CAPITOLUL IIEVOLUȚIA FONDURILOR MUTUALE ÎN ROMÂNIA

2.1 Apariția fondurilor mutuale în România

Primul fond deschis de investiții din România apare la puțin timp după intrarea în vigoare

a ordonanței nr. 24/1993 emisă de Guvernul României pe data de 25 august care reglementează

constituirea și funcționarea fondurilor deschise de investiții precum și societățile de investiții ca

instituții de intermediere financiară1: în noiembrie 1993 să ia ființă Fondul Mutual al Oamenilor

de Afaceri administrat de Societatea de Asistență Financiară și Investiții (SAFI), depozitar:

Banca Dacia Felix. Doar o lună mai târziu acest fond și-a început funcționarea și a lansat pe piață

Certificatul de Investitor tip A FMOA, cu o valoare nominală de 50.000 lei.

2.2 Evoluția fondurile mutuale românești

După înființarea FMOA apar pe rând în și: "Dacia Felix" în Cluj administrat de Proinvest

(depozitar: banca Dacia Felix) și Credit Fond în București, administrat de Certinvest SA

(depozitar: banca Credit Bank). Înființate ca societăți civile, lipsite de obligația plății

impozitelor, fondurile deschise de investiții înregistrau creșteri superioare mijloacelor deja

existente de plasament.

Deși funcționau în baza unei legi, fondurile nu erau supravegheate îndeaproape vis a vis

de politica lor de investiții2, întrucât legiuitorul a lăsat la latitudinea fiecărui administrator de

fond libertatea de alegere a modalității de calcul conform prospectului de emisiune. Astfel nu

exista clar stipulată vreo instituție care să stabilească în mod clar calculul valorii activului net

unitar și să controleze activitatea fondurilor. Singura autoritate care avea atribuții apropiate în

acest sens era Agenția de Valori Mobiliare care aparținea de Ministerul Finanțelor. Aceasta se

afla "în expectativă", iminentă fiind reorganizarea sa într-un organ administrativ independent

(CNVM) care să aibă atribuții sporite de administrare și control bine reglementate.

În lipsa unei legislații clare vis a vis de modalitatea de calcul a valorii activului net

unitar, creșterile raportate de fondurile de investiții erau cu mult peste valoarea creșterii reale ale

activului lor net.

Astfel o practică des uzitată în următorii ani a fost inițiată de SAFI Invest și anume de a

1 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD)  Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 58;2 Idem, p. 63;

13

înregistra în valoarea actuală unitară a activului net veniturile viitoare înregistrate de diversele

active în care fondul investea.

Întrucat FMOA se detașa în acest mod față de celelalte fonduri din punct de vedere al

rentabilităților obținute, această modalitate incorectă de calcul va fi ulterior preluată și de

celelalte fonduri.

Drept urmare a rentabilităților sporite ce s-au obținut, poate nu în totalitate cu o bază

reală, sume din ce în ce mai mari au fost atrase în circuitul fondurilor, concurența sporind în

acest domeniu, aparent foarte profitabil.

Astfel anul 1995 este anul în care au luat ființă o mare parte a fondurilor de investiții,

apărând pe rând3 : Fondul Național de Investiții (administrat de SOV Invest SA), Ardaf,

Armonia, Octogon, Fondul Mutual Transilvania, multe dintre ele rezistând până în prezent.

Fondul Dacia Felix își schimbă denumirea în Fondul Român de Investiții.

Agenția Valorilor Mobiliare se transformă într-un organ de sine stătător, cu drept de

reglementare și anume Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care într-o primă fază impune

existența unei autorizări pentru fiecare fond în parte. Ulterior acest "guvern" al fondurilor

deschise de investiții începe să reglementeze din ce în ce mai mult acest sensibil sector financiar,

reglementări care vor duce ulterior la mari fluctuații în piața acestor fonduri.

Primul fond autorizat de CNVM este Credit Fond în data de 6 septembrie 1995; pe rând

toate celelalte fonduri existente își obțin autorizările, îndeplinind criteriile solicitate de către

comisie. Aceste criterii țineau în primul rând de dețineri de activ în conformitate cu

reglementările existente, de raportare numărului de investitori, etc.

În afara calculului inexact al valorii nete unitare a activului, fondurile existente mai aveau

probleme cu deținerile, multe din plasamentele lor fiind în investiții directe într-o proporție mai

mare decât cea legală, ele funcționând ca niște mici societăți bancare. Rentabilitățile "virtuale4"

obținute de plasamentele în investiții directe aveau să ducă și ele la o supraapreciere a

rentabilităților obținute.

În acest moment în piața fondurilor mutuale depozitarul avea un rol minor, neexistând

practic implicarea care exista în acest moment5. Astfel societățile de administrare își calculau

practic valorile activului net unitar și nu depozitarul.

Anul 1996, începe relativ fără turbulențe pe piața fondurilor, alte trei noi fonduri deschise

de investiții luând ființă: Investor, Fondul de Comert Exterior (FCEx) și Solidaritatea.

Din păcate pentru acest sector extrem de important al pieței financiare, începe o perioadă

3 Idem, p. 76;4 Idem, p. 88;5 ”Analiza impactului managementului asupra performanțelor Fondurilor Închise de Investiții” ; Manate, Daniel ; Gheorghiu, Alexandru,, A.S.E., 2002, p. 27;

14

neagră iar prin evenimentele care au survenit la sfârșitul lunii martie s-a creat o imagine care

încă persistă în mentalitatea investitorilor neavizați.

Pe 8 martie 1996 societățile de administrare ale fondurilor mutuale: FRI, Credit Fond,

Ardaf, Armonia, FNI, Octogon, Investor, Solidaritatea, FCEx și FMT înființează Uniunea

Națională a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC), organ de reprezentare a fondurilor

de investiții.

UNOPC a fost înființat și în prezența celor 5 societăți de investiție financiară și cu o

asistență a USAID - o organizație de asistență și finanțare din Statele Unite ale Americii.

UNOPC a realizat un cod deontologic și un set de proceduri disciplinare, precum și un

sistem transparent de raportare pentru fondurile deschise de investiții, obiectivele sale principale

fiind6:

promovarea sectorului organismelor de plasament colectiv;

standardizarea principiilor și practicilor;

promovarea de standarde profesionale.

La sfârșitul lunii martie, piața fondurilor mutuale era în expansiune, activele nete totale a

celor 12 fonduri mutuale existente tinzând către 1.000 miliarde lei. Din păcate anul 1996 a adus

prima criză a fondurilor mutuale românești..

Primul șoc al fondurilor mutuale apare o dată cu aprobarea Instrucțiunii 6, cu privire la

calculul valorii activelor nete ale unui fond deschis de investiții de către CNVM.

Aceasta a provocat pentru prima dată de la apariția fondurilor mutuale în România,

scăderea valorii titlurilor fondurilor, respectiv ale titlurilor FRI, Credit Fond, Ardaf, Octogon și

Investor7.

Reglementarea CNVM a fost aprobată la inițiativa societăților de administrare a

fondurilor, acestea fiind primele interesate de o modalitate unitară de calcul din care să se poată

deduce creșterile reale înregistrate de fiecare fond în parte printr-o comparație mult mai realistă

între acestea. Imediat după intrarea acesteia în vigoare la 29 martie 1996, cele mai afectate

fonduri mutuale au fost FRI, cu o scădere a valorii titlului de la 121.000 la 72.000 lei, Credit

Fond de la 27.200 la 20.900 lei și Ardaf de la 14.300 la 11.325 lei.

De remarcat ca FMOA și-a menținut oficial valorile titlurilor de participare și chiar a

anunțat o creștere a unității de fond de 1,23%, susținând public că modalitatea de calcul a

activelor sale nete este în conformitate cu noile instrucțiuni CNVM. Un alt aspect demn de

remarcat este faptul că FMOA deținea plasamente pe termene de 10 și chiar 15 ani, care evident 6 Idem, p. 49;7 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD)  Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 98;

15

n-au putut fi lichidate.

Așa cum era de așteptat, aceste valori nu puteau rezista mult, FMOA neputând face față

valului de răscumpărări; în data de 27 aprilie valoarea certificatelor FMOA de tip A era de

446.928 (față de 814.368 lei), de tip B era de 111.732 (față de 203.592 lei), de tip C: 55.866 lei

față de 101.796 lei. Valoarea activului net a înregistrat de asemenea o scădere dramatică de la

488,5 miliarde lei la doar 281,1 miliarde lei.

Drept urmare pe 29 aprilie CNVM va suspenda dreptul de răscumparare a titlurilor

FMOA pe o perioadă de 10 zile prelungită ulterior cu inca 90 zile. Pe data de 28 mai CNVM

decide suspendarea emisiunii și răscumpărării de Unități de Investiții la Fondul Mutual Credit

Fond, pe termen de 60 zile. Decizia a fost luată ca urmare a denunțării contractului de

administrare a fondului de către Certinvest, cauza constituind-o rezilierea contractului de

depozitare cu Credit Bank. Falimentul Credit Bank a fost una din cauzele care a contribuit mult

la reducerea valorii unității de investiție la Credit Fond. Astfel banii deținuti în conturile

depozitarului Credit Bank au fost "pierduți", și s-au recuperat de la debitorii băncii după ani de

zile. Până la la găsirea unei noi societăți de depozitare, Certinvest a obținut din partea CNVM

aprobarea de suspendare a emisiunii și răscumpării de unitați de investiție la Credit Fond.

Într-un final ambele fonduri își vor relua activitatea însă la valori mult reduse ale titlurilor

de participare.

Instrucțiunea 6 impune o modalitate unitară de calcul pentru activul net stopând astfel

concurența neloială existentă în acest sector8. Principala noutate a instrucțiunii o constituie

modul de determinare a valorii activelor financiare. Noua formulă include în calcul doar banii

efectiv intrați, excluzând veniturile viitoare. Instrucțiunea precizează, de asemenea, modul de

înregistrare a obligațiunilor unui fond, definește prețul de emisiune și prețul de răscumpărare.

Articolul 12 stipulează faptul că depozitarul va stabili zilnic valoarea activelor.

Aplicarea instrucțiunilor a fost urmată de un val de retrageri la aproape toate fondurile.

Desși doar jumătate din fonduri au înregistrat scăderi, impactul psihologic a influențat

comportamentul tuturor investitorilor. CNVM a efectuat inspecții la fiecare administrator de

fond, dar rezultatele verificărilor nu au fost făcute publice.

Un factor care a dus la un val masiv de retrageri a fost și lipsa de educație investițională a

deținătorilor de unități de fond. Retragerea masivă a sumelor investite nu a dus la altceva decât la

o pierdere suplimentară din partea investitorilor și anume a comisioanelor de răscumpărare,

întrucât prăbușirea se întamplase și nu mai existau baze economice pentru ca ea să se perpetueze.

După instrucțiunea anterior menționată CNVM a revenit cu Decizia nr. 593/12.04.1996

8 ”Analiza impactului managementului asupra performanțelor Fondurilor Închise de Investiții” ; Manate, Daniel ; Gheorghiu, Alexandru,, A.S.E., 2002, p. 67;

16

prin care plasamentele financiare reprezentând contracte de finanțare persoane fizice și juridice,

precum și biletele la ordin se încadrează în categoria altor active calificate de CNVM ca

echivalente ale valorilor mobiliare. Valoarea lor se determină prin adăugarea la valoarea de

achiziție a diferenței dintre valoarea de realizare (la scadență) și cea de achiziționare, împărțită la

numărul de zile dintre momentul de achiziționare și cel de realizare. În cazul încasărilor

periodice aferente acestor titluri se ia în considerare valoarea următoarei încasări diminuată

proporțional cu numărul de zile până la încasare.

De asemenea prin această decizie se sistează și emisiunea certificatelor de investitor tip D

ale FMOA, decizie contestată de SAFI Invest SA. Obligat să se alinieze la noua modalitate de

calcul a activului net unitar FMOA își reduce valoare titlului de participare cu 45.11%

Primul șoc suferit în primăvara lui 1996 de către fondurile deschise de investiții s-a

datorat în primul rând slabei reglementări a acestui segment financiar, și a faptului că s-a permis

constituirea unor astfel de fonduri fără a exista un organ de administrare și control bine

reglementat.

De asemenea simultaneitatea crizei de pe piață de capital și a dificultăților sistemului

bancar a agravat situația unora dintre fondurile de investiții. Criza de imagine și de lichidități a

Băncii Dacia Felix și a băncii Credit Fond a dus la dificultăți suplimentare pentru fonduri, în

primul rând pentru cele cu problemele cele mai mari și anume FMOA și Credit Fond.

Fondurile de investiții și-au revenit cu mare dificultate din criza care a avut loc în

primăvara lui 1996.

După reglementarea unitară a unui sector care funcționa după propriile reguli, era

inevitabilă o reducere a valorilor unităților de fond; din acel moment, însă, piața s-a așezat pe

baze mai bine reglementate, și ar fi trebuit să-și reia trendul normal crescător, chiar dacă pornea

mai de jos.

Dezvoltarea ulterioară momentului 1996 a fondurilor mutuale a întâmpinat următoarele

obstacole9:

o criza de credibilitate care a urmat evenimentelor din primăvara anului 1996;

o volumul redus de tranzacții de pe piețele reglementate de acțiuni;

o înclinația populației către tezaurizarea valutelor și depunerile bancare;

o rata ridicată a dobânzii bancare;

o rata înalta a inflației;

9 Sursa: www.wall-street.ro;

17

Fondurile mutuale apărute în condițiile noilor reglementări ale CNVM au depășit șocul

pieței și au înregistrat un trend lent creascător. Noile instrucțiuni CNVM le-au afectat mai puțin,

pe de o parte pentru că și-au calculat activele după formule apropiate celei impuse de CNVM și,

pe de altă parte, pentru că investitorii lor se aflau în perioada de trei luni de la subscriere, deci

nu-și puteau răscumpăra investițiile fără a pierde avantajele corespunzătoare.

Anul 1997 aduce o redresare în viața fondurilor de investiții, acestea reluându-și creșterile

așa cum era și normal pentru managerii profesioniști care le gestionau. Însă neîncrederea în

aceste modalități de investiție persistă iar evoluțiile slabe ale Bursei de Valori București fac ca

investitorii să se orienteze spre alte mijloace de plasament atractive în acea perioadă cum ar fi

certificatele de trezorerie și depozitele bancare. Trendul general descrescător al economiei

precum și lipsa surselor de finanțare la care statul să poată apela a făcut ca instrumentele de

economisire prezentate anterior să aibă randamente nejustificat de mari.

Publicitatea care a apărut în piață (în special vis-à-vis de FNI) a făcut ca în anul 1998

piața fondurilor de investiții să redevină atractivă pentru investitori atrași de rentabilitățile sporite

pe care aceste instrumente de investire tocmai începuseră să le înregistreze10.

Noi fonduri de investiții încep să apară: FIDE, Stabilo, familia de fonduri Active, FNA;

altele își schimbă denumirea: fi Fondul Român de Investiții devine Fortuna, iar Credit devine

Fond Capital Plus.

Schimbarea numelui Credit Fond în Capital Plus nu a fost doar o "cosmetizare",

administratorii de la Certivest operând schimbări fundamentale în strategia de plasament, care se

vor reliefa printr-o poziționare a fondului Capital Plus în topul fondurilor deschise de investiții

chiar și până în zilele noastre.

Dacă la începutul anului 1998 activele totale nete ale fondurilor mutuale erau doar de 188

miliarde lei (de zece ori mai puțin în termeni reali față de aprilie 1996), spre sfârșitul acestui an

acestea au crescut semnificativ, ajungând la valoarea de 849 miliarde lei. Creșterea s-a datorat în

cea mai mare măsură unui singur fond de investiții: Fondul Național de Investiții, și, într-o

măsură mai mică, Fondului pentru Comerț Exterior și Fortuna Classic.

Numărul de titluri în circulație a fost, la sfârșitul anului cu 60% mai mare decât la

început, dar cu toate acestea cu 30% mai mic decât la sfârșitul lui aprilie 1996 11 (ceea ce

dovedește cât de profundă a fost criza din primăvara acelui an).

Numărul de investitori a depășit 116.000 , cu puțin peste numărul celor din primăvara lui

1996.

De asemenea numărul de titluri noi investite este cu 50% superior celor răscumpărate, 10 Sursa: www.wall-street.ro;11 Sursa: www.despreinvestitii.ro;

18

înregistrându-se o perioadă medie de investire de circa 14 luni, populația înțelegând că aceasta

formă de plasament obține randamentul maxim pe perioade medii spre lungi.

Cu toate că piața este încă în creștere din punctul de vedere al fondurilor nou create sau

care sunt încă în faza de formare sau autorizare și că numărul de investitor al multora dintre

fondurile deja existente a depășit pragul de 500, se pare că situația concurențială este sub forma

unui oligopol. Astfel FNI deține un procent de 68% din numărul total al investitorilor, iar un

număr de patru fonduri (FNI, FNA, Fortuna Classic și Credit Fond) dețin 96% din numărul total

al investitorilor.

O situație similară se înregistrează și dacă studiem activele nete ale tuturor fondurilor.

Astfel FNI concentrează 76% din totalul acestora iar FNI împreună cu Alpha 91,7% din totalul

activelor nete.

O analiza mai atentă a structurii acestor active nete ne indică faptul că fondurile sunt

absente în majoritatea lor de pe piața de capital, preferându-se plasarea celei mai mari părți a

activului (de până la 95,3%) în certificate de trezorerie12. Excepțiile sunt reprezentate de

fondurile care dețin plasamente pe piața de capital - FNI, Ardaf, Credit Fond și Armonia, o altă

categorie de activ preferată de investitori fiind depozitele bancare. Alt activ în care s-a investit

intens și care ulterior a generat probleme pentru unele fonduri a fost biletul la ordin.

Apare primul fond monetar: Stabilo, caracterizat prin plasamente exclusiv

monetare, operativitate ridicată și comisioane minime. Practic piața fondurilor se structurează în

fonduri monetare și fondurile de venit, diversificate (fondurile "clasice").

Fondurile monetare cu o lichiditate imediată, sunt recomandate plasamentelor pe termen

scurt, au comisioane mici, un risc redus și efectuează plasamente în special în instrumentele

pieței monetare: certificate de trezorerie și depozite bancare.

Fondurile de venit, diversificate sunt recomandate plasamentelor pe termen mediu și

lung, cu un risc scăzut spre mediu, au comisioane mari pe termen scurt și descescătoare pe

măsura maturității investiției și efectuează plasamante în active cât mai diversificate: instrumente

monetare dar și investiții în acțiuni listate, bilete la ordin, etc.

Anul 1999 se caracterizează printr-o creștere a numărului de fonduri de investiții și printr-

o revigorare a acestui sector financiar, încă marcat de prăbușirea valorii unităților de fond din

1996. Apar fondul Tezaur, Fondul de Investiții Gelsor, Fondul Oportunității Naționale, FDI

Galati, iar situația în piață se îmbunătățeste vizibil. Fondurile înregistrează pe lângă o creștere de

activ net și o creștere de număr de investitori, și o creștere comună a valorii titlurilor de

participare, creștere ce se situează în medie peste rentabilitățile obținute de instrumentele clasice

de economisire. Din păcate pe fondul acestor creșteri reale pe care profesionismul societăților de

12 Sursa: www.wall-street.ro;

19

administrare l-a făcut posibil, Fondul Național de Investiții planuia o fraudă de proporții.

Din păcate pentru acest segment al pieței financiare care începuse să funcționeze pe baze

mai sănătoase, frauda FNI care a urmat a generat o noua mentalitate negativă, fără o analiza reală

asupra pieței tuturor fondurilor mutuale. Fără acest fenomen negativ, piața fondurilor mutuale ar

fi ajuns la cu totul alte dimensiuni în perioada actuală.

FNI a profitat de aceste randamente pozitive ale concurenței, pe care el nu a fost capabil

să le realizeze decât "pe hârtie",și prin fraude repetate a început o campanie de imagine care i-a

adus o cotă de piață simțitoare. Sărăcia existentă a făcut ca românii să-și depună chiar și ultimile

economii în acest fond, amăgiți fiind de creșterile ireale dar mai ales de campaniile publicitare pe

care FNI le-a promovat. Campaniile de imagine care au înșelat atăția oameni au făcut referiri la

folosirea siglei CEC în materialele publicitare, asigurarea investițiilor în unități de fond FNI de

către CEC prin contractul de garantare (de fapt cu CEC-ul existând doar un contract de

fidejusiune-cauțiune, contract care are de fapt un caracter accesoriu unei obligații principale, ori

în speță nu exista o obligație principală concretizată printr-un contract de bază pe care CEC să o

garanteze prin contractul de fidejusiune). De asemena să nu uităm că CEC funcționa în baza legii

bancare și ar fi fost necesare două semnături pe contract ale conducătorilor instituției, și nu doar

una, cea a președintelui de atunci a CEC. Iar lista nu se oprește aici.

Campaniile mincinoase de promovare nu ar fi avut nici un succes dacă nu ar fi fost

dublate în primul rând de creșteri spectaculoase ale unității de fond, dar și de o vastă operațiune

de dezinfomare cu privire la evoluția reală a fondului.

Raportările unui număr de unități de fond aproape de două ori mai mic față de cel real,

plasamentele într-o proporție covârșitoare în acțiuni necotate au fost nereguli care trebuiau

sesizate de organele competente de atunci.

Orice investitor cât de cât avizat trebuia să realizeze că un fond mutual nu poate înregistra

astfel de randamente (în condițiile în care se și anunța că fondul are 30% din activ permanent sub

formă de lichidități (în casă) și că poate face față oricăror retrageri fără a-i fi afectate creșterile),

întrucât celelalte fonduri din piață investeau în același tip de active, aveau un procent al

disponibilităților în casă mult mai mic (acestea fiind sume ce nu aduc nici un fel de randament),

și obțineau randamente mult inferioare și cu costuri mult reduse față de întregul aparat

administrativ ce era angrenat în distribuția unităților de fond FNI.

În fapt în urma constatărilor parchetului s-a stabilit că la data de 30.06.98 ponderea

acțiunilor necotate în cadrul activului era de 84.48% încalcandu-se pragul maxim legal de doar

10%, pe când lichiditățile erau doar într-o pondere de 4.33%, față de declarațiile liniștitoare vis-

à-vis de lichiditățile sporite.

Multe sesizări au fost făcute vis-à-vis de neregulile care se pot întampla în cazul FNI însă

20

nici o masură nu a fost luată de către conducerea de pe atunci a CNVM care a fost și sancționată

ulterior de justiție.

Nu este posibil ca un fond de investiții să funcționeze în ultimile sale luni fără a avea

depozitar. El trebuia imediat suspendat de către autoritatea în drept, care s-a mulțumit să trimită

doar câteva adrese la FNI, adrese cărora nici nu li s-a dat curs.

Principalul vinovat în cazul acestei fraude este conducerea de atunci a CNVM care, dacă-

și îndeplinea atribuțiile legale, ar fi evitat aceasta fraudă de proporții.

Chiar în momentul în care scandalul era în toi, și fondul intrase în incapacitate de plăți,

existau declarații care susțineau că singura cauză a prăbușirii acestui fond erau retragerile

masive, continuând să sfideze realitatea din ce în ce mai vizibilă: o fraudă de proporții.

Pentru a contrazice aceste "motivări" (gen "retragerile masive au dus la prăbușirea

fondului") trebuie precizat că în primul crah al fondurilor de investiții din 1996 au fost fonduri

capabile să plătească 80% din activ în cash în doar câteva zile. De asemenea trebuie precizat

faptul că un fond monetar se poate lichida în două zile.

În ianuarie 2000 se înființează Fondul Valutar Gelsor (FVG), ce are ca societate de

administrare: Gelsor Asset management și ca depozitar: Banca Română de Scont, autorizat de

CNVM pe 19 ianuarie și având o valoare nominală a unității de fond de 50 USD13. Încă de la

înființarea acestui fond au existat neclarități cu privire la funcționarea sa, în legătură cu

necesitatea autorizării Băncii Naționale a României pentru efectuarea operațiunilor valutare.

Începând cu 11 mai 2000 încep primele zvonuri în presa din Cluj vis-à-vis de frauda FNI

iar pe 24 mai 2000 SOV Invest SA, administratorul fondurilor FNA SI FNI hotărăște, de comun

acord cu CNVM și Consiliul de Încredere al FNI, suspendarea temporară a activității FNI, printr-

o notificare semnată de Ioana Maria Vlas, până la centralizarea tuturor cererilor de răscumpărare.

Drept urmare este suspendată și activitatea FNA pentru că pe data de 5 iunie - CNVM

retrage autorizația de funcționare a SOV Invest (astfel că, cele două entități administrate intră

într-o situație critică).

FNI a provocat acestui sector important din piața investițiilor a doua lovitură sub centură

după prăbușirea fondului administat de SAFI și a creat o imagine negativă nemeritată.

Pe 14 februarie CNVM aprobă suspendarea pe o perioadă de 90 zile a activității FDI

Alpha în vederea transformării acestuia în fond închis privat de investiții.

În februarie 2001 Quadrant Asset Management preia spre administrare activele FNA

(44,087 mld lei), încercând să reabiliteze acest fond cu o imagine deteriorată, sub noul nume de

Integro.

În mai se autorizează de către CNVM și primul fond aparținând unei ramuri a unui grup 13 Nicula Petrievici-Georgescu, ”Piața de fonduri mutuale”, Editura Aldine, Sibiu, 2012, p. 99;

21

bancar: BRD, denumit Simfonia 1, având ca societate de administrare: SG Asset Management -

BRD SA, activele sale fiind plasate în totalitate în instrumente monetare.

În septembrie se înregistrează o nouă premieră în piața fondurilor mutuale, apărând

primul fond cu investiții preponderente în acțiuni listate: Fondul Deschis de Investiții Napoca

administrat de Globinvest.

Fondurile de acțiuni se caracterizează printr-o pondere a acțiunilor ridicată (50-70%) și

au un grad ridicat de risc. Acestea sunt gândite ca instrumente investiționale pe termen lung,

având o durată recomandată a investiției de minim 2 ani. Altă caracteristică a acestor tipuri de

fonduri este că pe anumite perioade ele pot înregistra și scăderi ale unității de investiție, în

funcție de evoluția acțiunilor listate, spre deosebire de restul fondurilor mutuale ce au cunoscut o

creștere neîntreruptă în ultimii ani.

Apariția fondurilor de acțiuni este un lucru benefic pentru piața fondurilor deschise din

România, ele acoperind și o necesitate a tipurilor de investitori care au o înclinație spre un risc

mai ridicat pentru a obține rentabilitățile superioare pe care Bursa le poate oferi.

În noiembrie CNVM suspendă operațiunile fondului Fondului Valutar Gelsor.

Al doilea fond de acțiuni a apărut pe piață în decembrie: fondul de acțiuni

INTERCAPITAL administrat de Certinvest.

La începutul anului 2002 alte două fonduri de investiții și-au încetat activitatea.

Astfel pe 9 ianuarie CNVM suspendă dreptul de răscumpărare la Fondul de Investiții

Gelsor (FIG), din cauza imposibilității de calcul al valorii unitaății investiționale iar în 19 aprilie

administratorul a început procedura de dizolvare a fondului FIDE.

În prezent piața fondurilor de investiții s-a așezat, urmând un trend crescător, dar cu

randamente usor inferioare anilor trecuți (acest lucru se datorează și reducerii ratei inflației, a

dobânzilor bancare și a randamentelor certificatelor de trezorerie, aflate pe un trend

descrescător)14.

Se speră că valoarea activelor totale implicate în această modalitate de investire să

sporească cu mult peste nivelul actual, extrem de mic (17,2 milioane dolari). Un rol important în

acest sens îl are atât intrarea pe piață a fondurilor de investiții aparținând marilor bănci (așa cum

este Simfonia ce deține 47.2% din activul net total), cât mai ales îmbunătățirea distribuției

societăților de administrare a fondurilor de investiții. Astfel din ce în ce mai multe fonduri s-au

orientat de la o distribuție restrânsă, locală, la o distribuție națională, efectuată prin retele extinse

bancare pe tot teritoriul României așa cum este cazul fondurilor administrate de Certinvest SA

14 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD)  Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 101;

22

(distribuite prin Banca Agricolă- Raiffesen), a fondurilor FIN si FMT (distribuite prin Banca

Transilvania) și a fondului Simfonia (distribuit prin BRD Societe Generale).

2.3 Fondurile de investiții în obligațiuni

Conform datelor publicate de Asociația Administratorilor de fonduri, în prezent, pe piața

din România activează 9 fonduri cu investiții în obligațiuni15, cu un activ net total de 122

milioane de lei și un număr total de investitori de 11 397. Două dintre acestea, BCR Clasic și

Zepter Obligațiuni, sunt mai mult fonduri diversificate, având plasamente și în depozite bancare,

acțiuni, certificate de trezorerie și obligațiuni. 

BCR Clasic efectuează plasamente diversificate în instrumente cu risc scăzut (la zi,

structura de portofoliu cuprinde 34% certificate de trezorerie, 39% obligațiuni municipale și

corporative, 20% depozite și certificate de depozit).

Zepter Obligațiuni are investiții în acțiuni cu aproximativ 50% procente din portofoliu,

restul fiind împărțit între depozite bancare(2%), obligațiuni(40%) și titluri de stat(8%), conform

datelor publicate de pagina de internet a fondului.

Fortuna Gold este un alt fond de acest gen, lansat acum 8 ani de Target Asset

Management, care investește peste 56% din active în depozite bancare și în jur de 30 de procente

în obligațiuni.

Așa cum reflectă și denumirea, fondurile de obligațiuni investesc cu precădere în obligațiuni.

Obligațiunea este un titlu de valoare care se aseamană cu un împrumut16. Atunci când se

cumpără obligațiuni, banii sunt împrumutați unei companii sau municipalități, denumită emitent.

Acesta se obligă să ramburseze la scadență întreaga valoare împrumutată și să plătească anual

dobândă pe toata durata de viața a obligațiunii. Ca și acțiunile, aceste titluri pot fi listate la bursă.

Spre deosebire unitățile emise de fondurile de acțiuni, cele emise de fondurile de

obligațiuni au o valoare mult mai stabilă de la o zi la alta și oferă investitorilor câștiguri regulate.

Fondurile de obligațiuni nu sunt însă lipsite de riscuri. Unul dintre ele este riscul de

dobândă. Dacă obligațiunea este emisă în condițiile unei dobânzi fixe (așa cum se întamplă de

cele mai multe ori), atunci valoarea sa va scădea când ratele dobânzilor pe piața monetară cresc.

Invers, când dobânzile pieței scad, aceste obligațiuni îți majorează valoarea.

În schimb, dacă obligațiunea plătește o dobândă variabilă, atunci valoarea sa va evolua în

același sens cu dobânzile pieței. De regulă, cu cât durata de rambursare este mai îndelungată, cu

15 Idem, p. 103;16 Idem, p. 105;

23

atât valoarea de piață depinde într-o măsura mai mare de evoluția dobânzilor.

Un alt risc aferent obligațiunilor este cel de credit. Acesta reflectă posibilitatea ca la

scadență, emitentul să se afle în incapacitate de plată și să nu poată răscumpăra obligațiunea sau

să nu platească dobânda datorată. În aceste condiții, valoarea de piață a unității de fond scade, iar

investitorii pierd bani.

2.4 Fondurile de investiții monetare

Fondurile monetare investesc preponderent în instrumente ale pieței monetare, în

principal, depozite la bănci și titluri de stat17. Dintre toate fondurile aceste sunt cele mai sigure,

datorită investitiilor cu grad redus de risc pe care le efectuează.

Ele sunt recomandate atunci când investotorii îți stabilesc obiective financiare pe termen

scurt, de regula 1 an și urmăresc să-și mențină valoare banilor investiți și în același timp să

obțină un venit.

Riscul mic pe care și-l asumă aceste fonduri înseamnă automat că și câștigurile sunt

departe de a fi senzaționale. În Occident, obiectivul celor mai multe fonduri mutuale este de a

asigura un randament cel puțin egal cu rata inflației. Astfel, rolul fondurilor monetare este mai

mult de a menține puterea de cumpărare a banilor și nu de a produce randamente superioare.

Deși au un risc scazut, trebuie știut că fondurile monetare nu garanteză restituirea sumei

depuse așa cum se întamplă cu depozitele bancare. De exemplu, falimentul unei instituții bancare

unde fondul a plasat bani determină scăderea unității de fond, ceea ce face ca investitorul să

piardă bani. În schimb, un depozit bancar constituit de o persoană fizică este garantat prin Fondul

de garantare al depozitelor în sistemul bancar.

2.5 Fondurile de investiții mixte

Fonduri mixte (diversificate), au ca strategie utilizarea mai multor instrumente diferite,

incluzând pe lângă instrumentele în care investesc tipurile de fonduri prezentate mai sus și

acțiunile18. Prezența acțiunilor în portofoliile fondurilor diversificate aduce un plus de potențial

însă și un plus substanțial de riscuri asumate. În general acest tip de fonduri oferă investitorilor

cea mai bună combinație între câștiguri și riscuri. Fondurile mixte sunt de mai multe feluri în

17 Idem, p. 111;18 Idem, p. 117;

24

funcție de politica de investiții adoptată și de aceea trebuie acordată multă atenție alegerii

fondului potrivit nevoilor fiecărui investitor. 

2.6 Fondurile de investiții în acțiuni

De frica crizei financiare, administratorii au desființat barierele existente între categoriile

de fonduri mutuale în privința construirii portofoliilor19.

Multe dintre fondurile de acțiuni au devenit fonduri diversificate, în timp ce unele fonduri

monetare au portofolii similare fondurilor de obligațiuni. Cu toate acestea, administratorii îți

vând în continuare fondurile fără a ține seama de modificările de portofoliu.

Fondurile mutuale se grupează în patru categorii după modul în care îți investesc activele

(structura de portofoliu), fiecărei categorii fiindu-i asociat un grad de risc și, implicit, un

potențial de câștig: fonduri de acțiuni, diversificate, monetare și fonduri de obligațiuni. Atunci

când un investitor cumpără o unitate la un fond de acțiuni, acesta "cumpăra" și potențialul de risc

ridicat și potențialul de câștig ridicat, iar atunci când cumpără o unitate a unui fond monetar,

acesta "achiziționează" un produs cu risc minim și cu potențial de câștig la nivelul dobânzilor

bancare.

Teoretic, fondurile de acțiuni investesc minim 66% din active în acțiuni, încadrându-se în

categoria plasamentelor cu risc ridicat. Practic, la sfârșitul lunii decembrie, multe din fondurile

de acțiuni aveau expuneri pe Bursă mult sub pragul de 66% din active, potrivit statisticilor

Asociației Administratorilor de Fonduri (AAF). Mai mult, fondurile de acțiuni Investica Altius și

Star Next au investit în depozite bancare 58,2%, respectiv 42,7% din active, ponderi similiare cu

cele ale fondurilor de obligațiuni BT Obligațiuni și BCR Obligațiuni.

Clasificarea fondurilor mutuale a fost realizată de Asociația Administratorilor de Fonduri

(AAF), folosind standardele europene, însă nu există un regulament/normă care să stabilească

oficial clasificarea fondurilor20. Astfel, clasificarea AAF este recomandată și nu impusă

administratorilor. În cazul în care nu sunt respectate pragurile de expunere, AAF nu poate

penaliza administratorii, ci doar atenționa. "Dacă administratorii de fonduri nu respectă pragurile

de expunere impuse de clasificare, Asociația nu îi poate decât atenționa. Iar în cazul fondurilor

de acțiuni care nu se încadrează în categorie timp de mai multe luni la rând, am decis să le

transferăm în categoria 'altele', până la revenirea la expunerea categoriei", a spus Adrian Tudose,

director executiv al AAF.

Proiectul de modificare a Regulamentului 15 din 2004, care stabilește modul de

19 Sursa: www. wall-street.ro;20 ”Fondurile mutuale - mijloc de atragere a investițiilor în Europa Centrală și de Est” (TD)  Fusu, Călin ; Popa, Ioan, A.S.E., 2002, p. 123;

25

funcționare a fondurilor de investiții, include o clasificare a fondurilor mutuale. Acesta se află pe

masa de discuții a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de mai bine de un an. În absența

unei clasificări reglementate a fondurilor mutuale, administratorii pot în continuare să

"desființeze" barierele existente între categoriile de fonduri21.

Anul trecut, pentru a veni în sprijinul administratorilor și al investitorilor în fonduri,

Asociația Europeană a Administratorilor de Fonduri (EFAMA) a propus coborarea pragului de

expunere a fondurilor de acțiuni de la 90% din active pe piața acțiunilor până la 85%. Conform

acestui sistem, pe piața locală vor rămâne doar două fonduri "autentice" de acțiuni22.

21 Idem, p. 128;22 Sursa: www. wall-street.ro;

26