Modalitati de diminuare a blocajelor de comunicare intre

student-profesor

Universitatea de Stat din Moldova Chisinau 2012

  Comunicarea este esentiala in viata noastra, sau cel putin importanta daca e sa facem referinta la dictonul “Tacerea e de aur”(folclor) sau “Daca taceai filosof ramineai…”(folclor). In viata se intimpla deseori ca anume comunicarea sa decida soarta noastra, sa decida ce job vom imbratisa in cariera noastra,pentru ce nevasta vom opta, care va fi nivelul nostru de stabilitate sau ce culoare va avea urmatoarea noastra masina, urmatoarea noastra caciula etc.

Actualitatea temei:

Scopul: Identificarea blocajelor de comunicare intilnite mai frecvent la studenti .  Obiective: 1.Studierea : conceptului de comunicare, blocajulor de comunicare, tipurilor de comunicare. 2.Metode de depistare a comunicarii cu carente dintre student-profesor. 3.Ce dificultati intimpina studentii in comunicare si ,evident, unde isi au obirsia aceste dificultati. 4.Elaborarea unor strategii pentru a diminua efectele negative ale blocajelor intilnite in discutiile dintre studenti si profesori.  Ipoteza: 1.Daca blocajele de comunicare sunt prezente atunci in ce masura ele afecteaza studentii.(anul 2, facultatea de psihologie, grupa 2).

Aparatul categorial

Pentru ca dintotdeauna comunicarea a fost un element esential al vietii sociale, conceptul de comunicare cunoaste definitii diversificate, in functie de domeniul cunoasterii luat ca reper. Astfel, Encyclopaedia Universalis (1996) vizeaza doua aspecte ale termenului ,, comunicare”: sensul fizic, exprimat prin ,, posibilitatea de trecere sau de transport intre doua puncte” – cai de comunicatie si sensul informational care este determinat de ,,transmiterea de mesaje si de semnificatii ale acestora ’’ – comunicarea mediatica.

Encyclopaedia Britannica (1972) subliniaza etimologia latineasca (communicare) a termenului ce s-ar traduce prin ,,a pune in comun’’ , ,, a transmite’’.

David Crystal, in An Encyclopedic Dictionary of Language and Languages ( 1992) defineste comunicarea ca fiind ,, transmiterea si receptarea informatiei intre cel care o semnaleaza si cel care o primeste.’’

Comunicarea didactica reprezinta acea forma de comunicare prin care persoane cu o pregatire speciala transmit cunostinte, formeaza deprinderi si atitudini, initiaza activitati intr-un cadru organizat si in institutii specializate, in scopuri instructiv-educative.

Precizari conceptuale:

AE FOARTE BUN

AE CU CRIZE TEMPORARE

AE MAI PUTIN BUN

Diagrama circulara .AUTOCONTROLUL(AE)

Comunicarea didactică nu este scutită de disfuncţii care îi reduc eficienţa, putând ajunge până la blocaje. Se întâlnesc bariere la emisie:

bariere fiziologice: stări de boală, indispoziţie, probleme ale aparatului fono-articulator.

bariere psihologice: interesul pentru comunicare, gradul de implicare, nivelul intelectual, nivelul de dezvoltare al vocabularului etc.

bariere sociologice: este vorba de grupuri educaţionale, de percepţii sociale.

bariere lingvistice: sunt cele mai frecvente, afectând mecanismul în sine al comunicării. Se face o codificare inadecvată.

Blocaje de comunicare:

Astfel Adler şi Rodman propun mai multe criterii de clasificare a comunicării umane:

după criteriul prezenţei sau absenţei intenţiei explicite de a comunica, distingem comunicare reflexă ( spontană, neintenţionată, prin stereotipuri comportamentale, grimase, zâmbet, plâns, interjecţii etc), comunicare purposivă (prin arsenalul lingvistic propriu-zis, dar şi prin mimică, gestică dirijată etc.)

după modul specific la care se recurge se pot identifica tipuri şi subtipuri. Un prim tip ar fi comunicarea nonverbală cu cele trei subtipuri ale sale: alternativă ( tam-tam, crestături pe lemn, foc, fum, vestimentaţie, culori etc), preverbală (distanţa, postura, mişcarea, gestica etc), postverbală (desene, figuri, fotografii, reprezentări grafice etc.). Un al doilea tip ar fi reprezentat de comunicare paraverbală ce asociază elementele specifice comunicării verbale cu semne de altă natură: alfabetele MORSE şi BRAILLE, sistemul BLISS pentru surdo-muţi etc. Nu în ultimul rând, vom vorbi despre comunicarea verbală, ale cărei componente sunt : intonaţia, ritmul, ortografia, sunetele şi cuvintele etc.

după domeniul sectorial sau domenial privind lucrurile există comunicări specializate: politică, militară, cultural-artistică, religioasă, judiciară, civică, medicală, educaţională, pedagogică, şcolară.

Tipuri de comunicare:

utilizati mesaje adresate la persoana I fiti spontan in exprimarea opiniilor personale ascultati cu atentie

evitati stereotipurile si prejudecatile lasati interlocutorului posibilitatea de a face o evaluare

negativa a actiunilor sau atitudinilor sale evitati amenintarile da-ti dovada de egalitate, atitudinea de superioritate

determina formarea unei relatii defectoase de comunicare

tineti cont de factorii sentimentali solicitati mai multe informatii

asigurati confortul necesar in timpul comunicarii

Strategii didactice de diminuare a blocajelor de comunicare intre student-profesor

Incepind cu o trimitere la scopul cercetarii as putea spune ca cercetind si analizind informatia adunata in corpul acestei lucrari putem depista blocajele de comunicare prezente la student .Am constatat ca studentii anului 1, facind o trimitere la chestionarul psihologic aplicat “Sunteti o persoana controlata?”( obtinind rezultatul de 64% ,8,2 cu AE foarte bun) sunt niste personalitati deschise catre comunicare , catre lucruri noi si bineinteles spre indivizi noi ceea ce este un lucru extraordinar de important.

Blocajele de comunicare afecteaza in masura mica performantele studentilor daca e sa facem apel la ipoteza cercetarii.

Tema cercetata este un subiect relevant cu continut esential in activitatea studentilor.

Concluzii:

1. Abric, J., Psihologia comunicarii, Editura Polirom, Iasi, 2002; 2.Baban, A., Consiliere educationala, Editura Ardealul, Cluj-Napoca,

2001. 3.M. C. Bârliba (“Paradigmele comunicării”, 1987) 4.Edouard Limbos, ("Les Barrages personnels dans les rapports humains", 1988) 5.(R. M. Cândea & Dan Cândea, Comunicarea managerială, 1996) 6.Adresa electronica:referatepreferate.ro etc. 7.Revista “Psihologie” editii:1999, 2000, 2001, 2009, 2010. 8. Alin Gavreliuc, “DE LA RELATIILE INTERPERSONALE LA COMUNICAREA SOCIALA”, 2007. 9.R., Adler, G., Rodman, apud I., Dumitru, D., Ungureanu, Pedagogie şi

elemente de psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti, 2005, p. 264.

Bibliografia utilizata:

Din totalul sentimentelor transmise de o persoană : 7% se transmit prin intermediul cuvintelor 38% se transmit prin tonul vorbirii 55% se transmit prin expresia feţei şi postura Mâinile încleştate indică frustrare sau ostilitate. Mâinile în poziţie de coif – siguranţă, momentul adoptării unei decizii,

încredere în forţele proprii. Degetul arătător întins – ameninţare, agresivitate şi enervare. Plictiseala şi nemulţumirea, dorinţa de a încheia discuţia sunt

exprimate prin sprijinirea obrazului sau bărbiei în palmă sau prin gestul “culegatorului de scame” imaginare.

Palma în sus – supunere, în jos – dominare, reflectate chiar şi în strângerea de mână din aceste poziţii.

Ştergerea lentilelor, scoaterea şi punerea repetată a ochelarilor indică nevoia de timp pentru a da un răspuns.

 

Curiozitati:

Va multumim pentru atentie!