Mg-tul - un proces care presupune o activitate de planificare,organizare,motivare si control ,care prin intermediul factorului uman si actiuni interdependente dintre functiile mg-lui,conduc la realizarea obiectivelor si sarcinilor stabilite anterior.

Obiectul de studiu al stiintei mg-lui il constituie analiza proceselor si relatiilor de mg din cadrul organizatiilor si cercetarea mediului ambiant economic,social si cultural in care aceste organizatii actioneaza.

Mg organizatiei este o componenta a stiintei mg,el reprezinta aplicarea principiilor si legitatilor specifice acestei stiinte la cadrul concret al organizatiei respective.

Functiile mg:

-previziunea si planificarea(stabilirea obiectivelor,decizii strategice,a intocmi planul de actiune)

-organizarease identifica procesele de munca necesare realizarii obiectivelor,se grupeaza si se repartizeaza spre executare unor persoane.).Organiz:formala,informala

-motivare(corelarea satisfactiilor personale din procesul muncii cu eforturi depuse si cu rezultatele obtinute)

-control(se urmaresc rezultat obtinute prin comparatie cu prevederile planurilor.)

Tema2:Rolul mg in cadrul organizatiei

Prin intermediul procesului managerial care prevede implimentarea functiilor manageriale,atragerea resurselor econom,are drept obiectiv obtinerea unei eficiente economice(rezultate maximale prin intermediul eforturilor minimale),obtinerea unor rezult.max de catre manag.intrepr.

Procesul managerial impune adoptarea unor decizii constiente,responsabile in ce priveste stabilirea unor obiective si realizarea lor.Obiectivele trebuie sa fie realiste,in concordanta cu resursele existente,cu posibilit.financiare,in concordanta cu capitalul investit,astfel ca fact.uman antrenat sa dispuna de toate conditiile organizatorice interne a intrepr in scopul realizarii obiectivelor.

In cele m multe organiz/intrepr managerii sunt situati pe o scara ierarhica care alcatuieste piramida manageriala:

1.Mg de TOP-personalul de conducere din virf a firmei(directorul general,Consiliul de Administr,Adunarea Generala a fondatorilor/..a actionarilor...).Ei reprezinta organizatia in relatiile cu mediul(bancile,furnizorii,clientii,sindicatele).Nivelul de responsabilitate al deciziilor adoptate si eficienta acestor decizii in intrepr este unul frt inalt.Pe plan strategic nivelul de top directioneaza intrepr spre atingerea obiectivelor pe un term de 2-3-5-7ani

2.Nivelul intermediar(mg de mijloc)-sunt inadrati directorii executivi si sefii de departamente,ei sunt responsabili pt implimentarea politicilor si strategiilor elaborate de mg de vîrf.

3.Nivelul inferior(de executie/operational)-managerii din prima linie,se executa si se implimenteaza deciziile adoptate la nivelul de top

Intrepr activeaza in cadrul unui mediu:med extern-include toti particip la viata econom sociala,care sunt inafara intrepr-concurenti,furnizori,banci,consuatori,piata de capital,statul... In intrepr au loc intrari si iesiri sub forma de capital,mar.prime,forta de munca,bunuri si serv.

Abordarea sistemica a mg prevede ca deciziile adoptate in scopul asiguratii unor iesiri cu concurenta sporita trebuie sa tina cont de cerintele si interesele participantilor la viata econom care sunt inafara intrepr.

Mg abordat ca proces prevede implimentarea functiilor manageriale in interiorul intrepr.

Mg abordat ca sistem prevede o conexiune inversa dintre intepr si med extern.

Tema3:Evolutia gandirii manageriale

Etapele de evolutie a mg:

1.a)Etapa mg empiric-care caracterizează perioada în care funcţia de conducere (managerială) era îndeplinită de proprietariii organizaţiei (firmei, întreprinderii) şi se baza pe intuiţie, experienţă practică, acumulată în timp.

b) Începuturile mg stiintific-Folosirea în procesul de producţie a unor mijloace de producţie de mare valoare şi randament ridicat, introducerea mecanizării, automatizării, modificările calitative ale forţei de muncă au determinat schimbări profunde în structura internă a proceselor de producţie. Inginerul englez F.W. Taylor, publică în 1911 lucrarea “Principiile managementului ştiinţific”, iar cel de-al doilea, tehnicianul francez H. Fayol, publică în 1916 lucrarea “Administrare industrială şi generală”

c) Managementul ştiinţific - este etapa actuală, contemporană, în care numeroase raţionamente apărute în prima jumătate a secolului al XX-lea s-au conturat şi clarificat, astfel încât ele au putut fi integrate de management. Progresele în domeniul ştiinţei şi tehnicii au favorizat şi impus, în acelaşi timp, exercitarea mai ales pe baze ştiinţifice a managementului.

1.Scoala clasica:

a.Scoala mg stiintific-F W Taylor, Frank si Lilian Gilbert

In centrul preocupărilor a fost situată necesitatea organizării mai judicioase a producţiei şi a muncii şi s-a acordat o mare atenţie studiului muncii, care a condus la elaborarea unor “metode ideale de muncă” şi a unor principii ale conducerii ştiinţifice a activităţii muncitorilor: • selecţia ştiinţifică a muncitorilor; • perfecţionarea calităţilor şi cunoştinţelor lucrătorilor; • aplicarea metodelor ştiinţifice de muncă de către muncitori, ştiinţific antrenaţi.

Taylor a mai elaborat o serie de principii dintre care reţinem: • înlocuirea regulii “arătătorului” cu ştiinţa; • armonie în loc de discordie în acţiunile grupului; • cooperare în loc de individualism haotic; • productivitate maximă în loc de una limitată; • antrenarea lucrătorilor până la nivelul maxim posibil pentru a avea cea mai înaltă productivitate, ei şi firma

b.Scoala mg administrativ- Henry Fayol Chester Barnard

Henri Fayol a pus accent pe administrarea firmei şi pe managementul operaţional.

Henry Fayol a elaborat şi el o serie de principii, precum: • diviziunea muncii; • autoritatea şi responsabilitatea: • unitatea de comandă; • disciplina şi ordinea; • subordonarea intereselor individuale intereselor generale; • recompensarea personalului; • centralizarea şi ierarhia; • echitatea (un tratament egal pentru toţi lucrătorii); • stabilitatea, iniţiativa, unitatea personalului. Henri Fayol este primul care a stabilit şi definit funcţiunile întreprinderii şi funcţiile managementului.

2.Scoala relatiilor umane(sociologica) - Elton Mayo

Reprezentanţii şcolii “relaţiilor umane” acordă cea mai mare importanţă individului uman, grupurilor de oameni şi comportamentului lor.In fundamentarea concepţiei lor, relaţioniştii se sprijină pe ideea că oamenii ar putea fi determinaţi să muncească mai rodnic dacă li se satisfac anumite necesităţi psihologice şi sociale.

3.Scoala cantitativa(matematica) - A.Kaufman

Conceptele şi metodele folosite în cadrul studiilor provin în majoritate din matematică şi statistică. Această şcoală foloseşte analiza statistică, programarea liniară pentru alocarea resurselor, tehnici de programare a producţiei, tehnici matematice şi statistice.Şcoala matematică (sau cantitativă) nu studiază problemele personalului din cadrul organizaţiei.

4.Scoala sistemica- Peter Drucker, F.Kast, C I Bernard

Şcoala sistemică are la bază premisa că managerul unei organizaţii trebuie să ia în considerare ansamblul variatelor sisteme care alcătuiesc întreaga organizaţie care face obiectul mg.Pentru a înţelege modul cum activează un sistem trebuie să cunoaştem fiecare subdiviziune şi contribuţia pe care o are la funcţionarea ansamblului. Firma de afaceri este abordată ca un sistem, iar fiecare din cele cinci funcţiuni (cercetare-dezvoltare; producţie; comercială; financiar-contabilă;personal) ca subsisteme ale sale, aflate în strânse relaţii de interdependenţă, ceea ce conferă un plus de realism şi dinamism acţiunii şi deciziilor adoptate.

5.Scoala mg contextual(situational)

Teoria contextuală (situaţională) susţine că nu există două situaţii perfect identice în managementul organizaţiei şi, ca urmare, nu poate exista nici o singură soluţie pentru toate situaţiile. De aceea este nevoie să se caute cea mai bună cale de soluţionare a fiecărei situaţii sau probleme.Abordarea contextuală începe cu o analiză a problemei, iar apoi se procedează la inventarierea circumstanţelor (situaţiilor) dominante în timp şi stabilirea cursului posibil al acţiunilor disponibile (căutând cea mai bună cale de soluţionare a fiecărei situatii sau probleme evaluind consecintele fiecarei actiuni).

Tema 4:Comunicarea manageriala:

1.Comunicarea manageriala reprez un proces de transferare a inform datelor de la emitator la receptor,care are drept obiectiv de aza realizarea acelorasi scopuri,sarcini ce tin dde mg organizatiei. Procesul de comunicare manageriala obligatoriu are sens invers.

In procesul de mg al organiz,comunicarea manageriala indeplindeste urmat.roluri:

1.eliminarea litigiilor si conflictelor in cadrul organiz si prevenirea lor

2.diminuarea pierderilor

3.eficientizarea

4.micsorarea fluctuatiilor de personal in cadrul organiz.

2.Comunicarea manageriala face ca in cadrul organiz actiitatile umane,prin actiunile lor sa atinga un scop comun,scopul organizatiei pe linga faptul ca este dependent de resurse,posibilitati financiare,nivelul organizational..in mare parte este influentat de procesul de comunicare.

Functiile procesului de comunicare:de informare,de influenta,de convingere,asigurarea transparentei decizionale

Scopul organiz:resurse,posibilit.financiare,nivelul organizational.

3.Procesul de comunicare in organiz presupune metodele prin care inform si mesajul transmis de catre emitator este receptionata si prelucrata de catre receptor.

Emitatorul:

-inainte de a emite inform trebuie sa posede clar,definit obiectivul.Definirea obiectivului transmis de catre emitator trebuie sa fie in strinsa concordanta cu interesele intrepr.

-transmiterea inform presupune o documentare si informare prealabila

-transmiterea inform poate avea loc prin diverse canale de comunicare

-mesajul transmis trebuie sa utilizeze limbajul adecvat obiectivelor si domeniului de activitate a intrepr.

Receptorul: inform parcurge urmatoarele etape in proceul de comunicare: receptionarea,familiarizarea,documentarea,prelucrarea inform,actiune,asigurarea leg inverse dintre emitator si primitor.

4.Tipologia comunicarii in cadrul organiz depinde de m multi factori:

1.Marimea organiz/intrepr

2.Marimea piramidei manageriale

3.Gradul de accesibilitate la inform

Tipurile de comunicare:

1.Legatura in lanț:este caracter intrepr micro si mici sau organiz cu nr restrins de angajati.Procesul de comunicare are loc strict pe verticala in functie de structura organizatorica.dezavantaj – distorsiunea mesajului datorată serialităţii fluxului informaţional

2.comunicarea in forma de roata:procesul de comunicare este centralizat,este interzisa transmiterea si miscarea inform de catre ceilalti particip la comunicare decit daca emitatorul princip acorda aceste atributii prin deregare.model centralizat de comunicare în grup,dependenţă mare de leader la calitatea deciziei,structură stabilă dar rapidă

3.reteaua Y:pt orice marimi de intrepr,dar care au o piramida manager mai mare iar nr de emitatori mai mare decit 1.două persoane au acelaşi statutfeed-back rapid , eficient,număr , redus de legături,există un grad de centralizare

4.Comunicarea in cerc,reducere grad de interacţiune grup – un membru comunică doar cu alţi doi feed-back dificil,organizare stabilă,

5.Tip stea: descentralizare comunicare,informaţie liberă,implicare egală între membrii – decizii bune

feed-back rapid şi eficient,viteză transmitere informaţie mică

În reţeaua în stea toate fluxurile sunt controlate de persoana de la centru pe când în reţeaua cu comunicare integral (tip LANŢ), indivizii pot comunica între ei simultan.

În raport cu gradul de interdependenţă se folosesc diverse tipuri de reţele:

grad redus de interdependenţă – reţeaua STEA; grad mare de interdependenţă – reţele se comunicare în lanţ.