7/26/2019 Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

1/2

Am un ceta?ean care mi scrie pe Facebook destul de des. Este din zona de vest a tarii ?i e ofi?er in armata romna. Pleaca des n Afganistan... M- rugat azi sa-i daunr meu de telefon ca sa-mi spuna ceva. L-am sunat eu. Plngea. Urma sa se nsoare anul viitor cu iubirea vie?ii lui, dar ea dupa 3 ani a ales alt drum, cu altcineva.. M-a rugat s-o sun ?i s-o fac sa se ntoarca napoi la el..... I-am zis ca nu cred ca o sa ma asculte nicio secunda macar. A sunat-o el ?i i-a spus ca o voi suna.Mi-a raspuns cu un glas suav ?i cu un dulce accent ardelenesc. I-am spus fetei ca e treaba ei, ca nu judec pe nimeni ?i vreau doar sa ma asculte pre? de cteva minute, ct timp i voi citi la telefon o poezie.Mihai Beniuc - Ultima scrisoareSfarsitul a venit fara de veste.Esti fericita? Vad ca porti inel.Am inteles. Voi trage dunga pesteNadejdea inutila. Fa la fel.Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,Cunosc insemnatatea ei deplin.Stiu, voi aveti in viata alta norma,Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.Nu te mai cant in versuri niciodata,In drumul tau mai mult nu am sa ies,Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovataSi n-am sa spun ca nu m-ai inteles.A fost desigur numai o greseala,

Putea sa fie mult, nimic n-a fost.In vesnicia mea de plictisealaTot nu-mi inchipui ca puneai un rost.Si totusi, totusi, cateva atingeriAu fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,Lumina-n seara mea de indoieli.Cand degete de Midas am pus magicPe frageda fiinta ta de lut,Suna in mine murmurul pelagicAl sfintelor creatii de-nceput.Vedeam cum peste vremuri se inaltaStatuia ta de aur greu, masiv,

Cum serioase veacuri se descaltaSi-ngenuncheate randuri submisivLa soclul tau dumnezeisc asteaptaSa le intinzi un zambet linistitSpre sarutare adorata dreapta,Nainte de-a se sterge-n infinit.O, de-am fi stat alaturi doar o ora,Ai fi ramas in auriul visCa o eterna, roza, auroraDe ne-nteles, de nedescris.Ireversibil s-a-ncheiat povesteaSi nici nu stiu de ai sa mai citestiDin intamplare randurile-acestea

In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.N-am sa strivesc eu visul sub picioare,N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.As fi putut sa spun : Esti ca oricare...Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,Tu vei ramane nufarul de neaCe-l oglindeste beat de pofte taul,Ce-l tine candid amintirea mea.Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,

7/26/2019 Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

2/2

Te voi iubi mereu fara cuvant,Si lumea n-o sa stie niciodataDe ce nu pot mai mult femei sa cant.Acolo, sub lumina de mister,Scaldata-n apa visurilor lina,Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cerO stea de seara blanda si senina.Si cand viata va fi rea cu tine,Cand au sa te improaste cu noroi,Tu fugi in lumea visului la mine,Vom fi atuncea singuri amandoi.Cu lacrimi voi spala eu orice pata,Cu versuri nemai scrise te magai.In dulcea lor cadenta leganata,Te vei simti ca-n visul cel dintai.Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)Sa plec de-aicea de la voi curand,Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,Voi reveni la tine din mormant.Si dac-ar fi sa nu se poata trecePe veci pecetluitele hotareM-as zbate-ngrozitor in tarna rece,Plangand in noaptea mare, tot mai mare.A plns, mi-a spus ca i-au trecut prin minte multe amintiri, ca i pasa, ca o doare,

dar nu a vrut sa spuna nimic despre mpacare.ncercarile dureroase din via?a noastra sunt ca ni?te scari, trebuie sa nu ramnem incremeni?i acolo, sa ncercam sa luam liftul, asta-i via?a: sa iertam ?i sa mergemmai sus! Poate asa e mai bine pt el. ,,Las-o sa zboare!".....