Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” Iaşi

Facultatea de Medicină Dentară

Disciplina de Odontoterapie Restaurivă-Cariologie

 L.P. 6.

Tratamentul restaurator al leziunilor dentare necariogene

6. Tratamentul restaurator al leziunilor dentare necariogene

TRATAMENT:

• CAUZAL !!!!!!!!!!!!!!!(indepartarea factorilor cauzali este obligatorie pentru a obtine un succes terapeutic final);

• SIMPTOMATIC(trat hipersensibilitatii dentinara), lez. de mucoasa…)

• RESTAURATIV(rest.perderii de tes.dure dentare obturatie)

• Dispensarizare (urmarirea evolutiei in timp).

Tratamentul lez. Cervicale de tip eroziv

CLASIFICARE1 – leziuni incipiente,fara perdere de substanta vizibila la examenul clinic, dar cu asocierea unei hipersensibilitati dentare pe suprafata leziunii. 2 – leziuni cu perdere de substanta vizibila clinic asociate cu o hipersensibilitate marcata.3 – leziuni cu perdere marcata de tesuturi dure dentare pe o adancime de 0,2-0,3 mm;4 – leziuni profunde (peste 0,3 mm) cu afectarea dentinei pana la pulpa.

Trat. depinde si de gravitatea defectului :

1. PREVENŢIE: EROZIUNI

Diminuarea frecvenţei şi gravităţii provocării acide

Este cea mai eficientă şi presupune îndepărtarea sursei de acid sau împiedicarea acestuia ca să ajungă în contact cu dinţii.

Dacă este implicată o etiologie alimentară acidă vor fi luate măsuri specifice

a. Diminuarea frecventei consumului de băuturi si alimente acide

b. Restricţionarea consumului de alimente acide la mesele principale

c. Finalizarea meselor mai curând cu alimente neutre

( brânza ) decât cu cele acide ( fructe )

d.Consumul băuturilor acide rapid sau cu un pai nu prin sorbire sau plimbarea lor in gură

e.Clătirea cu apa după consumarea de alimente si băuturi acide

1. PREVENŢIE: ABRAZIUNEA Sugestii pentru pacienţi:

-evitare folosirii unei mari cantităţi de pastă sau reaplicarea unei noi cantităţi de paste în timpul aceluiaşi periaj.

-evitarea periuţelor foarte dure sau foarte moi (vechi) cu peri ce au capătul rotunjit.

-evitarea periajului imediat după un atac acid alimentar

-evitarea unui periaj agresiv cu forţă şi timp îndelungat

-evitarea unui flossing excesiv sau utilizarea incorectă a altor dispozitive de igienă interdentară.

-evitarea folosirii scobitorilor la nivelul gingiilor

Sugestii pentru medici:

-evitarea unui D-SR prea agresiv

-evitarea lustruirii exagerate în timpul îndepărtării coloraţiilor

-evitarea violării spaţiului biologic prin aplicarea de coroane prea lungi

-evitarea „arderii” ţesuturilor gingivale în timpul manoperelor de albire.

Tratament simptomatic

Terapia fenomenelor de hipersensibilitate

dentinara

DefinitieHipersensibilitatea dentinară este o durere

scurtă şi ascutită cauzată de dentina expusă ca raspuns la stimuli. Aceştia sunt de obicei mecanici, evaporativi, termici, tactili, osmotici sau chimici şi nu pot fi atribuiţi nici unei alte forme patologice sau defect dentar (Holland & col. 1997; Addy M:Int Dent J: 2002).

„Cu excepţia situaţiilor clinice rare, când cementul şi smalţul nu se suprapun, hipersensibilitatea dentinară nu reprezintă o adevărată maladie ci mai curând este un simptom,de origine probabil plurifactorială” . Kielbasa AM.-2002

Hipersensibilitatea dentinară a fost studiata foarte mult. Multi specialişti din domeniu sunt de acord ca această stare fie nu este raportata îndeajuns fie este diagnosticata greşit.

Prevalența

Se estimează că prevalenţa hipersensibilităţii dentinare cervicale este în intervalul de la 45% până la 57% din populaţia adultă.

Aproape 30% din adulţi suferă de hipersensibilitate dentinară la un moment dat in viaţa lor. Apariţia este semnificativ mai mare la pacienţii care urmează tratament parodontal – de la 60% la 90%.

Aceasta apare din cauza recesiunii după intervenţii chirurgicale sau a pierderii cementului după un tratament parodontal nechirurgical.

Etiologia hipersensibiliţii dentinare

Pierderea de ţesut sau expunerea tubulilor dentinali Pierdere de substanţă dentară (smalţ şi cement) Deschiderea tubulilor dentinali/indepărtarea stratului “smear-layer” Acid din placa bacteriană,din alimentaţie sau reflux gastric (anorexie, bulimie) Agenţii din pasta de dinţi, cum ar fi abrazivi sau tensioactivi Albire pe dinţi vitali Stimularea hipersensibilităţii dentinei Temperatura (băutura rece, ingheţata, apa rece etc.) Periaj dentar sau flossing excesiv Igiena orală necorespunzătoare

Hipersensibilitatea dentinara este o problemă dentară relativ generală şi semnificativă, care poate fi tratată cu succes printr-o variate de proceduri , agenţi şi preparate aplicate local atât la serviciu cât si acasă. Este clar că unele produse par a fi mai eficiente decât altele.

Succesul tratamentului depinde de cauza şi de gradul de durere, ca şi disponibilitatea pacientului de a-şi schimba obiceiurile. Dacă hipersensibilitatea dentinară se datorează în mare parte comportamentului (obiceiurilor) pacientului, poate fi foarte dificil pentru pacienţi să se schimbe.

Dacă diagnosticul confirmă hipersensibilitatea dentară în absenţa unor boli sau probleme structurale, specialistul poate folosi urmatoarele etape pentru a-l face pe pacient sa coopereze:

•Recomandarea schimbării metodelor de periaj a dinţilor, determinată de dorinţa pacientului de a coopera,

•Indepărtarea posibililor factori de risc prin educarea pacientului referitor la acizii din regimul alimentar şi la modificarea regimului de ingrijire orală acasă,

•Recomandarea unui regim de desensibilizare la domiciliu, cum ar fi geluri cu fluoruri şi/sau apă de gură şi paste de dinti antihipersensibilizante.

•Aplicarea topică de agenţi de desensibilizare la cabinet cum ar fi geluri, lacuri, primeri care contin HEMA, cementuri glassionomeri si rasini adezive, iontoforeza,terapia cu laser.

Specialistul ar trebui întâi să recomande tratamente mai puţin invazive, cum ar fi aplicarea topică a agenţilor şi folosirea pastelor de dinţi care conţin un ingredient activ de desensibilizare.

Tratament

Pentru a obţine un efect terapeutic cu adevărat eficient, prof. A. Knappvost, de la Universitatea din Hamburg, a propus în 1980 o metodologie de fluorizare profundă, pentru care a primit premiul ORCA şi patentul european. Această metodă are un efect profilacto-terapeutic mult mai eficient, deoarece determină o remineralizare în profunzime.

Metoda presupune utilizarea unui preparat numit „enamel-ermetizant” care este compus din 2 soluţii:

Sol nr.1 compusă din: silicat de magneziu fluorurat, silicat de cupru fluorurat, fluorură de natriu (cu rol de stabilizator), apă distilată.

Sol. nr.2 conţine: hidroxid de calciu, metilceluloză, apă distilată.

Tratament

Fluorizarea profundă – mecanismul de acţiune

În urma aplicării acestor soluţii în porii de smalţ si canaliculele dentinare expuse ale zonei afectate rezultă un gel de acid silicic în care sunt înglobate particule de fluorură de calciu, fluorură de magneziu şi fluorură de cupru.

Acestea vor participa la formarea unor cristalele ce au un volum mult mai mic, de aproximativ 50Å, în comparaţie cu cele ce se formeaza în timpul unei fluorizări cu preparate clasice. Cristalele formate se dispun de-a lungul şi în interiorul microspaţiilor (100Å), fiind condensate într-un gel de (acid silicic), astfel încât sunt ferite de acţiunea factorilor mecanici externi .

Fig 1. Reprezentarea schematică a mecanismului de remineralizare profundă

Shortcut to anim1.lnk

Shortcut to anim2.lnk

Fluorizarea profundă – mecanismul de acţiune

Aceste cristale oferă un mediu optim ionilor de fluor, care în combinaţie cu sărurile minerale din salivă asigură o remineralizare mai îndelungată, potenţând-o de 100 de ori, în comparaţie cu metoda clasică de remineralizare.Prezenţa ionilor de cupru, care au o activitate bactericidă permanentă, scade semnificativ posibilitatea formării plăcii bacteriene pe suprafaţa dintelui, ceea ce are un rol nu mai puţin important în procesul terapeutic.

În cazul fluorizărilor clasice cu preparate pe bază de fluor, fluorura de sodiu de exemplu, se formează cristale relativ mari de fluorură de calciu care rămân pe suprafaţa smalţului doar o perioadă scurtă de timp, mărimea lor nepermiţându-le să intre în straturile profunde şi astfel timpul de remineralizare este mai scurt. În fluorizarea profundă, gelul silicic are proprietatea de proteja microcristalele din interior, fiind posibilă reţinerea lor în profunzime pe o perioadă mare de timp (6 – 12 luni) .

Fluorizarea profundă – mecanismul de acţiune

Cazuri clinice:

 .       

Hipersensibilitate dentinară la nivelul dinţilor 1.1, 2.1 pe faţa vestibulară în 1/3 cervicală, asociată unui fenomen eroziv provocat de tulburări de alimentatie

(bulimie).

Hipersensibilitate dentinară la nivelul premolarilor şi molarilor în 1/3 cervicală, provocată de consumul excesiv de alimente acide asociate cu tulburări

metabolice endocrine .

Cazuri clinice:

Cazuri clinice:

•Hipersensibilitate dentară în 1/3 cervicală la nivelul dinţilor 3.2, 3.3, 3.4, 3.5 cauzată de un periaj intempestiv şi o alimentaţie dezechilibrată.

Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară cauzată de un consum exagerat de citrice, asociate cu dezechilibru ocluzal.

Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară cauzata de asocierea abfracţiei cu abrazia patologică.

Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară instalată pe un dezechilibru ocluzal cu afecţiune parodontală importantă.

Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară asociata cu fenomene erozive cervicale, tulburări ocluzale şi afectare parodontală .

. TERAPIA RESTAURATIVĂ

Tratamentul restaurativ a născut controverse mai ales că în trecut aceste leziuni erau

trecute cu vederea, restaurările fiind considerate ca temporare deoarece aveau o viaţă scurtă în

lipsa unui tratament etiologic iar preparările necesare erau uneori mutilante.

a) CGI , COMPOMERI

b) CGI MODIFICAŢI CU RĂŞINI

Ele pot elibera fluor având un efect cario-profilactic fiind indicate mai ales la pacienţii în

vârstă şi cu risc cariogen crescut. Astăzi CGI sunt superioare celor de primă generaţie în ce

priveşte adaptarea culorii, rezistenţa la uzură si nivelul de lustruire.

Rata de retenţie a restaurărilor după 3 ani variază între 90 şi 100%. CGImr sunt mai

sigilante deoarece ele suferă o contracţie de priză mai mică şi au in coeficient de contracţie şi

expansiune termică asemănător cu cel al dintelui. CGI tradiţionale nu sunt indicate deoarece au o

suprafaţă destul de aspră şi se dezintegrează destul de uşor în mediul acid. Unele din ele pot fi

reâncărcate cu fluor menţinându-le astfel un potenţial anticariogen de durată .

Leziuni necariogene(de tip abraziv)

REST.CU SABLON SILICONIC

Terapia leziunilor necariogene de colet

Etapizarea tratamentului :

1a.- inainte de tratament1b.- obtur.provizorie glassionomer1v.- restaurare definitiva compozit

Leziunile necariogene de colet deseori se complica cu leziuni carioase sau fenomene de hipersensibilitate dentara, deacea tratamentul va fi complex, vizand toate manifestarile patologice asociate

Restaurare-etape:

1. Curatarea suprafetei dentare prin periaj mecanic profesional utilizand o pasta abraziva fara fluor. Alegerea culorii in parametri de lumina naturala.

2. Finisarea suprafetei leziunii cu o freza diamantata sferica cu abrazivitate medie, in vederea indepartarii stratului extern hipermineralizat pentru a obtine o mai buna adeziune a viitoarei restaurari.

3. Izolarea prin aplicarea sist.tip Diga sau cu rulouri de tifon.

Restaurare-etape:

Restaurare-etape:

4. Inserarea la nivelul sulcusului gingival a unui fir retractor de marime corespunzatoare.

5. Aplicarea acidului ortofosforic 37% timp de 20 sec.

6. Spalarea acidului cu jet de apa timp 20 sec.

Restaurare-etape:

7. Uscarea usoara cu aer a suprafetei, fara a o deshidrata.

8. Aplicarea Primer-ului.

Restaurare-etape:

9. Aplicarea adezivului prin pensulare in strat subtire si uscarea usoara cu jet de aer pentru a uniformiza stratul de adeziv.Polimerizare 30 sec.

Restaurare-etape:

10. Aplicarea compozitului in functie de nuanta aleasa. Indepartarea firului retractor.

Restaurare-etape:

11. Finisarea 12. Lustruirea finala.

Restaurare-etape:

13. Aplicarea pe suprafata restaurata a unui sigilant ce contine fluor Optiguard (Kerr)

Restaurare-etape:

In cazul unor leziuni profunde se recomanda aplicarea punctiforma a unui produs pe baza de hidroxid de calciu de tip Dycal (Dentsplay), Life (Kerr).

Iar cand leziunea se combina cu afectare parodontala se recomanda mai intai tratarea acesteia.

Restaurare-etape:

Se recomanda folosirea unor rasini compozite de consistenta fluida: flo LV (Bisco), Tetric Flow (Vivadent), Flow-It (Generic/Pentron), deoarece acestea au o elasticitate crescuta si ofera o adaptare marginala mai buna.

Restaurare cu Tetric Flow (Vivadent la dintele 1.3

Restaurarea unei lez. necariogene de tip abraziv(consum de seminte)

Inainte de tratament dt. 1.1, 4.1

Finisarea suprafetei abrazate cu o freza sferica diamantata

Dupa restaurare

Anomalii de formă, structură

Leziuni necariogene (eroziuni)

Fracturi coronare

Restaurea unei leziuni necariogene de tip traumatic

Restaurarea finala

CONCLUZII

• Alegerea soluţiei terapeutice trebuie efectuată în funcţie de întinderea eroziunilor în suprafaţă şi profunzime, de tipul de evoluţie, de factorul etiologic preponderent;

• Înţelegerea mecanismelor de producere a leziunilor erozive poate fi pusă în evidenţă prin analizele microscopice ale dinţilor extraşi. Imaginile şlif prezentate au evidenţiat faptul că atât smalţul cât şi dentina suferă modificări morfologice de structură sub acţiunea diverşilor factori extrinseci;;

• Tratamentul curativ şi profilactic trebuie să urmărească în primul rând îndepărtarea factorilor etiologici şi creearea condiţilor favorabile de oprire în evoluţie şi remineralizare a leziunilor.

VA MULŢUMESC