INTRODUCERE

Localitatea Băileşti este situata in Câmpiei Olteniei, aproximativ la mijlocul acesteia, câmpie ce-i va purta numele Câmpia Băileştiului, in judeţul Dolj la o distanţă de 57 km sud-est de Craiova şi la 32 km nord-est de Calafat, având drept coordonate 21°, 2' longitudine estică şi 44°, 2' şi 15" latitudine nordică.

Dacă privim aşezarea Băileştiului numai în legătură cu poziţia lui, în ţara noastră constatăm că localitatea ocupă o poziţie în sud-vestul ţării , fiind aproape de Dunăre - care face hotarul cu Bulgaria - şi la mare distanţă de graniţa de nord. In linie dreaptă se află la circa 20 km de Dunăre, în timp ce până în munţii Maramureşului, în aceeaşi linie dreaptă, se găseşte la circa 500 km. De asemenea, constatăm că Băileştiul se află pe aceleaşi sau aproape pe aceleaşi coordonate cu localităţile Alexandria, Caracal, Olteniţa, Giurgiu, Constanţa, Eforie (longitudine) şi respectiv Tg. Jiu, Bumbeşti-Jiu, Petroşani, Cugir, Negreşti Oaş (latitudine nordică)

Astăzi, Băileştiul este legat de Craiova, centrul politic şi administrativ al judeţului Dolj , prin calea-ferată, construită şi dată în folosinţă la 1 decembrie 1895 şi printr-o şosea asfaltată. Prin aceeaşi cale ferată se leagă de Calafat, portul fluvial cel mai apropiat. Prin şosele asfaltate este legat de comunele vecine, cu excepţia comunei Seaca de Câmp de care se leagă printr-un drum ne modernizat.

In prezent Băileştiul, în administraţia căruia intră şi satul Nădejdea (Balasan) situat la circa 6 km vest, ocupă o suprafaţă de 16376 ha şi are o populaţie, după recensământul din 2002, de 20780 locuitori

Municipiul Băileşti s-a dezvoltat pe un şes întins, respectiv Câmpia Băileştiului, cu o pantă lină, de la nord la sud, străbătut pe mijloc de cursul de apă al pârâului Balasan. Raportat la nivelul mării, localitatea se află situată la 59,67 m deasupra nivelului mării.

1

CAPITOLUL IPOZITIA GEOGRAFICA SI ISTORIA

ORASULUI BAILESTI

1.1 Poziţia geografica

Poziţia geografică a unei localităţi se defineşte ca fiind o integrare a acesteia într-o unitate geografică mai largă. Din acest punct de vedere se urmăreşte atât poziţia geografică faţă de principalele unităţi fizico-geografice cât şi faţă de regiunile economico-geografice. Se urmăreşte astfel stabilirea unei conexiuni între fenomenele economico-geografice şi elementele fizico-geografice

Localitatea Băileşti s-a plămădit de-a lungul timpului în partea cea mai mănoasă a Câmpiei Olteniei, aproximativ la mijlocul acesteia, câmpie ce-i va purta numele Câmpia Băileştiului, in judeţul Dolj ( Fig. 1) la o distanţă de 57 km sud-est de Craiova şi la 32 km nord-est de Calafat, având drept coordonate 21°, 2' longitudine estică şi 44°, 2' şi 15" latitudine nordică.Dacă privim aşezarea Băileştiului numai în legătură cu poziţia lui, în ţara noastră constatăm că localitatea ocupă o poziţie în sud-vestul ţării (Fig. 2)., fiind aproape de Dunăre - care face hotarul cu Bulgaria - şi la mare distanţă de graniţa de nord. In linie dreaptă se află la circa 20 km de Dunăre, în dreptul localităţii Lom-Palonka, în timp ce până în munţii Maramureşului, în aceeaşi linie dreaptă, se găseşte la circa 500 km2. De asemenea, constatăm că Băileştiul se află pe aceleaşi sau aproape pe aceleaşi coordonate cu localităţile Alexandria, Caracal, Olteniţa, Giurgiu, Constanţa, Eforie (longitudine) şi respectiv Tg. Jiu, Bumbeşti-Jiu, Petroşani, Cugir, Negreşti Oaş (latitudine nordică)

Examinând mai aproape aşezarea Băileştiului se impun, de asemenea, o serie de constatări: în primul rând că se află într-o zonă care, odinioară, era acoperită de păduri, dovadă fiind existenţa în peisajul aşezării a unor pâlcuri izolate de arbori seculari, unele dispărute în perioada anterioară anului 1989 ca urmare a politicii exagerate de redare a unor suprafeţe de teren agriculturii.

Existenţa pădurilor ce se întindeau până la Dunăre este pusă în evidenţă şi de harta rusească a Principatelor Române ridicată şi redactată în anii 1828-1835. Pe această hartă se pot observa însemnate suprafeţe de

2

păduri existente în această zonă. In prezent, zona Băileşti are înfăţişarea unei stepe antropice, recent formată.

O a doua constatare cu privire la aşezarea Băileştiului constă în aceea că prin resursele sale a permis locuirea lui din vremurile străvechi, constituind după aceea un punct de atracţie pentru populaţiile din sud şi un loc de popas pentru numeroşi călători de la Calafat la Bechet şi mai departe.A treia constatare este aceea că Băileştiul, asemenea Craiovei, aşezat în mijlocul Câmpiei Olteniei, prezenta un punct de observare şi supraveghere, cu relativă uşurinţă, a circulaţiei de-a lungul Dunării, între Porţile de Fier şi Gura Văii.

Constatările menţionate - poziţia geografică, resursele naturale - au determinat autorităţile să-i atribuie de-a lungul timpului, statutul de reşedinţă (de plasă, raion); 1828 - Plasa Câmpul; 1831 - Plasa Balta-de-Sus; 1864-1908 - Plasa Balta; 1908-1950 - Plasa Băileşti; 1950-1968 - Raion Băileşti.Limitele convenţionale separă, în prezent, Municipiul Băileşti, la est, de satul Boureni, la sud-est, de satul Covei, la nord şi nord-est, de comuna Siliştea Crucii, la nord şi la nord-vest, de comuna Galiciuica şi comuna Galicea Mare, la sud, de comunele Negoi şi Rast, iar la sud-vest, de comuna Seaca de Câmp.

Astăzi, Băileştiul este legat de Craiova, centrul politic şi administrativ al judeţului Dolj , prin calea-ferată, construită şi dată în folosinţă la 1 decembrie 1895 şi printr-o şosea asfaltată. Prin aceeaşi cale ferată se leagă de Calafat, portul fluvial cel mai apropiat. Prin şosele asfaltate este legat de comunele vecine, cu excepţia comunei Seaca de Câmp de care se leagă printr-un drum nemodernizat.

In prezent Băileştiul, în administraţia căruia intră şi satul Nădejdea (Balasan) situat la circa 6 km vest, ocupă o suprafaţă de 16376 ha şi are o populaţie, după recensământul din 2002, de 20780 locuitori.

3

Poziţia geografica a oraşului Băileşti in cadrul judeţului DoljFig. 1

Scara 1:18000000

4

POZITIA GEOGRAFICA A ORASULUI BAILESTI IN CADRUL TARIIFIG.2

SCARA 1:3 500 000

5

1.2 Istoria oraşuluiSituată în una din cele mai mănoase părţi ale ţării, zona în care a

apărut pe arena istoriei ,Băileştiul, a fost locuită permanent încă din cele mai vechi timpuri, principala ocupaţie a primilor locuitori constituind-o, încă din epoca pietrei, agricultura. Primele descoperiri arheologice care dovedesc locuirea vetrei oraşului datează din perioada anilor 680-1025.Ca nume de localitate, Băileşti, provine de la numele "Băilă", un neam fruntaş de oieri. Băilă împreună cu ai săi au făcut popas de iernare, ani la rând, în această zonă şi astfel a apărut satul Băileşti.

Prima atestare documentară din 4 ianuarie 1536 din timpul domniei lui Radu Paisie aminteşte că Băileştiul exista încă din vremea domnitorului Mircea Cel Bătrân (1386-1418).Fiind o localitate destul de cunoscută prin târgurile săptămânale sau bâlciurile anuale, prin numărul mare de locuitori pentru acea perioadă, Băileştiul se găseşte în documente cartografice ale vremii, cum ar fi Harta Ţării Româneşti întocmită de Anton Maria del Chiaro, după o hartă anterioara a stolnicului Constantin Cantacuzino în anul 1718, ori prima hartă geografică a Olteniei întocmită în anul 1722 de către F. Schwantz.

La 14 septembrie 1818, la Băileşti are loc o importantă luptă între turci (25.000) care ocupaseră satul şi ruşi (28.000), alături de care luptă şi un detaşament de 1200 panduri, în urma bătăliei, turcii au fost izgoniţi. Pentru faptele sale de vitejie din timpul întregului război ruso-turc, căpitanul de panduri Gheorge Magheru a fost declarat de către ţarul Rusiei cu ordinul Sf. Ana în gradul de cavaler. La început vatra satului era în punctul "Ţurţani" în "Valea lui Trăilă".

Începând cu finele anului 1828 vatra este mutată în actualul loc, unde proprietarul moşiei, prinţul Gheorghe Ştirbei, a trasat personal străzile paralele cu intersecţii perpendiculare largi încât să "se poată întoarce carul lung dintr-una", spunând că odată, peste ani, Băileşti va deveni un oraş frumos.

În noul sat, pe actuala vatră, s-a creat "Slobozia Băileşti" unde cei nou veniţi să se aşeze aici au primit 800 stânjeni pătraţi loc de casă şi scutire de anumite obligaţii pe trei ani. În acest cadru au venit un număr mare de locuitori din satele vecine, care şi azi poartă numele satului de unde au venit (Urziceanu, Moţăţăianu, Bistriceanu, Săceanu, Corlăţeanu, Negoianu, Coveianu, Săpăceanu, Măceşeanu, Galiceanu, Poienaru, Tunaru, Ghidiceanu, Vârtopeanu, etc) precum şi un însemnat număr de transilvăneni (Ungureanu, Ardeleanu, Munteanu, etc) şi mai ales bulgari de naţionalitate română din sudul Dunării, români ce se reîntorceau acasă, care trecuseră Dunărea la turci din cauza vieţii grele de acasă, precum şi bulgari neaoşi care au venit cu rudele şi prietenii lor români. Bulgarii neaoşi, de altfel puţini la număr cei care s-au fixat în Băileşti, în majoritate s-au retras în Bulgaria atunci când scutirile şi "sloboziile" au

6

fost desfiinţate de către "Regulamentul Organic", astfel că în Băileşti, au fost şi sunt prea puţine influenţe şi urme bulgare, care au aparţinut mai mult bulgarilor care lucrau sezonier pe aici.

Dacă în anul 1829 Băileştiul avea 99 de familii, în anul 1831 avea 507 familii, între care 286 străini şi în majoritate români şi foarte puţini bulgari, iar în anul 1838 avea 590 familii din care rămăseseră numai 169 familii de străini, aceştia plecând în urma desfiinţării privilegiilor.

În urma războiului româno-ruso-turc din anul 1877, care a dus la cucerirea independenţei de stat a României, Băileştiul, prin poziţia sa, a jucat un rol strategic deosebit de important iar băileştenii au contribuit din plin la întreţinerea unităţilor militare care staţionau aici în rezervă sau erau în mişcare. De asemenea, mulţi băileşteni, printre care amintim numai pe Ion Vătafu, Potopineanu Stan, Stancurel Stan şi Mitrică Stancu, s-au distins pe câmpul de luptă, parte din ei căzând în luptă. Furtunosul an 1907, care constituie apogeul luptei ţăranilor români pentru drepturi sociale, a însemnat o cumplită încercare pentru Băileşti. Aici răsculaţii au ţinut piept 5 zile forţelor de represiune iar reprimarea răscoalei a fost cruntă: 42 morţi, peste 100 răniţi, peste 300 arestaţi iar satul Băileşti a fost bombardat de tunurile armatei

În Primul Război Mondial s-au jertfit pe câmpul de luptă pentru reîntregirea neamului 156 băileşteni, soldaţi, gradaţi şi ofiţeri a căror memorie este cinstită şi eternizată prin Monumentul Eroilor Băileşteni, realizat de sculptorul Iordănescu şi inaugurat la 24 octombrie 1924

.Ca o recunoaştere oficială a stadiului de dezvoltare economică şi socială, în urma unui decret regal, la 3 mai 1921 s-a serbat cu deosebit fast transformarea comunei rurale Băileşti (în acea perioadă era cea mai mare comună rurală din ţară) în comună urbană. Previziunea proprietarului moşiei Băileşti din anul 1831, că acest sat va deveni oraş, se îndeplinise.

Asemeni tuturor românilor, şi în cel de-al doilea război mondial băileştenii au fost prezenţi pe câmpul de luptă pentru eliberarea patriei şi victoria definitivă asupra fascismului, unde au rămas 108 din cei mai viteji fii ai oraşului. În data de 4 iulie 2001 Băileştiul este declarat municipiu.

7

CAPITOLUL AL II LEARELIEFUL

2.1 Caracteristici geologice

Este cunoscut faptul că întreg ţinutul de la vest de Olt. se înscrie pe locul unei mari depresiuni (Depresiunea Getică, apărută în timpul formării Carpaţilor), umplută în timpul erei terţiare cu sedimente transportate atât din Carpaţi, cat şi din Balcani. La sfârşitul pliocenului şi începutul cuaternarului, în urma acumulării depozitelor piemontane (de nisipuri si pietrişuri) de la sud de Carpaţi, lacul care ocupa această întinsă, regiune se retrage spre est, se încheie procesul de sedimentare, şi regiunea devine uscat..

Deschiderile din versanţii văilor mai adânci arată că sub cuvertura de luturi, nisipuri şi pietrişuri cuaternare cu care s-a încheiat procesul de clădire a teritoriului se întâlnesc, în alternanţă, orizonturi de nisipuri, argile, marne şi chiar pietrişuri, bogate în fosile de vârstă pliocenă, în râpele din malul drept al Jiului, pe toată întinderea lui de la Filiaşi până la Zăval, ca şi pe văile mai mari aferente, pot fi observate pachetele de strate depuse în lacul pliocen care a dăinuit în aceste locuri cu câteva milioane de ani în urma Unele orizonturi sânt foarte bogate în fosile, cochilii de lame libranchiate şi gasteropode, mult înrudite cu cele din prezent dovedind cu prisosinţă natura lacului şi condiţiile de viaţă din epoca aceea.

Una dintre cele mai interesante deschideri punct fosilifer care a furnizat materialul de bază pentru descifrarea trecutului îndepărtat al regiunii se află în dealul Bucovăţ din vestul Craiovei. Pentru importanţa sa ştiinţifică a fost declarat rezervaţie naturală şi pus sub protecţie.La Calafat, în malul Dunării, apar, de asemenea, formaţiuni argiloase de vârstă pliocenă, mai vechi decât cele de la Bucovăţ, dar identice ca vârstă cu cele cunoscute la Gângiova şi Zăval dovedind nu numai existenţa acelui lac pliocen, dar şi variaţiile intervenite în adâncimea şi regimul lui, caracteristic fazei de colmatare şi dispariţie a acestuia

Vârstă formaţiunilor scoase la zi prin eroziunea apelor, ca si a celor mai din adânc cunoscute prin foraje, arată că acestea se află unele peste altele în raporturi normale (în continuitate de sedimentare), dar că dispunerea lor nu este întru totul conformă cu înclinarea generală a reliefului, adică de la nord la sud

In partea de nord a judeţului unde sunt scoase la zi straturi de vârstă pliocenă, acestea prezintă o uşoară înclinare către sud, aşa după cum este şi suprafaţa topografică generală şi iniţială. Cu totul diferit se înfăţişează

8

formaţiunile mai vechi din apropierea Dunării care arată o cădere inversă,. aceasta dovedeşte încă o dată că teritoriul judeţului Dolj este clădit pe umplutura sedimentară din acea veche depresiune structurală din interiorul marelui arc muntos carpato-balcanic, un fel de albie uriaşă a cărei parte mai adânca se afla undeva mai la nord de Dunăre, adică nu acolo unde câmpia şi valea Dunării însăşi prezintă partea lor cea mai coborâtă.

O asemenea dispunere a straturilor trebuie considerată în primul rând ca o reflectare a situaţiei fundamentului vechi şi consolidat acoperit de sedimentele terţiare. Pentru că este bine cunoscut că platforma cretacică (Moesica), pe care este construit relieful din dreapta Dunării, se afundă către nord (suportând pachete de sedimente din ce în ce mai groase) spre a se întâlni cu fundamentul carpatic, şi el mult scufundat, undeva pe la mijlocul ţinutului dintre munţi şi Dunăre.

Iată .aşadar, ca înclinarea foarte slabă de la sud. la nord a formaţiunilor recunoscute la suprafaţă în partea de sud a judeţului copiază intr-o anumită măsură înclinarea generală a fundamentului moesic. Trebuie menţionat că această coborâre de ansamblu nu poate fi uniformă, iar fundamentul, ca şi formaţiunile care-l acoperă cu. grosimi de sute şi mii de metri prezintă deformări( un adevărat relief ) cu consecinţe directe chiar asupra formării reliefului actual. Cercetările geofizice au pus în evidenţă o uşoară afundare în sectorul Calafat -Rast (acolo unde Dunărea face marele ocol, mai mult decât un semicerc), ca şi o bombare în spaţiul dintre Jiu şi Olt.

2.2 Caracteristicile reliefului pe care se desfăşoară oraşul Băileşti

Municipiul Băileşti s-a dezvoltat pe un şes întins, cu o pantă lină, de la nord la sud, străbătut pe mijloc de cursul de apă al pârâului Balasan. Raportat la nivelul mării, localitatea se află situată la 59,67 m deasupra nivelului mării.

Din punct de vedere morfologic, câmpiile constituie cele mai recente formaţii geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tânăr relief. Din acest punct de vedere, zona Băileşti face parte din sectorul Câmpia Dunăreană, alcătuită din câmpuri largi acoperite cu depozite leosoide, pe care apar numeroase crovuri şi dune cu terase bine conturate (ale Dunării şi afluenţilor ei principali) şi cu lunci largi inundabile.

Trăsăturile caracteristice ale acestei unităţi de relief sunt puse în evidentă de hărţile lui Schwartz şi Specht . In Câmpia centrală, sau a Băileştiului, parte componentă a Câmpiei Olteniei, sunt reliefate crestele de pe malul stâng ale văilor Drincea şi Deasnăţui, precum şi limita dintre Câmpul Sălcuţei şi Podişul Getic. Sunt figurate dunele de nisip existente.

9

Câmpia domină Lunca Dunării individualizată ca o unitate aparte cu caracter propriu.

Câmpia Băileştiului prezintă cea mai tipică înşiruire de trepte de relief, ca urmare a faptului că aici se desfăşoară tot sistemul de 8 terase ale Dunării şi se divide în 4 subunităţi de relief. Băileştiul se află în subunitatea aflată la vest de Desnăţui şi la sud de linia care străbate teritoriul localităţilor Cetate, Moţăţei, Galicea Mare, Siliştea Crucii şi Giurgiţa. Această subunitate include primele trei terase mai noi ale Dunării dintre care terasa a IlI-a a Băileştiului are cea mai largă extindere,. cu toate că nu este străbătută decât de două văi - Balasanul şi Baboia - caracteristica cea mai de seamă pentru această câmpie constă tocmai în neregularitatea reliefului cauzată de dunele de nisip care parazitează pădurile celor 3 terase.

Din punct de vedere morfogenetic, Câmpia Băileştiului se prezintă ca una de acumulare, şi eroziune, dacă ne gândim la acţiunea Dunării în trecut şi ca una de acumulare dacă ne gândim la acţiunea principală actuală şi mai veche (cuaternarul superior) a vântului. Terasa pe care este situat Băileştiul îi poartă numele deoarece aici este punctul central unde ea are cea mai mare întindere. Apare ca o treaptă morfologică în malul Dunării la Drobeta Turnu-Severin, Tismana, Izvoarele, Gârla Mare, Cetate, Maglavit, Băileşti, Dăbuleni. Altitudinea terasei Băileşti variază între 40 şi 25 de m şi scade de la vest la est. Terasa este străbătută de o serie de dune, forme de relief cu aspect de movile sau dealuri mici, uneori prelungite, datorate acumulării de nisipuri. Acumularea sau depunerea materialelor transportate de vânturi constituie ultima fază a acţiunii mecanice a atmosferei.

Dunele de tip Băileşti se prezintă ca nişte valuri joase de 5-7 m, prelungi şi izolate prin zone întinse şi netede. De asemenea, acest tip de dune sunt cele mai vechi şi pot fi considerate ca dune fosile.

Ca o caracteristică a reliefului din zona Băileşti menţionăm prezenţa unor flancuri asimetrice ale dunelor cu culmi înguste sau formaţiuni mamelonare sau culmi aplatizate, gen microplatouri, unele dintre ele impropriu fiind numite dealuri sau măguri: "Grindu Mare", "Grindu lui Gheorghişan", "Grindu lui Dobre", "Grindu Bechereştilor", "Grindu lui Stoian", "Măgura Mare", "Măgura Mică", "Măgura Coadei", "Măgura Viilor", "Măgura Cilieni", multe afectate ca urmare a lucrărilor întreprinse pentru ameliorarea solurilor.

2.4 Aspectul unităţii de relief pe care se localizează oraşul Băileşti

10

Câmpia Băileşti, sau câmpia de terase ale Dunării de la vest de Jiu, este o unitate în întregime creaţie a Dunării, în urma adâncirii ritmice şi deplasării continue către dreapta a cursului. Cele opt terase dispuse de la nord la sud (Fig. 4) au o desfăşurare neuniformă atât prin geneză (prin pendulările Dunării cu ocoluri neuniforme), cât şi prin acţiunea de fragmentare ulterioară şi de acoperire a podurilor cu depozite de altă natură

Partea nordică, formată din terasele mai înalte (etajate între 50 şi 130 m şi extinse până la linia Cetate - Calicea Mare - Siliştea Crucii - Giurgiţa), tăiată de mai multe văi şi cu treceri mai pronunţate între nivele, se aseamănă în mare măsură cu unitatea piemontană de la nord, făcând trecerea pe nesimţite spre câmpia de terase inferioare, partea cea mai întinsă a Câmpiei Băileşti. Este o porţiune în care resturile pădurilor de stejar se îmbină cu viile de o calitate superioară şi suprafeţe cultivate cu grâu, fiindcă atât solurile brun-roşcate de pădure, cât şi nuanţa climatului sânt foarte favorabile unor producţii ridicate. Satele mari şi compacte (dintre cele mai mari din Câmpia Olteniei) s-au fixat în mod obişnuit la contactele dintre terase, pe una din vâlcelele mai importante sau folosind pantele uşoare cu expunere sudică (Galicea Mare, Giubega, Perişor).

Mai la sud îşi desfăşoară suprafaţa ondulată adevărata Câmpie a Băileştilor, alcătuita din asocierea ultimelor trei terase ale Dunării (etajate la 25—30, 15—18 şi 8—10 m faţă de albia fluviului), între care cea mai întinsă fiind terasa de 25—30 m în mijlocul căreia se află oraşul Băileşti. Abruptul vestic de la Hunia, Maglavit, Golenţi, Basarabi şi Calafat arată în modul cel mai clar cu cât domină această câmpie fluviul, dar căderea ei în trepte face ca pe latura de sud abia să se schiţeze o denivelare mai evidentă la Negoi, Bistreţ, Dunăreni, Măceşu de Jos, Nedeia, care să indice că aici începe renumita luncă a Dunării

Suprafaţa ei, cu toate că este străbătută de numai trei văi (ale Balasanului, Baboiei şi Desnăţuiului), se înfăţişează puternic vălurită, efect al reliefului de dune în general alungite pe mulţi kilometri (pe direcţia nord-vest - sud-est), separate de vâlcele abia schiţate formând o reţea de drenaj local în sensul de dezvoltare a dunelor. în afară de câteva porţiuni cu nisipuri mobile (acumulări noi sau reactivări, ca cele de la Hunia - Maglavit, sud-est Calafat, sud Băileşti etc.), dunele sânt fixate si solidificate, imprimând aspectul de relief accentuat vălurit prin coamele dunelor paralele mult rotunjite,

In general, aşezările nu au preferat o asemenea regiune. Ele au căutat locuri de fixare către periferia câmpiei cu dune, mai ales la contactul cu atât de variata Baltă a Dunării, sau de-a lungul văii Desnăţuiului. Prea puţine sunt cele situate în plin câmp.

Din Câmpia Băileştilor face parte şi sectorul de câmpie dintre Desnăţui şi Jiu de la sud de Segarcea. Denivelările dinspre cele două văi

11

de la est şi de la vest (către Jiu un adevărat abrupt mâncat de ogaşe şi surpări) arată că sânt în prezenţa unui sector ceva mai înalt al câmpiei, ca urmare a extinderii către Dunăre a treptelor de 60—70 m şi mai ales de 40—45 m în dauna teraselor mai joase. Altădată domeniu al pădurii de stejar, azi este un câmp complet lipsit de vegetaţie arborescentă. Pânza de apă găsindu-se la adâncimi mari, satele au fugit către margini, spre văile care-1 înconjură din trei părţi. De aceea, pe întreg acest spaţiu nu se află nici o aşezare.

12

CAPITOLUL AL III LEACLIMA

Ca întreaga ţara, Câmpia Olteniei si implicit oraşul Băileşti, aparţine zonei climatice temperat, dar poziţia sa sudica-sud-vestica in cadrul tarii si caracterul depresionar al regiunii pe care o ocupa in apropiere de curbura lanţului muntos carpato-balcanic, determina apariţia unor nuanţe climatice deosebire fata de cea mai mare parte a teritoriului României. Este vorba, in ansamblu, de o clima mai calda decât in partea centrala si nordica a tarii si de un continentalism mai moderat decât in jumătatea sa estica.

3.1 Regimul termic

Ca urmare a diminuării pătrunderilor de aer rece dinspre est şi a influenţei tot mai mari a invaziilor de aer cald dinspre sud-vest, primăvara este ceva mai timpurie în aceste locuri marcată fiind de creşterea rapidă a temperaturilor în medie cu aproximativ 5°C între februarie şi martie şi cu 6,5 - 7CC între martie şi aprilie. în luna cea mai caldă -iulie -temperaturile maxime înregistrate au depăşit 41°C -: 41,5° la Craiova; 41° la Băileşti; 41,5° la Calafat, iar temperaturile medii multianuale pe întreg teritoriul -judeţului .sânt mai mari de 22°C, în partea sa sudică ajungând către 23,5°C.De fapt, izoterma de 23° ( Fig. 5), care înconjură cea mai caldă regiune din întreaga ţară, trece pe la Pleniţa, Galicea, Segarcea, Amărăşti, arătând ca jumătatea sudică, a judeţului are temperaturile medii ale lunii iulie de peste 23°C

Cu excepţia Dobrogei sudice, în nici o altă parte nu se mai găseşte o suprafaţă atât de întinsă şi cu temperaturi atât de ridicate în timpul verii. Timpul menţinându-se senin perioade îndelungate, există posibilitatea sporirii bilanţului caloric şi înregistrarea unor temperaturi medii ale lunii iulie care au depăşit chiar 26°C (din 1946).

Cu un număr mare de zile senine şi temperaturi ridicate este de aşteptat ca numărul zilelor de vară şi al celor considerate tropicale să fie foarte ridicat. Aşa de exemplu, la Băileşti numărul mediu al zilelor de vară (adică având temperaturi medii de peste 25°C) este de 79.Contrastele mari dintre temperaturile lunilor de iarnă(in ianuarie –2 grade Fig. 5) şi de vară cu amplitudini medii în jur de 24°C şi cu amplitudini extreme de 70°C la Băileşti, indică gradul de continentalism al climei care nu este, totuşi, cel mai accentuat din întreaga jumătate sudică a ţării.

52

Dacă în septembrie temperatura se menţine în medie în jur de 18°C sau chiar peste 18°C prin micşorarea duratei de strălucire a soarelui (datorită scurtării zilelor) şi prin reducerea numărului de zile senine se înregistrează o coborâre accentuată a temperaturilor din octombrie (evaluată la 6 -7°0), în general din ce în ce mai accentuată dinspre lunca Dunării către dealurile din nord. Un decalaj termic asemănător este şi între octombrie şi noiembrie, fiindcă mediile multianuale se menţin în această ultimă lună între 5 şi 6° C (5,2°C la Craiova, 5,5°C la Băileşti). Cu toate aceste valori medii, noiembrie este luna în care, de regulă, temperaturile minime coboară sub 0° şi poate apare fenomenul de îngheţ pe întreg cuprinsul oraşului O asemenea apreciere se referă la data medie a apariţiei îngheţului, pentru că în general coborârea temperaturilor sub 0°C se manifestă într-un interval de timp îndelungat şi cu decalaje mari între partea sudică şi cea nordică a judeţului.

Ţinând seama de perioadele în care este posibilă apariţia îngheţului, durata medie a intervalului de zile fără îngheţ este de peste 200 de zile (variind intre 204 la Craiova, 220 de zile la Băileşti si 221 la Calafat), adică ceva mai lung decât în câmpia de la est de Olt.

Umezeala aerului este condiţionată de originea maselor de aer ce se deplasează deasupra Câmpiei Băileştiului, evaporarea apei deasupra terenurilor umede din lunci).Din repartiţia datelor medii ale umezelii relative se constată că în regiune se înregistrează valori cuprinse între 82,9-91,5%. Cele mai ridicate valori se înregistrează în lunile anotimpului de iarnă(87,2-91,5%) iar cele mai scăzute în lunile anotimpului de vară(75,8-76,3%). In luncile râurilor valorile sunt mai ridicate faţă de spinarea câmpiei. Tensiunea medie anuală a vaporilor de apă din atmosferă depinde de oscilaţiile regimului termic. Media anuală a înregistrat 11,1 mb, cele mai ridicate valori înregistrându-se în lunile de vară(17,2-19 mb), iar cele mai scăzute în lunile de iarnă(5-5,4 mb)

Nebulozitatea Energia calorică şi luminoasă a radiaţiei solare este mult diminuată de existenţa norilor, iar prezenţa acestora în timpul nopţii face ca şi pierderile de căldură ale solului, prin emanaţie, să fie reduse. Regimul norilor este în strânsă dependenţă de circulaţia atmosferei şi de formele de relief. Sub acest aspect şi în raport cu factorii genetici majori, Câmpia Băileştiului se caracterizează prin valori anuale de 5,5 zecimi. In ansamblu cele mai ridicate valori apar în lungul culoarelor de vale, iar cele mai mici pe câmpie în lunile de iarnă nebulozitatea medie atinge valorile cele mai ridicate(6-6,8 zecimi), iar în lunile de vară cele mai mici(3,7-4,2 zecimi).

3.2 Regimul eolian

53

Aşa cum s-a arătat încă de la început, sectorul sudic al Câmpiei Băileştiului se află mai mult sub influenţa invaziilor de aer dinspre vest, decât a deplasărilor dinspre est şi nord-est, specifice întregii jumătăţi estice a câmpiei. în adevăr, atât în anotimpul rece cit şi în cel cald, curenţii dominanţi sânt cei formaţi în cadrul direcţiei vestice şi nord-vestice, care suportă şi influenţa dirijării generale în lungul Dunării.

Aşa după cum arată datele staţiei meteorologice de la, Băileşti, există şi modificări determinate de condiţiile locale, dar dominante rămân tot direcţiile nord-vest, vest şi sud-est.

La Băileşti frecvenţa vântului dinspre nord-vest şi vest ajunge aproape de 30%, iar la Craiova depăşeşte 28% (în condiţiile unui calm de 26%).Spre deosebire de aceste două direcţii evidente la toate staţiile, chiar dacă sânt alte direcţii cu frecvenţe mari (putând fi mai mari decât cele menţionate), ele diferă de la o staţie la alta în funcţie de amplasarea acestora. în timp ce la Calafat vanturile cu direcţie sud-est au o frecvenţă de 20%, la Băileşti, direcţia nord-est este aceea care depăşeşte 15%. La Craiova. De fapt, frecvenţa mare a vanturilor cu direcţie est—vest este o caracteristică a câmpiei mai înalte şi deschise de la est de Jiu, ca urmare a influenţei estice din ce în ce mai accentuate cu cat ne apropiem de partea centrală a Câmpiei Române

Precipitaţiile atmosfericeInfluenţa climatului submediteranean se face simţită şi în ceea ce

priveşte regimul precipitaţiilor. În general, precipitaţiile sunt mai bogate în zona Calafatului faţă de restul teritoriului judeţului Dolj (unde cantitatea medie multianuală de precipitaţii variază intre 560 şi 480 mm). Specificul acestor influenţe este subliniat şi de prezenţa celor două maxime de precipitaţii: în luna iunie şi în octombrie. Minimum de precipitaţii se înregistrează, de regulă, în lunile martie şi septembrie. Cea mai mare cantitate de precipitaţii din ultimii 80 de ani, timp de 24 de ore, s-a înregistrat la Ciupercenii Vechi in 1925 ( 348,9 mm pe metru pătrat), iar în vara mai ploioasă a anului 1940, în luna iunie au căzut la Calafat 472 mm. Spre deosebire de aceste luni foarte ploioase, sunt cunoscute numeroase luni în care nu s-au înregistrat ploi, astfel în anul secetos 1946, în lunile iunie şi august nu s-au înregistrat căderi de precipitaţii.

Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este de 550 – 570 mm. Cantităţile maxime diurne de precipitaţii se înregistrează de regulă în sezonul cald, când umezeala absolută este mai mare, iar procesele frontale şi convecţia termică contribuie la dezvoltarea norilor şi la intensificarea precipitaţiilor. Au fost numeroase cazuri când într-un interval de timp dintr-un an au căzut cantităţi de precipitaţii mai mari decât într-o lună întreagă din alt sezon al anului. Căderea unor cantităţi

54

mari de apă în 24 ore în cadrul Văii Dunării este legată de convecţia termică datorită supraâncălzirii nisipurilor, ceea ce duce la o evaporaţie şi o evapotranspiraţie mare.

În ceea ce priveşte intervalele secetoase, acestea se înregistrează mai ales vara. Intervale consecutive de secetă s-au semnalat în anii 1953, 1972. anotimpul cu cele mai puţine intervale de secetă este primăvara.

Primele ninsori se înregistrează din ultima decadă a lunii noiembrie până in prima decadă a lunii martie, iar stratul de zăpadă atinge, în medie, grosimea maximă în ultima decadă a lunii ianuarie. Stratul de zăpadă nu aste gros, inregistrându-se in lunile ianuarie şi februarie o medie de 10 cm. Primul ingheţ apare,de regulă, in jurul datei de 10 noiembrie, iar perioada de zile fără îngheţ este de 225.

Constituie una din verigile importante ale bilanţului climatice. Regimul pluvial este în strânsă interdependenţa cu celelalte elemente ale hidric din regiunea Câmpiei Băileşti şi unul din cele mai importante elemente complexului de factori fizico-geografici şi în special cu geomorfologia, solurile şi vegetaţia. Existenţa culoarelor de vale ca şi micile suprafeţe forestiere introduc o serie de diferenţieri teritoriale în mersul spaţial şi lunar al precipitaţiilor atmosferice.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii înregistrează valori de 550,5 mm .Cele mai multe precipitaţii cad în sezonul cald al anului, iar cele mai reduse în sezonul rece al anului .In funcţie de condiţiile meteorologice generale şi de particularităţile naturale, se înregistrează atât diferenţieri pe anotimpuri cât şi pe luni. Repartiţia anotimpuală redă faptul că cea mai mare valoare se înregistrează primăvara şi vara(305,5 respectiv 852mm), iar cea mai mică toamna şi iarna Se observă şi aceeaşi repartiţie diferită şi de la o lună la alta în funcţie de frecvenţa de deplasare a sistemelor barice a maselor de aer şi a fronturilor atmosferice, precum şi de gradul de dezvoltare a proceselor locale de formare a precipitaţiilor în luna ianuarie şi februarie ca şi în celelalte luni de iarnă sunt dominante precipitaţiile solide şi mai puţin lichide

.Valorile sunt reduse(de altfel cele mai reduse din întregul an)fiind înregistrate cantităţi de 33,9 mm respectiv 34,1 mm.

Primăvara creşterea cantităţii de precipitaţii coincide cu reînceperea activităţii ciclonilor mediteraneeni în luna aprilie media pluvială ajunge la 34mm.Cele mai mari valori ale precipitaţiilor atmosferice se notează la începutul anotimpului de vară în lunile mai-iunie-iulie (80,9 mm; 160,3 mm; 74,4 mm).Către toamnă cantităţile încep să devină mai mici în luna octombrie ajungând la 33,9 mm.

Variaţia anuală a precipitaţiilor atmosferice este determinată aşadar de particularităţile circulaţiei generale a atmosferei pe de o parte şi de intensitatea convecţiei termice pe de altă parte

55

. In mersul anual se constată un maxim în lunile mai-iunie-iulie şi un minim în lunile ianuarie-februarie-martie. Cantităţile minime au fost înregistrate in anul 1992 fiind de262,7mm/an si in anul 2000 de 271,5 mm (tabelul nr. 1) Precipitaţiile atmosferice(lichide şi solide)au o însemnătate deosebită asupra regimului scurgerii pe râurile autohtone şi alohtone.

Ploile ce cad în Câmpia Băileştiului influenţează în special regimul scurgerii pe valea Balasanului.Aceasta are un adevărat regim torenţial în lunile aprilie-mai-iunie, devenind seacă în lunile august-septembrie

TABELUL NR. 1

ANI EXCEPTIONALI DE SECETOSI IN ULTIMII 110 ANI LA STATIA METEOROLOGICA BAILESTI

Staţiameteo

Anul secetos

Cantitatea de precipitaţii

Media multianuala

Abaterea

BAILESTI1992 262.7 568.4 -305.7

BAILESTI2000 271.5 568.4 -296.9

56

CAPITOLUL AL IV.LEAHIDROGRAFIA

4.1 Reţeaua hidrografica a oraşului BăileştiPrincipalul curs de apă care dă notă caracteristică zonei Băileşti şi

recunoscut în literatura de specialitate, poartă denumirea de Balasan. Acest pârâu izvorăşte în extremitatea sudică a Piemontului Getic, lângă localitatea Pleniţa; face joncţiunea amonte de comuna Unirea (Risipiţi), a două văi Zapureşti şi Nicolineşti. Străbate comuna Unirea, purtând, până la pătrunderea în perimetrul localităţii Dobridor denumirea de Sărăceana. Pe sectorul Dobridor-Moţăţei, la circa 3 km, pârâul Balasan, prin bararea lui, formează balta Cilieni cu o suprafaţă de 33 ha. După ce străbate Băileştiul pe la mijloc, pe direcţia V-E, în lungime de 3,5 km, în aval de Băileşti până la vărsare, în Balta Strâmba, în punctul numit Gâtanul Mare, la sud-est de Catane, poartă numele de Balasan.

Lunca şi albia minoră a râului sunt inundate de vegetaţie specifică zonelor umede, mlăştinoase şi sărăturate, iar pârâul se varsă printr-o albie, meandrată şi invadată de vegetaţie în balta Strâmba şi de aici în Dunăre.

A fost supus unor importante lucrări hidroameliorative, mai ales în cursul său inferior, adică în zona Băileşti şi în aval de localităţile. In zona de vest, ca urmare a acestor lucrări, s-a creat un lac de agrement pentru petrecerea, în mod plăcut, a timpului liber.

57

Aşa cum am menţionat, pe sectorul Băileşti-Lunca Dunării, cursul pârâului a fost regularizat prin recalibrarea şi adâncirea albiei cu scopul construirii unui canal de evacuare a apelor din sistemul de irigaţii Calafat-Băileşti. Realizarea ulterioară a sistemului de irigaţii Cetate-Galicea Mare, începând cu 1970, precum şi modernizarea drumului judeţean Pleniţa-Băileşti a determinat ridicarea puternică a apelor freatice, fapt ce a dus la creşterea debitului de apă a pârâului şi implicit la extinderea zonelor mlăştinoase şi a bălţilor de-a lungul albiei minore şi majore, respectiv, de la Risipiţi (Unirea), şi de la sud de Moţăţei spre Băileşti.

Pentru rezolvarea situaţiei respective, la nivelul anilor 1985-1988, organul judeţean de specialitate în domeniul apelor, respectiv Oficiul de Gospodărire a Apelor Dolj, a promovat şi realizat importante lucrări de decolmatare şi recalibrare a albiei, cu scopul de a elimina excesul de umiditate, de coborâre a nivelului apelor freatice, precum şi de a asigura o scurgere normală pe întreg cursul de apă.

Menţionăm, de asemenea, prezenţa în zona Băileşti a pâraielor Baboia şi Desnăţui ale căror văi abia sunt schiţate pe suprafaţa câmpiei. In ceea ce priveşte apa freatică, în cadrul treptei morfologice de pe terasa a IlI-a, pe care este situată localitatea Băileşti, respectiv stratul acvifer freatic, este constituit din pietrişuri, bolovănişuri şi nisipuri cu grad înalt de neuniformitate granulometrică şi cu grosimi cuprinse între 12-14 m, iar adâncimea apelor freatice se situează între 1,50-9 m, iar grosimea stratului de apă freatică oscilează între 12-15 m, lucrările de canalizare, îndiguire determinând schimbări în aspectul hidrografic de suprafaţă şi orizonturilor freatice

4.2 Apele curgătoarePe lângă reţeaua principală alohtonă, adică cea care îşi are obârşia

la distanţe mari, în alte unităţi de relief, aşa cum sânt Dunărea, Jiul şi chiar afluentul său Amaradia, există pe teritoriul Câmpiei Olteniei o reţea autohtonă, de mult mai mică importanţă, cu obârşiile, chiar în limitele judeţului sau undeva pe aproape, în aceeaşi unitate de relief (Fig. 6). Date fiind condiţiile de alimentare, unele dintre acestea din urmă au caracter temporar şi trebuie să le luăm în seamă mai mult prin văile pe care le-au creat decât prin ceea ce pot fi considerate ca organisme hidrografice.Două sânt apele cu obârşiile în partea de nord-vest a judeţului care, după ce străbat câmpia de terase a Doljului, ajung atunci când firul de apă nu li se pierde sub arşiţă până în lunca Dunării. Balasanul (sau Cilieni, după numele bălţii, pe care o alimentează la Băileşti) pornind de undeva din apropierea Pleniţei ajunge până în balta Strâmba de la sud-est de Catane, trece prin oraşul Băilesti. Prin transformările pe care le-a suportat este pe cale de dispariţie ca organism hidrografic. Aceasta în ciuda faptului că în secolele trecute de-a lungul lui

58

erau trase bărcile încărcate cu cereale spre a ajunge la una din schelele Dunării.

Foto 1 Râul Balasan la intrarea in oraş

Foto 2 Amenajarea râului Balasan

59

Desnăţuiul figurează între râurile mici, tipice de câmpie, cu izvoarele la o altitudine de numai 260 m în Câmpia înaltă a Bălăciţi (chiar la nord de Bălăcită). Până să ajungă în actualul lac Bistreţ înconjurat de diguri, străbate un drum de 95 km şi drenează o suprafaţă de 1 700 km2

(mai mare decât bazinul Gilortului şi ceva mai mică decât aceea de pe care îşi strânge apele Motrul). Mărimea bazinului său nu se datorează atât pârâului Terpeziţei (cu care se întâlneşte la nord de Radovan), cât pârâului Baboia (sau Bruga) venit de la nord-vest de Pleniţa şi Orodel, spre a ajunge în valea Desnăţuiului la Bîrca. Acest (aşa-numit) pârâu Baboia este un fel de dublare a Balasanului, fiindcă la fel ca acesta are un curs temporar şi pe alocuri bălteşte în valea largă abia schiţată (în special în jos de Siliştea Crucii).

Din puncte de vedere hidrochimic, apele teritoriului studiat se încadrează în tipul apelor carbonatate din grupa calciului. Mineralizarea lor reflectă însă abundenţa scurgerii. Bahna şi Topolniţa au mineralizări în jur de 200—400 mg/l la ape mici, iar pe Desnăţui ea se ridică până la 500—800 mg/l. Duritatea apelor din Câmpia Băileştilor se ridică la 20 — 24 gr. germ. Calitatea apelor corespunde astfel criteriilor de utilizare exigentă în cazul lipsei de infectare organică.

Dunărea. în limitele judeţului Dolj, îşi desfăşoară cursul pe aproximativ 150 km, de la vărsarea Drincei până la ostrovul Păpădia din dreptul Dăbulenilor. Marile ocoluri pe care le face cu întoarceri de 180° între Cetate şi Calafat, între Calafat şi Rast, ca şi tendinţele repetate de lărgire şi despletire a albiei prin apariţia a numeroase ostroave (în comparaţie cu sectorul din sus de Cetate) arată că fluviul străbate o regiune ale cărei particularităţi geologice şi de evoluţie i-au impus chiar pentru timpurile cele mai recente o anumită instabilitate. De fapt, se ştie că după ce fluviul traversează un sector caracterizat printr-o anumită tendinţă de înălţare, în jos de Calafat intră într-o arie depresionară afectată de un proces de foarte lentă afundare

In asemenea condiţii, cursul prezintă numeroase schimbări de direcţie şi o diminuare considerabilă a pantei de scurgere. Dacă între Cetate şi Calafat (sub influenţa înălţării din amonte), coborârea este în jur de 0,070°/00, între Calafat şi Bistreţ se reduce la aproape jumătate, atât cât este panta medie pe întreaga Dunăre, de la Drobeta-Turnu Severin până la vărsare. Cu o asemenea pantă înseamnă că în limitele judeţului Dolj fluviul coboară mai puţin de 7 m. O pantă atât de redusă nu poate avea alte consecinţe decât reducerea vitezei de scurgere, scăderea capacităţii de transport şi depunerea aluviunilor, scăderea adâncimii albiei, apariţia tendinţei de despletire a albiei şi formarea unui mare număr de ostroave. în adevăr, de-a lungul celor aproximativ 150 km, acolo unde albia prezintă lărgirile maxime (de 1,5-1,7 km), sânt înregistrate şi cele mai mici adâncimi: la niveluri medii în jur de 3 m, faţă de adâncimile

60

obişnuite care variază între 5 şi 8 m. Aici apar în mod frecvent înnisipări (bancuri, renii), continuând sau dublând ostroavele deja existente. Ele reprezintă nu numai puncte de periclitare a navigaţiei la nivelurile scăzute din timpul verii, dar şi locuri de oprire, în timpul iernii, a gheţii şi de formare a zăpoarelor

Ca porţiuni cu un grad mai mare de periclitate sânt de semnalat cele din cotul de la Cetate dintre Ciuperceni şi Desa (unde se află grupate mai multe ostroave), din dreptul ostroavelor Copaniţa şi Kozlodui şi în aval de Bechet în porţiunea ostroavelor Leskoveţ—Păpădia.

După cum întreaga treime sud-vestică a judeţului, respectiv Câmpia Bâilesti, este străbătută de Desnăţui, Baboia si Balasan, partea nord-estică, sub forma unei fâşii late de 10 -12 km, este brăzdată de văile dinspre obârşie ale pâraielor Geamărtălui cu afluentul său Horezu (drenate către Olţet) şi Teslui, afluent al Oltului. Dacă primele două se află în limitele judeţului Dolj numai pe mai puţin de 20 km, Tesluiul, despicând în două inter-fluviul îngust dintre Amaradia şi Geamărtălui (după ce porneşte de la o altitudine egală cu cea a obârşiei Desnăţuiului)

4.3 Apele freaticeExistă o relaţie directă între particularităţile reliefului (sub aspectul

fragmentării, energiei şi al constituţiei litologice) şi posibilităţile de formare a orizonturilor acvifere. Toate diferenţele care apar în repartiţia formelor principale de relief interfluvii, văi, terase se constată în modul de distribuire a apelor freatice. atât jumătatea nordică a judeţului (corespunzând părţii sudice a Piemontului Getic, prin aspect şi altitudine o câmpie înaltă piemontană dar prin fragmentare mult diferită de câmpia propriu-zisă de la sud) natura rocilor permite formarea pânzelor de apă la adâncimi mai mari ca efect al permeabilităţii depozitelor piemontane. Adâncirea văilor a dus la interceptarea pânzelor, apariţia izvoarelor şi deci a liniilor de descărcare a pânzelor. Toţi afluenţii secundari ai Jiului îşi au izvoarele în pânzele cantonate în această unitate piemontană la adâncimea de 15-30 m şi poate chiar mai mult. In sectorul din dreapta Jiului se constată o deplasare generală a apelor freatice către sud-est, în conformitate cu configuraţia generală a reliefului şi a liniilor vechiului con de dejecţie format de Dunăre (la începutul cuaternarului) în această regiune. La trecerea de la regiunea piemontană la terasele Dunării are loc o reducere a adâncimilor şi chiar apariţia unor linii de descărcare.

Pe terasele Dunării dintre Drincea şi Desnăţui, nivelul hidrostatic descreşte în aceeaşi direcţie, astfel că hidroizobatele cu valori de 10,5 şi 2 m devin aproape perpendiculare faţă de dezvoltarea generală a teraselor. Ape freatice cu adâncimi mai mari de 10 m sânt cantonate pe spaţiul dintre Pleniţa şi Cetate extins în lungul Dunării până la Calafat şi Moţăţei, ca şi pe terasele înalte de la nord de Galicea Mare, Siliştea Crucii şi

61

Lipov.. Pe toată câmpia de la nord de Poiana Mare, Seaca de Câmp, Covei, Boureni, pânza de apă este, în general, între 5 şi 10 m, iar pe fâşia din lungul Dunării, corespunzând celor mai joase terase, variază de la 5 - 6 m până la sub 2 m.

La est de Desnăţui, hidroizobatele capătă o altă desfăşurare şi urmăresc îndeaproape configuraţia reliefului. Până la linia Radovan - Segarcea - Drănic apele freatice au o adâncime mai mare de 20 m, iar pe terasele desfăşurate până la Bîrca -Măceşu de Sus - Nedeia între 20 şi 10 m, local chiar mai mult.

Grosimea stratului acvifer diferă mult de la un loc la altul, dar se poate aprecia că, în general, aceasta este în medie de 4-6 m în partea nordică a judeţului şi pe terasele superioare ale Dunării, crescând pe terasele inferioare chiar până la 12 -15 m (la nord de Rast s-a determinat o grosime a stratului acvifer de 15 m).

Lucrările de îndiguire şi desecare din luncile. Dunării şi Jiului au dus la o schimbare radicală a aspectului hidrografiei de suprafaţă şi a adâncimii orizonturilor freatice. Dar schimbările nu se limitează la cele două lunci lărgi, pentru că partea sudică ă judeţului este brăzdată de păienjenişul de canale de irigaţie, formând o adevărată reţea hidrografică artificială,. amenajările din lunci şi sistemele de irigaţie construite sau aflate în construcţie au produs o modificare radicală a reţelei hidrografice de pe teritoriul judeţului, o adevărată revoluţie în ambianţa generală a câmpiei şi luncii cu scopul utilizării cât mai eficace a resurselor locale

CAPITOLUL AL V.LEASOLURILE,VEGETATIA SI FAUNA

5.1 Solurile.Fragmentarea generală a teritoriului, văile largi care-l străbat, ca şi

prezenţa întinselor suprafeţe acoperite de nisipuri reprezintă elementele principale ale diversităţii reliefu-lui. Cu toate acestea ele nu aduc modificări atât de puternice încât zonalitatea generală a solurilor din Câmpia Română să nu mai poată fi recunoscută în limitele câmpiei Olteniei tot aşa de bine ca şi în alte părţi ale câmpiei. Din contră, se poate afirma că pe câmpurile situate de o parte şi alta a Jiului se pot desluşi foarte clar fâşiile de soluri dispuse succesiv de la nord la sud.

Prin situarea în partea de sud-vest a ţării, sub raportul particularităţilor si solurilor, acest teritoriu aparţine provinciei danubiano-getice în care apar clar diferenţiate zonele de sol brun de pădure, de sol brun-roşcat de pădure, de cernoziom levigat şi de cernoziom, acestea din urmă fiind în mare parte acoperite de nisipuri nesolificate sau slab solificate

62

Partea deluroasă a câmpiei este domeniul solurilor brune de pădure dezvoltate pe formaţiunile argilo-nisipoase din partea sudică a Piemontului Getic

Partea de mijloc a teritoriului este domeniul de apariţie solurilor brun-roşcate de pădure într-o fâşie lată de aproximativ 20 km (întreruptă numai de valea Jiului cu solurile ei aluviale) care cuprinde extremitatea sudică a Piemontului Getic, terasele cele mai înalte de la vest de Jiu, ca şi partea nordică câmpului dintre Jiu şi Olt. Această fâşie reprezintă de fapt acea zonă de trecere de la podiş (sau câmpia piemontană înaltă) la câmpia propriu-zisă a Olteniei. Limita sudică poate fi urmărită pe linia localităţilor Unirea, Giubega, sud- Perişor, Segarcea, Celaru, pe alocuri bine pusă în evidenţă de denivelările prin care se termină către sud terasa superioară (la nord de Unirea, la Giubega şi Perişor) şi câmpul Sălcuţei (la Segarcea şi Drănic).

Imediat la sud de zona solului brun-roşcat de pădure, pe terasele mai înalte de la vest de valea Desnăţuiului şi pe câmpul din stânga Jiului (mai puţin afectat de nisipuri) apar câteva petice de cernoziom puternic levigat. Ele ocupă suprafeţe mult restrânse faţă de cât se întind cernoziomurile mediu şi slab levigate, prezente într-o fâşie lată de 15 - 20 km până la o linie care trece între Dunăre şi Jiu, aproximativ de la Maglavit, pe la Moţăţei, Băileşti, Bîrca, Gîngiova. La est de Jiu cernoziomurile puternic levigate ocupă o suprafaţă ceva mai întinsă

Cu excepţia sectorului Calafat-Rast ocolit la vest şi sud de Dunăre, tot ceea ce este la sud de linia Maglavit - Băileşti - Bîrca - Gîngiova reprezintă domeniul de apariţie a cernoziomului ciocolatiu, în cuprinsul căruia se întâlnesc şi numeroase petice fie de cernoziomuri carbonatice, levigate şi nisipoase, fie soloneţuri formate în micile depresiuni şi vâlcele de pe podul teraselor.

La sud, pe terasele medii şi inferioare ale Dunării până în luncă este un domeniu de. dezvoltare a cernoziomurilor –de la cernoziomul puternic şi foarte puternic levigat, până la peticele de cernoziom ciocolatiu din vecinătatea luncii Dunării. Spre deosebire de solurile brune de pădure şi brun-roşcate de pădure dispuse în benzi mai mult sau mai puţin uniforme, cele câteva varietăţi de cernoziom nu se mai înscriu atât de clar în fâşii dispuse succesiv către sud. Gândindu-ne la altitudinea regiunii şi mai ales la fragmentarea foarte redusă, această modificare în zonalitatea solurilor ar părea la prima vedere greu de explicat. Dacă luăm, însă, în consideraţie prezenţa solurilor de nisipuri pe suprafeţe întinse, atât în dreptul marii bucle a Dunării din amonte şi aval de Calafat, cât şi în stânga Jiului, nisipuri care creează o mare varietate a reliefului şi a adâncimii apei freatice, devine foarte uşor de explicat situaţia menţionată.

Urmărind trăsăturile generale ale solurilor am putut constata, înainte de orice o varietate foarte accentuată a acestora, condiţie de bază

63

pentru practicarea unei game variate de culturi. Modul de utilizare a terenurilor reflectă clar acest lucru, dar marea varietate a solurilor şi implicit a condiţiilor în care ele se dezvoltă pun în acelaşi timp probleme diferite şi uneori dificile pentru aplicarea măsurilor ameliorative necesare obţinerii unor producţii ridicate

Caracteristicile solurilor in zona oraşului BăileştiIn Câmpia Olteniei, cu segmentul ei Câmpia Băileştiului, apar

cernoziomuri: cernoziomuri cambrice levigate, cernoziomuri argilo-fluviale, soluri brun-roşcate, inclusiv podzolite. Pe alocuri, apar solurile nisipoase în diferite stadii de evoluţie de la regasol la cernoziom lamelar şi argilo-iluvial.In Câmpia Băileştiului, pe terasele medii şi inferioare ale Dunării până la luncă, întâlnim un domeniu de dezvoltare a cernoziomurilor - de la cernoziomul puternic şi foarte puternic levigat, până la peticele de cernoziom ciocolatiu.

In profilul cernoziomurilor levigate apar trei orinzonturi bine diferenţiate:a) orizontul de acumulare a humusului de culoare brună negricioasă;b) orizonturi de movilă castaniu-roşcat;c) orizontul de acumulare a carbonaţilor cu eflorescente pseudomiceliu de concreţiuni.

Imediat la sud de zona solului brun roşcat de pădure, apar câteva petice de cernoziom puternic levigat prezente într-o fâşie ce trece aproximativ de la Maglavit, pe la Moţăţei, Băileşti, Barca, Gângiova.La sud de această linie întâlnim zona ce aparţine cernoziomului ciocolatiu în cursul căreia se întâlnesc petece de cernoziomuri carbonatice, levigate şi nisipoase, fie soleneţuri formate în micile depresiuni şi vâlcele pe malul teraselor.

Zona cernoziomurilor se întinde pe primele trei terase ale Dunării şi este limitată la nord de o linie sinuoasă Cetate-Băileşti-Siliştea Crucii-Urzica Bârca - Comoşteni. Este un sol cu o fertilitate mare, dar care resimte lipsa apei tocmai în perioada de vegetaţie a plantelor cultivate pe de o parte, din cauza insuficientei cantităţi de precipitaţii, pe de altă parte din cauza permeabilităţii mari a solului şi a substratului acestuia în care predomină depozitele de textură uşoară (nisipoasă) nisipo-lutoasă, luto-superioară. în condiţiile pedogenetice locale, la Băileşti au evoluat soluri de tip cernoziomic, zone importante fiind ocupate de solul brun-roşcat de pădure care s-a format ca urmare a existenţei cu secole în urmă a unei vegetaţii bogate specifice pădurilor de gârniţă, ulm, frasin; în partea vestică a localităţii, prin depuneri de nisipuri, cernoziomurile levigate nisipoase, iar la sud de localitate cernoziomuri (inclusiv castanii şi ciocolatii).

64

Un studiu sistematic asupra învelişului de sol din zona Băileşti indică, deci, o diversitate apreciabilă cu o capacitate generală mijlocie de susţinere a producţiei agricole1) cernoziomuri plizat 631-4,7%;2) cernoziomuri foarte umede - 3576-26,7%;3) cernoziomuri tipice 1671-12,6%;4) cernoziomuri vermice 4953-36,8%;5) cernoziomuri cambice freatic-umede 2381-17,7%;6)soluri nisipoase 200-1,5%.

5.2 VegetaţiaÎntinderile mari din sudul Câmpiei Olteniei, azi acoperite de culturi

agricole şi lipsite de vegetaţie arborescentă, întrunesc imaginea unei stepe, puţin diferită de ceea ce ne-ar putea oferi larga stepă a BărăganuluiAceasta este imaginea generală actuală, dar Câmpia Olteniei este numai aparent o stepă. Ea a devenit astfel prin activitatea omului din ultimele secole :deci o stepă antropică recent formată, pentru că atât natura solurilor, cât şi pilcurile de pădure rămase izolate pe întinsul câmpurilor sau chiar copacii stingheri arată că aici, nu prea demult, au existat păduri. în adevăr, Câmpia Olteniei a reprezentat un domeniu al silvostepei - al pădurilor de stejar, poieniţe şi al tufărişurilor.(Fig.nr.7) De aceea, trebuie considerate ca atare menţionările precum că în vremea Daciei pădurile se întindeau şi în Oltenia până spre Dunăre.

Unul dintre primele documente cartografice care consemnează răspândirea pădurilor în ţara noastră, întocmit cu mai puţin de 200 de ani în urmă (harta lui Specht din 1790), arată că situaţia suprafeţelor acestora era mult diferită faţă, de cea actuală. în acea vreme pădurile compacte se întindeau până la Pleniţa -Cioroiu - Segarcea -Valea Stanciului- sud Amărăşti, dar şi mai la sud existau trupuri de pădure destul de întinse mai ales pe câmpurile dintr-o parte şi alta a Desnăţuiului. Sate ca Padea, Ţugureşti, Bârza - azi în câmp deschise se aflau în mijlocul pădurilor de stejar poieniţe, începând de la Segarcea şi Drănic, pe câmpul larg dintre Desnăţui şi Jiu, codrii deşi se întindeau fără întrerupere spre nord. In răstimpul scurs de la acea dată s-a produs o modificare radicală a învelişului vegetal.. Nu numai că a avut loc o deplasare spre nord a limitei sudice a pădurii şi golirea câmpiei de peticele anterior existente, dar a avut loc şi o rărire evidentă până la despădurire a întregii părţi sudice a Piemontului Getic. Ţinând seama de vechea răspândire a pădurilor, nu se poate trage altă concluzie decât că teritoriul câmpiei Olteniei aparţine in cea mai mare măsură zonei forestiere a stejarului.

Despădurirea completă a câmpiei şi luarea în exploatare agricolă a tuturor terenurilor, inclusiv a celor nisipoase, au avut un efect negativ

65

asupra acestora din urmă. Distrugându-se tocmai ceea ce asigura stabilitatea nisipurilor, pe suprafeţe întinse s-a produs o reactivare a acestora sub acţiunea vântului. Pentru diminuarea şi stăvilirea procesului de spulberare şi invadare a terenurilor, s-a trecut la plantarea câmpurilor de dune cu salcâmi.

De pe la mijlocul secolului trecut au început să apară păduri de salcâm acoperind atât dunele din lunca şi de pe terasele inferioare de la Maglavit, Ciupercenii Noi, Poiana Mare, Desa, Piscu Vechi, Ghidici, Băileşti, cât şi pe cele de pe câmpurile din stânga Jiului de la Rojişte, Apele Vii, Celaru, Amărăşti, Piscu Sadovei, Bechet. Ele au adus o modificare substanţială a peisajului câmpiei, dar în orientarea nouă a valorificării terenurilor nisipoase sânt înlocuite treptat cu culturi irigate

Flora oraşului BăileştiMinunata lume a plantelor a fost, este şi va fi un izvor nesecat de

frumuseţe şi bogăţie n favoarea omului. Pentru a fi beneficiarul acestor daruri ale naturii, omul trebuie să cunoască plantele, să le folosească şi, mai ales, să le ocrotească. Aşa se explică multiplele cercetări şi studii efectuate în teren de specialişti, multe dintre ele referindu-se la zona Băileşti-Calafat-Dunăre, zonă cu o suprafaţă de 700 km2 situată în sud-vestul Olteniei şi aparţinând Câmpiei Băileştilor.

Foto 4 Stejar secular situat in parcul din centrul oraşului

5.3 FaunaModificarea din ultimii ani -pe alocuri radicală - a mediului de

viaţă natural, prin secarea bălţilor, dispariţia multor locuri umede, acoperite de vegetaţie specifică luncilor, şi prin reducerea suprafeţelor

66

împădurite sau cu tufărişuri, se răsfrânge in mod direct asupra faunei de toate felurile care populează asemenea medii. în ansamblu se poate vorbi de o reducere, în primul rând, numerică a animalelor indiferent de mediul acvatic sau terestru în care trăiau. Dar, paralel cu aceasta, nu trebuie pierdut din vedere că a avut loc o susţinută acţiune de protejare şi înmulţire a unor specii valoroase sub raport cinegetic.

Se ştie doar că în pădurile de stejar din jumătatea nordică a judeţului .căprioarele sânt în fiecare an tot mai numeroase, iar câteva păduri de stejar au devenit adevărate fazanerii cu mii de exemplare. în lunca Dunării au fost păstrate şi chiar amenajate suprafeţe de interes piscicol, aşa cum sânt întinderile de apă de la gura Desnăţuiului dintre. Bistreţ şi Dunăreni, de la Fântâna, Banului.

După caracterele geografice generale ale teritoriului acoperit numai în mică măsură de păduri, aprecierea globală care se poate face este aceea că se poate vorbi de o faună de stepă cu numeroase elemente de pădure şi de baltă.

Rozătoarele mici, ca soarele de câmp (Microtus arvalis), şoarecele de mişină (Mus museulus spicilegus), şobolanul cenuşiu (Rattus norvegicus), popândăul (Citellus citellus), care, toate trăiesc pe seama culturilor, apoi iepurele (Lepus europaeus),. răpitoarele mici- ca dihorul (Putorius putorius) şi nevăstuica. (Mustelavulgaris) - şi, în fine, răpitoarele mari. - lupul (Caniş lupus) şi vulpea (Vulpes vupes) - se pot întâlni oriunde pe teritoriul Câmpiei Olteniei.

Cu mulţi ani în urmă, pe câmpurile întinse dintre Seaca de Câmp şi Băileşti, Bistreţ şi Urzicuţa, Giubega şi Vîrtop sau Bârca şi Valea Stanciului era prezentă pasărea cea mare a. stepei —dropia ( Otis tarda). Azi, însă, a dispărut, iar în acestei părţi ca locuitori obişnuiţi au rămas păsările mai mărunte, ca prepeliţa (Goturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix) , presura (Emberiza citrinella), prigoria (Merops apiaster),graurul (Sturnus vulgaris), mereu călător, de obicei în stoluri imense, lăstunul (Riparia riparia), cel ce cuibăreşte în malurile lutoase ale frunţilor de terasă.

67

CAPITOLUL AL VI LEAPOPULATIA

6.1 Atestarea documentara a oraşului Bailesti

Cât de veche este aşezarea Băileşti? De când datează ca aşezare rurală, urbană, târgul acesta? Unde era situată prima vatră a localităţii, nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat? Sunt întrebări la care răspunsurile date, în diferite încercări de scriere a istoriei acestei aşezări diferă, datorită insuficientei informări şi documentări asupra problemei puse în discuţie . De aceea, ne propunem să descifrăm enigma vechimii şi evoluţiei localităţii noastre numai şi numai pe baza documentelor scrise şi a informaţiilor apărute în lucrările din ţară şi străinătate, informaţii verificabile pe baza documentelor.

Cele dintâi înfiripări ale localităţii, care în anul de graţie 2002 a devenit municipiu, se pierd în negura vremurilor. Spunând aceasta, ne gândim la faptul că primele documente care amintesc despre Băileşti se referă la o aşezare - pe atunci risipită - care data încă din vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418).

La 4 ianuarie 1536, Radu Paisie (1535-1545), domnitorul Ţării Româneşti dăruia boierilor Tatul logofăt şi Talapi logofăt seliştea Băileşti care a fost loc domnesc, "încă din zilele răposatului şi bătrânului Mircea Voevod", răsplătind astfel serviciile aduse de către cei doi slujitori.

"Din mila lui Dumnezeu - se spune în document - Io Radul Voievod şi domn a toată Ţara Ugrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radul Voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierilor domniei mele, jupanului Tatul logofăt şi jupanului Ţalapi logofăt şi cu fiii lor, câţi le va lăsa Dumnezeu ca să le fie siliştea de peste Jiu care se numeşte Strâmbele, cu toate cozile şi seliştea Băileştilor şi cu toate seliştile şi Dumbrava şi Piscul Nisipului şi hotarul să li se hotărnicească cu Hârstenii (răstenii - n.n.). Şi din hotarul din jos, să se ştie să se hotărnicească cu mănăstirea de la Tismana şi de la Tutana, de către călugăreni.

Şi bălţile, să se ştie, anume Bociorul de aci în sus până la Cotlova Mare şi Cotlova Mică şi pe uscat şi pe apă până cade în Dunăre, pentru că aceste selişti şi bălţi au fost locuri domneşti încă din zilele răposatului şi bătrânului Mircea Voievod, iar domnia mea am miluit pe sluga domniei mele, jupan Ţalapi logofăt, pentru slujba pe care mi-a slujit-o domniei mele. Iar după aceea a venit Ţalapi logofăt în faţa domniei mele de a aşezat şi a înfrăţit peste toate aceste mai sus zise ocine şi selişte şi

68

bălţi peste jumătate pe jupan Tatul logofăt, ca să fie fraţi nedespărţiţi, unul ca şi altul, de a lui bună voie. Şi încă a şi dobândit şi de la domnia mea jupanului Tatul logofăt şi jupanului Ţalapi logofăt aceste ocine şi selişte şi bălţi ca să le fie ocine şi de nimeni neatins, după spusa domniei mele.

6.2Evoluţia numerică a populaţiei oraşului Băileşti

Intre 1831-1864 asistăm la o creştere şi descreştere a populaţiei şi a localităţilor, în Oltenia, de la 1889 aşezări la 1350, în 1848, iar în 1861, la 1190 sate, diferenţele apărute explicându-se prin dispariţia unora sau prin contopirea altora, iar fluctuaţia populaţiei, prin războaiele ce au avut loc, prin expediţiile de jaf însoţite, printre altele, şi de răpirea locuitorilor; fuga peste Carpaţi sau Dunăre, foametea, epidemiile de ciumă şi holeră

Un izvor deosebit de preţios privind populaţia Ţării Româneşti şi a Moldovei, îl reprezintă harta rusească, elaborată în perioada Regulamentului Organic (1831-1834) intitulată "Harta teatrului de război în Europa în 1828-1829" elaborată la scara 1:120.000 din mărimea reală.

Din această hartă rezultă că la 1835, localitatea Băileşti figura ca sat, numărând în Băileşti-Români 80 de familii, iar în Băileşti-Sârbi 296 de familii, în total 376 familii cu 1880 de locuitori.

In 1879 să întâlnim o scădere a populaţiei la 3805 locuitori în 716 familii care locuiau în 1332 de case şi 60 de bordei, situaţie explicabilă prin pierderile din timpul războiului de la 1877-1878 şi prin migraţia unei părţi a populaţiei din această zonă fierbinte a războiului.

Terminarea războiului îi determină pe "fugari" să revină la vetrele lor aşa încât în 1898 populaţia număra 6507 locuitori din care 3253 bărbaţi şi 3254 femei, pentru ca numai la 2 ani, în 1900, Băileştiul să aibă 2200 de familii şi 8838 locuitori din care 4441 bărbaţi şi 4397 femei care locuiau în 1767 case Din totalul locuitorilor,

8581 erau români, 108 austro-ungari,

15 bulgari, 16 sârbi,

104 turci şi 2 germani.

69

Privind confesiunile religioase;

8727 aparţineau cultului ortodox,

48 celui catolic, 7 de religie mozaică,

iar 48 mahomedani.

In deceniile secolului al XX-lea situaţia demografică se caracterizează printr-o creştere continuă a populaţiei:

In 1907 erau înregistraţi 10131 locuitori, 1777 de locuinţe din care 1750 cu două camere, 20 cu o cameră şi 7 bordeie. Din numărul locuitorilor 5213 erau bărbaţi, iar 4918 erau femei.

In 1912 comuna Băileşti era reşedinţă de plasă cu acelaşi nume şi număra 11006 locuitori, din care 129 moşneni, 1203 împroprietăriţi şi 756 fără pământ . Creşterea numărului de locuitori este ilustrată şi de "Situaţia statistică a mişcării populaţiei în perioada 1900-1909" (tabelul nr. 4) din care rezultă un spor de populaţie pe o perioadă de 10 ani de 1477 locuitori..

După cel de-al doilea război mondial, numărul locuitorilor comunei Băileşti este în creştere continuă datorită scăderii mortalităţii, a procesului sporit de natalitate şi al migrării populaţiei din comunele vecine ca urmare a dezvoltării economiei prin crearea, îndeosebi în a doua jumătate a secolului trecut, a o serie de unităţi industriale de interes local şi naţional, şi a serviciilor aferente acestora.

Astfel în 1948 numărul locuitorilor oraşului se ridica la 15289, în 1956 la 15932 pentru ca în 1966 să se înregistreze o populaţie de 18490, iar peste încă alţi 10 ani să se atingă cifra de 19560 locuitori.(tabelul nr. 5)

In urma recensământului din ianuarie 1992 s-au înregistrat 22344 locuitori, din care 11042 bărbaţi şi 11302 femei.

In urma recensământului din 2002 s-au înregistrat 20780 locuitori din care;;

19315 sunt romani

1443 sunt romi

6 sunt bulgari

70

2 sunt sârbi

3 sunt macedoneni

1 italian

1 palestinian

4 sunt unguri

3 sunt germani

1 bosniac

1 ucrainian

71

6.3Mişcarea naturală a populaţiei oraşului Băileşti

Evoluţia natalităţii

Influenţată atât de factori comportamentali cât şi de cei economici, fertilitatea cuplurilor a fost în scădere prin evitarea sau amânarea naşterii copiilor de rangul doi şi superior şi doar în mod nesemnificativ, prin creşterea numărului cuplurilor care nu doresc să aibă copii sau care amână naşterea primului copil.

Reducerea numărului de născuţi este rezultatul scăderii natalităţii, decalajul manifestat la nivelul mediilor sociale fiind în continuare semnificativ.

Evoluţia mortalităţii

Mortalitatea generală este al doilea factor principal care influenţează creşterea populaţiei, respectiv sporul natural al acesteia.

Structura mortalităţii pe cauză arată că faţă de perioadele anterioare, creşterea mortalităţii s-a datorat în cea mai mare parte maladiilor cronice, în primul rând ale aparatului circulator.

Bilanţul natural

Rezultat al diferenţei dintre natalitate şi mortalitatea generală a înregistrat tendinţa manifestata în întreaga ţară, cu o relativă scădere până în 1966, mai ales în perioada în care s-au admis întreruperile de sarcină şi ca urmare, indicele natalităţii a scăzut.

Analizând datele statistice se observă că în cadrul oraşului Bailesti sporul natural al populaţiei a înregistrat în timp o creştere pana la nivelul anul 1990 după care evoluţia fenomenelor demografice a fost caracterizată de scăderea, în continuare, a natalităţii şi creşterea mortalităţii, rezultând un spor natural negativ.

72

MISCAREA NATURALA A POPULATIEI COMPARATIV CU CEA A JUDETULUI IN

PERIOADA 1989-2004

Anii Mediul urban, Dolj Municipiul BăileştiRata

natalităţiiRata

mortalităţiiSpor

naturalRata

natalităţiiRata

mortalităţiiSpor

natural% % % % % %

1989 12,3 7,4 4,9 14,5 11,2 3,31990 11,5 7,3 4,2 13,7 11,7 2,01991 11,2 7,4 3,8 11,4 11,8 -0,41992 10,5 8,1 2,4 11,5 12,7 -1,21993 9,8 7,8 2,00 10,6 12,2 -1,6

1994 9,8 8,1 1,7 12,7 13,4 -0,71995 9,2 8,6 1,1 10,7 11,9 -1,21996 8,8 8,6 -0,2 10,6 13,4 -2,81997 8,2 8,5 -0,3 9,8 10,1 -0,31998 8,4 8,1 0,3 9,8 10,1 -0,31999 9,00 8,2 0,8 10,3 10,6 -0,32000 10,1 8,3 1,8 10,6 12,4 -02001 8,9 7,8 1,1 9,9 11,3 -1,42002 10,2 8,3 1,9 9,7 10,5 -0,82003 9,6 8,2 1,4 10,5 9,2 -1,32004 9,8 8,4 1,4 9,3 9,5 -0,2

Tabelul de mai sus indică că rata natalităţii a depăşit valorile medii pe judeţ, dar foarte trist, rata mortalităţii este mai ridicată, fapt ce a condus la valori negative ale sporului natural între 3,3% în 1989 şi 3,4% în 1977. Cauzele trebuie bine analizate la nivelul factorilor de decizie.

6.4 Structura populaţiei pe sexe

In cadrul oraşului Băileşti structura populaţiei pe sexe prezintă aceleaşi caracteristici şi tendinţe generale manifestate la nivelul întregii ţări

73

Populaţia feminină în oraşul Băileşti, deţinea o pondere mai mica decât cea masculină .pana la nivelul anului 1975 când ponderea populaţiei feminine a fost de 49,4%, iar a celei masculine de 50,6%. Începând din acest an, ponderea populaţiei feminine începe să crească depăşind-o pe cea a populaţiei masculine.

Predominanţa masculina pana la nivelul anului 1975 este explicata de atragere bărbaţilor de la sate la oraşe în activităţile de construcţii şi industriale.

In anul 1995 ponderea populaţiei feminine era de 50,93%, iar cea a populaţiei masculine de 49,07%..

REPARTIŢIA PE SEXE A POPULAŢlEI ORAŞULUIBĂILEŞTI

IN PERIOADA 1966-2002

REPARTITIA PE SEXE

ANIIMASCULIN FEMININ

1966 9224 9259

1970 9768 9589

1975 9977 9736

1980 10543 10887

1985 10968 11152

1990 11173 11473

1995 11084 11504

2002 9827 10249

74

6.5 Structura populaţiei pe grupe de vârste

Cele mai semnificative mutaţii, cu deosebite consecinţe economice şi sociale, se observă în structura pe vârste a populaţiei, care reflectă un proces accentuat şi continuu de îmbătrânire demografică, proces ireversibil şi tipic ansamblului populaţiei europene.

In structura pe grupe de vârste populaţia oraşului Băileşti în 1979 prezenta un coeficient de 20,53% la grupa de vârstă de 60 şi peste 60 de ani. Populaţia în vârstă de până la 15 ani avea o pondere de 23,97%, fiind mai mică decât a aceleiaşi categorii la nivelul ţării.

Structura pe vârste a populaţiei oraşelor Băileşti consemnează mutaţii semnificative care reflecta un proces constant de îmbătrânire demografică, determinat de creşterea numărului populaţiei adulte şi vârstnică, concomitent cu scăderea numărului populaţiei tinere.

Schimbările intervenite în structura pe vârste a populaţiei au determinat şi evoluţii diferite ale unor subgrupe ale populaţiei cu consecinţe asupra activităţii sociale şi economice.

STRUCTURA POPULATIEI PE GRUPE DE VARSTA SI SEXE IN ANUL 2002

Sub 15 ani 15-59 60 şi pesteB F B F B F

Băileşti 1500 1516 6380 6427 3120 3400

Balasan 51 61 202 233 57 71

6.6 Mişcarea migratorie a populaţiei oraşului Băileşti

Pe lângă sporul natural al populaţiei o altă sursă demografică a fost impusă de emigraţia sud-dunăreană, numeroşi sârbi, bulgari, macedoneni, greci refugiindu-se pe teritoriul românesc, unde au înfiinţat străzi şi chiar mahalale ale etniilor respective

. Procesul emigraţiei s-a intensificat în secolul al XlX-lea, astfel, procentul minorităţilor, în ianuarie 1863 a fost, în Craiova, de 5,74% iar în judeţul Dolj de 4,93% pe când în localităţile din sudul judeţului de peste 7%, cum a fost la Băileşti.

75

Sosirile şi plecările, in cadrul oraşului Băileşti, variază in perioada 1989-1997 conform tabelului nr.10.Sosirile variază în funcţie de disponibilizarea băileştenilor care au lucrat în alte localităţi, iar plecările, pe măsura închiderii întreprinderilor din Băileşti, a muncitorilor ce proveneau din localităţile vecine

MISCAREA MIGRATORIE A POPULATIEI IN PERIOADA 1989-1997

Specificaţii 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997

Sosiri 189 535 263 207 328 225 220 297 251

Plecări 120 692 164 167 203 181 215 293 308

Sold migratoriu 52 -157 99 40 125 44 5 4 48

6.7Dinamica şi structura populaţiei ocupate pe ramuri de activitate

Transformările ce au avut loc în structura economică a judeţului şi-au pus amprenta asupra dinamicii şi structurii populaţiei ocupate.

In perioada 1976 - 1979 a avut loc creşterea relativ lentă a populaţiei ocupată din oraşele judeţului Dolj. Astfel, în oraşul Băileşti populaţia ocupată creşte de la 13794 persoane în 1976 la 14071 persoane în 1979.

In anul 1980 a avut loc o uşoară scădere, tendinţă ce se va menţine şi in anii care urmează.

Structura populaţiei active pe principalele ramuri de activitate (industria, agricultura, transporturi, administraţie, învăţământ, sănătate şi alte ramuri) in anul 1998, poate fi urmărită tabelul nr. .11.

Cea mai mare parte a populaţiei este ocupată în activităţile industriale, locul următor fiind ocupat de agricultură. si comerţ.

76

STRUCTURA POPULATIEI PE PROFESII IN ANUL 1998

21625 Total populaţie9455 Populaţie ocupată1699 Agricultură4177 Industrie127 Constructii745 Comerţ437 Transporturi - comunicaţie115 Cercetare-dezvoltare160 Administraţie publică şi asigurări186 învăţământ372 Ocrotirea sănătăţii297 Cultură66 Alte activităţi şi servicii144 Persoane în căutarea unui loc de 583 Balasan272 Număr şomeri cu ajutor de şomaj857 Cu alocaţii de sprijin1580 Integrare profesională180 Fara ocupatie

77

CAPITOLUL AL VII LEA

7.1AGRICULTURA

7.1.1 Modul de utilizare a terenurilor

La nivelul localităţii Băileşti, 4600 de familii au intrat în posesia pământului de care fuseseră deposedate, prin crearea C.A.P.-urilor, cu suprafaţa totală de 12034 ha.

In prezent, prevederile legii menţionate au fost aplicate de primăria oraşului, prin comisiile instituite în acest scop, precum şi prevederile Legii 1/2000, conform căreia reconstituirea proprietăţii s-a făcut în limita suprafeţei de 50 de ha (conform Legii 18/1991; reconstituirea proprietăţii s-a făcut în limita a 10 ha) .

In prezent fiind aplicate prevederile Legii 247/2005 potrivit căreia se restituie toate suprafeţele deţinute. Iată cum se prezintă în prezent, conform planului şi registrului cadastral al oraşului Băileşti, suprafaţa terenului administrativ al localităţii; pe tipuri de folosinţă a pământului, aşa cum rezultă din documente

Potrivit planului urbanistic general elaborat de Proiect Craiova SA şi după datele oferite de OCOTA, municipiul Băileşti are în prezent o suprafaţă de 16376 ha, prezentându-se astfel pe principalele categorii de folosinţă:

78

PRINCIPALELE CATEGORII DE FOLOSINTA ALE TERENURILOR

Specificaţia Suprafaţa haSuprafaţa totală a teritoriului 16376

din care:Suprafaţa agricolă 14276- arabil 13563- păşune 42- fâneţe 0- vii 91- livezi 31Suprafaţa neagricolă 2109

din care:- păduri 532

- ape 169- drumuri 380- construcţii 915- neproductiv 113Suprafaţa teritoriului intravilan 1197,46

din care:- Băileşti 1118,46- Balasan 79Reţea de apă potabilă 8261 km- canalizare 26 km- Lungimea străzilor: BăileştiBalasan

62,00 km 9,50 km

Activităţile agricole se desfăşoară în următoarele forme de organizare:

- asociaţii familiale compuse din membrii care dispun de anumite suprafeţe de pământ primite în urma reconstituirii dreptului de proprietate;

- producători individuali care-şi lucrează singuri pământul;- sectorul agricol de stat care s-a menţinut prin IAS Băileşti

organizată ca Societate Comercială Agricolă SA.In rândul asociaţiilor cu personalitate juridică se impune

AGROZIND care deţine o suprafaţă de 1500 ha de la 550 de membri asociaţi. A fost, de fapt, prima asociaţie cu scop lucrativ în agricultură în trecerea de la lucrare a pământului la "global" practicată până în 1989 spre forma ce s-a impus după această dată.

79

De asemenea, s-au constituit asociaţii familiale, asociaţii stradale, SA, de către specialişti, ingineri agronomi.

In acest context, un grup constituit din foşti membri cooperatori s-au constituit în fondatori ai viitoarei societăţi agricole

AGROZIND La chemarea lor, au aderat iniţial 43 membri cu un capital social de 610.000 lei şi cu 103,8 ha teren agricol

S-au amplasat în sediul fostului CAP, casa proprietarului Gavrilă Cârciumaru, pe care au cumpărat-o, cu o parte din utilaje, cu sumă totală de 250000000 lei. Pe parcurs s-au adăugat noi asociaţi cu suprafeţe de la 0,5 ha la 5 ha, ajungându-se la 550 de asociaţi. Au cumpărat şi parcul de maşini

Profilul agricol determinant al localităţii este cultivarea plantelor cerealiere (grâu, porumb, orz, floarea-soarelui), lucrările agricole fiind efectuate de posesorii de maşini agricole al căror număr a sporit de la un an la altul, ajungând în prezent la 137 tractoare, 48 combine, 116 pluguri, 104 discuri şi diferite mijloace de transport

7.1.2 Structura culturilor agricole

Condiţiile naturale favorabile au permis cultivarea plantelor agricole din cele mai vechi timpuri.

Cerealele pentru boabe deţin ponderea cea mai mare din suprafaţa cultivata a judeţului (65%), cu toate că terenurile cultivate cu cereale în ansamblu au înregistrat unele scăderi prin reducerea suprafeţelor cultivate cu orz, secară şi orzoaica.

După ponderea pe care o deţin, din suprafaţa cultivată, pe locul al doilea după cereale se situează plantele uleioase (10%), apoi plantele de nutreţ (8,8%) plantele pentru alte industrializări (4%) şi leguminoase pentru boabe (2%).

Cultura cerealelorCondiţiile geografice favorabile, au fost propice practicării

agriculturii ca ocupaţie de bază şi în zona Băileşti, încă din epoca veche. Agricultura a asigurat hrana locuitorilor acestor meleaguri dar şi un

surplus de produse valorificat prin schimburile comerciale.

PorumbulDintre cereale, porumbul ocupă primul loc atât în ceea ce priveşte

suprafaţa cât şi producţia.Din analiza datelor statistice se observă că cea mai mare producţie

de porumb pentru oraşul Băileşti s-a obţinut în 1985 producţia fiind de 32468 tone.

80

GrâulOcupă locul al doilea în ceea ce priveşte suprafaţa cultivată.Din analiza datelor statistice se observă că cea mai mare producţie

de grâu pentru oraşul Băileşti s-a obţinut în 1990 producţia fiind de 11806 tone.

Orzul şi orzoaica formează cereale furajere care ocupa suprafeţe reduse. Extinse mai mult în trecut arealul lor s-a micşorat în special în favoarea culturilor de porumb şi grâu.

Leguminoase pentru boabe Leguminoasele pentru boabe care se cultivă în judeţul Dolj sunt mazărea şi fasolea.

In cadrul oraşului Băileşti, suprafaţa cultivată si producţia obţinută în perioada 1975 – 2000 a variat astfel;

- in anul 1990 s-au cultivat cele mai mari suprafeţe de 113 ha obţinându-se o producţie de 46 tone

- in anul 2000 s-au cultivat 46 ha obţinându-se o producţie de 63 tone

- Plante uleioaseFloarea soarelui este o plantă uleioasă care ocupa suprafeţe întinse

în zona centrala şi de sud a judeţului.Din analiza datelor statistice se observă că cea mai mare producţie

de floarea soarelui pentru oraşul Băileşti s-a obţinut în 1990 producţia fiind de 1649 tone

- Plante tehniceSfecla de zahăr se cultivă pe suprafeţe mari în zona de sud a

judeţului cu soluri cernoziomice şi în zona de luncă a Jiului şi Dunării în care cultura sfeclei de zahăr ocupă soluri aluvionare.

Sfecla de zahăr este o plantă pretenţioasă la umiditate, căldură şi fertilitatea solului.

- LegumeleLegumicultura este tot atât de vechi ca şi plantele din cultura mare,

dovadă că în limba română există o serie de cuvinte de origine latină: legumă - legumen, varză - virida, ridichie -ridicula, nap - napus, pepene - peponeum, linte - lens, lentum.

81

In evoluţia grădinăritului, se constată două direcţii: cea tradiţională, care continuă şi astăzi, practicată în fiecare gospodărie pe suprafeţe mici, pentru necesităţi proprii, dar şi pentru piaţă şi, cea de-a doua, grădinăritul practicat pe suprafeţe mai mari îndeosebi pentru satisfacerea nevoilor pieţei.

In acest sens, de-a lungul Balasanului, până nu demult, îndeosebi la ieşirea şi la intrarea pârâului din localitate întâlneai suprafeţe întinse cultivate cu legume şi udate cu roata mânată de animale mici, cal, măgar. Toate aceste suprafeţe au fost preluate de vechiul CAP sau au fost amenajate şi alte suprafeţe care beneficiau de sistemul de irigaţie fără a afecta terenul pentru cultura mare

Legumicultura s-a extins mult în ultima perioadă, datorită cererii din ce în ce mai mari de consum.

Dintre plantele legumicole care ocupă o pondere mare amintim :pătlăgele roşii, ceapă, varza, ardei si cartofi timpurii.

Producţia de legume se valorifică atât pe pieţele oraşelor, în stare proaspătă, cât si în cadrul fabricilor de conserve şi legume.

- Plantele pentru nutreţAceste plante fac parte dintre subramurile importante ale agriculturii

oraşului Băileşti , constituind sursa principală pentru furajarea animalelor.

Dintre plantele de nutreţ mai importante, pe primul loc se află lucerna, care

este o plantă perenă bogată în substanţe proteice şi care contribuie la fertilizarea

solului.

Alte plante pentru nutreţ sunt porumbul pentru siloz, secara, borceagurile

82

Suprafaţa cultivată şi producţia vegetală a oraşului Băileşti în perioada 1975 - 2000

Culturi

agricole

1975 1980 1985 1990 2000

Ha Tone Ha Tone Ha Tone Ha Tone Ha Tone

Cereale

Grâu

Secara

porumb

7498

1930

5168

400

38550

6870

29210

2470

7447

2050

4425

972

30116

7720

20853

2343

7682

2503

3829

750

44177

8804

32468

2905

6438

2347

3341

750

32277

11806

15678

4793

9122

4229

4258

635

34214

11638

20285

2291

Leguminoas

e

107 114 113 46 46 63

Plante

uleioase

f. soarelui

soia

1350

550

1570

853

2728

1560

1091

1534

2143

743

4147

1621

1150

800

1937

1649

800

400

1426

713

Plante

tehnice

Sfecla

300

300

14533

14533

200

200

1200

1200

205

205

7080

7080

145

145

7173

7173

164

164

3509

3509

Cartofi 400 48 91 692 153 1132 65 308 9 61

Legume 74 841 45 493 251 1295

Plante pt.

nutreţ

229 24106 65 1860 20 1100

83

7.1.3 Creşterea animalelor

Pădurile, păşunile, islazurile au oferit condiţii prielnice creşterii animalelor

încă din vechime.

Dacii au fost remarcabili crescători de vite, rasa cailor getici era, pe drept cuvânt,

vestită. Terminologia de bază traco-getică —baci, mânz, strungă, ţarc, urdă, zăr, zară,

murg - la care se adaugă denumirile latine ale animalelor: oaie - ovis, ovem, miel -

agnellus, berbece - vervex, vervecem, arete - aries, arietem, capră - capra, ied -

hoedus, bou - bos, bovem, vacă - vacea, viţel - vitellus, taur - taurus, cal - caballus,

iapă - iequa, armăsar - armesarius, porc - porcus, scroafă -scrofa, turmă - turma,

păstor - pastor, staul - stabulum, păşune - pastionem, iarbă - herba, fân -fenum. Din:

laptele - lac, lactem, muls - mulgere, strecurat - strecorare şi fiert - fervere, se

pregăteşte, cu ajutorul cheagului - coagulum, caşul - caseum, unt - unctum, corastră

sau locastră -colastra, colostra, evidenţiază vechimea acestei îndeletniciri care s-a

dezvoltat continuu în spaţiul carpato-danubian.

In acest context, locuitorii zonei Băileşti au fost remarcabili crescători de vite.

Turmele de oi şi cirezile de boi şi vaci au jucat un rol important în economia vieţii

băileştenilor. Din lâna oilor, pe care ştiau atât de bine s-o lucreze, îşi făceau

veşmintele. In secolul al XlX-lea, deşi gospodăriile ţărăneşti erau prioritare în acest

domeniu, proprietarii şi arendaşii se arătau preocupaţi într-o mare măsură de obţinerea

unor câştiguri băneşti din această ramură a agriculturii.

Spre deosebire de gospodăriile ţărăneşti, în economia gospodăriilor moşiereşti,

creşterea vitelor nu viza atât asigurarea forţei de tracţiune pe moşii, cât dobândirea de

venituri suplimentare.

Astfel, încă înainte de revoluţia de la 1848 erau aduse pe moşia Băileşti,

proprietatea principelui Barbu Ştirbei, 2000 de vite mari care erau îngrăşate şi apoi

sacrificate în zalhanale sau erau exportate. în acelaşi timp Barbu Ştirbei, împreună cu

vărul său Nicolae Bibescu, "investeau 6000 de galbeni pentru importul a 500 de oi

merinos din Silezia"

84

EFECTIVELE DE ANIMALELA ÎNCEPUTUL ANULUI 1996

BOVINE PORCINE OVINE PĂSĂRI

TOTAL JUDETUL DOLJ

6624 53793 13928 697389

BAILEŞTI 2356 48368 4796 337816

7.1.4 Viticultura

O ramură importantă a agriculturii, la care strămoşii noştri ţineau mult, era viticultura.

Podgoriile erau numeroase şi în vremea aceea, iar vinul atât de apreciat, încât Burebista (rege geto-dac, 70-74 î.Hr.) îngrijorat de excesele pe care le constata, a poruncit să se distrugă plantaţiile de vie.

Ştirea nu trebui interpretată, aşa cum remarca C. C. Giurescu, în sensul că de atunci înainte nu s-a mai cultivat viţa-de-vie. într-un atare caz nu s-ar mai fi păstrat până azi în limba română termeni de origine dacică ci, că s-a limitat plantarea şi s-au distrus suprafeţele care depăşeau nevoile, acum mult mai moderate, ale poporului.

Existenţa unor cuvinte în limba română de origine dacică şi latină atestă vechimea acestei îndeletniciri: butuc, curpen, strugure, vie de origine dacică; must -mustum, vin - vinum, coardă - corda, beat - bibitus, beţiv - bibitivus, a îmbăta - imbibitare, de origine latină.

In decursul celor peste două milenii, de când suntem siguri că se cultivă viţa-de-vie în spaţiile carpato-dunubiene, se ajunsese la o selecţie naturală.

După filoxera care a atacat şi distrus viile spre sfârşitul sec. al XlX-lea, s-a trecut la replantare; în zona Băileşti, sătenii au cultivat viţă hibrid, mai rezistentă şi mai puţin pretenţioasă la întreţinere (zaibăr, blanc, ananas). Aceşti hibrizi vor fi replantaţi după 1990 pentru că în perioada de colectivizare fusese scoasă în proporţie de peste 80% iar suprafaţa fusese dată culturii cerealelor.

La 1990 s-au împărţit la cerere câte cel mult 0,20 ha; suprafaţa cultivată cu vii, la ora aceasta, este semnificativă

85

7.3.5 PomiculturaPomicultura a fost mai puţin practicată în zonă datorită atât

gerurilor iernii cât şi căldurilor excesive din vară care nu asigurau condiţii pedoclimatice proprii pomiculturii. în curţile sătenilor puteau fi văzuţi vişini, meri, peri, cireşi, zarzări sau corcoduşi, gutui sau, mai rar, nuci; arborele îndrăgit al locuitorilor a fost dudul întâlnit aproape în fiecare gospodărie sau pe câmp în jurul fântânilor, pentru umbră şi răcoare; frunza era folosită în hrana viermilor de mătase iar fructele folosite la prepararea ţuicii; din lemnul de dud se confecţionau butoaiele pentru păstrarea băuturii.

Adaptat la condiţiile climatice ale locului, corcoduşul este foarte rezistent şi de aceea îl întâlnim în majoritatea gospodăriilor ţărăneşti.

Deşi mai puţin extinsă, cultura pomilor fructiferi în zonă este tot atât de veche ca şi poporul român, dovadă faptul că mulţi pomi fructiferi poartă, de asemenea, numiri de origine latină.

7.1.6 AlbinăritulAlbinăritul, ca ocupaţie secundară este atestată din cele mai vechi

timpuri. In zona Băileşti, dacă până la sfârşitul secolului al XlX-lea întâlneam câte un stup de albine la fiecare gospodărie, în 1828, în cele 82 de familii existente în Băileşti erau 46 de stupi de albine .

In secolul al XX-lea, datorită existenţei unei cantităţi suficiente de zahăr, numărul celor interesaţi în creşterea albinelor scade simţitor cu toate că albinăritul s-a dovedit a fi o sursă bună de venit şi cu investiţii acceptabile, iar zona prezintă condiţii excelente pentru creşterea albinelor: existenţa unei păduri de salcâmi, întinse plantaţii de floarea-soarelui.

7.2 INDUSTRIA

Dinamica activităţii economice, după 1989, a cuprins şi localitatea Băileşti aşa cum rezultă din baza de date a Registrului Comerţului din bilanţurile depuse, precum şi din comunicările directe ale agenţilor economici. în perioada 1990-2003, evoluţia unităţilor active din Băileşti ca de altfel din întregul judeţ, a avut o tendinţă oscilantă, unităţi ce au următoarea structură: societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni, cooperatiste şi necooperatiste, regii autonome.

Din punct de vedere al activităţii, întreprinderile băileştene sunt orientate în special către comerţ, agricultură, transport, restaurante şi, în mai mică măsură, industrie.

86

In anul 2001, de exemplu, când dispunem de o informaţie mai completă, dinamica activităţii din Băileşti cuprinde firme pe următoarele domenii de activitate

Industria construcţiilor de maşini şi prelucrării metalelor este ramura preponderentă a industriei oraşului Băileşti.

Caracteristica dominantă a producţiei din această ramură o constituie specializarea în fabricaţia produselor electrotehnice profil în care se încadrează producţia a doua întreprinderi şi anume:

Industria metalurgică şi a construcţiilor metalice: ALUC PRODCOM SRL

Construcţii de maşini, utilaje, echipamente şi mijloace de transport: Celule Electrice SA -privatizată;

In Băileşti producţiile realizate de unităţile industriei construcţiilor de maşini deţineau 68,3% în 1980, 70,5% în 1985, 40,6% in l991 şi 23,2% din producţia industriala a oraşului

Industria extractiva Gospodăria Comunală şi Locativă Băileşti SA

Industria Confecţiilor: UTOPIA SRL;

Industria Lemnului, Celulozei şi Hârtiei: întreprinderea

SOCOM OC1;

Industria Alimentară: EXQUISIT PRODUCTS SRL, OLTVEST AGRO

Agricultură: AGRICOLA SA, AGROSERVICE SA, ANGPAS

COMGEN SA, GEKAY IMPES SRIL, MIRASCON SRL,

TOCADEN SRL;

Construcţii: DUIVAS CONS SRL; Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul produse alimentare şi agro-alimentare: AGHIMID SRL, AHEFY COM SRL, ALMIVO PRODCOM SRL, ALSANTO CASINO COMIMPEX SRL, CLUB XXL SRL, COMAGROTUR SRL, CONFORT SRL, COMDIAT SRL, COMELS SRL, CONSUMCOOP, OC2, COVEIANU COM SRL, DAN SRL, DANDY MAR SRL, DIVERTIS COM SRL, DUSTIC GRUP SRL, ELMIFLAR SRL, CNDESCOM SRL, LEGABRERS PREST SRL, MECA IMPEX SRL, MATFLOR COM SRL, MILFROMA TRADING SRL, NALSIM PREST COM SRL, ORIZONT SA, PIP SRL, PANDEOR COM SRL, RO- EMAX SRL, ROVANIS COM

87

SRL, SECMAR IMPEX SRL, STANDAMAR SRL, SIMTIP IMPEX SRL, TROFAN TRANS SRL, ULMOR 3N PRODCOM SRL;

Comerţ cu ridicata şi amănuntul produse nealimentare: ARDELOM IMPEX SRL, BIRMAN CONIMPEX SRL, CARBONIA SRL, CEASUL DE AUR IMPEX SRL, CULAS COM SRL, ELCOMI SRL, FARMACIA VALERIANA SRL, JUFED EXIM SRL, MARAMAT IMPEX SRL, ROCOBO SRL, TINCUŢA COM SRL, ZIZICIN COM SRL

Comerţ cu ridicata şi amănuntul produse intermediare carburanţi: LILICIM COM SRL, ITMC IMPEX SRL, RADOSTEL IMPEX SRL, SERVAMIN IMPEX SRL, TEODFLOR COM SRL;

Comerţ cu ridicata şi amănuntul autovehicule, motociclete, piese, accesorii: ENAMAN IMPEX SRL;

Comerţ cu amănuntul neefectuat prin magazine: PAISA COM SRL;

Turism, Hoteluri şi Restaurante: CICAVIO TRADING SRL, CODEL COM SRL, DORATO IMPEX SRL, EDMEE SRL, INTERTURIST SRL, IZAB IMPEX SRL, MIFCA PRODCOM SRL, ODETH SRL, SACEDA IMPEX SRL;

Transporturi: BECHAM GROUP INTENAŢIONAL SRL, PARITOUR SRL, SUTRANS SA;

Servicii profesionale: COOPERATIVA DE CREDIT - BANCA

Servicii generale: COLIMIA COM SRL, OSTON IMPEX SRL, PAMPI IMPEX SRL;

Servicii sociale: ARDBEC SERVICE SRL, CROITEX - IUREŞ SRL, DRAGORAZ COM SRL, GAMIN SERV GEN. SRL, GHIŢULESCU - CABINET OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE SRL, MEDIGEN C.L. SRL, NICFLOR CONS SRL, SIEM IMPEX SRL, XENIM COM SRL

88

Sectorul servicii are o contribuţie modestă la cifra de afaceri pe localitate, dacă luăm în seamă numărul de firme şi numărul de salariaţi existent în acest sector.

.7.3 TRANSPORTURILEPoziţia geografică a judeţului în sudul Olteniei, pe malul

Dunării într-o regiune cu economie complexă, în plină dezvoltare în care rolul coordonator revine Craiovei au influenţat în mare măsură configuraţia şi structura funcţională a căilor de comunicaţie şi a transporturilor.

Principala caracteristică a reţelei căilor de comunicaţie din judeţul Dolj o constituie orientarea lor radiară din centrul de convergenţă Craiova, important nod feroviar şi rutier.

Potrivit complexităţii economiei, căile de comunicaţie marchează o evidentă diversificare, transporturile desfăşurându-se atât pe căi rutiere şi feroviare cât şi fluvială şi aeriană.

a Reţeaua feroviară , în lungime totală de 222km este dominată de prezenţa magistralei Bucureşti-Craiova-Timişoara, care străbate judeţul intrând în judeţ prin două variante: una dinspre Resita-Slatina-Balş, iar alta dinspre Roşiorii de Vede-Caracal.

Unite la Craiova calea ferată se continuă spre Calafat (106km), cu o derivaţie Golenţi-Poiana Mare (7km), având însă importanţă locală.

Aceasta cale ferata trece si prin oraşul Băileşti.

b Reţeaua rutieră însumează 2273 km completând transportul feroviar şi pune judeţul Dolj în legătură cu judeţele vecine.

Drumurile naţionale, în lungime de 389 km din care 2/3 modernizate se evidenţiază ca şi căile ferate prin prezenţa unor tronsoane din arterele naţionale Bucureşti-Piteşti-Craiova-Timişoara şi respectiv Bucureşti-Roşiori de Vede-Craiova-Timişoara.

Astăzi, Băileştiul este legat de Craiova, centrul politic şi administrativ al judeţului, prin calea-ferată, construită şi dată în folosinţă la 1 decembrie 1895 şi printr-o şosea asfaltată. Prin aceeaşi cale ferată se leagă de Calafat, portul fluvial cel mai apropiat. Prin şosele asfaltate este legat de comunele vecine, cu excepţia comunei Seaca de Câmp de care se leagă printr-un drum nemodernizat

c Transportul de călători, câtre localităţile invecinate, se face pe traseele:

Băileşti-Rast-Negoi-Catane, Bistreţ-Măceşu de Sus şi de Jos-Valea Standului;

89

Băileşti-Galicea Mare-Izvoare-Vârtop-Pleniţa; Băileşti-Galiciuica-Giubega-Perişor-Mărăcine; Băileşti-Boureni-Afumaţi-Urzicuţa-Giurgiţa; Băileşti-Seaca de Câmp; Băileşti-Cioroi-Cioroiaşi-Perişor-Craiova

7.6 ASPECTE CULTURALE SI TURISTICETradiţia culturală locală, acumulată atât cât s-a putut identifica de

cărturari pasionaţi, conferă localităţii Băileşti o identitate proprie şi un grad de civilizaţie pe seama cărora se poate afirma că oraşul aparţine spaţiului cultural naţional.

Activitatea culturală, în prezent, se bazează pe o tradiţie valoroasă, fapt pus în evidenţă fie şi de o sumară trimitere în timp din acest punct de vedere

Începând din 1926 a funcţionat o bibliotecă orăşenească al cărei prim director a fost profesorul Gheorghe Tomescu. In prezent biblioteca numără peste 40000 de volume din toate domeniile vieţii cultural-ştiinţifice, de-a lungul celor 80 de ani de activitate neîntreruptă

In prezent, punctele de referinţă ale activităţii culturale sunt:

a Casa de Cultură "Amza Pellea", dată în folosinţă în decembrie 1983 şi care dispune de o sală de spectacole cu 390 locuri şi săli cu destinaţie specială.

Casa de Cultură "Amza Pellea" ocupă un loc deosebit în peisajul cultural băileştean, prin oferta culturală diversificată: formaţie corală, formaţii artistice de amatori, un grup coral de voci egale, formaţie de muzică uşoară, ansamblul "Căluşul".

Sub egida Societăţii Culturale "Amza Pellea" s-au desfăşurat şi se desfăşoară o diversitate de manifestări culturale, unele cunoscute pe plan naţional: "De la o glumă la alta", cu participarea unor actori de la Craiova şi Bucureşti şi "Primăvara Băileşteană", concurs de muzică populară şi uşoară.

b Muzeul "Câmpia Băileştiului" datând din 1970 ale cărui baze au fost puse de iluştrii dascăli de istorie, dr. Constantin Voicu şi Onoriu Stoica, primii directori ai instituţiei, urmaţi de profesorul Florea Catană, activitatea lor fiind continuată cu pasiune şi competenţă de muzeograful profesor, Constantin Câşlaru. în prezent, muzeul are două secţii: istorie şi etnografie. De menţionat că muzeul

90

funcţionează într-o clădire, cu o arhitectură deosebită în stil neoromânesc, donată de unul dintre foştii fii ai Băileştiului, Iovan Daşu Gabroveanu

Nevoia de cultură a băileştenilor a fost satisfăcută şi prin cinematograful construit în Grădina Publică, în 1957; iar din 2003 cinematograful şi-a încetat activitatea, fiind dată în gestiunea primăriei si actualmente privatizat.

Interesul populaţiei pentru televiziune este asigurat prin reţelele firmei CONISAT care transmite programe prin cablu la care sunt abonaţi peste 3000 de băileşteni, mult mai mulţi abonaţi la programul naţional de televiziune.

Mediul social-cultural este întregit de o bogată reţea de învăţământ:

1. 10 unităţi preşcolare,2. 6 şcoli generale cu clasele I-VIII,3. un liceu teoretic şi un grup şcolar agricol, 4. învăţământ postliceal , între 2000-2006

91

BIBLIOGRAFIE

1. Badea L., Ghenovici A. (1974), Judeţul Dolj, Editura Academiei Române, Bucureşti.

2. Bogdan O. (1983), Fenomene de uscăciune şi secetă, Geografia României, I, Geografie Fizică, Editura Academiei Române, Bucureşti.

3. Călinescu R. (1969), Biogeografia României, Editura Ştiinţifica, Bucureşti.

4. Grecu F., Comănescu L. (1998), Studiul reliefului, Editura Universităţii Bucureşti.

5. Mărinică I. (2006), Fenomene climatice de risc in Oltenia, Editura MJM, Craiova.

6. Mărinică I., Deaconu F. (2004), Recorduri climatice în Oltenia în ultimul secol, Universitatea din Craiova, Societatea de Geografie din România filiala Dolj.

7. Pişotă I., Tufescu V. (1971), Hidrologia României, lacurile României, Vol. I, Editura Universităţii Bucureşti.

8. Ujvari I. (1972), Geografia apelor României, Editura Ştiinţifica, Bucureşti.

9. (1982), Enciclopedia Geografică a României, Editura Ştiinţifica, Bucureşti.

10.(1981), Judeţele patriei: Dolj, Editura Sport - Turism, Bucureşti.

92