MODALITĂȚI DE ACȚIUNE A MEDICAMENTELOR

Farmacodinamia este o ramură fundamentală a farmacologiei generale, ce studiază faza farmacodinamică și rezultatul acestei faze: acțiunea farmacodinamică.

Acțiunea farmacodinamică este rezultatul contactului medicament-organism, rezultat manifestat ca fenomen fizic, chimic, biochimic și fiziologic, concretizat prin: modificarea unei funcții fiziologice (în sens stimulator-excitant sau inhibitor-deprimant) și diminuarea sau înlăturarea unei tulburări a unei funcții fiziologice.

Etapele fazei farmacodinamice: se desfășoară la locul de acțiune și au ca rezultat apariția fazei farmacodinamice.Aceste etape sunt:-legarea medicamentului (M) de substratul reactiv, respectiv de receptori (R) (receptorii transmit excitațiile la centrii nervoși), cu formarea complexului MR (etapă farmacocinetică desfășurată la locul de acțiune);-apariția unor modificări locale, declanșate de prezența complexului MR la locul de acțiune (acțiune primară), modificări ce se traduc prin apariția efectului farmacodinamic (etapa farmacodinamică propriu-zisă).

Cele două etape sunt posibile datorită următoarelor două proprietăți farmacodinamice:-afinitatea (proprietatea a două substanțe de a se combina) pentru receptori ;-activitatea intrinsecă (parte proprie și esențială a unui lucru, independent de relațiile sale cu alt lucru) a medicamentelor.

Raportat la aceste proprietăți, medicamentele se clasifică în: agoniști și antagoniști.

Medicamentele agoniste au afinitate și activitate intrinsecă, având efect propriu asupra receptorilor, iar cele antagoniste au numai afinitate, fără activitate intrinsecă, producând efecte de blocaj al receptorilor.

Astfel, se poate obține o acțiune de stimulare fie prin accelerarea unor funcții ale unui organ (în sensul creșterii), fie prin încetinirea sau abolirea funcțiilor antagoniste (deprimarea activității organului).De exemplu, se poate obține tahicardie (accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efor fizic, unei emoții, unei afecțiuni cardiace, etc.) prin injectare de adrenalină (substanță simpatominetică) sau atropină (blocant al SNV parasimpatic), deoarece SNV parasimpatic este antagonistul fiziologic al SNV simpatic.

Invers, deprimarea unei funcții este posibilă administrând substanțe al caror efect fundamental este deprimarea sau solicitarea excesivă a acestor funcții,având drept rezultat epuizarea lor.De exemplu, deprimarea tonusului (stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos aflat în repaus, având capacitate de a face ceva, putere fizică) SNC apare prin

deprimante de SNC (narcotice, hipnotice), dar și prin excitante de SNC (cafeina, nicotina, atropina), la doze mari supramaximale.

În concluzie, sensul stimulator rezultă prin stimularea unei funcții, dar și prin deprimarea unei funcții antagoniste, iar sensul inhibitor apare prin inhibiția (proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea sau suprimarea efectelor excitației) unei funcții sau prin stimularea excesivă a funcției respective, până la epuizarea ei.

Totalitatea modificărilor produse de un medicament asupra organismului se numesc acțiuni sau efecte.Fiecare medicament posedă o acțiune principală, care este urmărită în actul terapeutic (de exemplu, acțiunea analgezică a morfinei și antispastică a atropinei).Concomitent, se pot înregistra și acțiuni secundare, de intensități variate, unele utile, altele nedorite (de exemplu, uscarea mucoaselor după administrare de atropină).

Acțiunea unui medicament poate fi considerată în fucție de locul unde se desfășoară.Există astfel acțiuni locale și acțiuni generale.

Acțiunea locală (topică) se manifestă la locul unde a fost administrat medicamentul, de exemplu, acțiunea anestezică locală (procaina, lidocaina) sau acțiunea antiacidă (carbonatul acid de sodiu, carbonatul de calciu).

Acțiunea generală (sistemică) sau la distanță se produce după ce medicamentul a fost absorbit de la locul de administrare și transportat de sânge în tot organismul.Această acțiune este urmarea unor modificări produse de medicament asupra mai multor organe sau predominant asupra unui organ din sistem.Astfel, unele medicamente acționează predominant asupra SNC, miocardului, etc.