediul
urban, cât și înspre alte țări, fie datorită nivelului scăzut de trai, și al numărului mare de
avorturi înregistrate în ultimii ani.
Dacă din 2001 pănă în 2004 numărul acestora a fost ușor crescător, din 2005 acesta a
început să scadă considerabil până în 2011. Această scădere continuă, în anul următor fiind
înscriși 193 de copii.
Tabel.12 Numărul de elevi de la secția sărbă în ultimii 5 ani (după datele Școlii Sânpetru Mare).
Anul școlar
2006-2007
2007-2008
2008-2009
2009-2010
2010-2011
Nr. elevi 11 7 7 5 7
66
Nr. elevi
0
2
4
6
8
10
12
2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010 2010-2011
Anii
Nr.
elev
i
Fig.14 Evoluția numărului de elevi de la secția sârbă în ultimii 5 ani (după datele Școlii Sânpetru Mare)
Pe baza datelor din tabelului.12 , dar și cu ajutorul graficului din fig.14, putem observa
că numărului de copii de la secția sârbă a început să scadă de la an la an. Acest fapt este
determinat în primul rând de migrația tot mai mare a populației înspre țări mai intens
dezvoltate, dar și datorită căsătoriilor mixte.
67
CAPITOLUL 11.
TRADI ȚII ȘI OBICEIURI ETNO-FOLCLORICE
,,Arta populară este specifică fiecărei etnii, iar îmbrăcămintea folosită este normală şi
nu diferă de la o etnie la alta.
Portul popular este folosit numai de formaŃiile artistice cu ocazia reprezentaŃiilor ce au
loc ia unele manifestări artistice organizate la Căminul Cultural. PopulaŃia de naŃionalitate
germană organiza anual un ,, chirvai", la care erau invitaŃi să participe toŃi conlocuitorii.
Odată cu plecarea populaŃiei de naŃionalitate germană au dispărut şi folclorul şi
datinile acestei etnii.
Celelalte etnii îşi păstrează obiceiurile specifice şi care se manifestă cu ocazia
diferitelor sărbători religioase sau activităŃi artistice.
,,FormaŃia de dansuri sârbeşti ,, Plavi Delia" din Sânpetru Mare (foto.14) a fost
înființată în ianuarie 2004, la inițiativa d-nei Pelaić Danița, care are în componența actuală
peste 50 de membrii”. (Cernescu Maria, 2008, pag. 17)
Participări la:
- Concursul Tinere Talente - Sînnicoiau Mare - locul I,
- Concursul Tinere Talente - faza a II- a, Timişoara - locul II,
- Maratonul cântecului şi dansului sârbesc 2010 Timișoara
- Festivalul Sfântul Sava 2011Sînnicoiau Mare,
- Zilele Nădlacului 2010 Nădlac, judeŃul Arad,
- Festivalul de folclor Pro-Mureş 2009- Igriş, ş.a.
FormaŃia de dansuri populare româneşti a Şcolii cu clasele I -VIII, Sânpetru Mare, a
fost înfiinŃată în anul 2004 de către d-na Păcurar Radoica şi are în componenŃa sa 9 perechi
de copii (18 elevi).
Participări la serbările şcolare şi Festivalul interjudeŃean de folclor „ PRO MUREŞ
2009. Grupul vocal al Şcolii cu clasele I - VIII, Sânpetru Mare, a fost înfiinŃat în anul
2004 de către d-na Cernescu Măria - Elena şi are în componenŃa sa 20 membri. Participări la
serbări şcolare şi Festivalul interjudeŃean de folclor,, PRO MUREŞ - 2009" (Primăria
Sânpetru Mare - Birou cultură).
68
Foto.14 Formația de dansuri sârbești ,,Plavi Delia” (Vuicin,2011)
Alte obiceiuri etno-folclorice sunt reprezentate de rugile satului care au un mare impact
asupra locuitorilor satului cât și a celor din împrejurimi, ținându-se la sărbătorile de peste an.
Ruga este sărbătoarea întregii comunități rurale,dar și urbane, în alte zone etno-
geografice sărbatoarea bisericii se numeste "hram". Dar niciunde in țara ea nu este sărbătorită
cu fastul si amploarea din Banat.
Fiind o sărbătoare a bisericii, ruga e și un prilej de a se da donații către aceasta. Astfel,
cate unul dintre cei mai marcanti membri ai comunitatii este desemnat, in fiecare an, "nasul
rugii". "Nasul" este desemnat ori de consiliul parohial, ori se ofera voluntar. În ziua respectivă,
acesta ofera bisericii o donație în bani sau obiecte de cult. La slujba religioasă din acea
zi aduce un colac frumos, de sărbătoare.
În Sânpetru Mare, rugile sunt pe data de 23 aprilie de către biserica ortodoxă romănă, cu
hramul Sfântul Gheorghe, iar pe 22 mai este serbată ruga bisericii ortodoxe sârbești, cu
hramul Sfinților Constantin și Elena.
Datorită faptului că în localitate există o populație majoritară sârbească, aceștia și-au
pus amprenta asupra localității prin diferitele obiceiuri ce sunt specifice anumitor perioade.
Unul dintre aceste obiceiuri este de Crăciun, mai exact în Ajunul Crăciunului când se practică
tă tâierea badjak-ului.
,,În Ajun de Crăciun (Badnje veče), se aprinde badnjakul, un trunchi de stejar tânăr,
69
ce se tăia pe vremuri din pădure. În zilele noastre, este doar un mănunchi de crengi de stejar,
însă
semnificaŃia este aceeaşi: acest lemn tânăr îl simbolizează pe Isus Hristos şi intrarea Lui în
lume, în inima şi-n casa noastră.
Fapta arderii badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. În al doilea rând,
badnjakul aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea rece şi pe care l-a
aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia născut, mai are o semnificaŃie şi anume
prevestirea Golgotei. Paiele ce se aduc în casă de către gospodine amintesc de paiele pe care l-
a aşezat Maria pe abia născutul Hristos. Ritualurile de Crăciun, în casă şi în biserică,
au o simbolistică profundă, sunt semn al credinŃei în Dumnezeu şi al amintirii despre acea
minunată noapte când au pălit stelele cele mari de deasupra Palestinei, acoperite fiind de una
singură, mare, aşa cum nu s-a mai văzut până atunci. De steaua care a pus într-o lumină nouă
prorocirile Vechiului Testament, deoarece a însemnat prorocita naştere a Mântuitorului, a
unor noi vremuri, a Noului Testament şi a unei noi lumi”. (Roşiei A., 1985).
70
CAPITOLUL 12.
ARII PROTEJATE
11.1 Parcul natural Lunca Mureșului
Parcul natural Lunca Mureşului a fost instituit în aval de municipiul Arad până la
graniŃa cu Ungaria, de-a lungul râului Mureş.
DirecŃia Silvică Arad a început demersurile necesare pentru declararea unei
suprafeŃe de cea. 17166 ha din această zonă ca arie protejată din categoria ,, parc natural" -
categoria V-UICN (Uniunea InternaŃională de Conservare a Naturii). Viitorul parc natural
va conŃine 4 rezervaŃii naturale (categoria IV - UICN): Pădurea Cenad - 279,2 ha, Insula
Mare Cenad - 3,0 ha, Insulele Igriş - 3,0 ha şi Prundul Mare - 558 ha, din care primele
trei sunt recunoscute la nivel naŃional ca arii protejate. Parcul natural va conŃine incinta
îndiguită a râului Mureş, respectiv zona inundabilă dintre digurile situate de o parte şi alta a
râului şi între traseele înalte ale aceluiaşi râu. Este o zonă cu inundaŃii periodice, în care
plantele şi animalele din împrejurimi sunt adaptate la acest regim.
Zona a fost puternic transformată de lucrările hidrotehnice pe râul Mureş, mai ales în
cursul secolului al XIX - lea, prin construcŃia de diguri şi tăierea meandrelor, iar în
secolul XX prin numeroase desecări.
Aceste lucrări au avut în principal trei motivaŃii: apărarea împotriva inundaŃiilor,
înlăturarea excesului de umiditate din zonele mlăştinoase şi menŃinerea navigaŃiei.
Datorită faptului că zona a fost afectată semnificativ de îndeletnicirea şi exploatarea
curentă umană şi nu mai reprezintă o mostră reprezentativă a regiunii naturale primare,
încadrarea ca parc naŃional sau rezervaŃie naturală nu este posibilă, atât conform
legislaŃiei româneşti în domeniu cât şi a îndrumărilor UICN.
O zonă cu o bogată diversitate se găseşte în lunca Mureşului inferior. Această zonă
este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu soluri aluviale,
galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire
și pasaj pentru peste 200 de specii de păsări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de
protecție pe plan internațional.
Parcul natural este situat în câmpia Mureşului şi are o energie de relief foarte redusă.
Din punct de vedere tectonic face parte din depresiunea Panonică. Zona este complet
71
acoperită de depozite cuaternare, având grosimea medie de 100 m. Substratul litologic în
zona de luncă este constituit din depozite aluvionare (nisipuri şi pietrişuri cu intercalaŃii de
argilă), iar în afara luncii depozite loessoide şi loess. Morfogenetic este o câmpie de
subzistenŃă recentă şi se caracterizează prin prezenŃa luncilor nediferenŃiate, a traseelor
îngropate, frecvente braŃe moarte cu apă stagnată şi zone înmlăştinite. Toate tipurile şi
subtipurile de soluri identificate sunt soluri de luncă din silvostepă şi au caracter de
aluvionare. Pentru soluri, surplusul regulat de substanŃe nutritive şi materie organică reprezintă un
beneficiu, iar pânzele freatice din subsol primesc resurse noi pe măsură ce pământul
absoarbe încet apa din inundaŃii.
VegetaŃia acestei zone se dezvoltă într-o climă continental moderată, cu veri
călduroase şi ierni moderate. Temperatura medie anuală este de 10,5°C iar precipitaŃiile
medii anuale sunt de 550 mm (www.luncamuresului.ro).
Multe plante din zonă au nevoie de inundaŃii ca să germineze şi să consume
substanŃe nutritive proaspăt dizolvate în apă. În afara speciilor ierbacee cultivate în
terenurile arabile din zona dig - mal sau terasă înaltă - mal în flora spontană se găsesc
frecvent specii ca: Calamagrostis epigeios, Agropyron repens, Artemisia vulgaris, Filago
arvensis, Falcaria vulgaris.
Pajiştile de câmpie sunt constituite din asociaŃii de Festuca, Poa, Zolium, Agrostis,
Trifolium, Euforbia, Plantago.
Există suprafeŃe mai mult sau mai puŃin extinse unde se întâlnesc specii de plante
ierbacee rare sau pe cale de dispariŃie.
Un număr destul de mare de plante face parte din ,, Lista roşie a plantelor superioare
din România", ca specii vulnerabile rare: coada şoricelului, forfecuŃa bălŃii, neghină ,inariŃă,
chiminul porcului stupuniŃă, ştevie de baltă.
De asemenea, trei specii: trifoiaş de baltă, peştişoară, cornaci sunt specii strict protejate
conform ConvenŃiei de la Berna. Arboreteie de stejar pedunculat (Quercus robur) şi frasin
(Frascinus excelsior) sunt preponderente în această zonă alături de zăvoaiele de plop negru
(Populus nigra) şi alb (Populus alba) şi de salcie albă (Salisc alba).
Ele se găsesc în principal, în cadrul unui mic trup de pădure în zona Cenad şi a unei
păduri de cea. 6000 ha ce se întinde de-a lungul Mureşului în aval de Arad până către
comuna Semiac.
Fauna zonei se caracterizează printr-o multitudine de specii de la ansamblul
speciilor ce trăiesc pe fundul apelor până la speciile superioare. Astfel, există numeroase
72
grupe taxonomice care intră în componenŃa bentosului, cum sunt spongierii, viermii,
moluştele, larvele de insecte, precum şi numeroase organisme care aparŃin
fitoplanctonului şi zooplanctonului.
Starea pădurilor din zonă este bine ilustrată de către comunităŃile de gastropode
terestre (www.luncamuresului.ro).
Păsările se bucură la rândul lor de hrană abundentă pe care le-o furnizează
inundaŃiile. Zona aceasta a fost desemnată, în anul 1988, ca Arie de ImportanŃă
Avifaunistică, chiar datorită existenŃei numeroaselor specii de păsări. Este remarcabil că
aproape în totalitate păsările din lunca Mureşuluui sunt cuprinse în anexele convenŃiei de la
Berna sau a Directivei Păsări (www.luncamuresului.ro).
Acest sector de şes al râului se caracterizează din punct de vedere ornitologic prin
apariŃia speciilor de cormoran mare şi stârc de noapte.
Dintre mamiferele acvatice se remarcă vidra care are efective numeroase în zonă. Pe
Sângă acest carnivor mai există pisica sălbatică (Felix siyvesiris) şi vulpe (Vulpes vulpes).
Lunca Mureşului inferior este foarte bogată în specii de mamifere mari; cerb
carpatin (Cervus elaphus), mistreŃ (Sus scrofa), cerb lopătar (Doma doma) şi căprior
(Capreolul capreolus). Primele două specii se caracterizează prin prezenŃa unor exemplare
foarte valoroase din punct de vedere vânătoresc( www.luncamuresului.ro).
11.2 Rezervații naturale
Aria administrativă a comunei Sânpetru Mare are pe teritoriul său două rezervaŃii
naturale:
• RezervaŃia naturală Insulele Igriş
,,RezervaŃie mixtă, cu statut legislativ acordat prin Hotărârea Consiliului
JudeŃean nr. 19 / 1995 şi Legea nr. 5 / 2000, amplasate în incinta Parcului Natural Lunca
Mureşului.”(www.skytrip.ro).
Deşi sunt câteva insuliŃe pe Mureş în aval de localitatea Igriş (foto.15), doar una din ele
au fost acceptate de păsări pentru cuibărire, cu suprafaŃă de cea. 3 ha. Majoritate
păsărilor au sosit de la Insula Mare Cenad, de la cea. 10 km din aval, atunci când colonia
73
lor acolo a fost conturbată prin defrişări.
Insula are soiuri aluvionare şi în formare, din depuneri fluviale, pe care creşte o
vegetaŃie luxuriantă predominanŃi fiind speciile de Populus şi Salix, cu un subarboret bogat,
pe care s-au căŃărat diferite liane şi viŃă de vie sălbatică.
Colonia mixtă de Ardeidae de aici este deosebit de importantă din punct de vedere
avicenotic, ea cuprinzând aproape tot efectivul acestor păsări rare din zonă. Aici
cuibăresc: egretă mică, monument al naturii, (10-12 perechi), egreta mare, stârci de
noapte(30-35 perechi), stârci galbeni (3-4 perechi), stârci cenuşii (25-30 perechi), stârcul
purpuriu, barza neagră, şoimul călător, fundacul cu guşa roşie. După câteva sute de ani, în
1993 au revenit să cuibărească în Banat cormorani mari (30-35 perechi). Apropierea
crescătoriei de peşte şi a unui sistem de lacuri de protecŃie în imediata apropiere al
punctului de trecerea frontierei de stat de la comuna Nădlac (Jud.Arad) favorizează
existenŃa de zi cu zi a familiilor de păsări din colonie, hrana fiind suficientă şi accesibilă
(Primăria Sânpetru Mare - Baza de date, 2010).
Foto. 15 Rezervația naturală Insulele Igrișului (www www.skytrip.ro.)
74
• Rezervația naturală Movila Șișitac
Dacă pornim din oraşul Sânnicolau Mare pe drumul judeŃean 682 spre comuna Periam,
înainte de localitatea Sânpetru Mare, în partea dreaptă la aprox. 6 - 7 km sud -vest, întâlnim în
mijlocul câmpiei plane o ridicătură, o movilă de aproximativ 15 m înălŃime (foto.16). Acesta
este Movila Şişiiac, rezervaŃie naturală, de provenienŃă necunoscută, în suprafaŃă de 0,5 ha.
Datorită aşezării şi expunerii s-a păstrat aici o vegetaŃie de stepă arhaică, unică în cadrul
Câmpiei de Vest.
Foto.16 Movila Șișitac (Vuicin, 2011)
,,Conform Hotărârii nr. 327 din 31 august 1974 a Consiliul Popular al JudeŃuluiTimiş,
Movila Şişitac a fost declarată rezervaŃie naturală.Conform Hotărârii nr. 1581 din
4septembrie 1982 a fost interzis păşunatul, cositul covorului vegetal,
incendiatulvegetaŃiei uscate cât şi aratul pe o suprafaŃă de 0,5 ha care cuprinde movila.
Botaniştii au identificat pe această movilă un număr de 66 de specii de ierburi, flori,
buruieni şi lăstăriş (foto.17). Speciile cele mai caracteristice sunt: coiilie (Stipa capillata) şi
pirul crestat.” (Consiliul Popular al județiului Timiș)
75
Foto.17 Vegetație Movila Șișitac (colilie), (Vuicin, 2011)
Fauna de nevertebrate din această staŃiune nu a fost studiată, deşi ar merita, având în
vedere că movila nu a fost arată niciodată. Fiind de dimensiuni critice, învecinată de
agrobiocenoze se constată o invadare masivă de buruieni precum şi a salcâmului care este
prezentă printr-un lăstăriş dens.
Aceste fenomene sunt dovezi, că în realitate nimeni nu se ocupă de soarta movilei,
deşi este ultima posibilitate din zonă de a păstra, de a exemplifica vegetaŃia stepică a
timpurilor îndepărtate (Primăria Sânpetru Mare - Baza de date,2010).
76
CAPITOLUL 13. ANALIZA SWOT A LOCALIT ĂȚII SÂNPETRU MARE
PUNCTE TARI
PUNCTE SLABE
OPORTUNITĂȚI
RISCURI
-Așezarea geografică favorabilă -55 km Timișoara -18km Sânnicolaul- Mare -50 km Arad - Terenuri agricole sunt molisoluri și cernoziomuri bogate în humus. -Acces foarte bun la căile de transport rutier. -Acces la caile de transport pe cale ferată. -Existența rețelei de iluminat public. -Existenta rețelei de telefonie fixă, precum și a internetului. -Acoperirea din punct de vedere al semnalului pentru toate rețelele de telefonie mobilă. -Existența televiziunii prin cablu. -Posibilitatea de extindere a terenului intravilan. -Existența potențialuluiuman și a forței de muncă calificată. - Existența unor agenți economici cu potențial mare.
-InexistenŃa reŃelei de apa si canalizare. -Nefinalizarea PUG-ului pentru comuna Sânnpetru –Mare. -Inexistența unui centru de informare a populației. -Inexistența unui sistem ecologic de colectare șidepozitare a deșeurilor. -Slaba dotare a caminului cultural. -Inexistența unor spații amenajate pentru petrecerea timpului liber. -Neimplicarea societatii civile în dezvoltarea comunei. -Nivel redus al simțului civic și al responsabilităților. -Lipsa unui sistem de colectare a deseurilor selective. -Lipsa unui sistem de canalizare și a unei stații de epurare a apei la nivel de comună. -Lipsa de informație la nivelul cetățeanului de rând.
-Fondurile structurale postaderare la U.E. -Apariția unor investitori. -Apariția unor programe guvernamentale pentru sustinerea comunităților rurale din România. -Programe cu finanțare externă. - Programe guvernamentale de sprijinire a fermierilor. - Investitori în sectorul agricol. - Apariția unor programe de finanțare interne și externe pentru sistemul de învățământ național. - Fonduri aprobate din bugetul local de către consiliul local al comunei. - Apariția unor programe venite în sprijinul populației cu probleme sociale. - Apariția unor noi agenți economici care să creeze mai multe locuri de muncă.
- Lipsa fondurilor de finanțare externă. - Lipsa unor asociații non- profit care să atragă fonduri pentru comunitatea locală. - Lipsa personalului calificat pentru atragerile de fonduri acordate pentru instituțiile de învățământ. - Apariția de noi cazuri cu probleme sociale.
77
- O școală, o grădiniță, un cămin, o bibliotecă. -Existența terenurilor necesare pentru alți investitori. - Existența terenurilor pentru noi locuri de casă. - Existența solurilor de calitate. - Existența resurselor naturale pentru creșterea animalelor. - Existența unui număr mare de persoane care se ocupă cu cultivarea legumelor în solare și câmp. -Existența în comună a specialităților în domeniul agricol. - Existența unor exploatații agricole de tip industrial care lucrează suprafețe mari de teren. - Existența unui număr foarte mare de utilaje agricole în proprietatea exploatațiilor agricole dar și a persoanelor fizice. - Existența spațiului necesar desfășurării activităților didactice. - Existența cadrelor didactice calificate. - Dorința de implicare a administrației locale în rezolvarea cazurilor sociale. - Existența unei persoane cu atribuții de asistență socială în cadrul primăriei. - Existența unei
- Lipsa ed inițiativă din partea cetățenilor. - Fonduri bugetare insuficiente pentru lucrările de anvergură. - Cultivarea parcelată al terenurilor agricole. - Scăderea efectivului de animale. -Lipsa de însămânțare artificială a animalelor. - Lipsa unor centre destinate produselor agricole(legume, lână). - Lipsa unor mici unități procesatoare a produselor agricole și zootehnice. - Lipsa interesului la nivelul tinerilor în ceea ce privește activitatea în sectorul agricol. - Școala nu are suficient material didactic pentru laboratoarele de specialități. - Nu există o bibliotecă bine dotată care să corespundă cerințelor de la copii preșcolari până la clasele terminale. - Existența cazurilor cu probleme sociale pe raza comunei. - Necesitatea reabilitării căminului cultural, -Slabă dotare, lipsa unei stații de sonorizarea în
- Finanțări nerambursabile acordate în cadrul programelor pentru cultură, sport și tineret.
78
comunități comunale.
vederea susținerii de spectacole și manifestări culturale, lipsa încălzizii. - Inexistența unei baze sportive pe raza comunei.
79
CONCLUZII
Aşezată în nord - vestul judeŃului Timiş, în Câmpia Arancăi, localitatea Sânpetru
Mare este reşedinŃa de comună, aparŃinându-i satul Igriş, situat la 9 km nord - vest.
În evoluŃia paleogeografică a zonei în care se află localitatea noastră, se disting trei
etape principale: etapa uscatului preneogen, în care se produce scufundarea şi
fragmentarea blocului cristalin Tisia şi pătrunderea apelor marine; etapa neogenă, în care
mişcările de scufundare continuă; etapa cuaternară în care apele Lacului Panonic se
retrag treptat spre vest, iar Mureşul depune un imens con de dejecŃie pe suprafaŃa căruia se
divaga în funcŃie de atracŃia pe care o exercitau zonele de subsidenŃă.
Fundamentul comunei este alcătuit din şisturi cristaline cu intruziuni magmatice, iar
depozitele sedimentare sunt formate din marne, pitrişuri, nisipuri, nisipuri fine, argile, de
vârstă terŃiară, pleistocenă şi halocenă.
Morfologic, relieful comunei apare ca o câmpie joasă de subsidenŃă, cu o suprafaŃă
orizontală, puŃin vălurită, cu altitudini de 80 - 85 m. IntervenŃia omului a dus la apariŃia
reliefului antropic, reprezentat prin sistemul de canale de desecare.
Clima are o tendinŃă de aridizare, cu temperaturi medii anuale de 11°C, precipitaŃii
medii multianuaie de 518 mm şi vânturi a căror frecvenŃă este dominată de cele sudice şi
vestice.
ReŃeaua hidrografică este reprezentată de râul Aranca care trece prin localitate, râul
Mureş şi o reŃea de canale.
VegetaŃia naturală corespunzătoare stepei şi silvostepei, a fost puternic modificată
de activitatea antropică, mari suprafeŃe intrând în circuitul agricol, astfel că vegetaŃia
naturală se păstrează pe suprafeŃe restrânse, iar vegetaŃia lemnoasă fiind prezentă în lunca
Mureşului.
În fauna comunei o pondere mare o au rozătoarele, dar se întâlnesc şi animale de
interes cinegetic, precum şi animale ocrotite de lege.
Solurile sunt reprezentate de molisoluri, favorabile culturilor agricole, dar şi soluri de
luncă, lăcovişti. Pentru ameliorarea lor s-au realizat o serie de lucrări hidroameliorative.
Localitatea Sânpetru Mare se înscrie în tipologia satelor specifice de câmpie, de tipul
celor adunate şi compacte. EvoluŃia populaŃiei comunei cunoaşte o scădere constantă. Fenomenele de
fluctuaŃie au avut loc prin plecarea populaŃiei de etnie germană şi imigrarea locuitorilor din
80
afte zone ale tării. Recensământul din februarie 2002 indică a cifră de 2.101 locuitori,
numărul acestora ajungând la 2.156 în anul 2011, adică o diferența destul de mică.
Profilul economic dominant al localității Sânpetru Mare a fost și va rămâne cel
agrozootehnic, datorită resurselor naturale ale regiunii și lucrărilor hidroameliorative de-a
lungul anilor.
Aria administrativă a comunei Sânpetru Mare are pe teritoriul său două rezervații
naturale: Rezervația naturală Insulele Igriș și Movila Șișitac unde sunt ocrotite diferite specii
floristice și faunistice.
81
BIBLIOGRAFIE
ArdeleanV,ZăvoianuI , 1979, JudeŃele patriei. JudeŃulTimiş,EdituraAcademieiR.S.R.
Bucureşti, p. 176.
Călinescu R. , 1969 , Biogeografia României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 407 p.
Cătălina Ancuța Sârbovan, Crețan R, Silviu T, 2000, Geografia Umană și Economică a
României, Editura Mirton, Timișoara.
Donisa I, Erhan E.,1974, Curs de climatologie a R.S.R. Univ. ,, Al, I. Cuza",
laşi,Facultatea de Biologie si Geografie.
Ghibedea V., Grîgersik E, Băcanu L., 1971, ContribuŃii la agrometeorologia Banatului,
Simpozionul de Geografie a Câmpiilor (3 ~ 6 august), Tipografia UniversităŃii de Vest,
Timişoara.
Ghibedea V., Grigersik E.,1968, Regimul şi repartiŃia teritorială a precipitaŃiilor
atmosferice în Câmpia Banatului şi în regiunile piemontane de contact. Comunicări de
geografie, voi. VI, Bucureşti, pag. 74 - 78.
Ghibedea V., 1973, Resursele climatice ale Câmpiei Banatului. Studii de Geografie a
Banatului, Tipografia UniversităŃii de Vest, Timişoara, pag, 56 – 57.
lanoş Ghe. Puşcă Is Goian M. , 1995, Solurile Banatului, voi. I, EvoluŃia şi caracteristici
agrochimice, Editura Mirton, Timişoara.
lanoş Ghe, Puşcă I, Golan M., 1997, Soluriel Banatului, voi. II, CondiŃii naturale şi
fertilitate, Editura Mirton, Timişoara.
Ianoş Ghe, 1999 , Pedografie, Editura Miron, Timişoara;
Lux F., Tasch P., 1980, Heimatbuch der Gemeinden Neu-und Grofi- Sankt Peter,
satzund druck: W.Riedel GmbH & Co.
M ăhăra Ghe., 1973, EvoluŃia Câmpiei de Vest a României. Realizări în geografia
României. Culegere de studii, Editura ştiinŃifică, Bucureşti, pag. 203 – 215.
Manciuiea Şt, 1938, Câmpia Tisei, BSRRG, tomul LVII, Bucureşti.
Mihalca D., Startcîu E., 1996 , ParticularităŃi ale regimului eoiian în Banat, ca reflectare
a influenŃei reliefului, Analele UniversităŃii de Vest, Seria Geografie, voi. VI, pag. 45 – 52.
Munteanu Rodica, Munteanu Joan, 1998, Timiş - Monografie, Editura Marineasa,
Timişoara.
Posea Gr., 1976 , Geomorfologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Posea Gr., 1998, Câmpia de Vest a României, Editura FundaŃiei ,, România de mâine",
82
Bucureşti.
Roşiei A., Cizmaş B., Cirici V., Marcov S., Ştepanov L., PerinaŃ I., PerînaŃ S.,
1985, Iz sela u selo, Editura Kriterion, Bucureşti.
Trifunschi Milivoi , 1976, Şcoala din Sânpetru Mare: 1776 - 1976, Monografie,
Manuscris , Sanpetru Mare.
Ujvari I. , 1972 , Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.
Ungureanu A., 1976 , CondiŃii de înmagazinare a apelor freatice în Câmpia Torontaluîui,
Geografia Banatului. Material pentru cursurile de geografie, Tipografia UniversităŃii din
Timişoara.
Visarion M, Sandulescu M, 1979, Structura subasmentului Depresiunii Panonice in
România (sectoarele central si sudic), St.si cerc. De GGE, Seria Geofiyica, 17,2, pag.191.
Dudaș V, Hațegan I, Berghian S, Constantin C. Gomboș, Cernicova M, 2006, Din
Cronologiaa Județului Timiș, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara.
*** 1983 - Geografia României, Geografia fizică, Editura Academiei, Bucureşti.
*** Arhivele Primăriei comunei Sânpetru Mare.
*** Matricolele Bisericii Ortodoxe Sârbe, Sânpetru Mare.
*** Matricolele Bisericii Ortodoxe Române, Sânpetru Mare.
*** Prim ăria comunei Sânpetru Mare - Baza de date.
- www.animale.ro (03.05.2011)
- www.edrc.ro (20.05.1011)
- www.e-primarii.ro~sanpetrumare (12.01.2011)
- www.grosssankteter.de 12.09.2010)
- www.luncamuresului.ro (19.04.2011)
- www.prima.riaonii.ne.ro (30.12.2010)
- www www.skytrip.ro.(19.06.2011)
- www.vanatoare-vanator.ro (19.06.2011)
99