UNIVERSITATEA CAMBRIDGE

Fondată în 1990, Compania Internațională în Domeniul Studiilor Superioare Quacquarelli

Symonds (QS), publică anual un clasament al celor mai bune 600 de universități din lume - QS

World University Rankings®1 - în baza a șase criterii distincte: reputația academică (40%),

reputația în rândul angajatorilor (10%), raportul între numărul de studenți și corpul didactic (20%),

numărul de lucrări academice listate în publicații de specialitate (20%), numărul cadrelor didactice

internaționale (5%), numărul studenților internaționali (5%). În clasamentul apărut anul trecut

(2012), Massachusetts Institute of Technology (MIT) conduce, urcând două poziții față de anul

precedent, surclasând câștigătoarele din 2011, University of Cambridge și Harvard University2.

Cu peste 18.000 de studenți din toate straturile sociale și aproape toate colțurile lumii, cu 31

de colegii, 150 de departamente, facultăți, școli și alte instituții3, Universitatea Cambridge are un

trecut impresionant.

1. Primele informații

Numele orașului vine de la podul ce traversa râul Cam (sau Granta)

încă din anul 875. Cambridge era un centru comercial important, fiind

împânzit de numeroase proprietăți rezidențiale și biserici. În secolul

al XII-lea existau și două spitale: unul pentru leproși, iar celălalt pentru

oamenii săraci. În secolul al XIII-lea, Cambridge era deja un oraș înfloritor,

centru regional, cu cel puțin o școală importantă.

În 1209, oamenii de știință din Oxford s-au refugiat de orășenii ostili la Cambridge, locuind

pentru început în casele din oraș, pentru ca apoi acestea să devină așezăminte și pentru studenți. În

1226, oamenii de știință erau destul de numeroși încât să creeze o organizație reprezentată de un

oficial numit Chancellor (cancelar) și, se pare că, aveau organizate cursuri de studii periodice

urmărite de proprii membri. De la început au existat fricțiuni între studenți și orășeni: studenții, de

14-15 ani, cauzau adesea probleme de comportament, în timp ce orășenii le închiriau camerele și le

vindeau hrana la suprapreț. Regele Henry al III-lea a fost cel care a luat oamenii de știință sub

protecția sa, ferindu-i astfel de exploatarea proprietarilor. În același timp, el a încercat să se asigure

că aceștia dețin monopolul în educație printr-un ordin prin care doar cei care erau școlarizați și

obțineau o diplomă puteau rămâne în oraș4.

2. Universitatea în perioada medievală

Studenții care au învățat la Cambridge și-au aranjat propriile scheme de studii după un

model deja cunoscut la Oxford, ce a devenit comun apoi și în Italia și Franța. La început, ei învățau

ceea ce azi am numi „cursuri de bază” în arte (gramatică, logică și retorică), urmate mai târziu, de

aritmetică, muzică, geometrie și astronomie, conducând la grade de licență și maestru. Nu existau

1

profesori, cursurile fiind ținute de maeștri care, la rândul lor, au absolvit acele cursuri sau au fost

admiși de toți colegii lor. Învățarea lua forma cititului și explicării unor texte; examinările erau

dispute orale în care candidații avansau o serie de întrebări sau teze pe care le disputau cu oponenți

mai experimentați decât ei și, în final, cu cei care i-au învățat. Unii dintre maeștri urmau cursuri

avansate de teologie, canon și lege civilă și, mai rar, de medicină, aceștia învățând și fiind examinați

în același mod de cei care urmaseră deja aceste cursuri și deveniseră medici. De altfel, medicii erau

grupați în propria facultate.

Curând, a devenit necesară evitarea abuzurilor conferite de privilegiile regale savanților,

identificarea și autorizarea persoanelor cărora li se confereau grade. Înscrierea cu un maestru

licențiat a fost primul pas; aceasta se numea înmatriculare deoarece numele studentului trebuia să

fie în matricula maestrului, dar, mai târziu, universitatea însăși și-a asumat acest rol. Era, de

asemenea, obligatorie evidențierea progresului studentului printr-o ceremonie de admitere sau

absolvire, cu diferite note și grade acordate de ceilalți membri. Notele studenților se evidențiau

printr-o serie de variații ale robei și pălăriei. Astfel de practici se păstrează până în zilele noastre.

Maeștrii regenți, care făceau parte din corpul profesoral, au găsit necesară introducerea unor

reprezentanți care să vorbească și să acționeze în numele lor. Aceștia, cu adevărat reprezentativi,

erau aleși anual să negocieze în folosul lor cu orașul și alte autorități păstrarea veniturilor, protejarea

bunurilor și a cărților și supravegherea tuturor ceremoniilor. Aceste îndatoriri au devenit curând

împărțite altor aleși: portarii, ce aparțineau unei facultăți, prezidau ceremoniile; capelanul prelua

conducerea bunurilor și cărților. Într-un document din secolul al XVI-lea, apărea și oratorul care

redacta scrisorile oficiale și adresele. Multe dintre aceste funcții au rămas până astăzi, în unele

cazuri doar în scop ceremonial.

O comunitate de o asemenea complexitate necesita reguli. Ca urmare a problemelor apărute,

statutele au fost adoptate de întreg corpul universității. Acestea nu erau, la început, aranjate sau

codificate, ci erau notate la întâmplare în cărți păstrate de aleși. Cea mai veche versiune cunoscută a

acestor decizii este un manuscris de la mijlocul secolului al XIII-lea ce se află astăzi în Biblioteca

Angelica din Roma5.

3. Drumul spre independență

Cei mai mulți savanți ai universității erau, la început, funcționari sau clerici în diferite

ordine, având cariere în biserică și serviciul civil (ca diplomați, judecători sau ofițeri ai casei

regale). Pentru a se susține pe durata studiilor, căutau să avanseze în rangurile bisericești. Înainte de

sfârșitul secolului al XV-lea, ei au devenit independenți față de toate autoritățile ecleziastice, mai

puțin față de Papă. The Chancellor (cancelarul) a devenit judecător ecleziastic independent, audiind

toate cazurile de morală și disciplină a oamenilor de știință și studiind testamentele celor care

decedau în universitate.

2

Casa regală a aderat la independența universității, introducând măsuri de protecție a

oamenilor de știință împotriva exploatării acestora de către orășenii care dețineau controlul asupra

piețelor și a drepturilor de taxare, ceea ce le permitea să crească prețurile la mâncare, combustibil și

lumânări. Pentru a contracara toate acestea, universității i-a fost acordat, de asemenea, dreptul de a

emite o lege împotriva profitorilor din piețe și de a deschide procese cu juri.

Dobândirea acestor drepturi de către universitate a accentuat rivalitățile dintre aceasta și oraș

până în secolul al XIX-lea. Se pare că atacul asupra proprietăților universității, din 1381, a avut la

bază tocmai acest resentiment. Ca urmare, acest atac a fost greșit judecat deoarece, ca urmare a

anchetei regale în acele tulburări, universității i-a fost acordată jurisdicția care permitea cancelarului

nu doar să urmărească profitorii, ci și să falsifice greutățile și măsurile, punând astfel în pericol

sănătatea publică prin alterarea mâncării și a băuturii, întreruperea alimentării cu apă proaspătă și

îmbolnăvirea intenționată de ciumă6.

4. înființarea sediului

În perioada sa de început, universitatea s-a bazat pe bisericile parohiale - mai ales „Great St

Mary's and St Benedict's” - și pe sediile ordinelor religioase ca spații pentru desfășurarea propriilor

ceremonii publice. Lecturile, disputele orale și locuințele erau găzduite în case particulare care erau

frecvent schimbate. Curând, câteva grupuri de maeștri regenți, avocați și teologi au început să

construiască pensiuni pentru cursuri și cazare. Unele dintre aceste clădiri s-au păstrat până în

secolul al XVI-lea, când acestea au fost achiziționate ca parte a sediilor colegiilor. Spre deosebire

de colegii, acele pensiuni aveau unele dotări și erau întotdeauna private.

Între timp, spre sfârșitul secolului al XIV-lea și după, universitatea a început să achiziționeze

terenuri pe spațiul cunoscut azi sub numele Senate-House Hill și să construiască aici un grup de

clădiri numite „școli” – unele supraviețuind până astăzi ca Old Schools (Școlile Vechi). Aici erau

sălile de curs ale marilor facultăți – prima clădire avea să fie Divinity School – unde aveau loc

lecturile și disputele orale, unde se aflau capela, biblioteca și trezoreria. Cea mai mare parte a

terenului și a clădirilor avea încă regim privat sau aparțineau de acele parohii, deși de la finele

secolului al XIII-lea multe erau deja trecute către noile instituții numite colegii. Donatorii pioși

susțineau financiar aceste colegii, în primul rând un număr restrâns de studenți avansați în drept și

teologie care se rugau pentru sufletele binefăcătorilor lor. Mult mai târziu, în sediile colegiilor au

fost găzduiți tinerii studenți care, până atunci, locuiau în pensiuni și case private.

Cel mai vechi colegiu a fost „Sf. Petru” sau Peterhouse, fondată în 1284 de Hugh Balsham,

episcop al Ely. King's Hall, construită în 1317, a fost destinată de fondatorul său, Edwars al II-lea,

să ofere recruți pentru cele mai înalte servicii civile. Michaelhouse, Clare, Pembroke, Gonville Hall,

Trinity Hall, Corpus Christi, King's, Queens' și St Catharine's au fost construite în următorii 100 de

3

ani. Mai târziu, trei instituții - Jesus, Christ's și St John's – au apărut din dizolvarea unor case

religioase înainte de 1520 și, ca și King's Hall, au oferit tinerilor cercetători titluri doctorale.

Înainte de mijlocul secolului al XVI-lea, colegiile au început să joace un rol decisiv în viața

universității. Ele nominalizau proctorii din rândul propriilor membri pentru un mandat anual, iar

capii (decanii-n. tr.) lor serveau adesea ca vice-cancelar sau doctor principal, ca membri într-un

consiliu consultativ ce avea să fie curând numit Caput Senatus. De la sfârșitul secolului al XVI-lea

și până spre sfârșitul celui de-al XX-lea, decanul unuia dintre colegii întotdeauna ocupa funcția de

vice-cancelar.

Una dintre figurile importante ale Cambridge-ului acelor vremuri

a fost John Fisher care a absolvit cu succes masterul la Michaelhouse

și a deținut funcțiile de proctor, vice-cancelar, cancelar (între 1509-1535)

și președinte al colegiului Queens'. Ca și consilier al mamei regelui

Henry al VII-lea, Lady Margaret Beaufort, a avut un rol esențial în

înființarea instituțiilor Christ's și St John's; la fel de important este rolul

său în stabilirea primei catedre în universitate cu titlul „the Lady Margaret Professorship of

Divinity”. De asemenea, el a atras spre Cambridge numeroși oameni de știință - ca Erasmus din

Rotterdam - care au încurajat învățarea în limba greacă și ebraică, ajutând la eliminarea speculațiilor

teologice și filozofice ce conduceau la reformarea bisericii și dispariția mănăstirilor7.

5. Universitatea în secolul al XVI-lea

Efectul primelor schimbări academice și religioase al acestui secol poate fi văzut în

construcțiile orașului: un nou și mare colegiu, Trinity, fondat de Henry al VIII-lea din două mici

case ce aparținuseră de King's Hall și Michaelhouse; Dr. Caius a extins Gonville Hall pentru a face

aproape o nouă instituție numită Gonville și Caius College ce ocupa o suprafață mare aproape de

Old Schools; Emmanuel College a integrat spațiul dominican, Sidney Sussex cel al franciscanilor,

iar Magdalene College a inclus fosta casă benedictină pentru studii cunoscută ca Buckingham

College. Aceste noi instituții erau concentrate pe educația bărbaților pentru preoție în biserica

națională, dar unele, în special Trinity College, au început să atragă, pentru prima dată, un mare

număr de studenți laici.

Spațiul universității a crescut foarte mult, dar întreaga populație de tineri din oraș cuprindea

și pe cei care veneau la Cambridge nu atât cu intenția de a absolvi, cât mai ales de a urma

activitățile extra-curriculare și care, apoi, mergeau pentru un an sau mai mult la Inns of Court în

Londra. Acești studenți laici, slujitorii lor, dar și croitorii, maeștrii de scrimă, profesorii de tenis și

de lectură, care au venit pentru a profita de pe urma studenților, au exercitat o puternică influență

asupra vieții în campus și au creat serioase probleme ordinii publice a orașului.

4

Schimbările survenite în corpul studențesc s-au reflectat și în curriculum. Henry al VIII-lea a

emis în 1536 o serie de ordine prin care a desființat the Faculty of Canon Law (Facultatea de drept

canonic) și a interzis studierea filozofiei scolastice. Ca urmare, studiul dreptului canonic a scăzut,

iar studierea limbilor greacă și latină, a matematicii și studiul Bibliei au ajuns

în prim-plan.

Schimbările în universitate au fost perpetuate de numeroase

intervenții regale ulterioare; monarhii au impus universităților să formeze

viitori lideri ai bisericii reformate, iar Statutele emise în 1570 au asigurat

aplicarea normelor impuse. Acestea au trecut autoritatea din mâinile

maeștrilor regenți și a proctorilor în cele ale vice-cancelarului și a capilor

(decanilor).

De asemenea, Henry al VIII-lea a introdus cinci noi catedre: Regius Professor of Divinity,

Regius Professor of Civil Law, Regius Professor of Physic and Civil Law, Regius Professor of

Hebrew, Regius Professor of Greek, subliniind schimbările în metodele de predare și transmițând

un exemplu donatorilor privați. Tulburările naționale din perioada 1640-1660 și cele mai scăzute

din 1688-89 au condus la tulburări în numiri și disciplină, dar influența regală în ordinele

Consiliului de Stat și cererile de acordare a gradelor în cadrul Curții au continuat până la începutul

secolului al XVIII-lea8.

6. Perioada georgiană

Tiparul a fost introdus în universitate în anii 1520, iar prin Carta Regală din 1534 s-a dat

acesteia puterea de a numi sau licenția trei tipografi care imprimau și publicau lucrări ce erau

aprobate. Aveau să treacă alți 50 de ani până când acest drept avea să fie exercitat și, eventual,

dezvoltat de o tipografie proprie a universității. Începând cu 1584 se publică sub auspiciile

universității mai mult sau mai puțin constant, dar acestea nu au devenit o forță reală până când

Richard Bentley nu a reorganizat tipografia în ultima decadă a secolului al XVII-lea. Tipografia

Universității Cambridge este și astăzi una dintre cele mai vechi și mai cuprinzătoare, la nivel

academic, din lume.

Științele exacte din secolul al XVII-lea s-au dezvoltat și au înflorit în perioada lui Sir Isaac

Newton (1643-1727) care, împreună cu adepții săi, a urmărit cercetările științifice de tot felul. Acest

lucru s-a reflectat în rapida stabilire de către universitate și donatorii privați a unei serii de catedre

de matematică (the Lucasian), chimie, astronomie (the Plumian), anatomie, botanică, geologie (the

Woodwardian), astronomie și geometrie (the Lowndean) și filozofie experimentală. Profesorii

încurajau furnizarea de materiale didactice în cadrul universității: este momentul în care Grădina

Botanică și Muzeul Fosilelor Woodwardian au fost înființate cu ajutorul donațiilor private, iar un

observator astronomic a fost înființat la Trinity College. În paralel cu această activitate științifică,

5

și-au făcut apariția și catedre de limbi arabe (Sir Thomas Adams și the Lord Almoner), filozofie

morală (the Knightbridge), muzică, istorie modernă (Regius), teologie (Norrisian) și drept

(Downing).

Disputele orale din trecut au fost adaptate conform noilor discipline. Acea finalizare a

primelor stadii de absolvire au fost aranjate în ordine meritelor, care erau anunțate în Miercurea

Cenușie. În timpul ceremoniei de absolvire erau citite versete de divertisment, uneori satirice, de un

„senior BA” ce stătea, asemenea unui absolvent prostuț, pe un scaun cu trei picioare. În timp, lista

absolvenților era tipărită pe spatele versetelor Triops și au devenit cunoscute ca „lista Tripos”.

În ciuda existenței cursurilor de științe naturale și arte, spre sfârșitul secolului al XVII-lea

matematica domina studiile la Cambridge și, în cele din urmă, „the Tripos” a ajuns să se refere la

examenele de matematică. Acestea era susținute în Senate House (Casa Senatului), unde probabil

trebuiau rezolvate pagini întregi de „probleme”, la început dictate de moderatori, iar după 1800,

tipărite pe hârtie.

Biblioteca Universitară s-a extins o dată cu restul universității spre sfârșitul secolului al

XVII-lea și, după donația de manuscrise și cărți aparținând episcopului John Moore de către

George I, a depășit spațiul inițial din Old Schools. Planurile sugerau construirea unei clădiri pentru

Senate House în fața Old Schools, aceasta fiind finalizată în 1730. Între această dată și 1758 o serie

de modificări și adaptări la vechile clădiri furnizau spațiu și minunate decorațiuni pentru bibliotecă,

ce sunt cunoscute din schițele lui Rowlandson: multe dintre acestea se regăsesc și astăzi în

Biblioteca Universitară.

Modificările aduse curriculum-ului de științe au fost lente: examenul de licențiere în drept

civil a apărut pentru prima dată în 1816, unul de matematică în 1824 și, după 1843, preoții hirotoniți

puteau da un examen voluntar în teologie care s-a dezvoltat într-un Tripos teologic.

Aceste schimbări au început într-o perioadă în care administrația centrală a universității s-a

consolidat și extins printr-o serie de mici reforme ce aveau să stea la baza viitoarelor schimbări9.

7. Secolele al XIX-lea și al XX-lea

În ciuda acestor dezvoltări, în prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost numeroase

schimbări în viața universității care, în parte, reflectau mișcările politice din întreaga țară. Alegerea

în funcția de Cancelar a Prințului Consort Albert, în 1847, indică tocmai amploarea mișcărilor

pentru reformă, iar, în 1850, Comisia Regală a fost numită să se ocupe, să se intereseze de două

mari și vechi universități: Oxford și Cambridge. În urma raprtului Comisiei s-au promulgat noile

Statute ale Universității Cambridge, în 1856 (the Cambridge University Act). Acestea fuseseră

revizuite de multe ori de la prima lor apariție, dar forma de conducere pe care ei au impus-o a rămas

ca o emblemă. Autoritatea supremă în universitate era, la început, Senatul, întregul corp de

absolvenți, împreună cu cancelarul, vice-cancelarul și medicii.

6

Toate puterile importante ale acestui organism au ajuns, în timp, să fie exercitate de membrii

ce dețineau funcții importante în universitate sau colegii (the Regent House) care, în schimb,

alegeau o parte a membrilor din corpul executiv, Consiliul (the Council). Curriculum-ul și

conținutul examinărilor erau responsabilitatea unui alt organism ales, Consiliul General al

Facultăților (the General Board of the Faculties) ce și-a început activitatea în 1882, în timp ce

organismul financiar (numit acum the Finance Committee of the Council) se ocupa de contabilitatea

și managementul bunurilor universității. Comitetele sau consiliile se ocupau de predarea

disciplinelor individuale dezvoltate în facultăți specializate în perioada interbelică. Fiecare facultate

avea propriul său consiliu de administrație și titlu universitar.

Introducerea și examinarea noilor materii de studiu au avansat rapid după raportul Comisiei

Regale din 1850. Tripos-urile în științele naturale și cele morale (acum, filozofice) au apărut în jurul

anului 1851, iar înainte de 1900, cele în drept, istorie, teologie, limbi indiene, limbi semitice (mai

târziu, orientale), limbi europene medievale și moderne, științe mecanice (mai târziu, ingineria).

Pentru a dezvolta aceste noi ramuri de studii au fost introduse noi catedre sau au fost remodelate

cele mai vechi de către universitate și binefăcători privați, cea mai veche fiind Catedra de

arheologie Disney, apărută în 1851.

Numărul celorlalte posturi de predare stabilite a rămas mic și multe cursuri erau ținute de

lectori numiți și plătiți de colegii sau din surse private. Cum numărul studenților a început să

crească începând cu a doua jumătate a secolului (înmatriculările au crescut de la 441 în 1850, la

1191 în 1910), multe spații de cazare au fost adăugate colegiilor existente, trei instituții total noi

apărând de-a lungul secolului (Downing, Selwyn și St Edmund's) și o serie de încercări s-au făcut

pentru a furniza cazare și masă în afara colegiilor pentru studenții săraci. Multe dintre astfel de

cămine au dispărut înainte de 1900 (una dintre acestea, numită Cavendish College este, în zilele

noastre, ocupată de Colegiul Homerton), dar o nouă societate non-universitară a preluat activitatea

lor și, mai târziu, a devenit Fitzwilliam College.

Resursele pentru studiile de artă, arhitectură și arheologie au fost furnizate, după dorința lui

Sir Richard Fitzwilliam, de conducerea muzeului care-i poartă numele. O serie mai largă de spații

au fost găzduite în vechiul sediu al Grădinii Botanice ce se mutase pe Hills Road, lăsând liberă zonă

considerabilă în spatele Free School Lane pentru sediul noului muzeu. Acest spațiu avea să

găzduiască și the Cavendish Laboratory pentru experimente fizice, precum și departamentele de

medicină, chimie, zoologie, anatomie și inginerie. Între timp, peste drum, o parte din terenul liber ce

aparținea de Downing College a fost vândut universității, asigurând astfel spațiu pentru

laboratoarele și muzeele de botanică, goelogie, agricultură, fiziologie, arheologie și antropologie și

școala de drept. Biblioteca universitară, mărită considerabil pe terenul ce aparținea de Old Schools

7

de-a lungul secolului al XIX-lea, a depășit spațiul său inițial și s-a mutat, în 1935 într-o serie de

clădiri noi, splendide, pe malul estic al râului Cam cu ajutorul unei

substanțiale sponsorizări venită din partea Fundației Rockefeller.

Prelegerile în centrele de provincie erau o caracteristică impor-

tantă a activităților universitare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ele

erau adesea asociate cu încercările de a oferi predare și examinare profesională fetelor prin

examinări locale ale școlilor, asigurate de universitate în colaborare cu cea din Oxford. Cursurile de

formare pentru cadrele didactice universitare masculine au început la Cambridge cam în aceeași

perioadă, dar, probabil, efectul cel mai vast al mișcării a fost stabilirea la Cambridge a două colegii

pentru studente (Girton în 1869 și Newnham în 1872). De la început, cele două colegii au fost

menite să pregătească studentele lor pentru Tripos-uri și primele femei au fost, de fapt, examinate în

1882. Încercările de a face femeile membri cu drepturi depline în cadrul universității au fost

respinse în mod repetat până în 1947. Începând din 1860, colegiile le-au permis încet-încet

membrilor săi să se căsătorească. Acest lucru a influențat profund societatea din Cambridge în ceea

ce privește topografia orașului, când casele au început să fie construite astfel încât să poată găzdui

noile familii. Au început să apară și câteva studii avansate în universitate, mai ales în laboratoare, la

începutul secolului al XX-lea, dar gradele universitare, cum ar fi doctoratul, au avut un start lent

după introducerea lor în 1921.

Sportul organizat a început să joace un rol important în viața colegiilor și a universității după

1851. Cursa bărcilor dintre universitățile Cambridge și Oxford și meciurile inter-universitare de

cricket începuseră deja din 1827 și au devenit evenimente anuale din 1839. Între timp, cluburile

sportive de bărci, alte organizații sportive și competiții inter-colegii (Lents și Mays – numite astfel

după locurile în care se desfășurau - și Cuppers) au devenit o caracteristică bine stabilită a vieții

universitare. Proctorii, împreună cu ofițerii colegiilor, au continuat să asigure ordinea publică și

disciplina și trebuie remarcat faptul că, până în 1970, robele au fost purtate pe străzi după lăsarea

întunericului de toți membrii juniori, iar colegiile își închideau porțile cu mult înainte de miezul

nopții.

În Primul Război Mondial 13878 de membri ai universității au participat la lupte, 2470 fiind

uciși. Predarea, însoțită de taxe crescute, aproape s-a oprit, urmând, în mod firesc, dificultăți

financiare severe. Ca o consecință, universitatea a primit un ajutor de stat în 1919 condiționat de o

analiză suplimentară a resurselor și organizării, iar Comisia Regală a stabilit, în 1920, recomandarea

ca universitatea (dar nu și colegiile) să primească o subvenție anuală și ar trebui să fie reorganizată,

astfel încât să preia responsabilitatea pentru prelegeri și predarea în practică. Colegiile și-au păstrat

controlul asupra predării individuale, iar această responsabilitate continuă și astăzi10.

8. Universitatea după 1945

8

Această perioadă a cunoscut o puternică dezvoltare în aproape toate direcțiile.

Reputația oamenilor de știință de la Cambridge era deja stabilită încă de la sfârșitul secolului al

XIX-lea prin Clerk Maxwell și Darwins, printre alții, și a fost menținută ulterior de JJ Thomson,

Lord Rayleigh și Lord Rutherford. Munca efectuată de către elevi și asociații lor în timpul celui de

Al Doilea Război Mondial a crescut foarte mult acest renume și un număr mare de elevi dornici să

utilizeze laboratoare s-a înghesuit la universitate și la numărul tot mai mare de instituții sponsorizate

de guvern stabilite în oraș (Cambridge a fost înființat ca oraș în 1951). Departamentele universitare

și institutele de cercetare au fost stabilite ca noi domenii de studiu ce trebuiau dezvoltate și, o dată

cu acestea, au apărut noi cursuri de predare.

Anii 1950-60 au cunoscut o dezvoltare fără precedent a spațiilor de cazare ale universității.

Unele clădiri ale departamentelor și facultăților au fost înlocuite – de exemplu, cele de chimie și

inginerie – iar creșterea facultăților de arte a condus la primirea, pentru prima dată, a unor spații de

cazare permanentă, în special în complexul de clădiri de pe bulevardul Site Sidgwick. Construirea

unui nou și mare spital regional în sudul orașului a condus, în cele din urmă, la înlocuirea vechiului

Addenbrooke's Hospital din centru, creând premisele pentru o gamă largă de institute și

departamente medicale, inclusiv noua Școală de Medicină Clinică (School of Clinical Medicine).

Nevoia de mai mult spațiu decât ar putea fi disponibil pe zonele centrale înghesuite, a condus la

dispersarea altor departamente, în special laboratorul Cavendish, într-o zonă spațioasă din vestul

Cambridge-ului în anii 1970. Extinderea spre vestc ontinuă și astăzi, iar zona adăpostește

numeroase facilități, inclusiv Laboratorul de Informatică și Centrul pentru Nanoștiințe.

Activitățile sociale și culturale nu au fost neglijate, iar în această perioadă a fost înființat un

centru social permanent pentru absolvenți și personalul universității - the University Centre – din

fonduri oferite de Fundația Wolfson; a fost special construită o clădire pentru școala de muzică, dar

și o sală de concerte, de asemenea parțial din donații, Biblioteca Universitară s-a extins din nou; a

fost achiziționată și extinsă colecția de artă modernă Kettle's Yard, iar cel mai vechi teatru al

universității, ADC (deschis de Amateur Dramatic Club în 1855), a fost închiriat de către

universitate și renovat ca un centru pentru licența în teatru.

Mai direct legat de activitățile sale de bază, a apărut și așa-numitul „the Cambridge

Phenomenon”: creșterea rapidă și cu succes a industriei pe baze științifice în și în jurul orașului,

mare parte din ea rezultând din cercetările efectuate în laboratoarele universității. Crucial în acest

proces a fost stabilirea a Cambridge Science Park de la Trinity College, o inovație care a crescut

foarte mult în dimensiune în această perioadă și care a fost urmată de alte evoluții similare. În 1970,

cu sprijinul Fundatiei Wolfson, a apărut Industrial Liaison Office, care astăzi s-a dezvoltat în the

Research Office.

9

Între timp, numărul absolvenților a crescut după război prin admiterea ca membri cu drepturi

depline a femeilor, din 1947, prin fondarea unui al treilea colegiu pentru femei în 1954, New Hall

(cunoscut astăzi ca Murray Edwards College), precum și a fundațiilor Churchill (în 1960) și

Robinson (1977). Pași mai revoluționari s-au făcut în anii 1960. Patru noi colegii s-au stabilit pentru

a oferi burse pentru o parte a personalului de predare și cercetare, precum și mai multe spații pentru

cercetare oferite studenților (Darwin, Wolfson, Clare Hall și Lucy Cavendish). Unele vechi fundații

au pierdut legătura cu universitatea - Hughes Hall, St Edmund's și Homerton - fiind recunoscute ca

și colegii. Vechile colegii pentru bărbați au început să accepte și studente și să numească femei în

corpul profesoral. În zilele noastre, co-rezidența este obișnuită, dar trei colegii admit ca studenți

doar femei: Newnham, New Hall (azi, Murray Edwards College) și Lucy Cavendish11.

9. A 800-a aniversare

În 2009, Universitatea Cambridge a ajuns la o piatră de hotar: 800 de ani de oameni, idei și

realizări care continuă să transforme și să ajute lumea. Sărbătorind pe cel mai bun din bogata istorie

a Cambridge-ului și așteptând cu nerăbdare viitorul, universitatea a reflectat asupra nenumăratelor

sale realizări și a ideilor ce au schimbat lumea născute între aceste ziduri: de la stabilirea

fundamentelor fizicii la descoperirea structurii ADN-ului, de la gândirea transformatoare a marilor

filozofi, poeți și artiști de la Cambridge, până la munca inovatoare a numeroșilor săi laureați ai

premiului Nobel.

A 800-a aniversare a fost marcată cu o varietate de evenimente și proiecte de-a lugul

întregului an. Am invitat personalul, absolvenți, studenți, comunitatea locală și colegii noștri din

alte universități pentru a sărbători cu noi pe parcursul anului 2009.

Evenimentul de deschidere al anului aniversar a atras peste 10.000 de vizitatori în centrul

Cambridge-ului la un spectacol de lumini – o premieră pentru Cambridge. În afară de aceasta,

străzile din Cambridge au fost decorate cu bannere reprezentând imagini și o serie de date despre

universitate – o altă premieră.

În luna iulie, în timpul Summer Garden Party, un tren a fost numit de către cancelar pentru a

comemora aniversarea, spectacolul de lumini a fost repetat în China, Festivalul de Știință a

sărbătorit 800 de ani de știință, iar sute de universități din întreaga lume, precum și elevi ai școlilor

locale au scris scrisori către viitor. The Garden Party a atras peste 9.000 de membri ai personalului

cu familiile lor. Patru zile mai târziu a avut loc un concert Cambridge la BBC Proms cu

compozitori, muzicieni și soliști din 16 colegii ale univesității, susținut în prezența Alteței Sale

Regale Prințul de Wales. Din toamnă, au avut loc noi evenimente. Repere incluse: un joc comandat

special și realizat de elevi ai școlilor locale numit „0-800 în 60 de minute”, o vizită din partea MS

Regina, în timpul căreia aceasta a decorat noua catedră Regius de botanică. Quentin Blake, celebrul

grafician și absolvent, a contribuit cu o nouă serie de lucrări, oferind figuri bine cunoscute din

10

trecutul universității. În decembrie, Empire State Building a fost aprins pentru o noapte în albastrul

specific Cambridge-ului.

La 18 ianuarie 2010, exact la un an de la primul eveniment, aniversarea s-a încheiat cu un

spectacol de lumini mai mare, rezultat al cercetărilor universității. Spectacolul a inclus colegiile

King's, Clare, Gonville și Caius într-un traseu parcurs pe jos ce a cuprins cel puțin 20.000 de

oameni și care a început la Senate House.

Două componente majore a activităților complementare au atras atenția de-a lungul anului

aniversar. Primul a fost „Fondul 2009”, care a fost principalul vehicul pentru 42 de parteneriate.

Cele mai multe dintre acestea au fost conduse de elevi, au inclus muzică corală în capele, noi reviste

și site-uri educaționale, noul teatru și o mașină ecologică alimentată cu energie solară, care a

concurat în Australia.

A doua componentă ce s-a desfășurat pe parcursul anului a fost „ideile Cambridge”

(Cambridge Ideas), o serie de producții audio și video în care cadrele universitare au abordat

probleme majore ale zilelor noastre. Acesta a fost doar un aspect al prezenței noastre majore în noua

media, inclusiv YouTube, dezvoltat special pentru aniversarea a 800 de ani, dar continuă ca o

moștenire în viitor.

În completarea aniversării a 800 de ani, Cambridge a fost gazda Festivalului Darwin în care

viața și activitatea lui Charles Darwin a fost sărbătorită, căci 2009 a marcat 200 de ani de la nașterea

sa și 150 de ani de la publicarea lucrării „Originea speciilor”. Festivalul, care a avut loc în timpul

verii, a constat în discuții, spectacole, ateliere de lucru, expoziții și tururi12.

10. Viitorul

Universitatea este pe bună dreptate renumită pentru moștenirea sa de învățătură, rolul istoric

și arhitectura magnifică. Această moștenire susține unul din cele mai importante centre de predare și

cercetare ale lumii. Structura colegială dă un puternic sentiment de comunitate, iar universitatea este

hotărâtă să rămână în fruntea cunoașterii internaționale și cercetării.

Universitatea Cambridge este în mijlocul celei mai mari expansiuni din istoria sa. Prin

generozitatea donatorilor, universitatea a fost capabilă să creeze un nou campus de știință și

tehnologie la vest de centrul orașului și acum caută să se extindă mai departe, spre nord-vestul

Cambridge-ului. Arta si cultura au cunoscut schimbări dinamice în spațiul lor din Sidgwick Site și

s-au extins în centrul orașului.

Susținerea unei universități de clasă mondială necesită investiții în noi facilități, noi spații de

studiu și, cel mai important, în oameni; continuarea eforturilor de strângere a fondurilor și

parteneriatele inovatoare vor fi vitale.

Universitatea a celebrat cei 800 de ani în 2009, marcând moștenirea de opt secole și

hotărând să rămână printre cele mai mari universități din lume13.

11

1 http://www.qs.com/qs-world-university-rankings.html2 http://m.hotnews.ro/stire/132021453 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/how-the-university-and-colleges-work4 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/early-records5 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/the-medieval-university6 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/moves-to-independence7 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/the-physical-setting8 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/sixteenth-century9 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/the-georgianhanoverian-university10 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/nineteenth-and-twentieth-centuries11 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/the-university-after-194512 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/800th-anniversary13 http://www.cam.ac.uk/about-the-university/history/the-future