JOJO MOYES,\il'co:u'eu hestse [ | eru Iu r

fnuintr: sc le r:r.rnosr-:

JOJO MOYES

Traducere din limba englezi gi noteDANIELA TRUTIA

*rtltrsnao

PARTEA INTAI

Capitolul 1

1960

- Se trezegteSe auzi un fognet, hArgiitul unui scaun tras pe pardoseald, apoi

clinchetul sec al unor inele de perdea ciocnite intre ele. Murmurula doud. voci.

- il chem pe doctorul Hargreaves.Urmi un scurt moment de ticere, timp in care ea deveni treptat

congtienti de un alt fel de zgomote - glasuri indbugite gi indepirtate,o magini trecdnd. Avea senzalia ciudatd ci toate acestea sunt undevamai jos de ea. Rimase culcati, absorbind zgomotele, ldsAndu-le sdprindd formi, ingdduindu-i minfii si se joace de-a v-a!i ascunselea,pe misuri ce identifica fiecare sunet.

in acelagi moment incepu si constient izeze 9i durerea. igi croiadrum de jos in sus, insidioasi, pas cu pas: intAi braful, o senza(ie as-culiti de arsuri intre cot gi umir, apoi capul o durere surdi, necruli-toare. O durea tot corpul, la fel cum o duruse cAnd...

CAnd ce...?

- Vine in cAteva secunde. A zis si tragem jaluzelele.igi simfea gura uscati. iqi lipi buzeleli inghili cu greutate. Voia sd

ceari pufind api, dar nu-i veneau in minte cuvintele. intredeschiseochii. in fa{a ei se miqcau doui siluete neclare. ori de cite ori credeaci ghicise cine erau, contururile se migcau din nou. Albastre. Eraualbastre.

. Ultima scrisoare de dragoste 25

- $ti1i cine a venit adineauri la parter, nu?

Unul dintre glasuri se preschimbi in goapti'

-Iubita lui Eddie Cochranel. Cea care a supravie{uit accidentului

de maEin6. A scris cAntece pentru el. Mai degrabi in memoria lui.

- Pun pariu ci n-o sd fie aga de buni cum a fost el.

- Toati dimineafa s-au invdLrtit ziarigtii pe ldngi ea. Directoatea elacapdtul rdbdirilor.

Nu infelegea ce spun. Durerea de cap o invadase valuri-valuri, bu-

buitoare, din ce in ce mai puternici, mai intensi, pdni cind tot ce mai

reugise si facd fusese s[ inchidi iarigi ochii gi s-o aqtepte si dispar6.

Apoi ceva alb o coplegi ca un val Rlsufli ticut, aproape cu recuno$-

tinfi, gi se cufundi din nou in imbrifigarea albi.

- Te-ai trezit, draga mea? Ai un musafir.

Ceva apiru deasupra ei o frac{iune de secundi, o fantasmi care se

rnigcd rapid intdi intr-o parte, apoi in cealalti' ii veni brusc in minte

ceasul de mdni gi felul in care sticla lui reflecta lumina soarelui pe

tavanul camerei de joaci, plimbind-o in sus gi in jos gi fhcdndu-l pe

cdfeluEul ei si latre.

Albastrul revenise. iI viz't migcAndu-s e, ii atzi gi fognetul. Apoi

simfi o mAni pe incheieturi 9i durerea o sigeti, smulgdndu-i un fipitascufit.

- Mai incet pe partea aceea, sor6, se auzi un glas.dojenitor. A simfit

atingerea.

- imi pare foarte riu, doctore Hargreaves'

- Bralul va mai trebui operat. L-am prins in cdteva locuri, dar incinu-i cum trebuie.

O umbri intunecat[ se aplecd spre picioarele ei. Ar fi vrut ca umbra

si prindi contur, dar, la fel ca siluetele albastre' se incipifdna si ri-mAni vagi, aga ci pAni la urmi renunfi 9i inchise ochii.

- Poli rimAne lAngd ea, daci vrei. Vorbegte-i. O sd te audd.

- Cum sunt..: celelalte rini?

1 Cintiref american de rock (1938-1960), mort la 22 de ani lntr-un accident

de magini

26 lojo Moyes

-Mi tem ci vor rimine nigte cicatrici. Mai ales acolo, pe bra!.

A primit o lovituri zdravdnd la cap, a9a ci s-ar putea si dureze pulinpdni cAnd isi va reveni complet. insi dat fiind ci a fost un accident

grav, s-ar putea spune ci a alrrt mare noroc.

Urmari cdteva clipe de ticere.

-Da.Cineva pusese ldngi ea un bol cu fructe. Deschise din nou ochii

gi prMrea i se oprise asupra fructierei, l6s6nd-o si prindi form[ gi

culoare. Apoi coborise privirea, fericitd o clipi cd-gi putuse da seama

ce anume se gisea acolo. Struguri, igi spuse. $i repeti, rostogolind inminte cuvdntul mtst: strugurl. I se pdrea important, ca gi cum ar fi an-

corat-o in aceastd noui realitate.

Apoi, la fel de rapid precum veniserl, siluetele dispirurd, inghifitede umbra albastri gi intunecati care se agezase lAngi ea. Cdnd se trase

mai aproape, ea simli in niri un vag miros de tutun. Glasul incepu sivorbeasci, timid, poate chiar putin stAnjenit.

- fennifer? |ennifer? M5, auzi?

Cuvintele fuseseri rostite foarte tare. $i, in mod ciudat, i se pireaci-i tulburd tihna.

- |enny, draga mea, eu sunt.

Se intrebi daci i se va mai da voie si vadi din nou strugurii.'I se

pirea necesar s6-i vadi: vinefii, reali. Ceva cunoscut.

- Suntefi sigur ci mi aude?

- Absolut, dar pentru moment s-ar putea s-o oboseasci prea multdaci vorbegte.

Se auziri cAteva murmure pe care nu reuqi si le deslugeascl. Sau

poate pur gi simplu renunfase si' mai incerce. Nimic nu pirea si fieclar.

- Pofi... s[...? gopti ea.

- Dar nu are leziuni cerebrale? in urma accidentului? Suntefi sigurici nu vor fi... permanente?

- Dupi cum v-am spus, a primit o loviturl puternicd la cap, dar dinpunct de vedere medical nu au existat indicii alarmante.

Foqnet de hArtii.

Ultima scrisoare de dragoste 27

Nici fracturi. Nici edem cerebral. Dar astfel de Eocuri sunt in-loltlcauna oarecum imprevizibile, iar pacienfii sunt afectali dela caz

lir r'irz. Prin urmare, va trebui si fi|i pulin...Vit rog...

( ilasul ei era un murmur abia auzi1.

[)octore Hargreaves! Cred ci incearci si vorbeasci.... Vreau si vld...

tJn chip se apropie de ea, desprinzAndu-se din umbre.

I)a?-... Vreau sd vid...,,Strugurii", implori ea in gind. ,,Nu vreau decAt si vid iarigi

slnrgurii."- Vrea si-gi vadi solul!Odatl cu acest anun] triumfbtor, sora siri in picioare.

- Cred c[ vrea si-gi vadi soful.Urmi o pauzd, apoi cineva se apleci deasupra ei.

- Sunt aici, iubito. Totul e... totul e in regul[.Silueta se retrase Ei ea auzi o bitaie de palml pe spatele cuiva.

- Ei, ali vdzut? Deja incepe sd-gi revini. Toate la timpul lor, aqa-i?

Din nou o voce de birbat.- Sori! Mergi Ei spune-i sorei-qefe si preglteascl ceva de mdncare

pentru diseari. Nimic prea consistent. Ceva ugor gi simplu de inghi-

lit... $i daci tot te duci, poate ne aduci gi cite un ceai.

Auzi zgomot de pagi, voci joase care continuau si discute lAngd ea.

$i un ultim gind inainte ca lumina s-o inviluie din nou: ,,Soful me14?."

Mai tdrziu, cAnd ii spuseri cAti vreme rimisese in spital, nu-i veni

si creadi. Timpul se fragmentase, devenise greu de perceput, venea 9i

pleca in grupuri haotice de ore. Acum era marfi, ora micului dejun.

Deodati se fbcea miercuri, ora prdnzului. Pare-se ci dormise timp de

optsprezece ore - asta i se spusese cumva dezaprobator, ca 9i cum ar

fi fost o impolitele si fie absenti atAta vreme. Pe urmd se fbcea vineri.Din nou.

Uneori cAnd se trezea era intuneric gi-gi impingea pufin capul ilr

perna apretatd, ca si poatd urmiri migc[rile linigtitoare ale sorei dirt

tura de noaptb. Pagii inibugi{i ai asistentelor incilfate cu pantoli ctr

talpi moale, umbldnd incoace gi incolo. CAnd 9i cAnd, mttrtttttr tlt'

2tt Jojo Moyes

conversafie intre o asistenti si un pacient. Asistentele ii spuseseri ci,daci voia, seara se putea uita la televizor. Soful ei plitea pentru lngri-jiri suplimentare - aga ci putea cere aproape orice dorea. intotdeaunarispundea ,,nu, mullurnesc"; era indeajuns de confuzi dupi nifalatulburitoare de informalii gi fbrn trincineala nesfdrgiti a televizoruluidin coll

Pe misuri ce perioadele de trezie se lungeau gi deveneau tot maifrecvente, incepu si se familiarizeze cu chipurile celorlalte femei dinmica secfie de spital. Femeia mai in virsti din rezerva din dreapta, alcirei pir negru ca smoala era perfect lipit de cap intr-un aranjamentprins cu fixativ: trisiturile ei pireau incremenite intr-un amestecde vagi dezatrfigire gi surprizi. Din cdte se pirea, in tinerefe jucaseintr-un film gi catadicsea si povesteasci fiecirei asistente despre asta.Avea o voce autoritari gi pufini vizitatori. Mai era gi tinira durduliedin rezerva din fafi, care pldngea ticut in primele ore ale diminefii.O alti femeie virstnici gi vioaie - si fi fost boni? - ii aducea nigtecopii mici in viziti in fiecare seari, timp de vreo ori. Cei doi biiefei secifirau pe pat, agifindu-se de femeia cea tdnii6, pdni cAnd bona lespunea si se dea jos, ,,si n-o loveasci pe mama".

Asistentele ii spuseseri cum le chema pe celelalte femei gi uneoricum le chema pe ele, dar ea nu-gi amintea numele. Binuia ci asisten-tele erau dezamigite.

,,Soful dumneavoastri", curn il numeau toate, venea aproape infi.ecare seari. Purta un costum bine croit, de serj bleumarin sau gri,o siruta gribit pe obraz gi de obicei se a$eza la picioarele patului.Ficea o conversafie de rutini, cu un aer grijuliu, intrebdnd-o curnera mdncarea, daci voia si-i mai trimiti ceva. Alteori pur gi simplucitea ziarul.

Era un birbat frumos, poate cu vreo zece ani mai in virsti decAtea, cu o frunte inalti, vultureasci, ochi cu pleoape pe jumitate lisategi privire gravi. Undeva in strifundurile fiinfei, gtia ci el trebuie si fieceea ce spunea ci este gi ci erau cisitorifi, dar nu putea pricepe cumde nu-i trezea nici un sentiment, dat fiind ci in mod evident toatilumea se a$tepta la o altfel de reacfie. Uneori, cdnd el se uita in altiparte, ea il fintuia cu privirea, aqteptind o tresirire familiari, care si-ispuni ci era vorba de cineva apropiat. Alteori cind se trezeq il gisea

Ultima scrisoare de dragoste 29

pcziincl acolo, privind-o pe deasupra ziarului, de parci gi el ar fi trdit o\(' nzrrl ie asemdnitoare.

l)<lctorul Hargreaves, medicul curant, venea in fiecare zi, ii verificalriiir, o intreba daci gtia ce zi era, ce ori gi cum o cheamS. Acum deja

lilspundea corect la toate. Ba chiar reugea si-i spuni ci prim-minis-Irrrl se numea MacMillan gi cl ea avea douizeci gi gase de ani. Avea

Irrsri de furci cu titlurile din ziare, cu evenimentele petrecute inainter l ca si ajungi in spital.

Vine gi vremea asta, spunea doctorul, bitAnd-o ugor pe mdni.Ntr te forfa, fii cuminte!

Venea gi mama ei, care-i aducea mici daruri, sipun, un $amponbun, reviste, de parci tofi ar fi vrut s-o indemne sd devini ceva pe

irproape de ceea ce fusese odat6.* Am fost atdt de ingrijorafi, fenny, draga mea, ii spunea mama,

punindu-gi mdna ricoroasi pe fruntea ei.

Era o senzafie plicuti. Nu familiarl, dar plicuti. Uneori voia sispund ceva, apoi se mullumea si murmure:

- Nu trebuie si te obosesc cu intrebiri. O si fie totul ca inainte. Aga

z.ic doctorii. Prin urmare, nu trebuie si-fi faci griji.Ar fi vrut si-i rispundi ci nu-gi ficea griji. Sub micul ei clopot de

sticli era multi linigte. Se simfea doar ugor intristati ci nu putea fiir$a cum se pirea ci tofi se agteptau si fie. in acest Punct gindurile ei

tleveneau mult prea confuze gi invariabil adormea din nou.

ln cele din urml ii spuserd ci va pleca acasi, intr-o diminea{i atitde rece incdt fuioarele de fum pluteau in albastrul sclipitor al ceruluide iarni de deasupra capitalei ca o pidure cu ramuri firave. intre timpreuqise si se plimbe din cAnd in cind prin rezervi, si faci schimb de

reviste cu celelalte paciente, care stiteau la taclale cu asistentele sau

uneori, daci aveau chef, ascultau radioul. Mai fusese operati o datila braf, care se vindeca frumos - aga i se spusese -, degi cicatricea

lungi gi roqie din locul unde i se introdusese tija o fbcea si se crispeze,

aqa ci incerca s-o ascundi sub mfureca lungi. I se fbcuse qi exame-

nul oftalmologic, auzul i se ameliora. Pielea se vindecase de nenumtr-

ratele zgArieturi produse de cioburi. Vdnitiile piliseri, iar coasta fi

30 lojo Moyes

clavicula, care suferiseri fracturi, se prinseseri la loc suficient de bineca si poati sta in diferite pozifii fbri si simtl dureri.

Practic, din cdte pretindeau tofi, arita ,,ca inainte", de parc[ totrepetindu-i acest lucru ar fi ajutat-o si-gi aduci aminte cum fusese.

intre timp, mama ei petrecea ore intregi scotocind printre fotografiialb-negru, ca s-o poatd readuce pe |ennifer la viaia ei de atunci.

Afli ci era mdritati de patru ani. Nu avea copii - din tonul sclzutal mambi ghicise cd acest lucru era cumva un motiv de dezamigirepentru toati lumea. Locuia intr-o casd eieganti dintr-o zond simandi-coasi a Londrei, avea menajerd gi qofer, gi multe tinere ar fi dat oricepe lume si se bucure micar de jumitate din cAte avea ea. Solul ei, unimportant om de afaceri in domeniul minier, era adeseori plecat, degi

ii era atAt de devotat incit aminase mai mtlJte voiaje importante dapdce avusese loc accidentul. Din respectul pe care i-l ardta personalulmedical, deduse ci el era intr-adevir o persoanl devazd, prin urmaregi ea se putea agtepta la un anumit respect - degi i se pirea ceva lipsitde sens.

Nimeni nu-i spusese mare lucru despre cum ajunsese aici, degi

o dati reugise si se uite pe furig la insernnirile doctorului gi aflase

ci fusese victima unui accident de maEind. in singura ocazie cind o

rugase insistent pe maici-sa si-i spuni ce se lntdmplase, ea se inroEise

lafald gi, punAndu-gi mAna dolofani pe m6na lui |ennifer, o indemnasesi,,nu se gAndeascd prea mult la asta. Draga mea, totul a fost... absolutingrozitor". Ochii i se umpluseri de lacrimi gi, nevrAnd s-o supere,

fennifer nu mai adusese vorba despre accident.

O fati vorb[reali, cu o coami de pdr rogcat gi str[lucitor, veni dinalti seclie a spitalului ca s-o tundi Ei s-o coafeze. Fata ii spuse cd infelul acesta se va simli cu mult mai bine. Iennifer pierduse ceva pirla ceafd - ii fusese tuns ca sd poati fi cusutd rana - gi fata o anunli cise pricepea de minune sd camufleze astfel de cicatrici.

Peste vreun ceas qi ceva ii intinse triumfhtoare lui fennifer oglinda.

fennifer rimase cu ochii la fafa care o lintuia cu privirea din oglind[.Chiar frumugici, igi zrse ea, cu o satisfacfie ugor absenti. Un chip campalid, cu urme de vAnitdi, dar plicut. ,,Chipul meu", se corecti ea.