Cuprins:

1. Şcoala şi fenomenele sociale actuale..................................................................................................3

1.1. Școala si familia..........................................................................................................................3

1.2. Caracteristici definitorii ale familiei și funcţiile sale...............................................................3

1.3. Analiza fenomenelor sociale actuale (globalizarea, evoluţia natalităţii, trecerea de la familia comunitară la familia societală, civilizaţia, migraţia) şi impactul lor asupra vieţii şcolare. 4

2. Fenomenul de migraţie în România.................................................................................................8

2.1 Necesitatea abordării migraţiei contemporane........................................................................8

2.2 Problemele emigranţilor români şi ale copiilor acestora.........................................................8

2.3 Studii precedente privind influenţa migraţiei familiei asupra performanţelor şcolare ale copiilor....................................................................................................................................................9

2.3.1 Studii efectuate anterior și rezultatele acestora................................................................9

2.3.2 Profilul familiilor cu părinţi emigranţi din comuna Aluniș, Prahova...........................16

3.1 Dezvoltarea psihoemoţională a copiilor..................................................................................16

3.2 Evoluţia relaţiilor lor sociale....................................................................................................17

3.2.1 Relaţiile cu părinţii...........................................................................................................17

3.2.2. Relaţiile copiilor cu persoanele în grija cărora au rămas..............................................18

3.2.3 Relaţiile copiilor cu cei de vârsta lor...............................................................................18

3.3 Activitatea şcolară....................................................................................................................18

4. Concluzie...........................................................................................................................................20

5. Bibliografie........................................................................................................................................21

1

Introducere

2

1. Şcoala şi fenomenele sociale actuale

1.1. Scoala si familia

Şcoala este instituţie direct influenţată de evenimentele care se petrec in societate si are

rolul principal de transmitere de informatii si cunoştinţe, crearea de abilităţi si insusirea de catre

cei care ii trec pragul de norme si valori recunoscute pe plan social.

Totodata, şcoala nu funcţionează independent, ci într-o comunitate care are in vedere

anumiti factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale,

agenţi economici. Din acest motiv, şcoala se supune astfel influentei grupurilor ideologice care

actioneaza pe plan local, sistemelor politice existente in spatiul respectiv, condiţiilor economice

si trendurile care se urmeaza în societate. Activitatea unei organizatii scolare depinde in mare

masura de resursele materiale, umane, financiare, informaţionale pe care le are la dispozitie.

Scoala are un rol deosebit in formarea elevilor sai, iar existenta unui strans parteneriat

şcoală – familie este esentiala pentru educaţia copiilor, si de aceea parintii ar trebui să

conştientizeze şi sa remedieze performantele scazute ale copiilor lor, să ii sprijine si astfel să se

implice în activitatea lor educativa.

Colaborarea familiei cu şcoala pe care copiii acesteia o frecventeaza, este condiţionata de

gradul de interes pe care aceasta il prezinta faţă de şcoală. S-a constatat, de-a lungul timpului, ca

acei copii care beneficiaza de sprijinul si suportul familial, obţin rezultate şcolare ridicate şi isi

doresc continuarea studiilor, in vederea obtinerii unor certificari superioare. Atitudinea pe care

familia o are faţă de şcoală, se manifesta si la nivelul copiilor, prin interesul pe care acestia il

prezinta fata de activităţile şcolii, teme, aprecierile cadrelor didactice. Relatia dintre familie si

scoala se remarca prin participarea la sedintele organizate de diriginti, discutiile individuale ale

parintilor cu cadrele didactice, prin implicarea parintilor in activitatile extracurriculare ale

copiilor, prin participarea la asociatiile de parinti.

1.2. Caracteristici definitorii ale familiei si funcţiile sale

Familia este celula de baza a societatii, compusa din membrii a caror interactiune este foarte

importanta pentru dezvoltarea sa. Printre caracteristicile unei familii echilibrate se numara

3

capacitatea acesteia de a trece peste orice situatie problematica si a reactiona pozitiv la

provocarile neprevazute care apar. Membrii unei familii integrate impartasesc aceleasi valori si

iau decizii impreuna, asadar comunicarea este un punct cheie intr-o familie. Deasemenea, la

nivelul unei familii se realizeaza activitati in echipa, iar sarcinile sunt distribuite in mod echitabil

intre membrii acesteia. La nivelul familiei se manifesta sentimente de dragoste si apreciere,

incredere, sentimente de securitate si apartenenta. Altfel spus, parintii ofera copiilor lor un mediu

adecvat dezvoltarii acestora, le ofera suport si afectiune astfel incat copilul sa se simta in

siguranta, protejat.

Familia are un rol important în societate, functiile sale fiind nenumarate. Principalele funcții

ale familiei sunt: economică, de socializare, de solidaritate și sexual-reproductivă. Prin

inetrmediul funcției economice se asigura resurselor materiale, financiare, utile pentru

dezvoltarea so existența familiei. Funcția de socializare se transpune prin funcția de educare a

copiilor, și a insusirii acestora a atitudinilor, valorilor, principiilor existente la nivelul societatii.

Funcția de solidaritate se manifesta prin unitatea și stabilitatea familiei, prin existenta

sentimentelor de afecțiune, de respect, de apartenență la grupul familial.

1.3. Analiza fenomenelor sociale actuale (globalizarea, evoluţia natalităţii, trecerea de la

familia comunitară la familia societală, civilizaţia, migraţia) şi impactul lor asupra

vieţii şcolare

Orice fiinţă umană are dreptul la educaţie şi totodată poate fi schimbată prin educaţie, prin

puterea de modelare a acesteia. Acest concept este denumit educabilitate şi are la bază factori

biologici, sociali, pedagogici. Cu alte cuvinte, ereditatea, mediul şi educaţia sunt punctele cheie

în dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale unui individ.

În pedagogia contemporană se afirmă că ereditatea este un factor esenţial care ajută

dezvoltarea psihologică, prin transmiterea de la părinţi la copii a unor trăsături morfofuncţionale,

prin intermediul codului genetic, dar fiinţa umană poate să-şi depăşească condiţia ereditară prin

realizarea cu performanţă a anumitor activităţi, prin motivaţie, ambiţie, determinare.1

1 Diaconu M., Jinga I.(2004), Pedagogie, Editura ASE, Bucureşti

4

Mediul, cel de-al doilea factor al educabilităţii întruneşte totalitatea condiţiilor în care se

naşte şi trăieşte o persoană şi are o influenţă indirectă în dezvoltarea psihică a individului.

Mediul social al elevului este un factor care impacteaza şi este strâns corelat cu viaţa

şcolară a acestuia. Viaţa socială este reprezentată de un ansamblu de fapte şi fenomene sociale,

care derivă din activităţile indivizilor care intră în contact cu elevul. Aşadar, este necesară şi o

analiză a fenomene sociale actuale, care în opinia mea, au ponderea cea mai mare în influenţarea

evoluţiei familiei şi a performanţelor şcolare ale copiilor sunt: globalizarea, evoluţia natalităţii,

trecerea de la familia comunitară la familia societală, civilizaţia (indicele dezvoltării umane),

migraţia

Globalizarea este modalitatea prin care sunt abordate marile probleme contemporane,

determinate de totalitatea proceselor economice, tehnice, politice, sociale, culturale, dorindu-se

rezolvarea lor dintr-o perspectivă acceptată de comunitatea internaţională.

Globalizarea este preferabilă întrucât oferă un grad mai mare de libertate individului, iar

prin competitivitatea liberă la scară globală, inovaţiile tehnologice sunt disponibile oricărei

persoane. Prin globalizarea din punct de vedere economic, creşte interdependenţa dintre statele

naţionale, se dezvoltă companiile multinaţionale, se liberalizează comerţul, iar călătoria dintr-o

ţară în alta se poate realiza mai uşor.

În ceea ce priveşte impactul globalizării asupra educaţiei, există teorii conform cărora

datorită globalizării economice şi revoluţiei informaţionale, procesul de predare-învatare predare

s-a schimbat într-o mare măsură. Prin reţelele virtuale de învăţare, se poate duce la transformarea

radicală a şcolii, cei mai mulţi optând pentru obţinerea unor certificări în urma absolvirii unor

cursuri online. Se poate remarca în mod evident că globalizarea a condus la crearea unor tendinţe

de internaţionalizare a educaţiei, reflectată prin mobilitatea elevilor, a studenţilor şi cadrelor

didactice (prin diferite programe ale Uniunii Europene), dar şi prin deciziile de la nivelul statului

de a adopta modele de reforme educaţionale utilizate în alte ţări.

Noile tehnologii informaționale: e-mailul, internetul, video-conferințele au creat premisele

dezvoltării e-learningului. Cu toate acestea, înlocuirea totală a profesorului cu învăţarea doar pe

calculator sau a şcolii tradiţionale cu cea virtuală, sunt ipoteze care nu vor deveni reale în viitorul

apropiat, însă este recunoscut faptul că oportunitãțile de învăţare sunt diversificate în momentul

de faţă, în special datorită privatizării educației publice.

5

Evoluţia natalităţii

Natalitatea este un fenomen demografic care are in vedere numarul persoanelor nascute vii

in decursul unei anumite perioade, in cadrul unei colectivitati. Acest fenomen prezinta o

importanta deosebita pentru viata scolii, intrucat are influenta asupra numarului de elevi care

frecveteaza scoala si astfel conditioneaza si spatiul si resursele umane necesare unei bune

functionari a cadrului scolar.2

Evenimentele petrecute în România după cel de-al doilea război mondial, au determinat că

aceasta să se situeze în faza intermediară a tranziţiei demografice, existând un decalaj

semnificativ faţă de ţările vestice. Schimbările socio-economice înregistrate de-a lungul timpului

au avut o influenţă importantă asupra numărului de locuitori şi structurii populaţiei, precum şi în

evoluţia natalităţii şi a mortalităţii. Odată cu revoluţia din 1989 s-au aplicat şi măsurile privind

eliminarea legislaţiei referitoare la interzicerea avortului şi contracepţiei, care au condus astfel la

scăderea natalităţii începând cu 1990. În perioada 1990-2010 s-a realizat o scădere a natalităţii de

la 13,6 nou-născuţi la 1000 locuitori (1990) la 9,9 nou-născuţi la 1000 locuitori (2010). Această

tendinţă de scădere a natalităţii este generală europeană, dar în ţările occidentale sunt adoptate

politici de suport al famililor cu mai mulţi copii. 3

Studiul "Generaţii şi Gen"4 a ajuns la concluzia că puţine familii doresc să aibă unul sau doi

copii, şi peste 70% dintre cupluri au afirmat că nu îşi doresc deloc copii. Situaţia financiară a

unei familii este factorul principal în luare deciziei de a (mai) avea un copil. Acest studiu a făcut

referire şi la modul în care politicile guvernamentale vin în sprijinul cuplurilor şi nevoii acestora

de a avea numărul de copii dorit.

Trecerea de la familia comunitară la familia societală este o problemă abordată din mai

multe perspective. Pentru a înţelege conceptele de familie specifice acestor tipuri de organizare

2 Stăiculescu, C. (2012). Școala și comunitatea locală, parteneriat pentru educație. București: Editura ASE.

3http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf ,

accesat 29 Aprilie 2013

4 Institutul Max Planck pentru Cercetări Demografice, I. N. (2007). Studiul Generaţii şi Gen” Raport valul I, Fondu ONU pentru Populaţie.

6

socială, se impune mai întâi caracterizarea "omului comunitar" şi "omului societal". Omul

comunitar poate fi definit prin: conştiinţă religioasă, respectul pentru tradiţii şi obiceiuri,

valorizarea familiei; legătură de sânge (rudenia). Omul societal se caracterizează prin:

convenţionalism, interesul pentru politică, accentuarea idealurilor individualităţii.5

Astfel, impactul asupra familiei, prin această trecere de la omul comunitar la omul societal,

se reflectă prin faptul că individul îşi alege partenerul de viaţă, fără a fi influenţat de tradiţie sau

de opinia publică, se pune mai mult accent pe planul profesional şi pe relaţii impersonale,

conduse de diferite interese.

Gradul de dezvoltare al României poate fi măsurat prin Indicele de Dezvoltare Umană

(IDU), un indicator care relevă gradul de bunăstare al locuitorilor unui stat, prin analiza indicelui

speranţei de viaţă, indicelui produsului intern brut anual pe locuitor şi indicelui educaţiei. În

calcularea indicelui educaţiei s-a avut în vedere media anilor de şcolaritate, care la nivelul anului

2010 era de 10,6 ani, şi indicatorul referitor la anii aşteptaţi de şcolaritate, care a fost de 14, 9 ani,

acestea două fiind valori bune comparativ cu restul ţărilor analizate. Referitor la mărimea IDU,

România deţinea a 42-a valoare la nivel mondial, în clasamentul ţărilor pe anul 2011.6

Migraţia constituie un fenomen tot mai important al societăţii contemporane, cu rol în

stimularea globalizării pieţelor muncii. Migraţia pentru găsirea unui loc de muncă mai bun

reprezintă în prezent cea mai dinamică formă de mişcare a populaţiei active.7 Acest fenomen

urmeaza a fi detaliat pe larg in paginile urmatoare.

5 Adler, A. (1996), Cunoasterea omului, Bucuresti, Editura Iri

6 (2012). http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-4-2012/01.pdf , accesat 2 Mai 2013

7Fenomenul migraţionist din perspectiva aderării României la UE:http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_5_ro.pdf, accesat 3 Mai 2013

7

2. Fenomenul de migraţie în România

2.1 Necesitatea abordării migraţiei contemporane

Procesul actual de globalizare are ca efect mişcarea populaţiei în spaţiul internaţional şi

implicit o creştere a fenomenului de migraţie. Această liberalizare a mobilităţii populaţiei,

îndeosebi în cadrul Uniunii Europene, a condus la existenţa unor efecte pozitive dar şi negative.

Astfel, fenomenul cel mai des întâlnit este migrarea diferitelor categorii demografice din

România, către alte ţări (Spania, Germania, Italia, Franţa, Canada, SUA), în căutarea unor locuri

de muncă mai bune. Când se vorbeşte despre migraţie, este importantă de discutat pe lângă

distanţa geografică şi distanţa tehnică (distanţa influenţată de mijloacele disponibile de transport

şi comunicare) şi distanţa socială. Consecinţele deciziei de a migra sunt numeroase şi vizează în

primul rând copii care rămân în ţară, fiind afectat statutul lor în cadrul şcolii sau al societăţii dar

şi pe plan emoţional, prin separarea de un părinte. Mai mult decât atât, la nivelul familiei, se pot

deteriora relaţiile din cadrul acesteia, prin migrarea unuia dintre soţi, iar nivelul întregii societăţii

se poate forma concepţia ca în ţară nu este posibilă crearea unui trai de viaţă decent, ceea ce îi

determină şi pe copii să emigreze mai târziu

Cercetările sociologice realizate de-a lungul timpului au pus în evidenţă de ce aleg românii

să plece în străinătate pentru a muncii. Motivele sunt fie pentru că şi-au pierdut locurile de

muncă, le-au fost reduse semnificativ veniturile, sau acelaşi loc de muncă este plătit mai bine în

alte ţări, fie pentru că sunt pesimişti în legătură cu viitorul ţării şi o consideră săracă, lipsită de

oportunităţi sau coruptă.

2.2 Problemele emigranţilor români şi ale copiilor acestora

Consecinţele emigraţiei românilor în stranatate, sunt negative şi mai profunde decât se

anticipează la o primă vedere. Principalele victime sunt copiii care simt profund lipsa dragostei

din partea părinţilor şi care pot să îşi dezvolte un comportament dizarmonic sau chiar să aibă

parte de probleme în ceea ce priveşte integrarea socială. Pericolul este mai mare la copiii mici, a

căror personalitate se formează de la început dizarmonic. Efectele pe termen scurt pot fi de

tulburarea a comportamentului, copii devin agresivi, îşi pierd încrederea în propria persoană, se

8

alătură grupurilor stradale care au o influenţă negativă asupra lor. Pe termen lung, aceşti copii

privaţi de căldură unui cămin familial, pot deveni adulti-problema sau o generaţie de adulţi care

greu se integrează în societate. Psihologii consideră că un copil care creşte fără părinţi nu va

aprecia căsătoria şi va alege să urmeze o carieră care presupune câştigarea în mod facil a unui

venit. Puţini dintre părinţii plecaţi în străinătate aleg soluţiile cele mai potrivite pentru copiii lor.

S-au înregistrat cazuri în care copii ajung în centre de plasament.8

2.3 Studii precedente privind influenţa migraţiei familiei asupra performanţelor

şcolare ale copiilor

2.3.1 Studii efectuate anterior si rezultatele acestora

În ultimii ani s-au efectuat numeroase studii referitoare la fenomenul de migraţie în

România şi impactul pe care îl are acesta asupra creşterii şi educării copiilor ai căror părinţi decid

să plece în străinătate.

O astfel de cercetare a fost întreprinsă de Fundaţia Soros în 2007 şi a cuprins sondaje de

opinie pentru elevii de gimnaziu şi liceu, întrebările vizând modul de viaţă, componenţa familiei,

performanţele şcolare, starea materială a familiei şi au ajutat la determinarea deosebirilor care

apar la copii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară. Totodată s-au realizat şi interviuri cu decindetii

locali, profesori sau părinţi. Astfel au participat la cercetare 2.037 de elevi şi 200 de

reprezentanţi. Prin această cercetare este studiată influenţa plecării unuia sau ambilor părinţi în

străinătate asupra rezultatelor şcolare ale copiilor rămaşi acasă.

Putem spune că succesul şcolar este influenţat de resursele familiei copilului, timpul liber şi

atenţia oferită copilului, afectivitatea şi preocuparea pentru acesta.

În momentul plecării părinţilor în străinătate, pot apărea probleme în performanţa şcolară în

cazul în care atribuţiile părinţilor nu sunt îndeplinite de o altă persoană din familie. Mai mult

decât atât, alţi factori care au un rol important în cariera şcolară sunt însuşiri ale copilului,

8 Pescaru M.(2010) Consecințele migraţiei familiei contemporane asupra creşterii şi educării copiilor, Universitatea din Piteşti

9

precum capacitatea mentală, atitudinea faţă de şcoală şi învăţătură, interesul de a învăţa dar şi

caracteristici ale profesorilor şi şcolilor (calitatea predării, dotarea şcolilor), influenţa prietenilor

de aceeaşi vârsta.

Din acest motiv, efectele negative ale plecării unui părinte în străinătate pot fi reduse prin

acţiunea acestor factori sau prin efectele pozitive ale plecării, de exemplu creşterea nivelului de

trai, posibilitatea copilului de a călători şi în afara ţării şi a avea contact cu o altă cultură şi

obiceiuri.

Studiul efectuat de Fundaţia Soros doreşte să stabilească dacă migrarea, ca fenomen social

actual influenţează într-o manieră negativă sau pozitivă educaţia copiilor. Pentru a determina

acest lucru, s-a folosit ca variabilă performanţa şcolară (determinată prin media generală a

ultimului an) şi ca determinanţi principali ai acestei variabile : profilul socio‐demografic al

familiei (dacă familia este intactă, numărul fraţilor/surorilor, educaţia medie a părinţilor,

prestigiul ocupaţional al părinţilor), relaţiile de comunicare în interiorul familiei, atitudinea

copilului faţă de şcoală, gradul de supraveghere a copilului şi comportamentul delincvent al

copilului (dacă are probleme la şcoală său intră în conflict cu profesorii sau ceilalţi colegi).

Astfel, profilul socio‐demografic al familiei, în special statutul social sau economic al acesteia,

are legătură directă cu performanţele şcolare ale elevului, întrucât resursele de care dispune

familia pot fi investite în educaţia copilului, fie că sunt resurse materiale sau resurse care ţin de

cunoştinţele şi competenţele părinţilor şi ajutorul pe care îl pot oferi aceştia în procesul de

învăţare al copilului. Aşadar, nivelul educaţional al părinţilor determină modul în care îşi pot

ajuta copiii la temele pentru şcoală şi măsură în care îşi susţin copiii să obţină performanţe

şcolare dar şi atitudinea pe are le-o induc acestiora de a îşi dezvolta interesul pentru educaţie şi

continuarea studiilor.

Structura familiei de asemenea este un factor de influenţă pentru rezultatelor şcolare ale

copiilor. În cazul nefericit al decesului unui părinte sau al divorţului în familie, dezvoltarea

psihologică a copilului va fi afectată în mod negativ, iar acest lucru se va reflecta şi în

performanţele şcolare. Se poate spune că o familie numeroasă, cu un număr mare de copii este

indicatorul unei poziţii sociale mai scăzute dar şi o alocare mai mică a resurselor destinate

10

fiecărui copil în parte, şi de aici derivă şi rezultatele şcolare mai puţin performanţe. Mai mult

decât atât, cadrul familial şi relaţiile din interiorul acestuia au un rol major în dezvoltarea

copilului şi preocuparea lui pentru învăţătura.

Rezultatele studiului arată că migraţia părinţilor nu are un efect direct asupra copiilor, ci

mai degrabă indirect prin producerea unor consecinţe care atrag după sine destrămarea familiei.

Copii care pot avea cel mai mult de suferit şi sunt mai expuşi unor situaţii neplăcute sunt cei care

provin din familii care s-au separat şi îndeosebi atunci când mama pleacă în căutarea unui loc de

muncă în altă ţară.

O consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a lipsei copilului de afectivitatea

parentală şi de o supraveghere care să îi asigure o dezvoltare normală. În condiţiile în care aceştia

rămân în grija unor persoane care nu îi sprijină emoţional şi nu au cunoştinţele necesare pentru a-

i ajuta pe plan educativ, se pot observa efecte negative pentru dezvoltarea psihică a copilului şi

implicarea în activităţile şcolare, ceea ce va duce la formarea unor comportamente deviante ale

acestora. De multe ori, cu toate ca părinţii sunt alături de copii şi îi ajută în desfăşurarea

activităţilor şcolare, succesul şcolar depinde şi de personalitatea şi interesul elevului Rezultatele

şcolare ale copiilor sunt influenţate şi de nivelul de educaţie al părinţilor dar şi de numărul de ore

pe care copiii îl alocă rezolvării temelor şi studiului individual.

Rezultatele sondajului asupra elevilor au arătat că aceştia sunt mult mai afectaţi în cazul

plecării ambilor părinţi sau al mamei, şi se confruntă cu sentimente de deprimare, lipsa dorinţei

de comunicare sau petrecere a timpului cu restul copiilor de aceeaşi vârstă, având tendinţa de a se

izola în faţa computerului. O altă situaţie este aceea în care în lipsa unei supravegheri sau a unui

control din partea părinţilor, copii se alătură unor grupuri de prieteni care au o influenţă negativă

asupra lor, care săvârşesc fapte nepotrivite vârstei lor, dobândind astfel acelaşi timp de

comportament nebenefic pentru dezvoltarea personalităţii şi pentru viitoarele rezultate şcolare.

Cazul cel mai nefericit este acela în care adulţii în grija cărora rămân copii ai căror părinţi sunt

plecaţi din ţară, îi exploatează şi profită de pe urma activităţilor pe care le pot efectua copii.

Desigur nu întotdeauna şi nu în toate familiile plecarea părinţilor în străinătate aduce doar

efecte negative, ci şi pozitive, precum imbunatirea situaţiei financiare şi posibilitatea de a-i

11

sprijini pe copii să îşi continue studiile. Chiar dacă părinţii se află la mare distanţă de copii lor, îi

susţin pe aceştia şi comunică des cu aceştia, iar în cazul unui părinte rămas acasă, copii sunt

expuşi la mai puţine riscuri.

2.3.2 Profilul familiilor cu părinţi emigranţi

Conform datelor rezultate în urma studiului, în general, copiii ai căror părinţi decid să

emigreze, fac parte din familii cu un nivel educaţional mai scăzut sau care exercită o profesie cu

un prestigiu mai mic, sau familii care au hotărât să divorţeze. Cu alte cuvinte, statutul socio-

profesional sau componenţa familiei sunt factori importanţi în desfăşurarea unei activităţi şcolare

cu succes a copiilor. Există desigur şi categoria de familii cu un număr redus de copii, care decid

să meargă în străinătate pentru a lucra, iar beneficiile financiare ulterioare sunt investite în

educaţia copiilor şi în asigurarea un trai de viaţă favorabil acestora

În concluzie, analizele au demonstrat că plecarea a cel puţin unuia dintre părinţi din ţară, are

o mai mare legătură cu rezultatele şcolare mai puţin performanţe ale copiilor rămaşi acasă, decât

în cazul copiilor fără părinţi emigranţi, dar acest fapt are ca şi cauză statutul socio ‐profesional

mai scăzut al acestor familii. Desigur că elevii din familiile cu părinţi emigranţi reprezintă un

grup cu risc mai mare de insucces şcolar, dar este acelaşi ca şi în cazul copiilor care provin din

familii destrămate şi cu statut socio‐profesional scăzut dar în care nici unul dintre părinţi nu este

emigrant.

Grupul de copii cu ambii părinţi plecaţi este cel mai dezavantajat din punct de vedere al

performanţelor şcolare. Efectul plecării doar al unui părinte este mai puţin negativ, părintele

rămas acasă preluând şi funcţiile părintelui plecat, ocupându-se şi de activitatea şcolară a

copilului, dar fiind sporită în acelaşi timp şi bunăstarea materială a familiei.9

Un alt studiu, efectuat pe aceeaşi temă, de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi

Familiei, în anul 2010, care a avut în vedere efectele migraţiei asupra educaţiei şi integrării

sociale a copiilor, a studiat şi efectul psihologic asupra copiilor care sunt privaţi de suport sau

9 Fundația Soros (2007). Efectele migrației: copiii rămași acasă.

12

îngrijire din partea membrilor de familie plecaţi din ţară dar şi impactul migraţiei asupra

integrităţii familiei. Metodele şi tehnicile de cercetare aplicate au inclus: interviul individual

aprofundat, discuţia focus-grup, studiul de caz. La studiu au participat copii rămaşi fără îngrijirea

membrilor familiei datorită migraţiei, dar şi copii cu ambii părinţi acasă.

Această cercetare a dorit să scoată în evidenţă şi modul în care este percepută migraţia la

muncă de către copiii care au părinţii plecaţi în străinătate . Acceptarea sau neacceptarea de

către copii a plecării părinţilor într-o altă ţară este legată şi de modul în care părinţii au consultat

părerea copiilor, vârsta copiilor, persoana care va deveni responsabilă să aibă grijă de aceştia,

modul în care vor comunica pe parcursul şederii în străinătate. Majoritatea copiilor intervievaţi

sunt conştienţi de necesitatea migraţiei părinţilor şi beneficiile financiare care vor urma, de lipsa

locurilor de muncă în România, sau nevoia de a finanţa studiile copiilor, de a achiziţiona o nouă

locuinţă, de a plăti creditele bancare, sau de probleme de sănătate care necesită sume mari de bani

pentru a fi rezolvate.

Studiul relevă că de multe ori tatăl care rămâne în ţară pentru a îngriji copiii nu poate prelua

toate responsabilităţile ce ţin de partea maternă, şi în general copii sunt mult mai afectaţi de

plecare mamei în străinătate, decât de a tatălui.

Părinţii migranţi trebuie să îşi păstreze în continuare interesul faţă de relaţia cu şcoala pe

care copii o frecventează, cu diriginţii de clasă, pentru a fi permanent la curent cu situaţia lor

şcolară şi să monitorizeze activitatea copiilor că şi cum ar fi lângă aceştia.

Şi acest studiu a ajuns la concluzia că impactul psihologic al plecării părinţilor asupra

copiilor este concretizat în sentimentul de singurătate şi lipsa afectivităţii, dar şi teama de

producere a unei eventuale separări a părinţilor. Alte probleme cu care se confruntă copiii rămaşi

în ţară, după mărturisirile acestora, sunt nevoia de a realiza un volum mai mare de muncă în

gospodărie dar şi de a avea grijă de fraţii mai mici. Rezultatele studiului au arătat că efectul

migraţiei părinţilor asupra copiilor se concretizează prin sentimentul de lipsă a afecţiunii din

partea părinţilor, dezvoltare emoţională negativă a copiilor, cu repercursiuni asupra dezvoltaţii

personalităţii copiilor. Copiii care au fost privaţi de căldură sufletească din partea familiei, vor

deveni indiferenţi şi vor fi în permanentă căutare a unei siguranţe afective

13

În ceea ce priveşte activitatea şcolară, din interviurile realizate cu elevii, se constată că

părinţii plecaţi din ţară îi întreabă pe copii despre şcoală şi sunt interesaţi de succesele sau

eşecurile lor şcolare, însă , de multe ori, copii prefera să ascundă adevărul, pentru a nu aduce şi

mai multe griji părinţilor, fiind conştienţi totuşi, că este greu şi pentru aceştia să lucreze într-o

ţară străină şi să fie departe de casă. În acelaşi timp, se înregistrează şi cazuri în care părinţii au

plecat din ţară şi au lăsat copii în grija bunicilor sau a rudelor şi nu s-au mai interesat de aceştia,

nici măcar nu i-au mai sprijinit financiar. Copiii care au trecut prin astfel de situaţii, au mărturisit

şi că în momentul în care vor avea proprii lor copii le vor fi tot timpul alături, atât fizic cât şi

moral.

Un alt factor care influenţează dezvoltarea psihică a copiilor rămaşi acasă este frecvenţa de

comunicare cu părinţii. Studiul a constatat faptul că sunt cazuri în care copiii comunică rar cu

părinţii lor sau chiar deloc, în timpul plecării lor peste hotare. Astfel , copiii nu sunt impulsionaţi

să înveţe, să obţină rezultate şcolare bune, mai ales că cei care îi au în grijă în acest timp, fie nu

au competenţele necesare, fie nu sunt preocupaţi de dezvoltarea profesională a copiilor. Acest

lucru nu s-a înregistrat doar în cazul în care ambii părinţi sunt plecaţi, ci şi atunci când tatăl

rămâne acasă.

Dezvoltarea unei personalităţii umane armonioasă se realizează în urma parcurgerii unor

procese organizate, instituţionalizate de educaţie, împreună cu activitatea de învăţare, nu doar

prin asimilarea de informaţii ci şi prin formarea unor competenţe, deprinderi şi capacităţi

creative.

Succesul şcolar este rezultatul unei activităţi intelectuale, însoţită de activităţi extraşcolare

prin care se dezvoltă trăsăturile de caracter şi de conduită ale elevului. Datele obţinute în urma

acestui studiul au confirmat, aşa cum se anticipase, că implicarea părinţilor în viaţa şcolară are o

importanţă deosebită, aceştia având rolul de supraveghere, consiliere şi îndrumare a copilului.

In concluzie, dezvoltarea psihică a elevului se realizează încă din primii ani de viaţă, cu

ajutorul familiei. Un copil care a fost crescut într-un climat favorabil afectiv şi intelectual, îşi va

însuşi valorile socio-culturale de conduită pe care le întâlneşte în mod repetat în comportamentul

părinţilor, mai uşor.

14

Obstacolele care încetinesc succesul şcolar al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă peste

hotare pot fi concretizate într-o supraveghere şi un control deficient al copiilor, lipsa interesul faţă

de aceştia, convingerea din partea copilului că părintele nu are acces şi nu poate verifica situaţia

lui şcolară, lipsa suportului moral şi a comunicării din partea părinţilor, creşterea

responsabilităţilor de îndeplinit ale copilului, îngrijirea fraţilor mai mici, lipsa parteneriatului

familie-scoala.

Un parteneriat strâns între şcoală şi familie reprezintă un factor major în educaţia copiilor,

întrucât prin desfăşurarea unor activităţi specifice, părinţii pot să înţeleagă cât de important este

rolul lor şi cum pot sprijini viaţa şcolară a copiilor dar şi cum pot să reducă atitudini greşite pe

care le adoptă în familie.

Ambele studii au ajuns la acelaşi rezultat, cu toate că au fost iniţiate la o perioadă de 3 ani

diferenţă, şi anume că, reuşita şcolară este influenţată în primul rând de gradul de implicare al

părinţilor şi de modul în care viaţa copiilor va fi afectată de plecarea părinţilor (atribuţiile copiilor

se măresc sau rămân acelaşi, vor simţi în continuare afecţiune din partea celor cărora rămân în

îngrijire), dar şi de trăsăturile individuale ale copiilor: interesele, motivaţiile, încrederea în

propria persoană, atitudinea faţă de şcoală, relaţiile cu profesorii, maturitatea emoţională,

percepţia despre societate şi carieră. Colaborarea permanentă a familiei cu copilul, dar şi cu

şcoala şi cadrele didactice, poate asigura o dezvoltare a copilului fără probleme, iar asigurarea

din partea părinţilor că mediul în care îşi vor lăsa copilul nu va fi unul nepotrivit pentru acesta, cu

siguranţă nu vor afecta performanţele şcolare ale elevului şi dezvoltarea lui ca individ.

15

3. Studiu caz : Analiza situației copiilor cu părinți emigranți

din comuna Aluniș, Prahova

Copiii sunt categoria de persoane cea mai afectată de fenomenele, crizele şi schimbările

care se pretrec în societate. În cele mai multe cazuri, crizele sociale duc la degradarea rolului de

protecţie asupra copiilor pe care îl are familia şi comunitatea, astfel copiii sunt expuşi unor factori

negativi pentru dezvoltarea lor emoţională, psihologică şi morală, le sunt umbrite perspectivele

pentru viitor şi încrederea în forţele proprii.

România se află în momentul de faţă într-o perioadă de tranziţie, în care se înregistrează

schimbări cu un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor dar şi a familiilor. În pofida

faptului că s-au adoptat reforme care au ca obiectiv creşterea economică, respectarea drepturilor

sociale şi eradicarea sărăciei, încă se mai întâlnesc zone ale ţării în care gradul de sărăcie este

ridicat. Din acest motiv, multe familii aleg să migreze, în căutarea unui loc de muncă mai bun ,

astfel încât să îşi poată asigura un trai decent.

Prin acest studiu, am încercat să analizez şi identific impactul pe care îl are plecarea

părinţilor peste hotare, în dezvoltarea emoţională şi socială a copiilor care rămân în ţară, dar şi

cum este afectată performanţa lor şcolară.

Am realizat o cercetare preponderent calitativă, punând accent pe influenţa pe care o are

despărţirea de părinţi asupra copiilor. Datele au fost obţinute în perioada martie – aprilie 2013, în

comună Aluniş, Prahova şi au participat 5 elevi cu vârste cuprinse între 11-14 ani, care au fie un

părinte, fie ambii părinţi plecaţi în străinătate şi au fost intervievaţi individual. Întrebările

specifice care le-au fost adresate au urmărit identificarea modului în care au perceput despărţirea

de părinţi, identificarea grijilor şi preocupărilor care rămân în seama acestora, analiza modului în

care copiii se gândesc la viitorul personal şi profesional, analiza măsurii în care dispun de resurse

materiale şi de îngrijire, dar şi dacă viaţa lor s-a schimbat semnificativ după plecarea părinţilor.

3.1 Dezvoltarea psihoemoţională a copiilor

Astfel, în urma discutiei avute cu aceşti copii, în privinţa dezvoltării psihoemoţionale, pot

să concluzionez faptul că trăirile interioare ale acestora s-au schimbat în mod negativ, după

16

plecarea părinţilor, sentimentele pe care aceştia le întâmpină sunt de dor şi de tristeţe, copii devin

mai interiorizaţi şi trăiesc frica de singurătate. Marturisile copiilor sunt următoarele: “„De

amândoi îmi e tare dor, bunica nu înţelege asta”, „De când a plecat mamă sunt mai mereu tristă.

Ştiam că e lângă mine şi nu îmi făceam griji pentru nimic”, Parcă nici nu aş vrea să mai merg în

excursii sau la serbare, când văd că toţi sunt cu părinţii, iar la mine vine mătuşa, care oricum nu

se interesează prea mult de mine”, “Mă gândesc mereu la tata, casa e goală fără el”.

Totodată copiii au recunoscut că deşi înainte de plecarea părinţilor nu aveau atât de multe

lucruri personale şi o posibilitate financiară bună, erau fericiţi alături de părinţi : „..mă aşteptau

de la şcoala cu masa pregătită şi mereu mă bucuram când mama mă ajuta să înţeleg mai bine la

matematică “, “..înainte nu aveam nici bicicletă, nici calculator, dar era frumos când tata se juca

cu o minge dezumflată cu noi”, “Şi bunica încearcă să fie blândă cu mine, dar e bătrână şi nu ştie

ce îmi doresc eu “.

3.2 Evoluţia relaţiilor lor sociale

3.2.1 Relaţiile cu părinţii

Rezultatele discuţiei cu copiii au scos în evidenţă faptul că în urma plecării părinţilor peste

hotare, relaţiile pe care copiii le au cu părinţii s-au schimbat şi deşi au rămas în îngrijirea rudelor,

se simt singuri şi lipsiţi de afectivitatea de care dispuneau înainte : “acum sunt singur, nu mai am

nici aşa mulţi prieteni”, “când am o problemă, nu prea am cu cine să vorbesc”, “bunica are grijă

de mine, dar înainte mă susţinea şi mama şi tata”, „tata lua toate deciziile, iar acum eu nu prea

cred că tot ce zice mama e bine”.

Părinţii şi copii obişnuiesc să păstreze legătura prin telefon şi prin colete pe care le primesc

prin poştă, cu diferite cadouri. Copiii spun însă că pentru ei nu e suficient doar să îi audă, ar dori

să îi vadă mai des: „Prin telefon vorbim o dată pe săptămână, dar nu pot să o şi văd.” Mai mult

decât atât, aceştia mărturisesc că au emoţii când îşi aud părinţii şi aşteaptă cu nerăbdare să

vorbească cu ei şi de aceea de multe ori, nu vor să îşi supere părinţii, ascunzând dacă nu se simt

bine sau au anumite probleme: “ Îmi vine să plâng când îi aud vocea mamei şi ştiu că şi ei îi e dor

de mine, dar e mai bine să nu o mai necăjesc şi eu “.

17

Deşi copiii comunică frecvent cu părinţii lor plecaţi, discuţia nu are în vedere starea

sufletească a lor, ci modul în care decurg sarcinile lăsate acestora, gospodăria, necesitatea

trimiterii unor bani în plus şi uneori şcoală. În privinţa intervalului de timp la care copiii îşi revăd

părinţii, acesta diferă, fie o dată pe an, de obicei vara, fie de două ori pe an, de Crăciun şi în

timpul verii.

Copiii au mărturisit, că deşi îşi văd părinţii rar, sentimentele faţă de ei nu s-au schimbat, îi

iubesc la fel de mult şi încearcă să înţeleagă că nici pentru părinţi nu le este uşor să fie plecaţi şi

au făcut acest lucru pentru a le asigura lor condiţii de trai mai bune : „... nu se schimbă dragostea

mea faţă de ei’, „. sunt mai mult singură acasă şi încerc sau iau note bune şcoală, şi să o ajut şi pe

bunica în gospodărie, ca să nu îi dezamăgesc pe mama şi tata, care muncesc ca să îmi facă mie un

viitor mai bun”. Astfel copiii, încearcă să găsească şi să înţeleagă motivele pentru care părinţii lor

au plecat în străinătate : lipsa unei situaţii financiare bune, necesitatea renovării casei, de a achita

creditele pe care le au la bancă, pentru a putea să îşi susţină copiii să îşi continue studiile.

3.2.2. Relaţiile copiilor cu persoanele în grija cărora au rămas

Acest tip de relatie este foarte important pentru a suplini lipsa părinţilor şi pentru posbilitatea

copiilor de a beneficia în continuare de afectivitate. În cazul în care doar tatăl este plecat în

străinătate, copiii fac faţă mai uşor, mama încercând să preia şi sarcinile care aparţin tatălui.

Deasemenea, dacă persoanele care se vor ocupa de acum de îngrijirea copiilor sunt rude apropiate

şi au o relaţie bună cu aceştia, copiii nu se vor simţi atât de singuri, dar dacă nu există o relaţie

deschisă, iar îngrijitorii nu se preocupă de dezvoltarea copilului, viaţa acestuia poate fi influenţată

în mod negativ.

3.2.3 Relaţiile copiilor cu cei de vârsta lor

Relaţiile interpersonale cu ceilalţi colegi sau cei de aceeaşi vârstă reprezintă o preocupare

pentru cei intervievaţi. Ei îşi doresc să îşi petreacă timpul liber cu alţi copii care au hobby-uri

asemănătoare, vor să aibă un “prieten adevărat”, căruia să îi împărtăşească gândurile şi să poată

discuta lucrurile care îi interesează. Aceştia au mărturisit că pentru un scurt timp după plecarea

părinţilor, nu doreau să mai iasă la joacă, pentru că erau întrebaţi unde sunt părinţii lor şi nu le

făcea plăcere să vorbească despre asta, dar apoi au înţeles că eforturile părinţilor se fac pentru a îi

18

spijini material şi astfel, prin lucrurile materiale noi de care beneficiau, era suplinită lipsa

părinţilor.

3.3 Activitatea şcolară

Printre principalele preocupări relatate de către copii, nu se numără şi activitatea lor şcolară,

doar doi dintre aceştia au menţionat că este important „să învăţ bine la şcoală, să primesc note

bune, ca să fie mulţumiţi de mine, că ei pentru mine muncesc”, “ eu învăţ mult acum, pentru că

vreau să merg la facultate şi să fiu un doctor bun”.

Efectele plecării părinţilor constau şi în diferenţe în modul de învăţare şi randamentul şcolar

al copiilor, motivate prin lipsa suportului şi aprecierii din partea părinţilor, după cum chiar aceştia

menţionează : „Tata mă îndemna să citesc, el mă ajută la temă, acum nu mai are cine, mă descurc

cum pot”, “Când vorbim la telefon, ei nu mă întreabă despre şcoală, nici cu profesorii nu ţin

legătura, aşa că nu prea învăţ, dar oricum eu vreau să lucrez în construcţii”, “ dacă sunt singură

acasă nici nu am timp de şcoală, trebuie să îngrijesc de casă”.

Astfel rezultatele negative în activitatea şcolară se datorează lipsei de supraveghere din

partea părinţilor, de aceea este necesară monitorizarea din partea îngrijitorilor, care uneori nu sunt

capabili să îi ajute pentru imbunatirea rezultatelor şcolare. Unul din riscurile performanţelor

şcolare scăzute îl reprezintă abandonul şcolar pentru acei copii care au rămas fără supravegherea

strictă a părinţilor.

Aşadar, indiferent că au parte de sprijinul şi interesul familiei sau nu, modul în care copiii

percep învăţătura depinde şi de trăsăturile de personalitate pe care le au dar şi de concepţiile pe

care şi le-au format în legătură cu necesitatea acumulării de cunoştinţe, încă de când erau în

clasele primare. Unii dintre aceştia realizează necesitatea continuării studiilor şi astfel să nu fie

nevoiţi să migreze la rândul lor, asemeni părinţilor (“eu îmi doresc să învăţ bine şi să rămân în

România, să îmi găsesc un loc de muncă bun şi să fiu mereu aproape de copii mei, să nu plec de

lângă ei, ca să îi pot întreţine”, mărturiseşte unul dintre copii). În schimb, ceilalţi copii sunt de

părere că învăţatul nu este foarte important şi nu sunt interesaţi de acest lucru. Doi dintre aceştia

împărtăşesc aceeaşi opinie, conform căreia în România nu se găsesc locuri de muncă iar salariul

nu este satisfăcător, aşa că şi ei îşi doresc la rândul lor să plece în ţara în care se află şi părinţii lor

19

după terminarea învăţământului gimnazial, iar celălalt elev consideră că pentru meseria pe care

şi-o doreşte el este importantă “îndemânarea”, pentru că el vrea să lucreze în construcţii, “unde se

câştigă bine şi nici să înveţi bine nu e nevoie”.

20

4. Concluzie

Rezultatele studiu arată faptul că acei copii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară, se confruntă

cu stări emoţionale dificile, de tristeţe, izolare, insecuritate. Totodată, plecarea părinţilor

afectează şi calitatea comunicării în cadrul familiei, modalitatea de comunicarea cea mai

frecventă fiind conversaţiile telefonice, pe durata şederii părinţilor în străinătate. Deşi aceştia

comunică relativ des, problema stării interioare sau dificultăţile pe care copiii le întâmpină nu

sunt abordate. În unele cazuri, relaţiile dintre copii cu părinţii lor s-au degradat, în alte cazuri

depărtarea fizică i-a apropiat. Copiii au mărturisit că îşi dau seama de eforturile depuse de părinţi

pentru a le oferi un trai de viaţă mai bun şi îşi doresc să nu-i dezamăgească.

Migrarea părinţilor se manifestă diferit în ceea ce priveşte impactul pe care îl are asupra

performanţelor şcolare. De cele mai multe ori, rezultatele la învăţătură scad, din cauza lipsei

suportului părinţilor şi monitorizării primite din partea acestora sau din pricina faptului că şi-au

format convingerea că studiile sunt inutile. Există desigur şi cazuri în care din dorinţa de a le

demonstra părinţilor că eforturile pe care aceştia le depun pentru asigurarea tuturor condiţiilor

necesare dezvoltării, copiii sunt motivaţi să obţină o performanţă şcolară foarte bună şi nu în

ultimul rând, evoluţia copiilor ai căror părinţi nu sunt în ţară, depinde în mare măsură de

personalitatea lor.

21

5. Bibliografie

(2012).http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf, accesat 29 Aprilie 2013

(2012). http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-4-2012/01.pdf ,accesat 2 Mai 2013

Adler, A. (1996). Cunoașterea omului. București: Editura Iri.

Diaconu, M., & Jinga, I. (2004). Pedagogie. București: Editura ASE.

Institutul Max Planck pentru Cercetări Demografice, I. N. (2007). Studiul Generaţii și Gen” Raport valul I, Fondu ONU pentru Populaţie.

Pescaru, M. (2010). Consecințele migrației familiei contemporane asupra creșterii și educării copiilor. Universitatea din Pitești.

Fenomenul migraţionist din perspectiva aderării României la UE: http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_5_ro.pdf,accesat 3 Mai 2013

Soros, F. (2007). Efectele migrației: copiii rămași acasă.

Stăiculescu, C. (2012). Școala și comunitatea locală, parteneriat pentru educație. București: Editura ASE.

22