Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra „Teoria economică şi marketing”

Managementul procesului de abolire a fraudelor economice

Autor:

Conducător ştiinţific: Gheorghe Rusu

Chişinău –2003

Cuprins

Introducere ………………………………………………………….......3.

Cap.I. Aspecte teoretice vizând apariţia fraudelor economice ….....13

1.1 .Condiţiile şi cauzele fraudelor economice ………………………...14

1.2 .Caracteristica şi clasificarea fraudelor economice ………………...31

Cap.II. Analiza fraudelor economice şi gestionarea procesului de

combatere a lor…...………………………………………………………......54

2.1. Analiza fraudelor economice şi specificul gestionării procesului de

minimalizare a lor …………………………………………………………......55

2.2. Specificul estimării şi prognozării fraudelor economice ………......78

2.3. Particularităţile, structura şi direcţiile de perfecţionare a

mecanismului de combatere a fraudelor economice ….…………………….....99

Cap.III. Posibilităţile gestionării procesului de combatere a fraudelor

economice …………………………………………………………………...121

3.1. Direcţiile,tipurile şi formele de combatere a fraudelor economice

……………………………………………………………………………......123

3.2. Căile, modalităţile şi problemele aplicării sistemului de combatere a

fraudelor economice ………………………………………………………....141

Încheiere……………….……………………………………………....162

Bibliografie ……………………………………………………...…….173

Anexe…………………………………………………………………..178

2

Introducere

Actualitatea temei. Procesul de tranziţie la economia de piaţă,

performanţele esenţiale realizate în relaţiile economice, schimbările radicale

survenite în mentalitatea agenţilor economici sunt însoţite de o serie de

fenomene negative, inclusiv fraudarea relaţiilor social-economice şi extinderea

sectorului economiei subterane.

Specificul reformelor economice (la macronivel) din Republica Moldova

e însoţită de nenumărate fraude şi infracţiuni economice, care nu numai că

împiedică creşterea economică, ci şi resping potenţialii investitori străini. În

condiţiile corupţiei pentru investitori nu e clar ce comportament trebuie să

adopte şi care va fi, de fapt, preţul pentru o efectivă activitate de afaceri.

Fraudele economice, corupţia şi crima organizată au impus anumite reguli şi

diverse forme de susţinere financiară. Spre deosebire de agenţii economici

autohtoni, care, în condiţiile creşterii numărului fraudelor economice şi

“înfloririi” corupţiei, pot să se acomodeze la regulile stabilite de acestea sau

încearcă să evite activităţile impuse de ele, investitorii străini preferă să activeze

în condiţii normale, care exclud aceste fenomene.

Rezolvarea problemelor impuse de aceste tendinţe negative din economia

naţională necesită identificarea cauzelor, criteriilor şi specificului fraudelor

economice, elaborarea şi implementarea unei strategii de combatere a fraudelor

economice ce ar asigura o înaltă eficienţă şi stabilitate a activităţii economiei

reale şi reprimarea relaţiilor economice.

Există câteva abordări privind determinarea cauzelor, specificului şi căilor

de combatere a fraudelor economice. Una din ele constă în activizarea

procesului de suprimare a acestui fenomen, inclusiv reorganizarea sistemului

juridic, înăsprirea legislaţiei penale, centralizarea sistemului de control şi

3

majorarea esenţială a amenzilor şi penalităţilor la care sunt supuşi agenţii

economici vinovaţi de încălcarea legii.

O altă abordare a problemelor de soluţionare a procesului antifraudă

constă în limitarea activităţii şi libertăţii agenţilor din sfera producţiei şi

comerţului, creşterea rolului şi funcţiilor administrative şi restrictive ale statului

în viaţa social-economică, limitarea dezvoltării caracterului privat-speculativ al

economiei, rezolvarea problemelor vitale ce ţin de schimbarea organismului

socio-economic după modelul sovietic de redistribuire, inclusiv de creştere a

sectorului proprietăţii de stat, de reînviere a întreprinderilor „gigant”.

În lucrare este dezvoltat modul de abordare a problemei combaterii

fraudelor economice în vederea înlăturării cauzelor fundamentale ale acestor

fenomene, inclusiv asigurarea libertăţii şi liberalizării tuturor genurilor de

activitate economică şi crearea condiţiilor economice egale pentru toate

formele de proprietate şi gospodărire, înlăturarea barierelor birocratice,

perfecţionarea funcţiilor existente ale aparatului de stat.

Această problemă este condiţionată de faptul că însăşi activitatea

economiei frauduloase în cadrul societăţii actuale constituie o componentă

“firească” a existenţei acesteia şi nu poate fi suprimată, reglementată sau

lichidată de către stat prin metode represive. Cu cât creşte şi se extinde procesul

reglementării de stat a activităţii economice, cu atât mai mare amploare iau

fenomenele de fraude economice.

În condiţiile actuale creşte rolul şi necesitatea adoptării sistemului

legislativ de combatere a fraudelor economice pornind de la ideea liberalizării

relaţiilor economice şi depăşirii cadrului economic, creşterii rolului “mâinii

invizibile” a statului în gestionarea şi reglementarea economiei naţionale.

Totodată, formarea mecanismului de combatere a fraudelor economice include

acomodarea, adaptarea funcţiilor aparatului public la condiţiile noi de

liberalizare şi de libertate economică a agenţilor economici.

Dificultatea formării unei strategii eficiente de combatere a fraudelor

economice constă în necesitatea unei intervenţii energice şi eficiente a statului în 4

viaţa social-economică şi în asigurarea funcţionării optime a economiei de piaţă,

ţinându-se cont de cerinţele şi problemele sociale ale societăţii. Rezolvarea

problemei îmbinării raţionale a acestor două tendinţe contradictorii stau la baza

procesului de reorientare a vieţii statului contemporan, de asigurare a

prosperităţii şi de combatere pe toate căile a fraudelor economice.

Republica Moldova se află la răspântie istorică şi într-o situaţie social-

economică şi politică foarte complicată, condiţionată de procesul formării

statalităţii, modificării radicale a sistemului relaţiilor socio-economice dintre stat

şi societatea civilă. Aceste procese se complică din cauza necesităţilor formării

relaţiilor economice de piaţă, reformării mediului instituţional şi proprietăţii,

înfiinţării organizaţiilor non-statale civile. Toate aceste transformări au loc în

lipsa unei experienţe adecvate, a resurselor energetice şi materialelor strategice

proprii. Situaţia geopolitică şi problema Transnistriei cu o frontieră extrem de

transparentă conduc la creşterea contrabandei cu narcotice, armament, mărfuri

ilegale, valută etc., ceea ce, de asemenea, frânează procesul de rezolvare a

problemelor stabilităţii economice, formării şi funcţionării unei strategii de

prevenire a fraudelor economice.

Măsurile întreprinse în primii ani de tranziţie, inclusiv pseudoliberalizarea

economiei, comerţului exterior şi altor genuri de activitate, specificul politicii

monetare şi fiscale, reglementarea funcţionării întreprinderilor, au generat

multiple dificultăţi la implementarea reformelor eficiente în domeniul

economiei, ceea ce a condus la creşterea fraudelor şi infracţiunilor economice,

inclusiv în rândurile funcţionarilor, mai ales ale angajaţilor din structurile de

forţă. Toate acestea au limitat activitatea businessului legal şi au stimulat

extinderea sectorului subteran. În elaborarea politicii economice de creştere

eficientă a influenţei statului, în sistemul de reglementare a activităţii economice

şi a strategiei de reducere a fraudelor economice, trebuie să ţină cont de situaţia

reală din societate şi de sarcinile prioritare ale comunităţii civile.

Studierea tendinţelor generale, precum şi a specificului evoluţiei fraudelor

economice din Republica Moldova, în funcţie de locul şi rolul lor în sistemul 5

economic, structura şi viteza lor de răspândire, determină necesitatea şi

posibilitatea evidenţierii criteriilor şi principiilor de extindere a fraudelor

economice, care stau la baza elaborării strategiei de combatere a acestor fraude.

Realizarea practică a stategiei de combatere a fraudelor economice pe

baza investigaţiilor efectuate este deosebit de dificilă, fiindcă presupune

înlăturarea deformaţiilor relaţiilor economice, juridice şi sociale, schimbarea

mentalităţii agenţilor economici şi a funcţionarilor de stat, precum şi a întregii

societăţi. În lucrare sunt analizate aspectele teoretice, condiţiile şi cauzele

apariţiei fraudelor economice, punându-se accentul pe analiza macroeconomică

a fenomenului, ceea ce a permis evidenţierea specificului gestionării procesului

de minimalizare a acestor fraude şi de creştere a eficienţei suprimării lor,

precum şi a activităţii structurilor de forţă, în ansamblu, privind combaterea

fraudelor economice.

Analiza relaţiilor social-economice în Republica Moldova a arătat că se

produce o extindere a fraudelor economice atât în rândurile agenţilor economici,

cât şi în relaţiile dintre aceştia din urmă şi funcţionarii de stat. Extinderea

fraudelor economice este condiţionată, în mare măsură, de politica economică

promovată în procesul reformei social-economice, de sistemul ineficient de

funcţionare şi de reglementarea insuficientă a aparatului public, de lipsa unui

sistem legislativ adecvat relaţiilor economiei de piaţă, carenţa sistemului de

drept economic şi comercial şi de lipsa protecţiei proprietăţii de către organele

statului.

Evitarea impunerii acestor tendinţe negative în economia naţională, în

general, precum şi lărgirea influenţei relaţiilor economice oficiale, în special,

necesită elaborarea şi implementarea noilor instrumente de combatere a

fraudelor economice ţinând cont de “facilităţile şi priorităţile” sectorului

neoficial. Totodată, trebuie de avut în vedere că activitatea agenţilor economici

autohtoni în condiţiile incertitudinii şi instabilităţii proceselor şi relaţiilor

economice oficiale este supusă unor riscuri şi fraude imprevizibile şi majore ce

6

persistă atât în activitatea de producţie neoficială şi legală, cât şi în cea

comercială, coruptă.

Formarea şi funcţionarea noilor relaţii economice oficiale, în procesul

implementării unei strategii noi de combatere a fraudelor economice, pot servi

drept obiect al investigaţiilor ştiinţifice ce urmează să joace un rol decisiv în

creşterea eficacităţii sectorului real al economiei, privit prin prisma reducerii

esenţiale a fraudelor economice şi a sectorului subteran. Dezvoltarea noilor

relaţii pe piaţa oficială, implementarea strategiei de prevenire şi combatere a

fraudelor economice în economia naţională se realizează şi apar ca un sistem de

instrumente importante de diminuare a fraudelor economice, de atragere şi

stimulare a investiţiilor în sectorul economic oficial, de minimalizare a riscurilor

economice, în special ale celor legate de sistemul birocratic şi corupt.

În acestă ordine de idei, un obiectiv de o mare importanţă în combaterea

fraudelor economice din cadrul activităţii economice a agenţilor economici îl

constituie perfecţionarea mecanismului de gestionare şi reglementare de stat, în

special elaborarea, implementarea şi gestionarea prin metode adecvate a

liberalismului şi libertăţii economice, debirocratizarea.

Elaborarea şi implementarea direcţiilor de promovare a strategiei libertăţii

economice şi a “mâinii invizibile” de combatere a fraudelor economice şi de

extindere a sectorului oficial în Republica Moldova va contribui şi stimula

creşterea producţiei, creând premisele necesare pentru sporea eficacităţii

economiei oficiale şi a relaţiilor legale în societate. Elaborarea şi implementarea

programelor de combatere a fraudelor economice în Republica Moldova devine

mult mai actuală în condiţiile susţinerii şi apărării producătorilor autohtoni

oficiali, stimulării şi promovării importului şi exportului legal pe contul

reducerii celui neoficial. În condiţiile aderării Republicii Moldova la Organizaţia

Mondială a Comerţului, prin intermediul sistemului de combatere a fraudelor

economice se va extinde sectorul produselor oficiale pe pieţele mondiale de

mărfuri, asigurând profituri avansate pe viitor producătorilor autohtoni oficiali.

7

Toate aspectele menţionate au condiţionat actualitatea temei de cercetare,

determinând necesitatea concretizării şi definitivării unor aspecte teoretico-

metodologice ce ţin de experienţa mondială vizând managementul combaterii

fraudelor economice şi reprimării economiei subterane, analiza condiţiilor şi

evidenţierea particularităţilor specifice gestionării combaterii fraudelor în

economia naţională, ce vor asigura, pe această bază, implementarea cu succes a

programelor de minimalizare a acestor fraude.

Scopul cercetărilor este concretizat în abordarea şi soluţionarea

următoarelor sarcini:

- analiza şi aprecierea dimensiunilor, structurei şi tendinţelor de dezvoltare

a fraudelor economice;

- cercetarea particularităţilor clasificării fraudelor economice, argumentarea

pe această bază a specificului implementării şi gestionării programelor de

combatere a fraudelor economice;

- evidenţierea tipurilor şi formelor de fraude economice specifice relaţiilor

economice autohtone şi elaborarea mecanismului de gestionare şi

preîntâmpinare a fraudelor economice;

- evidenţierea specificului şi rolului apariţiei şi dezvoltării unui organ

specializat pentru contracararea fraudelor economice, şi anume a

Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei (în continuare

C.C.C.E.C. sau Centru) pentru stabilizarea economiei oficiale;

- studierea principalelor fraude economice din economia de tranziţie a

Republicii Moldova şi elaborarea noilor instrumente economice şi juridice

de preîntâmpinare a acestora;

- scoaterea în evidenţă a tehnicilor şi elementelor strategiei de combatere a

fraudelor economice şi reducerea sectorului tenebru;

- estimarea şi prognozarea fraudelor economice în economia autohtonă;

- elaborarea unui set de propuneri vizând perfecţionarea sistemului

legislativ de reglementare şi gestionare a procesului de combatere a

fraudelor economice în Republicii Moldova.8

Obiectul cercetării îl constituie fraudele economice, analiza cuazelor

apariţiei lor, clasificarea, tipurile şi formele acestora, aspectele de mabnifestare,

metodele şi căile de abolire a fraudelor nominalizate.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al investigaţiilor au servit

lucrările liberalilor clasici, teoria generală de funcţionare a sistemelor

economice, lucrările autorilor autohtoni şi străini în domeniul analizei fraudelor

economice şi sectorului subteran. Drept metode de investigare au servit analiza

şi sinteza, metoda comparativă şi analiza logică a fenomenelor şi proceselor

economice, metoda de analiză statistică şi alte metode tradiţionale.

Ca bază informaţională au servit actele legislative şi alte materiale

normative elaborate în Republica Mopldova, datele Departamentului de Analiză

Statistică şi Sociologică.

Inovaţiile ştiinţifice ale lucrării constau în faptul că pentru prima dată în

Republica Moldova se face încercarea elaborării unui studiu complex al

fraudelor economice de pe poziţiile teoriei macroeconomice şi din punctul de

vedere a elaborării unei strategii de combatere a fraudelor economice şi de

asigurare a securităţii şi stabilităţii economice. În lucrare:

se argumentează că esenţa fenomenului fraudelor economice este şi o

reacţie la acceptarea sau neacceptarea de către agenţii economici a

sistemului de reglementare de către stat în amestecul genurilor de

activitate;

se argumentează că fraudele economice şi extinderea sectorului subteran

se datorează pierderilor fictiv exagerate ale agenţilor economici;

se demonstrează co nivelul reducerii economiei oficiale, concomitent cu

creşterea considerabilă a fraudelor economice ca sursă de dezvoltare a

sectorului subteran condiţionează un pericol ce duce la ivirea unor centre

de putere în structurile ilegale;

se precizează şi se sistematizează bazele teoretice vizând apariţia şi

menţinerea fraudelor economice în Moldova;

9

se evaluiază condiţiile şi pricinile fraudelor economice şi ale sectorului

subteran în Republica Moldova;

se delimitează, se prognozează şi se clasifică fraudele economice cu care

urmează să se confrunte societatea;

se evidenţiază şi specifică tipurile şi formele de întroducere a programelor

de combatere a fraudelor economice, precum şi căile de implementare a

strategiei de combatere a acestor fraude;

se analizează cadrul legislativ existent de reglementare şi gestionare a

procesului de combatere a fraudelor economice, se formulează un set de

propuneri ce ţin de perfecţionarea sistemului de implementare şi

dezvoltare a strategiei de combatere a fraudelor economice în Republica

Moldova, orientate spre perfecţionarea actelot normative în vigoare;

se determină instituţiile ce vor servi ca structură principală în combaterea

fraudelor economice, cu delimitarea strictă a competenţei;

se apreciază rolul C.C.C.E.C. în implementarea strategiei de combatere a

fraudelor economice şi definitivarea unor modificări ale structurii

organizatorice şi sistemelor existente.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a tezei constituie:

abordarea şi interpretarea reuşită a fenomenului fraudelor economice şi

posibilităţii implementării şi gestionării mecanismului de combatere a

fraudelor economice în Republica Moldova;

argumentarea utilizării programelor prioritare de combatere a fraudelor

economice şi controlul activităţii agenţilor economici specifici din

Republica Moldova;

elaborarea recomandărilor şi propunerilor privind implementarea şi

gestionarea în cadrul C.C.C.E.C.

posibilitatea utilizării rezultatelor cercetărilor efectuate pentru

perfecţionarea şi gestionarea strategiei de combatere a fraudelor economice

în activitatea C.C.C.E.C.;

10

Cuvinte cheie: fraudă economică, sectorul economic nereglementat,

subteran, nelegitim, ilicit, neoficial şi criminal, gospodărie de casă, corupţia,

economia ilegală, evaziune fiscală, clasificarea fraudelor economiceeconomia

subterană.

Aprobarea lucrării. Conţinutul investigaţiilor tezei şi unele idei şi

concluzii au fost prezentate şi discutate pe parcursul anilor 1999-2002 la un şir

de conferinţe practico-ştiinţifice, seminare de diverse nivele, convocate atât în

ţară, cât şi peste hotare, inclusiv la Uiversitatea Tehnică din Moldova, la

Universitatea de Stat din Moldova, la Conferinţa cu privire la combaterea

corupţiei în Europa (Budapesta – 2002). Unele elemente practice sunt în curs de

implementare în cadrul Centrului.

Publicaţii. Tezele de bază şi unele principii ale lucrării au fost elucidate

în patru publicaţii ştiinţifice, cu un volum 9,0 coli de tipar, inclusiv în broşura

„Fraudele economice şi unele aspecte ale procesului de combatere a lor”,

Ed.RECLAMA, Chişinău-2002 (8,3 coli de tipar).

Obiectivele şi problematica complexă a investigaţiilor au determinat

structura logică a lucrării în următoarele capitole importante:

În primul capitol se analizează aspectele teoretice şi evoluţia fraudelor

economice; se cercetează condiţiile şi pricinile apariţiei şi extinderii fraudelor

economice şi sectorului subteran; se evidenţiază caracteristicile şi pricinile de

clasificare a fraudelor şi infracţiunilor economice. O atenţie aparte se acordă

evidenţierii tipurilor şi formelor fraudelor economice la diferite etape de

dezvoltare a economiei de piaţă.

În capitolul II se analizează fraudele economice şi se evidenţiază

specificul gestionării procesului de ocolire a lor; se studiază particularităţile şi

structura mecanismului de combatere a fraudelor economice, în general, şi se

relevează caracteristicile definitorii necesare pentru implementarea acestora în

economia autohtonă.

În capitolul trei se analizează în complex direcţiile şi posibilitatea

implementării şi gestionării strategiei de combatere a fraudelor economice şi 11

extinderea sectorului oficial în Republica Moldova; se evidenţiază şi se

cercetează specificul condiţiilor indispensabile implementărilor programelor

prioritare de combatere în Republica Moldova, cît şi se studiază mecanismul de

reglementare, gestionare şi minimalizare a riscurilor economice legate de

fraudele economice şi extinderea sectorului de micşorare a acestora. La fel sunt

sintetizate recomandările, căile şi problemele ce ţin de aplicarea strategiei de

combatere a fraudelor economice în Republica Moldova.

12

Cap.I. Aspectele teoretice vizând apariţia fraudelor

economice

Odată cu introducerea proprietăţii private asupra pământului şi

mijloacelor de producţie, un şir de fapte care anterior erau considerate criminale

şi-au pierdut pericolul social (specula, intermedierea comerţului). Un şir de

articole din Codul Penal al Republicii Moldova au suferit modificări esenţiale,

datorate schimbărilor produse în ultimul deceniu în economie (trecerea de la o

economie cu caracter planificat la o economie de piaţă; privatizarea mijloacelor

de producţie; dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale). Toate aceste

schimbări au generat atât fenomene pozitive, cât şi negative printre care:

creşterea şomajului, scăderea bruscă a producţiei, creştera inflaţiei şi

devalorizarea valutei naţionale, exportul de braţe de muncă peste hotare şi lipsa

specialiştilor calificaţi în eonomie, creşterea bruscă a abaterilor şi încălcărilor

privind reglementările de drept în sfera de producere, de desfacere a bunurilor şi

în sfera finanţelor, etc.

Serviciile de analiză judiciară ale PricewaterhouseCoopers recomandă

realizarea următoarelor cinci elemente esenţiale pentru a avea un regim

antifraudă de succes:

1. Evaluarea vulnerabilitaţii existente şi viitoare la fraudă

2. Monitorizarea pro-activă a riscuilor de fraudă prin intermediul unor politici

clare de încurajare şi protejare a celor care trag semnalul de alarmă

3. Instituirea unor politici eficiente privind personalul pentru facilitarea

investigaţiilor interne

4. Realizarea unui plan solid privind reacţia la fraude

5. Comunicarea poziţiei pe care o are compania faţă de fraudă către toţi cei care

deţin interese în compania respectivă13

1.1. Condiţiile şi cauzele fraudelor economice

În ţările care se află în tranziţie la economia de piaţă se agravează fraudele

economice, ele căpătând un caracter tot mai amplu şi mai variat. Sfera de

influenţă a acestora se extinde asupra noilor ramuri ale economiei naţionale şi

mondiale. Este vorba de o tendinţă caracteristică tuturor tipurilor de economii şi

tuturor ţărilor lumii. Aceste fenomene negative generează lărgirea sectorului

economic subteran - economie în care se obţine o supravaloare, dar nu se achită

taxe şi impozite şi de care nu se ţine cont în statistica oficială. Odată cu

progresul tehnic şi evoluţiile economice se schimbă doar structura şi gradul de

impact al fraudelor economice, influenţând corelaţia - economie reală şi

economie subterană.

Trăsăturile distincte ale fraudelor şi infracţiunilor economice, de la

începutul secolului XXI, rezidă în extinderea considerabilă a acestui fenomen,

ca urmare a globalizării, integrării şi liberalizării1 rapide a sistemelor economice

oficiale şi neoficiale.

Procesul de integrare internaţională stimulează globalizarea fraudelor

economice, acumularea supravalorii în sectorul subteran, care duce la apariţia şi

finanţarea unor noi centre ale puterii, ce activează în afara structurilor naţionale

de stat. Această tendinţă condiţionează un anumit fel de coexistenţă a economiei

frauduloase şi economiei reale, care duce la o confruntare a lor.

Mediul progresist instituţional al statului creează condiţii pentru

combaterea fraudelor şi, totodată, susţine şi stimulează sectorul real al

economiei. De nivelul eficacităţii mediului instituţional depinde menţinerea

echilibrului macroeconomic al raportului dintre sectorul oficial şi cel subteran,

1 Liberalizarea presupune slăbirea sau anularea restricţiilor pentru genurile de activitate economică şi stabilirea preţurilor în ţară, operaţiunile de comerţ intern, de import şi export şi schimbul liber al monedei naţionale pe alte valute şi viceversa, precum şi crearea fără obstacol a diverselor forme de gospodărire şi trecerea lor liberă dintr-un domeniu în altul.

14

dintre sferele şi structurile care achită şi care nu achită impozite la stat. Rolul

primordial al forurilor de stat constă în crearea condiţiilor de minimalizare a

fraudelor economice şi de reducere a secorului neoficial şi, respectiv, creşterea

influenţei şi rolului sectorului oficial în economia naţională.

Din cauza globalizării economiei, accelerării procesului de liberalizare şi

aderării la Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C.), statul nu reuşeşte să

adopte din timp mediul instituţional, să preîntâmpine unele posibilităţi de fraude

economice şi de infracţiuni în domeniul respectiv.

Tendinţele de dezvoltare globală, care influenţează, în mod cert, fraudele

economice, constau în evoluarea orientării sociale şi promovarea politicii

“economiei bunăstării”, pe de o parte, şi contracararea de către stat a fraudelor

economice, lichidarea sectorului subteran şi reglementarea monopolurilor, pe de

altă parte. Aceste tendinţe au atras după sine creşterea considerabilă a

cheltuielilor publice, a taxelor fiscale şi eschivarea agenţilor economici de la

plata impozitelor.

Ţările în curs de dezvoltare, sub presiunea democraţiei, au fost nevoite să

accepte strategia de dezvoltare socială, să adopte multe decizii avansate cu

privire la servicii şi facilităţi sociale, al căror rol revine “statului, dar pe care nu-l

ţin buzunarele”. Drept rezultat, au crescut în mod firesc cheltuielile suportate de

stat. Ponderea cheltuielilor sociale ale statului în Produsul Intern Brut (PIB) a

crescut de la cca 10% , în 1913, la cca 50% în 19952. Această tendinţă se

menţine şi în 2002. Totodată, cheltuielile statului orientate spre necesităţile

sociale ale ţărilor în tranziţie la economia de piaţă, inclusiv Republica Moldova,

au sporit mult mai lent decât în ţările dezvoltate3 şi depăşesc 50% din PIB (ţările

dezvoltate) şi 25% (în ţările în tranziţie). Însă ritmul creşterii cheltuielilor

bugetare din ţările în tranziţie este de 2-3 ori mai mare decât în ţările dezvoltate.

De aceea, sporirea mai rapidă, în ultimii 12 ani, a cheltuielilor statelor

tranzitorii, inclusiv Republica Moldova, a provocat o creştere mai mare a

2 Отчет о мировом развитии 1997, Государства в мире, МБРР Всемирныи Банк, 1997, p.2-3.3Aceasta se explică prin faptul că ţările cu economie tranzitorie sunt constrânse de datoria de stat extrem de mare, mai ales în R.M. datoria de stat alcătuieşte mai mult de 50% din buget.

15

ponderii impozitelor decât în ţările dezvoltate. Dar cheltuielile statului, ţinând

cont de datoriile ei externe şi problema Transnistriei, sunt cu mult mai mari , nu

numai faţă de ţările dezvoltate, ci chiar şi faţă de cele cu o economie tranzitorie.

Drept rezultat, creşterea mai rapidă în Moldova a cheltuielilor de stat şi a

poverii fiscale a ţării a creat şi creează condiţii mai favorabile pentru proliferarea

fraudelor economice şi a infracţiunilor decât în alte ţări, inclusiv ţările cu o

economie tranzitorie. Sporirea cheltuielilor sociale şi a povarii fiscale şi de

credit, creşterea gradului de gravitate a fraudelor economice şi a cotei valorilor

produse neoficial - toate acestea au atins apogeul critic de tensionare în multe

ţări aflate în faza trecerii la economia de piaţă, inclusiv Republica Moldova4.

Guvernele acestor ţări n-au posibilitatea reală de a satisface nevoile sociale

fundamentale, inclusiv dreptul la serviciile elementare ce ţin de sănătate,

învăţământ, cultură, locuinţă, proprietate etc.

În aceste ţări apar situaţii şi condiţii specifice care creează un cerc vicios.

Ca răspuns la majorarea impozitelor şi a costurilor sociale ale statului, cetăţenii

şi companiile se eschivează de la plata taxelor, apar condiţii de agravare a

fraudelor economice, iar acestea, la rândul lor, generează înrăutăţirea calităţii

serviciilor sociale acordate de stat şi a calităţii vieţii; şi toate acestea, ca o reacţie

la scăderea de mai departe a calităţii serviciilor sociale de orice natură şi la

adâncirea sărăciei, conduc la situaţia când fraudele economice capătă un caracter

ireversibil. Dacă statul nimereşte într-un astfel de cerc vicios, atunci, cu cât mai

mult se străduieşte să suprime fenomenul fraudelor economice prin metode de

constrângere, fără a înlătura cauzele sale fundamentale, cu atât ia amploare acest

fenomen.

În literatura de specialitate sunt evidenţiate câteva condiţii şi direcţii de

ieşire din acest cerc vicios. Una din ele constă în considerarea fraudelor

4Acest apogeu de tensionare a dus la demisia Guvernelor Sangheli, Ciubuc şi Sturza şi celui de după alegerile anticipate din 2000 cu venirea la putere a comuniştilor, care pledează pentru o “orientare şi mai accentuată socială” şi pentru un “stat al bunăstării generale”. Primii paşi ai patidului de guvernământ actual au dovedit realizarea acestei tendinţe prin mărirea considerabilă a cheltuielilor sociale, a pensiilor, introducerea unui şir de facilităţi sociale şi implicarea rolului statului în economia reală. Această tendinţă pozitivă, la prima vedere, poate să ducă la micşorarea acumulărilor şi investiţilor în economia reală, la creşterea inflaţiei şi la epuizarea veniturilor obţinute deja, la creşterea sărăciei şi la falimentul total .

16

economice şi, respectiv, a economiei subterane ca atribute indispensabile

relaţiilor economice în perioada de tranziţie şi ca element integral al pieţei

tranzitorii. Ulterior, pe măsură ce procesul de creare a economiei de piaţă

dezvoltate se va apropia de sfârşit, numărul şi gravitatea fraudelor economice

vor scădea, încheindu-se cu legalizarea economiei neoficiale şi includerea

relaţiilor economice frauduloase, subterane în circuitul economic legal5 .

Un sistem de idei, din literatura de specialitate, prevede că o cale de ieşire

din cercul vicios şi de combatere a fraudelor economice constă în reducerea

influenţei economice a statului în procesul de implicare în organismul economic

şi în viaţa socială a ţării. În opinia adepţilor acestei concepţii, funcţia statului se

reduce la menţinerea securităţii şi ordinii, “reţinerea oamenilor de la cauzarea

reciprocă a prejudiciilor”6 , controlul asupra executării cadrului legislativ,

curmarea furturilor, escrocheriilor, combaterea fraudelor economice şi

corupţiei. În toate celelate privinţe, funcţia statului constă în crearea condiţiilor

şi acordarea pentru cetăţeni şi companii a libertăţii ocupaţiilor, nelipsindu-l pe

cetăţean de pâinea câştigată7.

Această concepţie este destul de evidentă. Fraudele economice şi sectorul

subteran vor tinde să scadă, dacă statul îşi va îndeplini funcţiile în mod

destoinic, adică va proteja bunurile cetăţenilor şi companiilor nu numai de

văditele violuri şi escrocherii, ci şi de furturile camuflate, ascunse, exprimându-

se prin creşterea rapidă a cheltuielilor în stat şi evident prin creşterea

considerabilă a impozitelor şi a inflaţiei.

Însă, cu părere de rău, aceste tendinţe de dezvoltare ale unui stat nu se

realizează în ţările de tranziţie, inclusiv Republica Moldova. Din contra, statul în

ultimii 10-12 ani n-a creat condiţii pentru protejarea cetăţenilor unii faţă de alţii.

Infracţiunile în acest sens, inclusiv delapidările, crima organizată şi corupţia au

5 Иполитов К .Х. «Экономическая безопасность:средняя возрождения России» Moscova, 1996.6 Gwartney J.D.&Stroup R.L. “What everyone should know abaut economies and prosperity” 1993, traducere autorizată 1996, Kolonna Publications, p.25 .7 Gwartney J.D. şi Straup R.L. “What everyone shold know about economics and prosperity”, 1993, traducere autorizată 1996, Kollona Publications, p.25-46.

17

crescut considerabil. O dată cu acestea, au crescut încasările din avutul

cetăţenilor de către stat, manifestate prin sporire, în perioada 1995-2001, a

cheltuielilor sociale, a impozitelor şi inflaţiei absolute şi relative în raport cu PIB

(vezi anexa 12).

Rata nominală de creştere a cheltuielilor, în perioada 1995-2001, este cu

mult mai înaltă decât rata de creştere a PIB. Partea de cheltuieli ale bugetului şi

deficitul în PIB sporesc.8

Din cauza creşterii considerabile a cheltuielilor şi a impozitelor de stat,

fraudele economice şi evaziunile fiscale au devenit atât de frecvente, încât

executarea costurilor şi perceperea impozitelor, în anii 1995-2001, au atins

nivelul de numai cca 50% faţă de cel planificat. Deci, aproape o jumătate din

veniturile bugetului consolidat şi mai mult de jumătate din veniturile bugetelor

locale sunt ascunse de populaţie şi agenţii economici şi, drept rezultat, apar

contradicţii serioase între societate şi instituţiile statului, referindu-se la

eschivarea totală a întreprinzătorilor şi a populaţiei de la îndeplinirea obligaţiilor

civile. Situaţia este şi mai gravă, dacă ţinem cont de faptul că, în procesul

formării bugetului, veniturile şi cheltuielile anuale deja se micşorează, ca urmare

a fraudelor şi neexecutării bugetelor anilor precedenţi.

Fraudele economice şi sectorul economiei subterane cresc, inclusiv din

cauză că statul, în perioada 1990-2001, nu a avut şi nu are o concepţie clară

despre protejarea drepturilor depline de dobândire şi funcţionare a proprietăţii

private şi respectarea acestor drepturi, a drepturilor de valorificare a bunurilor.

Statul nu curmă tendinţele de însuşire a bunurilor străine, neplătind şi

nerestituind proprietarului bunurile şi cheltuielile suportate.

În condiţiile în care unii îi impun pe alţii să plătească pentru ei, nu numai

că nu se poate asigura trecerea de la haosul juridic şi fraudulos la regulile

economiei de piaţă, dar şi se creează condiţii favorabile pentru autogenerarea

fraudelor economice şi haosului total, deoarece mecanismul de evaluare a

8 Materialele Centrului de analiză bugetară şi financiară al Parlamentului Republicii Moldova.18

veniturilor şi pierderilor efective în producţia de bunuri, care stă la baza pieţei

normale, este atrofiat şi nu funcţionează.

O altă concepţie şi direcţie de ieşire din cercul vicios, care influenţează

fraudele economice, constă în extinderea participării statului la viaţa economică

şi la rezolvarea problemelor sociale.

Logica evoluării acestei direcţii constă în amplificarea influenţei statului

în toate domeniile de dezvoltare ale societăţii, în special implicarea lui indirectă

în economie şi lupta statului cu birocratismul din propriile instituţii, încercarea

de a rezolva setul de probleme social-economice cu care se confruntă societatea,

pe calea extinderii diapazonului de facilităţi sociale şi de diverse subvenţii pe

care statul le oferă cetăţenilor săi: concentrarea tuturor forţelor sale pentru

combaterea fraudelor economice şi corupţiei, tentativelor de a lărgi sectorul

oficial şi de stat pe contul reducerii sectorului neoficial cu orice preţ şi cu toate

metodele de constrângere administrativă şi penală9. Dacă aceste probleme se

rezolvă în ţările dezvoltate, care pot să-şi permită şi să suporte cheltuieli pentru

o serie de facilităţi sociale acordate cetăţenilor, în ţările de tranziţie şi foarte

sărace, realizarea acestei tendinţe este cu mult mai dificilă sau chiar imposibilă.

În ţările slab dezvoltate, problemele menţionate se agravează, fiindcă adesea

apare situaţia când un grup sau mai multe grupuri care exercită puterea, în

spatele cărora se află mai multe partide sau un partid, prin intermediul

mecanismului statal şi sub lozinca “orientării sociale”, “rup” de la agenţii

economici o cotă cât mai mare din valoarea adăugată a acestora pentru a se

îmbogăţi şi a-şi finanţa menţinerea la putere. Drept rezultat, scade executarea

bugetului tocmai la capitolele sociale, mai ales privind facilităţile sociale,

subvenţiile acordate de stat şi majorarea pensiilor. Aceste tendinţe din activitatea

statului conduc la îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea creditelor externe şi

interne în vederea îndeplinirii lozincilor partidelor din campania electorală.

Totodată, o asemenea politică de dezvoltare duce la creşterea de mai departe a

deficitului bugetar, a datoriilor externe şi interne, la limitarea volumului necesar 9 Situaţia a ajuns până la faptul că Parlamentul adoptă legi care dau posibilitatea serviciilor speciale de a provoca mita la funcţionarii de stat.

19

pentru dezvoltarea economiei reale în favoarea creşterii cheltuielilor pentru

rezolvarea problemelor sociale. Toate acestea, în ultimă instanţă, au drept

rezultat adâncirea de mai departe a sărăciei, incapacitatea statului de a asigura

reproducerea simplă în ţară, ameninţarea securităţii economice şi independenţei

statului. În paralel cu aceasta, continuă să crească numărul fraudelor economice,

al neplăţilor la buget, finalizând cu executarea parţială a bugetului de stat şi

celor locale (vezi tabelul 1).

Tabelul 1 Tendinţele executării bugetului în Republica Moldova* (în medie

pe anii 1995-2001)

Indicatori Excutarea bugetului

consolidat(%)

Executarea bugetelor locale

(%)I. Veniturile, inclusiv: 52.4 44.81. Impozite pe venit 50.0 60.02. Impozite interne pe mărfuri şi servicii 48,1 32.83. Taxa pe valoarea adăugată 53.4 28.54. Accize 39.25. Venituri din activitatea de antreprenoriat şi din proprietate

89.6 54.3

6. Amenzi şi sancţiuni administrative 62.6 46.07.Venituri din vânzarea capitalului fix şi din transferuri

71.8 92.7

II.Cheltuieli, inclusiv: 58.6 48.21.Servicii de stat cu destinaţie generală 69.0 72.72. Învăţământ 49.2 48.43. Cultură, artă, sport şi acţiuni pentru tineret 51.6 57.44.Ocrotirea sănătăţii 44.8 36.05. Asigurarea şi susţinerea socială 44.5 42.86. Deservirea datoriilor de stat 76.1

Sursa: Datele Ministerului Finanţelor al Republicii MoldovaDupă cum vedem în tabelul 1, plăţile la bugetul consolidat în medie pe anii

1995-2001 n-au fost executate decât în proporţie de 52,4%, iar plăţile de

proprietate - de 23,3%, la capitolele comerţul internaţional - 40%, accize -

39,2%, taxa pe valoarea adăugată - 53,4%, impozite interne pe mărfuri şi servicii

– 48,18%. Această situaţie explică faptul că procesul de redistribuire a 20

veniturilor naţionale ar depăşi cu mult avantajele, dacă aceste venituri nu ar fi

redistribuite astfel.

Tendinţele din tabelul 1 ne demonstrează că problemele sociale, de

asemenea, nu se rezolvă la nivel profesionist, ci din contra - se agravează. De

exemplu, executarea cheltuielilor pentru învăţământ, mai ales la nivelul local, a

fost în proporţie de 48,0%, iar pentru ocrotirea sănătăţii – numai 36%, pentru

asigurări şi susţinerea socială a populaţiei s-au executat în proporţie de 42,8%,

faţă de necesar, pentru gospodăria comunală şi gospodăria de exploatare a

fondului locativ - 41% . În acelaşi timp, datoriile externe ale statului au crescut

considerabil.

Este evident faptul că, în asemenea condiţii, normele constituţionale în

problemele elementare de existenţă a cetăţenilor nu se respectă, iar tendinţele

tradiţionale de constrângere şi de luptă contra fraudelor economice şi corupţiei

nu au efectul scontat. Dimpotrivă, cu cât mai severe devin procedeele de forţă

(întărirea aparatului represiv, pedepsirea aspră pentru orice evaziune fiscală sau

încălcare a instrucţiunilor administrative etc.), cu atât mai grave sunt fraudele

economice.

De aceea şi în cazul minimalizării participării statului la viaţa economică

şi în cazul extinderii şi amplificării rolului său în acest domeniu şi în cazul

neamestecului, natura fraudelor economice şi existenţa sectorului subteran sunt

indiscutabile.

Însă, tendinţele de combatere şi de ameliorare a acestor procese negative,

diferă în funcţie de concepţia de influenţă a statului asupra sistemului social-

economic ce se realizează într-o ţară sau alta. Pentru diferite concepţii există,

apar şi se implementează diferite modalităţi de apariţie a mijloacelor tenebroase,

şi, respectiv, de combatere a fraudelor economice. Pentru crearea condiţiilor de

minimalizare a fraudelor economice, statul urmează să-şi îndeplinească funcţiile

de protecţie şi echitatesocială, ţinând cont de optimizarea redistribuirii bunurilor

în baza ocrotirii şi asigurării echilibrului dintre interesele economice ale tuturor

21

părţilor, a resurselor naturale şi financiare, pe măsura avansării democraţiei şi

dezvoltării economiei.

Politica economică a statului influenţează interacţiunea multiplă dintre

sectorul real, care plăteşte impozite, şi cel subteran, care se eschivează de la

plata impozitelor. În funcţie de condiţiile economice, sociale şi politice create de

stat în societate,sunt stabilite direcţiile pe care se va dezvolta economia. Dacă

toate condiţiile economice, politice şi sociale sunt favorabile stimulării activităţii

agenţilor economici, are loc extinderea sectorului oficial şi a tendinţelor pozitive

din ţară de influenţare a sectorului subteran. După părerea noastră, reducerea

fraudelor economice şi lichidarea sectorului subteran se va produce când toate

impozitele şi taxele ar constitui 8-10% din veniturile întreprinderilor în funcţie

de ramura de activitate, când statul va proteja în mod constituţional şi real

drepturile proprietarilor şi asupra proprietăţii şi când va fi exclus amestecul, sub

orice formă, al funcţionarilor în activitatea întreprinderilor, precum şi când

inflaţia nu va depăşi 10% anual, iar rata dobânzii nu va fi mai mare de 6% anual.

Toate aceste şi alte condiţii vor favoriza reducerea esenţială a fraudelor

economice, substituirea sectorului subteran cu cel oficial. În asemenea caz,

majoritatea agenţilor economici neoficiali vor părăsi economia subterană şi piaţa

neagră.

Dacă politica statului şi condiţiile de ordin economic nu corespund

intereselor agenţilor economici, au loc substituiri negative şi începe procesul

ireversibil al insuficienţei de resurse şi bunuri materiale necesare pentru

funcţionarea normală a sectorului oficial al economiei şi pentru acordarea

serviciilor sociale elementare păturilor vulnerabile.

În cazul în care o astfel de tendinţă se menţine un timp relativ îndelungat,

apar procese ireversibile în societate, care, în ultimă instanţă, conduc la

reducerea esenţială a sectorului oficial, la procesul de falimentare a statului ca

subiect economic independent.

În ţările C.S.I. şi est-baltice, se folosesc diferite modalităţi de rezolvare a

problemelor sociale. De exemplu, în ţările est-baltice, statul creează condiţii 22

reale pentru protecţia drepturilor “sfinte” la proprietate, indiferent de forma

organizatorică, asigură realizarea relaţiilor economice şi de gospodărire,

stimulează activitatea agenţilor economici, businessul mic şi mijlociu, combate

monopolismul şi neo-monopolismul. În acelaşi timp, în aceste ţări sunt

reprimate escrocheriile şi corupţia. Toate acestea au condus la activizarea

agenţilor economici şi a economiei în ansamblu, la reducerea fraudelor

economice şi a sectorului economic neoficial din ţările respective.

În alte ţări din C.S.I., a fost folosită prioritar o altă modalitate, care constă

în tendinţa politicii statului de a rezolva problemele sociale pe calea majorării

poverii impozitelor şi taxelor, redistribuirilor ineficiente ale valorilor materiale

de la unele pături şi grupuri sociale la altele, fără o apreciere adecvată a

posibilităţilor economiei şi fără cunoaşterea părerii reale a contribuabililor.

Aceste principii au dus la deformarea realităţii social-economice şi la degradarea

mecanismului de realizare şi optimizare a intereselor economice şi politice10. Ca

rezultat al acestei politici, fraudele economice, infracţiunile şi corupţia scapă de

orice control al statului, apare pericolul distrugerii relaţiilor economice din

cadrul sectorului oficial.

O politică economică similară cu cea a ţărilor est-baltice a fost realizată în

Polonia, Slovenia, Cehia, Ungaria, când puterea a acţionat ca un arbitru

dezinteresat, protejând şi dezvoltând relaţiile economice şi de proprietate,

stimulând orice gen de activitate, reprimând escrocheriile şi reducând sectorul

economiei subterane.

O politică diametral opusă a fost realizată în unele ţări din spaţiul C.S.I.,

inclusiv Republica Moldova, când statul a apreciat inadecvat posibilităţile sale,

necesităţile populaţiei şi acordul ei de a suporta procesul fiscal dur şi de

redistribuire neeficientă a resurselor impozitate şi a serviciilor acordate. În

aceste ţări s-a înregistrat o creştere activă a economiei subterane, au scăzut

esenţial toţi parametrii executării sistemului bugetar. De asemenea, s-a extins 10 James Shlesinger, om de stat al SUA, scria: “Mijlocul politic adesea devine scop în sine şi constă în faptul că, fără prea mult zgomot, se iau banii de la contribuabil, apoi se distribuie în rândurile numeroşilor pretendenţi, asigurându-şi o susţinere destoinică la alegeri. Politica, cel puţin în ce priveşte atragerea voturilor algătorilor, reprezintă arta amăgirii subtile sau, mai bine zis, arta de a amăgi şi de a nu fi prins cu minciuna”.

23

corupţia şi birocratismul în aparatul de stat. Realmente, în Republica Moldova a

apărut pericolul distrugerii sistemului economic al societăţii şi pierderii

statalităţii.

Prin urmare, statul nu-i în stare şi nici nu e necesar ca, în condiţiile

actuale ale economiei de piaţă multisectoriale, să dirijeze activitatea tuturor

agenţilor economici prin directive. Totuşi, statul trebuie să elaboreze şi să

implementeze mecanisme economice flexibile în funcţie de specificul naţional al

sistemului economic autohton.

Problema combaterii fraudelor economice este actuală şi pentru ţările

dezvoltate din Europa. În urma unui studiu efectuat de compania

Pricewaterhouse Coopers, s-a demonstrat că fraudele grave, la nivel

macroeconomic, afectează 43% din principalele companii europene. Aceste

firme consideră că sunt supuse unui risc mai mare în prezent, decît cu 5-10 ani

în urmă. Studiul privind fraudele economice a evaluat dimensiunea teritorială,

impactul şi percepţia privind frauda în Europa.

Analizând direcţiile şi formele de manifestare a fraudelor economice,

putem constata că fraudele şi infracţiunile se diversifică şi capătă forme noi. Se

lărgeşte sfera fraudelor economice comise prin intermediul mijloacelor

electronice, în special cu ajutorul calculatorului. În viitor, aceste fraude

economice vor prezenta unele din cele mai grave pericole în domemiul fraudelor

economice.

Totodată, în ultima vreme, cele mai frecvente fraude sunt descoperite

întâmplător sau din greşeală. Diversificarea ramurală şi geografică a fraudelor

economice, în multe cazuri, explică faptul că sistemele de control şi de

prevenire, inclusiv cel din cadrul companiilor, sunt neadecvate. Drept rezultat,

ele nu pot sesiza şi depista fraudele în foarte multe cazuri. Rata fraudelor este

diferită în diverse regiuni şi ramuri ale economiei naţionale. Această situaţie se

explică prin faptul că nivelul de conştientizare a existenţei fraudelor, standardele

şi priorităţile aplicate în administrarea economiei naţionale, inclusiv a

24

companiilor, sunt diferite. De asemenea, atitudinea faţă de prevenirea fraudelor

este diversă.

Fraudele economice au un impact negativ asupra imaginii ţării în lume şi

asupra moralului angajaţilor şi dăunează procesului de atragere a investiţiilor

străine în ţară. În linii mari, tendinţa de creştere a fraudelor economice afectează

valoarea economiei naţionale pe plan internaţional pe un termen de lungă durată.

Pentru a înţelege tendinţele de fraudare a economiei şi pentru a elabora şi

aplica măsuri de combatere a fraudelor, trebuie evidenţiate şi sistematizate

cauzele şi condiţiile acestui fenomen. Spectrul acestor cauze e larg. Una din

cauze constă în excesivitatea sarcinilor fiscale pentru unele categorii de

contribuabili.

O altă cauză este insuficienţa educaţiei cetăţeneşti şi educaţiei fiscale a

contribuabililor, excesul de zel al organelor fiscale, predispuse uneori la

exagerări11, precum şi lipsa unui control bine organizat şi exercitat de un

personal competent.

Una din cauzele majore ale amplificării fenomenului de fraudă economică

rezidă în sistemul legislativ existent, care, pe lângă faptul că este imperfect, are

mari lacune, imprecizii şi chiar ambiguităţi, ceea ce face ca contribuabilul

evazionist să aibă un spaţiu mai vast de “manevră”, în încercarea sa de a se

eschiva de la achitarea obligaţiilor sale legale faţă de stat, precum şi lipsa unei

strategii şi reglementări clare, ce ar oferi posibilităţi pentru îngrădirea acestui

fenomen şi, lichidarea lui, în ultimă instanţă.

După modul în care se procedează în activitatea de evitare a

reglementărilor de stat, se face o diferenţă clară între frauda economică legală şi

cea ilegală.

Prin fraudă economică legală se subînţelege acţiunea contribuabilului de a

ocoli legea, recurgând la combinaţii neprevăzute. Această formă de fraudă

economică nu-i posibilă decât în cazul în care legea este lacunară sau conţine

inadvertenţe. În cazul fraudei economice legale, contribuabilul încearcă să se

11 N. Hoanţă, “Evaziunea fiscală”, Ed. Tribuna, Bucureşti 1997, p.220-221.25

plaseze într-o poziţie cât mai favorabilă, pentru a beneficia într-o măsură cât mai

mare de avantajele oferite de reglementările de stat în vigoare.

În practică, formele săvârşirii fraudelor economice legale sunt foarte

diverse şi pot fi înfăptuite prin următoarele forme şi metode:

Una din metodele şi formele fraudei economice, constă în practica diferitelor

societăţi comerciale şi de producţie de a investi o parte din profitul realizat

din achiziţii de maşini şi utilaje sau servicii de transport, pentru care statul

acordă reduceri ale impozitului pe venit - măsură menită să stimuleze

acumularea.

O formă răspândită a fraudei economice legale sunt donaţiile filantropice

efectuate în anumite limite, în baza prevederilor legii cu privire la donaţii

filantropice, indifernt dacă au avut loc sau nu. Aceasta conduce la sustragerea

unei părţi din veniturile realizate din impozite.

O modalitate de fraudă economică foarte des practicată constă în micşorarea

veniturilor impozabile.

Una din formele de extindere a fraudelor economice legale constă în

interpretarea favorabilă a dispoziţiilor legale, fie de agenţii economici, fie de

birocraţii publici corupţi, care prevăd importante facilităţi pentru contribuţiile

la sprijinirea activităţilor social-culturale, ştinţifice şi sportive.

O metodă răspândită în practica fraudelor economice, constă în crearea

diverselor fonduri de amortizare sau de rezervă, în funcţie de ramura şi sfera

economică, într-un volum mai mare decât cel justificat din punct de vedere

economic. Problema se agravează nu numai din cauză că e diminuat venitul

impozabil, ci şi din cauză că resursele acestor fonduri nu sunt folosite după

destinaţie.

Spre deosebire de frauda economică legală, frauda economică ilegală se

săvârşeşte prin încălcarea flagrantă a legii, profitând de modul specific în care se

efectuează impunerea. Prin fraudă economică ilegală se subînţelege acţiunea

contribuabilului care încalcă prescripţia legală, cu scopul de a se eschiva de la

plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului.26

Una din cauzele majore ale fraudelor economice constă în faptul că

sistemul economiei de piaţă nu este bazat total pe diverse forme de proprietate şi

de gospodărire, ce ar concura între ele. Mecanismul pieţei în asemenea situaţie

nu-i va selecta şi nu-i va impulsiona într-o direcţie bună pe cei mai efectivi şi

ordonaţi agenţi economici din punct de vedere al îndeplinirii obligaţiunilor faţă

de stat.

Existenţa proprietăţii de stat şi a administraţiei publice, dirijată în mare

măsură de mecanismul administrativ şi nu de cel economic, provoacă şi

reproduce relaţii economice şi de gospodărire specifice, care stau la baza unui

şir de fraude economice. Dar aceste procese şi fenomene sunt mai adânci şi mai

pronunţate în domeniul monopolurilor: sistemele de aprovizionare cu gaze,

conbustibil, electricitate, apă, de întreţinere a fondului locativ, reţeaua căilor

ferate etc.

Din cauza lipsei unor elemente importante ale pieţei sau dezvoltării lor

slabe (bursa titlurilor financiare derivate, bursei de mărfuri etc.), relaţiile

economice de piaţă (cerere şi ofertă), legităţile concurente sunt deformate şi,

prin urmare, generează o serie de fraude în sfera economiei naţionale.

O altă cauză a agravării fenomenului fraudelor economice constă în faptul

că relaţiile economice bazate pe proprietatea privată nu sunt complet liberalizate

şi deetatizate. Există o serie de reglementări ale relaţiilor de producţie şi control,

inclusiv sistemul prea complicat de eliberare a licenţelor (începând cu licenţierea

importului de produse petroliere şi terminând cu licenţierea exportului de nuci!)

care contravine legislaţiei internaţionale şi reprezintă o bază legală favorabilă

apariţiei noilor forme de fraude economice săvârşite de funcţionarii publici. În

acelaşi timp, tendinţele de centralizare a procesului de eliberare a licenţelor în

mâinile unui singur organ poate conduce la monopolizarea activităţii în acest

domeniu şi, respectiv, la apariţia unor forme noi de fraude sau de neofraudă. De

asemenea, procesul de eliberare a patentelor, de implicare în activitatea

agenţiilor multiplelor organizaţii, prin practicarea diverselor controale, iarăşi

27

provoacă şi lărgesc fenomenele de mituire, abuz şi exces de zel la serviciu,

corupţie şi protecţionism.

O cauză importantă a apariţiei şi răspândirii fraudelor economice constă

în existenţa unui sistem fiscal neadecvat situaţiei social-economice, care este

aplicat agenţilor economici din ţară. Acest sistem fiscal e foarte sofisticat,

conţinând, în acelaşi timp, elemente de economie sovietică, tranzitivă şi de piaţă.

Drept rezultat, agenţii economici n-au inteteresul şi nici posibilitatea de a-şi lărgi

producţia şi efectuarea serviciilor prestate, deoarece, practic, tot venitul

acumulat în procesul activităţilor economice ar fi nevoiţi, după lege, să-l

transfere la buget, îndeplinind cerinţele existentului sistem fiscal. Reducerea

impozitelor este necesară, după V.Tanzi12, în ţările sărace cu un venit pe cap de

locuitor mai mic de 500$, în care statul poate încasa până la 25% din venituri, în

vreme ce Guvernul Republicii Moldova încearcă să încaseze 38%.

Micşorarea impozitelor urmează, indiscutabil, să fie însoţită şi de

reducerea cheltuielilor şi a deficitului bugetar. Astfel, Republica Moldova ar

putea să reducă numărul fraudelor economice şi să atragă “capitalul subteran

înstrăinat sau repatriat ”(după exemplul ţărilor off-shore din America Latină şi

Asia). Această constrângere fiscală este necesară ţinând cont de condiţia

protejării imaginii ţării şi de reţeaua bancară din Republica Moldova, care, deşi

se dezvoltă rapid, n-a devenit o adevărată ramură internaţională competitivă. Şi

această cauză, în mare măsură, a determinat agenţii economici să se eschiveaze

de la plăţile la buget, fapt care s-a soldat cu apariţia unor noi fraude economice

sub formă de contabilitate dublă, de tăinuire a veniturilor ş.a.m.d.

O altă cauză, care vădit atestă existenţa fraudelor economice, constă în

faptul că pseudoliberalizarea totală la debutul reformelor în sfera relaţiilor

economice au provocat un sistem diversificat de activităţi şi relaţii economice

neoficiale avansate, care n-au fost reflectate adecvat în legislaţia existentă.

Sistemul legislativ nu reglementează şi nu previne la timp procesele negative

care pot genera fraude economice.

12 V.Tanzi. MOST, volume 6 No.3, 1996.28

Una din condiţiile certe, care favorizează apariţia şi admiterea fraudelor

economice, constă în legătura strânsă sau chiar contopirea businessului mijlociu

şi businessului mare cu puterea de stat la diverse niveluri. În procesul

monopolizării puterii politice, această tendinţă poate să conducă la agravarea

fraudelor economice şi la apariţia unor noi forme şi modalităţi de fraudare.

De exemplu, în locul fraudelor economice bazate pe monopolismul clasic,

la începutul anilor ‘90 au apărut diverse fraude economice “născute” de

neomonopolism, care se bazează în mare măsură pe puterea de stat, inclusiv

legislativă, pe cea criminală, pe corupţia aparatului de stat şi a organelor locale.

Domeniile de bază ale neomonopolismului (economiei neoficiale), în care statul

(bugetul) suportă pierderi considerabile, sunt comerţul cu produse petroliere, de

tutun, de băuturi alcoolice, alte mărfuri şi resurse strategice.

În linii generale, cauzele care provoacă fraudele economice, în mare

măsură, rezidă în situaţia social-economică din ţară, în mediul instituţional şi

metodelor de realizare a reformelor, căile de stabilizare şi creştere a economiei

şi, în consecinţă, bunăstării populaţiei.

Intensificarea fraudelor economice în ultimii 12 ani a fost determinată de

necesitatea realizării reformelor social-economice. Dar concomitent cu iniţierea

reformelor social-economice, în ţară s-a înregistrat o înmulţire considerabilă a

fraudelor, inclusiv de ordin economic, în toate domeniile şi ramurile economiei

naţionale. Republica Moldova deţine locul patru în Europa şi 13 în lume la

capitolul corupţie şi fraude economice. Totodată, ponderea economiei subterane

este evaluată de experţi de la 50% la 70% în volumul global al PIB. În acest

proces, fenomenul “spălării” banilor sau altor bunuri de provenienţă ilicită a

căpătat un caracter general, devenind o adevărată tragedie naţională şi

contaminând întregul sistem economic şi social. În asemenea condiţii, relaţiile

economice, de gospodărire şi management s-au transformat, în mare măsură,

într-un sistem economic care funcţionează în afara legii şi, potenţial, conţine

elemente de crime economice sau alte infracţiuni. Se poate aprecia că economia

naţională se transformă într-un tip de economie şi de relaţii frauduloase. 29

Altfel spus, elementul şi fenomenul de fraudă economică au pătruns în

majoritatea relaţiilor umane existente, elementelor şi aspectelor sistemului

economic naţional. Toate acestea, practic, au condus la faptul că la baza

activităţii grupărilor criminale mafiote stă un mecanism economico-financiar de

fraudare perfect, bine gestionat şi flexibil, prin a cărui aplicare se comit

infracţiuni şi fraude economice de scară naţională.

Condiţiile şi cauzele apariţiei fraudelor economice menţionate mai sus au

condus la adâncirea “rupturii” dintre prevederile legislaţiei şi acţiunile agenţilor

economici din sectoarele gospodăriei casnice, nereglementate şi criminale.

Funcţionarii de stat nu manifestă dorinţă şi nu sunt interesaţi să lichideze această

“ruptură”. Imperfecţiunea legislaţiei existente creează condiţii reale pentru

protejarea veniturilor ilicite, care stau la baza stabilirii şi consolidării legăturilor

agenţilor economici cu persoane din sferele politice şi guvernamentale. Această

legislaţie se modifică sub presiunea celor care dispun de posibilităţi financiare

pentru a exercita influenţă asupra Guvernului şi Parlamentului. Fraudele

economice creează condiţii ideale pentru unii funcţionari de stat, care doresc să

menţină o legislaţie ineficientă şi să sporească această ineficienţă în scopul

realizării unor interese meschine.

Pentru combaterea cu succes a fraudelor economice, trebuie elaborată o

strategie naţională în acest domeniu care, un timp, ar stopa, iar după aceea ar

înlătura condiţiile şi cauzele agravării şi favorizării fraudelor economice în

societate. În această strategie trebuie reflectată caracteristica şi principiile de

clasificare a fraudelor economice, trăsăturile generale şi specificul combaterii

fiecărui grup de fraude şi infracţiuni.

30

1.2. Caracteristica şi clasificarea fraudelor economice

Analiza tendinţelor generale şi evidenţierea specificului fraudelor

economice în Repubica Moldova, caracterizarea şi clasificarea acestor fraude

stau la baza elaborării strategiei de combatere a fraudelor economice, reflectării

în această strategie a specificului multiplelor tipuri şi forme de apariţie a

infracţiunilor economice în societate.

Categoria de fraudă economică ca sistem multiaspectual de relaţii

specifice sociale, politice, economice, juridice, care apar în societate între

subiecţi speciali, societate, colective, indivizi a fot studiată de o serie de savanţi.

În linii generale, noţiunea de fraudă include momente de inducere în

eroare, înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit cu scopul de a realiza un profit

prin lezarea drepturilor altei persoane.

Frauda economică, inclusiv “fiscală a fost întotdeauna în special activă şi

ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel

mai sensibil interes: interesul bănesc”13.

Însuşi fenomenul de fraudă economică este unul din cele mai răspândite

categorii. Cu toate acestea cauzele, modalităţile, amploarea, controlul sau

sancţiunile privitoare la fraudele economice, definiţiile care desemnează acest

fenomen nu sunt pe deplin examinate, iar domeniul pe care-l explorează este

incert. Ca atare, frauda economică e o noţiune dificil de precizat; în plus, nu

există o definiţie legală a fraudei economice14.

Această imprecizie provine de la diversitatea expresiilor folosite pentru a

desemna, mai mult sau mai puţin, acelaşi fenomen – neîndeplinirea de către

contribuabili a obligaţiilor lor fiscale legale faţă de stat.

În literatura de specialitate se foloseşte noţiunea de fraudă, utilizându-se

în aceeaşi măsură categoriile de fraudă legală sau legitimă, de fraudă ilegală, de

fraudă internaţională, de evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri

13 N. Hoanţă. “Evaziune fiscală”, Ed. Tribuna , Bucureşti 1997, p.214.14 J.C.Martinez. “La fraude fiscale”, PUF , Paris 1990, p.5.

31

fiscale sau refugii, de abuzul dreptului de a fugi de impozit, de libertatea alegerii

căii celei mai puţin impozabile sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau

economia subterană15.

Frauda economică este categorie multiaspectuală ce întruneşte o

multitudine de încălcări ale legislaţiei în domeniile penal, administrativ,

material, financiar etc. Diversificarea acestei categorii este reflectată în schema

de mai jos (figura 1).

Figura 1. Diversitatea fraudelor economice

Categoriile fraudelor social-economice, ca bază financiară a economiei

subterane pot fi clasificate după următoarele criterii:

15 N. Hoanţă , cap.cit. p.214.32

Fraudele economice includ:

O serie de infracţiuni

economice sub formă de acţiuni

ilegale ce afectează economia

naţională şi sunt incluse într-o

secţiune specială a Codului Penal

O categorie de delicte administrative. Încălcări

ale legislaţiei, care, conform legii, nu

constituie o crimă ce afectează economia,

pasibilă de a fi sancţionată în baza

Codului cu privire la contravenţiile administrative

O serie de acţiuni cu caracter civil care

afectează economia statului şi care nu constituie o crimă

sau un delict administrativ, al cărui prejudiciu

suportat de buget se repară pe cale

judiciară, conform normelor Codului

CivilUn grup de încălcări ale legislaţiei ce afectează

bugetul naţional, expres prevăzute şi sancţionate de

legi ordinare (organice), decrete ale preşedintelui. În

mod special, sancţiuni financiare, penalităţi,

amenzi.

Alte încălcări economice care afectează economia ţării şi care nu sunt prevăzute şi sancţionate

de legislaţia în vigoare

1. Gradul legalităţii (fraudă în economia independentă, parţial independentă)16;

2. Criteriul socio-moral (fraude ilegale şi fraude care contravin eticii

businessului acceptat în societate)17;

3. Criteriul mediului instituţional (mediul care generează fraude sub formă de

supraprofit din tranzacţiile neincluse în documentele oficiale şi statistice)18;

4. Criteriile constitutive (toate fraudele economice care pot fi, într-un fel sau

altul, măsurabile şi calculabile, dar care nu sunt ţinute în evidenţa oficială);

5. Criteriile ideologice (fraudele economice provocate şi realizate în interesele

unor grupuri de partide politice sau clanuri care se află la putere).

La baza acestor criterii de clasificare a fraudelor economice se află cele

mai diverse genuri de activitate economică a cărui scop este însuşirea unor

“valori produse sau obţinute neoficial”, adică în afara sistemului economic şi

juridic.

Altfel spus, “fraudă economică este o formă de însuşire a valorii

adăugate”, care nu se impozitează şi nu se include în statistica oficială şi în

produsul intern brut al ţării.

Din toate aspectele de relaţii şi elemente care conţin fraude, vom analiza

fraudele din punct de vedere economico-financiar şi juridico-social. Mai întâi,

trebuie evidenţiate trăsăturile caracteristice şi specificul acestui fenomen social.

Încercări, în acest sens, au fost întreprinse de mai mulţi savanţi

preocupaţi de materia fraudelor economice şi sociale.

Acest fenomen, pentru prima dată19, a fost conturat de către savantul

E.Sutherland (1939)20, care a definit un grup de fapte şi delicte comise de

subiecţi cu un statut social specific, şi anume, fraudele “gulerelor albe”.

16 Sheely L.I., “Law and the soviet second economy”, Research in Law. Devience and social control 1983, p. 3-24.17 Wiles P.,”The Second Economy , Its Definitional Problems”, in Alessandrini and B.Dallago, The Unofficial Economy (Aldershot: Gowe, 1998) p.21-33.18 Feige E. “The Anatomy of the Underground Economy”, in S.Alessandrini and B.Dallago, The Unoficial Economy, Aldershot: Gower, 1987, p.83-106.19 Pentru prima dată în Moldova fenomenul fraudelor economice şi al economiei subterane, cauzele, proporţiile şi influenţa ei asupra evoluţiei economiei naţionale au fost examinate de S.Certan şi N.Cordoneanu; vezi “Analiza şi estimarea dezvoltării informale în Republica Moldova” p.8; S.Certan şi N.Cordoneanu “Economia tenebră a Republicii Moldova: aspecte calitative şi cantitative” p.6-11.20 E.H.Sutherland , White Collar Criminality , American Sociological Review 5: 1-12 (februarie 1940) , p. 2-3.

33

Conţinutul fraudelor economice, în opinia lui Sutherland, include prezentarea

eronată a situaţiei economico-finaciare a întreprinderii, specularea prin

manipularea la bursa de valori şi bursa de mărfuri, folosirea nelegitimă a

finanţelor publice prin mituirea funcţionarilor publici, pentru obţinerea unor

contracte avantajoase şi realizarea tranzacţiilor comerciale, falimentul fraudulos,

intenţionat, crearea întreprinderilor fantome pe lângă întreprinderile de stat.

Savantul Oreste Atanasiu considera frauda economică ca fiind reprezentată

de “totalitatea procedeelor licite sau ilicite, cu ajutorul cărora cei interesaţi

sustrag, total sau în parte, averea lor obligaţiunilor stabilite prin legile fiscale”21.

După părerea lui O. Atanasiu, prin fraudă economică se subînţelege

“ansamblul sustragerilor intenţionate de la obligaţiile fiscale, comise nu prin

încălcarea directă a legii, ci prin eludarea, ocolirea ei cu ajutorul unor acte

simulate şi numai aparent reale”. Aceste acte juridice simulate slujesc ca acte

intermediare, ca manopere frauduloase făcute cu scopul de a se sustrage, de a

scăpa de obligaţiunile de plată la stat.

Savantul rus Iacovlev, operând cu termenul de fraudă economică,

accentuează că ea cuprinde delictele săvârşite în procesul de producere şi

desfacere a bunurilor, precum şi în sfera administrării şi circulaţiei acestor

bunuri şi servicii. Acest savant evidenţiază o serie de delicte economico-

financiare care se săvârşesc în domeniul raporturilor şi relaţiilor “stat şi

cetăţean”.

Categoria de fraudă economică este analizată în “Criminologie teoretică.

Teorii reprezentative şi politică criminologică”22, sub redacţia lui Tudor Amza.

Fenomenul fraudei economico-financiare, în opinia autorului, se studiază sub

mai multe aspecte. În primul rând, autorul consemnează că aceste delicte sunt

săvârşite în sfera relaţiilor economico-financiare de subiecţi speciali. În toate

cazurile, se urmăreşte scopul de a obţine un profit ilegal. În al doilea rând,

autorul arată că termenul de fraudă economico-financiară se fundamentează pe

21 Dan Drosu Şaguna, M.E. Tutungiu “Evaziunea fiscală”, Ed. Oscar Print, Bucureşti 1995, p.58.22 Tudor Amza “Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică criminologică” , Ed. “Luminalex” , Bucureşti 2000.

34

cel al fraudei “gulerelor albe”, care este mai larg şi cuprinde mai multe fapte şi

activităţi ilicite.

Frauda economică desemnează nu numai infracţiunile prevăzute de lege,

dar şi o utilizare abilă a posibilităţilor oferite de sistemul legislativ.

Frauda economică poate fi rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor

legislaţiei imperfecte şi rău asimilate. Frauda economică este o derivată a

metodelor şi modalităţilor defectuoase de aplicare. Totodată, fraudele economice

vizează şi neprevederile legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de

vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune. La baza fraudelor

economice se află atât obiectul, cât şi subiectul, când sarcinile fiscale apasă prea

greu asupra unei baze impozabile, acesta tinde să evadeze. Este o specie de

“reflex economic”, care face să dispară capitalurile pe care fiscul vrea să le

impună peste măsură. Un impozit excesiv “pune pe fugă” materia impozabilă.

Amenzile nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile sale, ci îl

vor determina să ia o serie de măsuri mai ingenioase, pentru a se eschiva pe

viitor de la obligaţiile faţă de stat.

Natura subectivă a contribuabilului întotdeauna tinde să pună interesul

comun după interesul particular. Această natură omenească este înclinată să

considere impozitul mai mult ca prejudiciu şi nu ca o legitimă contribuţie la

cheltuielile publice şi să vadă întotdeauna cu ochi răi pe acela care vrea să-i

micşoreze averea. Este cunoscut că, din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au

căutat să-şi reducă obligaţiile fiscale, recurgînd la cele mai variate şi ingenioase

metode şi fraude economice. A înşela statul se consideră, în mentalitatea

obişnuită, o probă de abilitate.

În condiţiile economiei de piaţă, statul se confruntă cu fenomene

evazioniste ce au luat proporţii de masă din cauza tendinţei de a fi sustrase de

sub incidenţa legii valori adăugate cât mai substanţiale. Proliferarea faptelor

ilegale, în special a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinţă a

unor imperfecţiuni ale legislaţiei sau a lipsei unor reglementări. În perioada

tranziţiei la economia de piaţă, lacunele legislative sunt mai evidente.35

Democratizarea relaţiilor social-economice şi liberalizarea finanţelor

publice a produs o reacţie antifiscală, mai cu seamă în rândul acelora care

înaintea introducerii reformelor fiscale se bucurau de importante privilegii în

ceea ce priveşte obligaţiile lor fiscale.

Metodele folosite pentru săvârşirea fraudelor economice se prezintă sub o

multitudine de forme. Totodată, ele pot fi împărţite în două categorii:

procedee şi acţiuni ilicite, nelegale, criminale;

simple înşelăciuni, neadevăruri sau chiar exploatarea insuficienţei şi

imperfecţiunii legislaţiei în vigoare.

Lipsa unor reglementări legale, în condiţiile în care capitalul de stat a

suferit modificări esenţiale în favoarea capitalului privat, creşterea şi

diversificarea numărului de agenţi economici, cărora le revin obligaţii fiscale, au

creat posibilitatea eschivării de la plata impozitelor, taxelor şi altor sume

datorate statului.

În ultimii ani, cresc alarmant cazurile de evidenţiere incorectă a

operaţiunilor economice, de conturi şi indici fictivi în contabilitate. Are loc

procesul de distrugere intenţionată a documentelor, de folosire a unor evidenţe

duble, de întocmire şi prezentare a unor date nereale în bilanţuri şi balanţe, de

disimulare a unor activităţi comerciale etc.

Generalizând, s-ar putea consemna că fenomenul fraudei economico-

financiare constituie o activitate social-economică specifică, care conţine şi

evidenţiază un grup de activităţi speciale de relaţii, de subiecţi speciali şi de

aspecte referindu-se: la fraudă bancară, la evaziune fiscală, la delapidări şi

deturnări de fonduri, la contrabandă şi altele.

O dată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi, mai ales, cu extinderea

proprietăţii private, inclusiv asupra pământului şi asupra altor mijloace de

producţie, un şir de activităţi social-economice, care anterior erau considerate

activităţi legate de fraude, şi-au pierdut însuşirea de pericol social (specula,

intermedierea comerţului). Ca rezultat, o serie de măsuri care reglementau şi

combăteau fraudele economice au suferit modificări esenţiale, datorate 36

schimbărilor produse în ultimul deceniu în economie (trecerea la o economie de

piaţă; privatizarea proprietăţii de stat şi apariţa diverselor forme de proprietate;

dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale; liberalizarea relaţiilor

economice; deetatizarea etc.). Aceste şi alte schimbări au generat atât fenomene

social-economice pozitive (stimularea iniţiativei, ivirea simţului de gospodar

etc.), cât şi negative, printre care: diminuarea PIB, creşterea şomajului, scăderea

bruscă a producţiei, creşterea inflaţiei şi devalorizarea valutei naţionale, exportul

de braţe de muncă peste hotare şi lipsa specialiştilor calificaţi în economie,

creşterea bruscă a abaterilor şi încălcărilor privind reglementările de drept în

sfera de producere, de desfacere a bunurilor şi în sfera finanţelor etc.

O dată cu dezvoltarea relaţiilor şi elementelor economiei de piaţă,

fraudele economice au devenit mult mai diverse şi, indiferent de ţară, au tendinţe

generale şi aceleaşi consecinţe negative. Ele pot fi clasificate după criteriul

funcţional23 sau după principiul structural24. Fraudele economice, după criteriul

funcţional, se clasifică în mai multe tipuri:

Fraudele şi infracţiunile cu tendinţe generale şi caracter social-economic

comun (falsificarea diverselor produse de consum, mai cu seamă a băuturilor

alcoolice, produselor de tutun, folosirea ilicită a emblemei comerciale străine,

construirea de proastă calitate, inclusiv substituirea materialelor de

construcţie).

Fraudele ce afectează relaţiile agro-industriale, inclusiv (tăierea ilegală a

pădurii; vânatul ilegal; deteriorarea instalaţiilor de irigaţie; a tehnicii de

prelucrare, păstrare şi transportare a produselor agricole; folosirea contrar

destinaţiei sau exploatarea excesivă a pământului fertil (fără introducerea

îngrăşămintelor sau fără îndeplinirea condiţiilor de rotaţie a culturilor);

scoaterea din circuitul agricol a viilor, livezilor pe rod etc.

23 Criteriul funcţional - se are în vedere ivirea fraudelor economice şi combaterea lor în dependenţă de funcţiile şi activităţile agenţilor economici neoficiali. 24 Principiile structurale constau în direcţiile şi sferele unde au loc fraudele economice

37

Fraudele care deformează sistemul de relaţii şi sfera comerţului şi prestării

serviciilor populaţiei (diverse forme de înşelare a clienţilor; încălcarea

modului de exploatare a mărfurilor şi serviciilor).

Fraudele care afectează sistemul de relaţii din domeniul activităţii financiare

publice a statului la diferite niveluri (folosirea contrar destinaţiei a

mijloacelor bugetare, inclusiv prin intermediul creării diverselor fonduri

extrabugetare şi de rezervă, falimentul simulat al întreprinderilor, încălcarea

regulilor şi normelor contractelor de gaj, evaziunea fiscală săvârşită de

întreprinderile de diferite forme de proprietate şi de diverse instituţii şi

organizaţii).

Fraudele ce afectează sistemul de relaţii din sfera antreprenoriatului,

businessului mic şi mijlociu (practicarea ilegală a activităţii de antreprenoriat

de întreprinderile cu divese forme de proprietate, folosirea ineficientă şi

ilegală a mecanismului managementului administrativ şi de piaţă).

Sistemul fraudelor economice prevăzute de legislaţia României se

clasifică şi se evidenţiază după principiul permanenţei pericolului social ce

ameninţă intresele legale ale economiei naţionale. Astfel, capitolul VIII al

Codului Penal al României “Infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite

activităţi economice” prevede nouă tipuri de astfel de fraude şi infracţiuni. Însă

majoritatea infracţiunilor şi fraudelor economice sunt reglementate de

mecanisme specifice reflectate într-o serie de legi speciale. În această ordine de

idei, legislaţia din România permite să asigure mai eficient o anumită stabilitate

vizând dispoziţiile antifraudă din sistemul legislativ, căci schimbările rapide în

anumite domenii ale economiei naţionale pot fi reflectate prin schimbări

accelerate şi adecvate în legi speciale, care mai apoi pot determina modificări şi

reglementări în Codul Penal şi de combatere a fraudelor social-economice cu

caracter antisocial şi antinaţional.

În legislaţia Federaţiei Ruse, fraudele şi infracţiunile economice şi sociale

sunt examinate încă din secolul XV, fiind reflectate în documentul “Соборноe

Уложениe” din 1649. În acest document sunt indicate diverse tipuri de fraude şi 38

infracţiuni economice, inclusiv falsificarea monedelor, sustragerea de la plata

taxelor şi a impozitelor de stat şi locale, încălcarea regulilor de comercializare a

produselor şi a serviciilor etc25. În sistemul economic şi juridic actual al

Federaţiei Ruse sunt analizate şi evidenţiate diverse fraude şi infracţiuni, care

pot fi clasificate după diferite principii. Un grup de savanţi ruşi evidenţiază

următoarele tipuri de fraude economice:

1. Grupa de fraude şi infracţiuni contra apariţiei şi activităţii “proprietarilor”,

contra deţinătorilor de drepturi şi de responsabilitate a proprietăţii şi

contra altor forme de activitate şi de gospodărire;

2. Sistemul de fraude şi infracţiuni care apar şi se reproduc în domeniul

activităţii economice, inclusiv businessul mic şi mijlociu, în mediul

oligarhilor, monopolismului privat şi statal, neomonopolismului,

oligopoliilor, grupurilor financiare oligarhice, “familiei” şi grupărilor

administraţiei Kremlinului;

3. Grupa de fraude şi infracţiuni ce afectează interesele întreprinderilor,

organizaţiilor comerciale şi altor organizaţii prestatoare de servicii pentru

ridicarea nivelului vieţii sociale şi social-culturale a diferitelor grupuri de

populaţie şi persoane26.

Un alt grup de savanţi din Federaţia Rusă prezintă fraudele şi infracţiunile

economice precum urmează:

1. Fraude şi infracţiuni economice ce se caracterizează prin încălcarea

principiilor naţionale generale şi a modului de efectuare a activităţii de

antreprenoriat (activitate fără sau cu încălcarea regulilor de licenţiere, în

special în domeniul produselor petroliere, metalelor, gazelor, energiei,

produselor forestiere, tehnicii militare, alcoolului, tutunului etc., crearea

organizaţiilor fondate cu scopul de a nu efectua vreo activitate de

antreprenoriat, ci cu scopul de a “spăla bani”).

25 T.Ваулина, П.A.Волостанов, M.И.Ковалев, И.И.Казаченко, Г.П.Погосян “Уголовное право”,Ed. “Norma”, Moscova 1998, p.257.26 В.П.Верин «Преступления в сфере экономики» Ed. “Дело”, Moscova 1999, p.8.

39

2. Sistemul de fraude şi infracţiuni legate de comportarea persoanelor cu funcţii

de răspundere publice (refuzul sau mărirea termenului de înregistrare a

diverselor forme de întreprinderi, înaintarea condiţiilor neprevăzute de lege

pentru acordarea de licenţe, limitarea drepturilor şi intereselor diverselor

forme de proprietate, inclusiv ale organizaţiilor obşteşti etc.).

3. Fraude şi infracţiuni economice legate de încălcarea drepturilor şi cauzarea

de prejudicii creditorilor (primirea ilegală a creditului cu rata dobânzii mult

mai scăzută, sustragerea intenţionată de la plata sumelor creditare,

bancrutarea falsă a instituţiilor financiare, schimbarea ratei dobânzii bancare

fără acordul creditorului etc.).

4. Fraude şi infracţiuni economice ce duc la limitarea concurenţei loiale şi la

monopolizarea pieţei (acţiunile de monopol şi limitarea concurenţei,

constrângerea cu scopul de a efectua anumite operaţiuni sau refuzul de la

înfăptuirea lor).

5. Fraude economice şi infracţiuni vamale (contrabandă, manipularea cu Codul

Vamal, scutiri nejustificate şi amânarea plăţilor vamale etc.).

6. Fraude şi infracţiuni valutare (refuzul Băncii Centrale de a importa dolari-

cash pentru menţinerea cursului de schimb şi monopolizarea acestui proces

de unele bănci comerciale, informarea unor case valutare despre pronosticul

inflaţiei, contabilitatea dublă la casele de schimb etc.)

Fraudele social-economice care apar în Republica Moldova au tendinţe

generale ca şi în alte ţări, dar există şi unele deosebiri şi pot fi grupate şi

clasificate după criteriul funcţional în următoarele direcţii şi categorii:

1. Fraude şi infracţiuni economice legate de sistemul bancar-comercial, de

sistemul de creditare şi de cel valutar etc.

2. În condiţiile lipsei de hotare cu Transnistria, un rol specific îl constituie o

categorie de fraude şi infracţiuni economice şi valutar-creditare în sistemul

vamal moldovenesc (contrabanda, eschivarea de la plăţile vamale, furnizată

în mare măsură de politica vamală dublă a Ucrainei, reducerea taxelor

40

vamale la import, speculaţia cu codurile vamale privind diverse tipuri de

mărfuri şi servicii etc.).

3. O categorie importantă de fraude şi infracţiuni, ce apar în sistemul de relaţii

financiare ale statului la diverse niveluri (încălcarea regulilor de creditare,

dobândirea creditului prin înşelăciune, scutirea de plăţi la buget sau amânarea

acestor plăţi, crearea depozitelor vamale libere, sistemul duty free, folosirea

creditelor de stat contrar desinaţiei).

4. Fraudele economice ce apar în sistemul de relaţii şi sectoare oficiale sau

neoficiale privind activitatea economică de antreprenoriat (împiedicarea şi

limitarea activităţii legale a întreprinzătorului, businessului mic şi mijlociu27;

practicarea ilegală a activităţii de antreprenoriat; pseudoantreprenoriatul).

5. Un loc deosebit ocupă fraudele şi infracţiunile economice legate de

menţinerea concurenţei neloiale pentru a obţine supraprofit (împiedicarea

concurenţei, susţinerea monopolismului, neomonopolismului, şi

corporatismului).

6. Un loc aparte în sistemul de fraude aparţine fraudelor şi infracţiunilor

economice ce afectează relaţiile din sfera comerţului şi prestării serviciilor

către populaţie (comercializarea mărfurilor de proastă calitate, falsificarea

lor, înşelarea clienţilor).

După criteriul structural, fraudele economice pot fi clasificate în câteva

grupe, în funcţie de sfera economică unde e comisă frauda.

În literatura de specialitate, există diverse concepţii de clasificare a

fraudelor economice, în corelaţie cu clasificarea activităţii economice subterane.

Una din ele este reprezintată de modelul de clasificare a fraudelor

economice în concordanţă cu evidenţierea diverselor sectoare neoficiale ale

economiei subterane, analizat în lucrările economiştilor din Occident. Dar, în

ansamblul de concepţii de clasificare a fraudelor economice din sectoarele

economice, se evidenţiază două poziţii studiate de economiştii J.J.Thomas,

27 În prezent circa 36 de structuri statale locale controlează şi supraveghează acest business, începând cu poliţia economică, garda financiară, standardul de stat, camera de comerţ şi terminând cu serviciul de pompieri, salubritate etc.

41

Gershuny, Pahe şi Cassel28. În lucrările lor se evidenţiază câteva sectoare

tenebroase în care se tăinuiesc valori adăugate neoficiale.

În opinia noastră, caracterul fraudelor economice şi mediul lor de

răspândire stau la baza clasificării sectoarelor subterane. Altfel spus, anume

comiterea fraudelor economice şi specificul disimulării, tăinuirii venitului au

condus la apariţia şi diversificarea sectoarelor subterane. La rândul lor,

sectoarele subterane au stimulat agravarea fraudelor şi infracţiunilor economice.

De aceea prezintă un interes aparte interacţiunea dintre fraudele economice din

diverse sectoare ale economiei subterane.

Un grup specific de fraude economice se comit şi influenţează sistemul

gospodăriilor casnice. Având în vedere că acest sistem reprezintă o economie

naturală unde se produc bunuri şi servicii, care se utilizează prioritar în cadrul

condiţiilor de casă şi, parţial, în afara acestui sistem, nu prezintă o fraudă

economică, în sensul larg al crimelor economice. Specificul acestor fraude

economice constă în faptul că valoarea ascunsă în acest sector reprezintă

valoarea adăugată produsă legitim în gospodăriile casnice prin desfăşurarea

diferitelor genuri de activitate.

Specificul acestor fraude economice constă în faptul că ele apar ca rezultat

al diferitelor genuri de activitate, ca activităţi cu caracter natural. Doar în

anumite condiţii rezultatul activităţilor cu caracter natural poate fi inclus în

circuitul economiei de piaţă. Unele activităţi casnice (prepararea hranei,

reparaţia şi construcţia locuinţelor proprii, reparaţia utilajului casnic, îngrijirea

bătrânilor, creşterea şi educaţia copiilor, îngrijirea viilor şi livezilor şi a terenului

arabil de lângă casă etc.)29 pot fi, în anumite condiţii, efectuate de organizaţii şi

persoane care plătesc impozitele către stat. Astfel, aceste genuri de activitate pot

28 Handy C. “The future of work: a guide to a changing society”, Oxford, Basil Blackwell, 1984, p.942, aici este analizată corelaţia dintre sectorul neformal şi fraudele economice în lucrarea lui Thomas J.J. “Informal Economie Activity”, the London school of economics and political Serence, 1982, p.341; Problema clasificării activităţii economice în sectorul neformal şi a fraudelor economice este studiată şi de Cassel D. “Sehattenwirschatt – eine wacstums – branche”, List Forum, 1982 vol.II, p.343-363.29 Aceste şi alte genuri de activitate sunt studiate în literatura mondială, vezi The Servey Reasearch Center at the University of Michigan p.29-30. Murfhy M. “Comparative estimates of the value of haose work in the United States for 1976” Reviw of income and wealth, 28, p.29-43.

42

fi luate în consideraţie la calcularea venitului naţional şi la impozitarea valorilor

adăugate obţinute în acest sector.

Prevenirea fraudelor economice şi includerea valorii adăugate în venitul

naţional oficial joacă un rol important, deoarece valoarea estimată a activităţii

casnice în diferite ţări constituie de la 30 la 60% din PIB, în funcţie de domeniul

de activitate30. Deoarece diviziunea muncii în sectorul casnic şi “naturalismul”

lui sunt mai frecvente în ţările de tranziţie, inclusiv Republica Moldova, putem

afirma că ponderea fraudelor şi valoarea adăugată de la genul casnic de

activitate sunt mai avansate. Dacă luăm în consideraţie parcelarea pământului şi

barterizarea genului de prelucrare şi realizare a produselor agricole, atunci

tendinţa de creştere a acestei activităţi în PIB este evidentă. E clar că, pentru un

asemenea gen de activitate şi de fraude, este necesar să se elaboreze şi

implementeze în strategia generală de combatere a fraudelor economice un

mecanism şi metode deosebite de cealelalte forme de activitate şi fraude31.

Un sistem special de fraude economice cuprinde fraudele comise în

sectorul neformal ce include businessul mic şi lucrătorii lor, inclusiv persoane

angajate, care activează în sferele de producţie, comerţ, transport şi servicii32.

Specificul fraudelor economice din acest sector nu depinde de caracterul

general al producţiei şi distribuirii, care este absolut legitim, ci de natura şi

specificul funcţionării pieţei şi activităţii agenţilor economici. Din cauza

imperfecţiunii legislaţiei muncii şi a pieţei de capital, apare inegalitatea dintre

veniturile şi cheltuielile agenţilor economici, care activează în sectorul formal

sau cel neformal. Problema constă în faptul că în multe ţări, legislaţia muncii

prevede plata forţei de muncă la un nivel mai mare decât cererea pieţei de

capital. Drept rezultat apare un surplus de forţă de muncă, care se angajează în

sectorul neformal, cu toate că cheltuielile pentru remunerarea muncii în acest

sector sunt mai mici decât în sectorul formal, şi decât prevede legislaţia muncii. 30 Wisniewski Marian, “The Sources and Dimension of the Second Economy in Poland”, Journal of the Economic Commitee of the Polish Academz of Science and the Polish Economic Society, 1986, nr.2, p.248.31 Caracterul şi specificul de combatere a fraudelor economice vor fi examinate în cap.III.

32 Specificul acestui sector este analizat în Dallago Bruno “The undergraund Economy in the United States”, Lexigton Books, p.199-208.

43

Diferenţa dintre nivelul plăţii muncii în sectorul oficial şi cel neoficial o

reprezintă suma care poate fi tăinuită de agenţii economici în sectorul neformal

şi care alcătuieşte baza fraudelor economice. Deci astfel de reglementare de stat

în domeniul angajării în câmpul muncii conduce nu numai la inegalităţi în

remunerarea muncii pentru aceleaşi categorii de lucrători, nu numai la

micşorarea acumulărilor de capital şi încetinirea procesului de migraţie “oraş şi

sat”, ci şi la adâncirea şi diversificarea fraudelor în folosirea forţei de muncă. De

exemplu, în S.U.A., cererea pieţei forţei de muncă necalificată este sub 5 dolari

pe oră, însă legislaţia muncii şi reglementările de stat prevăd o remuneraţie de

minimum 5 dolari pe oră.

În asemenea condiţii, agenţii economici se eschivează de la îndeplinirea

acestei legi prin diverse metode, inclusiv neînregistrarea oficială a angajaţilor

sau înregistrarea parţială a orelor lucrate etc. În Republica Moldova, deoarece

plăţile în fondul social sunt foarte mari şi costisitoare pentru sectorul formal şi

depind proporţional de mărimea remunerării muncii celor angajaţi, agenţii

economici ascund mărimea reală a salariilor plătite, indicând doar suma de

cheltuieli pe care o pot suporta. Dacă statul creează condiţii favorabile pentru

micul business, inclusiv anulează reglementările sale din sfera muncii, are loc

procesul de amplasare mai eficientă a capitalului în sectorul formal. Acest

proces duce la extinderea sectorului formal şi reducerea fraudelor economice în

cel neformal. Dacă statul introduce un sistem de reglementări excesive, inclusiv

prin intermediul unor taxe şi impozite exagerate şi obstacole la intrarea în

sectorul formal, atunci se va extinde sectorul subteran, îmbinat cu un sistem

birocratic fraudulos de conducere33.

Este important să fie evidenţiate particularităţile fraudelor economice din

sectorul neformal, comparându-le cu cele din sectorul gospodăriilor casnice.

Aceste particularităţi constau în faptul că fraudele economice din sectorul

neformal, de regulă, se comit în procesul vânzării producţiei şi serviciilor de alţi

33 Astfel de model dinamic de apariţie a fraudelor economice în sectorul neformal a fost examinat în lucrarea lui Juan Braun şi Norman V. Loaza “Taxation, public serveces and the informal sector in a model of endogenous growth”, World Bank Working Paper N 1334, Washington DC, 1994, p.50.

44

producători şi de intermediari. În acest proces, au loc tranzacţii de piaţă în baza

legii, cererii şi ofertei. Cauza neincluderii veniturilor sectorului neformal în

contul venitului naţional, în mare măsură, constă în faptul că este foarte dificilă

colectarea informaţiei necesare despre un număr mare de întreprinderi mici şi

angajaţii lor “la negru”.

Fraudele economice din sectorul neformal, în diferite ţări este diferit. În

ţările în curs de dezvoltare cu venituri mici (până la 1000 USD PIB pe cap de

locuitor) sectorul neformal alcătuieşte 51%34. Plecând de la faptul că PIB pe cap

de locitor în Republica Moldova este de 2 ori mai scăzut decât în alte ţări în curs

de dezvoltare, putem constata că fraudele şi sectorul neformal sunt cu mult mai

mari în economia naţională. Acest sector şi fraudele economice se reduc pe

măsură ce creşte nivelul general de dezvoltare a ţării respective. Deci căile

principale de combatere a fraudelor economice în sectorul neformal35 nu sunt

atât metodele juridice de represiune, pedepsire, ori amendă, cât metodele de

susţinere şi dezvoltare a activităţii în aceste sectoare şi crearea condiţiilor legale

de activitate în toate sferele vieţii economice.

O grupă aparte de fraude economice reprezintă fraudele şi infracţiunile

care apar şi influenţează sectorul nereglementat al economiei. Specificul

fraudelor economice în acest sector constă în faptul că procesul de producere şi

prestare a serviciilor este legal. Fraudele economice în sectorul nereglementat

apar în urma unor abateri de la legislaţia în vigoare. Specificul acestor fraude

constă dintr-o serie de particularităţi.

Fraudele şi infracţiunile economice sunt legate de evaziunea fiscală. Din

diferite motive, în sectorul nereglementat are loc procesul de tăinuire totală sau

parţială a volumului de produse şi servicii cu scopul de a nu plăti taxele şi

impozitele cuvenite. Deoarece agenţii economici trebuie să plătească impozitele

înainte de a vinde marfa, majoritatea lor, neavând mijloace libere, preferă să se

34 Turnham D., “Employment and development: a new review of evidence”, Development Center Shedres, OECP, Paris, 1993, p.147.35 Working Paper N 1334, Washington DC, 1996, p.50. În ţările dezvoltate, angajarea în câmpul muncii asigură cca 30% din întreaga forţă de muncă înregistrată. L.V. Normen, “Labor regulations and the the informal economy”, International World Bank.

45

eschiveze de la plata impozitelor, mai ales a celor indirecte: accize, diverse taxe

etc.

O altă grupă de fraude economice în sectorul nereglementat e generată de

eschivarea sau ocolirea legislaţiei şi, mai ales, a reglementărilor, instrucţiunilor

şi dispoziţiilor departamentale şi ministeriale. Asemenea fraude, de regulă, sunt

comise de ambele părţi - şi de stat şi de agenţii economici. Funcţionarii publici,

din diferite motive, încalcă legislaţia, fapt care duce la comiterea fraudelor

economice. De exemplu, decizia Guvernului Republicii Moldova de a interzice

importarea combustibilului cu autocisternele, anularea patentelor, stoparea

procesului de licenţiere pe un termen indefinit în legătură cu comasarea

comisiilor de licenţă departamentale, şi crearea Comisiei Unice de licenţiere,

toate acestea conduc la adâncirea fraudelor economice şi încălcarea legilor din

partea agenţilor economici. Practic, în asemenea cazuri, Guvernul încălcă legile,

schimbând modul de licenţiere. Acelaşi lucru se referă la anularea patentelor,

introducerea standardelor de stat sovietice pentru serviciile sociale. De exemplu,

“Gosstandart” pentru întreprinderile din alimentaţia publică prevede să fie

introduse standardele sovietice din anii ’80, inclusiv fişele tehnologice,

introducerea programului de lucru al întreprinderii etc. Multe speculaţii există în

sistemul de standardizare a utilajului, obiectelor de măsurat36. Aceleaşi probleme

apar în relaţiile dintre serviciile de pompieri, de sanitărie, de zootehnie, de

salubritate ş.a.m.d. şi agenţii economici.

Din alt punct de vedere, agenţii economici încalcă mereu legislaţia sub

diferite forme: nu plătesc deloc sau parţial asigurarea socială pentru lucrătorii

angajaţi; folosesc munca angajaţilor încălcând regulile de securitate a muncii,

fixându-le o remuneraţie mai mică decât salariul minim; unii agenţi economici

nu declară numărul total de angajaţi.

Un tip de fraude economice în sectorul nereglat este condiţionat de

evitarea cerinţelor (parţial sau în întregime) autorităţilor de stat la diferite

36 De exemplu, în fiecare an intreprinderea este nevoită să verifice utilajul anumite servicii de standardizare pentru care trebuie să plătească taxe şi mită. Însă în condiţiile de piaţă principalul “controlor” trebuie să fie concurenţa. Este evident că agentul care nu îndeplineşte cerinţele de servire la nivel este forţat să dea faliment.

46

niveluri. De exemplu, din cauza dificultăţilor la obţinerea licenţelor sau a

diverselor autorizaţii (de exemplu, termenul pentru obţinerea autorizaţiei de

reconstrucţie a casei proprii sau de amenajare a terenului propriu în mun.

Chişinău este de 1-2 ani), agenţii economici desfăşoară diverse genuri de

activitate cu încălcarea cerinţelor birocratice de stat. Drept rezultat se înmulţesc

fraudele economice legate de eschivarea de la achitarea diferitelor taxe, inclusiv

a plăţilor pentru activităţile autorizate şi licenţiate.

Un alt gen de fraude economice, constă în faptul că birocraţii special

limitează eliberarea licenţelor pentru un şir de activităţi. De exemplu, pentru

activitatea de construcţie, de aprovizionare cu combustibil, cu produse

alimentare etc. Ca rezultat, firmele care dispun de asemenea licenţe parazitează

pe seama agenţilor economici care desfăşoară cu forţele proprii aceste genuri de

activitate, plătind o anumită sumă (mită) celor care pot să oficializeze, de

exemplu, căpătarea certificatului urbanistic, să adune semnături de dare în

exploatare şi de înregistrare la BIT.

O cale specifică de comitere a fraudelor economice constă în lărgirea

imigraţiilor ilegale. Deoarece se constrânge sectorul businessului mic şi

mijlociu, mulţi cetăţeni apţi de muncă n-au posibilitatea să obţină un loc de

muncă oficial, legal, fiind nevoiţi să se angajeze în sectorul nereglementat,

subteran. În Republica Moldova, acest proces a luat o mare amploare. Multe

persoane visând la “raiul” din Occident, împrumută şi plătesc sume mari de

dolari pentru a putea pleca şi a se angaja la firmele străine. Fraudele se comit

sub formă de mituire în schimbul vizelor false, asigurării mijloacelor de

transport etc.

Un alt domeniu al fraudelor economice, este cel al escrocheriilor legate de

asistenţa socială. Un număr tot mai mare de angajaţi oficiali se înregistreză ca

şomeri şi primesc nelegitim indemnizaţii de asistenţă socială, în realitate fiind

salariaţi ai companiilor care nu-şi înregistrează personalul. Acest fenomen este

răspândit în ţările dezvoltate, deoarece, datorită indemnizaţiilor substanţiale este

mai convenabil să fii şomer, decât să îndeplineşti diverse activităţi în sectorul 47

neformal şi subteran. Acest proces, însă, începe să se răspândească şi în ţările de

tranziţie. Tot mai mulţi salariaţi aşteaptă indemnizaţii de şomaj, sponsorizare,

acordare de ajutor din diverse fonduri materiale etc.

Specificul acestui proces în Republica Moldova constă în faptul că cca

500 mii de pensionari apţi de muncă aşteaptă de la partidul de guvernământ

facilităţi sociale directe, fără să se implice cu experienţa lor avansată în

activitatea economică. Se creează o situaţie dificilă, cei tineri tind să plece peste

hotare după “bani mari”, iar cei de vârsta a treia nu au destul stimul şi interes

pentru a se implica în procesul economic.

Căile de combatere a fraudelor economice în sectorul nereglementat nu

constă:

- în stoparea, în general, a procesului de producere a mărfurilor şi prestare

a serviciilor (cu toate că multe acţiuni ale Guvernului prevăd anume

asemenea tendinţe), în stimularea puterii în scopul perceperii unor

impozite şi taxe exagerate, în stoarcerea de la agenţii economici a

ultimului venit şi resurse,

- în acordarea de împuterniciri funcţionarilor, care să impună executarea cu

orice preţ a instrucţiunilor departamentale, ci în crearea unor condiţii

echitabile, optime pentru toţi agenţii din punct de vedere al funcţionării şi

impozitării, care ar stimula orice agent economic să renunţe să comită

fraude şi infracţiuni.

Dacă puterea nu dă dovadă de suficientă voinţă politică pentru a crea

asemenea condiţii, înseamnă că e coruptă şi are interes să menţină existentele

reguli de joc pentru sectorul nereglementat, manifestând toleranţă faţă de

extinderea fraudelor economice şi a sectorului nereglementat al economiei

subterane.

Evidenţa şi combaterea fraudelor economice în sectorul nereglementat

este dificilă, deoarece persoanele implicate în procesul de fraudare (evaziune

fiscală, escrocherii cu asigurarea fiscală, cu licenţierea etc.) ascund informaţia şi

situaţia reală, care sunt necesare pentru evaluarea obiectivă a PIB-ului ţării.48

Un grup specific de fraude economice în general şi, în special, pentru

Republica Moldava, îl alcătuiesc fraudele comise în sectorul criminal, loc în

care se comit fraude ca urmare a producerii mărfurilor şi prestării serviciilor

absolut ilegale. Este vorba de întreprinderi subterane de fabricare a băuturilor

alcoolice false (coniac, şampanie, vin etc.), a produselor de tutun, narcoticelor,

armamentului, practicarea prostituţiei, vinderea copiilor ca material medical şi o

serie de alte activităţi criminale. Acest tip de fraude este analizat pe larg în

literatura de specialitate. Pe noi ne interesează cauzele care stimulează aceste

fraude economice, pentru a găsi căile de minimalizare şi apoi de eradicare a

acestui fenomen.

System of National Accounts (S.N.A.) propune ca fraudele economice să

fie incluse în produsul naţional brut (P.I.B.), deşi furturile trebuie excluse37.

Economistul Carter M. este împotriva includerii rezultatelor fraudelor

criminale în produsul naţional, căci aceste venituri sunt “rele”38.

De exemplu, economistul Blades evidenţiază 9 genuri de activităţi

frauduloase, care ar putea fi incluse în produsul naţional şi anume: fraudele în

producţia şi distribuirea mărfurilor şi serviciilor ilegale, contrabanda, furturile la

locul de muncă, mita, furturile din marketuri, furturile de bani, escrocheriile cu

cecuri şi cărţi de credit, estorcările39.

Deosebit de actuală este problema fraudelor economice din sectorul

criminal în toate ţările, inclusiv în cele de tranziţie şi, în special, în Republica

Moldova. Specificul acestei probleme, este condiţionat de problemele generale

care apar în toate ţările de tranziţie; lipsa de mijloace pentru circulaţia

economică naţională; problemele sociale rămase din vremurile sovietice şi

actualizate în prezent; procesul fiscal dur; monitorizarea slabă a sistemului

economic (masa monetară alcătuieşte 18-20% din PIB); deficitul bugetar redus

(3% din PIB); deschiderea hotarelor şi invazia mărfurilor din ţările dezvoltate pe

37 UN, “A System of Natiomnal Accounts and Supporting Tables”, United Nations Studies Methods, 1953,N2:New-York; ibidem 1968,N2, rev.3:New-York.38 Carter M. “Issues in the hidden economy – a survey”, Economic Record, 60 1984, p. 208-221.39 Blades D. “Crime: what should be recorded in the National acounds and what difference would it take”, in W.Gaertnev and A.Wenif, Berlin 1985, p.45-48.

49

pieţele tranzitorii etc. Însă pentru Republica Moldova, se mai adaugă o serie de

probleme specifice ei. Se are în vedere problema fraudelor economice din

sectorul criminal transnistrean. Particularitatea acestui sector criminal constă în

faptul că tot spectrul de fraude criminale: comerţul cu narcotice, armament,

producerea şi falsificarea băuturilor alcoolice ş.a.m.d. sunt protejate şi stimulate

de administraţia locală. Transnistria este un exemplu clasic de îmbinare a

sectorului fraudulos criminal cu puterea şi birocratismul local. Toate acestea se

produc sub lozinca independenţei şi păstrarea limbii ruse ca limbă de stat.

Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice în sectorul

criminal, în afară de problemele generale ale acestui sector, trebuie să ţină cont

şi de specificul fenomenului criminal din Transnistria. Rezolvarea acestei

probleme iese din competenţa Guvernului Republicii Moldova şi necesită

implicarea OSCE, Federaţiei Ruse, Ucrainei, României. Direcţiile de combatere

a fraudelor criminale trebuie elaborate împreună cu structurile de resort din

aceste ţări40.

Problema includerii activităţilor sectorului criminal în produsul naţional

este interesantă din punctul de vedere al utilizării mijloacelor criminale. Mulţi

economişti studiază aceste proleme din punctul de vedere al utilizării banilor

“murdari” din sectorul criminal pentru scopuri “curate”, cum ar fi: mărirea

masei monetare în circuitul economic, finanţarea deficitului bugetar prin

cumpărarea titlurilor de stat, investirile în businessul legal. În opinia noastră,

amnistierea (până la o anumită limită) a rezultatelor căpătate din unele activităţi

ilegale ar fi una din căile de soluţionare a problemei mijloacelor circulante şi de

reducere a sectorului criminal. Totodată, aceste resurse ar putea fi folosite în

sectorul oficial şi în interesul economiei naţionale41. Strategia de combatere a

fraudelor economice trebuie să includă acest aspect specific.

40 În acest sens, este logică acţiunea Preşedintelui Republicii Moldova V.Voronin, de a implica Germania în lupta contra evaziunii vamale din Transnistria.41 În literatura de specialitate există o poziţie diametral opusă. După părerea acestora din punct de vedere moral şi a imaginii ţării în lume, este imposibilă utilizarea banilor “murdari”. În aceeaşi direcţie poate să acţioneze legea cu privire la controlul tranzacţiilor mai mari de 810 000 USD. Acest fapt poate să ducă la emigrarea capitalului din ţară în zonele libere.

50

În general, principiile şi formele de combatere a fraudelor economice

trebuie să se bazeze pe clasificarea funcţională şi structurală a fraudelor

economice, pe specificul fiecărui tip de fraude economice. Totodată, trebuie să

se ia în consideraţie că fraudele economice din diverse sectoare interacţionează

cu elementele principale ale fiecărui sector şi influenţează alte sectoare care

conţin elemente din celelalte sectoare. Structura şi interacţiunea diverselor

fraude şi sectoare economice este prezentată în schema din anexa 13.

Specificul sistemului de fraude economice în Republica Moldova constă

în interacţiunea sectoarelor economiei subterane şi impactul lor asupra

sectorului oficial. Totodată, sistemul de fraude economice din partea dreaptă a

Nistrului, interacţionează şi este influenţat de sistemul criminal din partea stângă

a Nistrului. Interacţiunea are loc în diverse domenii şi la două niveluri.

La nivel macroeconomic, criminalul transnistrean implică macroeconomia

Republicii Moldova prin diferite forme, inclusiv prin intermediul gazelor

naturale importate din Rusia, reţelei căilor ferate, livrării energiei de la

Termocentrala Cuciurgan. De exemplu, executarea cheltuielilor pentru folosirea

gazului natural de circa 600 mil USD. Această utilizare se efectuează fără nici

un control din partea Chişinăului, dar datoriile se trec pe contul Republicii

Moldova. Preţurile exagerate la motorina folosită de Termocentrala de la

Cuciurgan se includ în preţul energiei electrice folosite în partea dreaptă a

Nistrului. Mari fraude economice se comit în urma speculaţiilor în cadrul

organelor căilor ferate din partea stângă a Nistrului (reţinerea vagoanelor,

blocarea mărfurilor şi furtul lor). E aplicat pe larg dumpingul la metalul de la

Râbniţa42 şi la alte mărfuri din Transnistria. La nivelul microeconomic,

interacţiunea fraudelor economice şi a elementelor sectorului subteran este cu

mult mai diversă şi capătă diferite forme. În primul rând, diferenţa mare dintre

taxele vamale şi impozitele la mărfurile şi serviciile din ambele părţi ale

Nistrului, a cauzat o serie de fraude economice. Practic, cea mai mare parte a

băuturilor alcoolice, a ţigărilor şi a combustibilului trec (oficial sau numai 42Pentru prima dată Preşedintele Voronin a reacţionat adecvat la fraudele economice comise de Guvernul Tarlev. Reacţia a fost momentană şi s-a terminat cu demisia demnitarilor.

51

formal) prin Transnistria şi apoi, fără plata impozitelor şi taxelor, se întorc în

partea dreaptă a Nistrului. Cel mai interesant lucru constă în faptul că, înainte de

preşedintele V. Voronin, această situaţie era menţinută oficial prin transmiterea

de către Republica Moldova a ştampilelor vamale Transnistriei43. Deorece

sectorul neformal, nereglementat şi criminal este mai vast în Transnistria, acesta

are o influenţă mai mare şi mai dăunătoare asupra sectoarelor respective din

partea dreaptă a Nistrului.

Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice trebuie să ţină

cont de interacţiunea sectorului real cu cel subteran. O serie de principii şi

factori influenţează această interacţiune44. Ea poate fi pozitivă şi să conducă la

extinderea sectorului oficial în defavoarea celui subteran şi invers, negativă,

când sectorul subteran prevalează în economie, influenţează şi determină

caracterul negativ al dezvoltării sectorului oficial.

Strategia de combatere a fraudelor economice trebuie să reflecte

tendinţele generale şi particulare, multitudinea tipurilor şi metodelor de

clasificare a fraudelor economice apărute în societate.

Combaterea reală şi efectivă a fraudelor economice va fi posibilă, în mare

măsură, printr-o accelerare a procesului de organizare şi funcţionare a Centrului

pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (C.C.C.E.C.) dotarea lui cu

funcţii speciale.

43 Pentru prima dată V.Voronin a retras baza oficială de fraude economice anulând ştampila vamală a Moldovei pentru Transnistria.

44 Interacţiunea sectorului real cu cel subteran şi a fraudelor economice comise între ele se află în centrul atenţiei multor savanţi. De exemplu, Tuchteldt delimitează câţiva factori şi cauzele acestor influenţe: inclusiv caracterul poverii fiscale şi a asigurărilor sociale de stat; creşterea deficitului bugetar; sporirea dobânzilor la rezidenţii străini; reducerea numărului de ore lucrătoare etc., vezi Tuchtteldt, “Schattenwirshft-ein sweiter wirtschafskreislauf”, Zeitschriff fur wirtschattspolitk, 1984, vol.33 nr.1, p.13-43. Factorii şi cauzele principale de interacţiune între sectoarele oficiale şi subterane şi a fraudelor economice sunt analizate şi în lucrările economiştilor: Carter M., Duchene G., Ferge L., Gershuny J. Carter M., “Usues in the hidden economy – a survey”, Economic record 60, 1984, p. 209-221; Duchene G., “L’analyse de la seconde economie”, in Larigene, 1981,p.256-287; Ferge L. Edgar, “A new perspective on macroeconomic phenomena, the theory and measurement of the unobserved sector of United States economy; Causes, consequences and implications”, Madison Leiden 1980; Gershuny J.I. and Pahl R.E. “Work autside employment: some preliminary speculations”, New Universities Quaterly, 1979, vol.34, p.120-125.

52

Cap. II. Analiza fraudelor economice şi gestionarea procesului de

combatere a lor

53

Caracterul general şi specificul gestionării procesului de combatere a

fraudelor economice şi de reducere a sectorului economic subteran, includ

diverse domenii şi niveluri:

Gestionarea proceselor antifraudă la nivel naţional, macroeconomic;

Managementul procesului de combatere a fraudelor economice şi de

restrângere a sectorului subteran la nivel interramural, departamental şi local;

Gestionarea şi implementarea sistemului de combatere a fraudelor economice

la nivel microeconomic.

Aceste niveluri şi domenii de gestionare a procesului de combatere a

fraudelor economice sunt strâns legate, interacţionează şi se influenţează

reciproc. Însă dominanta, nucleul gestionării combaterii fraudelor economice

constituie mecanismul şi elementele combaterii acestor fraude la nivel

macroeconomic. Particularităţile gestionării la nivel naţional nu numai că

determină specificul şi formele de combatere şi eradicare a fraudelor economice

la nivelurile departamental şi administrativ local, ci influenţează şi determină

efectul acestei combateri şi reprimări la nivel de întreprindere şi activitate

concretă.

În acest capitol, vom examina factorii, indicatorii şi specificul influenţării

şi gestionării procesului de fraude economice la nivelul macroeconomic.

Totodată, trebuie analizate şi evidenţiate structura şi particularităţile fraudelor

economice şi ale managementului de combatere a fraudelor economice şi

reprimare a sectorului neoficial şi criminal la nivel microeconomic.

2.1. Analiza fraudelor economice şi specificul gestionării

procesului de minimalizare a lor

54

Esenţa şi eficacitatea gestionării fenomenului antifraudă constau în reacţia

privind acceptarea sau neacceptarea de către agenţii economici a amestecului

statului în activitatea lor şi a procesului economic în ansamblu.

Tendinţa generală a acestei acceptări sau neacceptări şi specificul

gestionării procesului de combatere a fraudelor economice, precum şi

restrângerea sectorului neoficial la nivel naţional depind şi, totodată, alcătuiesc

politica economică a statului cu o dezvoltare social-democratică şi cu o

economie de piaţă.

Caracterul şi particularităţile acestei politici economice şi de combatere a

fraudelor economice se reflectă şi se exprimă printr-un sistem de indicatori şi

parametri naţionali, şi anume:

1. Ritmul de creştere sau de descreştere a PIB al ţării şi influenţa lui

asupra creşterii bunăstării populaţiei;

2. Dinamica inflaţiei şi impactul ei asupra structurii şi indicilor de preţuri;

3. Deficitul bugetar, structura şi specificul acoperirii acestui deficit şi

consecinţele de neacoperire a cerinţelor sociale strict necesare;

4. Nivelul impozitelor şi volumul mijloacelor băneşti percepute de la

agenţii economici;

5. Structura şi volumul achiziţiilor de stat ce influenţează fraudele

economice şi sectorul subteran;

6. Tendinţa de dezvoltare, relaţiile şi structura sectoarelor oficial şi

subteran;

7. Masa monetară în circulaţie şi viteza de rotaţie a banilor;

8. Dimensiunile şi specificul extinderii şi influenţei sectorului subteran în

sistemul economic;

9. Structura şi specificul balanţei de plăţi, a exportului şi importului şi a

operaţiunilor financiare care influenţează fraudele economice;

10.Structura şi volumul datoriei de stat;

11.Dinamica investiţiilor şi influenţa lor asupra creşterii sau descreşterii

numărului locurilor de muncă şi a şomajului.55

Aceşti indicatori macroeconomici de bază ai dezvoltării economiei

naţionale sunt reflectaţi în tabelul 2. După cum se observă în acest tabel, pe de o

parte, PIB în preţuri comparabile creşte, exportul şi cursul de schimb al leului

descreşte, pe de altă parte, sporesc datoriile de stat interne şi externe, deficitul

bugetar, importul şi bugetul (coşul) minim de consum. Anume particularităţile,

tendinţele dezvoltării şi dinamica acestor indicatori determină specificul

gestiunii şi modul de comportare a infractorilor din sectorul neoficial, precum şi

particularităţile fraudelor economice.

Unul din indicatorii principali macroeconomici îl reprezintă tendinţele de

dezvoltare şi caracterul politicii bugetar-financiare şi creditar-valutare, ca

expresie concentrată a politicii economice, care predetermină şi influenţează

procesul de minimalizare a fraudelor economice şi de extindere ori restrângere a

sectorului subteran. Elaborarea şi realizarea politicii şi relaţiilor bugetare care

influenţează fraudele economice sunt asigurate prin diverse acţiuni:

- elaborarea şi realizarea unui buget non-deficitar, pozitiv;

- menţinerea deficitului la nivelul minimal, favorabil procesului de

minimalizare a fraudelor economice;

- elaborarea şi implementarea politicii bugetare cu deficit esenţial –

indicatorul principal al nivelului de fraudare a societăţii.

Spre deosebire de alte politici, politica bugetară, în Republica Moldova se

caracterizează printr-un deficit avansat (vezi tabelul 3), reflectând situaţia

economică şi politică frauduloasă în ţară şi, în acelaşi timp, exprimând nivelul

de extindere a sectorului subteran şi subminând securitatea economică a statului.

Dinamica creşterii deficitului bugetar mai rapidă decât a PIB în Republica

Moldova agravează şi mai mult procesul de fraudare economică şi de extindere a

sectorului subteran.

Tabelul 2

Indicatorii macroeconomici principali în Republica Moldova(mil.lei)

Denumirea 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

1.PIB 4737 6480 7798 8917 9122 12322 16020 19019

56

2.PIB în preţ

comparabil %

-30.9 -1.4 -5.9 1.6 -6.5 -3.4 2.1 6.1

3.PIB pe cap locuitor USD 400 470.7 527.8 464.9 321.3 354.1 407.8

4.Deficit bugetar 274 347 753 667 305 395 166 370

5.Surse de finanţare a

deficitului:

a)Surse interne 258 291 608 314 113 370

Credite BNM 497 281 0 184

Vânzări HVS 104 33 112 186

6.Datoria de stat

internă:

270 476 737 984 1572 1911 2023 2405

HVS 110 275 459 563 595 707 898

Credite BNM 367 461.5 512 1009 1315 1315 1507

7.Rata inflaţiei(%) 23.8 15.1 11.2 18.3 43.7 18.4 6.3

8.Indice preţ consum (anual) 30 24 12 8 39 31 9.8

9.Masa monetară(M3) 1244 1434 1923 1756 2504 3510 4787

10.Bugetul minim de consum 311 388 440 473 662 945 1053

11.Salariu mediu lunar 143 187 220 250 305 408 519

12.Cursul de schimb(media) 4.5 4.6 4.62 5.37 10.52 12.43 12.87

13.Export (FOB)mil.USD 746 823 890 644 475 477 572

14.Import(FOB)mil.USD 841 1083 1238 1032 610 783 889

15.Depozite bancare:

În monedă naţională 764.4 501.4 687.4 768.8 1354.1

În valută străină, USD 47.8 59.8 137.4 158.1

Sursa: Calculat după datele Guvernului Republicii Moldova

Interacţiunea şi influenţa reciprocă dintre creşterea deficitului bugetar, a

fraudelor economice şi sectorul neoficial sunt directe şi dominante. Într-adevăr,

deficitul bugetar avansat creează condiţii favorabile şi facilitează relaţiile

economice frauduloase. În economiile cu deficit bugetar mai mare decât deficitul

minimal, care de obicei alcătuieşte 35% din PIB, şi cu termen relativ îndelungat

(după cum se vede în tabelul 2), conduce la situaţia când în orice activitate

economică predomină relaţii cu caracter de fraudă economică. Cu alte cuvinte,

57

într-o economie cu un deficit bugetar considerabil, orice activitate economică

conţine, potenţial sau real, momente de fraudă economică şi de relaţii ilegale45.

În orice situaţie, fraudele economice în economia naţională cresc, indiferent

de modalităţile de finanţare a deficitului bugetar. În primul rând, se agravează

fraudele economice şi se extinde sectorul economiei neoficiale, fiindcă deficitul

bugetar este acoperit din contul creditelor acordate de Guvernul Republicii

Moldova (aceste credite au sporit în perioada 1995-2001 de cca 4.5 ori - de la

367 mil.lei, în 1995, la 1507 mil.lei, în 2001) sau sunt procurate hârtii de valoare

ale statului, care au atins cifra de circa 0,9 mild.lei în 2001. În ambele cazuri, are

loc procesul de finanţare a deficitului bugetar prin metode inflaţioniste, care

conduc la micşorarea veniturilor unor agenţi economici şi tăinuirea lor de către

alţi agenţi. În asemenea cazuri, se creează condiţii pentru comiterea fraudelor

economice, fie de către stat - prin devalorizarea monedei naţionale şi reducerea

veniturilor majorităţii populaţiei, fie de către agenţii economici - prin tăinuirea

veniturilor. O astfel de modalitate de finanţare a deficitului bugetar afectează

economia naţională. În paralel cu provocarea creşterii inflaţiei, are loc

extinderea finanţărilor deficitului bugetar prin creditele acordate de Banca

Naţională a Moldovei şi trecerea acestor credite la datoria internă a statului, care

a crescut în 2001, faţă de 1995, de cca 9 ori, atingând suma de 2,4 mild.lei (vezi

tabelul 2). Acest fenomen duce la sustragerea resurselor creditare din circuitul

economic şi reducerea mijloacelor circulante extrem de necesare economiei,

deoarece acestea servesc sistemul economic. Ţinând cont de faptul că nivelul

volumului mijloacelor circulante oficiale e şi aşa foarte scăzut, reducerea şi

“tocarea” lor în urma creditării deficitului bugetar agravează problema asigurării

economiei cu mijloacele circuitului economic. Problema optimizării volumului

mijloacelor circulante în economie se agravează şi mai mult, dacă avem în

vedere că în structura economiei Republicii Moldova predomină CAI, unde

rotaţia mijloacelor circulante este lentă. Deficitul mijloacelor circulante,

sustragerea creditelor din economie, creşterea datoriei publice interne, a inflaţiei 45 Deficitul bugetar reprezintă aceeaşi infecţie pentru economie, ca şi contaminarea sângelui. Presiunea mare a deficitului bugetar are acelaşi efect ca şi tensiunea înaltă a sângelui în organismul uman.

58

conduce la sporirea numerarului în circulaţie în raport cu depozitele bancare.

Acest proces favorizează fraudele economice şi extinderea sectorului subteran,

deoarece reducerea mijloacelor circulante în economie creează condiţii pentru

speculaţii esenţiale cu resurse creditare, ridicarea nivelului de barterizare a

economiei şi creşterea gradului de tăinuire a veniturilor.

Finanţarea deficitului bugetar din contul sporirii emiterii hârtiilor de

valoare de stat (în perioada 1995-2001, HVS au crescut de cca 9 ori, atingând

suma de 898 mil.lei) şi vânzarea lor cu o dobândă mai mare decât cea de piaţă,

face să crească în mod esenţial rata inflaţiei, conducând indirect la sustragerea

banilor din economia reală şi la creşterea viitoarelor cheltuieli publice.

Creşterea deficitului bugetar este o tendinţă generală pentru majoritatea

ţărilor (vezi anexa 1). Cele mai mari proporţii ale deficitului bugetar s-au

înregistrat în Armenia, Georgia, , Iugoslavia, Ucraina, Bulgaria, Moldova, Grecia

şi alte ţări.

Eficacitatea politicii economice şi a procesului de gestionare

macroeconomică, în mare măsură, depinde nu numai de mărimea deficitului

bugetar, ci şi de dinamica lui de creştere într-o anumită perioadă. Creşterea mai

rapidă a deficitului bugetar decât a PIB în Republica Moldova (deficitul în

perioada 1994-2001 a crescut de 1,35 ori, iar PIB real doar cu 6,1%) indică o

gestionare economică ineficientă şi un management de influenţă şi stimulare a

fenomenului de extindere a fraudelor economice şi a sectorului subteran. Această

tendinţă ineficientă de gestionare a economiei şi, corespunzător, de extindere a

fraudelor economice nu este o excepţie pentru Republica Moldova. Ea a avut loc

în majoritatea ţărilor din Europa Centrală, statelor din CSI şi din Europa

Occidentală. Această tendinţă vorbeşte nu numai despre un grad înalt de

răspândire a fraudelor economice şi de extindere a sectorului neoficial, de

iresponsabilitate a politicii macroeconomice, promovată în aceste ţări, ci şi de o

tendinţă generală în economia ţărilor în tranziţie. Specificul managementului în

ţările de tranziţie a determinat cota mare a fraudelor economice şi a sectorului lor

subteran faţă de ţările cu o economie de piaţă dezvoltată.59

Un factor macroeconomic important care influenţează fraudele economice,

este inflaţia. Procesele inflaţioniste şi impactul lor asupra fraudelor economice şi

a sectorului subteran sunt diverse în diferite ţări. Însă există o legătură directă

dintre creşterea sau descreşterea inflaţiei şi creşterea sau descreşterea fraudelor

economice şi a sectorului subteran. Dacă inflaţia creşte, are loc procesul de

stimulare a fraudelor economice, de stagnare a sectorului oficial, de extindere a

sectoarelor neoficiale, nereglementate, subterane şi criminale. Însă, dacă se

reduce rata inflaţiei, atunci are loc procesul de accelerare a economiei oficiale pe

contul restrângerii sectorului subteran şi reducerii fraudelor economice. Această

tendinţă există mai mult de o jumătate de secol cu unele particularităţi pentru

ţările din Europa Occidentală (vezi anexa 2). În majoritatea ţărilor cu o economie

în tranziţie, s-a înregistrat o creştere bruscă a inflaţiei şi, respectiv, o extindere

considerabilă a fraudelor economice. Republica Moldova, în acest sens, deţine

un loc de frunte, având prioritate doar Ucraina, Croaţia, Iugoslavia şi Macedonia.

Specificul gestionării şi politicii economice din a doua jumătate a secolului

XX, în majoritatea ţărilor din Europa s-a reflectat o inflaţie în creştere, o scădere

a ritmurilor economiei şi a PIB şi o creştere a deficitului bugetar al acestor ţări.

Aceste tendinţe au cauzat o răspândire largă a fraudelor economice şi o extindere

catastrofală a sectorului neoficial din aceste ţări (vezi figura 3).

Diagrama din figura 3 reflectă un nivel înalt al fraudelor economice faţă

de PIB şi o rată considerabilă a sectorului subteran în PIB.

Particularităţile gestionării economiei din Europa Centrală au determinat o

creştere esenţială a fraudelor economice care constituie o pondere considerabilă

în PIB al acestor ţări. Conform diagramei de mai jos, nivelul de gestionare şi de

combatere a fraudelor economice în Polonia şi Estonia este mai înalt decât în

60

Figura 3. Nivelul de combatere a fraudelor economice în diverse ţări

Italia şi Belgia46.

Generalizând, am putea conchide că, în ultima jumătate a secolului XX, s-

au înrăutăţit majoritatea indicilor macroeconomici, care au influenţat specificul

gestionării şi creşterea fraudelor economice şi a sectorului subteran. Totodată

procesul de agravare a fraudelor economice constituie unul din cei mai esenţiali

factori de destabilizare a sistemului economic şi influenţează negativ instituţiile

statului. Ca rezultat, are loc creşterea şi mai rapidă a deficitului bugetului de stat,

se activează procesul de devalorizare a monedelor naţionale şi a valutelor

internaţionale, creşte esenţial şomajul real. Asemenea tendinţe negative au loc, în

asamblu, şi în economia Republicii Moldova. A crescut şomajul real, cursul de

schimb al leului, de la 4,5 pentru un dolar SUA în 1995 la 13,62 în 2001 (vezi

tabelul 2).

Specificul gestionării economiei în Republica Moldova, în ultimii 12 ani

se caracterizează prin existenţa unui aparat de stat birocratizat, corupt şi politizat.

În anii 1988-2000, s-a ajuns până la cazul când fiecare partid avea cota sa de

funcţii în Guvern, iar Guvernul nu era creat după principiul de echipă unică şi

nici pe bază profesională, nepolitizată, ci din contra, după principiul 2+2+2+1.

După acelaşi principiu era divizată nu numai funcţia de ministru, dar se

împărţeau şi vacanţele de viceministru şi de şefi ai direcţiilor. Cu alte cuvinte

fiecare minister se transforma într-un microparlament. E limpede că, în aşa mod,

Guvernul fiind politizat era şi corupt şi servea interesele partidelor.

Altă deosebire a sistemului de gestionare a economiei şi de combatere a

fraudelor economice constă în lipsa în acest sistem a unui mecanism de

reglementare a circuitului resurselor materiale şi financiare pe baza unor

normative ale economiei de piaţă. Acest mecanism trebuie să conţină anumite

elemente, inclusiv:

normativele de dobândire, utilizare, gestionare şi vânzare a resurselor

naturale, care trebuie să fie similare cu cele acceptate de comunitatea

46 Vezi Wall Street Journal, reuters, september 199761

internaţională financiar-creditară. Aceste normative trebuie să fie elaborate

pornind de la specificul tehnologic şi ramural;

sistemul de reglementare a rentabilităţii resurselor materiale şi financiare. (În

prezent se iau în evidenţă de către agenţii economici numai cheltuielile de

procurare şi de utilizare a resurselor materiale. Acest sistem este ineficient şi

permite agenţilor economici să micşoreze esenţial volumul cheltuielilor şi,

respectiv, să majoreze baza creşterii numărului fraudelor economice şi a

sectorului subteran);

elaborarea normativelor de preţuri la mărfurile importate pornind de la

preţurile mondiale şi de la principiile economiei de piaţă. În prezent, agenţii

economici au plecat în sectorul subteran pentru a nu plăti pe deplin sau

parţial impozite la mărfurile importate, micşorându-se astfel volumul taxelor;

elaborarea normativelor de plată a impozitelor pe produsul final. Mulţi agenţi

economici folosesc forţa de muncă ieftină şi mobilă şi resursele financiare,

producând semifabricate pentru export de la care nu se încasează TVA,

ignorând astfel legislaţia Republicii Moldova şi aducând mari prejudicii

economiei naţionale;

elaborarea unui sistem de preţuri de cost ale produselor conform pierderilor

variabile şi efectuarea, în condiţiile Republicii Moldova, a unui control

eficient, exercitat de acţionari şi de organele de stat. Analiza dosarelor

agenţilor economici din ramura de vinificaţie, demonstrează că 30% din

structura fraudelor economice sunt cauzate de umflarea substanţială a

cheltuielilor de evidenţă a procurării şi a consumului de către aceşti agenţi a

resurselor materiale şi financiare, 35% alcătuiesc fraudele economice legate

de mărirea normativelor de furnizare, prelucrare, pierdere a resurselor

materiale şi financiare, 25% sunt fraude economice legate de micşorarea

plăţilor la buget din exportul-importul mărfurilor şi resurselor materiale şi

financiare47.

47 Calculele pe baza dosarelor de control ale întreprinderilor de vinificaţie ale Republicii Moldova.62

Elaborarea şi implementarea unui sistem de normative bine argumentate va

conduce la prevenirea fraudelor economice în Republica Moldova. Unul din

elementele gestionării de stat a procesului de combatere a fraudelor economice îl

constituie nivelul fiscalităţii şi volumul cheltuielilor publice. Tendinţa de

creştere a impozitelor şi taxelor de stat conduce la majorarea volumului

resurselor financiare percepute de la agenţii economici. În asemenea situaţie,

agenţii economici sunt impuşi să reducă volumul de cheltuieli pentru consum şi

pentru acumularea resurselor şi lărgirea producţiei. Drept rezultat, se va reduce

volumul produsului naţional. Această reducere are loc nemijlocit, prin scăderea

veniturilor de la realizarea mărfurilor de consum şi, indirect, prin micşorarea

volumului de investiţii şi a volumelor de procurare a bunurilor fixe. Agenţii

economici, în condiţiile acestui tip de gestionare a circuitului veniturilor

orientate spre creşterea impozitelor, părăsesc sectorul oficial, plecând în sectorul

ilegal de activitate şi, fireşte, se eschivează de la respectarea legislaţiei. Drept

urmare, creşte volumul fraudelor economice, se reduce “partea oficială” a

produsului naţional şi creşte esenţial volumul sectorului şi pieţei subterane. Şi

dimpotrivă, dacă procesul de gestionare şi reglementare include elemente de

reducere a volumului impozitelor şi taxelor de stat, se înviorează consumul,

creşte volumul investiţiilor şi al reproducţiei lărgite. Drept rezultat, scade

volumul fraudelor economice, creşte “partea oficială” a PIB şi, respectiv, se

micşorează sectorul subteran al economiei.

Un element important al procesului de gestionare a economiei şi de

combatere a fraudelor economice îl constituie caracterul şi dinamica volumului

achiziţiilor de stat de produse ale ramurilor prioritare. Structura achiziţiilor

prioritare de sat şi majorarea volumelor acestora conduce la creşterea volumului

vânzărilor de mărfuri şi servicii către stat şi la creşterea veniturilor agenţilor

economici şi a PIB. Ca rezultat, cresc investiţiile şi, respectiv, numărul

angajaţilor în sfera productivă, creşte productivitatea muncii şi se majorează

salariile. Însă, dacă politica de gestionare include elementele de reducere a

volumului achiziţiilor de stat în sferele prioritare ale economiei naţionale, are loc 63

reducerea volumului vânzărilor şi, respectiv, a volumului producţiei din ramurile

prioritare, apoi, indirect, se reduce sectorul oficial în folosul creşterii celui

neoficial. Totodată, se extind fraudele economice şi creşte “cota subterană” a

produsului naţional.

Un alt element important al procesului gestionării de stat a economiei şi a

procesului de combatere sau, dimpotrivă, de stimulare a fraudelor economice îl

constituie politica creditar-monetară. Acest element include acţiunile întrprinse

de Guvern, Banca Naţională şi Parlamentul Republicii Moldova, care elaborează

şi influenţează politica monetară, inclusiv inflaţia, cantitatea de bani în circulaţie,

rezervele valutare şi viteza de circulaţie a banilor. Menţinerea masei monetare

timp îndelungat la un nivel mult mai mic decât volumul mijloacelor necesare

pentru circuitul economic, conduce la constrângerea economică şi la reducerea

ponderii oficiale a produsului naţional real. În asemenea caz, viteza de rotaţie a

banilor este exagerată şi banii nu “reuşesc” să servească circuitul economic.

Concomitent, creşte volumul de barterizare a economiei, apărând condiţii

favorabile pentru extinderea fraudelor economice şi a sectorului subteran. Însă,

dacă va creşte masa monetară, într-o perioadă relativ scurtă, la nivelul volumului

mijloacelor circulante necesare pentru dezvoltarea normală a economiei, va spori

PIB real. Dacă acest volum de masă monetară va fi acoperit de o creştere

respectivă a rezervelor valutare, nu se va înregistra o creştere esenţială a inflaţiei

şi o majorare considerabilă a preţurilor. Totodată, scade viteza de rotaţie a

banilor şi sporesc esenţial investiţiile capitale în economie. Drept urmare, scade

“partea neoficială” a PIB şi se diminuează fraudele economice.

În Republica Moldova, masa monetară M3 alcătuieşte aproximativ 4,5-4,8

miliarde de lei (vezi tabelul 2), iar viteza de rotaţie atinge cca 5,5 rotaţii pe an.

Însă volumul mijloacelor circulante necesare pentru servirea normală a

circuitului economic trebuie să constituie circa 9-10 miliarde de lei. Deci, în

asemenea situaţie, masa monetară este de 2-3 ori mai redusă decât cerinţele

economiei. Problema se agravează şi mai mult, dacă avem în vedere că în M3

sunt incluse şi depozitele care sunt folosite relativ ineficient pentru servirea 64

economiei reale. E limpede că sporirea masei monetare trebuie să aibă loc o dată

cu creşterea de circa 2-3 ori a rezervelor valutare ale Bănci Naţionale. Doar în

asemenea caz va fi influenţată pozitiv creşterea produsului naţional real şi se va

reduce “partea lui subterană ”.

În prezent, în structura masei monetare, creşte volumul mijloacelor

financiare, care circulă în numerar şi, neoficial, depăşeşte volumul depozitelor

băneşti din bănci. În asemenea condiţii, în produsul naţional creşte partea servită

de “banii murdari” şi de banii în numerar. Dacă circuitul în numerar, timp

îndelungat, depăşeşte cu mult circuitul prin depozitele bancare, apare situaţia

când partea produsului naţional servită de bani în numerar depăşeşte partea

oficială a produsului naţional servită de “bani legali”. În această situaţie, creşte

considerabil posibilitatea de fraudare a economiei.

Creşterea masei monetare în circulaţie, într-o perioadă îndelungată,

susţinută de o sporire adecvată a resurselor valutare, asigură stabilitatea

preţurilor, înviorarea activităţii economice, scăderea ratei dobânzilor şi, în

definitiv, creşterea produsului naţional real şi scăderea vitezei de rotaţie a

banilor, precum şi sporirea volumului investiţiilor. Acest proces influenţează

pozitiv raportul dintre “partea subterană” şi cea “oficială” a produsului naţional

real.

Un rol însemnat în structura procesului de reglementare şi de gestionare a

economiei şi a combaterii fraudelor economice îl constituie specificul exportului

şi importului în ţară, situaţia balanţei de plăţi şi impactul sectorului străin asupra

economiei naţionale. O dată cu trecerea la economia de piaţă şi liberalizarea

relaţiilor economice, ţările în tranziţie, inclusiv Republica Moldova, tot mai clar

se situează în categoria ţărilor cu o economie deschisă. Acest proces se

intensifică după aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a

Comerţului. În această situaţie, Republica Moldova îşi intensifică relaţiile cu

lumea exterioară prin sporirea importului şi a exportului de mărfuri şi servicii,

precum şi prin intermediul burselor de valori, pieţelor financiare mondiale.

Tendinţele şi caracterul gestiunii procesului de sporire a volumelor importului şi 65

exportului şi raportul dintre import şi export sunt negative. Importul, în raport cu

exportul, a crescut cu 43 puncte (din 1995 pînă în 2001). Dacă acest raport, în

1995, alcătuia 12%, în 2001 constituia deja 55%. Aceste tendinţe negative, în

combinare cu o gestiune inefectivă a operaţiunilor financiare şi a titlurilor

financiare derivate48, au influenţat esenţial creşterea fraudelor economice şi au

modificat “părţile neoficiale” ale produsului naţional.

Aceste procese sunt influenţate şi de intervenţia grupurilor de agenţi

economici, şi de guvernele altor ţări, care, la rândul lor, schimbă proporţiile

dintre volumul total al producţiei şi serviciilor în expresie bănească şi volumul

global al veniturilor băneşti ale agenţilor economici naţionali. Dacă în acet

proces sunt implicaţi agenţii economici nerezidenţi, care activează în sectorul

subteran, procesul de divizare a sistemului economic în sectorul oficial şi cel

neoficial avansează, iar fraudele şi infracţiunile economice sporesc.

Totodată, dacă în procesul gestionării relaţiilor externe, statul foloseşte

instrumente economice ineficiente, inclusiv majorând taxele vamale şi

complicând procedurile de import-export sau reducând şi subestimând domeniile

subvenţiilor şi transferurilor din resursele de import, rolul şi efectul gestionării

procesului economic şi fraudelor economice se diminuează. Ca răspuns la

gestionarea inadecvată a procesului de export-import, agenţii economici se

eschivează de la plata taxelor vamale, ceea ce conduce la scăderea volumului

subvenţiilor şi transferurilor şi aşa destul de mic.

Totodată, funcţionarea zonelor libere în Chişinău şi în sudul Moldovei au

condus la eschivarea de la plăţile vamale şi la creşterea în produsul naţional a

părţii “importului şi exportului subteran”.

Tendinţele negative în evoluţia deficitului bugetar şi a datoriei de stat au

fost mai accentuate în Republica Moldova. Procesul de tranziţie în ţară este

însoţit de o reducere mai drastică a încasărilor în buget. Politica fiscală din

această perioadă n-a fost acceptată de agenţii economici. Ca rezultat, organele

fiscale n-au încasat într-un volum suficient impozitele de la diverse genuri de

48 Cu părere de rău, bursa de titluri financiare derivate nu funcţionează nici în prezent. 66

activitate economică. Pseudoliberalizarea49 relaţiilor economice, în special a

comerţului intern şi extern, au pricinuit în anii 1989-1994 economiei naţionale

pierderi de miliarde USD, din cauză că statul nu a ţinut sub control exportul

produselor complexului agroindustrial către Rusia şi importul de metale, produse

petroliere, forestiere la preţuri mai joase decât cele mondiale şi apoi reexportarea

lor pentru crearea rezervei valutare.

Această procedură a fost promovată de politicienii corupţi prin intermediul

firmelor-fantomă şi a companiilor favorizate. Este vorba de prima etapă după

obţinerea Independenţei, a fraudelor economice şi de apariţie a sectorului

subteran şi criminal. În anii 1989-1992, sectorul subteran dirija şi cuprindea cca

30% din PIB oficial, cauzând pierderi considerabile bugetului şi micşorând de

două ori PIB. Statul, în asemenea situaţie, a fost nevoit să introducă un sistem

ramificat de subvenţii şi să acopere pierderile de la import-export, mărind

concomitent cheltuielile bugetului de stat.

Majorarea impozitelor şi cheltuielilor a iniţiat, la rândul său, o altă etapă

de extindere a fraudelor economice şi a sectorului subteran. În această etapă (anii

1992-1995), practic, fiecare agent economic, într-o măsură sau alta, era implicat

în fraudele economice. Acei agenţi economici, care în anii precedenţi acceptau şi

îndeplineau legile fiscale, au fost nevoiţi să plece în sectorul neoficial din cauza

imposibilităţii de a plăti toate impozitele şi de a suporta presiunea fiscală.

A treia etapă de fraudare a economiei a cuprins perioada 1995-1998, după

venirea la putere a partidului democrat-agrar. Această etapă se caractetizează

prin creşterea considerabilă a fraudelor economice la nivel de stat şi trecerea

masivă a agenţilor economici în sectorul subteran. Specificul acestei etape constă

în creşterea considerabilă a garanţiilor de stat care au trecut de un miliard USD, 49 Pseudoliberalizarea presupune înlocuirea restricţiilor directe de stat prin introducerea sistemului de licenţiere (facilităţi şi condiţii de monopol) în diferite genuri de activitate şi preţuri, diferite operaţiuni de import şi export. În anii ’90 câteva firme, beneficiind de facilităţi şi neplătind nici un fel de impozite, au exportat din ţară un volum considerabil din PIB în Rusia (băuturi spirtoase, tutun, conserve etc.) la un preţ simbolic şi au importat în Republica Moldova metale, inclusiv neferoase şi, primind licenţă la reexport, au vândut la preţuri mondiale aceste produse în Occident, China, Taiwan. În perioada 1989-1994, unele firme, având licenţe exclusive, au realizat sume enorme de venituri, aducând Republicii Moldova pierderi de miliarde dolari SUA. De exemplu, până nu demult firma “Seabeco” a beneficiat de facilităţi exclusive la export-importul produselor. Aceeaşi situaţie este în zonele libere privind facilitarea activităţilor unor firme şi fonduri anuale prin Legea Bugetului.

67

creşterea esenţială a datoriei publice, subvenţionarea şi creditarea la o rată

scăzută a sectorului agrar (colhozuri, sovhozuri), mai bine zis a conducătorilor

acestor gospodării. Practic, în această perioadă, gospodăriile agrare au încetat să

mai plătească impozite la stat, iar Parlamentul a adoptat hotărârea de a îngheţa

plăţile lor la buget.

A patra etapă de fraudare a economiei include anii 1998-2000. Specificul

acestei etape constă în împărţirea guvernării statului de către patru puteri politice.

Puterea legislativă şi executivă a fost împărţită de către patru partide. Fiecare

partid, pornind de la ponderea sa în Parlament, a obţinut o cotă repectivă în

Guvern. Prin intermediul reprezentanţilor fiecărui partid a început împărţirea PIB

şi privatizarea în funcţie de interesele partidului. În aceşti ani, a scăzut

considerabil PIB absolut şi relativ, s-a agravat criza agrară, deoarece s-au anulat

facilităţile la producţia de lapte50 şi cereale şi s-a permis exportul rezervelor de

grâu “ieftin”51, create de guvernul Sangheli pe baza ajutorului umanitar şi

creditelor tehnice. În asemenea condiţii, fraudele economice şi sectorul subteran

au atins proporţii maxime. Procesul extinderii fraudelor economice a devenit

total şi irevesibil. Fraudele economice au atins 70% din PIB oficial, fiind

subminată securitatea economică a statului.

Din anul 2000 a început a cincea etapă de fraudare a economiei, bazată pe

monopolizarea puterii politice în ţară de un singur partid politic, extinzându-se în

monopolizarea procesului de privatizare, de licenţiere, a mass-media etc.

Toate aceste etape s-au influenţat succesiv. Drept rezultat, a scăzut esenţial

PIB, care, în 2001, a constituit 50% faţă de anul 1991. După cum s-a remarcat

mai sus, pentru acoperirea deficitului bugetar, Guvernul foloseşte tot mai larg

creditele Băncii Naţionale pe contul diminuării creditelor în economie. În tabelul

4, este redată dinamica şi proporţiile creditării sectorului economic şi bugetului

de stat. În acest tabel, se demonstrază lipsa unei tendinţe stabile de utilizare a

creditelor. În perioada 1995-2001, s-a observat o reducere lentă a mijloacelor în

50 În anii 1995-1998, se stimula producerea laptelui prin subvenţionarea fiecărui litru de lapte cu 0.5 lei din bugetul de stat. De asemenea, era subvenţionată producţia de cereale.51 Preţul rezervelor de cereale permise pentru export alcătuia 60% din preţul mondial.

68

economia naţională. Dar, în această perioadă, s-a produs o creştere considerabilă

a sumei creditelor B.N.M. acordate Guvernului. Aceste credite au crescut mult

mai rapid decât creditele acordate economiei naţionale în ansamblu (vezi tabelul

3).

Tabelul 3

Dinamica creditelor în Republica Moldova (mil.lei)

69

Indicatori 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Total creditele B.N.M. 713.0 850.7 711.5 1998.7 1018.9 11.7 558.3

Rata de creştere (1995=1) 1 1.19 0.99 2.8 1.43 0.016 0.78

Credite B.N.M. acordate Guvernului

240.1 307.4 269 1530.0 967.1 0 553.8

Rata de creştere (1995=100) 100 1,28 1,12 6,37 4,02 0 2,31

Credite acordate băncilor comerciale de B.N.M.

472.9 543.3 442.5 468.7 51.8 11.7 4.5

Rata de creştere (1995=1) 1 1.15 0.94 0.99 0.11 0.2.5 0.95

Credite acordate agenţilor economici de sistemul bancar

1033.9 1335.1 1505.6 1760.9 1635.3 2291.2 3101.3

Rata de creştere (1995=100) 100 1,29 1,45 1,70 1,58 2,21 2,99 Sursa: Datele B.N.M.

Creditarea deficitului bugetar nu a influenţat esenţial creşterea inflaţiei,

deoarece aceasta a fost acoperită prin emiterea obligaţiunilor de tezaur. Dar,

având în vedere că aceste emisiuni fuseseră realizate cu o dobândă mare şi că

resursele interne au fost insuficiente, s-a produs o creştere esenţială a deficitului

bugetar şi a balanţei comerciale a ţării. Din această cauză, s-a recurs la injectarea

unor credite din exteriorul ţării. Ca rezultat, în anii 1994-1997 a crescut esenţial

datoria externă a Republicii Moldova (vezi tabelul 4). Se observă o oarecare

stabilizare a volumului creditelor externe acordate Guvernului Republicii

Moldova, care în anul 2001 constituiau 668,8 mil. USD.

Structura şi direcţiile principale de utilizare a creditelor externe

demonstrează că majoritatea împrumuturilor a fost folosită pentru acoperirea

deficitului bugetar de cca 250 mil.lei, importul de cereale (40 mil. USD) şi de orz

(13 mil.USD), plata resurselor energetice (30 mil. USD), achitările cu

Gazpromul (140 mil. USD), lichidarea consecinţelor secetei (26 mil.USD),

procurarea echipamentului medical (9.4 mil. USD), nevoile de transport (40 mil.

USD) (vezi anexa 7). Doar o sumă absolut simbolică a fost alocată pentru

70

susţinerea sectorului privat (35 mil. USD), care, din cauza condiţiilor foarte

drastice de creditare, n-au fost utilizate eficient.

Tabelul 4

Dinamica datoriei externe a Republicii Moldova (în preţuri curente)

Indicatorii 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Datoria externă (mil. USD)

371 576 916 1071.6 989.7 978,5 865,2 668.8

Rata de creştere (1994=100)

100 1,55 2,47 2,89 2,67 2,64 2,33 89.3

Sursa: Datele Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova

Suma totală care ar fi trebuit să fie plătită (creditele plus dobânzile) a

constituit 64-67% din PIB pe anul 2000. Însă, având în vedere creşterea cursului

de schimb către finele anului 2001 până la 13,6 lei/1 dolar SUA, în timp ce PIB

a rămas, practic, neschimbat, datoria externă şi servirea acesteia a constituit deja

110%. Scăderea puterii de cumpărare a leului înseamnă o creştere automată a

datoriei externe exprimate în lei, chiar şi fără a lua în consideraţie noile

împrumuturi. De asemenea, această creştere se produce concomitent cu creşterea

datoriei interne a statului.

Politica de majorare a datoriei publice nu este eficientă decât în cazul în

care împrumuturile externe conduc la creşterea reală a veniturilor din investiţiile

făcute din aceste credite, dat fiind faptul că numai în acest caz statul poate da un

imbold procesului de creştere economică. În caz contrar, urmează “tocarea”

resurselor externe, ceea ce conduce la creşterea impozitelor pentru acoperirea lor

şi generază o serie de fraude şi infracţiuni economice.

După cum observăm în anexa 7, majoritatea creditelor externe au fost

distribuite de funcţionarii de stat corupţi şi folosite în sectoarele monopoliste

(energiei electrice, gazelor, agriculturii, petrolului, construcţiei drumurilor).

Toate acestea au mărit considerabil rolul fraudelor economice şi al sectorului

subteran.

71

Un alt element al mecanismului de gestionare a economiei şi de

combaterea a fraudelor economice este politica investiţională. Creditul

constituie o modalitate de creştere a mijloacelor fixe şi, ca rezultat, a profitului

obţinut în urma acestui spor. Totodată creditul acordat cu garanţia Guvernului

constituie o povară pentru economia neformală, dacă se promovează o politică

investiţională iraţională. În acest caz, obţinerea şi asigurarea creşterii economice

prognozate este ineficientă. În urma investiţiilor, începe, de regulă, perioada de

valorificare a creditului, procesul delapidărilor şi mituirilor52 şi, respectiv, cresc

fraudele economice.

Oportunitatea eficacităţii utilizării creditelor o constituie raportul dintre

venitul preconizat şi obligaţiunile de plată a dobânzilor. Dacă profitul este mai

mare decât obligaţiunile de plată a dobânzilor, împrumuturile sunt folosite

eficient. Însă, dacă investiţiile nu dau profit (ceea ce se întâmplă actualmente în

economia naţională) şi, dacă inflaţia se accelerează, are loc procesul de

micşorare a încasărilor de impozite şi, repectiv, a resurselor necesare pentru

deservirea necesităţilor interne. Ca o reacţie la aceste tendinţe, agenţii economici

şi populaţia ascund profitul, neachitând nu numai plata impozitelor, ci şi alte

plăţi, ceea ce conduce la extinderea fraudelor economice şi extinderea “părţii

neoficiale” a PIB. Creditele sunt “tocate” sau cheltuite în sectoarele monopoliste

(vezi anexa 3). Toate acestea, în îmbinare cu creşterea datoriei externe, duc la

adâncirea crizei şi extinderea fraudelor economice. În asemenea situaţie, scade

esenţial şi volumul investiţiilor în sectorul real al economiei. Aceasta ne

demontrează dinamica investiţiilor, care a scăzut considerabil în ultima periodă

de 10 ani (vezi tabelul 5 şi anexa 11).

Micşorarea activităţii investiţionale conduce la scăderea executării

bugetului şi a eficienţei de utilizare a fondurilor fixe. Rentabilitatea utilizării

capitalului fix constituie doar 0,1%. Totodată, sistemul fiscal nu ţine cont de

caracterul uzurii fondurilor şi nu este aplicat diferenţiat în funcţie de

rentabilitatea acestor fonduri. Având în vedere că uzura fondurilor fixe 52 Furtul şi mituirea are loc prin diferite metode. De exemplu, este majorat esenţial preţul utilajului şi tehnicii importate, rata dobânzii este exagerată. De asemenea, sunt exagerate normativele de evaluare a producţiei etc.

72

depăşeşte 80 la sută, putem afirma că o astfel de dirijare a procesului

investiţional, în combinare cu sistemul fiscal inflexibil şi în raport cu uzura

fondurilor, conduce la creşterea în continuare a numărului fraudelor economice.

Tabelul 5

Dinamica investiţiilor în Republica Moldova

Indicatorii 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Investiţii în capital fix, mil.lei 845 987 1202 1444 1592 1759 1830

Rata investiţiilor în capital fix, în % faţă de PIB

13 12.7 13.5 15.8 13.0 11.0 10.0

Investiţiile străine nete directe, mil.dolari SUA

23.67 23.18 78.29 74.43 38.43 127.53 -

Sursa: Datele Ministerului Economiei şi Reformei al Republicii Moldova

Un alt element şi, totodată, un indicator al gestionării eficiente a

economiei naţionale şi combaterii fraudelor economice este creşterea economică.

Rata înaltă a inflaţiei din prima jumătate a anilor ’90 a depreciat stimulentele

agenţilor economici, pe de o parte, şi a determinat bancrutizarea în masă a

întreprinderilor (mai ales a celor din C.A.I.).

În anii 1996-1997, s-a produs stabilizarea inflaţiei şi, respectiv, a

preţurilor, însă, din cauza bancrutizării majorităţii întreprinderilor

agroindustriale, PIB a scăzut de 2 ori (vezi tabelul 2). Parlamentul a adoptat în

această perioadă şi a constituit în aplicare un şir de legi cu caracter reformator

(independenţa sistemului bancar, reorganizarea întreprinderilor în societăţi pe

acţiuni, privatizarea în masă, cumpărarea şi vinderea pământului, reglementarea

şi circulaţia hârtiilor de valoare, Codul Fiscal etc.). Toate acestea au creat

condiţii favorabile pentru liberalizarea activităţilor agenţilor economici şi

stimularea interesului privat în sistemele bancar, de producţie şi comerţ.

Activizarea pieţei hârtiilor de valoare a pus începutul procesului de reducere a

utilizării mijloacelor băneşti în ramurile rentabile. În 1997, au apărut elemente de

stabilizare, deoarece a crescut PIB, faţă de 1996, cu 8%. Însă, în anii 1994-1998,

partidul agrar aflat la putere, a politizat sistemul de distribuire a resurselor şi le-a 73

repartizat sferei agricole (colhozurilor şi sovhozurilor). Au crescut substanţial, în

această perioadă, şi creditele preferenţiale destinate acestor gospodării colective.

Creşterea subvenţiilor şi a creditelor preferenţiale în agricultură a condus la

creşterea considerabilă a deficitului bugetar (8% din PIB în 1997). Ca rezultat, s-

a amplificat dezechilibrul macroeconomic, care a redus, practic, la zero

realizările reformelor în domeniul economiei de piaţă.

Pe parcursul întregii perioade de tranziţie a crescut declinul economic. În

2001 randamentul de utilizare a fondurilor fixe a scăzut de cca 7 ori, faţă de anul

199153. O diminuare radicală a randamentului utilizării fondurilor fixe a avut loc

în perioada 1991-1996 (de la 98,6% la 15,4%). Reducerea considerabilă a

randamentului a fost cauzată şi de majorarea artificială a valorii capitalului fix şi

de reevaluarea lui în 1996. Acest proces a stimulat creşterea fraudelor

economice, privatizarea nelegitimă (artificială, prin estimarea fondurilor) au

crescut erorile financiare şi maşinaţiile cu utilajul evaluat. Totodată, a crescut

“cota ilicită ” a capitalului fix în PIB.

Ca urmare a estimării fictive a fondurilor fixe în perioada 1994-1996,

valoarea capitalului fix a fost disimulată, crescând în PIB de cca 2 ori şi

constituind 30,6 mild lei. Aceasta a generat o altă serie de fraude economice

condiţionate de speculaţiile valutare din cauza necorespunderii capacităţii de

cumpărare a leului faţă de dolarul SUA şi preţurilor calculate ale capitalului fix

conform valorii lui de cost real. Acest decalaj a făcut să se extindă aria fraudelor

economice, apărând condiţii pentru contabilitatea dublă şi speculaţii financiare şi

crescând volumul cotei ilicite a fondurilor fixe în PIB prin diverse modalităţi de

trecere la pierderi a amortizării fictive în urma reevaluării umflate a capitalului

fix.

Un alt element organic al mecanismului de gestionare a economiei şi a

combaterii fraudelor economice este dirijarea proceselor inflaţioniste. Practica 53 Coeficientul de utilizare a fondurilor fixe se calculează după formula A=PIB/FFx100%. Sursa: vezi Windebank Jan, “The informal economy in France”, Averbury The academic Publishing Group, 1991,p.83 şi materialele Centrului de Statistică al Republicii Moldova. Dacă A>100%, are loc creşterea economică, iar dacă A<100% - declinul economic (depresiune).

74

demonstrează că stabilizarea economică nu e posibilă decât în condiţiile

menţinerii inflaţiei pe un termen relativ îndelungat la nivelul de cca 35-40%

anual. În cazul depăşirii acestui plafon al inflaţiei, dezvoltarea economiei scade54.

În general, relansarea economiei are loc doar în condiţiile unei inflaţii

anuale de 10%55. În literatura de specialitate există diferite concepţii referitoare

la valorile “plafoanelor inflaţioniste” pentru o creştere economică ce nu coincide

cu practica Republicii Moldova. Institutul de Analiză Economică ASR estimează

această inflaţie la nivelul de 42-45%56.

În Republica Moldova, rata inflaţiei57, în perioada 1995-2001, a fost mult

mai scăzută decât plafonul inflaţionist şi a scăzut de la 23,85%, în 1995, la 6,3%

în 2001 (vezi tabelul 2), dar n-a atins efectul de stabilizare a economiei. Cauza

principală a acestei incoerenţe constă în faptul extinderii fraudelor economice şi

a sectorului neoficial al economiei, care utilizează resursele materiale şi

financiare neimpozitate şi neînregistrate oficial. Aceste fraude se reproduc în

condiţiile menţinerii unui nivel minimal al inflaţiei.

Asupra procesului de stabilizare influenţează nu numai rata inflaţiei,

inclusiv masa monetară şi sporul preţurilor, ci şi nivelul de barterizare a

economiei, preţurile camuflate a mărfurilor importate prin contrabandă,

eschivarea de la plata impozitelor, creşterea sectorului subteran etc.

În condiţiile economiei tranzitorii din Republica Moldova, rata inflaţiei a

crescut o dată cu creşterea volumului creditelor Băncii Naţionale acordate

Guvernului şi cu sporirea fondurilor de consum şi a indicelui preţurilor de

54 Отчет о мировом развитии – 1996, От плана к рынку, Международный банк реконструкции и развитии/Всемирный банk, 1997, p.50.55 În ţările baltice şi Polonia creşterea economică a început la nivelul inflaţiei de 30-45%. Aceasta a fost contribuţia susţinerii esenţiale din partea FMI şi BM, sursa citată p.5056 M.Bruno şi W.Esterli “Crizele profunde şi reforma”, 1997,N2, p.6,22; estimeeză aceste valori în limitele 25-49% anual. 57 În literatură există 2 atitudini faţă de analiza procesului de inflaţie: 1) monetaristă şi 2) keyneseistă. Prima explică inflaţia prin creşterea masei monetare, structura ei, cererea de mijloace băneşti, suma tranzacţiilor. Institutul de Analiză Economică ASR constată că dinamica inflaţiei depinde la 95-97% de volumul masei monetare, 1.2-1.3% de viteza de rotaţie şi 0.4-0.7% - de PIB real. Factorul monetar influenţează inflaţia de la 83% până la 94%, (vezi: Илларионов А. “Закономерности мировой инфляции Вопросы экономики”, 1997, N2, p.4). Adepţii teoriei lui Keynes consideră că inflaţia este un proces multifactorial, influenţat de impactul producerii, circulaţiei, de majorarea indicatorilor preţurilor, (vezi Фишер С., Дорнбуш Р., Шмалензи Р., “Экономика”, Moscova 1993, p.32) unde se constată că dinamica inflaţiei depinde de majorarea sau reducerea preţurilor într-o anumită perioadă de timp.

75

consum (vezi tabelul 2). După cum se observă în tabelul 2, în perioada 1995-

2001, acest indice n-a crescut esenţial. Divergenţa dintre teorie şi practică, în anii

1995-2001, dovedeşte faptul adâncirii fraudelor economice şi extinderii spaţiului

economic neoficial servit de masa monetară aflată în circulaţia neoficială şi

numerară. Putem evidenţia trei etape ale procesului de inflaţie care a condus la

proliferarea infracţiunilor economice în Republica Moldova.

Prima etapă a inflaţiei (1991-1992) a fost etapa de creştere a preţurilor de

consum de circa 13 ori în urma liberalizării lor considerabile şi devalorizării

rublei, cursul de schimb al căreia depăşea de 40 ori cursul oficial. Aceasta a

stimulat şi a accelerat extinderea fraudelor economice şi sectorului subteran.

Cea de-a doua etapă a inflaţiei(1993-1994) se caracterizează prin pseudo-

liberalizarea totală a preţurilor, suspendarea subvenţiilor şi susţinerea ramurilor

vitale din cauza expansiunii monetare58. În această perioadă, a avut loc

extinderea sectorului subteran pe seama celui oficial.

Cea de treia etapă a inflaţiei (1995 – până în prezent) se caracterizează prin

faptul promovării diferenţiate a procesului pseudoliberalizării, în continuare, a

diverselor genuri de activitate şi realizării unei politici financiare drastice, care a

permis reducerea inflaţiei oficiale, dar a crescut inflaţia disimulată. Însă, în anii

2001-2002, a început procesul deschis de creştere a inflaţiei, în urma majorării

considerabile a pensiilor şi indemnizaţiilor şi a scăderii puterii de cumpărare a

leului de cca 2 ori. În această perioadă, fraudele economice au căpătat un

caracter total.

Această etapă a fraudelor economice a fost caracterizată de economistul

Дзарасов С. foarte adecvat, menţionându-se că problema multilaterală a

tranziţiei la economia de piaţă este redusă la procesul de acaparare a proprietăţii

prin orice mijloace. Metoda de privatizare criminală, pusă la baza lor, a dus la

apariţia capitalismului nomenclaturist-criminal, necunoscut până acum, la

însuşirea bunurilor necaracteristice relaţiilor de piaţă. Acolo, unde mai mult de o

jumătate din produsul global (în Moldova circa 80% din PIB) este acaparat, 58 Отчет о мировом развитии – 1996, От плана к рынку, Международный банк рекострукции и развитии/Всемирный банk, 1997, p.47.

76

sfidând concurenţa loială, pe calea aplicării ilegale a puterii administrative,

corupţiei, şantajului, delapidărilor, nu există relaţii de piaţă adevărate59.

Procesul de fraudare a economiei în această etapă se reproduce din cauza

că relaţiile de piaţă sunt denaturate şi conţin elemente tenebroase şi clar

criminale. Altfel spus, economia Moldovei se caracterizează prin mari fraude

economice şi prin extinderea sectorului neoficial al economiei în paralel cu o

reglementare ineficientă de către stat a activităţii economice şi prin lipsa unei

pieţe moderne înzestrate cu toate atributele sale.

2.2. Specificul estimării şi prognozării fraudelor economice

Particularităţile gestiunii procesului de combatere a fraudelor economice

la nivel macroeconomic determină şi influenţează particularităţile şi structura

fraudelor economice şi sectorul subteran la alte nivele, inclusiv cel

microeconomic.

59 Дзарасов С., “В тупике нерыночного капитализма”, Вопросы экономики, 1997, N7, p.74.77

Un moment important în elaborarea strategiei şi mecanismului de

combatere a fraudelor economice constă în evidenţierea metodologiei şi

metodelor de estimare a multiplelor forme de fraude economice comise la

diverse niveluri de gospodărire şi proprietate.

Multiplele categorii şi tipuri de fraude şi infracţiuni economice au

determinat diverse metode de analiză şi estimare a volumului de fraude

economice. Cele mai răspândite metode de studiere şi apreciere a fraudelor

economice sunt:

1. Metoda coeficientului circulaţiei monetare. Aceasta reprezintă un mod

indirect de estimare a volumului fraudelor economice apărute în sectorul

subteran60;

2. Metoda de estimare a numerarului disponibil, impusă de funcţia cererii de

bani61;

3. Metoda tranzacţiilor, bazată pe egalitatea schimbului Fischer62;

4. Metoda de comparaţie a vitezei de creştere a pierderilor cu nivelul declinului

volumului de producţie;

5. Metoda de estimare a fraudelor economice pe baza analizei mărimii şi

structurii costurilor de producţie şi masei profitului, stabilităţii coeficientului

de rotaţie a rezervelor de producţie şi a producţiei finite;

6. Metoda analizei şi comparaţiei rentabilităţii mijloacelor circulante şi a

profitului net;

7. Metoda analizei evoluţiei mijloacelor circulante şi a datoriei de creditor;

8. Metoda de studiere şi comparaţie a evoluţiei rentabilităţii prognozate şi real

obţinute;

9. Metoda analizei eficienţei utilizării activelor materiale şi fixe de către agenţii

economici;

10.Metoda de estimare a imobilului;60 Tanzi V., “The undergroud economy in the United States: estimtes and implications”, Banca Nazionale de Lavoro Quaterly Review 135, 1980 (December), p.427-453.61 Această metodă de estimare a veniturilor din fraudarea economică se numeşte metoda coeficientului circulaţiei monetare (currency ratio method) Gutmann sau metoda “currency ratio method” simplificată. Vezi Gutmann P.M. “The Subterreneen Economy”, Financial Analysis Journal, November, 1977, p.26-28. 62 Feige E.L., “How Big is the Irregular Economy?”, Challenge, November-December, 1979, p.5-13.

78

11.Metoda de apreciere a volumului fraudelor economice pe baza ecuaţiei

cantitative a banilor;

12.Metoda estimării fraudelor economice pe baza calculării consumului energiei

electrice;

13.Metoda bazată pe analiza utilizării mijloacelor circulante;

14.Metoda bazată pe numărul celor ocupaţi în economia subterană, care indică

diferenţa dintre cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă;

15.Metoda de estimare a fraudelor economice, bazată pe calculele productivităţii

unui lucrător în economia naţională.

Acestea şi alte metode au un anumit grad de precizie şi sunt estimative.

Estimând volumul fraudelor economice, avem posibilitatea de a calcula valoarea

medie a volumului fraudelor economice şi ponderea lor în economia naţională.

Metodele menţionate sunt cele mai răspândite şi, în funcţie de specificul

infracţiunilor economice, ele pun la baza aprecierii valorilor fraudelor

economice şi ale sectorului ilegal principii comune, exprimate prin metoda

indirectă63. Majoritatea dintre aceste metode se bazează pe estimarea masei

monetare şi evaluează fraudele economice numai în sectorul monetar neoficial.

Trebuie evaluată, însă, şi sfera nemonetară sau imobiliară subterană, inclusiv

barterul, domeniul compensărilor respective. Economiştii Kendrick şi Esneir64

au utilizat metoda de estimare a imobilului subteran pentru economia SUA,

care, ca volum, depăşea fraudele monetare. La implementarea metodelor

enumerate mai sus, trebuie să se ţină cont de specificul şi caracterul fraudelor

economice şi de situaţia social-economică generală din ţară. Utilizând metoda de

estimare a imobilului trebuie să se ia în calcul specifiul barterizării economiei,

achitărilor reciproce etc.

În prezent cele mai răspândite metode de estimare a fraudelor economice

sunt cele monetare indirecte.

63 Vezi Frank M., “Essay on the undercordet economy by the fiscal approach and its incedence on income on wealth distribution in Belgium”, Paper presented at the Eighteenth General Conference of the IARIW, Luxembourg, August 21-27 1982, p.70-78.64 Kendrick J., “Problems in the International Comparison of Economic Accounts”, Princeton University Press: princeton, NJ, 1957.

79

Una din aceste metode este estimarea după principiul simplificat

“currency ratio”, care poate fi exprimat prin formula de mai jos65:

Yu = (C-k0D)

Y0 (k0+1)D

Unde Y0 – venitul oficial (PIB)

Yu – venitul neoficial

C – numerarul disponibil (MO)

k0 – coeficientul faţă de depozitele la vedere în sectorul oficial

D – depozitele la vedere disponibile (M1 sau M2-MO)

Pentru calcularea mărimii fraudelor economice, care alcătuiesc venitul

economiei subterane se analizează legătura dintre masa monetară autohtonă

aflată în circulaţie şi masa depozitelor bancare în valută naţională. Raportul

dintre masa monetară în circulaţie şi volumul depozitelor bancare în fostele

republici ale URSS, în perioada 1985-1991, au fost diferite (vezi anexa 3). În

anul 1991, în Moldova şi Belarus erau cei mai scăzuţi coeficienţi şi alcătuiau

doar cca 10%, în vreme ce în Azerbaidjan – 52.6%. Anume acest raport dintre

masa monetară aflată în circulaţia republicilor post-sovietice şi masa depozitelor

bancare ale acestor republici au determinat indirect volumul fraudelor

economice. Fraude economice esenţiale s-au înregistrat în Georgia, iar valorile

lor minimale - Ucraina, Belarus şi Moldova (vezi anexa 4).

Analizând dinamica banilor în numerar şi indicatorul depozitului din

Moldova, în anii 1991-2001, se observă că a crescut volumul banilor în

circulaţie pe seama micşorării esenţiale a depozitelor bancare (vezi tabelul 6).

După cum observăm în tabelul 8, raportul dintre numerar şi depozite în

Republica Moldova a crescut considerabil, iar coeficientul circulaţiei monetare

s-a mărit de circa 14 ori. Această majorare a coeficientului circulaţiei monetare a

fost utilizată pentru aprecierea mărimii fraudelor economice autohtone.

Tabelul 6

65 Edgar L. Feige demonstrează că toate metodele particulare “currency ratio” constituie variante ale modelului general, (vezi Feige L.Edgar, “The meaning and measurement of the underground economy” in Edgar L.Feige “The underground economies”, Cambridge University Press, 1989, p.37-43).

80

Prognoza dinamicii banilor în numerar şi depozite în Republica Moldova,

în % faţă de PIB

Indicatorii 1991-1995 1996-2000 2001-2005 (variante)

I II III

Bani în numerar 5,4 14,2 6-8 14-16 20-22

Depozite 24 11 18-22 10-11 6-8

Coeficientul circulaţiei monetare

55 120 55-60 110-120 130-132

Sursa: Calculat conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei

În tabelul 6, se evidenţiază trei variante de prognoză a raportului dintre

banii în numerar şi depozite în funcţie de politica economică de dezvoltare

naţională şi de caracterul măsurilor de combatere a fraudelor economice. În caz

de realizare a strategiei “liberale” de dezvoltare şi de combatere a fraudelor

economice, inclusiv implementarea măsurilor economice pentru extinderea

libertăţii agenţilor economici, micşorarea presiunii fiscale, optimizarea politicii

creditare etc., coeficientul circulaţiei monetatre, utilizat pentru evaluarea

mărimii fraudelor economice, e posibil să scadă până la nivelul anilor 1991-

1995 şi să constituie 55-60% (prima variantă).

Prognoza moderată de dezvoltare a economiei şi de combatere a fraudelor

economice, inclusiv implementarea măsurilor de liberalizare a activităţii

economice în combinaţie cu creşterea rolului statului în rezolvarea problemelor

social-economice, extinderea mecanismelor şi reglementărilor distribuirii de

către stat a PIB, poate să conducă la dezvoltarea economiei neoficiale şi la

creşterea volumului fraudelor economice după varianta a doua, potrivit căreia

coeficientul circulaţiei monetare va rămâne la nivelul anilor 1996-2000, adică de

110-120%.

În sfârşit, realizarea unei strategii de dezvoltare economică şi de combatere

a fraudelor economice prin limitarea libertăţii genurilor de activitate, înăsprirea

legislaţiei penale şi implementarea metodelor de reprimare şi de expropriere

81

deschisă sau camuflată66 poate să conducă la dezvoltarea variantei a treia a

prognozei, majorând esenţial coeficientul circuitului monetar (până la 130-

150%). În asemenea situaţie, activitatea economică se va baza, practic, pe

mijloacele circulante din economia subterană.

În funcţie de evaluarea procesului de dezvoltare, se pot desfăşura câteva

tendinţe de creştere a volumului fraudelor economice în perspectivă. Conform

metodei simplificate “currency ratio”, volumul fraudelor economice în

Republica Moldova, în urma promovării inconsecvente a reformelor economice

şi a luptei cu fraudele economice, au avut o tendinţă vădită de creştere (vezi

tabelul 7). Însă, dezvoltarea de mai departe a reformelor economice şi a

sistemului de combatere a fraudelor poate să se deruleze în câteva direcţii. În

tabelul 7, sunt indicate cele trei variante de prognoză a dinamicii fraudelor

economice.

Varianta I poate conduce la diminuarea relativă a procesului de creştere a

fraudelor economice şi chiar la o scădere a volumului absolut al fraudelor şi o

restrângere a sectorului subteran faţă de anii 1996-2000, în cazul realizării

strategiei de dezvoltare liberă economică şi de combatere a fraudelor economice.

Această variantă presupune, în linii mari, realizarea politicii economice

reformatoare, inclusiv asigurarea libertăţii şi liberalismului genurilor de

activitate, reducerea esenţială a presiunii fiscale, creşterea rolului “mâinii

invizibile” a statului în gestionarea şi reglementarea sistemului economic,

adaptarea funcţiilor aparatului public la condiţiile economiei de piaţă şi

concurenţiale. Strategia de combatere a fraudelor economice şi de micşorare a

sectorului subteran urmează să se acomodeze la aceste principii de dezvoltare

social-economică şi de democratizare.

Tabelul 7

66 Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei are împuterniciri foarte largi, inclusiv suspendarea operaţiunilor în conturile bancare, sechestrarea mijloacelor băneşti, bunurilor materiale, datoriilor debitoare şi altor active ale persoanei fizice şi juridice, în cazul de neonorării obligaţiunilor faţă de buget, pătrunderea în locuinţe fără acordul locatarilor.

82

Prognoza dinamicii fraudelor economice în Republica Moldova (în

medie pe an)67

Indicatorii 1991-1995 1996-2000 2001-2005 (variante)

I II III

Volumul fraudelor economice monetare

(mil. lei)

2662 15370 13000 16000 21000

% din PIB oficial 50 85 80 85 92

Varianta a II-a de prognoză a extinderii fraudelor economice, în perioada

2001-2005 şi în perspectivă, poate să se confirme, dacă, realizând o politică

economică după prima variantă, statul îşi intensifică rolul în rezolvarea

problemelor sociale, sporeşte importanţa achiziţiilor şi subvenţiilor de stat. În

asemenea caz, fraudele economice vor creşte în medie cu 10% faţă de anii 1996-

2000.

Însă, dacă statul va realiza o politică de limitare a activităţii şi libertăţii

agenţilor economici, vor creşte rolul şi funcţiile statului în viaţa social-

economică, va fi afectată dezvoltarea caracterului privat al economiei,

predominând în economie sistemul de redistribuire de către stat a PIB, va creşte

rolul sistemului represiv de combatere a fenomenului fraudelor economice şi se

vor înăspri metodele penale şi de control, atunci dezvoltarea economică şi

extinderea fraudelor economice se vor produce după varianta a III-a de

prognoză. În acest caz, volumul fraudelor economice şi sectorul subteran, în anii

2001-2005 vor creşte cu aproape 1/3 faţă de perioada 1995-2000.

E limpede că prognoza indică o tendinţă vădită de dezvoltare a fraudelor

economice şi a sectorului subteran, iar cifrele nu redau un tablou absolut exact,

cu atât mai mult că sunt influenţate şi de alţi factori interni şi externi.

Principalul, în asemenea caz, este determinarea corelaţiei directe dintre strategia

de dezvoltare economică şi strategia de combatere a fraudelor economice şi

volumul prognozat al fraudelor economice.

67 Conform calculelor pe baza datelor European Expertise Service, Guvernul Republicii Moldova, Marcova E. “Economia tenebră şi impactul ei asupra securităţii economice a statului”, Chişinău 2000, p.76.

83

În literatura de specialitate sunt prezentate diferite metode de estimare a

volumului sectorului subteran şi, respectiv, există diferite mărimi absolute şi

relative ale sectorului neoficial în Republica Moldova68. După calculele

specialiştilor, volumul estimat al sectorului subteran al economiei Moldovei a

atins 106% din PIB69. Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a

estimat sectorul subteran la 60% din PIB70. După cercetările efectuate de

N.Cordoneanu, s-a constatat că sectorul economiei subterane a crescut în ultimii

4 ani cu 15%.

O altă variantă de evaluare a proporţiilor fraudelor economice o reprezintă

metoda bazată pe ecuaţia cantitativă a banilor. Pentru aplicarea acestei

metode se utilizează următoarele ecuaţii:

ΔM = ΔY + ΔP

ΔBC = ΔY + ΔPunde: ΔM– modificarea masei monetare;

ΔY– modificarea PIB;

ΔBC– bani în circulaţie.

ΔP – modificarea preţurilor

Tabelul 8

Indicatorii principali ai sistemului bancar în Republica Moldova

(mil.lei)

Indicatori 1998 1999 2000 2001Active interne(net) 2385.3 2341.8 2407.3 3484.1

Creditul intern 3296.5 3413.9 3926.6 5151.4Cereri faţă de Guvern 1535.7 1778.6 1635.4 2050.1

68 De exemplu, “Moldovan Economic Trends january-march 1998”, p.8. Departamentul Analize Statistice şi Sociologice al Republicii Moldova a estimat o creştere a sectorului subteran de la cca 15%, în 1993, la 16%, în 1996, iar Centrul a estimat acest indice la 55-65%, în 1998. În lucrările economiştilor din Moldova, sunt folosite diverse metode de estimare a sectorului subteran. După aprecierile acestor savanţi, sectorul subteran a crescut de la 40% din PIB, în 1994 până la 55%, în 1995.69 “Бороться не против теневого сектора экономики, а за то чтобы он всплыл и стал легальным”// Логос пресс N29, август 1998г.

70 “Министр о теневой экономики и корупции”// Логосс пресс N13(317), апрель 1999; N.Cordoneanu “Economia neformală a Republicii Moldova”.

84

Hârtii de valoare 1485.8 1881.4 1996.8 2375.7Credite în economie 1760.8 1635.218 2291.2 3101.3Masa monetară M3 1755.8 2504.3 3509.6 4787.3Masa monetară M2 1358.0 1811.1 2514.4 3464.8Bani în circulaţie 855.3 1122.0 1469.3 1834.2Depozitele total 899.2 1380.2 2040.1 2952.8Depozitele în lei 501.4 687.0 1045.0 1630.3

-la vedere 202.4 340.0 493.8 601.9persoane fizice 15.9 13.5 25.0 53.1

persoane juridice 186.6 326.5 468.8 548.8-pe termen 299.0 347.0 551.2 1028.4

persoane fizice 253.1 275.8 452.0 831.0persoane juridice 45.9 71.2 99.1 197.4

Depozitele în valută străină 397.8 693.2 995.2 1322.5-la vedere 345.1 368.1 512.9

persoane fizice 205.7 32.2 53.2 81.5persoane juridice 192.1 312.8 314.9 431.4

-pe termen 348.1 627.1 809.6persoane fizice 250.5 406.2 649.9

persoane juridice 97.6 220.9 159.7PIB nominal 9122 12322 16020 19019

Viteza 5.20 4.92 4.56 3.97Multiplul monetar 1.66 1.67 1.80 1.92

Coeficient(lichidităţii Dz în lei) 1.71 1.63 1.41 1.13Coeficient(lichidităţii Dz totale) 0.95 0.81 0.72 0.62

Nivelul inflaţiei 18.20 43.70 18.50 6.30Coeficientul rezervelor bancare 0.23 0.27 0.23 0.22

Coeficientul rezervelor obligatorii

0.15 0.16 0.15 0.11

Coeficientul rezervelor excesive 0.14 0.23 0.16 0.20Coeficientul monetizării 0.192 0.203 0.219 0.252

Sursa: Datele BNM

Pentru calcularea volumului fraudelor economice după ecuaţia cantitativă

a banilor şi analiza comparativă a metodelor de estimare a fraudelor economice

se folosesc indicatorii principali din sistemul bancar din R.M. (vezi tabelul 8).

Conform calculelor efectuate în baza ecuaţiei cantitative a banilor (vezi

tabelul 9), ponderea fraudelor economice în PIB, în perioada 1997-2001 a

crescut de la 59,1% la 100,7%. Masa monetară folosită pentru acoperirea

fraudelor economice a crescut de la 837 mil.lei, în 1997, la 3714 mil.lei, în 2001.85

Tabelul 9

Estimarea fraudelor economice în funcţie de creşterea masei monetare şi a

preţurilor

Indicatori 1997 1998 1999 2000 2001Masa monetară max.(mil.lei)* 1922.6 1927.3 2453.0 3498.9 4787.3Masa monetară min.(mil.lei)* 1405.9 1605.1 1718.5 2519.6 3464.8Creşterea masei monetare(%)* 56.0 37.1 52.8 103.6 89.9

Creşterea preţurilor(%)x 11.2 18.2 43.8 18.4 6.3PIB oficial (mil.lei)x 9817.0 8804.0 12321.6 15979.5 1909Creşterea PIB (%)x 1.3 -11.0 -3.4 1.9 6.1

Creşterea neacoperită(%) 43.5 29.9 12.4 83.3 77.6Masa monetară folosită în

deservirea fraudelor economice (mil.lei)

837.1 576.0 304.7 2914.5 3714.1

Viteza de rotaţie* 6.3 5.5 5.4 5.7 5.2Volumul fraudelor economice

(mil.lei)5274.0 3168.0 1645.4 16495.8 19148

Ponderea fraudelor economice în PIB oficial(%)

59.1 36.0 13.4 103.2 100.7

Sursa: Banca Naţională a Moldovei; Rotaru Andrei “Economia subterană în Republica

Moldova şi impactul ei asupra cererii şi ofertei de bani în economia tenebră dezvoltată”, teză

de doctor, ASEM, 2000, p.5-9.

O variantă de calculare a fraudelor economice este metoda bazată pe

folosirea banilor în numerar71. Conform acestei metode, PIB ilegal a crescut în

1996-2001 considerabil şi a alcătuit, în 2001, 61.9 % din PIB real (vezi tabelul

10). Ponderea fraudelor economice în PIB legal a crescut de la 59,3%, în 1997,

la 61,9%, în 2001. Banii în circulaţie, folosiţi în economia subterană, au sporit

de la 426,5 mil.lei în 1997 la 21,532 mil.lei, în 2001.

Diferenţa volumului fraudelor economice în ponderea PIB real (vezi

tabelele 9 şi 10) confirmă faptul că nu numai banii în numerar servesc fraudele

economice şi sectorul subteran, ci şi cei din cont. Datele din tabelele 9 şi 10

confirmă că în ultimii ani, fraudele economice se răspândesc larg şi în sistemul

bancar în procesul de efectuare a tranzacţiilor cu bani în cont.71În baza acestei metode, au fost efectuate estimări ale economiei subterane de către Andrei Rotaru în lucrarea sa “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, Academia de Studii Economice a Moldovei, Chişinău- 2000.

86

Tabelul 10

Estimarea fraudelor economice calculate în baza evoluţiei banilor în

circulaţie şi creşterea preţurilor (mil.lei)72

Anii 1997 1998 1999 2000 2001Bani în circulaţie max* 972,0 959,3 1122,0 1458,6 1834,2

Bani în circulaţie min* 693,1 712,8 820,5 1052,2 12631,2

Creşterea banilor în circulaţie*

56,4 38,4 57,4 77,8 74,3

Creşterea preţurilor 11,2 18,2 43,8 18,4 6,3

PIB legal 8917,0 8804,0 12321,6 15979,5 19019

Creşterea PIB 1,3 -11,0 -3,4 1,9 6,1

Creşterea neacoperită 43,9 31,2 17,0 57,5 61,9

Bani în circulaţie folosiţi în economia fraudată

426,5 299,5 191,0 838,0 2135,2

Viteza de rotaţie a banilor în circulaţie

12,4 10,6 12,7 13,1 10,4

Volumul fraudelor economice 5288,6 3177,3 2416,1 10986,3 11772,8

Ponderea volumului fraudelor economice în PIB legal (%)

59,3 36,1 19,6 68,8 61,9

Evident, creşterea inflaţiei majorează masa monetară pentru menţinerea

vitezei de rotaţie a banilor şi servirea PIB. Ritmul creşterii masei monetare

depăşeşte ritmul de creştere a inflaţiei, dar această creştere de la 56 mil.lei, în

1997, la circa 90 mil.lei, în 2001, nu provoacă o creştere esenţială a preţurilor în

perioadele ulterioare, fiindcă sporul masei monetare este absorbit şi folosit

pentru servirea fraudelor economice. Totodată, nivelul de creştere a masei

monetare este insuficient şi nu stimulează creşterea PIB, provocând agravarea

crizei în economia naţională. Criza este stimulată de diminuarea banilor

accesibili pentru activităţile oficiale din cauza utilizării banilor în numerar şi în

cont în economia frauduloasă.

Altă variantă de estimare a fraudelor economice constă în metoda

calculării consumului energiei electrice. Pentru aceste calcule, se ia volumul

de energie electrică produs şi cel consumat de populaţie, ponderea energiei

electrice în volumul total al producţiei şi volumul legal al producţiei. Estimarea

volumului producţiei subterane este reflectată în anexa 8. Datele anexei

72 Vezi sursa de la tabelul precedent!87

demonstrează că ponderea producţiei subterane în volumul global al producţiei a

crescut de la 22,9%, în 1996, la 67,9%, în 2001.

O variantă des utilizată pentru estimarea volumului fraudelor economice

include metoda bazată pe numărul lucrătorilor ocupaţi în economia

subterană.

Pentru estimarea volumului fraudelor economice, se utilizează şi metoda

bazată pe productivitatea muncii, calculând numărul populaţiei şi

productivitatea muncii unui lucrător ocupat în economia reală. Calculele

efectuate demonstrează că în perioada 1996-2001 volumul fraudelor economice

s-a menţinut în limitele 51,4-76,4% din PIB, alcătuind media de 69,8 % (vezi

anexa 9).

O altă variată de estimare a volumului fraudelor economice constă în

metoda folosirii numărului persoanelor ocupate în activitatea economică

(vezi anexa 10).

Deformarea esenţială a relaţiilor economice post-sovietice şi conservarea

stimulărilor pe o lungă perioadă în aceste ţări şi, în plus, schimbările foarte

rapide în economia de tranziţie din Republica Moldova au determinat specificul

fraudelor economice şi proporţiile lor. Totodată, evaluarea ştiinţifică a acestor

fenomene lasă de dorit.

Cu atât mai mult, în literatură sunt analizate prioritar problemele sectorului

subteran şi sunt estimate volumele veniturilor acestui sector. Practic, nu sunt

studiate în ansamblu problemele şi gama de fraude economice. Însă, după cum

s-a menţionat mai sus, fenomenul fraudă economică este cu mult mai amplu,

mai complicat şi mai voluminos faţă de fenomenul şi estimările sectorului

subteran. De exemplu, sectorul subteran nu include fraudele economice comise

în gospodăriile casnice, în sfera neformală care funcţionează legitim, mijloacele

pentru mituirea funcţionarilor publici. În afară de aceasta, se consideră că cca

70% din fraudele economice apar în unităţile economice care funcţionează legal,

iar cca 30% se comit în cadrul activităţilor subterane, neînregistrate, ilegale.

88

În literatura de specialitate, un interes aparte prezintă estimarea sectorului

subteran după metoda comparării vitezei de creştere a pierdeirlor cu gradul

declinului volumului de producţie în preţuri comparabile73. Sectorul tenebru este

estimat pe baza structuii constante a costurilor, creşterii neadecvate a

cheltuielilor de producţie şi a profitului obţinut, stabilităţii coeficientului de

rotaţie a rezervelor de producţie şi a produselor finite. Volumul subteran (Vs) de

realizare a mărfurilor şi serviciilor se determină ca o funcţie a variabilelor

cheltuielilor materiale, poverii fiscale, structurii activităţii (financiară, de

producţie, comercială), rotaţiei medii a rezervelor de producţie şi producţiei

finite, vitezei de circulaţie a masei monetare, valorii capitalului74.

Vs=f (xi, yl, cj, hk, vn)=Af (Yt/1 - k), unde

xi – cheltuieli materiale;

yl – rotaţia rezervelor de producţie;

cj – cota impozitelor incluse în preţul de cost;

hk – rotaţia mărfurilor şi seviciilor;

vn –viteza masei monetare într-un an;

A – coeficientul ce depinde de nivelul poverii fiscale neincluse în preţul de

cost.

Deoarece volumul subteran global reprezintă o mărime aditivă, Vs

reprezintă, în opinia economistei Elena Marcova, suma volumelor subterane

obţinute de la activitatea de producţie, comercială şi financiară după formula:

N

VS=E aiVs, unde i=1,2,3,…N,

i=1

a1,a2,…, an – coeficienţii care depind de genul de activitate, nivelul

activităţii de afaceri a agenţilor economici, factorul preţurilor, mărimea

impozitelor, procesele tehnologice concrete. Toate acestea reprezintă rândurile

73 Vezi: Marcova, Elena “Economia tenebră şi impactul ei asupra securităţii economice a statului”, Chişinău 2000, p.79-90.

74 Simis K.M., “The Machinery of Corruption in the soviet Union”, Survey, 1997, volumul 23, N 4, p. 8089

exponenţiale. După această formulă, se poate efectua estimarea sectorului

subteran.

Această metodă de calculare a volumului sectorului subteran este foarte

complicată şi greu de realizat în practică, căci presupune calcularea separată a

fiecărui gen concret de activitate, a volumelor tranzacţiilor efectuate,

determinarea sectorului subteran pentru fiecare din ele şi în totalitate, în

ansamblu. În afară de aceasta, în fiecare caz concret, este necesar să se

determine volumul de funcţii speciale. Însă, problema se complică, deoarece

calculul teoretic al acestor funcţii necesită utilizarea unei mulţimi de indici

statistici calculaţi pe un termen de lungă durată, după metoda comparativă. La

rândul său, folosirea datelor empirice vorbeşte despre faptul că calculele şi

estimările sunt aproximative şi nu pot fi incluse în statistica oficială.

Cu toate acestea, calculele efectuate sunt foarte preţioase din punct de

vedere a utilizării resurselor materiale disponibile de către sectorul subteran, a

modificării în sectorul real al economiei a volumului global al mărfurilor şi

serviciilor vândute, precum şi a mărimii şi structurii cheltuielilor necesare pentru

producerea acestora. În urma unor calcule minuţioase, s-a constat că preţul de

cost integral al agenţilor economici, în perioada 1991-1998, echivalează cu

costurile materiale. De aici rezultă că principalele mijloace se folosesc fără

adaosurile de compensare a uzurii lor şi fără tot felul de cheltuieli pentru

reparaţii, iar forţa de muncă – fără retribuirea muncii. Asemenea tendinţe există

şi în prezent. Desigur, o parte considerabilă a activităţii economice în Moldova

este disimulată, fiind necunoscută de statistica oficială.

Despre aceleaşi fenomene de fraudare economică şi extindere a sectorului

subteran ne vorbeşte şi dinamica evoluţiei volumului global al producţiei

vândute şi a volumului producţiei stocate (anexa 5).

După cum se observă în anexa 5, raportul dintre volumul de producţie

fabricată şi volumul de vânzări este în favoarea producţiei, adică s-a produs cu

mult mai mult decât s-a vândut. Totodată, rezervele de producţie finită în

stocuri, în loc să crească proporţional cu creşterea producerii ei, a scăzut. Deci 90

apar fraude economice, inclusiv evaziunea fiscală, ca rezultat al vânzării

produselor neînregistrate. Acest fenomen poate avea o tendinţă de creştere, ca

urmare a reglementării administrative de stat a activităţii economice, a înăspririi

controlului de stat etc., crescând astfel şi sfera de influenţă a fraudelor

economice şi a evaziunilor fiscale.

O metodă indirectă de evaluare a volumului fraudelor economice şi a

sectorului subteran o reprezintă analiza raportului dintre dinamica cheltuielilor

pentru fabricarea producţiei şi dinamica cheltuielilor pentru vânzarea ei. Analiza

arată că are loc o reducere relativă a cheltuielilor de fabricare a producţiei.

Reducerea acestora ar fi trebuit să genereze şi o reducere a costurilor pentru

fiecare unitate de poducţie vândută. Însă, în practică, creşte preţul producţiei

realizată.

Creşterea considerabilă a cheltuielilor pentru realizarea producţiei o dată cu

reducerea volumului real de vânzări, oficial, demonstrează nedeclarea unei

cantităţi mari de mărfuri şi servicii cu scopul de a tăinui de funcţionarii fiscului

veniturile reale. Această metodă de estimare a fraudelor economice ar alcătui un

factor important de identificare a căilor de fraudare economică şi trebuie pusă la

baza strategiei de prevenire şi combatere a fraudelor economice.

O altă metodă de depistare şi estimare a fraudelor economice poate constă

în analiza raportului dintre profitul din activităţile economice prognozate, pe

care şi l-au preconizat să-l obţină agenţii economici şi profitul efectiv pe care

agenţii economici l-au înregistrat oficial. Analiza confirmă că profitul prognozat

înainte de impozitare creşte de două ori, dar profitul, în aceeaşi perioadă, obţinut

şi oficial înregistrat pentru a fi impozitat, practic, se reduce la minimum (vezi

anexa 6).

De asemenea, analiza confirmă că volumul global al producţiei realizate

include nu numai cheltuielile pentru producţia impozitată, ci şi cheltuielile

pentru producţia neînregistrată. Ca rezultat, preţul de vânzare al producţiei

înregistrate este mărit. Aceste calcule şi analize economice complicate sunt

foarte necesare pentru identificarea căilor de fraudare ale agenţilor economici. 91

Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice trebuie să ţină cont şi

să implementeze astfel de metode de depistare a fraudelor economice.

O altă cale de tăinuire a veniturilor este includerea profitului din vânzări în

costurile producţiei fabricate pentru a compensa cheltuielile suplimentare de

producere şi desfacere a producţiei neînregistrate.

În general, pentru evidenţierea tendinţelor fraudelor economice în sistemul

de producţie şi servicii, este oportună analiza preţului de cost integral al

producţiei, mărfurilor, serviciilor produse şi vândute şi evidenţierea evoluţiei

ponderii cheltuielilor materiale în costul producţiei fabricate; a cotei cheltuielilor

pentru principalele resurse materiale şi energetice, a cotei profitului prognozat şi

a celui obţinut efectiv. Analiza minuţioasă a structurii preţurilor de cost integral,

precum şi a fiecărui gen de activitate, produs şi serviciu va da posibilitatea de a

evidenţia specificul fraudelor economice comise în sferele de producţie, comerţ,

servicii şi alte genuri de activitate economică.

O metodă de identificare şi estimare a fraudelor economice constă în

examinarea evoluţiei rentabilităţii de utilizare a activelor circulante şi a

profitului net, pe care agenţii economici îl declară oficial. Această metodă poate

determina starea financiar-economică a agenţilor economici şi estima proporţiile

fraudelor economice comise de către aceşti agenţi.

Analiza evoluţiei rentabilităţii utilizării mijloacelor circulante, în ansamblu,

şi a profitului în economia naţională demonstrează tendinţa de reducere esenţială

a profitului net şi a rentabilităţii utilizării mijloacelor circulante care, în prezent,

este negativă (vezi tabelul 11). Aceasta reflectă tendinţa de a tăinui o bună parte

a profitului, de a camufla mărimea reală a eficacităţii mijloacelor circulante şi de

a include aceste mijloace în datoriile de credit. Drept rezultat, numărul fraudelor

economice comise de agenţii economici creşte.

O metodă importantă de depistare şi calculare a mărimii fraudelor

economice constă în analiza structurii mijloacelor circulante şi a evoluţiei

utilizării lor.

Tabelul 1192

Dinamica rentabilităţii mijloacelor circulante, datoriei de creditor şi a

profitului în economia Republicii Moldova (%)

Indicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Rentabilitatea mijloacelor

circulante

0.96 -0.56 -0.61 -0.85 -0.96 -0.98

Profitul brut 1.0 0.51 0.20 0.10 0.05 0.01

Mijloacele circulante în % faţă

de datoria de creditor

0.976 0.920 0.980 0.915 0.850 0.790

Sursa: Datele Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova

Dinamica evoluţiei raportului dintre activele circulante proprii şi datoriile

de creditor ale agenţilor economici ne demonstrează tendinţa de creştere mai

rapidă a datoriilor creditare faţă de mijloacele circulante (vezi tabelul 11).

Aceste tendinţe conduc la diminuarea şi erodarea mijloacelor circulante ale

agenţilor economici şi oficializarea lor printr-un proces de substituire a acestora

pe măsura creşterii datoriilor creditare. Drept urmare, apare situaţia când

activitatea legală depinde integral de creditorii acestor agenţi economici. Evident

că agenţii economici tind să utilizeze capitalul nebancar.

Această categorie de fraude economice are tangenţe cu metoda de depunere

a banilor obţinuţi de proprietarii oficiali în sectorul subteran sub formă de

împrumuturi. Astfel, are loc procesul de legalizare a beneficiului provenit din

fraudele economice şi din capitalul neoficial75.

O altă metodă de identificare şi estimare indirectă a fraudelor economice,

de care trebuie neapărat să ţină cont în procesul elaborării strategiei de

combatere a acestor infracţiuni constă în analiza evoluţiei utilizării mijloacelor

circulante şi depistarea sursei principale a economiei subterane. Procesul de

fraudare economică adesea decurge sub formă de compensare a pierderilor

fictive şi de scutire a acestor mijloace de impozit şi de controlul organelor

fiscale, precum şi al poprietarilor legitimi ai întreprinderilor. Creşterea

75 Dacă statul promovează o politică economică de reprimare, limitare şi constrângere a activităţii economice private, se creează o situaţie şi mai periculoasă pentru economie şi, anual, capitalul bancar “fuge” din ţară. Menţinerea acestei politci pe un termen relativ lung poate conduce la accelerarea defoltului şi bancrutizării ţării.

93

pierderilor fictive permit, respectiv, producerea unei anumite cantităţi

neînregistrate de mărfuri şi servicii. Analiza efectuată demonstreză creşterea

pierderilor fictive în economia naţională (vezi tabelul 12).

Tabelul 12

Evoluţia pierderilor în Republica Moldova (%)

Indicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Pirderile agenţilor economici în

raport cu volumul de vânzări

12.7 15.2 16.2 17.3 18.2 20.1

Pierderile agenţilor economiciîn

raport cu profitul

90.8 99.05 99.28 99.48 99.60 99.89

Sursa: Datele Ministerului Finenţelor al Republicii Moldova

În tabelul de mai sus, se observă că începând cu a doua jumătate a anilor

’90, practic, economia oficială a Republicii Moldova este nerentabilă. Acest

fenomen, în mare parte, are loc din cauza trecerii resurselor oficiale, prin

intermediul aşa-ziselor pierderi, din sectorul legal în cel subteran. Astfel

economia subterană este asigurată cu mijloace circulante. O asemenea

modalitate de estimare şi de evidenţiere a fraudelor economice oferă

posibilitatea de a identifica sursa de mijloace circulante de care are nevoie

sectorul neoficial şi modul de trecere a acestor resurse din economia oficială în

sectorul ei neoficial.

Aceste tipuri de fraude economice sunt foarte răspândite, inclusiv în sfera

de vinificaţie. Analiza unui set de întreprinderi de vinificaţie demonstreză clar

existenţa multor cazuri de exagerare a pierderilor de materie primă. În general,

estimarea proporţiilor fraudelor economice, comise în Republica Moldova în

perioada 1995-2001, vădeşte o tendinţă certă de creştere considerabilă a lor în

economia naţională. Aceasta se vede în tabelul 13, unde numărul fraudelor

economice din perioada 1995-2001 a crescut considerabil, alcătuind 80-85% din

volumul global de vânzări, înregistrate oficial. Datele respective confirmă faptul

că sectorul ilegal posedă mai multe resurse decât cel legal.

Tabelul 1394

Prognoza dinamicii fraudelor economice din Republica Moldova (media

anuală)

Indicatorii 1991-1995 1996-2000 2001-2005 (variante)

I II IIIVolumul producţiei şi comerţului fictiv (mil.lei)

384 4634 4500 5000 6100

Volumul operaţiunilor financiare fictive (mil.lei)

2233 10372 9000 12000 15100

Volumul fictiv total (mil.lei) 2617 15006 13500 17000 21200Volumul operaţiunilor financiare fictive în % faţă de volumul total fictiv

85.3 86.3 66.6 70.5 71.2

Volumul de realizare fictiv în % faţă de volumul de realizare înregistrat

50.8 80.0 75 80 85

Sursa: Calculat conform datelor Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova

Datele tabelului de mai sus reflectă dinamica fraudelor economice care au

fost comise în sectorul oficial. Însă, dacă vor fi incluse şi toate celelalte genuri

de activitate ilegală (prostituţia, comerţul ilicit cu ţigări, alcool, combustibil,

droguri şi arme), care, de asemenea, creează valoarea adăugată, se va vedea că

volumul fraudelor şi infracţiunilor economice a crescut considerabil.

Generalizând, putem trage concluzia că o cale importantă de identificare a

fraudelor economice în sectorul neoficial îl reprezintă metoda “cheltuielilor”, a

rezultatelor de estimare care, practic, coincid cu volumul estimat al fraudelor

economice prin metoda coeficientului monetar. Ambele metode confirmă că

dimensiunile fraudelor economice estimate au atins, în Republica Moldova,

proporţii catastrofale (circa 80% din PIB), fapt care diminuează şi deformează

esenţial conţinutul şi mărimea efectivă a indicatorilor macroeconomici,

complicând şi mai mult procesul de evaluare a situaţiei reale din ţară. Practic,

agenţii economici disciplinaţi din sectorul oficial suportă o povară fiscală de 2-3

ori mai mare din cauza că un surplus de 80% din PIB îl alcătuiesc rezultatele

activităţii frauduloase din sectorul subteran, care nu plăteşte impozite.

În linii generale, în tabelul 13, sunt reflectate trei variante de prognoză a

mărimii fraudelor economice, în perioada 2001-2005, în funcţie de caracterul şi

95

specificul reformelor economice ce vor fi efectuate în Republica Moldova şi,

respectiv, de specificul strategiei de combatere a fraudelor economice.

Prima prognoză este cea mai optimistă şi indică micşorarea volumului absolut şi

relativ al fraudelor economice, ca urmare a realizării politicii liberale de

dezvoltare a economiei, reducerii de 2-3 ori a presiunii fiscale, limitării

considerabile a reglementărilor administrative de stat, schimbării funcţiilor

aparatului public şi adaptării lor la principiile liberale de dezvoltare economică,

limitării esenţiale a birocratismului, facilitării micului business, combaterii totale

a monopolismului şi oligopolismului.

Strategia de combatere a fraudelor economice conform acestei variante

trebuie să includă în mod prioritar reglementarea economică şi adsministrativă

de stat a pieţei tradiţionale şi a pieţelor de capital în scopul activizării

concurenţei şi lichidării monopolismului, îmbinând pentru aceasta

reglementările economice promovate de concepţia monetaristă cu o politică

moderată monetar-creditară şi fiscală şi a sistemului de protecţie a agenţilor

economici autohtoni76.

A devenit necesară perfecţionarea modelului instituţional de reformă a

economiei, care presupune amestecul statului prin aplicarea metodelor

economice de gestionare a ramurilor prioritare şi implementarea instrumentelor

economice şi financiare, ce ar favoriza dezvoltarea concurenţei loiale, apariţia

condiţiilor economice pentru toate formele de business, curmarea

monopolismului.

Mecanismul de combatere a fraudelor economice trebuie să conţină acele

reglementări de stat care sunt aprobate şi acceptate de agenţii economici şi care

asigură optimizarea poverii fiscale, efectuarea transferurilor şi subvenţiilor

necesare pentru stimularea activităţii gospodăriilor casnice şi firmelor mici şi a

sistemului agrar.

76 E limpede că promovarea până în prezent a concepţiei monetariste dure este considerată o politică dintre cele mai lesne de realizat faţă de politica monetar-creditară moderată.

96

Toate acestea, fără folosirea forţei de reprimare şi constrângere juridică, va

permite “ieşirea” agenţilor economici din sectorul subteran şi sporirea cu cca 1,5

miliarde de lei a plăţilor la buget, pornind de la 10% din cota totală de impozit a

agenţilor economici din sectorul subteran. Această sumă se poate obţine, având

în vedere că fraudele economice din sectorul subteran alcătuiesc 80-85% din

PIB, adică peste 15 miliarde lei şi, dacă se va reduce cota fiscală la 10% din

întregul venit al agentului subteran, suma globală a impozitelor va atinge cca 1,5

miliarde lei. Dar aceasta se poate obţine nu numai datorită schimbărilor esenţiale

survenite în procesul de reformare, expuse conform primei variante, ci şi în

urma implementării unei serii de garanţii economice şi sociale acordate de stat,

asigurării constituţionale a imunităţii agenţilor economici care au funcţionat în

regim subteran, inclusiv garantarea proprietăţii, veniturilor, liberei mişcări a

capitalului lor etc.

Evident că vor fi reduse de cca 2-3 ori impozitele agenţilor economici

înregistraţi oficial, iar, în urma reducerii cotei de impozit, se va lărgi baza

impozabilă şi această reducere va fi compensată de creşterea volumului global al

încasărilor fiscale. Totodată, liberalizarea economiei va conduce la sporirea

plăţilor la buget şi pe seama micşorării esenţiale a volumului total al mitelor şi

corupţiei, ca rezultat al limitării samavolniciei birocratice.

Varianta a doua este reală în cazul elaborării unei politici eficiente de

susţinere a sectorului privat, dar se va extinde totodată rolul statului în procesul

de rezolvare eficientă a problemelor sociale ale păturilor vulnerabile. În cazul

punerii accentului pe soluţionarea problemelor sociale, este foarte problematică

micşorarea poverii fiscale şi optimizarea impozitelor. Ca rezultat, fraudele

economice vor creşte cu circa 20% faţă de perioada 1996-2000.

În fine, varianta a treia este mult mai reală în cazul limitării libertăţii

economice, extinderii reglementărilor de stat, creşterii rolului şi volumului

activităţii economice a statului şi implementării mecanismului de redistribuire a

PIB în favoarea păturilor vulnerabile pe seama micşorării veniturilor agenţilor

economici, intensificării proceselor de reprimare şi constrângere juridică a 97

sectorului privat77. În consecinţă, volumul fraudelor economice în perspectivă va

creşte cu cca 60% faţă de anii 1996-2000, se va extinde considerabil sectorul

subteran pe seama limitării celui oficial, vor scădea brusc investiţiile în

economie.

În funcţie de tipul politicii şi strategiei economice şi de combatere a

fraudelor economice, va fi promovată în perspectiva apropiată şi va fi pusă în

practică o variantă sau alta. Mai jos, vom examina căile şi mecanismul de

realizare a primei variante de dezvoltare social-economică.

2.3. Particularităţile, structura şi căile de perfecţionare a

mecanismului de combatere a fraudelor economice

Caracterul şi structura mecanismului de combatere a fraudelor economice

şi a corupţiei influenţează dezvoltarea social-economică, stimulând sau frânând

procesele de reformare şi relansare a economiei Republicii Moldova. Acest

mecanism funcţionează în baza legislaţiei în vigoare78.

Analiza particularităţilor şi structurii mecanismului antifraudă şi influenţei

lui asupra dezvoltării economice a ţărilor cu o economie în tranziţie 77 Se are în vedere curmarea, prin metode de reprimare, a contravenţiilor şi infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, contracararea legalizării averii ilicite şi spălării banilor etc.(vezi Legea Centrului de Combatere a Crimelor Economice).78 Mecanismul de combatere a fraudelor economice se constituie şi funcţionează în baza programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova “Renaşterea economiei-renaşterea ţării”, a “Programului de stat privind combaterea criminalităţii, corupţiei şi protecţionismului pentru anii 1999-2000”, a hotărârilor Colegiului şi indicaţiilor conducerii MAI, a Hotărârilor Consiliului de Conducere al I.G.P.

98

demonstrează că acesta s-a dovedit a fi foarte complicat. Vechiul mecanism

antiufraudă nu numai că n-a stopat fraudele economice şi n-a stimulat creşterea

economiei naţionale, ci, dimpotrivă, a provocat o creştere a corupţiei şi un declin

economic pe parcursul ultimilor 12 ani, care a împins Republica Moldova pe cea

mai joasă treaptă a sărăciei din Europa. Produsul intern brut (PIB) pe cap de

locuitor al ţării noastre este cel mai redus în spaţiul ţărilor de tranziţie (360

USD, în 2001). Evident că acest declin a fost condiţionat şi de condiţiile

nefavorabile climaterice, de războiul din Transnistria, de lipsa de resurse

financiare suficiente, dar principala cauză a acestor tendinţe negative constă în

ineficienţa mecanismului de dezvoltare a economiei şi de combatere a fraudelor

economice, inclusiv a corupţiei. Ineficienţa mecanismului de gestionare

economică şi de combatere a fraudelor economice, nivelul jos al guvernării au

fost determinate de următoarele cauze şi factori:

Lipsa unor “elemente esenţiale” şi a coordonării şi modificării sincronizate a

mecanismului economiei de tranziţie;

Lipsa de experienţă şi competenţă profesională a guvernanţilor, ajustării şi

adaptării neadecvate a mecanismului antifraudă la condiţiile perioadei de

tranziţie a unei ţări suverane nou-apărute;

Criza politică în combinare cu schimbările politice permanente, condiţiile

economice precare şi dezmembrarea teritorială a ţării;

Pasivitatea organizaţiilor non-statale şi lipsa instituţiilor democratice

caracteristice unei societăţi civile dezvoltate, neînţelegerea de către

majoritatea populaţiei a importanţei proceselor de dezvoltare a economiei de

piaţă;

Lipsa voinţei politice a partidelor de guvernământ şi teama liderilor de a

efectua, într-un timp scurt, schimbări radicale în vederea creării unei

economii de piaţă;

Implicarea guvernanţilor în timpul aflării lor la putere în procesul de

corupţie, pentru a face rost de resurse materiale necesare la viitoarele alegeri.

99

Din toţi aceşti factori, impactul cel mai dezastruos asupra dezvoltării ţării

l-a avut ineficienţa mecanismului de reglementare de stat şi corupţia în îmbinare

cu calitatea proastă a guvernării. În consecinţă, mecanismele, structurile şi

funcţiile statului au fost înlocuite, de regulă, cu elemente ale precedentelor

sisteme corupte.

Structura şi elementele mecanismului fraudelor economice au început a se

constitui în perioada de trecere la sistemul economic de piaţă, în procesul

menţinerii relaţiilor neoficiale ale clanurilor care beneficiau de accesul

privelegiat la bunuri, finanţe, informaţie, servicii. Treptat, aceste clanuri s-au

integrat cu elementele criminale. Simbioza dintre clanurile politice şi grupurile

criminale asigură o protecţie temporară faţă de intervenţia organelor de

securitate şi ordine publică. La începutul perioadei de tranziţie numărul

grupurilor corupte era relativ mic, iar volumul fraudelor şi infracţiunilor

economice – relativ mare. Desfăşurarea, în anii 1995-2001, a proceselor de

pseudoliberalizare şi privatizare în masă, implementarea masivă a elementelor

mecanismului corupt au condus la acumularea spontană a capitalului iniţial.

Aceasta a generat proliferarea considerabilă a fraudelor economice şi

încheierea procesului de împărţire a sferelor de influenţă economică şi politică şi

a patrimoniului naţional. Există şi alţi factori şi elemente ale mecanismului de

corupţie care cooperează cu structurile sectorului public, neutralizând sau

accelerând rezolvarea problemelor legate de corupţie prin intervenţiile prompte

ale administraţiei statului.

Elementele şi aspectele principale ale mecanismului gestionării de stat a

economiei, în care pătrund structurile corupte, sunt foarte diverse.

Un element esenţial al mecanismului de comitere a fraudelor economice îl

constituie comenzile de stat, achiziţiile, subvenţiile, obiectele preferenţiale de

privatizare.

Alt aspect şi element important al mecanismului de stat care este integrat

cu elementele de corupţie îl alcătuiesc garanţiile şi beneficiile din partea statului,

100

diverse transferuri pentru teritorii, utilizarea fondurilor de rezervă extrabugetare,

poziţiilor privilegiate pe piaţă.

În condiţiile realizării concepţiei monetare dure şi lipsei mijloacelor

circulante, unul dintre cele mai importante elemente ale mecanismului de

tranziţie integrat cu cel corupt îl constituie acordarea creditelor cu o rată a

dobânzii mult mai joasă decât cea de piaţă, sau utilizarea creditelor tehnice şi a

resurelor prevăzute în programele de susţinere a reformelor (vezi anexa 7).

Un aspect esenţial al mecanismului de gestionare de stat avantajos pentru

elementele corupte îl constituie beneficiile de stat exprimate prin micşorarea

sumei impozabile sau reducerea încasărilor directe în buget.

Cel mai important element al mecanismului de reglementare economică

de stat, care interacţionează cu instrumentele de corupţie, este menţinerea

situaţiei monopoliste în ţară, crearea artificială a unor poziţii de monopol prin

licenţiere, contracte speciale, acordarea de facilităţi.

Un alt aspect important al acestui mecanism este obţinerea şi menţinerea

posturilor în guvernul ţării.

Toate aceste elemente şi aspecte ale mecanismului unic de reglementare

de stat interacţionează în direcţia combinării cu mecanismul corupţiei.

Anume specificul şi interacţiunea acestor mecanisme, gradul de fuzionare

a lor determină particularităţile fraudelor economice într-un domeniu sau altul.

Specificul şi eficacitatea acestui mecanism de reglementare este influenţat şi

influenţează un şir de aspecte şi factori instituţionali, economici, sociali, politici,

morali.

Un element principal al mecanismului de reglementare, care stimulează

relaţiile de fraude economice, constă în menţinerea elementelor contradictorii şi

diverselor instrucţiuni învechite în sistemul legislativ şi în mecanismul de

dirijare şi control.

Substanţa mecanismului de reglementare şi gestionare o alcătuieşte

mediul instituţional care menţine intransparenţa proceselor de adoptare a

hotărârilor şi deciziilor, stimulează discreţia înaltă în executarea funcţiilor 101

aparatului public şi politic, tărăgănarea elaborării strategiei de combatere a

fraudelor economice.

Particularităţile aspectului economic al mecanismului de dirijare (nivelul

scăzut al remuneraţiei funcţionarilor publici, necesitatea supravieţuirii) impun

adaptarea funcţionarilor la condiţiile structurilor sectorului subteran.

Elementul politic al mecanismului economic constă în tendinţa unor

grupuri de a reinstaura regimul totalitar.

Aspectul socio-moral al mecanismului de stat de susţinere a fraudelor

include deprecierea şi degradarea valorilor morale ale societăţii, ineficacitatea

procesului de informare în masă şi de educare a societăţii civile în spiritul

toleranţei faţă de fraudele economice.

Conform evaluării, efectuate de către organizaţia Transparency

International, a eficacităţii managementului economic de stat şi de combatere a

fraudelor economice şi a calităţii de guvernare, Republica Moldova este plasată

în grupul ţărilor cu un nivel înalt al indicelui fraudelor economice, deţinând

locul 76 din 96 de ţări, lăsând în urmă doar Coasta de Fildeş, urmată de Ucraina

şi Venezuela. Totodată, fraudele economice continuă să crească. De exemplu, în

anul 2001 au fost depistate 3396 infracţiuni de ordin economic, ceea ce

constituie o creştere de 2,9%, faţă de anul 2000. Sporesc prejudiciile materiale

cauzate de aceste infracţiuni, care au ajuns la 174,4 mil.lei, dintre care au fost

restituite doar 105,05 mil.lei (60.2%). Deci rata de recuperare este 0,6, iar aceste

infracţiuni depistate alcătuiesc un procent simbolic faţă de infracţiunile totale

comise, dar nedepistate. Coeficientul de depistare a infracţiunilor alcătuieşte

0,11.

Problema este şi mai acută, dacă ţinem cont de faptul că din numărul total

al infracţiunilor depistate, pe parcursul anului 2001, au fost anchetate 2645 de

cazuri de infracţiune (sau 61,6% din totalul lor) şi intentate dosare penale, şi

numai 1516 (35.3%) au fost îndreptate în judecată.

Totodată, a sporit numărul fraudelor economice grave cu 30,3% (1209

crime grave faţă de 928, înregistrate în anul 2000). Prejudiciul material cauzat 102

de această categorie de infracţiuni constituie 51,7 mil.lei, fiind restituite doar

68,3% din volumul total al pagubelor.

În perioada de referinţă, a crescut corupţia sub formă de dare-luare de

mită şi imtermediere de mituire, cu documentarea şi tragerea la răspunderea

penală a funcţionarilor de stat şi instituţiilor publice de toate nivelurile. În acest

domeniu, a fost înregistrată o creştere de 43,56% (în total - 122 dosare).

Cu 27,8% a crescut, faţă de anul 2000 contrabanda. Au fost depistate şi

înregistrate 203 cazuri de contrabandă sau cu 44 cazuri mai mult faţă de

perioada analogică a anului precedent. Prejudiciul adus de contrabandă este de

17,7 mil.lei, fiind asigurată o restituire în mărime de 76,3% sau 13,5 mil.lei. Pe

parcursul anului 2001, au fost descoperite 18973 contravenţii economico-

financiare, în privinţa cărora au fost aplicate amenzi în suma totală de cca 3

mil.lei, cu confiscarea bunurilor materiale în valoare de aproximativ 4,3 mil.lei,

aceste bunuri fiind transmise oficiilor fiscale teritoriale pentru a fi vândute.

Având în vedere că din 100 de infracţiuni se depistează sau se

înregistrează oficial doar una, calitatea administrării şi combaterii fraudelor

economice este foarte scăzută, aproape nulă. Această deducţie e confirmată de

faptul că Republica Moldova se situează pe locul 15 din 20 de ţări incluse în

studiul BERD şi BM, după calitatea acestei administrări la nivel microeconomic,

pe ultimul loc, după calitatea administrării integrale, şi după calitatea

administrării macroeconomice şi calitatea infrastructurii, şi pe penultimul loc,

după gradul de supremaţie a legii79.

Particularităţile şi specificul mecanismului reglementării de stat, creat în

economia ţării, constă în imposibilitatea delimitării intereselor de stat şi a celor

de grup, evidenţierii clare a fraudelor şi infracţiunilor economice faţă de o

administrare absolut ineficientă. Aceste fenomene, în ultima perioadă, au atins o

79 Asigurarea protejării proprietăţii de către sistemul legal este la un nivel de 25% şi de 3,5 ori mai redusă decât în Estonia. Agenţii economici consumă cca 17% din timpul rezervat producţiei, pentru depăşirea obstacolelor birocratice. Acest indicator este maximal faţă de toate ţările în tranziţie, iar în ţările dezvoltate constituie doar 3%. Indicele uzurpării puterii, influenţa clanurilor asupra deciziilor în Moldova este de 46%, cedând Azerbaidjanului şi Ucrainei. După frecvenţa şi dimensiunea mitei, în comparaţie cu veniturile anuale, care pune producătorii într-o situaţie descurajatoare şi dezastruoasă, Moldova este una din cele mai corupte ţări, după Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Ucraina.

103

amplitudine destul de mare, în urma implicării intereselor de grup ale partidelor

politice de guvernământ. Specificul mecanismului ineficient de administrare

include instrumente speciale de extindere a poverii fiscale şi de absorbire a

surselor financiare care ar putea fi alocate în sistemul social, inclusiv în

ocrotirea sănătăţii, educaţie, asigurare socială şi altele.

Un element specific în structura mecanismului administrării de stat,

ineficient din punct de vedere al intereselor naţionale, îl reprezintă formarea

unui submecanism oligarhic, politic şi economic, care lasă în urmă necesităţile

societăţii, impunând acesteia din urmă pretenţiile sale, şi contribuie la creşterea

datoriilor externe şi interne ale statului (vezi anexa 7). Implementarea

mecanismului oligarhic în sistemul de stat conduce la falimentarea politicii de

stimulare a micului business şi la subminarea încrederii populaţiei în structurile

lui. Drept rezultat, societatea civilă se resemnează, devenind tolerantă şi

indiferentă faţă de ceea ce se petrece în jur, iar sectorul privat acuză Guvernul de

toate acţiunile sale, de criza economică şi ineficienţa micului business. Totodată,

se degradează structura naţională a sistemului economic din cauza utilizării

potenţialului economic în interesele unui grup oligarhic, politic şi economic.

Principalul aspect al acestui mecanism de reglementare ineficientă şi

corupt constă în păstrarea elementelor şi instrumentelor ce ridică costurile de

tranzacţie şi, respectiv, facilitează creşterea fraudelor economice şi extinderea

sectorului subteran. Caracterul acestui mecanism de fraudare economică, constă

în reducerea esenţială a competivităţii, în reducerea investiţiilor şi descurajarea

inovaţiilor în ramurile strategice, pentru a menţine poziţia monopolistă.

Tabelul 14

Locul elementelor principale ale mecanismului de dezvoltare

economică şi de combatere a fraudelor economice80

Moldova Tadjikistan 1. Inflaţia 4.20 5.062. Instabilitatea cursului de schimb 4.13 5.2280 1 – nu împiedică deloc, 2 – câteodată împiedică, 3 – împiedică, 4 – împiedică mult, 5 – foarte mult împiedică, 6 – blochează. Vezi “Corupţia şi calitatea guvernării: cazul Moldovei”, Transparency International Moldova, p.29

104

3. Regulile de impozitare 4.83 4.674. Sectorul bancar slab dezvoltat 3.31 4.345. Criminalitatea 4.19 4.366. Corupţia 4.81 4.287. Deficitul de forţe de muncă calificată 2.79 4.078. Oprimări din partea poliţiei 3.08 4.019. Dificultăţi în procurarea /livrarea materiei prime şi a produselor finale

2.87 3.9

10. Instabilitatea politică 3.92 4.0711. Schimbări neprevăzute în regulamente 4.39 3.6512. Regulile complicate de deschidere a unui business nou

3.64 3.55

13. Regulamentele pentru export/import 3.53 2.914. Controlul preţurilor 2.85 2.8815. Regulamentele cu privire la valuta străină 2.73 2.8716. Regulamentele cu privire la forţa de muncă (plăţi prelevate în fondul social)

3.63 2.51

Extinderea mecanismului de fraude economice şi corupţie în sistemul de

reglementare publică deformează indicatorii macroeconomici (vezi tabelul 2),

modifică şi disimulează procesele economice reale, îmbogăţeşte oligarhii,

generând creşterea şomajului, micşorarea veniturilor şi cheltuielilor populaţiei,

reducerea esenţială a nivelului de viaţă şi a efectului politicii economice şi

sociale.

Rolul şi locul fiecărui element, relaţiile şi aspectele structurii

mecanismului de dezvoltare economică şi de combatere sau de stimulare a

fraudelor economice se poate observa în tabelul 14.

În tabelul de mai sus sunt reflectate principalele obstacole care împiedică

dezvoltarea businessului şi, respectiv, stimulează corupţia în Republica

Moldova. Dintre cele mai esenţiale obstacole de dezvoltare a sectorului privat,

se evidenţiază (având în vedere că punctul 3 – împiedică, iar 6 - blochează)

sistemul de impozitare, corupţia, inflaţia, criminalitatea, instabilitatea leului. La

multe poziţii, Moldova depăşeşte Tadjikistanul, în care relaţiile de dezvoltare

social-economică au un caracter asiatic, lasă mult de dorit din punct de vedere al

democraţiei, transparenţei şi dezvoltării societăţii civile.

105

Specificul şi structura mecanismului de dirijare a procesului de dezvoltare

economică şi socială au determinat particularităţile fraudelor şi infracţiunilor

economice şi ponderea de cca 80% a acestora în economia ţării (vezi tabelul 14),

provocând o scădere esenţială a veniturilor bugetului de stat, imposibilitatea

remunerării suficiente a funcţionarilor publici, declinul sistemului de asistenţă

socială, educaţie şi ocrotire a sănătăţii etc.

Particularităţile managementului de reformare economică şi specificul

mecanismului de combatere a fraudelor economice determină căile principale de

perfecţionare a structurii acestui mecanism (vezi anexa 13).

În structura performanţelor principale, un rol aparte îi aparţine

submecanismului de stopare a scăderii responsabilităţii economice şi

evaziunii fiscale. Mecanismul activ de dezvoltare economică şi de combatere a

fraudelor economice trebuie să stopeze extinderea fenomenelor negative ale

economiei neoficiale şi a corupţiei determinând creşterea disciplinei economice.

Însă, măsurile de reprimare şi contracarare de stat, implementate în ultimii ani

nu numai că n-au stopat acest fenomen, ci, din contra, l-au intensificat. Astfel,

ponderea încălcărilor legislaţiei de către agenţii economici supuşi controlului a

crescut în perioada 1994-2001 cu cca 20 puncte, constituind 2/3 din numărul

total al agenţilor economici. În acelaşi timp, au sporit evaziunile fiscale81.

Ponderea lor în veniturile bugetului consolidat a crescut considerabil şi

81 Numai în mun.Chişinău, pe parcursul anului 2001, volumul evaziunilor fiscale au alcătuit 45,3 mil.lei, inclusiv sancţiuni financiare - 17,5 mil.lei. Evaziunea fiscală are loc sub diferite forme, inclusiv trecerea în cont a sumelor TVA conform facturilor eliberate de furnizori, care nu prezintă declaraţiile TVA, facturile pe serviciile prestate, ce n-au fost utilizate în scopuri de întreprinzător. Nu toate sumele încasate pentru serviciile de transport se includ în volumul realizărilor, nu se prezintă declaraţii cu privire la impozitul pe venit al persoanei ce practică activitatea de întreprinzător, păstrarea, transportarea sau comercializarea bunurilor materiale de provenienţă legală, neînregistrarea valorilor materiale în evidenţa contabilă, admiterea primirii resurselor băneşti în numerar fără folosirea maşinilor de casă şi control. Rezultatele verificărilor au atestat că majoritatea încălcărilor legislaţiei fiscale ţin de calcularea incorectă a taxei pe valoarea adăugată şi accizului, atribuirea incorectă a TVA la decontările cu bugetul, tăinuirea încasărilor de la realizarea şi prestarea serviciilor, atribuirea sumelor la deduceri neconformate documentar şi a celor ce nu sunt legate de activitatea de întreprinzător. În anul 2001 au fost remise organelor de anchetă 533 materiale, suma pagubei constituind 77 mil.lei., iar în anul 2000, respectiv – 440 materiale, suma pagubei constituind 132 mil.lei. Din numărul total de materiale înaintate, au fost intentate 74 dosare penale, comparativ cu 57 în anul 2000. În 426 de cazuri s-a refuzat intentarea procesului penal, inclusiv în anul 2000 – 186 de cazuri, în anul 2001 – 240 cazuri. În 2001, s-au înaintat în instanţele de judecată 348 de acţiuni în sumă de 36 mil.lei, dintre care 306 cu privire la încasarea sancţiunilor financiare în sumă de 11 mil.lei şi 42 de acţiuni din alte motive. În anul 2000, au fost întreprinse 527 acţiuni în sumă de 96 mil.lei. Pentru prima dată în cei 11 ani organele de anchetă au definitivat 4 materiale ale Serviciului Fiscal cu sentinţa şi pedeapsa de 3 ani privaţiune de libertate pentru evaziuni fiscale de proporţii mari. În prezent materialele se examinează în instanţa de judecată.

106

alcătuiesc în ultimul timp 22-30%. Acest declin este relativ mic, dacă avem în

vedere că inflaţia a crescut considerabil în ultimii ani şi, ca urmare, a scăzut

povara fiscală reală asupra agenţilor economici în 1999-2001.

O direcţie importantă de perfecţionare a mecanismului de dezvoltare

economică şi de creştere a eficienţei combaterii fraudelor economice constă în

elaborarea şi implementarea măsurilor de reprimare şi contracarare a

contrabandei. În ultimul timp, au crescut esenţial operaţiunile ilegale de

import-export şi s-au extins evaziunile fiscale în acest domeniu. Dificultăţile de

rezolvare a acestei probleme constă în faptul că, sub forma exportului şi

importului ilegal de mărfuri, contrabanda a atins proporţii alarmante şi forme de

realizare foarte diverse şi rafinate82, implicând un număr tot mai mare de

funcţionari publici. Aceste procese au atins un asemenea nivel de fuziune a

sistemului de contrabandă cu funcţionarii publici, când procesul de contrabandă

are loc chiar sub tututela şi controlul acestor funcţionari corupţi, iar

reprezentanţii structurilor de forţă, nu arareori, chiar escortează mărfurile de

contrabandă. Cu toate acestea, volumul mărfurilor de contrabandă depistate, în

raport cu volumul global al operaţiunilor de export-import a crescut de la 2,5%

în 1995 la 15,5% în 2001.

O altă formă de contrabandă o constituie declararea mărfii în timp de 72

ore. Aceasta generează o formă de stimulare a traficului ilicit de mărfuri,

deoarece termenul de 72 ore este imposibil să fie respectat la importul mărfurilor

cu garniturile de tren, care traversează frontiera prin zona de nord a ţării, căci în

acest răstimp, adesea, nici nu ajung la Chişinău, unde agentul economic urmează

să declare marfa.

82 Un exemplu caracteristic şi o formă frecventă de eschivare de la plăţile vamale sunt tertipurile birocratice la importul energiei. De exemplu, biroul vamal Bălţi a sancţionat SA “Red-Nord” pentru neachitarea plăţii pentru dreptul de import, în timpul stabilit, a energiei electrice în sumă de 3,6 mil.lei, deoarece importul energiei nu era însoţit de documentele necesare. Însă prin hotărârea Guvernului din 17 ianuarie 2002 s-a anulat decizia biroului vamal motivându-se că SA “Red-Nord” era lipsită de posibilitatea de a declara vămii energia importată, fiindcă nu erau stabilite preţurile de import şi că Guvernul Republicii Moldova se află în negocieri cu compania rusă “Itera”. Apar lucruri foarte stranii. Producţia s-a livrat fără a se stabili preţul acestei producţii şi evitând astfel plăţile la buget în volum de 3,6 mil.lei.

107

Fraudele economice în sectorul fiscal şi vamal se manifestă sub diverse

forme şi sunt influenţate de o multitudine de cauze, inclusiv legile, care sunt atât

de confuze, încât este mai simplu să-l mituieşti pe funcţionar (ca să scapi de

probleme). Aceste fraude se comit din cauza funcţionarilor publici, care doresc

să câştige “bani uşori”, din cauza puterii judiciare, care este ineficientă, din

cauza statului, care nu-i plăteşte la nivelul cuvenit pe funcţionari săi, din cauza

populaţiei, care nu consideră că fenomenul corupţiei este o crimă83.

O parte de măsurile de combatere a fraudelor economice în sistemul fiscal

şi vamal, văzute prin prisma businessmanilor sunt reflectate în figura 5.

Se consideră că cea mai eficientă cale de combatere a corupţiei constă în

pedepsirea severă a persoanelor corupte (media fiind 5,17 din 6 maximă). După

aceasta, urmează sporirea transparenţei procesului de încasare a impozitelor.

Figura 5. Măsurile de combatere a fraudelor economice în sistemul

fiscal şi vamal

Un segment important în structura mecanismului de reformare a

economiei şi de perfecţionare a mecanismului de combatere a fraudelor

economice constă în elaborarea unui program de repatriere a valutei şi a

83 Vezi Transparency International Moldova “Corupţia şi calitatea guvernării, cazul Moldova”, p.41.108

bunurilor exportate din ţară. În condiţiile economiei de piaţă, capitalul

migrează acolo unde este apărat mai bine prin lege şi are condiţii de utilizare

eficientă. Anume aceste condiţii trebuie să stea la baza elaborării mecanismului

de repatriere a capitalului. În prezent acest gen de fraude economice sporeşte.

Volumul valutei nerepatriate a crescut în special în perioada 1996-2001.

Conform datelor Curţii de Conturi, pe parcursul acestor ani, suma exporturilor

nerepatriate a ajuns la cca 1 mild.lei.

Un element însemnat în structura mecanismului de combatere a fraudelor

economice constă în cooperarea strânsă între sistemul vamal din Ucraina şi cel

din România şi în coordonarea şi informarea reciprocă despre volumele de

export-import. Informarea la nivel de stat şi analiza rapoartelor privind

operaţiunile de export-import dintre Moldova, Rusia şi Ucraina şi a statisticii de

export-import oficiale din Moldova reflectă structura de creştere a contrabandei

la hotarele ţării noastre.

Diferenţa dintre datele operaţiunilor de import-export din aceste ţări

alcătuieşte 60-90% din volumul de export-import al Republicii Moldova.

Nucleul contrabandei îl constituie Transnistria. În 1997-2001, în Transnistria s-a

importat de cca 36 ori mai mult alcool etilic, de 25 ori mai multe băuturi

spirtoase, de 100 ori mai multe ţigări decât în partea dreaptă a Nistrului, în timp

ce populaţia Transnistriei constituie 12-15% din populaţia ţării. Majoritatea

acestor produse ulterior sunt revându-te pe teritoriul Republicii Moldova,

neachitându-se plăţile respective la buget.

Totodată, Transnistria care utiliza ştampila vămii Republicii Moldova,

neaducând nici o contribuţie la bugetul naţional, beneficia de sistemul de

preferinţe acordate Moldovei, pentru a-şi exporta mărfurile sale, precum şi ale

Rusiei, în SUA şi Uniunea Europeană, la preţuri de dumping.

Republica Moldova a importat în 2001 mărfuri în valoare de cca 800

mil.lei. prin vama României. Însă, importul în Transnistria a alcătuit 3010

mil.lei. Plăţile din procedurile vamale trebuiau să alcătuiască cca 100 mil.dolari

SUA. În realitate, bugetul Transnistriei a crescut cu cca 4 mil.dolari SUA, iar în 109

bugetul Republicii Moldova nu s-a transferat nimic. Diferenţa alcătuieşte baza

materială de mituire şi de stimulare a diverselor forme de corupţie şi

contrabandă.

O direcţie importantă de perfecţionare a structurii mecanismului de

reformare a economiei şi de combatere a fraudelor economice constă în

elaborarea programelor transparenţei achiziţiilor şi subvenţiilor publice şi

măsurilor de contracarare a manipulării preţurilor.

Un rol deosebit în acest proces îl joacă implementarea procedurilor tender.

Formele de infracţiune la care recurg funcţionarii publici sunt diverse, inclusiv

furtul bunurilor prin intermediul creării firmelor-fantomă, majorarea costurilor

tranzacţiilor, ce le depăşesc de câteva ori pe cele de piaţă, transferarea şi

utilizarea beneficiului furat de funcţionarii publici, implicaţi în acest proces, în

sectorul subteran. Sub acestea şi alte forme şi metode de fraudare, sume

considerabile de bani sunt furate de funcţionarii publici, fiind valorificate apoi

mai “rentabil” în economia subterană. Alte metode de fraudare economică

constau în ocolirea procedurilor de privatizare oficială şi efectuarea achiziţiilor

direct în sectorul subteran. Astfel, în decursul acestui proces fraudulos sunt

deformate relaţiile economice şi este distrus, prin aceste forme şi metode,

mecanismul de piaţă84.

O altă formă de fraudă economică a funcţionarilor structurilor de stat

constă în manipularea preţurilor, micşorând preţurile de vânzare, faţă de cele de

cumpărare a cerealelor. Numai funcţionarii Fondului Social de Stat, în urma

acestor manipulări, au adus bugetului de stat şi fondului social prejudicii în

sumă de 1,24 mil.lei. Cu mult mai mari au fost prejudiciile aduse statului de

funcţionarii Ministerului Agriculturii şi Asociaţiei “Cereale”, ca urmare a

manipulărilor cu cereale în valoare de 40 mil.USD şi orez importat din China, în

valoare de 13 mil.USD.

84 Un exemplu caracteristic de comunicare a funcţionarilor publici cu structurile nestatale este contractul de cumpărare a zahărului brazilian de către Fondul social prin intermediul SA “Petrol” la un preţ de 65 bani mai mare decât cel de piaţă. Pierderile de la această operaţiune de mil de lei a lăsat fără pensie pe o durată de o lună 12 mii de pensionari.

110

Această formă principală de fraudă economică a funcţionarilor publici,

exprimată prin manipularea preţurilor de tranzacţie import-export, în care

valoarea bunurilor exportate se subestimează, iar cea a bunurilor importate se

supraestimează, a fost larg practicată şi la celelalte mărfuri importate în

Moldova, în perioada 1991-2001, în sumă de cca 1 mild dolari. Recordul în

acest proces îl deţine exportul şi importul energiei electrice, de gaze naturale,

combustibili, medicamente, unde sumele sporite pentru achitarea plăţilor la

aceste servicii şi mărfuri sunt enorme (vezi anexa 7). Acest tip de tranzacţii şi

manipulări de preţuri au loc, de regulă, în structurile de deservire socială, care

suferă o insuficienţă cronică de resurse financiare, inclusiv Fondul Social,

sistemele ocrotirii sănătăţii, educaţiei şi ştiinţei. În aceste sfere, funcţionarilor

publici li se permite utilizarea largă a barterului, a creditelor tehnice şi

garanţiilor de stat pentru rezolvarea acutelor probleme sociale. În timpul acestor

procese se operează cu sume enorme, care sunt transferate de funcţionari în

sectorul subteran şi servesc interesele clanurilor corupte. Totodată, caracterul şi

motivul acestor tranzacţii şi manipulări sunt foarte dificil de apreciat, deoarece

diferenţa dintre administrarea proastă, neprofesionistă şi corupţie este greu de

determinat85.

O cale de perfecţionare a mecanismului de combatere a fraudelor

economice este elaborarea şi implementarea procedurilor de comercializare

a bunurilor sechestrate şi confiscate. În prezent, o mare parte din aceste bunuri

“rămâne” în posesia structurilor controlate de funcţionarii publici. Vânzarea

băuturilor alcoolice şi mărfurilor de uz casnic confiscate (vinuri spumante,

vodcă, coniacuri, covoare, utilaje etc.), nefiind supuse procedurii de tender, se

efecturează la un preţ de 2-3 ori mai mic decât cel de piaţă.

Un element important în structura eficientă a mecanismului de reformare

economică şi de combatere a fraudelor economice îl constituie perfecţionarea

submecanismului de estimare a fondurilor fixe şi de stabilire a gradului de 85 De exemplu, sunt greu de evaluat fraudele economice, corupţia sau administrarea proastă în cazul în care 30 mii de tone de floarea-soarelui, 30 tone de porumb, 15 mii tone de grâu şi 5 tone de orz, transferate de către funcţionatrii publici firmei “Thelles-Maj” pentru export, a cauzat bugetului pierderi în sumă de 4,9 mil.dolari SUA.

111

uzură a acestor fonduri, metodelor de privatizare şi de elaborare a

măsurilor de contracarare a privatizării ilicite. Căile de perfecţionare a

acestui segment de combatere a fraudelor economice includ introducerea

obligatorie a procedurii de tender şi transparenţă pentru evitarea privatizării

ilicite a patrimoniului public. Estimarea obiectivă şi efectuarea expertizei neutre

a acestei estimări pentru a evita reducerea intenţionată a valorii întreprinderilor86

supuse privatizării. Aceste proceduri trebuie să fie obligatorii în special în cazul

privatizării obiectelor de către însuşi colectivul întreprinderii, pentru evitarea

cazurilor de dosire premeditată a unor obiecte care aparţin întrprinderii date, ca

să poată fi redusă valoarea ei, mai ales când este vorba de fostele întreprinderi

unionale. Deseori, în aceste procese, are loc excluderea valorii maşinilor,

aparatelor, instrumentelor, nu se calculează corect suma cheltuielilor de

amortizare, nu sunt incluşi toţi specialiştii necesari procesului privatizării,

inclusiv foştii angajaţi, pensionari.

O cale foarte importantă de perfecţionatre a mecanismului de combatere a

fraudelor economice este elaborarea programelor şi efectuarea verificărilor

în sectoarele monopoliste (sectorul energetic, aprovizionarea cu gaze naturale,

apă potabilă, combustibil).

Accentul principal în acest proces trebuie pus pe sistemul energetic şi de

aprovizionare cu gaze naturale, deoarece anume aici se comit cele mai mari

fraude. În lipsa verificării contoarelor de gaz (acestea nu se află pe teritoriul

ţării), fraudele economice exprimate în pierderi de gaze cresc enorm. În special

partea ucraineană consumă o cotă esenţială de gaze, inclusiv sub formă de furt a

gazelor din Rusia, pentru care plăteşte Moldova, deoarece contorul de gaze al

Republicii Moldova este situat pe teritoriul Ucrainei la vreo 50 km de hotarele

Moldovei şi nu poate fi controlat inopinat de partea moldovenească.

Totodată, Rusia acuză Ucraina de furturi de gaze, volumul cărora

depăşeşte întregul consum de gaze al Republicii Moldova. Ca rezultat, fraudele

86 Există o multitudine de forme şi metode de fraude economice în procesul privatizării proprietăţii de stat, inclusiv prin neinventarierea intenţionată a obiectivelor la întreprinderile de supunere unională, exagerarea valorii amortizării.

112

economice, la nivel de stat, exprimate doar sub formă de pierderi de gaze

(inclusiv a celor inexistente), în Republica Moldova se estimează la 20 mil.USD

(anii 1995-1997). Această cifră tinde să crească. De aceea este necesar să se ia

imediat la control indicatorii la intrarea gazelor în Republica Moldova din

Ucraina şi la ieşirea lor din Moldova în România, ceea ce va da posibilitatea de a

evita fraudele economice şi furturile de gaze. Totodată, este oportună instalarea

contoarelor oficiale la hotarul Moldovei, pentru a avea acces direct la control.

Însă, fraudele economice în sistemul de gaze cresc esenţial, din cauza că

achitările pentru gaze nu sunt efectuate direct de către Republica Moldova, ci

prin intermediul firmelor particulare, care modifică plăţile din formă materială

în cea bancară şi invers. Drept rezultat, fraudele economice au atins 10-15% din

tot consumul de gaze. În aceeaşi proporţie cresc preţurile la gaze în Moldova

faţă de preţurile din ţările vecine.

Aceleaşi procese au loc şi în sistemul energetic. Firmele intermediare care

aprovizionează Moldova cu energie electrică se îmbogăţesc direct proporţional

cu creşterea datoriei statului pentru energie. Are loc integrarea intereselor unui

grup de funcţionari publici cu interesele corupte ale firmelor-fantomă şi

intermediare. Este necesar să se ia măsuri urgente, deoarece extinderea acestui

proces continuă. De exemplu, la 03.09.2001, MAI a intentat un dosar penal,

conform art.164 indice 2 Cod Penal pe cazul de evaziune fiscală comis de către

IS “Moldtranselectro”, care, încheind contracte cu IS “Национальная

Энергетическая Компания “УКРЭНЕРГО” şi SRL “Energoalians”-Kiev,

Ucraina, a importat energie electrică în sumă de 30 mil.USD, neachitând taxele

vamale şi TVA în sumă de 12.086 mil.lei.

La 11.05.01, a fost intentat alt dosar penal, conform art.123 prim Cod

Penal, directorului întreprinderii mixte moldo-ucrainene “Energetical Service

Company”, care, fiind intermediară în afacerile dintre Întreprinderea de Stat

“Moldtranselectro” şi furnizorii de energie electrică din Ucraina, a sustras 1

mil.USD.

113

Aceleaşi fenomene se produc şi în sistemul de aprovizionare cu

combustibil. Poziţia de monopol a companiei “Luck-Oil” şi manipulările cu

preţurile şi intermedierile au condus la situaţia în care preţurile la combustibil în

Moldova sunt de 2 ori mai mari decât în ţările vecine. E limpede că supraprofitul

companiei este împărţit cu grupurile aflate la putere.

Căutarea surselor alternative de energie electrică şi gaze naturale trebuie

să se afle în centrul atenţiei Guvernului Republicii Moldova şi Centrului de

combatere a fraudelor economice.

Un element efectiv de perfecţionare a structurii mecanismului de

combatere a fraudelor economice este perfecţionarea şi implementarea unui

mecanism eficient de contracarare a fraudelor economice comise în

sistemul de industrializare a tutunului. În prezent, această ramură este cea

mai coruptă dintre toate, deoarece se dezvoltă preponderent ca o ramură

semisubterană protejată de unii reprezentanţi ai puterii politice. Volumul

vânzărilor de ţigări pe piaţa organizată constituie cca 10% din consumul total.

Având în vedere că această ramură ar trebui să asigure 18% din veniturile

bugetului de stat, ne putem imagina amploarea corupţiei şi volumul estimat al

beneficiilor din aceste fraude economice, însuşit de funcţionarii publici, care

creează condiţii speciale şi protejează ramura contra controlului de stat. De aici

rezultă şi logica poziţiei extrem de puternice contra privatizării ramurii

tutunului. Sub lozincile luptei cu sărăcia, cu infracţiunile economice, ale

protejării şi dezvoltării proprietăţii de stat şi combaterii corupţiei care există,

după părerea funcţionarilor publici, mai cu seamă în sectorul privat, are loc

menţinerea proprietăţii de stat şi a mecanismului administrativ de reglementare

în acest sector. Astfel, reprezentanţii structurilor de guvernământ reuşesc să

transfere sume enorme din sectorul oficial al ramurii tutunului în sectorul

neoficial, subteran, pentru susţinerea materială a persoanelor aflate la putere şi

finanţarea viitoarelor alegeri parlamentare. Aşa se întâmplă şi cu holdingul de

băuturi spirtoase din Bălţi, controlat de grupul de guvernământ din partea de

nord a Moldovei. Pentru combaterea acestor fenomene de corupţie, trebuie 114

urgentată privatizarea ramurii tutunului şi extins controlul şi reglementarea

economică asupra acestui sector extrem de important.

Un element însemnat în sistemul de perfecţionare a structurii

mecanismului de combatere a fraudelor economice îl reprezintă procesul de

elaborare şi implementare a măsurilor de contracarare a fraudelor

economice în sfera transportului pe Calea Ferată. Patrimoniul Companiei de

Stat a Căilor Ferate este complet deteriorat, deoarece există aceleaşi procese de

integrare a funcţionarilor publici cu sistemul corupt al reţelei de intermediari,

care aprovizionează Calea Ferată cu motorină, provoacă deficitul de vagoane,

pentru a menţine nivelul înalt al mitelor, manipulează garniturile de tren, pentru

a se eschiva de la impozite. Sunt cunoscute cazuri când garniturile de tren sunt

vândute în alte ţări, motivând că nu s-au întors de acolo din diverse cauze, au loc

transportări ilegale de pasageri şi mărfuri, se ţin lanţ furturile de tren şi de bunuri

transportate pe căile ferate etc.

Un rol însemnat şi un loc aparte în structura mecanismului de reformare

economică şi de perfecţionare a strategiei de combatere a fraudelor economice

aparţin programelor de schimbare a funcţiilor şi de debirocratizare a

controlului de stat, de adaptare a aparatului de stat la condiţiile economiei

libere de piaţă. În prezent funcţiile aparatului de stat sunt suprabirocratizate,

depunându-se toate eforturile pentru transformarea sistemului privat într-o

marionetă a sistemului birocratic, implicând sitemul neoficial şi oficial prin

diverse metode în orbita corupţiei şi trecându-l pe agentul economic în sectorul

subteran cu scopul de a-l extorca de bani. Formele de atragere a

întreprinzătorilor în orbita birocratică de fraudare economică sunt foarte rafinate

şi diverse, începând cu tărăgănarea înregistrării firmei şi limitarea funcţiilor de

activitate a lor (nu este clar din ce motive, firma are dreptul numai la 10 genuri

de activitate legitimă87, iar pentru a-şi lărgi activitatea funcţională iarăşi trebuie

să plătească), mituirea pentru a căpăta licenţă sau brevet de activitate, limitarea

87 Palata de înregistrare permite a fixa în statutul întreprinderii numai 10 tipuri de activitate. Pentru al XI-lea tip trebuie de reînnoit statutul întreprinderii, pentru care are de plătit din nou.

115

permisiunilor de a elibera licenţă88, şi terminând cu controlul de stat, al cărui

scop, adesea, este hărţuirea managerilor firmei şi extorcarea lor de bani.

Sondajul efectuat de Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme a constatat că

micul business este controlat de Inspectoratul Fiscal de la 12 pînă la 20 de ori pe

an. Frecvenţa controalelor din partea Standardului de Stat, sistemului

epidemiologic, organelor de salubritate, pompierilor etc. nu este mai mică.

Funcţionarii publici nu lasă din ghearele lor sectorul de antreprenoriat,

extorcându-l de bani şi lipsindu-l de orice speranţă pe viitor.

Acest proces s-a intensificat o dată cu venirea la putere a partidului de

guvernământ, care a contrapus, prin politica unor reprezentanţi ai acestei puteri,

păturile sărace şi micul business şi cel mijlociu, care “se îmbogăţesc” conform

doctrinei sale pe seama clasei muncitoare şi care nu se împarte cu societatea.

Este necesar să se urgenteze reformarea esenţială a funcţiilor ministerelor,

departamentelor şi reducerea bruscă a aparatului birocratic şi eliberarea

agentului economic de presiunea păgubitoare a funcţionarilor corupţi.

Un rol foarte important în structura mecanismului social-economic şi de

combatere a fraudelor economice îl joacă sistemul de distribuire a resurselor

financiare şi privilegiilor şi subvenţiilor sociale care trebuie perfecţionat.

Sistemul de distribuire a veniturilor este inechitabil, iar acordarea beneficiilor

sociale nu se face pe adrese concrete. Veniturile şi beneficiile sociale sunt

redistribuite diferit între diverse grupuri de populaţie şi între sat şi oraş. Este

foarte neuniformă şi suma distribuită între cei ce profită de beneficii în mod

obişnuit şi cei care au acces limitat la procesul de distribuire a veniturilor, a

proprietăţii şi altor bunuri. O altă formă de fraude economice este extinderea

protecţionismului camuflat sub diverse forme, inclusiv politică, care creează o

inechitate socială exterm de discrepantă între diverse pături sociale. Drept

rezultat, suma indemnizaţiilor sociale pe un membru al familiilor cu nivel

88 De exemplu, Ministerul Ocrotirii Sănătăţii, din 45 de cereri de la firme pentru a desfăşura activitate de antreprenoriat, a satisfăcut doar 3. Se poate bănuit cât de mare este gradul de corupţie în acest minister, pentru a primi licenţă.

116

maxim de venituri este de circa 10 ori mai mare decât pentru un membru al

familiilor cu nivel minim de venituri.

Formarea şi menţinerea acestui sistem inechitabil în societate este

necesară pentru a stimula menţinerea la putere a grupurilor politice,

redistribuind beneficiile între membrii care susţin funcţionarii aflaţi la

guvernare. Sistemul suprabirocratizat implică şi menţine populaţia în sectorul

economic subteran, lipsind-o de asistenţă şi protecţie din partea statului,

nerespectând cerinţele şi legislaţia muncii, durata zilei de muncă, de odihnă,

regulile de salarizare, de pensionare. Din cauza extorcării sectorului privat de

bani de către aparatul birocratic de stat, în acest sistem nu funcţionează serviciul

buletinelor acordate pentru incapacitate temporară de muncă. Limitarea,

obstrucţionarea şi suprimarea antreprenoriatului de sistemul suprabirocratizat şi

menţinerea acestuia în ghearele lui provoacă antrenarea ilegală a cetăţenilor

Moldovei la muncă în alte ţări, unde sunt remuneraţi mai rău decât se prevedea

iniţial sau deloc, devenind sclavi ai organizaţiilor mafiote locale. Intentarea

dosarelor (cca 50 de dosare numai în anul 2002) unor firme care angajează ilegal

persoane pentru a munci în alte ţări şi tendinţa de stopare a migraţiei ilegale nu

rezolvă problema supravieţuirii majorităţii populaţiei Republicii Moldova.

Corupţia sistemului birocratic în îmbinare cu o guvernare proastă,

neprofesională extorchează agenţii economici de bani, fapt care provoacă

înrăutăţirea disciplinei economice, înrăutăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor pe

piaţă. În prezent, încălcările privind calitatea producţiei sunt foarte frecvente.

Produsele alimentare nu corespund standardelor de calitate în proporţie de 40%,

măfurile pentru copii – de 70%, produsele importate - de 79%. Este necesar să

se elaboreze un mecanism de reglementare a veniturilor, pentru a asigura o

tendinţă de echitate socială.

Un segment foarte sensibil şi dificil de realizat în structura mecanismului

de combatere a fraudelor economice constituie limitarea corupţiei în

structurile de forţă şi a sistemului judiciar etc.

117

Forma de exprimare a acestor fraude constă în creşterea numărului

dosarelor penale clasate, sau dispărute, reducerea sentinţei de ispăşire a pedepsei

sau achitarea persoanei. Indiferenţa şi neobiectivitatea activităţii structurilor de

forţă şi a sistemului judiciar ar putea dăinui şi de acum încolo, mai ales după

monopolizarea puterii politice în ţară, care va conduce la diminuarea

credibilităţii populaţiei în sistemul de guvernare.

Un loc aparte în perfecţionarea structurii mecanismului de combatere a

fraudelor economice aparţine elaborării unui sistem de măsuri pentru

contracararea celui mai periculos fenomen din ţară - criminalitatea.

Sistemul de suprabirocratizare şi corupţie creează condiţii favorabile pentru

desfăşurarea crimelor care, în prezent, au căpătat un caracter organizat. În urma

integrării puterii de stat cu structurile neformale, procesul de substituire a

structurilor statale de către cele subterane s-a accelerat.

S-a constatat că, în anul 2001, în municipiul Chişinău au fost înregistrate

14044 infracţiuni, ceea ce constituie o reducere de 7,6% faţă de anul 2000. Cu

toate că, statistic, s-a produs o scădere a infracţionalismului, această scădere nu

redă situaţia reală din domeniul combaterii fraudelor economice, căci continuă

să rămână nedescoperite şi neînregistrate un mare număr de crime, despre care

cetăţenii nu comunică organelor de drept din diferite motive, inclusiv frica de

răzbunare din partea persoanelor care au comis infracţiunile, pentru că organele

de drept nu asigură protecţia victimelor în măsura cuvenită.

Totodată, continuă să crească numărul infracţiunilor legate de sustragerea

mijloacelor de transport, unde se atestă un spor de 25,9%. Această formă de

infracţiune s-a transformat într-un adevărat business, bine organizat. Cu 20,7% a

crescut şi numărul actelor de huliganism.

Totodată, a scăzut considerabil numărul infracţiunilor anchetate în această

perioadă. Din numărul total al infracţiunilor înregistrate în anul 2001 au fost

anchetate cu 15 % mai puţine decât în 2000. A scăzut cu 24,2% şi numărul

infracţiunilor grave anchetate. S-a redus vădit numărul crimelor anchetate legate

de atentarea la viaţa şi sănătatea persoanei. A scăzut cu 62,0% numărul 118

infracţiunilor anchetate legate de săvârşirea violurilor şi tentativelor de viol, cu

30% - a vătămărilor corporale grave provocate intenţionat.

În municipiul Chişinău, continuă să se afle în creştere numărul

infracţiunilor economice. Astfel, în 2001, au fost înregistrate 1024 infracţiuni

economice, ceea ce constituie o creştere cu 6% faţă de 2000. Cu 120% au

crescut cazurile de contrabandă şi cu 73,7% a celor de sustragere a avutului

proprietarului.

Rata descoperirii crimelor depinde, în mare măsură, de profesionalismul

colaboratorilor de poliţie, de capacitatea de dirijare a procesului de urmărire

penală, de gradul de implicare a structurilor de forţă în procesul de combatere a

corupţiei.

În Moldova există circa 300 de grupări criminale şi 35 de clanuri mafiote

care controlează sistemul economic, social, politic. Aceste structuri reprezintă

motorul şi curelele de transmisie “a banilor murdari” de la sectorul oficial în cel

neoficial, şi de acolo, funcţionarilor publici. S-a răspândit larg rezolvarea

problemelor neachitărilor prin aplicarea forţei – un soi de justiţie neformală,

care-şi face treba prin intermediul grupărilor criminale, care, la rândul lor,

pentru rezolvarea acestor problemelor încasează 50% din suma nerambursată.

Desigur, împărţirea acestei sume este coordonată cu funcţionarii publici. Există

practica eliberării temporare de 2-3 ori a persoanelor care-şi ispăşesc pedeapsa

în penitenciare, pentru săvârşirea unor crime la comandă. Capătă amploare

practica fabricării în laboratoare speciale a drogurilor după anumite reţete şi

tehnologii locale. Aceste droguri sunt apoi vândute prin cele 4 căi existente de

trafic de stupefiante.89 Numărul persoanelor consumatoare de droguri a atins în

ultimii ani 80 000. Majoritatea tranzacţiilor sunt efectuate de ţigani, care

alcătuiesc doar 0,3 % din populaţia Republicii Moldova.

Un segment esenţial în sistemul criminal îl reprezintă creşterea volumului

traficului de droguri în Republica Moldova, a căror valoare depăşeşte de 5 ori

volumul imvestiţiilor străine.89 Traficul lunar de heroină în Moldova se estimează la 150-200 kg, la preţul cu ridicata de 1500 USD a unui kg în Pakistan, 10 000 USD în Turcia, 40 000 USD în Anglia, iar preţul cu amănuntul atingând 120 000 USD/1 kg.

119

Atragerea în orbita corupţiei a funcţionarilor publici în această direcţie

este vădită, exprimându-se prin lipsa la vamă a unui serviciu elementar de

detectare a drogurilor, dispariţia din lista substanţelor narcotice şi psihotrope,

interzise de specialiştii Comitetului Central al Drogurilor, a unui şir de

substanţe, inclusiv a celor ce se pot produce în Moldova. Aceasta se confirmă şi

prin faptul lipsei unei bănci de date a traficului de droguri, a unei baze unice la

ministerele şi structurile de forţă90.

Perfecţionarea structurii mecanismului de dezvoltare economică şi de

combatere a fraudelor economice presupune studierea căilor şi formelor

concrete de modernizare a acestui mecanism, evidenţierea metodelor de aplicare

a fiecărui element şi a sistemului integral de combatere a fraudelor economice91.

Capitolul III. Posibilităţile gestionării procesului de

combatere a fraudelor economice

Gestionarea şi reglementarea eficientă a complicatului proces de

combatere a fraudelor economice şi de reprimare a sectorului subteran

presupune studierea minuţioasă a principalelor căi şi moduri de manifestare a

acestui tip de infracţiuni, determinarea criteriilor, principiilor şi particularităţilor

strategiei şi mecanismului de eradicare a lor; analiza şi sistematizarea căilor,

programelor şi relevarea metodelor de aplicare a sistemului de combatere a

fraudelor economice şi de restrângere a sectorului subteran şi, în general, a

economiei neoficiale, ilegale.

Evidenţierea, caracterul şi particularităţile domeniilor, căilor şi metodelor

de combatere a fraudelor economice sunt condiţionate, în mare măsură, de

90 Dosarele penale ce ţin de droguri nu ajung în judecată, reducându-se numărul de circa 1,5 ori de la 15 în 1996 până la 7 în prezent. Performarea în linii generale a mecanismului de combatere a fraudelor economice şi a fiecărui element şi segment în parte presupune analiza direcţiilor concrete de combatere a fraudelor economice.91 Fraudele economice şi crimă a puterii de guvernare constau în adâncirea crizei economice, politice şi sociale.

120

gradul şi specificul fraudării relaţiilor economice şi sectoarelor sferei

economice. Specificul şi gradul de fraudare a elementelor şi relaţiilor economiei

naţionale, după cum s-a menţionat anterior, au fost determinate de o politică

economică eronată şi reformarea inconsecventă, fragmentară, necomplexă a

economiei din perioada tranziţiei. Efectuarea reformelor economice, în mare

parte, s-au bazat pe stoparea genurilor de activitate de către stat, pe

pseudoliberalizarea totală a economiei naţionale, a comerţului intern şi a

relaţiilor economice internaţionale. Anume procesul de pseudoliberalizare a

activităţii economice şi comerţului intern şi extern, fără un control efectiv de stat

a acestor procese, a creat condiţii favorabile pentru infracţiuni economice şi

tăinuirea veniturilor.

Privatizarea a fost efectuată sub formă de redistribuire a proprietăţii de

stat, de schimbare a proprietarului prin “exproprierea expropriatorilor” şi

creşterea numărului de noi forme de proprietate pe seama reducerii celor de stat.

Acest proces nu a condus la apariţia “proprietarilor eficienţi”. Acest mod de

privatizare a creat condiţii de corupere a relaţiilor de proprietate şi a circuitului

economic. Toate acestea nu au condus la asigurarea stabilizării

macroeconomice92. Nu sunt protejate interesele producătorului şi ale sistemului

bancar şi fiscal, ci s-a promovat o politică bancară şi fiscală dură. În aceste

condiţii, agenţii economici au fost nevoiţi să plece în sectorul subteran şi să-şi

ascundă genul de activitate şi veniturile.

Astfel, a fost stimulat procesul de creştere a fraudelor, au apărut condiţii

şi s-a creat un mediu fertil pentru înflorirea corupţiei, extinderea sectorului

subteran în asemenea măsură şi proporţii, încât nu mai există elemente şi

realităţi economice care să nu fie implicate în procesul de fraudare şi de tăinuire

a resurselor şi veniturilor.

92 Stabilizarea macroeconomiei presupune dirijarea şi reducerea ratei inflaţiei, depăşirea disproporţiilor la macronivel, inclusiv a deficitului bugetar, balanţei de plăţi şi atingerea unei creşteri economice stabile. Deci asigurarea stabilităţii înseamnă gestionarea reuşită a utilizării resurselor şi acceptarea de către agenţii economici a amestecului statului în activitatea economică.

121

3.1.Direcţiile, tipurile şi formele de combatere a fraudelor

economiceProblema şi calea principală de combatere a fraudelor economice constă

în combinarea, coordonarea organică a mecanismului de reformare în continuare

a economiei şi a strategiei de minimalizare şi prevenire a infracţiunilor

economice prin cooperarea a trei componente sociale: guvernul, sectorul privat

şi societatea civilă.

Până în prezent, pârghiile şi mecanismul de realizare a reformelor

economice n-au utilizat toate elementele necesare pentru eficientizarea activităţii

de combatere a fraudelor, prevenire a infracţiunilor economico-financiare şi

valutar-bancare, vamale, a corupţiei etc.

Multiplele încercări de a integra cele trei componente sociale în procesul

de combatere a fraudelor economice au eşuat. Practic, motivele reformării

relaţiilor economice şi obiectivele strategice, precum şi criteriile politice de

combatere a fraudelor, în linii generale, coincid. Aceste principii şi criterii sunt: 122

asigurarea stabilităţii dezvoltării economice93 a ţării; ridicarea treptată a

standardului vieţii populaţiei, inclusiv al angajaţilor din sistemul şi ministerele

de forţă, reducerea esenţială a şomajului, creşterea considerabilă a nivelului

social-cultural, ridicarea spiritului moral şi patriotic al cetăţenilor ţării. Deci

impactul pozitiv al căilor şi metodelor de combatere a fraudelor economice

trebuie să fie reflectat în realizarea cu succes a obiectivelor strategice sus-

enunţate. Relansarea economică şi combaterea cu succes a fraudelor economice

nu vor fi posibile decât în condiţiile optimizării intereselor reciproce ale

sectorului privat, societăţii civile şi Guvernului.

Un domeniu important al strategiei de combatere a fraudelor economice

este corupţia. Până în prezent, acest fenomen costituie, în sistemul de fraude şi

infracţiuni economice, un element central antisocial, destul de periculos pentru

securitatea statului. Sistemul de corupţie a cuprins toate relaţiile economice şi

sociale, toate structurile puterii politice şi executive la diverse niveluri. Corupţia,

ca nucleu principal al fraudelor economice, stă la baza funcţionării şi alimentării

economiei subterane şi a activităţilor nereglementate de stat. Corupţia reprezintă

forma principală de redistribuire nelegitimă a puterii de stat şi a bunurilor

publice. Corupţia se deosebeşte doar convenţional de celelalte fraude

economice, căci în fiecare tip şi formă de fraudă economică rezidă elemente ale

corupţiei şi invers, orice formă de corupţie conţine elemente de fraudă

economică. De exemplu, metodele de soluţionare a problemelor cu funcţionarii

publici (contracte, cadouri, bani, presiuni din partea conducerii sau a

organizaţiilor criminale etc.) conţin elemente de corupţie.

Pentru crearea mediului favorabil de combatere a acestui tip de fraudă

economică, este necesară elaborarea unui sistem de măsuri speciale care să

contribuie la prevenirea şi înlăturarea cauzelor şi efectelor celorlalte forme de

fraudare a economiei.

93 Prin creşterea economică stabilă se subînţelege creşterea permanentă a potenţialului şi volumului de producţie. Politica de relansare economică, însă este orientată spre factorii ce determină volumul ofertei şi capacitatea de producţie, adică spre reproducţia lărgită şi acumularea investiţiilor, recalificarea forţei de muncă şi promovarea rezultatelor progresului ştiinţific şi tehnic.

123

O altă cale de combatere a fraudelor economice include un sistem de

măsuri de minimalizare şi neutralizare a birocratismului la diverse niveluri.

În prezent, birocratismul administrativ constituie substanţa şi mediul fertil, care

alimentaeză fraudele economice. Birocratismul nu numai că împiedică crearea

cadrului legislativ pentru combaterea fraudelor, elaborarea unei strategii unice

de combatere a acestor infracţiuni şi a unui sistem unic antifraudă cu Centrul

pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (denumit în continuare

Centru)94, ci, în fond, permite funcţionarilor publici să frâneze procesul de

perfecţionare şi eficientizare a legislaţiei în vigoare, să contribuie la extinderea

corupţiei şi a altor fraude economice, precum şi la apariţia şi consolidarea unui

sistem specific de relaţii economice subterane.

Nucleul strategiei antifraudă îl constituie sistemul de măsuri de combatere

a criminalităţii din Transnistria. Actualmente regimul criminal, separatist din

această zonă reprezintă principalul bastion ce susţine extinderea fraudelor

economice nu numai în limita hotarelor sale, ci şi în spaţiul ţărilor din bazinul

Mării Negre, precum şi pe plan internaţional. În partea stângă a Nistrului, cu

frontierele sale destul de transparente, există condiţii excelente pentru fraude

economice, pe aici trecând căile de contrabandă cu armament, narcotice,

produse petroliere, ţigări, valută ilegală. Acest proces a căpătat asemenea

dimensiuni, că nu numai că s-a accelerat impactul negativ asupra organismului

social, dar acest proces a devenit ireversibil, ameninţând însăşi existenţa statului

Republica Moldova. Problemele social-economice şi politice apărute în relaţiile

dintre Chişinău şi Tiraspol rămân a fi impedimentul principal al elaborării unui

sistem de măsuri eficiente de combatere a corupţiei şi a celorlalte fraude

economice la scară naţională şi mondială.

O cale eficientă de combatere a fraudelor economice constă în crearea

unui mediu politic în ţară, ce ar duce la consolidarea tuturor forţelor naţionale

pentru a lupta contra fraudelor economice. Nici până în prezent n-au fost

94 Abia s-a început procesul de argumentare şi înfiinţare a acestui sitem unic de combatere a fraudelor economice, dar, deja, au apărut oponenţi, care afirmă că noul Centru se va transforma într-unul de represiune şi de blocare a forţelor politice de opoziţie.

124

soluţionate problemele stabilizării situaţiei politice, în ansamblu, pe ţară, şi ale

politicii social-economice, în special. Situaţia politică actuală se caracterizează

printr-o serie de contradicţii, generate de divizarea forţelor politice de diverse

culori în lupta lor pentru participarea la guvernare. În această ordine de idei,

este evident faptul că forţele politice în ultimii ani n-au avut suficientă fermitate

şi interes naţional pentru a rezolva problemele cele mai acute şi a crea un climat

social-politic, favorabil pentru minimalizarea fraudelor economice.

O altă cale de combatere a fraudelor economice este perfecţionarea

sistemului de reglemetare şi gestionare de către stat a economiei naţionale.

Caracterul şi specificul managementului economic al statului poate să conducă

la restrângerea sau extinderea fraudelor economice şi a sectorului subteran al

economiei.

Problema managementului reglementării de către stat a dezvoltării

economiei naţionale se reduce, în fond, la asigurarea stabilităţii macroeconomice

în ţară. Ineficienţa managementului statal se manifestă prin diminuarea

sectorului oficial al economiei şi extinderea celui subteran, prin creşterea

inflaţiei şi a ratei şomajului, prin sporirea cheltuielilor şi creşterea deficitului

bugetar, disproporţiilor în economia ţării, deficitului balanţei de plăţi etc.

Problema agravării fraudelor economice a impus necesitatea perfecţionării

administrării de stat. De exemplu, imperfecţiunea reglementărilor de stat în

SUA, în anii 1970-1990, a condus la creşterea inflaţiei de cca 7 ori, a şomajului

de 2 ori, iar ritmul dezvoltării ţării a scăzut de 1,5 ori. Totodată, a crescut

deficitul bugetar de la 40,2 mild USD, în 1970, la cca 500 mild.USD, în 199895.

Din cauza ineficienţei gestionării macroeconomiei SUA, s-a intensificat

procesul de fraudare a sferei economice, calificat de economiştii americani ca o

avansare a fraudelor economice şi a sectorului subteran. Creşterea taxelor şi a

cotelor de impozitare, controlul statului asupra hârtiilor de valoare, inflaţia

ridicată, birocratizarea reglementărilor de stat au “împins” companiile care

funcţionau în sectorul oficial să-şi transfere activităţile pe “piaţa neagră” şi să-şi 95 “Современые США. Энчиклопедический справочник” Москва 1998, стр.157-162, “Макроекономика”, Санкт-Петербург 1994, “Экономика” Москва 1991, “Федеральный бюджет США”, Москва 1982.

125

tăinuiască veniturile96. Fraudarea relaţiilor economice şi extinderea sectorului

neoficial în SUA a atins un grad atât de mare, încât Comitetul Unificat pentru

Economie de pe lângă Congresul SUA a apreciat această tendinţă în economie

ca fiind cea mai cea mai periculoasă între toate celelalte tendinţe negative

studiate de acest Comitet anterior97.

Asemenea tendinţe existau şi în ţările din Occident şi din Orient. S-au

intensificat fraudele economice şi în fostele republici sovietice, îndeosebi după

obţinerea independenţei.

La sfârşitul secolului XX, sectorul subteran a căpătat dimensiuni enorme

şi a început procesul de integrare a sectoarelor subterane din diverse ţări. În

aceste condiţii, a apărut necesitatea elaborării concepţiilor teoretice şi metodelor

practice ale managementului economiilor naţionale, care să asigure stabilitatea

proceselor macroeconomice şi să stopeze răspândirea fraudelor economice.

Treptat, s-au format şi au crescut influenţa şi integrarea politicilor economice

naţionale ale diverselor ţări. A apărut şi s-a cristalizat politica managementului

macroeconomiei mondiale, praticată de FMI şi BM şi de alte organisme

internaţionale.

Gestionarea de către stat a economiei la nivel naţional include o serie de

măsuri administrative şi economice pentru realizarea unor obiective importante,

cum ar fi: creşterea volumului producţiei, majorarea veniturilor cetăţenilor şi ale

firmelor, creşterea numărului de angajaţi încadraţi în câmpul muncii, reducerea

inflaţiei etc.

Există câteva metode de gestionare de stat care acţionează diferit asupra

fraudelor economice. Una din ele constă în “limitarea radicală” a rolului

economic al statului. Se are în vedere dirijarea economică prin politica de

modificare a ofertelor de mijloace băneşti, de majorare a taxelor, impozitelor şi

de sporire a cheltuielilor statului. În practică, acest tip de management a fost 96 După estimările “Internal Revenue Service”, în urma fraudelor economice venitul neînrgistrat în SUA cu scopul evitării perceperii impozitelor, a constituit în 1976 de la 100 la 135 mild.USD.

97 Isachsen A.J. and Stroms, “The size on growth of the hidden economy in novway, paper prezented at the Eighteenth General Conference of Lariw”, Luxemburg, August 21-27, p.1-3; Feige E. “The Anatomy of the underground economy”, in S.Alessandrini and B.Dallago, “The unofficial economy”, Gower 1987, p. 83-106

126

denumit “reganomie”. Logica acestei politici constă în liberalizarea maximală a

activităţilor agenţilor economici, “lăsarea” unui volum cât mai mare de venituri

la dispoziţia întreprinderii în scopul creşterii stimulului economic, reducerii

fraudelor economice şi diminuării sectorului subteran. Într-o măsură oarecare,

realizarea principiilor politicii economice ale administaţiei Regan98 a condus la

restrângerea sectorului subteran în favoarea celui oficial. Însă politica

managerială a administraţiei Regan (privind, stabilizarea procesului fiscal,

facilităţile fiscale acordate companiilor, reducerea inflaţiei, crearea noilor locuri

de muncă), n-a influenţat masiv şi esenţial scăderea fraudelor economice şi

reducerea sectorului subteran. Din contra, a crescut considerabil deficitul

bugetar, condiţionat nu numai de majorarea cheltuielilor de stat, provocate de

administraţia Regan, în special a celor militare, ci şi de faptul că au crescut

neplăţile la bugetul SUA, din cauza extinderii fraudelor economice şi a

sectorului subteran al economiei. Sectorul subteran şi cel al creimei organizate

au beneficiat de toate facilităţile fiscale fără a se achita pentru ele. Ca rezultat, n-

au fost încasate impozitele pe venit în sumă de cca 130 mild. USD.

Alt tip de gestiune managerială economică de stat constă în extinderea

procesului de implicare a statului în sfera economică, inclusiv prin

reglementarea activităţii agenţilor economici, majorarea considerabilă a cotelor

de redistribuire a veniturilor acelor bogaţi celor săraci, creşterea substanţială a

cheltuielilor sociale, acordarea de facilităţi păturilor vulnerabile din contul celor

ce muncesc etc. Acest tip de management economic influenţează extrem de

negativ asupra economiei, făcând să crească fraudele economice. În aşa condiţii,

tot mai mulţi agenţi economici pleacă din sectorul oficial în cel neoficial.

Practicând asemenea metode de gestionare a economiei, nici un sistem

98 Criteriile principale şi caracteristicile politicii manageriale a administraţiei Regan includ reducerea considerabilă a cotelor la impozitele şi taxele federale, acordarea corporaţiilor mari a unor facilităţi fiscale (facilităţi la comenzile de stat , inclusiv militare); orientarea companiilor prioritar spre acumularea investiţiilor de capital şi stimularea de către stat a acestor investiţii; reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru necesităţile sociale şi limitarea acestor necestăţi din fondurile federale o dată cu sporirea considerabilă a cheltuielilor militare şi crearea unor locuri suplimentare de muncă; limitarea reglementării administrative de către stat a activităţii antreprenoriale şi acordarea unor facilităţi; promovarea unei politici creditar-monetare, manipularea ofertei de mijloace băneşti şi ratei bancare; orientarea spre menţinerea ratei inflaţiei mai jos de creşterea PIB.

127

antifraudă, inclusiv Centrul de Combatere a Crimelor Economice, nu este în

stare să stopeze tendinţa generală de comportare a agenţilor economici.

Problema constă în faptul că agenţii economici, în această situaţie, sunt lipsiţi de

stimulentul economic pentru a funcţiona transparent, respectând legea.

Perspectivele deceniului următor al economiei depinde de capacitatea

ştiinţei de a elabora un asemenea mecanism managerial de stat şi asemenea

metode de gestiune, care ar conduce la micşorarea volumului fraudelor

economice, reducerea proporţiilor şi gradului impactului negativ al sectorului

subteran asupra economiei oficiale.

Neconcordanţa dintre previziunile, criteriile şi principiile managemantului

economic de stat, factorii vieţii economice reale, impactul fraudelor economice

şi sectorului subteran asupra economiei naţionale au impus reevaluarea teoriei

economice şi a factorilor în cauză.

Un alt element al strategiei antifraudă constă în reflectarea specificului

teritorial al Republicii Moldova. Problema constă în faptul că amplasarea

geografică a ţării noastre este destul de specifică şi poate stimula extinderea

fraudelor economice şi influenţa activitatea agenţilor economici ai sectorului

oficial, atrăgându-i în în acest proces, căci teritoriul Republicii Moldova serveşte

drept pod de legătură şi de extindere a fraudelor economice între Occident şi

Orient. În această stuaţie, Republica Moldova trebuie să devină o regiune de

elaborare şi realizare a unui sistem amplu de măsuri eficiente de combatere a

fraudelor economice, şi nu numai a celor naţionale, ci şi a celor regionale şi

chiar internaţionale.

Una din principalele direcţii ale strategiei de combatere a fraudelor

economice în republică constă în perfecţionarea condiţiilor şi mediului de

activitate social-economică a agenţilor economici. Aceste condiţii includ

promovarea consecventă şi în complex a tuturor metodelor eficiente de realizare

a reformei economice, printre care le putem enumera pe cele mai principale:

- finalizarea procesului de privatizare;

128

- crearea condiţiilor pentru apariţia şi transformarea liberă a unei forme

de proprietate şi de gospodărire în alte forme;

- menţinerea în permanenţă a stabilităţii social-economice, a unei

politici bugetar-financiare, vamale, şi a unui sistem juridic99 care ar

oferi condiţii favorabile pentru substituirea pozitivă a sectorului

neoficial de cel oficial;

- deetatizarea relaţiilor economice şi restabilirea libertăţii economice a

obligaţiunilor şi a responsabilităţii deţinătorilor de proprietate;

- perfecţionarea şi stabilizarea mediului instituţional şi macroeconomic şi

crearea condiţiilor şi intereselor egale pentru toţi agenţii economici;

- reglementarea de stat, optimizarea cheltuielilor şi a veniturilor;

- reformarea şi optimizarea politicilor bancar-creditare şi valutare,

fiscale, vamale, adecvate situaţiei şi necesităţilor agenţilor economici;

- elaborarea şi implementarea programelor de stat care ar putea fi

monitorizate de către societatea civilă;

- dezvoltarea proceselor democratice, transparenţei în aplicarea legii;

- efectuarea schimbărilor structurale, într-un mod, care ar permite

stabilizarea social-economică şi creşterea economică100.

Elaborarea strategiei de combatere a fraudelor economice, în baza

direcţiilor şi criteriilor evidenţiate mai sus, este foarte dificil de efectuat,

deoarece acest proces se confruntă cu necesitatea rezolvării unui şir de

probleme. Printre aceste probleme, putem remarca faptul că, în procesul punerii

în practică a metodelor şi căilor de combatere a fraudelor economice, trebuie

neapărat să se ţină cont de performanţele economice reaizate deja şi de mediul

instituţional existent. Totodată, e necesar să fie luată în calcul situaţia

contradictorie din sistemul de legislaţie în vigoare ce reglementează procesul de

99 Menţinerea stabilităţii, de exemplu, politicii legislative are o mare importanţă pentru sucesul reformei, deoarece, în condiţiile când legile se schimbă de 5-10 ori în timp de 10 ani, reforma îşi pierde efectul şi apar posibilităţi de evitare a rigorilor legislaţiei.100 Cu părere de rău, schimbările structurale efectuate pînă în prezent au condus, în mare măsură, la distrugerea întreprinderilor şi la diminuarea volumului de producţie în ramurile de bază ale economiei naţionale. Dar cel mai mult au avut de “suferit” întrprinderile din complexul militar şi sistemul de aprovizionare, de reparaţie a tehnicii, de transport, de prelucrare ale complexului agroindustrial.

129

combatere a fraudelor economice. În genere, trebuie să se ţină seama de mediul

social-economic şi social-cultural actual din Republica Moldova, de tendinţele

procesului de combatere a fraudelor din alte ţări din Europa Centrală şi de Est.

Astfel, putem evidenţia trei domenii de combatere a fraudelor şi

infracţiunilor economice:

- sfera economică;

- sistemul juridic;

- sfera social-culturală.

Principala cale de combatere a fraudelor economice, care ar permite

crearea unor condiţii adecvate pentru înlăturarea cauzelor fraudelor şi

infracţiunilor economice, este cea economică, care include o serie de măsuri cu

caracter reglementator şi restrictiv:

Optimizarea politicii fiscale101, adică stabilirea nivelului taxelor şi

impozitelor pe baza modelelor ştiinţifice implementate în alte ţări, dar să se

dea preferinţă unui model care să corespundă situaţiei financiare şi nevoilor

agenţilor economici reali la momentul actual102 şi să nu împiedice progresul

tehnic al unităţilor economice. Astfel, ar apărea condiţii favorabile pentru

ieşirea agenţilor economici din sectorul subteran mai ales din cel neformal,

nereglementat;

Perfecţionarea şi simplificarea modalităţilor de înregistrare a agenţilor

economici, crearea unui organ de stat ce s-ar ocupa cu reînregistrarea

agenţilor şi studierea în perspectivă a situaţiei lor şi a evenualelor probleme

din activitatea acestora. Organul respectiv e necesar să fie abilitat cu

împuterniciri, pentru ca, în cazul onorării regulate a datoriilor de către agenţii

economici faţă de stat, să acorde acestor agenţi facilităţi, iar în cazul unor

101 Problema “politicii fiscale optime” este una dintre cele mai dificile în economie. Nu există o soluţie standard pentru această importantă problemă, ci doar una în dinamică, care trebuie identificată şi mereu revizuită. Totodată, există mari diferenţe în estimarea presiunii fiscale. Conform datelor Ministerului Finanţelor, presiunea fiscală în Republica Moldova constituie 30%. Centrul de studiere a problemelor pieţei consideră presiunea fiscală egală cu 40-50%, iar antreprenorii susţin că aceasta depăşeşte 50% din venitul lor. Această divergenţă de păreri necesită elaborarea unei strategii şi metodologii de optimizare a politicii fiscale.102 Se are în vedere ca statul să acorde o serie de facilităţi agenţilor economici care permanent produc bunuri şi presteză servicii, îşi remunerează la timp angajaţii, varsă cu regularitate cotizaţii în fondul social şi achită impozitele curente.

130

abateri serioase de la legislaţie, să apeleze la instanţa judecătorească, pentru a

stopa genul de activitate fraudulos şi pentru a retrage licenţa agenţilor

economici nedisciplinaţi;

Crearea unor bune condiţii şi posibilităţi economice pentru dezvoltarea, în

cadrul concurenţei loiale, a diverselor forme de proprietate, ceea ce ar duce la

diversificarea activităţilor economice; stimularea spiritului de

responsabilitate a agenţilor economici;

Stabilirea unor măsuri de prevenire a agentului economic, în cazul abaterii

acestuia de la legislaţie, inclusiv sancţiuni economico-financiare, începând cu

interzicerea acelui gen de activitate în care se comit fraude economice; şi

încheind cu lichidarea firmei şi interzicerea înregistrării unei noi firme cu

acelaşi fondator;

A doua cale de prevenire şi reacţionare rapidă la fraudele economice este

cea juridică, care include măsuri antifraudă (de constrângere). Aceste măsuri

prevăd:

Lărgirea şi precizarea pentru fiecare fraudă concretă a răspunderii penale

concrete, includerea în Codul Penal a unui şir de prevederi noi ce ar

incriminarea combaterea fraudelor economico-sociale răspândite în perioada

actuală sau care pot apărea de acum înainte în Republica Moldova;

Elaborarea, în funcţie de caracterul fraudelor economice, a unui sistem

diferenţiat de pedepse cu carecter administrativ;

Lărgirea şi diferenţierea răspunderii civile, în funcţie de cauzele şi condiţiile

în care s-au comis fraude economice, de mărimea pagubei pricinuite statului.

Însă, recuperarea prejudiciului cauzat statului de către agenţii economici

trebuie efectuată în baza legii şi numai prin intermediul instanţei judiciare103;

A treia cale de profilaxie şi prevenire a fraudelor economice o reprezintă

măsurile social-culturale şi educative antifraudă. Această cale este foarte

importantă şi include următoarele momente:

Stabilizarea, unificarea şi propagarea legislaţiei în rândurile cetăţenilor;

103 Până în prezent au existat o serie de cazuri de expropriere nelegitimă, de anulare şi modificare a legislaţiei. 131

Educarea populaţiei din punct de vedere juridic în spiritul legislaţiei şi al

respectării legalităţii relaţiilor economice în societate în baza “dictaturii”

sistemului legislativ;

Explicarea necesităţii şi obligativităţii achitării plăţilor către stat, considerată

o datorie sfântă a fiecărui cetăţean, care trebuie să înţeleagă că plăteşte pentru

învăţământ, ocrotirea sănătăţii,reparaţia drumurilor etc.;

Elaborarea şi acordarea unei serii de facilităţi persoanelor şi agenţilor

economici reali, care îşi onorează sistematic obligaţiunile faţă de stat, mai

ales celora care îşi onorează anticipat obligaţiunile;

Asigurarea transparenţei sub diferite forme, inclusiv reflectarea în mass-

media a obligaţuinilor atât cele ale agenţilor economici, cât şi cele ale

funcţionarilor publici.

132

Metode şi forme cu caracter

juridic

Metode şi forme de ordin economic

Metode şi forme de ordin

administrativ

Metode şi forme de ordin politico-

sociale

Răspunderea penală

Sancţiuni şi penalităţi financiare

Lichidarea şomajului

Răspunderea civilă

Interdicţii şi restricţii

(interzicerea unui anumit gen de activitate etc.)

Transparenţa sub diferite forme

Răspunderea contravenţională

Optimizarea politicii fiscale

Facilităţi şi înlesniri

(acordarea unor facilităţi pentru

achitarea sistematică a

impozitelor etc.)

Dezvoltarea diferitelor forme

de proprietate

Reducerea deficitului bugetar

Reducerea inflaţiei

Educaţia fiscală

Abolirea fenomenelor

„firmelor fantome” şi

spălării banilor

Perfecţionarea cadrului legislativ

Elaborarea strategiei naţionale

antifraudă

Contracararea corupţiei şi

protecţionismului

Figura 6. Metode şi căi de combatere a fraudelor economice

Aceste direcţii de combatere a fraudelor economice pot fi reprezentate în

figura 6.

Dezvoltarea şi adâncirea relaţiilor economiei de piaţă conduc la apariţia

nolilor căi şi metode de combatere a fraudelor economice.

Pentru relizarea măsurilor de combatere a fraudelor economice, este

necesar:

Să se elaboreze şi adopte cadrul juridic privind reglementarea relaţiilor

economico-financiare dintre agenţii economici privaţi, pe de o parte, şi dintre

agenţii economici şi stat, pe de altă parte. Se propune elaborarea şi adoptarea

unui Cod Economic care ar reglementa aceste relaţii (definiţia exactă a

fraudei economice comise de agentul economic, cine, cum şi când este în

drept să controleze activitatea agentului economic, ce acte urmează să fie

prezentate, ce document se întocmeşte la sfârşitul controlului, cadrul juridic

care prevede drepturile şi obligaţiunile agentului economic şi ale

controlorului).

Să se întocmească şi adopte un cadru legislativ eficient, privind contracararea

şi combaterea fraudelor economice (Codul Penal, Codul Civil, Codul cu

privire la contravenţiile administrative, alte legi organice speciale).

Să fie revizuită şi optimizată politica fiscală.

Să se elaboreze şi adopte un program naţional de lungă durată privind

contracararea şi combaterea fraudelor economice.

133

Selectarea şi instruirea cadrelor pentru activitatea

respectivă

Răspunderea diciplinară

S-a creat un organ oficial de combatere a fraudelor economice în baza

reorganizării, restructurării altor organe şi subdiviziuni de stat, care practic,

îşi neglijau atribuţiile.

Să se acorde noului organ oficial atribuţii speciale privind combaterea

eficientă a fraudelor economice; acest organ va exclude interesul

departamental la soluţionarea cazurilor de încălcare a legii în sfera

economică; va asigura operativitatea şi eficacitatea examinării şi soluţionării

cazurilor de fraudă economică în conformitate cu atribuţiile acordate; va

monitoriza executarea treptată a programului naţional de lungă durată privind

prevenirea şi combaterea fraudelor economice.

Evidenţierea acestor aspecte ale procesului antifraudă în strategia de

combatere a fraudelor economice este condiţionată şi de faptul că amploarea

fraudelor economice din Republica Moldova este mult mai mare decât în alte

ţări din bazinul Mării Negre şi din ţările Comunităţii Statelor Independente.

Aceasta ne permite să conchidem că schimbările în mediul social-economic,

juridic, moral, psihologic din Republica Moldova, din punct de vedere al

combaterii fraudelor economice, trebuie să fie mult mai esenţiale şi efectuate

mai operativ, decât în alte ţări. Doar aşa va fi posibilă prevenirea şi reducerea

esenţială a fraudelor economice.

Pornind de la direcţiile şi criteriile procesului antifraudă, urmează să fie

elaborate, evidenţiate şi îmbinate trăsăturile generale cu specificul ţării în

combaterea fraudelor economice. Doar în aşa caz, o strategie antifraudă va fi

bine argumentată şi va conduce real la combaterea fraudelor şi infracţiunilor

economice.

Sarcinile principale ale strategiei de combatere a fraudelor economice

sunt: explicarea şi prognozarea fenomenelor şi evenimentelor de fraudă şi

infracţiuni economice, studierea influenţei politicii economice promovate în ţară

asupra restrângerii sau extinderii fraudelor economice şi a sectoarelor neoficiale,

neregulate, ale gospodăriei casnice, criminale şi altele, elaborarea principiilor,

134

regulilor şi recomandaţiilor pentru promovarea unei politici de combatere

eficientă a fraudelor economice.

Obiectivul principal al unei astfel de strategii trebuie să fie înlăturarea

condiţiilor şi cauzelor reproducerii fraudelor economice, promovarea avantajelor

şi a unor politici clare de încurajare, protejare şi coordonare a structurilor care

luptă cu fraudele economice, elaborarea unei politici eficiente de stimulare a

personalului care efectuează investigaţii la nivel micro- şi macroeconomic.

Strategia elaborării şi promovării politicii antifraudă trebuie să includă şi

un program larg de măsuri vizând depăşirea cât mai rapidă a situaţiei extrem de

critice în domeniile economic, cultural şi social. Totodată, a devenit necesară

schimbarea imaginii negative a ţării în lume şi determinarea tendinţelor pozitive

ale Republicii Moldova în străinătate. Sunt foarte importante procesele de

promovare a aspectelor pozitive ale ţării şi de acumulare a experienţei de

combatere în comun a fraudelor ecomice în regiunile estică şi vestcă, în special

în spaţiul Ucrainei şi României. De asemenea, este necesară conlucrarea şi

coordonarea în comun a potenţialului tehnic existent, sunt utile schimburile de

experienţă în acest domeniu.

Acestă strategie trebuie să includă o serie de măsuri şi elemente ale

sistemului de luptă antifraudă, inclusiv:

-perfecţionarea cadrului legislativ;

-evaluarea vulnerabilităţii sistemului existent de combatere a fraudelor

economice şi programarea eventualelor vulnerabilităţi;

- monitorizarea la diferite niveluri şi estimarea fraudelor economice prin

intermediul unei politici de stimulare, încurajare şi protecţie a investigaţilor şi

investigatorilor;

- elaborarea şi realizarea unui set de măsuri privind reacţia adecvată şi

operativă, posibil momentană, la diverse fraude economice;

- explicarea şi promovarea politicii transparenţei pe care o realizează

statul în lupta contra fraudelor economice comise de structurile economice cu

diferite forme de proprietate şi gospodărire.135

Strategia de perfecţionare a sistemului de luptă antifraudă în Republica

Moldova, în condiţiile de izolare a componentelor sale sociale (Guvern, sector

privat, societate civilă, partide politice şi departamente104), este imposibil de

realizat. Pentru depăşirea separatismului departamental din societate, în procesul

de combatere a fraudelor economice, este necesar ca Guvernul să accelereze

integrarea intereselor socieăţii civile, businessului şi Guvernului în procesul de

funcţionare a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. În

funcţiile Centrului pot fi incluse următoarele acţiuni:

- evidenţierea sectoarelor şi verigilor slabe în care se comit mai des

fraudele economice;

- organizarea şi coordonarea procesului de elaborare a unor proiecte şi

metodologii antifraudă pentru diferite sectoare şi ramuri ale economiei

naţionale, începând cu profilactica fraudelor şi studierea aspectelor şi verigilor

lanţului de fraude şi terminând cu promovarea, controlarea şi realizarea tuturor

etapelor procesului de combatere a fraudelor economice.

În vederea creării unor condiţii efective pentru executarea funcţiilor

Centrului şi acţionarea structurilor de forţă, implementarea mecanismelor şi

metodelor eficiente de investigaţie, e necesară rezolvarea unui şir de probleme,

printre care se enumeră:

► crearea unui spaţiu electronic şi de telecomunicaţii adecvat desfăşurări

investigaţiilor, ce ar corespunde particularităţilor mecanismului de combatere

a fraudelor economice asistate de calculator.

► crearea unei reţele eficiente de comunicaţii care poate asigura distribuirea

informaţiei către toţi agenţii implicaţi în procesul de combatere a fraudelor

economice.

► înregistrarea rapidă şi exactă a fraudelor economice.

► crearea sistemului de bănci de informaţii, pentru ca investigatorii să poată

obţine imediat datele de care au nevoie.104 În prezent, diverse departamente se ocupă de problema combaterii fraudelor economice, dar o fac în mod separat. Deseori, organele de resort se dublează unul pe altul, nesoluţionând cazurile concrete de combatere a fraudelor economice.

136

► crearea unui sistem de reglementări funcţionale, în conformitate cu strategia

naţională, care să gestioneze procesul de combatere a fraudelor economice.

Aceste reglemetări trebuie să asigure aceleaşi condiţii pentru toţi participanţii

(Centru, societate civilă, sector privat).

► lansarea unor instrumente noi de combatere a fraudelor economice, adaptate

în permanenţă la condiţiile piaţei.

De asemenea, în funcţiile Centrului, urmează să intre procesul permanent

de perfecţionare a cadrului legislativ şi de elaborare a recomandărilor privind

implementarea şi gestionarea eficientă a sistemului de combatere a fraudelor

economice. Totodată, este foarte important să se elaboreze un mecanism efectiv

de gestionare, prevenire, diminuare şi acoperire a riscurilor specifice, legate de

securitatea economică a statului în cazul extinderii masive a fraudelor

economice. Totodată, Centrul de combatere a fraudelor economice trebuie să

analizeze evoluţia reformelor economice, cauzele, specificul şi eficacitatea

funcţionării şi gestionării programelor de combatere a fraudelor economice deja

elaborate şi realizate în procesul evoluţiei reformelor economice.

Este necesar ca Centrul să analizeze specificul funcţionării programelor

individuale şi interramurale, ce urmează să fie implementate în cadrul

liberalizării de mai departe a economiei şi a relaţiilor economice, pe de o parte,

lărgirea şi îmbinarea funcţiilor administrative şi economice ale statului, precum

şi extinderea reglementării de către instituţiile statale cu metodele economice, pe

de altă parte.

Centrul, de asemenea, va studia şi estima principalele riscuri economice şi

posibilele pagube financiare din cauza fraudelor economice comise în ţară, va

elabora măsurile de minimalizare a riscurilor în domeniile strategice şi vitale ale

economiei naţionale. Este necesară scoaterea în evidenţă a tehnicilor şi

elementelor concrete de promovare a proiectelor de combatere a fraudelor

economice. De asemenea, trebuie estimat potenţialul profesional autohton

necesar pentru implementarea proiectelor antifraudă.

137

În funcţiile Centrului pot intra cercetarea potenţialului structurilor şi

diviziunilor respective, ce dispun de o infrastructură adecvată pentru asigurarea

unor metodologii şi metode eficiente de realizare a procesului de combatere a

fraudelor economomice105. De asemenea, trebuie evaluat potenţialul tehnic,

financiar şi profesional al structurilor şi instituţiilor respective (Poliţia

Economică, Inspectoratul Fiscal, Garda Financiară, Departamentul de Control şi

Revizie al Curţii de Conturi etc.), care ar putea fi folosit în procesul organizării

şi gestionării programelor de combatere a fraudelor economice.

Optimizarea şi operativitatea combaterii fraudelor economice, conţine şi

momentul analizei permanente de către Centru a materialelor organelor de

control şi revizie. Aceste analize trebuie efectuate sub diferite aspecte, inclusiv

sub aspectul penal:

- excluderea sau minimalizarea intereselor depatamentale, care nu

favorizează eficienţa combaterii fraudelor economice şi stoparea lor;

- satisfacerea obiecţiilor departamentale pe marginea plenitudinii

controalelor efectuate de organele fiscale şi de revizie.

Centrul urmează să elaboreze propuneri de perfecţionare profesională a

personalului implicat în lupta cu fraudele economice. În momentul dat, în

poliţie, precum şi în alte instituţii de contracarare a fraudelor economice,

lucrează şi un mare număr de absolvenţi ai diverselor facultăţi, inclusiv de

educaţie fizică, istorie, proiectare-construcţie, medicină etc., care au trebuit să se

acomodeze, într-un fel sau altul, la procesul de depistare a încălcărilor legislaţiei

în domeniul economico-financiar şi bancar foarte complicat şi specific.

O astfel de situaţie trebuie schimbată radical şi, în viitor, poate aduce,

rezultate bune în acest domeniu, datorită înzestrării Centrului cu funcţii

speciale, inclusiv selectarea angajaţilor, reciclarea specialiştilor în domeniul

respectiv.

105 În acest capitol, evidenţiem şi accentuăm, în linii generale, necesitatea elaborării unor metodologii şi metode noi de combatere a fraudelor economice. Problemele concrete, structurale şi primare de elaborare a acestor metodologii le vom examina separat.

138

Un rol însemnat îl poate juca Centrul în cadrul elaborării şi perfecţionării

sistemului de coduri (Codul contravenţiilor administrative, Codul penal, Codul

de procedură penală, Codul fiscal etc.), coordonării şi optimizării procesului de

sistematizare şi introducere a unor modificări adecvate şi eficiente.

În procesul de elaborare şi perfecţionare a cadrului legislativ, Centrul

trebuie să ţină cont de următoarele momente importante:

1. În primul rând, este necesar ca modificările efectuate să nu contravină

Constituţiei şi altor legi în domeniul vizat.

2. În al doilea rând, aceste modificări să nu lezeze drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului.

3. În al treilea rând, strategia propusă trebuie să fie, în măsura cuvenită, ajustată

la legislaţia internaţională.

4. În al patrulea rând, strategia nu poate fi pusă în practică decât după

elaborarea instrucţiunilor privind instrumentarea cauzelor de fraudă

economică106.

Procesul de creare a Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi

Corupţiei este foarte anevoios, complicat şi contradictoriu, de aceea are tot atâţia

adepţi, cât şi oponenţi.

Ideea de bază privind crearea acestui Centru, la modul general, este foarte

simplă şi raţională, însă unii oponenţi, din diferite motive, reduc esenţa şi

funcţiile Centrului la serie de funcţii represive.

Crearea condiţiilor normale şi punerea cât mai rapidă în funcţie a acestui

Centru, va oferi posibilitatea de a optimiza procesul de investigare şi depistare a

fraudelor economice, de accelerare şi eficientizare a procesului de examinare a

fraudelor economice de către instituţiile respective cu aplicarea corectă a legii şi

realizarea scopului scontat –ameliorarea situaţiei social-economice şi stoparea

declinului potenţialului economic al ţării.

106 Este necesară elaborarea unui Cod Economic după principiile,de exemplu, ale Codului Vamal. Principiile şi modalităţile de întocmire a Codului Economic se pot baza pe clasificarea fraudelor.

139

Punerea în practică a măsurilor elaborate este deosebit de dificilă, căci

presupune ameliorarea tuturor direcţiilor de dezvoltare economică şi social-

culturală a ţării, precum şi schimbarea mentalităţii întregii societăţi.

3.2. Căile, modalităţile şi problemele aplicării sistemului de

combatere a fraudelor economice

Procesul de aplicare a sistemului antifraudă în economia naţională include

diverse căi şi rezolvarea unei multitudini de probleme în domeniile: 1)

economic; 2) juridic; 3) politic şi 4) social.

Una din problemele de bază include perfecţionarea strategiei de

dezvoltare, modificarea doctrinei economice promovate, inclusiv trecerea de la

doctrina „liberală” sau, cum se mai numeşte, „terapia de şoc”, promovată

inconsecvent în primii ani de reformare economică la doctrina „social-

democratică”, care, pe lângă reglementarea drepturilor de proprietate şi relaţiilor

contractuale, susţinerea concurenţei, falimentarea activităţilor economice

nerentabile, prevede şi un sistem amplu de măsuri pentru susţinerea păturilor

vulnerabile şi asigurarea echităţii sociale. Dificultatea realizării acestor obiective

constă în înlăturarea disproporţiilor, deformaţiilor moştenite în urma promovării

reformelor, prioritar, sub influenţa FMI, care a promovat o politică dură şi

inconsecventă, inclusiv de creditare, faţă de ţările postcomuniste, printre care şi

Moldova.

Analizând politica instituţiilor internaţionale în domeniul promovării

reformelor economice în ţările postcomuniste, Gettery Saks, consilierul 140

economic principal străin al guvernului Rusiei, consideră că deşi vina pentru

criză în ţările în curs de dezvoltare a fost pusă în seama activităţii insuficiente a

guvernelor acestor ţări, în realitate, cea mai mare parte a vinei, ba chiar vina

totală o poartă ţările dezvoltate. Politica economico-financiară şi creditară a

ţărilor dezvoltate a provocat criza din ţările în curs de dezvoltare şi

postcomuniste. Măsurile de autosalvare trebuie să fie întreprinse înainte ca

sistemul şi politica economică internaţională să fie corijată. Ţările postcomuniste

trebuie să-şi limiteze accesul la creditarea bancară internaţională pe termen

scurt, pentru ca să fie mai puţin vulnerabile la întorsăturile politicii şi situaţiei

creditelor internaţionale. Aceste ţări şi, în special, Republica Moldova trebuie

să-şi apere politica de dezvoltare cu mai multă fermitate faţă de FMI, pentru a

promova o politică de reformare moderată.

Totodată, trebuie înlăturată cea mai slabă verigă a reformei, din punct de

vedere a combaterii fraudelor economice, şi anume - rezolvarea uneia din cele

mai grele probleme ale tranziţiei, care constă în implementarea “formelor

optime de impozitare ” şi crearea unei presiuni fiscale optime. Aceste

probleme e necesar să fie soluţionate nu în statică, ci în dinamică, pe măsură ce

va fi stopat procesul de extindere a fraudelor economice.

Căile de optimizare a politicii fiscale nu constau numai în reducerea cu

10-15% a ratei de impozit pentru persoanele fizice, iar pentru agenţii economici

mici şi mijlocii - la nivelul de 5-8% din volumul activităţii lor, ci şi în

interesarea lor de a participa activ la rezolvarea problemelor combaterii

fraudelor economice şi sociale. Optimizarea actualului proces fiscal presupune şi

schimbarea naturii progresite a sistemului fiscal, care nu stimulează iniţiativa şi

interesul economic privat. Cu cât creşte presiunea impozitelor, cu atâta cresc

fraudele economice şi evaziunile fiscale. Optimizarea sistemului fiscal include

momentele de stabilitate relativă a impozitelor, menţinerea unei rate fiscale

constante şi transparente. Prevenirea fraudelor economice presupune elaborarea

unui sistem de control adecvat, conţinând un stimul şi un nivel de cultură

economică şi fiscală, ce ar permite, după un anumit termen de stabilire şi 141

unificare a presiunii fiscale, introducerea elementelor de diferenţiere a ratelor

fiscale pentru diverse categorii de agenţi economici şi grupuri de populaţie.

O altă verigă a lanţului de reformare şi de diminuare substanţială a

fraudelor economice constă în constituirea şi funcţionarea unei pieţe pe baza

avansării competiţiei loiale în sferele producţiei şi comerţului. După cum s-a

menţionat, în Republica Moldova există un monopol în sectorul de

aprovizionare cu gaze, conbustibil şi energie şi, practic, o monopolizare a

impozitelor acestor produse importate din Federaţia Rusă. Este necesară

rezolvarea aceastei probleme dezvoltând un sistem de oligopolie în domeniul

aprovizionării republicii cu combustibil, energie electrică, gaze naturale etc. În

strategia de dezvoltare social-economică, trebuie înscrisă problema găsirii

câtorva furnizori alternativi pentru menţinerea concurenţei în acest domeniu.

Totodată, este oportună lărgirea pieţei de desfacere a bunurilor în ţările din

lumea a treia, pentru care preţurile sunt prioritare în raport cu calitatea. Ar fi

foarte util să se intervină pe lângă organizaţiile internaţionale, pentru a cumpăra

prin intermediul mecanismului umanitar, mărfuri din Republica Moldova (mai

cu seamă, produse agricole) la preţuri rezonabile şi a le expedia apoi în zonele

sinistrate, pentru soluţionarea problemelor legate de foamete. Antrenarea

Republicii Moldova în proiectele O.N.U. de combatere a foametei ar rezolva

câteva probleme economice cardinale, inclusiv promovarea produselor

moldoveneşti pe pieţele ţărilor în curs de dezvoltare şi micşorarea datoriei

externe a Republicii Moldova ar facilita rezolvarea problemei procurării energiei

electrice, combustibilului, fiind soluţionată, totodată, problema alimentară în

lumea a treia (de exemplu, în unele ţări ale Africii); evitarea pierderilor colosale

la produsele agricole sau vinderii producţiei la preţuri mai mici decât preţul lor

de cost, care provoacă o creştere continuă a datoriilor externe.

O altă verigă importantă de reformare a relaţiilor economice şi de reducere

a fraudelor economice ale sistemului birocratic este liberalizarea relaţiilor de

proprietate, privatizarea întreprinderilor din industriile tutunului,

vinificaţiei şi sfera telecomunicaţiilor, evidenţierea proprietarilor eficienţi 142

prin urmărirea creşterii rentabilităţii întreprinderilor, perfecţionarea

mecanismului de concurenţă şi bancrutizare, inclusiv al întreprinderilor de

stat. Este oportună nu numai crearea condiţiilor egale pentru toate formele de

proprietate şi de trecere liberă dintr-o formă în alta, ci şi crearea condiţiilor

echitabile de concurenţă dintre întreprinderile de stat şi cele private107. Pentru

excluderea şi prevenirea fraudelor economice comise în procesul privatizării

este utilă perfecţionarea mecanismului şi procedurii de privatizare aplicând pe

larg experienţa experţilor internaţionali.

Un element important de combatere a fraudelor economice este

elaborarea unui mecanism de licenţiere ce ar include descentralizarea,

simplificarea, reducerea esenţială a activităţilor de licenţiere, sporirea

transparenţei procedurii eliberării licenţelor şi certificatelor. Acest

mecanism trebuie să includă un sistem de explicare în scris, argumentat din

punct de vedere economic şi juridic, a refuzului de prelungire sau de eliberare a

licenţei de către factorii de decizie. La baza refuzului trebuie să fie puse numai

cauzele de forţă majoră – comiterea unor fraude economice mari, a unor acte de

corupţie. Procesul de eliberare a licenţelor trebuie să se transforme dintr-un

sistem de acceptare, limitare, reprimare, într-un proces de investigare a

activităţii economice. Numai în acest mod s-ar putea lupta contra fraudelor

economice din cadrul sistemului adminisrativ public.

Un factor important de creare a condiţiilor de combatere a fraudelor

economice este consolidarea instituţiilor puterii de stat a executivului,

legislativului, puterii judiciare şi mass-media. Trebuie elaborat un mecanism

de separare, coordonare şi resposabilizare a funcţionarilor puterii executive şi

legislative faţă de societatea civilă. De asemenea, e necesar să fie create condiţii

de excludere a activităţii criminale din sectorul legislativ şi executiv de stat la

toate nivelurile. Este utilă implementarea unui sistem de executare a deciziilor la

nivel de stat, ce ar garanta responsabilitatea faţă de controlul asupra

107 În prezent, există două tipuri de mecanisme de gospodărire: de piaţă şi de stat. Mecanismul de stat de gospodărire susţine întreprinderile de stat, care stimulează fraudele economice şi însuşirea proprietăţii şi bunurilor publice prin intermediul diverselor firme-fantomă.

143

patrimoniului statului, precum şi responsabilitatea funcţionarilor pentru

acţiunile, ce conduc la creşterea inflaţiei şi deficitului bugetar. Totodată, este

oportună implementarea unui sistem de tender şi de teste pentru examinarea

profesioanală a funcţionarilor publici şi pentru estimarea eficienţei îndeplinirii

funcţiilor şi obligaţiilor de către aceşti funcţionari.

Una din cele mai complicate probleme de creare a condiţiilor optime de

luptă contra fraudelor economice este reformarea mediului instituţional,

inclusiv a sistemului judiciar şi legislativ. Aceasta prevede crearea unui sistem

judiciar independent, ajustarea sistemului legislativ la standardele internaţionale

şi aplicarea legii în conformitate cu cerinţele Constituţiei, acordurilor şi

obligaţiunilor internaţionale ale statului. Rezolvarea acestor probleme de

combatere a fraudelor economice include diverse aspecte şi o serie întregă de

măsuri. Este oportună acordarea clauzei de crime prin lege a oricăror acţiuni

care provoacă fenomenul de mită, inclusiv cazurile de dare sau promitere,

precum şi de luare sau solicitare de mită. Însă trebuie înţeles faptul că mita este

nu rezultat al pseudomăsurilor de reformare a economiei şi a mediului

instituţional.

Rezolvarea acestor probleme necesită introducerea unui sistem

dezvoltat de avocatură de stat şi privat. În caz dacă populaţia nu are

posibilităţi financiare să-şi apere drepturile, statul trebuie să compenseze taxa

pentru serviciile avocatului particular sau din oficiu. Din cauză că gradul de

încredere al populaţiei în sistemul judiciar e foarte redus, trebuie implementat un

set de măsuri suplimentare, care ar permite accelerarea proceselor pozitive în

masă.

Una din cele mai importante garanţii de reformare a economiei şi

societăţii constă în instaurarea dictaturii supremaţiei legislaţiei în toate

domeniile şi relaţiile social-economice. În acest caz, controlul respectării

legislaţiei este necesar să-l efectueze un organ independent la nivelul Curţii

Constituţionale. În prezent, Procuraturii Generale, ca organ principal de

executare a legii, i s-au redus funcţiile, fiind lipsită de dreptul de a controla 144

implementările legislaţiei. Nici Ministerul Justiţiei nu şi-a asumat această

funcţie.

O măsură foarte importantă, dar extrem de dificilă în ceea ce priveşte

realizarea, este implementarea legii cu privire la spălarea banilor şi

elaborarea mecanismului de executare a acesteia. Aplicarea nechibzuită a

acestei legi poate împiedica mult atragerii investiţiilor în economia naţională şi

să contribuie la retragerea capitalului din ţară.

Un moment important în combaterea fraudelor economice este dirijarea

şi reglementarea prin lege a procesului de lobbyism. În baza Legii cu privire

la lobbyism, trebuie reglementate activităţile de lobbyism şi exercitat un control

strict asupra acestuia, inclusiv asupra puterii politice care a monopolizat acest

domeniu.

Un aspect esenţial al combaterii fraudelor economice îl constituie

asigurarea funcţionarilor publici cu un salariu mai mare decât standardul

mediu de viaţă şi a garanţiilor sociale concomitent cu executarea

necondiţionată de către aceştia a obligaţiunilor lor de serviciu, precum şi

introducerea unui sistem de pedepsire în caz de neexecutare. Este oportună

elaborarea unui sistem clar de facilităţi, de pedepsire şi delimitare a cazurilor de

concediere, fără dreptul de a mai lucra în organele de stat. Aceasta ar evita ispita

de a intra în relaţie cu sectorul subteran108.

Un element important şi o problemă serioasă în procesul combaterii

fraudelor economice este perfecţionarea sistemului de determinare a

108 În literatura de specialitate, autorii văd rezolvarea problemei corupţiei în rândurile funcţionarilor publici în elaborarea unui mecanism de declarare a veniturilor financiare şi materiale de către persoanele cu funcţii publice. Unii propun ca astfel de declaraţii să facă şi rudele acestora în cazul desemnării şi eliberării funcţinarilor infractori din funcţiile deţinute. Motivul acestor de claraţii constă în faptul că, actualmente, veniturile şi valorile materiale din posesia persoanelor cu funcţii publice nu sunt evaluate. Având în vedere că la noi în ţară, unde e răspândit mult nepotismului, este important ca această procedură să cuprindă şi rudele apropiate ale funcţionarilor publici. Un exemplu elocvent serveşte legea similară adoptată de Georgia. Însă, un astfel de mecanism este foarte dificil de realizat. În primul rând, există sute de modalităţi de a ocoli acestă procedură, în al doilea rând, majoritatea populaţiei într-o măsură sau alta, a fost implicată în procesele reformei şi-i imposibilă revenirea la situaţia anilor ’90. În al treilea rând, specialiştii profesionişti şi cu o experienţă bogată în business niciodată nu vor accepta să deţină funcţii publice, dacă va fi adoptată o asemenea lege. În al patrulea rînd, acei care vor executa legea ar putea aduce cu mult mai multe daune prin acţiunile lor neprofesioniste, decât fraudele economice ca atare. În acest caz, cea mai mare fraudă economică poate să conste în acţiunile nechibzuite ale funcţionarului. Criteriul principal trebuie să fie nu declaraţiile, ci efectul şi folosul pe care funcţionarul l-a adus economiei naţionale.

145

insolvabilităţii întrprinderilor. Până în prezent, legea nu curmă fenomenele de

insolvabilitate artificială, nu funcţionează eficient în domeniul evidenţierii şi

promovării proprietarilor eficienţi.

O verigă vulnerabilă în mecanismul de combatere a corupţiei şi a

fraudelor economice îl reprezintă sistemul de achiziţii de stat şi de vânzare a

produselor sechestrate. Este necesar să se elaboreze şi implementeze un sistem

de dirijare şi control în procesul aplicării “Legii cu privire la realizarea

produselor sechestrate”. Sistemul de dirijare a acestor procese trebuie să

includă crearea unui Centru internaţional care să se ocupe de marfa sechestrată

sau de achiziţiile publice. Trebuie sporit gradul de transparenţă al procesului de

sechestrare şi vânzare a producţiei, a achiziţiilor publice, inclusiv extinderea

practicii tenderelor şi deschiderea unei pagini speciale în reţeaua Internet.

Este oportună elaborarea unui mecanism de consolidare a sistemului de

supraveghere a achiziţiilor de stat, de efectuare a auditelor-surpriză selective

(5% din total) la achiziţiile de către unele proiecte, pentru a identifica punctele

vulnerabile şi a descoperi fraudele economice şi infracţiunile în domeniul dat.

Accelerarea procesului de sechestrare şi repatriere a bunurilor exportate în

alte ţări în urma comiterii fraudelor economice şi a actelor de corupţie este

problematică în prezent, deoarece cu greu pot fi urmărite tranzacţiile şi valorile

din afara ţării. În scopul rezolvării acestor probleme, e necesar să se creeze

condiţii favorabile pentru amnistierea repatrierilor. În acest context, e utilă

asistenţa din partea organizaţiilor internaţionale.

Una din problemele centrale de creştere a eficacităţii reformelor

economice şi de curmare a fraudelor economice constă în legitimarea veniturilor

populaţiei. Întrucât cca 80% din PIB se află în sectorul subteran, problema

legalităţii veniturilor şi a proprietăţii este imposibil de rezolvat fără a afecta

procesul investiţional, emigrarea acestor venituri etc. Mult mai eficient, din

punct de vedere a relansării activităţilor economice, ar fi crearea unor condiţii

economice şi juridice ce ar permite ieşirea din sectorul subteran al

capitalului ilicit. Pentru sectorul criminal şi perosanele din acest sector, care 146

comit fraude şi infracţiuni serioase, este necesar ca, prin judecată, să fie cerute

dovezi ale legalităţii veniturilor financiare şi imobiliare. Însă, ţinând cont de

respectarea drepturilor constituţionale ale cetăţeanului şi de “prezumpţia

nevinovăţiei”, este ilegal de a cere dovezi legitimative pentru proprietate şi

venituri de la rudele apropiate şi membrii familiei suspectatului, precum şi de la

alţi cetăţeni în relaţii apropiate cu persoanele respective109.

Un element foarte important în crearea condiţiilor de combatere a

fraudelor economice este consolidarea legislativă a protecţiei celor care prezintă

informaţii despre fraude economice, căci populaţia, de regulă, nu denunţă

persoanele vinovate de corupţie şi crimă de teamă să nu fie persecutate de

acestea. Este necesară elaborarea unui sistem de măsuri privind stimularea şi

protecţia cetăţenilor care divulgă cazurile de fraudă economică şi crimă

organizată. De asemenea, urmează să fie implementat un mecanism util de

protecţie şi securitate a vieţii şi poziţiei profesionale a funcţionarilor publici care

ar declara actele de fraudare economică şi alte crime. Totodată, e oportună

reprimarea severă a furturilor şi delapidărilor comise de persoane oficiale.

Trebuie implementat un sistem de sancţiuni pe profesii prevăzute pentru acei

care au ascuns ori nu au declarat la timp actele de fraudare economică şi alte

crime. Pentru fraudele economice comise de funcţionarii publici e necesară

introducerea unui sistem de compensare forţată a daunelor morale şi materiale

pricinuite societăţii.

Rezolvarea acestor şi altor probleme pare a fi foarte dificilă în condiţiile

deformării serioase a relaţiilor juridice şi economice, ale paralelismului

departamental admis în soluţionarea problemelor de combatere a fraudelor

economice. Totodată, aceste probleme nu pot fi rezolvate în statică, odată şi

pentru totdeauna, ci doar în dinamică, corelând permanent relaţiile juridice cu

schimbările din viaţa reală, precum şi a relaţiilor economice cu cele civile.

Pentru realizarea acestor probleme strategice, trebuie creată o instituţie de

109 În favoarea încălcărilor drepturilor constituţionale ale populaţiei şi cererii unor dovezi legitime privind veniturile se aduce ca exemplu legea similară care a fost adoptată în Lituania. Vezi: Lituania – Activităţi antiorupţie, 1999.

147

analiză constituţională, ce ar elabora strategia de dezvoltare a mediului

instituţional, ar evidenţia modalităţile de reformare, în complex, a relaţiilor

social-economice şi juridice, ar efectua analiza, din punctul de vedere juridic, a

sistemului legislativ şi amendamentelor propuse spre adoptare110, ar perfecţiona

şi adopta legislaţia la condiţiile şi cerinţele economiei de piaţă şi ale societăţii

civile democratice, ar înlătura contradicţiile ce duc la apariţia diverselor

interpretări ale legislaţiei şi regulamentelor, ar efectua expertiza legislaţiei

Moldovei privind corespunderea ei cu standardele internaţionale. Totodată

această instituţie ar coordona şi repartiza responsabilităţile între Centrul de

Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei şi Ministerul Justiţiei, Ministerul

Afacerilor Interne, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, Serviciul de

Securitate şi Informaţii şi Procuratura Generală. În prezent, există multe

probleme şi confuzii între aceste instituţii guvernamentale. De fapt, adesea

dosarele penale sunt examinate în paralel de diverse instituţii, fiind transmise de

la o instituţie la alta, fără o coordonare şi motivaţie serioasă111. Deoarece până

acum nu există nici o instituţie concretă responsabilă de aceste probleme,

Institutul de Analiză Constituţională ar îndeplini şi aceste funcţii.

O altă cale foarte importantă de combatere a fraudelor economice constă în

soluţionarea problemei perfecţionării, coordonării şi eficientizării sistemului

de gestionare şi control de stat al proceselor de combatere a fraudelor

economice. Este oportună o ameliorare a procedurilor de gestionare şi verificare

publică şi orientarea spre optimizarea şi creşterea nivelului profesionist, sporirea

operativităţii şi nivelului strategiei, a transparenţei acestui sistem.

Un rol deosebit în combaterea fraudelor economice şi corupţiei, în procesul

utilizării resurselor bugetare şi de privatizare îi aparţine Curţii de Conturi. Pentru

creşterea eficacităţii şi responsabilităţii Curţii de Conturi, este oportun să i se

încredinţeze funcţii de aplicare a sancţiunilor şi de ducere a fiecărui caz de

fraudare economică până în instanţa de judecată, în urma deschiderii de către 110 În prezent, expertiza legilor şi a amendamentelor o efectuează, de regulă, secţia juridică şi comisia juridică de numiri şi imunităţi a Parlamentului, ceea ce este foarte insuficient din punct de vedere a realizării strategiei de formare a mediului instituţional.111 Deseori, în procesul transferării de la o instituţie la alta, dosarele suferă modificări esenţiale sau chiar dispar.

148

acest organ a dosarelor penale asupra faptelor de fraude economice şi alte

infracţiuni depistate. Totodată, este necesar ca achiziţiile de stat să fie realizate

numai după avizul respectiv al Curţii de Conturi, în care să fie dată o apreciere

exactă a preţurilor, calităţii şi eficacităţii fondurilor şi efectului sistemului de

amortizare. Aceleaşi probleme, şi în acelaşi mod, urmează să fie soluţionate în

procesul privatizării şi dirijării proprietăţii de stat în cadrul societăţilor pe

acţiuni.

O dată cu intensificarea activităţii Centrului de Combatere a Crimelor

Economice, urmează să fie sistematizat şi optimizat procesul controlului de stat,

reducând frecvenţa şi simplificând procedurile de control, sporind eficacitatea şi

calitatea procesului de audit, stabilind gradul de control pentru fiecare agent

economic şi numărul de verificări pentru diverse forme de gospodărire. Trebuie

evitat paralelismul şi controlul la comanda politică, care poate duce la creşterea

esenţială a numărului verificărilor şi la stoarcerea mitelor la comandă de la

antreprenori.

Cu scopul de a evita confuziile şi a mări responsabilitatea atât a agentului

de control, cât şi a celui economic, e recomandabilă publicarea în mass-media a

drepturilor şi obligaţiilor agenţilor de control şi a agenţilor fiscali, precum şi

publicarea rezultatelor verificărilor efectuate şi depistarea fraudelor economice

caracteristice pentru grupurile similare de agenţi economici şi măsurile de

combatere a lor.

Este utilă schimbarea cardinală a sistemului de audit şi control în funcţie

de calificare şi baza tehnico-materială, apelând la ajutorul organizaţiilor

internaţionale, pentru a soluţiona problemele apărute. Totodată, este oportună

crearea unui sistem de concurenţă între agenţii de audit şi control, evidenţiindu-i

astfel pe cei mai buni profesionişti şi pe cei mai eficienţi dintre ei din punct de

vedere a calităţii şi cheltuielilor pentru înfăptuirea acestui audit.

O problemă importantă în procesul combaterii fraudelor economice este

optimizarea şi descentralizarea poverii fiscale sub aspect teritorial. Una din

cauzele răspândirii fraudelor economice constă în deformaţiile existente în 149

procesul de distribuire a poverii fiscale şi de favorizare nefundamentată a unor

regiuni (de exemplu, trecerea accizelor de la Bugetul de Stat la bugetul

Găgăuziei). Pentru interesarea autorităţilor locale în combaterea fraudelor

economice, a devenit necesară schimbarea criteriilor de percepere a impozitelor

şi de distribuire a cheltuielilor din Bugetul de Stat. În baza plăţilor şi a

cheltuielilor de la Buget, trebuie utilizat acelaşi criteriu –eficacitatea activităţii

economice a agenţilor economici şi a teritoriului dat112. E raţional să se treacă la

o bază normativă de colectare a impozitelor din teritoriu. Dacă localitatea îşi

onorează datoriile prognozate faţă de Bugetul de Stat în baza normativelor, este

oportun ca, de exemplu, 50% din surplusul colectărilor faţă de normativ să

rămână în teritoriu. Aceasta ar rezolva problemele generate de actuala

indiferenţă a administraţiilor locale faţă de încasările fiscale.

Una din cele mai importante căi de rezolvare a problemei deformării

relaţiilor economice şi activizării procesului de combatere a fraudelor

economice constă în restructurarea şi consolidarea supravegherii sistemului

bancar, creşterea responsabilităţii băncilor comerciale. În primul rînd, este

necesar să se aducă volumul masei monetare în corelaţie cu necesităţile agenţilor

economici, cel puţin trebuie dublate rezervele valutare, se cere elaborată şi

adoptată Legea privind garanţiile banilor populaţiei depuşi în conturile băncilor

comerciale. În condiţiile crizei actuale, trebuie gestionată rata dobânzilor din

băncile comerciale, scăzând-o la 3-5% anual. Este util ca BNM să efectueze un

control mai eficient de supraveghere a depunerilor populaţiei şi să urgenteze

procedura falimentului şi rambursarea, în primul rând, a banilor deponenţilor şi

apoi ai celorlalţi agenţi şi, în ultimul rând, ai BNM în cazul falimentării băncii

comerciale. Este oportună elaborarea unui program pentru atragerea banilor în

numerar din sectorul subteran la depozitele bancare şi extinderea controlului

asupra masei monetare aflate în circulaţie.112 În prezent, plăţile la buget se efectuează după criteriul nivelului de activitate economică a teritoriului respectiv, iar cheltuielile - după alt criteriu, după numărul şi structura populaţiei, care este foarte diversă în diferite teritorii. Drept rezultat, raportul plăţilor în buget şi subvenţiilor de la Bugetul de Stat variază considerabil de la un teritoriu la altul. Acest principiu de acumulare a veniturilor şi de subvenţionare a necesităţilor teritoriilor de la Bugetul de Stat nu stimulează administraţiile locale să combată fraudele economice, inclusiv evaziunile fiscale şi să maximalizeze încasările impozitelor la Bugetul de Stat.

150

O problemă foarte complicată privind sistemul de combatere a fraudelor

economice este cea a reformei vamale. În primul rând, trebuie schimbată baza

de impunere a exportului şi importului şi a taxelor vamale în procesul efectuării

procedurilor vamale. E necesar să se efectueze acestea în vederea simplificării şi

diminuării ratei de impozit pe importul şi exportul mărfurilor, la nivelul altor ţări

vecine, şi mitelor pe care agenţii economici le plătesc pentru serviciile vamale

ilicite. În condiţiile conflictului cu Transnistria, sunt oportune antrenarea armatei

în serviciile vamale şi un regim de stare excepţională de-a lungul Nistrului.

Trebuie restabilite posturile vamale duble pe teritoriul Ucrainei pentru a diminua

contrabanda prin Transnistria. Demult a devenit necesară modernizarea

sistemului vamal după standardele internaţionale, precum şi perfecţionarea

cadrului vamal (introducerea programelor vamale computerizate, utilarea

serviciului vamal cu aparate Roentgen, tehnicilor de expertiză, codului

economic şi vamal), interesarea funcţionarilor vamali prin acordarea unei părţi

din valoarea bunurilor sechestrate. Este timpul să fie perfecţionat bază de date şi

monitorizate activităţile de afaceri ce ţin de import/export prin vamă, să se

practice confruntarea acestor date cu datele vamelor de la frontiera cu Ucraina şi

România şi cu cele ale organelor de resort din ţară (inspectoratele fiscale,

Centrul de Combatere a Fraudelor Economice, Curtea de Conturi, etc.). E

necesar să se practice concursuri pentru avansare pe linie de serviciu în cadrul

departamentelor de control vamal, rotaţia cadrelor, schimbul temporar de

personal dintre diferite localităţi vamale şi de diverse niveluri. Efectuarea

suplimentară a verificărilor inopinate de documente şi bunuri de către echipele

Centrului de Combatere a Crimelor Economice după trecerea acestora prin

vamă. Este oportună, după exemplul multor ţări, trecerea unor funcţii ale

sistemului vamal în sectorul privat, totodată îmbinând acest proces cu

activizarea controlului de stat.

O problemă principală, a cărei soluţionare va asigura condiţii favorabile

pentru combaterea fraudelor economice, este liberalizarea, profesionalizarea

şi depolitizarea procesului de dirijare a relaţiilor social-economice, 151

debirocratizarea şi performarea sistemului public. Reformarea sectorului

public include nu numai procesul de depolitizare, liberalizare, optimizare, ci şi o

transparenţă avansată a tuturor activităţilor Centrului de Combatere a Crimelor

Economice şi Corupţiei.

Soluţionarea problemelor principale de reformare a sectorului public,

inclusiv depolitizarea totală a funcţionarilor publici la toate nivelurile,

introducerea unui sistem obligatoriu de performanţă profesională şi de înaltă

competitivitate presupune elaborarea şi implementarea unei proceduri obiective

de selectare şi promovatre a funcţionarilor, unui set de garanţii pentru păstrarea

locului de muncă, remunerarea la nivel internaţional. A devenit necesară

extinderea activităţii băncilor de date referitoare la locurile de muncă apărute

recent. Informaţia despre vacanţe, cerinţe şi condiţiile salarizării trebuie

publicată în mass-media, inclusiv Internet. E nevoie de o comisie specializată

internaţională, care să participe la selectarea preventivă a unor funcţionari

publici dezinteresaţi, care să nu aibă legături de rudenie şi relaţii cu persoane din

Guvern. Comisia va exclude pe acei candidaţi care vor profita de relaţii sau vor

recurge la mituirea superiorilor, în loc să se evidenţieze prin propriile merite sau

calităţi profesionale, căci vor fi foarte vulnerabili faţă de ispita fraudelor

economice şi corupţie.

Un rol important în procesul perfecţionării sectorului de stat îi aparţine

Codului Etic al funcţionarilor publici, care include reguli cu privire la calităţile

profesionale în activitatea de muncă şi la adoptarea deciziilor pornind de la

interesele naţionale în procesul utilizării resurselor financiare, valorilor

materiale, pasivelor/obligaţiunilor, cadourilor şi altor tranzacţii. Totodată, Codul

Etic este necesar să fie diferenţiat şi orientat concret pentru diverse categorii de

funcţionari publici.

Una din cele mai importante căi de combatere a fraudelor economice este

reformarea aparatului de realizare a sarcinilor economice şi a politicii bugetare,

inclusiv modernizarea aparatului Ministerelor Economiei, Finanţelor,

Privatizării etc., cadrelor care gestionează achiziţiile publice etc. O altă cale 152

importantă este perfecţionarea profesională a cadrelor poliţiei, Departamentului

Vamal, Centrului de Combaterea Crimelor Economice, procuraturii,

judecătoriilor, inspectoratului fiscal.

Un rol special în combaterea fraudelor economice, în condiţiile de criză, îl

joacă reformarea personalului din sfera educaţiei, ocrotirii sănătăţii, culturii şi

deservirii sociale. În fine, o problemă deosebită este problema perfecţionării

aparatului oficialităţilor publice ale administraţiei judeţene locale. Este necesar

ca o dată cu semnarea contractului de angajare la serviciu, funcţionarul să

semneze că a luat cunoştinţă de Codul Etic.

Este oportună crearea unei agenţii de stat pentru angajarea provizorie şi

acordarea serviciilor de consultanţă, precum şi introducerea unui control sever

asupra responsabilităţii şi îndeplinirii regulilor etice de către persoanele care

atestează cadrele din punct de vedere a profesionalismului.

O problemă importantă în combaterea fraudelor economice este

asigurarea transparenţei formării, aprobării şi executării bugetului

consolidat de stat şi a bugetelor locale. În prezent, procesul de executare a

diferitelor articole este diferit. Totodată, modul de executare a majorităţii

articolelor bugetare este “opac” pentru public. Deseori resursele bugetare trec

mai întâi prin fondul de rezervă şi după aceea sunt transferate la articolele

respective ale bugetului113.

O problemă foarte acută privind combaterea fraudelor economice este

legată de reformarea procedurilor de privatizare a proprietăţii de stat şi a

ramurilor de importanţă strategică care determină suveranitatea

economică a statului. Trebuie introdusă practica monitorizării de către mass-

media a modului de apreciere de funcţionarii Curţii de Conturi a procesului de

privatizare, care ar exclude fraudele economice legate de transmiterea

patrimoniului de stat în proprietatea privată, în condiţii avantajoase, în schimbul

mitei, ar exclude practica participării şi folosirii cotei capitalizate a proprietăţii

113 De exemplu, prim-ministrul dă din fondul de rezervă un milion de lei unei biserici pentru reparaţii, apoi acest milion se transferă din fondul de rezervă la articolul “Construcţii capitale”. În aşa mod, o jumătate din buget se poate trece prin fondul de rezervă.

153

de stat în proprietatea privată. Această procedură, de asemenea, ar exclude

racketul funcţional aplicat faţă de agenţii economici, sabotarea procesului de

privatizare în scopul creării condiţiilor favorabile pentru obţinerea beneficiului

din formele ilegale de privatizare, de transformare ilegală a proprietăţii de stat în

proprietate privată. Aceste tendinţe sunt foarte relevante în special la nivelul

administraţiei publice locale.

Este necesară elaborarea un mecanism de impersonalizare a procesului de

rezolvare a problemelor revenite funcţionarilor de stat, inclusiv prin Internet, sau

codarea cererilor adresate factorului de decizie. Totodată, acest mecanism de

separare a cererii persoanei care solicită soluţionarea unei probleme de către

ofertant (funcţionarul de stat) trebuie să conţină o indicaţie prin care funcţionarii

publici sunt obligaţi să dea un răspuns clar, sau să expună motivul respingerii

cererii. Toate răspunsurile trebuie să fie date în termenul stabilit de lege,

publicate în mass-media şi examinate de Agenţia Independentă, care va aprecia

eficacitatea şi productivitatea funcţionarilor de stat.

Un rol special în combaterea fraudelor economice îl poate juca Agenţia

Relaţii Publice, care urmează să fie înfiinţat şi să aibă dreptul de a examina şi

sistematiza cazurile de brutalitate, de fraude economice, răspunsurile

funcţionarilor publici date organizaţiilor civile, cetăţenilor şi caracterul

soluţionării problemelor, sau cauza ignorării lor114.

Un element important al mecanismului de funcţionare a Agenţiei Relaţii

Publice îl constituie protejarea şi stimularea acelor funcţionari publici care pot fi

acuzaţi neîntemeiat de fraude economice sau, în cazul falsificării dovezilor, şi de

comportare incorectă. Această tendinţă poate să se extindă în prezent, după ce s-

a adoptat Legea cu privire la iniţierea cazurilor de mită.

O altă cale de prevenire a fraudelor economice este demonopolizarea

informaţiei şi introducerea unui sistem obligatoriu de aducere la cunoştinţă a 114 În prezent, nu există o metodologie de lucru cu organizaţiile civile. Majoritatea cetăţenilor nu cunosc procedura de rezolvare a problemelor; la cine şi la ce nivel trebuie să se adreseze pentru a rezolva o problemă stringentă. Din această cauză, ei sunt impuşi să umble de la un funcţionar la altul, şi nu este nici un organ care ar putea selecta problemele şi lămuri cetăţenilor la ce oficiu trebuie să primească răspunsurile aşteptate, care e forma şi metoda de rezolvare a problemelor. Majoritatea cetăţenilor ar fi de acord să plătească pentru aceste servicii, numai să poată obţine un răspuns clar şi cât mai rapid.

154

întregului set de documente pe care organizaţiile civile şi cetăţenii urmează să le

prezinte funcţionarilor publici. Majoritatea populaţiei nu este informată corect

cu privire la structura şi caracterul setului de documente ce trebuie prezentate

funcţionarilor publici, în special la nivel local. Ca urmare, se comit fraude

economice chiar în procesul oferirii de către funcţionarii publici a informaţiei

necesare privind setul de documente de care au nevoie cetăţenii115.

Un obstacol esenţial în extinderea fraudelor economice poate fi crearea

unor condiţii egale pentru toţi agenţii economici, renunţând la instituirea

diverselor fonduri extrabugetare şi la acordarea unor facilităţi firmelor de

elită private, prin intermediul cărora are loc procesul de spălare a banilor.

Un rol aparte în combaterea fraudelor economice îl joacă accelerarea

trecerii contabilităţii şi a întregului circuit financiar pe principii internaţionale,

pentru a mări gradul de transparenţă şi de corespundere a acestora economiei de

piaţă.

O verigă importantă în lanţul combaterii fraudelor economice, inclusiv a

corupţiei, o reprezintă prevederea în Legea cu privire la Centrul de Combatere a

Crimelor Economice a mecanismului de interesare directă a funcţionarilor

Centrului, inclusiv prin crearea unui fond special şi transferarea în acest fond a

unei cote din bunurile ilicite confiscate. Mărimea cotei defalcate pentru Centru

şi modul de utilizare a mijloacelor fondului special trebuie să fie reglementate de

Parlament, după examinarea obiectivă a activităţii acestui Centru116. Raportul

public prezentat de Centru în Parlament ar mări responsabilitatea şi calitatea

activităţii lui.

Un rol special în preîntâmpinarea noilor forme de fraude economice şi

corupţie îi revine Centrului de Combaterea Crimelor Economice, care

efectuează analiza şi depistarea noilor genuri de fraude economice (de exemplu,

în domeniul falsificării tranzacţiilor cu cartelele de credit şi prestarea diverselor 115 De exemplu, se comit fraudele economice în procesul prelungirii termenului actelor de identitate, sau întocmirii actelor noi. Populaţia nefiind informată ce fel de documente trebuie să prezinte şi în ce formă pot fi acordate serviciile respective, este nevoită să plătească de 2-4 ori mai mult pentru urgentarea rezolvării problemelor stringente.116 În legea Centrului, modul de utilizare a mijloacelor fondului special se reglemetează în baza hotărârilor şi deciziilor adoptate de Centru şi aprobate de Guvern

155

servicii bancare prin sistemul electronic, perfectarea documentaţiei şi vizarea ei

prin Internet etc.). Totodată, este necesar ca Centrul să organizeze cicluri de

prelegeri pentru pregătirea colaboratorilor ministerelor de forţă în domeniul

investigării noilor genuri de fraude economice, prevenirii şi sancţionării lor.

Acest proces trebuie urgentat, deoarece sistemul plăţilor electronice şi

perfectarea documentelor (contractelor, dispoziţiilor de plată prin Internet) se

răspândeşte foarte rapid, iar specialişti în acest domeniu al economiei naţionale

sunt extrem de puţini.

Un rol însemnat în combaterea fraudelor economice îl pot juca

reprezentanţii societăţii civile şi mass-media, cărora li se va permite să

monitorizeze şi să controleze frecvenţa publicării statisticii producerii şi

consumului resurselor de către producătorii monopolişti, inclusiv ai sistemului

energetic, de aprovizionare cu gaze naturale, carburanţi, apă potabilă. Aceasta ar

fi o măsură de asigurare a transparenţei. Statistica producerii şi consumului

energiei electrice, gazelor naturale, apei potabile, căldurii este forte confuză,

fiind exprimată, de regulă, în unităţi convenţionale, fără a indica echivalentul

energetic. Astfel, se comit grave fraude economice, căci este imposibilă

verificarea veridicităţii datelor.

Este necesar ca organizaţiile civile şi cele ale sectorului privat să se

angajeze în căutarea furnizorilor alternativi de gaze naturale, energie electrică,

carburanţi. Monopolismul şi neomonopolismul din sectoarele energeticii,

gazelor naturale, carburanţilor, apei potabile este cauza creşterii permanente a

enormelor datorii de stat. În prezent, practic, monopoliştii acestor şi altor ramuri

oligopole exercită controlul lor economic şi politic la diferite niveluri.

La combaterea fraudelor economice au contribuit, în special, reforma

procedurii de primire şi distribuire a ajutoarelor umanitare şi

monitorizarea acestui proces. A devenit necesar un sistem transparent de

înregistrare, distribuire şi utilizare a ajutoarelor umanitare şi a diverselor

granturi, precum şi a ajutorului tehnic, pentru a împiedica transformarea

156

ajutoarelor umanitare, în marfă şi vinderea lor pe piaţa subterană117. Organele de

presă şi societăţile civile trebuie să aibă acces liber la procesul de tranzacţionare

a ajutoarelor umanitare şi la monitorizarea cerinţei şi abaterilor în timpul

distribuţiei acestor ajutoare. E foarte important să fie reflectat în presă procesul

de distribuire a ajutoarelor umanitare şi garanturilor pe bază de merit. Totodată,

este oportun ca populaţia să fie implicată în tot ciclul acestui proces, precum şi

Organizaţiile umanitare internaţionale, guvernamentale şi cele de nivel

municipal.

Un loc aparte în prevenirea fraudelor economice îi revine reformei

sistemului de educaţie şi de reciclare a cadrelor. La baza acestei reforme

trebuie pus principiul transparenţei şi obiectivităţii la selectarea şi promovarea

persoanelor competente din sistemul administrării învăţământului universitar şi

postuniversitar, trecerea la procesul de testare a cunoştinţelor pe bază de

computere de către comisii specializate independente. Favorizarea flexibilităţii

sistemului de educaţie prin acordarea posibilităţii competetitorilor de a alege

profesorul, cursurile, precum şi comisia de apreciere a cunoştinţelor. Toate

acestea vor facilita procesul de trecere la un sistem de evaluare obiectivă a

calităţii pregătirii cadrelor şi reciclării lor şi, totodată, vor curma procesul de

extindere a fraudelor economice în sfera învăţământului.

Un element important şi o condiţie majoră în combaterea fraudelor

economice este perfecţionarea sistemului politic şi formarea unui mediu

politic adecvat intereselor naţionale.

În acest sens, trebuie modificate principiile de formare, înregistrare şi

participare a partidelor politice la alegerile în Parlament. Vor fi înregistrate acele

partide care au un program limpede de activitate, adecvat Constituţiei Republicii

Moldova şi care nu activează pe baza unor interese naţionaliste sau şoviniste, ci

pe baza principalelor interese naţionale ale ţării.

O condiţie principală de combatere a fraudelor economice constă în

modficarea sistemului electoral. Alegerile nu trebuie să aibă loc pe baza listei de 117Însemnătatea şi rolul acestui proces au început a creşte mmai ales după ce Republica Moldova a fost recunoscută ca cea mai săracă ţară din Europa.

157

partid, ci pe baza concurenţei dintre candidaţii diferitelor partide. Este utilă

introducerea practicii responsabilităţii partidelor şi fracţiilor parlamentare faţă de

popor (de exemplu, în ce măsură activitatea partidelor corespunde promisiunilor

electorale şi cum realizează în practică obiectivele constituţionale şi strategice

ale ţării).

Totodată, este oportun ca Curtea Constituţională şi Organizaţiile

Internaţionale să aprecieze în mod oficial a activitatea parlamentarilor şi

partidelor din punct de vedere al îndeplinirii, avansării sau stopării extinderii

reformelor social-economice şi rezolvării problemelor sociale şi ale luptei cu

fraudele economice. Până în prezent nu există o apreciere oficială a activităţii

partidelor. De aceea este greu să se dea prioritate unui sau altui partid în timpul

alegerilor. Trebuie să se renunţe la acordarea imunităţii parlamentare, pentru ca

fiecare deputat să fie conştient că în orice moment, poate fi tras la răspundere în

caz de încălcare a legii. Se recomandă publicarea obligatorie în Monitorul

Oficial, o dată cu avizul activităţii partidelor şi a deputaţilor, provenienţa

veniturilor deputaţilor şi contribuţiilor financiare ale partidelor şi mişcărilor

politice.

Un rol important în combaterea fraudelor economice îi joacă activizarea

procesului de cercetare complexă şi dinamică a cauzelor fenomenului

fraudelor economice, pe a cărui bază se vor putea corecta metodele de realizare

a programelor de contracarare a infracţiunilor economice. În această ordine de

idei, este necesar ca nu numai statul să efectueze cercetări în domeniul fraudelor

economice, ci şi organizaţiile antifraudă private, fiind autorizate să monitorizare

implementarea măsurilor de combatere a fraudelor economice. Aducerea la

cunoştinţa poporului a rezultatelor analizei prejudiciilor cauzate de fraudele

economice ţării, în ansamblu, îi va convinge pe cetăţeni de pericolul acestor

infracţiuni. Numai în aşa caz se poate miza pe susţinerea şi participarea

organizaţiilor nonstatale, a întregii societăţi civile la realizarea programelor

antifraudă.

158

Sunt oportune sondajele periodice de opinie publică, ce ar asigura o

analiză obiectivă a structurii şi dinamicii fraudelor economice, precizarea

genezei acestora, a formelor principale, specificului lor, stabilirea gradului de

influienţă şi de interacţiune a corupţiei şi economiei subterane cu sectorul

oficial.

Este necesar ca sistemul educaţional al ţării să promoveze valorile etice -

una din condiţiile principale ale procesului de prevenire a fraudelor şi de

mobilizare a societăţii civile la lupta cu aceste infracţiuni economice.

Totodată, trebuie pregătit un grup de jurnalişti-investigatori în domeniul

elucidării faptelor şi esenţei fraudelor economice. Instruirea şi reciclarea

specialiştilor respectivi în vederea practicării jurnalismului obiectiv şi respectării

eticii profesionale în relatarea situaţiei de pe “frontul” contra fraudelor

economice va permite evitarea publicării unui şir de materiale nefondate, care,

practic, nu au o bază informaţională suficientă, nu conţin argumentul acuzărilor

şi care sunt prea superficiale sau executate la comanda vreunui partid politic.

Este foarte importantă creşterea nivelului de coştientizare a societăţii

(edificarea autorităţii sociale), inclusiv cu privire la drepturile şi obligaţiunile

organizaţiilor obşteşti, civile şi ale cetăţenilor şi funcţionarilor publici.

Un rol aparte în acest proces îl pot avea oamenii de artă, scriitorii,

savanţii, profesorii, adică întreaga intelectualitate. Aceştia urmează să publice

informaţii, comunicări ştiinţifice, să realizeze programe TV, să ţină seminarii şi

conferinţe dedicate combaterii fraudelor economice, să transmită mesaje de

conştientizare a publicului larg, punând accente deosebite asupra ridicării

gradului de educaţie etică a societăţii.

De asemenea, este foarte important să se convoace întruniri,

conferinţe,dialoguri pe diferite teme între organele puterii de stat, sectorul

privat, societatea civilă şi diverse personalităţi din sfera politică şi cea

economică, care să contribuie la soluţionarea problemelor legate de

contracararea fraudelor.

159

Un rol aparte în extinderea procesului de combatere a fraudelor

economice îl joacă îmbunătăţirea imaginii ţării şi creşterea influenţei

instituţiilor internaţionale asupra realizării strategiei antifraudă.

Este necesar să se intervină pe lângă organizaţiile internaţionale

(Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Cooperare

Economică şi Dezvoltare, BM, FMI etc.) cu propunerea de susţinere financiară,

organizatorică ş.a.m.d. a strategiei de combatere a fraudelor economice. Este util

de a interveni pe lângă aceste instituţii, pentru a crea un Comitet de Coordonare

la nivel internaţional şi a echipelor de lucru în câteva domenii-cheie de

combatere a fraudelor economice.

Acest Comitet Internaţional de Coordonare trebuie să constidere

combaterea fraudelor economice o componentă prioritară a strategiilor de

asistenţă, acordată ţării, să efectueze analiza politică şi economică a

fenomenului, precum şi să aleagă şi să aprobe proiectele de realizare a strategiei

antifraudă.

În fine, un element important al combaterii fraudelor economice constă în

creşterea rolului organizaţiilor non-statale, al societăţii civile în întregime, în

colaborarea şi influenţa lor asupra procesului de control al funcţionarilor publici.

Prin intermediul acestui Comitet, companiile naţionale ar putea studia

experienţa internaţională, fapt care ar stimula adoptarea şi implementarea unor

standarde înalte în procesul de combatere a fraudelor economice din Republica

Moldova.

Încheiere

160

Fenomenul fraudelor economice afectează sistemele economice ale multor

ţări. Activizarea procesului de globalizare şi liberalizare a proceselor economice

naţionale la sfârşitul secolului XX au condus la unirea fraudelor economice şi

extinderea sectorului subteran internaţional pe seama reducerii sectoarelor

oficiale şi securităţii economice a statului. Tendinţele negative ale dezvoltării

economiei mondiale la începutul secolului XXI determină specificul fraudelor

economice şi extinderea sectorului subteran în ţările de tranziţie, inclusiv

Republica Moldova. Analiza modelelor şi cauzelor existenţei şi extinderii

fraudelor economice şi sectorului subteran, bazate pe diverse tipuri de clasificare

a procesului de creare a valorii adăugate, a relevat specificul fraudelor

economice, particularităţile circulaţiei resurselor dintre sectorul subteran şi cel

oficial în Republica Moldova.

Caracterul şi particularităţile reglementărilor de stat influenţează

specificul şi condiţiile de creştere sau scădere a volumului fraudelor economice.

Analiza efectuată demonstrează că ineficienţa reglementării de stat a proceselor

social-economice şi de combatere a fraudelor economice etc., incapabile, din

anumite cauze, să asigure reformarea relaţiilor economice şi protejarea

sectorului privat, duce la amplificarea fraudelor economice şi la slăbirea

securităţii economice a staului.

Studierea diverselor metode de estimare a dimensiunilor fraudelor

economice a evidenţiat mărimea, structura şi sursele fraudelor economice,

inclusiv pierderile cauzate de extinderea sectorului subteran.

Analiza dimensiunilor fraudelor economice, bazată pe utilizarea

diverselor metode (metoda monetară, metoda cheltuielilor, metoda de rezolvare

grafică a principalelor identităţi macroeconomice), ne demonstrează tendinţa

vădită de extindere a fraudelor economice.

Estimarea prognozei dimensiunilor fraudelor economice în Republica

Moldova este prezentată în trei variante de dezvoltare, în funcţie de caracterul

performanţelor economice şi strategiei de combatere a fraudelor economice.

161

Prognoza optimistă prevede scăderea volumului fraudelor economice, ca

urmare a realizării politicii liberale de dezvoltare a economiei, reducrii de 2-3

ori a presiunii fiscale, limitării considerabile a restricţiilor administrative de stat,

schimbării funcţiilor aparatului public şi adaptării lui la principiile dezvoltării

libere a economiei, restrângerii esenţiale a birocratismului, facilitării micului

business.

Strategia de combatere a fraudelor economice, conform acestei variante,

trebuie să includă prioritar reglementarea economică şi administrativă de stat a

pieţei tradiţionale şi a pieţelor de capital, în scopul activizării concurenţei şi

lichidării monopolismului, îmbinând reglementările economice promovate de

concepţia monetaristă cu politica monetar-creditară şi fiscală moderată şi

sistemul de protecţie a agenţilor economici autohtoni. Realizarea acestei strategii

conduce la ameliorarea mediului instituţional, care presupune gestionarea de stat

a ramurilor prioritare şi implementarea unor instrumente economice şi financiare

moderne.

Analiza specificului evoluţiei dinamicii indicatorilor principali ai

economiei Repulicii Moldova a relevat particularităţile de dezvoltare a

economiei şi de extindere a fraudelor economice. În Republica Moldova,

fenomenul fraudelor economice a atins un grad extrem de înalt de răspândire şi

este înrădăcinat în tot sistemul de relaţii economice, sociale, politice şi

administrative. Procesul de reformare social-economică în perioada de tranziţie

s-a caracterizat prin extinderea fraudelor economice, care au căpătat proporţii

uriaşe, reprezentând acum un fenomen global. Specificul acestui proces din

Republica Moldova la începutul secolului XXI constă în creşterea sărăciei,

lezarea drepturilor social-economice ale personalităţii, înrăutăţirea condiţiilor de

viaţă, încetinirea dezvoltării relaţiilor economice de piaţă bazate pe sectorul

privat, agravarea conflictelor naţionale, politice, sociale, scăderea încrederii în

democraţie, stoparea reproducerii populaţiei şi slăbirea securităţii economice a

statului, redistribuirea inechitabilă a puterii şi a bunurilor publice.

162

Una din direcţiile de creare a condiţiilor de combatere a fraudelor

economice constă în elaborarea unui mecanism real de colaborare între partidele

politice şi întregul sistem de funcţionari publici, societatea civilă şi sectorul

privat în vederea reformării social-economice şi combaterii fraudelor

economice. Multiplele încercări ale patidelor de guvernământ din ultima periodă

de 12 ani de a integra aceste componente sociale şi de a implementa măsurile de

reformare economică şi de combatere a fraudelor economice şi corupţiei au

eşuat din cauza lipsei de susţinere din partea societăţii. Societatea a constatat că

principala cauză a fraudelor economice şi corupţiei este guvernarea proastă,

fiind totodată tolerantă faţă de procesele şi formele fraudelor economice la toate

nivelurile, precum şi în viaţa cotidiană. Reprezentanţii businessului mic şi

mijlociu consideră că bariera principală în calea dezvoltării social-democratice

şi cauza extinderii fraudelor economice sunt Guvernul şi sistemul său

suprabirocratizat.

Tendinţa generală şi calea cea mai sigură de stabilizare economică şi de

combatere a fraudelor economice şi diminuare a sectorului subteran constă în

optimizarea şi integrarea intereselor sectorului privat, societăţii civile, a

partidelor politice şi Guvernului.

Structurile principale în care se comit fraudele economice sunt

reprezentate de sistemul fiscal, vamal, achiziţiilor şi subvenţiilor de stat,

monopolurile energetic, de aprovizionare cu gaze, combustibil, ramura

tutunului, Calea Ferată, Transnistria. Realizarea acestor probleme în aceste

structuri ar facilita creşterea veniturilor la buget. Dezvoltarea social-culturală în

ţară presupune combaterea fraudelor economice în sistemul ocrotirii sănătăţii,

educaţiei, culturii.

Trebuie evidenţiate criteriile, principiile şi specificul strategiei de

combatere a fraudelor economice, inclusiv perfecţionarea mediului instituţional,

au devenit necesare reformarea legislaţiei şi aplicarea în toate domeniile a

sistemului legislativ, pentru democratizarea societăţii, transparenţa sistemului de

activitate economică şi contabilizarea totală a proceselor economice, 163

transparenţa funcţiilor publice, intoleranţa societăţii faţă de orice tip de fraude

economice, elaborarea şi implementarea unui program de combatere a fraudelor

economice, care ar fi monitorizat de societate, crearea unui sistem de

instrumente şi pârghii de realizare a acestui program.

Eradicarea totală a fraudelor economice şi sectorului subteran este

posibilă prin instituirea controlului civic asupra activităţilor funcţionarilor de

stat. Implicarea largă a societăţii în acest proces joacă un rol foarte important în

descoperirea şi combaterea fraudelor economice şi corupţiei.

Există o serie de probleme teoretice şi practice, rezolvarea cărora va

permite dezrădăcinarea a însuşi fenomenului fraudelor economice, în general, şi

a corupţiei şi criminalităţii, în special. Aceste probleme sunt:

- depăşirea crizei economice, fapt care ar accelera considerabil

dezvoltarea sectorului oficial şi reducerea fraudelor economice şi a

sectorului subteran;

- sporirea proceselor democratice, transparenţei, controlului civil şi

contabil;

- crearea şi perfecţionarea mediului instituţional, în general, şi a

sistemului legislativ de combatere a fraudelor economice în particular,

ce ar reglementa funcţiile Centrului de Combatere a Crimelor

Economice;

- dezvoltarea tehnologiei de prevenire şi stopare a fraudelor economice

prin mecanisme moderne;

- perfecţionarea permanentă a mecanismului de dezvoltare economică şi

de reglementare de stat o dată cu mecanismul de contracarare a

fraudelor economice;

- elaborarea şi implementarea principiilor de prognozare a formelor şi

tipurilor de fraude economice, metodelor de estimare a proporţiilor

sectorului subteran;

- elaborarea şi implementarea deprinderilor practice de control civil

asupra activităţilor instituţiilor politice, determinarea principiilor eticii 164

funcţionarilor publici, dezvoltarea sistemului de învăţământ şi de

pregătire a cadrelor în domeniul descoperirii fraudelor economice;

- minimalizarea riscului cetăţenilor care îi divulgă pe autorii fraudelor

economice şi stimularea lor (financiară, legislativă, politică, tehnică

etc.);

- optimizarea componenţei şi funcţiilor Centrului de combatere a

fraudelor economice (centralizarea şi specializarea funcţiilor, a

fondului de dezvoltare);

- elaborarea prognozelor pe termen lung ale dezvoltării proceselor

social-economice, estimarea fraudelor economice şi adoptarea

măsurilor de combatere a lor.

Eforturile de combatere a fraudelor economice trebuie să fie sistematice şi

de lungă durată. Rolul decisiv în descoperirea şi abordarea proceselor de

manifestare a fraudelor economice îi aparţine opiniei publice şi voinţei politice a

tuturor partidelor.

Rezolvarea acestor probleme ar facilita realizarea şi implementarea

strategiei de combatere a fraudelor economice, dezvoltarea progresivă a

sectorului oficial în Republica Moldova. Astfel, soluţionarea unora din aceste

probleme se datorează doar timpului (privitor la perfecţionarea tehnologiei şi

tehnicii de conlucrare a societăţii civile, Guvernului şi sectorului privat,

dezvoltării bazei materiale a Centrului de Combatere a Crimelor Economice,

acumularea deprinderilor practice în activitatea de combatere a fraudelor

economice, dezvoltarea sistemului de învăţământ etc.), iar soluţionarea altor

probleme necesită o strictă integrare a activităţii şi intereselor organelor de stat,

a Centrului de Combatere a Crimelor Economice a sectorului privat, a societăţii

civile şi organizaţiilor de autoreglementare nonstatale.

Cercetările efectuate ne permit expunerea unor concluzii:

Liberalizarea activităţii economice şi dezvoltarea sectorului privat sunt

actualmente cele mai atractive şi profitabile direcţii de contracarare a corupţiei.

Deoarece sunt elaborate anumite condiţii de desfăşurare a reformelor social-165

democratice şi de combatere a fraudelor economice, de integrare a comunităţii

oamenilor de afaceri cu Guvernul şi cu societatea civilă, aceste tendinţe trebuie

să fie susţinute de partidele şi mişcările politice.

Deşi liberalizarea activităţii economice poate să conducă atât la reducerea

fraudelor economice, cât şi la creşterea lor, în unele condiţii mecanismul de

integrare a sectorului privat, Guvernului şi societăţii civile pentru combaterea

fraudelor economice, necesită implementarea unor instrumente noi de calcul şi

statistică, utilizarea metodelor mondiale avansate de antifraudă în acest

domeniu.

Scopul principal al Centrului nu constă în răfuirea cu oponenţii politici, ci

mai curând în prevenirea fraudelor şi reducerea neplăţilor la buget, făcând ca

operaţiunile economice curente şi de investigaţie să devină mai sistematice,

previzibile şi mai puţin dependente de grupările politice de la putere.

Cooperarea integrală a Centrului, a sectorului privat şi a societăţii civile

este un mijloc strategic sigur în managementul de realizare a strategiei de

reformare economică şi de combatere a fraudelor economice. În acelaşi

timp, opinia publică trebuie să se afirme ca o modalitate viabilă de intoleranţă

faţă de corupţie şi, în mod frecvent, chiar zilnic, să fie utilizată în combaterea

fraudelor economice.

Societatea civilă şi angajaţii sectorului privat, indiferent de forma de

organizare şi modul de funcţionare, trebuie implicaţi, pentru a asigura două

funcţii vitale ale mediului de investigaţii: profilaxia şi prevenirea eventualelor

fraude economice din cadrul firmelor şi companiilor şi informarea zilnică a

Centrului în scopul contracarării acestor fenomene.

Încadrarea Republicii Moldova în economia mondială va duce treptat la

implementarea mecanismului de combatere a fraudelor economice în zonele

regionale şi mondiale. Apare problema elaborării şi susţinerii procesului de

contracarare a fraudelor economice la nivel internaţional. Aceasta presupune

situaţia când în privinţa oricărui agent economic, din ţară sau de peste hotare, la

solicitarea Centrului să se poată efectua investigaţiile respective, fie prin 166

sistemul electronic, fie prin cel al telecomunicaţiilor, adică de la distanţă, fără

prezenţa fizică a investigatorului. Pentru aceasta, trebuie asigurate câteva

condiţii:

Prima condiţie reiese din faptul că investigaţiile cu caracter economico-

financiar, bancar şi fiscal presupun parcurgerea mai multor etape, fiecare din

ele fiind caracterizate de anumite elemente specifice, pentru care e necesar să

existe instrucţiuni legal argumentate şi instituţii interregionale şi

interbancare, care să supravegheze efectuarea investigaţiilor respective;

A doua condiţie care trebuie respectată este asigurarea investigaţiilor cu

mijloace financiare şi tehnice;

Altă condiţie pentru efectuarea investigaţiilor prevede implicarea societăţii

civile şi a sectorului privat, în condiţiile economiei libere, în procesul de

privatizare şi liberalizare, care constituie principala modalitate de prevenire a

fraudelor economice. Fireşte, dezvoltarea în continuare a economiei de piaţă

va depinde de succesul luptei contra fraudelor economice;

Următoarea condiţie este asigurarea unui înalt nivel organizaţional al

investigaţiilor, care va include toate instituţiile care direct deservesc acest

proces.

Dezvoltarea acestui cadru contribuie la sporirea eficienţei investigaţiilor şi

la îmbunătăţirea informaţiei despre caracterul fraudelor economice. La rândul

său, o economie de piaţă dezvoltată asigură extinderea sectorului oficial şi

restrângerea celui subteran.

Pentru asigurarea gestionării eficiente a procesului de combatere a

fraudelor economice, este necesar să fie precizate sarcinile şi funcţiile pe care

C.C.C.E.C. şi alte instituţii vor trebui să le îndeplinească.

În scopul creării unor condiţii eficiente pentru exercitarea funcţiilor

Centrului şi acţiunilor structurilor de forţă, implementarea mecanismelor şi

metodelor eficiente de investigaţie, se impune soluţionarea unui şir de probleme,

care vizează următoarele:

167

► crearea unui spaţiu electronic şi de telecomunicaţii adecvat desfăşurări

investigaţiilor, ce ar corespunde particularităţilor mecanismului de combatere

a fraudelor economice asistate de calculator;

► crearea unei reţele de comunicaţii care să asigure distribuirea informaţiei

către toţi agenţii implicaţi în procesul antifraudă;

► înregistrarea operativă şi exactă a fraudelor economice;

► înfiinţarea unor sisteme de bănci de date, pentru păstrarea şi prelucrarea

eficientă a datelor ca investigatorii să le poată utiliza imediat şi fără

probleme;

► elaborarea reglementărilor funcţionale, în concordanţă cu strategia naţională

de combatere a fraudelor economice, care trebuie să asigure condiţii egale

tuturor participanţilor la procesul antifraudă (Centru, societate civilă, sector

privat);

► lansarea unor instrumente noi de combatere a fraudelor economice, adaptate

în permanenţă la condiţiile pieţei.

În cazul Republicii Moldova, pentru început ar fi suficient să fie studiate

principalele tipuri de instrumente utilizate în ţările străine dezvoltate, privind

contracararea fenomenului fraudulos în economie, pentru ca ulterior acestea să

fie implementate şi în ţara noastră.Din păcate, însă, starea dezastruoasă a

reţelelor de telecomunicaţii, precum şi a altor instrumente, reducerea sprijinului

financiar şi experienţei externe destinate Centrului, împiedică Republica

Moldova să aplice în practică un program eficient de combatere a fraudelor.

Existenţa unei economii de piaţă dezvoltate presupune un număr foarte

mare de agenţi economici şi de gospodării casnice, precum şi de diverse genuri

de activitate, care creează un teren prielnic pentru fraudele economice, făcând

foarte dificil procesul combaterii lor. Pentru rezolvarea acestei probleme,

propunem următoarele soluţii:

1. Apelarea la mijloacele şi experienţa investigatorilor străini în crearea

băncilor de date informaţionale şi operative;

168

2. Optimizarea procesului de înregistrare şi reînregistrare a agenţilor economici,

de acordare acestora a codurilor fiscale şi de deschidere a conturilor bancare;

3. Comercializarea unei părţi a valorilor sechestrate de investigatorii străini şi

crearea în aşa mod a unei baze materiale moderne a Centrului.

4. Crearea condiţiilor favorabile pentru efectuarea operaţiunilor de investigare.

Operaţiunile de investigare trebuie să fie precedate de pregătirea

minuţioasă a mecanismelor şi instrumentelor de combatere a fraudelor

economice, de organizarea instruirii profesionale a investigatorilor cu abordarea

conceptelor teoretice privind strategia de combatere a fraudelor economice şi cu

utilizarea avantajelor pe care le oferă metodele moderne.

O problemă foarte importantă referitoare la colaborarea C.C.C.E.C. cu

alte instituţii similare, pentru imaginea Moldovei pe arena internaţională, poate

fi soluţionată prin elaborarea şi unificarea metodelor de calculare a unor indici şi

a instrumentelor de investigare, ţinând cont de specificul local, inclusiv al

Transnistriei, de metoda de selectare a companiilor şi organizaţiilor non-statale

care vor participa la investigaţii şi la contracararea fraudelor economice.

Pentru a desfăşura o activitate eficientă de combatere a fraudelor, se

impune condiţia prezentării de către Centru a rapoartelor de investigaţie

economico-financiară şi a dărilor de seamă periodice la Guvern pentru a fi

analizate şi evaluate. Este necesar să existe anumite instrucţiuni, în care să fie

expuse cerinţele faţă de elaborarea rapoartelor, programelor de activitate şi

analiza lor de către colaboratorii Centrului.

Importantă este şi problema asigurării Centrului cu specialişti competenţi

în domeniul respectiv. Capacitatea de a analiza fenomenele complicate de

fraudare economică în interacţiunea lor cu celelalte segmente ale vieţii social-

economice şi posibilitatea de adoptare a deciziilor şi de argumentare a acestora

trebuie să-i fie caracteristic fiecărui colaborator al Centrului în dependenţă de

postul pe care-l ocupă în ierarhia sistemului de combatere a fraudelor economice

şi a corupţiei.

169

Luând în consideraţie aşezarea geografică a Moldovei, Centrul poate

deveni un post intermediar între structurile similare asiatice şi europene. E

important de înţeles faptul că Moldova încă nu dispune de o largă informaţie,

mai ales în domeniul narcobusinessului, comerţului cu armament etc. În

asemenea caz, este cert faptul că trebuie atraşi în ţară şi investigatori străini cu

un nivel înalt de profesionalism şi o eficienţă sporită în combaterea fraudelor

economice.

Implementarea mecanismului şi a programelor de combatere a fraudelor

economice poate fi considerată un eveniment foarte important pentru Moldova.

Succesul Centrului va depinde în mod cert de dezvoltarea de mai departe atât a

economiei, cât şi a instituţiilor civile, de eficienţa eforturilor Centrului, precum

şi de eficienţa activităţilor mass-media, educaţionale, de rezultatele

investigaţiilor, efectuate în sferele traficului ilicit de mărfuri, economico-

financiară, fiscală şi bancară. Aceste activităţi trebuie să promoveze printre

oamenii de afaceri ideea că Centrul este, în esenţă, un instrument eficient de

activizare a procesului de liberalizare economică şi de extindere a sectorului

oficial, sporire a avantajelor agenţilor economici oneşti, şi nicidecum un

organ de reprimare.

Combaterea reuşită a fraudelor poate fi realizată doar dispunând de

specialişti în materie, cunoaşterea profundă a situaţiei operative în economia

naţională, de tehnică modernă, ce asigură îmbunătăţirea sistemului antifraudă şi,

prin urmare, lichidarea mediului favorabil infracţiunilor. Multe din activităţile

recomandate sunt prea costisitoare pentru Guvern, sau nu corespund

capacităţilor tehnice ale Centrului, pentru a implementa o strategie modernă de

combatere a infracţiunilor de ordin economic. O asistenţă financiară, tehnică şi

profesională, un cadru legislativ binechibzuit şi ajustat condiţiilor economice

reale, inclusiv la legislaţia internaţională, şi nu în ultimul rînd, un program

strategic antifraudă, ar putea facilita realizarea eficientă a procesului de

combatere a fraudelor economice.

170

Bibliografie1. Amza Tudor, “Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică

criminologică”, Ed. “Luminalex”, Bucureşti 2000.171

2. Bdales D. “Crime: what should be recordet in the National acounds and what

difference would it take”, in W.Gaertnev and A.Wenif, Berlin 1985.

3. “Бороться не против теневога сектора экономики, а за то чтобы он

всплыл и стал легальным”// Логос пресс N29, август,1998г.

4. Braun Juan şi Norman V. Loaza “Taxation, public serveces and the informal

sector in a model of endogenous growth”, world Bank working Paper N

1334, Washington DC, 1994.

5. Buno Dallago “The undergraund Economy in the United States” , Lexigton

Books, p.199-208.

6. Bruno M.şi W.Esterli “criyele profunde şi reforma”, 1997, N2.

7. Carter M., Duchene G., Ferege L., Gershunz J. Carter M., “usues in the

hidden economy – a survey”, Economic record 60,1984.

8. Carter M., “Issues in the hidden economy – a survey”, Economic Record, 60,

1984.

9. Cassel D., “Sehattenwirschatt – eine wacstums – branche”, List Forum, 1982

vol.II.

10.Certan s., Cordoneanu N.,”Analiza şi estimarea dezvoltării economiei

informale în Republica Moldova”, Chişinău-1995, Ministerul Economiei şi

Reformelor la Republicii Moldova – I.C.S.I.T.E. din Moldova.

11.Carter S., Caraşciuc L., Cordoneanu N., “Economia tenebră a Republicii

Moldova: aspecte calitative şi cantitative”, Chişinău-1996, Ministerul

Economiei şi Reformelor al Republicii Moldova.

12.Codul Fiscal al Republicii Moldova cu modoficările şi completările

respective.

13.Codul Penal al Republicii Moldova, în redacţia 1961 cu modoficările şi

completările respective.

14.Codul Vamal al Republicii Moldova, în redacţia 2001 cu modificările şi

completările respective.

15.Codul Civil al Republicii Moldova, cu modificările şi completările

respective.172

16.Codul cu privire la contravenţiile administrative cu modificările şi

completările respective.

17.“Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova”,

Conferinţa ştiinţifico-practică republicană, Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Academia de Poliţie “Ştefan cel Mare” etc., Editura

ARC, Chişinău 1999.

18.Dan Drosu-Şaguna, M.E. Tutungiu “Evaziunea fiscală”, Ed. Oscar Print,

Bucureşti 1995.

19.Derşidan Emil, Abraham Pavel, “Dicţionar de termeni juridici”, ed.

“Naţional” 1999.

20.Дзарасов С., “В тупике нерыночного капитализма” , Вопросы

экономики, 1997, N7.

21.Duchene G., “L’analyse de la seconde economie”, in Larigene, 1981.

22.Estimarea proporţiilor economiei tenebre şi studierea căilor de reintegrare a

ei în economie oficială, Raportul C.S.P.P., Chişinău 1996.

23.Eige L. Edgar, “The mening and the measurement of the underground

economy” in Edgar L.. Feige “The undergound economies”, Cambridge

University Press, 1989.

24.Feige E., “The anatomy of the underground economy”, in S. Alessandrini

and B.Dallago, he Unofficial Economy (Aldeshot: gower, 1987).

25.Feige E.L., “How big is the irregular economy?”, Chalange, November-

december, 1979.

27. Feige L. Edgar, „A new perspective on macroeconomic phenomena, the

theory and measurement of the unobserved sector of United States economy;

Causes, consequences and implications”, Nmadison Leiden 1980.

28. „Федеральный бюджет США”, Москва 1982.

29. Фишер С., Дорньуш Р., Шмалезин Р., „Экономика” Москва 1993.

30. Frank M., „Essay on the undercorded economy by the fiscal approach and its

incedence on income on wealth distribution in Belgium”, Paper presented at the

173

Eighteenth General Conference of the IARIW, Luxembourg. August 21-27,

1982.

31. Gershu8ny J.I. and Pahl R.E. „Work autside employment: some preliminary

specularions”, New Universities Quaterly, Financial Analysis Journal,

November, 1977.

32. Gutmen P.M. „The Subtereneen Economy”, Financial Analysis Journal,

November, 1977.

33. wartney J.D. and Stroup R.L. „What everyone should know about

econiomies and prosperity” 1993, traducere autorizată 1996, Kolonna

Publications.

34. Handy C. „The future of work: a guide to a changing society”, Oxford, Basil

Blakwell, 1984.

35. Hoanţă N., „Evaziunea fiscală”, Ed. „Tribuna”, Bucureşti 1997.

36. Iani P.S., „Преступления в сфере экономики постатейные материалы к

новому уголовному кодексу РФ”, Moscova 1997.

37. Иларионов А., „Закономерности мировой инфляции. Вопросы

экономики”, 1997, N2.

38. Isachsen A.J. and Stroms, „The size on growth of the hidden economy in

novway, paper prezented at the Eighteenth General Conference of Lariw”,

Luxemburg, August 21-27.

39. Jkendrick J., „Problems in the Interbnational Comparison of Economic

Accounts”, Princeton University Press: Princeton, NJ, 1957.

40. Loghin Octavian, Tudorel Toader, „Dreptul penal român. Partea specială”,

Bucureşti 1997.

41. „Макpоекономика”, Санкт-Петербург, 1994.

42. Marcova Elena, „Economia tenebră şi impactul ei asupra securităţi

economice a statului”, Chişinău 2000.

43. Martinez J.C. „La fraude fiscale”, PUF, Paris 1990.

44. Materialele centrului pentru analiză bugetară şi financiară a Parlamentului

Republicii Moldova.174

45. „Министр о теневой экономики и корупции”// Логосс пресс N13(317)

апрель 1999; N.Corodoneanu, „Economia neformală a Republicii Moldova”.

46. Отчет о мировом развитии – 1996, От плана к рынку, Международный

банк реконструкции и развитии/ Всемирный банк, 1997.

47. Отчет о мировом развитии 1997, осударства в миреб МБРР Всемирный

Банк, 1997.

48. Paşca Viorel, „Bancruta frauduloasă. Comentarii şi practică judiciară”, Ed.

„Luminalex”, Bucureşti 2000.

49. Predescu Ovidiu, „Dreptul penal al afacerilor”, Ed. „Continent XXI”,

Bucureşti 2001.

50.Proiectul Codului Penal al Republicii Moldova, în redacţia 2001 cu

modificările şi completările respective.

51. Sheely L.I., „Law and the soviet second economy”, Research in Law.

Devience and social control 1983.

52. Simis K.M., „The Machinery of Corruption in the soviet Union”, Survey,

1997, volumul 23, N 4.

53. „Современые США. Энчеклопедический справочник”, Москва 1998.

54. Sutheland E.H., White Collar Criminality, American Sociological Review 5:

1-12 (februarie 1940).

55. Tanzi V., „The underground economy in the United States: estimtes and

implications”, Banca Nazionale de Lavoro Quaterly review 135, 1980

(December).

56. Tanzi, V. MOST, volume 6 No.3, 1996.

57. The severy research center at the University of Michigan p.29-30. Murphy

M. „Comparative estimates of the value of haose work in the United States for

1976”, Review of income and wealth, 28.

58. Transparency International Moldova „Corupţia şi calitatea guvernări, cazul

Moldova”.

59. Tuchtteldt, „Schattenwirshft-ein sweiter wirtschafskreislauf”, Zeitschriff fur

wirtschattspolitic, 1984, vol.33 nr.1.175

60. Turnham D., „Employment and developement: a new review of evidence”,

Development Center Shedres, OECP, Paris, 1993.

61. UN, „A System of National Accounts ant Supporting Tables”, United

Nations studis Methods, 1953, N2: New-York; ibidem 1968, N2, rev.3: New-

York.

62. Ваулина Т.И П.А.Волостанова, М.И.Ковалев, И.И.Казаченко,

Т.В.Кондрашова, Г.П.Погосян, „Уголовное право. Особеная часть”, Ed.

„Norma”. Moscova 1998.

63.Vizitiu Gh. „Evaziunea fiscalăp”, Ed. „Luminalex”, bucureşti 2001.

64.В.П.Верин, „Преступления в сфере экономики”, Ed. „Delo”, Moscova

1999.

65. Wiles P., „The Second Economy, Its Definitional Problems”, in Alessandrini

and B.Dallago, The Unoficial Economy (Aldershot: Gowe, 1998).

66.Windebank Jan, „The informal economy in France”, Averbury The

Academic Publishing Group, 1991.

67.Wisniewski Marian, „The Sources and Dimension of the Second Economy in

Poland”, Journal of the Economic Comitee of the Polish Academz of Science

and the Polish Economic Society, 1986, nr.2.

68.Здравомыслов, Б.В. „Уголовное право. Особеная часть”, Moscova, 1995.

Anexa 1

176

Dinamica deficitului bugetar şi a PIB în ţările din Europa (în medie pe anii 1985-1994)

Ţările tranzitorii

Deficitul bugetului (% faţă de PIB)

PIB (%) în preţuri constante

Ţările dezvoltate

Deficitul bugetului de stat (% faţă de PIB)

PIB (%) în preţuri constante

1986 1994 1986 1994Moldova 0.3 -8.0 -6.6 Austria -3.7 -4.0 2.5Ucraina 0.1 -9.1 -6.0 Belgia -9.2 -5.3 2.1Bulgaria 2.9 -7.0 -0.6 Germania -1.3 -2.5 3.6Ungaria -2.8 -8.2 -1.3 Grecia -10.5 -12.5 1.6Macedonia * -2.6 -8.6 Danemarca 3.4 -3.9 2.0Polonia -0.3 -2.5 -0.8 Spania -6.0 -6.6 2.9România 4.3 -3.5 -3.5 Italia -11.6 -9.0 2.2Slovenia * -0.1 -2.3 Franţa -2.7 -6.0 2.0Croaţia * 1.7 -6.2 Elveţia 1.0 -1.2 1.8Cehia * 1.0 -0.9 Suedia -1.2 -13.4 1.0Iugoslavia * -

13.4 -7.8 Finlanda 3.5 -5.5 1.2

* datele lipsesc

Sursa : Иларионов А. “Россия и зарубежные страны: сравнение по

основным показателям”, Вопросы эканомики, 1995, N1, стр.111-121.

Această tendinţă a deficitului bugetar se menţine şi după anii 1985-1994

până în prezent.

Anexa 2

Dinamica inflaţiei în ţările europene (în medie pe anii 1985-1994)

177

Grupa de ţări tranzitorii

Rata inflaţiei în medie pe anii 1985-1994

Grupa de ţări dezvoltate

Rata medie a inflaţiei în

Moldova 478.1 Austria 2.8

Ucraina 1155.6 Belgia 2.6

Bulgaria 77.8 Germania 2.4

Ungaria 18.1 Grecia 16.7

Macedonia 588.2 Danemarca 3.2

Polonia 113.1 Spania 6.2

România 79.0 Italia 5.7

Slovenia 346.7 Franţa 3.1

Croaţia 618.6 Elveţia 3.0

Cehia 11.5 Suedia 5.7

Iugoslavia 856.4 Finlanda 4.1

Sursa: Иларионов А., “Меняющаяся Россия в меняющемся мире”, Вопросы экономики, N12, стр. 102-115.

Studiile confirmă că tendinţa de creştere a inflaţiei s-a menţinut şi după 1994 până în prezent.

Anexa 3

Numerarul în % la depozite în ţările din C.S.I.

Ţările 1989 1990 1991Azerbaidjan 162.9 122.8 52.6Belarus 13.8 11.7 10.4

178

Estonia 25.7 33.0 20.3Georgia 153.2 122.7 67.4Lituania 30.5 41.2 33.6Turkmenistan 41.3 36.9 32.3Ucraina 17.9 15.3 14.7Moldova 10.0

Sursa: Conform calculelor “Statistical Handbook: States of the Former URSS” , Paper N3, WB, Washington DC, 1992, p.504

Anexa 4

Estimarea fraudelor economice în ţările C.S.I. (% în raport cu PIB)

Ţările 1989 1990 1991Moldova 10 10 10Azerbaidjan 125.3 90.9 30.8Estonia 7.75 13.9 3.11Georgia 117.0 90.9 43.4Lituania 11.8 21.0 14.5Turkmenistan 21.1 17.3 *Ucraina 1.0 * ** - PIB subteran constituie mai puţin de 1% din PIB oficial. Sursa: Conform calculelor “Statistical Hanbook: States of the Former URSS”, Paper N3, WB, Washington DC, 1992, p.504

Anexa 5

Dinamica producţiei fabricate, vândute în stocuri în Republica MoldovaIndicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Producţia în stocuri (în % faţă de producţia vândută)

10.9 7.3 7.1 6.2 5.2 4.8

179

Producţia în stocuri (în % faţă de producţia fabricată)

10.5 7.3 6.9 5.5 4.2 3.3

Producţia fabricată (în % faţă de producţia realizată)

96.4 95.6 94.2 92.2 90.1 85.2

Sursa: Conform calculelor pe baza de date a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova

Anexa 6

Dinamica rentabilităţii prognozate şi celei efective în Republica Moldova (%)

Rentabilitatea 1996 1997 1998 1999 2000 2001Prognozată 36.9 41.2 39.5 35.5 25.1 12.1

Efectivă 1.5 0.51 0.4 0.2 0.1 0.01

Sursa: Conform calculelor pe baza de date a Ministerului Finanţelor al

Republicii Moldova.

Anexa 7

Structura datoriei publice externe a Republicii MoldovaDenumirea împrumutului

Destinaţia împrumutului

Suma creditului (mii unităţi)

Suma creditului (mii USD)

Utilizarea creditului

Termenul de rambursare a creditului (ani)

Anul începu-tului rambur-sării

1 2 3 4 5 6 7România 1991 Importul MLS 10.000 USD 10.000România 1993 Importul petrolului

şi motorinei20.000000 ROL 14.244 (1993-1994) (1993-2000) 1995

TOTALEEC, 1992 Importul critic 27.00 ECU 31.590 (1992-1993) (1992-1995) 1995EEC, 1994 Finanţarea 45.00 ECU 54.000 (1994-1995) (1994-2004) 2000

180

deficitului bugetarEEC, 1996 Finanţarea

deficitului bugetar15.000ECU 19000 1996 (1996-2006) 2002

TOTALSUA 1992 Importul cerealelor 10000 USD 9.854 1992 (1992-2022) 1999SUA 1993 PL-480 (II)

Importul cerealelor 10000 USD 9.823 1993 (1993-2023) 2000

SUA, 1994 PL-480 (III)

Importul cerealelor 20000 USD 19.869 1994 (1994-2024 2001

SUA 1995 PL-480 (IV)

Importul cerealelor 10000 USD 9.620 1995 (1995-2025) 2002

TOTALChina 1992 Importul MLC 30000RMB 3.758 (1992-1993) (1993-1996) 1994TOTALRusia 40 bln. Reorganizarea

datoriilor la împrumuturi

40000000 RUR 88.900 (1992-1993) (1993-1997) (1996-2000)

Rusia 50 bln. Reorganizarea datoriilor la împrumuturi

50000000 RUR 22.955 (1993-194) (1993-1997) (1995-2000)

Rusia (Gazprom) Plata pentru Gazprom

140000 USD 140.000 1997-2003 1998

Rusia 1996 Finanţarea deficitului bugetar

15000 USD 15000 1996-197 1996-1997 1997

TOTALBIRD 1993 Rentabilitatea

20mil.USD-resursele energetice, 13.7 mln.USD-agricultura, 26.2mil.USD-deficitul bugetar

60000 USD 60000 (1993-1994) (1993-2013) 19999

BIRD 1993 Lichidarea consecinţelor secetei

26000 USD 26000 (1993-194) (1993-2010) 1998

BIRD SAL 1994 Ajustarea structurală (restructurarea agenţilor economici)

60000 USD 60000 (1994-1996) (1994-2015) 2000

BIRD primul proiect pentru agricultură

Dezvoltarea agriculturii

10000 USD 0.5 (1996-2016) (196-2001) 2001

1 2 3 4 5 6 7BIRD PSD I Susţinerea

sectorului privat35000 USD 0 (1996-2016) (1996-2001) 2001

TOTALJaponia 1994 30mil. USD-

Transgaz, 9.9 mln USD-Deficitul bugetar

5.307.500 YEN

39.932 (1994-1995) (1994-2013) 1999

FMI (CCFF) Importul cerealelor

10.664 DST 15000 1993 (1993-1998) 1996

FMI Dezvoltarea întreprinderilor mici

5.8 mil.DST 5.8 mil DST

181

Coommerzbank ’95

10mil.USD-Moldenergo, 5mil.USD-Deficitul bugetar

15000 USD 15000 (1995-1996) (1995-1999) 1997

Kreditansalt fur Wenderauf (Simens)

Echipament medical

9.398 DEM 6.578 1995 (1995-2000) 1997

BERD Reconstrucţia drumurilor

28.600 USD 0.908 (1995-1996) (1996-2011) 2000

Commerzbank ‘96 Finanţarea deficitului bugetar

15 000 USD 15000 1996 (1996-1997) 1997

Merill Lynch plasament privat

Finanţarea deficitului bugetar

30000 USD 0 (1995-2003) (1995-2005) 2005

BIRD pre-exp Susţinerea pentru export 1995

30000 USD 0 (1995-2003) (1995-2005) 2005

Merill Lynch Eurobond 75mln.$SUA

Finanţarea deficitului bugetar

75000 USD 75000 1997 1997-2002 2000

PL-480 1996 SUA Importul orezului 13000 USD 13000 1996-1997 1996-2026 2003Export-Credit, Banc Turcia

Construirea apeductului în Găgăuzia

15000 USD 15000 1998

Hewlett Packard Reconstrucţia datoriei

18.4 USD 18.4 USD

2000

TOTAL

Anexa 8

Estimarea fraudelor economice în sfera de consum al energiei electrice

1996 1997 1998 1999 2000 2001Energia electrică produsă 658,4 786,3 936,3 911,4 926,2 932,5

Energia electrică consumată de populaţie

101,2 154,5 182,2 236,5 268,8 275,2

Restul energiei electrice 557,2 631,7 754,1 674,9 657,4 657,3

Ponderea cheltuielilor pentru energia electrică în total cheltuieli

0,09 0,07 0,08 0,08 0,08 0,08

Volumul producţiei totale 6190,8 9024,9 9426,4 8998,7 8116,3 8232,7

Volumul producţiei legale 5036,0 5239,0 4137,4 5048,8 6383,6 6480,5

Volumul producţiei tenebre 1154,8 3785,9 5289,0 3949,9 1732,7 3214,4

Ponderea producţiei industriale tenebre în cea legală

22,9 72,3 127,8 78,2 27,1 67,9

Sursa:Departamentul Analizei Statistice al Republicii Moldova; A.Rotaru “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, teză de doctor, ASEM-2000, p.8

182

Anexa 9

Estimarea fraudelor economice în baza indicatorilor demografici şi productivităţii muncii

1996 1997 1998 1999 2000 2001Populaţia (total) 4331,9 4317,5 4305,0 4293,6 4288,2 4273,1Populaţia pînă la 14 ani 1142,1 1113,2 1086,6 1054,7 1025,1 1015,2Populaţia după 60 ani 568,3 572,5 575,1 578,1 580,8 582,8Populaţia ocupată în activitatea economică (total)

2621,4 2631,8 2643,3 2660,8 2682,3 2692,3

Productivitatea medie (mii lei) PIB

4,5 5,1 5,9 8,2 9,6 9,7

Volumul producţiei totale 11796,4 13488,0

15538,3 21741,2 25862,0 27861,0

Ponderea fraudelor economice 54,4 51,3 70,3 76,4 61,8 79,8 Sursa:Departamentul Analizei Statistice al Republicii Moldova; A.Rotaru “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, teză de doctor, ASEM-2000, p.8

Anexa 10

Estimarea fraudelor economice pe baza indicatorilor demografici PIB pe 1 lucrător în economia reală

1996 1997 1998 1999 2000 2001Populaţia ocupată în activitatea economică (total)

2621,4 2631,8 2643,3 2660,8 2682,3 2692,3

Populaţia ocupată în economia reală

1180,0 1103,5 1001,4 849,4 713,8 832,1

PIB 7658,0 8917,0 9122,1 12321,6 15979,5 19019PIB pe 1 lucrător în economia reală (mii lei)

6,5 8,1 9,1 14,5 22,4 22,8

PIB total (oficial+subteran) mii lei

17012,6 21266,7 24078,7 38599,6 60047,4 32465,4

Ponderea fraudelor economice în PIB real %

122,2 138,5 164,0 213,3 275,8 170,7

183

Sursa:Departamentul Analizei Statistice al Republicii Moldova; A.Rotaru “Cererea şi oferta de bani în ţările cu economia tenebră dezvoltată”, teză de doctor, ASEM-2000, p.8

184