Familia Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social constituit pe baza relatiilor de casatorie, consanguinitate si rudenie, membrii grupului impartasind sentimente, aspiratii si valori comune. Astfel, familia este un grup primar in care predomina relatiile directe, informale, nemediate. Din perspectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care s-au stabilit un set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Aceste norme stabilesc modul de incheiere a casatoriei, stabilirea paternitatii, drepturile si obligatiile sotilor, relatiile dintre parinti si copii, modul de transmitere a mostenirii etc. Juridic, familia este un grup formal, reglementat prin legi si alte acte normative. Perspectiva sociologica si cea juridica se completeaza reciproc. Familia apare ca un ansamblu de relatii sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze. Relatiile din cadrul familiei:- relatiile dintre soti (parteneri): reglementate prin casatorie sau prin consens;- relatiile dintre parinti si copii (dintre ascendenti si descendenti);- relatiile dintre descendenti (intre copiii aceluiasi cuplu);- relatiile de rudenie dintre membrii cuplului familial si alte persoane (parintii din familia de origine, socri, cumnati etc.). Analiza sociologica distinge intre:- familia de origine (familia in care s-a nascut un individ si in care a fost socializat) si- familia proprie (conjugala sau de procreare) Familia este un complex de roluri si statusuri sociale:- partenerii cuplului familial se raporteaza unul la altul prin rolurile si statusurile de sot si sotie;- aceiasi parteneri indeplinesc in raporturile cu descendentii lor rolurile de parinti;- descendentii indeplinesc rolul de copii in relatiile cu parintii lor si rolul de frati, surori in raporturile cu colateralii lor sau de nepoti in raporturile cu parintii parintilor lor. Exercitarea rolurilor familiale se poate face adecvat sau se poate solda cu un esec de rol. In decursul istoriei, familia a cunoscut o mare diversitate de forme:- poliandria: o femeie are mai multi soti; descendenta este stabilita pe linie materna; - poligamia: un barbat are mai multe sotii; descendenta se stabileste pe linie paterna; - monogamia: forma cea mai raspandita de familie si cea mai persistenta de-a lungul istoriei, presupune casatoria unui singur barbat cu o singura femeie si se intemeiaza pe relatiile socio-afective dintre parteneri. Principalul mecanism de constituire a familiei este casatoria. Casatoria poate fi:- legala: sanctionarea uniunii conjugale printr-o decizie luata de persoane autorizate;- religioasa: sanctionarea uniunii conjugale de catre un cleric. Casatoria legala (civila) este de data mai recenta (R59). Mult timp, singura modalitate de oficializare a casatoriei a fost cea religioasa. In societatile contemporane, doar casatoria civila are implicatii de ordin juridic. In reglementarile juridice si sociale contemporane:

- casatoria are ca scop intemeierea unei familii;- ea are la baza liberul consimtamant al partenerilor;- este monogama (exceptie fac anumite tari islamice);- are un caracter solemn;- se bazeaza pe egalitatea in drepturi a sotilor. Din punct de vedere numeric, deosebim:- familii extinse: cu un numar mare de membri; pot cuprinde mai multe generatii;- familii nucleare: formate din soti si copiii acestora. Din punct de vedere al structurii rolurilor, distingem:- familii complete: formate din sot, sotie si copii;- familii incomplete: monoparentale (rezultat al nasterilor in afara familiei sau al descompletarii familiei). Din punct de vedere generational, intalnim:- familii cu o generatie (sot si sotie);- familii cu doua generatii (parinti si copii; bunici si nepoti);- familii cu trei si patru generatii (bunici/strabunici, parinti, copii). Structura statusurilor si rolurilor din cadrul familiei cuprinde urmatoarele situatii: sot, sotie, tata, mama, copil, frate, sora, bunic, bunica. Rolurile familiale pot fi exercitate intr-o multitudine de forme: sot tandru sau foarte autoritar, o sotie buna gospodina sau care refuza sa faca menajul etc. Odata depasite anumite marje de variatie, se poate ajunge la destramarea familiei. Din punct de vedere al raporturilor de autoritate, sesizam:- familii autoritare: barbatul (sotul, tatal) este principalul detinator de autoritate; aceasta pozitie de autoritate a barbatului capul familiei - este legitimata pe traditie; - familii egalitare: redistribuirea, in societatile civilizate, a raporturilor de autoritate in cadrul familiei a condus la un relativ echilibru in ceea ce priveste luarea deciziilor. Principalele functii ale familiei Functii biologice si sanitare: asigura satisfacerea nevoilor sexuale ale membrilor cuplului, procrearea copiilor, asigurarea necesitatilor igienico-sanitare ale copiilor si dezvoltarea biologica normala a membrilor familiei. Functii economice: constau in organizarea gospodariei si acumularea de resurse necesare functionarii menajului pe baza unui buget comun. Foarte importanta este componenta ce priveste generarea si gestionarea unui buget comun. Desi a crescut independenta economica a sotilor, administrarea unui buget comun in cadrul aceluiasi menaj ramane o trasatura definitorie pentru majoritatea familiilor. Functii de solidaritate familiala: se refera la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste si respect intre membrii familiei. Functii pedagogico-educative si morale prin care se asigura socializarea copiilor: familia este una dintre principalele institutii socializatoare ale societatii. In cadrul familiei, copilul isi insuseste normele si valorile sociale si devine apt sa relationeze cu ceilalti membri ai societatii. In familie se realizeaza socializarea de baza sau primara. Socializarea realizata in cadrul familiei este esentiala pentru integrarea sociala a copiilor. Totusi, comparativ cu familiile din societatile traditionale, functia socializatoare a familiei a inceput sa fie tot mai mult preluata de alte institutii sociale (scoala, institutii culturale, mass-media). In mod normal, familia trebuie sa indeplineasca toate functiile care ii sunt proprii. Disfunctiile din cadrul familiei au consecinte asupra sotilor, asupra copiilor, asupra relatiilor familiei cu exteriorul.

Orientari teoretice privind educatia familiala

Functionalismul

(Durkheim, Parsons) sustine teza conform careia societatea este un sistem

constituit din subsisteme integrate, fiecare dintre componente ndeplinind

o functie. Educatia este o

"functie sociala" deoarece depinde de alte componente sociale (cum ar fi structura grupala a

societatii).

Functia educativa a familiei

consta n: socializarea si integrarea personalitatii copiilor

n societate; transmiterea sist

emului cultural (norme, valori); realizarea ordinii sociale. Functia

educativa poate fi diferita de la o structura familiala la alta: n familiile nucleare moderne

ncarcatura de afectivitate raspunde noilor "exigente functionale" ale familiei. n societa

tile

Principii metodologice ale proiectarii instrumentelor cercetarii

Viitorul social

-care intereseaza societatea contemporana

-se poate regasi ca proiect n actiunea

educativa a parintilor, deoarece preocuparea normala a acestora este vii

torul copiilor lor, pe care

trebuie sa l pregateasca prin educatie

-scolara si familiala. Reusita copiilor

-scolara si sociala

-are

pentru parinti o semnificatie simbolica deosebita; sperantele parintilor ramn, mereu, copiii. Parintii

fac eforturi

-n limitele resurselor, competentelor, strategiilor lor educative

-pentru binele si reusita copiilor. Pentru o mai buna relationare a copilului cu familia si cu scoala devine necesara o recunoastere a limitelor strategiilor educative ale parintilor

-n sensul unei influente pentru

viitorul copiilor lor, precum si alimitelor structurilor educatiei scolare

-fara o promovare suficienta printr-o diferentiere care ar servi proceselor identitare, stimulativ creatoare si egalizarii sanselor de reusita (scolara

si sociala). Cercetarea stiintifica a educatiei n familie contribuie la

elucidarea acestor limite si la corectarea unor stereotipuri ale cunoasterii comune si ale discursului

stiintific.

Raporturile parinti

-copii au devenit treptat categorii ale discursur

ilor stiintifice.

Cercetarea psihologica

a vizat mai ales influenta exercitata de familie n copilarie mica (n special, relatia afectiva mama-copil).

Cercetarea sociologica

a vizat vrsta micii scolaritatii (relatia dintre

diferite variabile familiale si reusita scolara diferentiata) si, mai ales vrsta adolescentei (strategii educative ale familiilor, actori implicati, aspecte relationale interne, raporturile familiei cu alti factori educativi).

Desi multi autori considera ca familiei i este caracteristi

ca o pedagogie implicita, totusi majoritatea cercetarilor empirice privilegiaza dimensiunea intentionala.

Explicatia poate fi gasita n

sistemul conceptual teoretic de la care se porneste-

educatia fiind definita n acest caz ca actiune constienta sistematica, dar si n faptul ca,din perspectivametodologica, pedagogia explicita este mai usor de pus n evidenta si de masurat.

Cercetarile empirice cu privire la raporturile educative parinti-copii si

-au largit treptat perspectivaavnd n vedere: cuplul mama-copil; influentele educative ale tatalui; familia nucleara ca unitate educativa caracterizata prin coeziune si adaptabilitate; rolul educativ al familiei

largite; raporturile familiei cu ceilalti factori educativi, n special cu scoala si grupurile de similitudine; integrarea rolului educativ al familiei n sisteme administrativ-educative tot mai cuprinzatoare.

Metode, tehnici si instrumente de investigatie

Pluralismul metodologic

care mbina metodele cantitative cu cele calitative, metodele transversale

cu cele longitudinale

constituie formula ideala pentru a maximiza sansele de a descoperi

semnificatiile si sensurile educatiei familiale. Dar, resursele limitate impun adeseori si au impus si

proiectului nostru limite privind metodele si tehnicile utilizate. Pentru metode calitative si longitudinale ar fi fost nevoie de resurse mai mari, mai ales de resurse de timp. Totusi, metodologia proiectului a ncercat si a reusit, n buna masura, sa se muleze pe specificul obiectului cercetarii si

sa tina seama de orientari teoretice novatoare.

Demersul stiintific a prevazut cteva momente principale. ntr-o

prima etapa, s-a realizat o analiza documentaraa studiilor teoretice

privind educatia familiala, cu o anumita grila tematica viznd: -modele istorice de familie si evolutia educatiei familiale; factori de influenta a educatiei familiale (macrosociologici-ntre care, ocupatia parintilor, nivelul socio-economic si cultural,

rezidenta n mediul rural sau urban, precum si microsociologici -ai interactiunilor de coeziune intrafamiliala si de integrare extrafamiliala);

-agenti ai educatiei familiale (mama, tata, frati, bunici, rude); stiluri si practici educative ale familiei (obiective, continuturi, forme , metode);

-raporturi ale familiei cu alti agenti ai socializarii si educationale (scoala, grup de similitudine, mass-media). Am considerat ca familia com

pusa din adulti si copii, ntre care exista relatii de filiatie

-naturala (de snge) sau sociala

-indiferent de orice alte considerente (potrivit definirii propusa de Elisabeta Stanciulescu, 1998) reprezinta "modelul normal" (n sens sociologic) n Romnia contemporana. Apoi, pe baza rezultatelor analizelor teoretice, s-au formulat premisele/principiile metodologice

ale unei anchete prin chestionar, care si-a propus investigarea opiniilor si atitudinilor parintilor si a copiilor lor (elevi de clasa a VII-a, la vrsta preadolescentei, cnd se formeaza atitudinile fata de

viata sociala si familiala) privind educatia familiala. Un merit al cercetarii consta n punerea "n oglinda" a opiniilor parintilor si copiilor; acest demers are avantajul ca permite o mai buna decantare a faptelor de simplele opinii izolate, subiective -ale parintilor sau ale copiilor.

n conceperea si elaborarea metodologiei cercetarii, pentru

constructia instrumentelor de cercetare(Chestionar pentru parinti, Chestionar pentru elevi) s-au analizat: -dimensiuni ale unor concepte fundamentale, definite n acest capitol (conceptele familie,

socializare, educatie, educatie familiala);-dimensiuni ale unor concepte specifice problematicii, abordate si definite n diferite

capitole (conceptele stil parental, stil educativ familial, strategii educative familiale, control parental, suport parental, conflict familial, cooperare si parteneriat familie-scoala, educatia parintilor si consilierea parintilor).

Dimensiunile acestor concepte au fost operationalizate n indicatori, itemi ai chestionarelorconstruite (care au fost, mai nti, pretestate).

Anumite dimensiuni ale conceptelor utilizate

(de exemplu, tipuri de familii) s-au construit si n functie de realitatea surprinsa prin evolutia cercetarii. n reconstituirea drumului de la indici ai

realitatii empirice spre indicatori, dimensiuni si concepte am resimtit tensiunea dintre"subiectivitatea" gndirii si "obiectivitatea" realitatii (empirice); am ncercat sa lasam o prevalenta a realitatii e

mpirice, sa nu o ncorsetam ntr-un "pat al lui Procust" creat de concepte general utilizate -chiar daca uneori a trebuit sa slabim rigoarea n favoarea eficacitatii cercetarii.

Familii n functie de relatia de rudenie (familii cu parinti naturali, reorganizate, monoparentale) -Tip 1

De la familia cu parinti naturali la cea monoparentala procentele alocate de catre copii persoanei care pedepseste cel mai des, mama, cresc progresiv, ca si cele atribuite urmatoarei variante nu

sunt pedepsit, ambele variante de raspuns ntrunind peste 39 de procente n familia monoparentala.

Statutul social influenteaza raportul dintre frecventele interventiei parintilor unul fata de celalalt.

Daca pedepsele aplicate de mama si lipsa pedepsei reprezinta cea mai mare parte din raspunsurile copiilor, aceasta se ntmpla nu numai n familia monoparentala, dar si n cea reorganizata (38,9% -mama, fata de doar 14,4% -tata). n compensatie, intra n joc, dar timid, institutia bunicilor, la egalitate (7,2%) cu raspunsul care considera ca ambii parinti pedepsesc des.Din masa raspunsurilor oferite de parinti reiese ca tatal pedepseste, dupa mama, cel mai mult n familia cu parinti naturali si reorganizata. Ponderile variabilelor legate de sanctionare evolueaza dupa aceeasi logica n cazul copiilor si parintilor ( ambii parinti scade, nu sunt pedepsitcreste), dar mai substantial din

perspectiva parintilor. Asadar, schimbarea structurii familiale, nu numai ca nu o face pe mama mai putin activa, dar nu o derobeaza nici

decum de obligatiile/sarcinile educative cele mai ingrate.

Copiii, care, spre deosebire de parintii lor, l percep pe celalalt parinte ca fiind mai implicat n situatie cnd sunt certati, vad n explicarea situatiei si n trecerea de partea copilului principalele forme de a reactiona ale

celuilaltparinte. Numai n familia reorganizata interventia n favoarea

Indiferent de statutul marital, familia cu parinti naturali este compusa din ambii parinti naturali, iar cea reorganizatadintr-un parinte natural si altul vitreg. copilului ajunge sa se plaseze n fruntea ierarhiei. Parintii, n schimb, au pozitii mai nuantate dect

copiii (si dect ei nsisi n alte situatii).

Aceasta deoarece iau n calcul simultan procesul

interactiunilor din microclimatul familiei si problema reactiei proprii. Desi n familia cu parinti

naturali explicarea situatiei este modalitatea mai mult folosita, aceasta si erodeaza aplicabilitatea ntr-un mod spectaculos (de la familia cu parinti naturali la cea monoparentala scade cu 25%). Cnd ne ndepartam de subtipul familiei cu parinti naturali, celalalt parinte cearta si el tot mai putin copilul. n familia reorganizata neutralitatea si pozitionarea de partea copilului sunt optiuni egal distribuite printre parinti.n comparatie cu distributiile de la ntrebarea cine pedepseste, n cazul persoanei care

rasplateste mai des, la familia cu parinti naturali, raspunsurile deopotriva ale copiilor si parintilor situeaza ambii parintipe primul loc, iar n celelalte doua subtipuri domina mama.

Diferentele sunt nesemnificative n raport cu tehnicile de recompensare la ambele categorii de subiecti, ca si n ceea ce priveste raspunsurile copiilor despre mijloacele de pedepsire. Raspunsurile parintilor se agrega n procente substantiale n jurul ideii de sanctionare prin mustrare, moralizare.

Bibliografie 1. Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iasi, 1997, p. 51-52.

2. Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de A la Z, Mic dictionar al vietii de familie, , Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991, p. 127-128.3. Segalen, M., Sociologie de la familie, Armand Colin, Paris, 1996, apud , Stanciulescu, E. -Sociologia educatiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iasi, 1997, p. 25