CONTRA DU$MANIE1DINTRE NATII

ROMANI sl UNGURI

BUCUREI1932

N. IORGA49%

LI

.14

(63:C Via4.4kle

jUal 1;64Ui

0N,

ZE6I, 1.1.324C10119

01101110,1 tatty

IMP/3(11,3v 4:0

I

ACADEMIEI *

1/4;9

41`71P8Piluat t

Contra dumäniei dintre napRomani i Unguri

De aproape o sutd de ani se hraneste o ura nein-dreptatita intre cloud popoare, care locuiesc, in parte, peaceleasi teritorii, care au in multe privinte acelasi felde viata, a caror istorie a fost supt multe raporturiimpleticita, care au de indeplinit, pe locurile unde sant,aceiasi misiune si in fata carora se gäsesc aceleasi pri-mejdii. Este vorba de Romani si de Lnguri.

Toata aceasta opera de invrajbire se sprijina, inaintede toate, pe anumite interese, mai puternice din parteaunora, cari se tin de natia ungureasca, fard sa fie, demulte ori, de acelasi sange cu dansa ; dar atatarile urii,pentru motive de sange, intre cloud popoare, este lucrulcel mai neintemeiat i cel mai neingaduit de pe lume.

Fiecare om care vorbeste o limba, care se impär-taseste cu altii de amintirile aceluiasi trecut, care s'a de-prins a trai cu oameni de acelasi fel cu dansul in ceia cepriveste infatisarea i felul de a vorbi are nu numaidreptul, dar datoria de a iubi, inainte de toate, poporula caruia este aceasta limba i aceasta amintire istorica.Dar pentru aceasta el nu tr.buie sa-si inchipuie ca,fiind altfel de om cleat este altul, nu este in randulintaiu un om, avand toate datoriile firesti fata de altioameni, cari vorbesc alta limba, can ii amintesc dealte lucruri i cari pot sä aiba, une ori numai pentru obucata de vreme, alte tinte de urmarit. 5i, daca seuita cineva pana la' adevarata origine a fiecaruia, isiv a mud, pe basa amintirilor de familie sau actelor

.091-10T

-

.

t

,

4

scrise, ca una este rasa cuiva i alta este limba pecare o vorbeste si amintirile de care se tine. Nu ca a§incerca sa scad valoarea vorbirii unei limbi, prin carese alcatuiepte sufletul insusi al celui care o intrebuin-teazd, ori ca as despretui acele amintiri pe care,scriind povestea neamului mieu, m'am deprins a le ve-nera si iubi.

Dacd este un lucru foarte greu, pentru o bunalpartedintre Romani, cercetati de aproape, sa spund ca nuexista la ei un puternic amestec de sange sau chiar legaturimai stranse cu un alt popor, in schimb nu este nimicmai rar cleat sa se gaseasca, in teritoriile locuitede Unguri, la Nord, la Sud, la Rasarit, la Apus, Un-guri can sä faca parte din neamurile finese si tracicecare, la sfarsitul veacului al IX-lea, s'au asezat inaceste tinuturi, unde pand atunci fusesera alte semintii,slave si romanice. Orice cercetator antropologic, adecadintre aceia cari cerceteaza forma capuiui alte semneosebitoare ale natiilor, va gasi indata la o mare partedin poporul unguresc o departata obarsie slava' si, inceia ce priveste Ardealul si partile vecine, stramosii,mai ales pentru clasa nobiliara, sant si dintre Români,cari, in puterea imprejurarilor, intr'un anume moment,au pärasit limba inaintasilor lor si felul de viata alacestora, iar mai ales religia rdsäriteand de care setineau pana atunci.

Asa fiind, eu cred ca fac o fapta folositoare ome-nirii in genere si in deosebi acestor cloud popoare, dintrecare pe unul ii iubesc, fiind al mien, iar pe celalalt iirespect pentru opera istorica pe care a indeplinit-o §ipentru marile insusiri pe care le a pästrat si pana acum,aratand cata zadarnicie este in motivele istorice aleacestei uri, cat de multe sant momentele in care in-tregul popor. de o parte sau de alta, sau numai anu-mite elemente din acest popor, s'au gasit impreundpentru a indeplini o fapta politica sau culturald 5i ceurmare ar trebui sa iasä de aici pentru viata mai de-parte a unei natii, oricare ar fi förma Statului.

fiindca este vorba de State, intr'o vreme in care

.

-

;

.

,

.

i,

IF

multi isi inchipuie cä lucrul de capetenie sant grani-tile, care une ori inseamnd, cum este casul cu pri-vire la Romania, o dreptate istorica i nationala, pecare au savarsit-o sfortarile uneLori de peste o mie de ani,pentru a ajunge la recunoasterea ei, dar alte ori santtaiate numai cu sabia ndvalitorilor sau insemnate cucondeiul diplomatilor, este bine sa inteleaga fiecarelucrul de capetenie nu este unde se gaseste soldatulvamesul la granitd, ci intinderea locurilor pe care leocupa viata unui popor in toate domeniile.

Dacd pe un teritoriu care se gaseste supt un anumitsteag o natie vrednica desfasoard, ca munca, econo-mie, inaintare sufleteascd, o viata mai puternica de-cat a poporului al cdruia este steagul, paguba care iesedin pierderea hotarelor este mult mai mica cleat si-oinchipuie cineva, cum, pe de alta parte, daca un poporcastiga anumite hotare si nu ar fi in stare, ceia cenu este, sant incredintat, casul pentru Romani , saumple hotarele pe care le-a castigat prin tratate, nunumai cu faptul locuintii acelora cari atarnd de acestpopor, dar si cu valoarea lor in toate rosturile, de sigurca insetnnatatea hotarelor este foarte mult scazuta.De unde iese aceastd invatatura ca, in loc ca fiecaresd-si pregateasca arme, fatise sau ascunse, pentru avärsa sangele vecinilor, in vederea capdtarii unorhotare mai intinse, mult mai indreptatit i folositorlucru este sa se cultive pe sine insusi, i a§a facand, sacapete un mai mare loc pe lume.

Dacd un popor ca Francesii, Englesii, Germanii, Ita-lienii ar avea ca granite un pamant foarte ingust, to-tusi i oamenii dintre aceste hotare ar fi cei d'intaiudin omenire ; nimeni nu ar putea sà impiedece poporulfrances, engles, german sau italian pastrezein cea mai mare parte rostul pe care-I are in viatade astazi a lumii i sa-si pregateasca o situatie maimare si o mai larga intregire de hotare in cuprinsultuturor popoarelor.

A___ 5 ___

cä§i

/

...

,

I.

Se §tie de toatà lumea csd Ungurii au venit in se-mintii sau triburi pe la sfAr0tu1 veacului al IX-lea,din pdmânturi care se gasesc in partea räsdriteanä astepei ruse§ti sau in partile asiatice vecine cu &Ansa.S'a inlaturat de mult parerea cã ei ar fi coboratoriide-a dreptul ai Hunilor. 0 mare parte din navalitoriera de origine finesd, alta de acela0 sange cu Turcii.Imensa parte a acestui popor a ie§it insä dintr'unamestec facut dupd navalire. A§a incat pamanturileocupate de Statul unguresc nu au fost luate de o natieformata, ci natia s'a format, 0 in ceia ce prive§te nã-valitorii, dupa aflarea pe pamantul pe care au ajunssa-1 ocupe. Cum am spus 0 mai sus, sant foarte pu-tini Unguri can s semene astazi cu Turcii i Finesiide pe la anul 880. Doar prin Secuime daca se &esteate o fata mica, paha, cu un aier cam bdtrâncios,care sa aminteasca pe cuceritorii de atunci.

De fapt, poporul unguresc s'a alcatuit, ca multe po-poare din Europa, nu numai din amestecul intre di-feritele semintii cuceritoare, dar dintre ace§ti cuceri-tori i dintre rasa supusa pe care au gasit-o. Pe teri-toriul Dunarii mijlocii, in tinutul Panoniei, unde se ga-se§te Capita la de astazi a Ungariei i unde este rostulcentral al acestui neam, se gasia un Stat slay foarteintins, sprijinindu-se, sus pe Boemia, care i0 aveaun port la Marea Baltica, in Konigsberg, care se chema

Cralovet, iar, jos, pe pamanturile sarbo-croate. Statulacesta moray, foarte inaintat, avand §i liturghia Ca-tolic in limba sa, a fost desfiintat de a§ezarea Un-

1

,

,,

,

m

7

gurilor, dar aceasta nu inseamnd cä Ungurii au venitcu un Stat nou, ci ei s'au acivat pe locul Statului moray.

populatia slava de acolo s'a amestecat indatà cupopulatia cuceritorilor. Orice om care stie sä priveascafetele omenesti Ii poate da samd foarte usor de acestfapt. Ici i colo elemente germanice, gäsite in mar-genea acestor pärti, au intrat i ele in cazanul topirii dincare a iesit frumoasa rasä ungureascä de astazi ; iar,pentru Slavi, ei se asezasera, pe un pAmânt romanisatde foarte multä vreme: unii Slavi desnationalisati de nä-válitorii lui Arpad erau deci ei insisi de origine romanicd,prin urmare de acelasi neam ca i intemeietorii nea-mului românesc, din Carpati la Dundre. FiindcAaceasta s'o stie oricine nimic nu este mai greu cleatsä nimicesti rasa cea veche a unei ten i nimic nueste mai usor cleat pdstrarea acelei rase vechi, de sicu altä limbã, cu alte asezdminte i supt alt nume.

Este sigur cà un nationalism unguresc, plin de urdimpotriva strainilor i incercând aducd silnic latoydrAsia cu natia ungureascd, asa cum este astAzi,nu-si gaseste oba.rsia in ndvalitorii de atunci. Ei erauoameni cu o culturd insemnatd, dar mai prejos de aceiaa crestinilor europeni , asa incAt, cu bunavointa fatade toti supusii, can ii ardtau drumul, can ii dddeaumijloacele de hrand, cari luptau aláturi cu dânii, carierau gata sà ii dea toate inlesnirile i sa ii facd totajutorul, ei au inteles sä intemeieze un Stat pentru ansiiin rfindul intaiu, dar fard niciun gAnd de a inlaturade la toydrAsie neamul, asa de folositor, pe care-1 gd-siserä acolo.

,

4

,

, -

,

sa-i

.

.

,

$i

'

It.

Ungurii nu au intrat de la inceput in Ardeal. Nicinu aveau de ce. Erau putini la numAr, i Ii ajungeaupämânturile a§a de intinse pe care le ocupaserd. Pe dealtd parte, la inceput ei erau vanAtori sau pescari,nu este loc mai potrivit pentru alergarea cailor i pen-tru autarea hranei in ape cleat aceastd Panonie cA§-tigatd de la Moravi. Ardealul era pe vremea aceia otail de pAduri. i se intreabd cineva, cum Finii, carierau deprin§i cu baltile cele marl, Balaton-ul din Un-garia este numit dup5 numele slay de : baltd i Turcii,cari erau vandtori, deprin§i sà-§i incure caii in stepe,puteau sd aibd dorinta de a se a§eza in desi§urile decopaci milenari cari ocupau p5mântul ardelenesc.

Patima pe care o au multe neamuri ast5zi deintinde hotarele chiar peste pamânturile nefolositoarenu exista pe vremea aceia. Cineva fdcea rdzboiu pentrupradd sau pentru ca§tig, pentru putinta de cre§temijloacele de hrand prin ceia ce dklea pämântul sautineau la indemânâ oamenii. Dar, clack in partile dedincoace de Tisa, pe ale cdrii maluri amandou5 de sigurca au fost de la inceput i pescari maghiari, pämântulnu era deschis pentru culturà i pentru inceputurileplugariei, pentru care Ungurii vechi nu au nici cuvin-tele corespunzdtoare, locuitorii s5manati prin poieneleArdealului erau putini la numär, träind in sate, fArdniciun fel de bogatie ord§eneascd, a§a incat ei puteaufi intrebuintati numai ca ni§te aliati intru apärareahotarelor de Rdsdrit de cdtre barbari.

A§a fiind, numai prin anul noo se g5sesc dovezi se-2

ai

,

asi

pi

10

rioase despre stapanirea Ungurilor in partile de la Rd-saritul Tisei 5i mai ales in partile dincoace de muntiiapuseni ai Ardealului. Aceasta nu o spun numai Ro-

ci 5i istorici sa5i, cari scriu cel putin cu ne-partenire fata de Unguri, dacd nu cu un sentiment depriinta fata de ace5tia (vorbesc, inainte de toate, deSa5ii din generatiile mai vechi). Când au intrat in par-tile care erau sa se cheme Ardealul 5i care Ardeal dealtfel nu s'a intins decat pand la hotarele partilor ro-mane5ti ramase fard stapAn strain, adecd Tara Oltului5i Tara BArsei, ei au avut un singur gand: sã intareascaprin cetati de granita stapanirea lor asupra pamântd-rilor pana la hotarele carora ajunsesera. Cum Moraviiimprumutasera de la un Stat mai vechiu decat al lor,al Francilor, stramo5ii Francesilor de astazi, cari cu-ceriserd Europa centrala i rasariteana cu armele i a5e-zasera pretutindeni cetati cu parcalabi i episcopi, ur-ma5ii regelui Stefan cel Sfant au facut acela5i lucruin pragul Ardealului. Aici au gasit o cetate, odinioardslava, pe urma romaneasa, Belgradul, Cetatea-Alba,precum un alt Belgrad ii luasera de la Moravi 5i fa-cusera din ansul Cetatea-de-Scaun (Szekes-Fehervar),5i in acest Gyula-Fehervar al Ardealului, care s'a alca-tuit atunci ca provincie a regelui, au a5ezat Un episcoplatin, apusean, i un numdr oarecare de osta5i,

iobagi, adeca terani din partea loculni, lasati Ii-

ben sä indeplineasca sarcina de aparare. Fara deexistenta acestor iobagi, ar fi fost cu neputinta sa' seintemeieze i pastreze aceste graniti, tfirziu cuceriteamenintate necontenit de neamurile turce5ti, ramasepagane, din Rasarit.

Lupta aceasta se dadea, prin urmare, in rândul in-taiu, nu intre Unguri i locuitorii mai vechi ai partilorde dincoace de Tisa sau de peste muntii apuseni dinArdeal : ea se dAdea intre cre5tini i pagani, precumtot intre cre5tini 5i pagani se daduse lupta intre Franciide cari am vorbit mai sus 5i intre Saxonii din Ger-mania sau Avarii i Hunii din Panonia.

Deosebirile nationale, de care vorbim a5a de mult

-

a5a-nu-tnitii

manii,

11

astAzi §i care last urme a§a de adanci in sufletul nostru,nu aveau pe atunci niciun fel de valoare. Nu se poatevorbi de Unguri invingatori ca Unguri §i de Romaniinvin§i ca Romani. Si este nebun cine Ii inchipuie cdde atunci trebuie sa porneasca ura intre aceste cloudpopoare, gasind astfel o indreptatire in imprejurdrileistorice.

Ungurii cei vechi erau, fait Indoialà, pagani, fArd sa§tim, decat foarte slab, care era acest pAganism, dincare a rAmas doar numele maghiar pentru Maica Dom-nului. Dar a§a erau imprejurArile atunci, incfit in Europanu putea sa rdmand nimeni farä sa treaca prin apabotezului. De aceia, supt anumite influente, in specialde la Germanii din Bavaria, dar care erau fart indoialddatorite in cea mai mare parte §i locuitorilor celor vechi,

cum s'a intamplat in Balcani cu cre§tinarea Bulgarilor-Turci a§ezati peste Slavi cari nu erau altii cleat Ro-manii §i vechii Traci slavisati , Ungurii s'au Molt cre§tini.

Dar cre§tinarea lor se datore§te §i unui amestecde-a dreptul i hotkator al Sfantului Scaun din Roma.Acesta, socotindu-se indeplinitorul vointii lui Dumnezeupentru a aduce pe toatã lumea in Biserica lui Hristos,intrebuintase la inceput pe Francii lui Carol-cel-Mareca sä supund cu sabia lor pe toti necredincio§ii. Dar,de la o bucatà de vreme, prin impartiri lduntrice §iprin alte pdcate, Statul carolingian nu a mai fost instare sä indeplineasca o sarcind apostolicd. i atunciSfantul Scaun s'a gandit cui incredinteze apostolatulacesta in Räsdrit, pentru cd regii germanici, cari infä-ti§au numai o parte din mo§tenirea lui Carol-cel-Mare,nu erau in stare sä-1 indeplineascd decat doar dincolode raul Elba §i de-a lungul Mani Baltice. Papa a statun timp la indoiald intre Poloni §i Unguri, intreban-du-se cui trebuie sà i dea Coroana aceasta apostolicd,in care se cuprindea datoria de a luptà §i impotrivapaganilor §i impotriva cre§tinilor neascultdtori de Roma.14a urmd a dat-o lui Stefan, care Vaud atunci fusesenumai Voevod, cum era obiceiul la Slavi §i la Romani,§i purta numele de Vajk, de o potriva cu numele luat

AACACE141E:

PIPULM.0

?.?

,

'

sa-i

,

14,031...10TE 0

4,.

12

§i de Romani de la Slavi, de Voicu, a cdrui insemnarenu este alta decat lup". , '

Asa Meat, atunci and regii unguri, biruind cudesavarsire pe päganii din ,insd§i tara lor, foarteinddrätnici timp de o sutd de ani, au ajuns in partilelocuite de Romani si de unele rama§ite de Slavi Incaneromanisati, ei veniau intr'o manA cu sabia, dar incealaltd cu crucea latind, care aceasta era steagulrdzboiului lor, §i. nu un steag national. Cine dintreRomani a vrut sa treacd de la vechea credintd räski-teanä, pe care o primiserd i unii dintre Unguri, intara cdrora pOnd mai tarziu s'au gasit mändstiri orto-doxe, a intrat de drept in clasa stApanitorilor.

Tot a§a s'a intamplat, de altfel, §i la alte popoarede origine turceascd, ca Turcii otomani, cari, card s'aua§ezat in Europa rdsdriteanä, erau putini i nu doriaunimic mai mult decat sä-§i alipeascd elementele gäsite,pentru intemeierea i intdrirea Statului lor. Turcii, fiindmusulmani, de §i nu chiar de prea multä vreme, ori-eine dintre Greci, Slavi, Albanesi sau Romani se invoiasa treacd macar de forma la legea lor musulmana seimpartd§ia de aceleasi drepturi de a face räzboiulde a carmui ca i Turcul cel mai adevdrat, cu strOmo§iiveniti din mijlocul Asiei Centrale.

Mai tdrziu s'a scris povestea inträrii Ungurilor inArdeal, dar Cronica in care se povesteste aceasta estetärzie si multi o a§eazä, cu dreptate, dupd anul 1200,prin urmare la trecerea de cel putin o sutd de ani dupdasezarea episcopului catolic la Balgrad. Scriitorul,care cunostea atunci alte timpuri, s'a ingrijit sä spundc'd in aceastd tard erau o multime de Voevozi romani§i bulgari. Cdci pe vremea aceia se intemeiase, §i cu ciobaniidin Balcani, o Imparatie slavd, dincolo de Dunäre,care in unele momente §i-a intins puterea i asupraunor anumite puncte de pe malul din fata, fOrd caaceasta sà fi avut, vre-odatd, o adeväratä insemndtate.

intre Voevozii acetia i intre Ungurii de un singurfel s'ar fi dat lupta i s'ar fi fäcut apoi intelegeri, §iastfel locuitorii cei vechi s'ar fi ldsat biruiti §i stapa-

!

,

Si

- -

13

niti de cei veniti peste ei. De aici numele unui Gelu"0 ale altor Voevozi, ardeleni sau banateni, in cari ceimai multi dintre istorici nu mai cred astazi de loc,astfel de nume fiind luate din cantecele de biruintape care le iscode5te orice popor cu privire la ispravilesale din trecut, dar in care nu se cuprinde cleat ofoarte mica parte de istorie adevarata.

Am spus lucrurile acestea ca sa se inteleaga ca lainceputul convietuirii dintre Romani i Unguri, in Ar-deal §i in partile vecine, nu a fost niciun razboiunational, fiindca nici de o parte, nici de alta, nu eracon5tiinta nationala.

Din partea Ungurilor a fost indeplinirea unei misiunicre§tinatoare, unificatoare cu Biserica romana, care i-arfi putut duce §i pana la margenea Europei i pand laregiunile cele mai vechi ale lor din Asia, daca ar fiavut mai multd putere, iar, din partea Romanilor, afost, fata de Unguri, ca i mai tarziu fata de Sa§i, oprimire binevoitoare, ca din partea unor oameni carifaceau plugaria ici §i colo, dar cari se indeletniciau,inainte de toate, cu cre§terea vitelor i cari, cand erauplugari, nu puteau sa vada in Unguri, abia ca§tigatipe alocurea pentru agricultura, ni5te navalitori lacomi,doritori sà iea o parte din pamantul pe care locuitoriicei vechi 11 deschisesera pentru cultura.

c,

-

;

Pamantul acesta ardelean se cerea intaiu aparatpe urmd facut mai folositor, printr'o populatie maideasa si mai inaintatä.

Regii unguri au avut aceasta indoita purtare, pas-trand inaintea ochilor, mai presus de toate, acea mi-siune de regi apostolici, care i-a dus mai tarziu si din-colo de Carpati, in viitoarele Principate, Tara-Roma-neascd 5i Moldova, 5i dincolo de Dunare, in 'Agilesarbesti i bulgaresti, unde au ajuns un timp sa fie

stapanitori de pamanturi destul de intinse, pe care nule-au putut pastra.

Granita rásáriteand de catre barbari, cari roiau din-colo de Carpati, venind din fundul stepei, fail a stapanipamantul, ci supuind la dijma si la alte ajutoare pelocuitorii cei vechi, nu a fost aparata de la inceputde Secui, al cdror nume nu inseamnä altceva decat,locuitori de judet", cum si Romanii ii aveau viatalor cea veche oranduitä tot pe judete, adecd pe bucatide pamant unde Szaunul de judecatà ii avea un omales dintre ceilalti, pentru a indeplini aceasta sarcina,mai insemnatä cleat oricare alta pentru legaturiledintre oameni.

Sant, adevarat, Secui, de si in numär mic §i in alteparti ale Ungariei. Dar despre Secuii din cele TreiScaune (Scaunul de judet, adecä judetul) nu se vor-beste decal dupd anul 1200, §i vom vedea indata carorimprejurari li se datore5te asezarea lor pe latura apuseanaa Carpatilor.

Ldflinceput, prin urmare, iobagilor, ca aceia de la

A

. .

,

16

Balgrad, ca aceia cdrora ii s'a dat in samd ocrotireaocnelor din Dej, sau de lâng5 Sibiiu, sau a altor locuriinsemnate pentru pdstrarea terii, li-a fost incredintataapararea: acestui fel de locuitori mai vechi, cari erau,precum am spus, si de foarte veche origine romäneascd.

Parerea cä Românii ar fi venit mai tdrziu din Pe-ninsula Balcanica nu este intru nimic intemeiatd, i iatade ce.

Romanii sträbdtuserd de mult in Peninsula Balcanicdtrecuserd chiar Dundrea, child Impdratul Traian s'a

hotdrit sd pund capat Statului dacic al unui Decebal,care era puternic nu numai prin el insusi, ci prin faptulcd in jurul lui se strângeau toate semintiile barbare,sarmate sau germanice.

Dacia a fost cuceritd, i oameni din mai multe partiale Imparatiei au fost asezati acolo, pdziti efectiv desoldatii romani: negustori i industria5i din deosebiteleprovincii ale Imparatiei.

Dar a venit o vreme grea pentru Romani: Barbarii dinOrient inaintau necontenit cdtre pärtile de Miazdzide Apus. Este o gre5eald s5 se creadd cä ei urau Roma

cd Roma se uita cu groazd la dansii. De fapt,Roma cu stdphnirea ei se intindea de drept asupralumii intregi ; barbarii erau plini de respect fata decivilisatia omei i cu ea erau in stare sd incheie totfelul de itivoieli in ceia ce prive5te viata la hotareleImparatiei sau pe pämântul chiar al acesteia. Nu sepoate vorbi de o spaima care ar fi cuprins pe Romani,pe la 270, inaintea Gotilor germani. Cd Aurelian si-aretras legiunile dincolo de Dunare nu insemneaz5 cd elintelegea sa paraseasca o arã, ci era numai o retra-gere de front, ca acelea care s'au fdcut in timpul ma-relui rdzboiu, Imparatii fiind gata totdeauna sd seintoarca, asa cum au facut-o de multe ori in cursulveacurilor.

Barbarii erau asezati pe pámântul Daciei nu ca nistedu5mani, ci ca niste oameni legati de Imperiu prin in-deplinirea unei sarcini de grdniceri. Astfel putea sd fiecineva Roman si supt Goti i cu atat mai mult in

r

§i

0

5i

17

partile pAräsite de ImpArati, unde veniau s5 se asezeGotii. Dincolo de Dunäre nu era sigurant5 mai marefata de nävAlirile barbarilor, a cAror tinta era sä ajungAla Constantinopol, iar Dun Area, cum o stie oricine, sepoate trece oricand, in mijloc de iarn5, sau i altfel,pe luntre. Pe de altd parte, nu pleaca usor omul careii are pamantul lui, i nici ciobanul nu se poate muta,pentru ca. viata lui este impArtitä intre sdlasul de var5si de iarnd al oilor sale, si acela care este deprins, caMocanii azi, in tara noastrd, s5 treaca de la muntela baltd si de la baltä la munte nu poate g5si in Bal-cani cleat tocmai in fund, in Tesalia, o tard potrivit5pentru conditiile insesi in care se face pästoritul.

In Balcani a fost, de sigur, inca' din timpuri maivechi, o mare populatie romAneascA, i atatia SArbi deastAzi nu sant altceva cleat vechi elemente romaniceslavisate. Dar de aici nu iese Ca' toti Romanii cei vechiar fi trecut dincolo de Dundre, ar fi stat o mie de ani

dupd o mie de ani s'ar fi intors inapoi. Nu aveaude ce sà plece. In Balcani erau cautati ca iarba deleac, i Craii sarbi nu §tiau cum sa lE pregateasca maibine sdlasuri ca plugari pe pamantul mAn5stirilor in-temeiate de (latish.

Stdpanitorl greci, sarbi 5i bulgari erau de aceiasilege cu Romanii. i, pe atunci, a trece in tara unuistdpanitor de altä religie era un lucru mult mai pri-mejdios decat a te muta . de sul5t stäpanirea altuia.

Pe la 1200 §i 1300, regii unguri, potrivit cu ins5simenirea Coroanei lor, aveau datoria de a aduce pe ori-cine la credinta catolicA. RomAnii din Balcani nu aveaunicio dorintk fiind legati de credinta lor veche, precumse dovedeste i astazi de clasele populare ale acestuipopor, sà treaca de voie, sau mai ales de silk la akacredinta. DacA ar fi trecut din Balcani, atunci ar figdsit intre Dundre i Carpati locuri asa de largi, Incanu ar fi fost nevoie sä se strecoare prin trecdtorile mun-tilor ca sd-si gäseascd o noud patrie pe pAmantul regilor.

1

.

§i

_

.

18

Dar, in aceasta parte, populatia se dovedeste foarterara pe la 1300. 0 incercare de a face un Stat ro-mänesc in Vlasca si in Dobrogea, Inca de la anul moo,nu a izbutit. i intemeiarea adevaratei vieti de Stata Romanilor a pornit nu de la Dunare catre munte,ci de la munte catre Dundre.

$i, incheind aceste lamuriri, cu care m'am simtitdator fata de o patima care nici astazi nu vrea sa selinisteasca, ei bine, daca s'ar fi mutat toata multimeaaceasta de oameni, pe o vre ne cand sant cronici, carepovestesc 5i cele mai mici schimbari politice, cumeste cu putinta ca niciun rand sa nu se gaseasca nicairiin insemnarile oamenilor din acea vreme ?

Da, Romani au gäsit in Ardeal Ungurii i, alaturi cuepiscopii, cu parcalabii regelui apostolic, Romanii auurmat si mai departe sá apere un pämant care fusesetotdeauna al lor.

Iobagii de la inceput au ajuns sa piarda din ce ince insemnatatea lor, dar in sufletul oricdrui Roman aramas o amintire din vremurile and ei erau ostasiinobilii acestei tad. De aici vine ca, i supt cea maigrea _apasare, care nu a fost nationala, ci sociald, ei aupästrat acele mari insusiri de demnitate omeneasca,prin care se dovedesc neamurile care au fost odinioarastapane.

Dar numai cu Romanii din tail si cu mici cete deUnguri raspandite de a lungul Ardealului, caci nicairinu intalnim siruri care inainteazd, ci numai insule sä-manate, i cu populatie straina la mijloc in massemari, nu putea sa se faca un adevärat castig regelui.El a adunat, prin urmare, oameni de pretutindeni,chemandu-i, cu privilegii speciale, pentru a-i intrebuintain acelasi timp 5i ca locuitori, i ca invatatori in ceiace priveste cultura, i ca aparatod ai provinciei do-bandite.

De aceia s'au adus de la departatul mare ran alRinului, din partile de sus 5i rnijlocii ale acestei intinseape, sateni germ ini cu sange atnestecat, intre inainta5iilor gäsindu-se i Gali 5i Romani, 5i ace5ti sAteni, cari

1

'

,

, _

5i

19

urmau marea mi5care de atunci, de la Apus la Rasarit,au fost a5ezati in deosebite parti ale tinutului ar-delenesc.

Pe pamantul care li se daduse, se aflau i Romani,cari s'au imparta5it de situatia oricui se afla supt obla-duirea acestor oameni cu drepturi deosebite.

Legatura dintre Sa5ii din satele mari, ajunse pe urmaa fi ora5e, de pe urma inlesnirilor de negot, i dintreRomani arata foarte bine, precum o aratä i felul deimbracaminte al Sa5ilor i multe insu5iri ale lor, càRomanii de pe pamantul regelui, incredintat Sa5ilorde pe fundus regius, nu erau venetici chemati de aiurea,fiindcd atunci nu ar fi 5tiut Sa5ii cum s Ii dea maimulte drepturi, a5a cum se face unor coloni5ti, ci toc-mai a5ezamintele lor, din care nu lipsesc insa i anumitea5ezaminte indatinate, pe care Sa5ii le-au respectat,dovedesc ea' ei au fost oamenii gasiti aici, pe cari noiiveniti i-au intrebuintat ca sa afle de la dan5ii tainapamantului 5i a cerului, a felului de viatd, felul cumse pot trage foloase din inlesnirile pe care nu le cu-noscusera aiurea.

Satenii sa5i erau priviti ca luptatori. Cum in cursulvremurilor s'a dovedit ca ei nu ajung, regii unguris'au gandit sa aduca osta5i mai deprin5i sa lupte cubarbarii, oameni cari, inainte de toate, aveau o alcd-tuire rnilitareasca. Si pentru aceasta, precum mai tarziuau chemat din Locurile Sfinte, din Palestina, pe ca-valerii francesi ai Sfantului Joan, Ioanitii sau Ospita-lierii Spitalului Sfantului Mormant, i au incercata5eze in Oltenia, dar nu s'au putut intelege cutot a5a, pe la 1200, au acivat in Tara Barsei pe Ca-valerii germani ai Spitalului Sfintei Marii, a5a-numitiiTeutoni, cari aveau dreptul sa se intinda 5i de o partea Carpatilor 5i de cealalta Lor li se datore5te Bra-5ovul, ajuns apoi Ora5u1 Coroanei (Kronstadt), 5i a-

5ezarile de la Campulung 5i de la Milcov. Cum peatunci rataciau prin Muntenia cete de Cumani, de rasaTurcilor, rama5i Inca pagani, ei au trebuit sa aperepe episcopii cei noi ai Cumanilor. Dar, cum ace5ti

=

-

..

sa-idan5ii,

- 20 -

cavaleri nu erau asa de supusi ca SasH, regele i-asilit, cu toata ocrotirea Papei intinsa asupra acestorluptatori inchinati lui, sa pdraseasca pamanturile pecare se a§ezaserd o bucata de vreme. Dar Cavalerii gra-madiserd oameni de pretutindeni la granita rdsdriteanä:in randul intaiu Unguri, dar i unii Romani din massaveche a populatiei romanesti din vaile Carpatilor, pecari nimeni i nimic nu i-a putut instraina din sala-smile lor cele vechi De acolo se trag Secuii de astazi,rama§i dupa plecarea Teutonilor in sama regilor. Cateun loc intarit, care mai pdstreaza numele Maicii Dom-nului, Marienburg, Feldioara romaneasca, sau atateasate cu nume de sfinti din Secuime arata Inca in ceimprejurari §i supt ce obladuire, osta§easca i religioasain acelasi timp, s'au facut a5ezari1e acestea.

Incetul pe incetul, foarte multi dintre Romfinii decredinta rdsdriteana cad erau asezati aici ca graniceris'au pierdut, ca religie intaiu, apoi ca limba, dar nu§i ca neam, in randurile Secuilor din cele Trei Scaune.

Asa ajungem pant catre sfarsitul partii din IstoriaRomani lor care se chiama veacul de mijloc.

In tot acest timp se poate vorbi de lupta intre pa-gani si crestini, de intrecerea intre Biserica Apusului,infatisata de regii unguri, i intre Biserica Rasdritului,de care se tineau locuitorii vechi, se poate vorbi deimpartiri de pamanturi intre locuitorii cei vechi §i

noii veniti, dar de sentimente nationale, de luptd,pentru ca un neam sà nimiceasca pe celalt, de uraunora, cad vorbesc o limba, impotriva celor cari seslujesc de aka limba, de asa ceva numai oamenii dinzilele noastre, orbiti de patima i calauziti de neinte-legeri, pot sa se foloseasca pentru scopuri rele careau adus i poate vor aduce Inca atata nenorocire inomenire.

11%

.

.

_

Impotriva neamurilor pagane ratacitoare din RäsArit,popoarele a§ezate de la Apusul Carpatilor, toate po-poarele de acolo duseserd o lupta de cateva veacuri.

Ce lucru era mai firesc decat ca, atunci cand, pe lajumdtatea veacului al XIV-lea, de pe la 1350, au ra-sarit in partea de Miazazi §i restul Europei Turcii oto-mani, intaiu ca osta§i cu plata ai Imparatului dinConstantinopol, apoi ca stapâni prddatori ai tuturordrumurilor de negot, acelea§i popoare cre§tine §i a§e-

zate, deprinse a träi unele langa altele, s'a se uneascasupt calduzirea regilor apostolici ai Ungariei, pazitoriai cretinatatii in aceste parti, pentru a se impotrivipaganatatii asiatice, care se indrepta impotriva lor?

Pentru sarcina aceasta de aparare erau la indemana,nu numai Romanii din Ardeal i din partile vecine,dar §i cloud Tani Romane§ti, care tocmai atunci, inlegatura cu drumurile marl de negot, se alcatuisera §iasupra cdrora, la inceput, regele Ungariei, care nucucerise insa niciodatä acest pätnant, i§i insu§ise anu-mite drepturi, pe care nu era in stare sa le prefacd instäpanire adevarata.

Dupà ndvalirea cea mare a Tatarilor, cu o sutd deani inainte de a Turcilor, regele Ungariei trebuind safuga pana la termul Wadi Adriatice, cand s'a simtitnevoia de a se apara impotriva unei intoarceri a aces-tui neam, hrisovul de a§ezare al Cavalerilor Ioanitipomene§te dincoace de Carpati de Romanii a§ezati injudete, având in frunte juzi sau cnezi, unii dintre dan§iifiind chiar Voevozi, cutare atarnator de Coroana un-gara, iar cutare altul liber.

41

-IV..

-

ogLIOTEE

ICIDElt!fl

22

A§a a fost, la Rdsdrit de cetatea ungureasca a Se-verinului, adecd a :74ântu1ui Severin, cu loan §i Fdrca§,adecd VAlcea, de la care numele jud4ului romdnesc alWith ; a§a a fost in valea Jiiului, pdnd in pdrtile Hate-

cu fratii Litovoiu §i Barbat ; a§a a fost, de si-gur, cu acel Roman, de la care vine numele tinutuluiromdnesc Romanati, §i, dincolo de Olt, cu Seneslav, dinvechea cetate a Arge§ului, la Poienari, a cdrui stAph-fire era mdrgenita numai de pddurile cele mari aleCumanilor la Miazdzi, Dell-orman (Teleormanul de as-tdzi), de vechea Vla§cd, stdpânitd, undeva, de dincolode Dundre, de tinutul de terani liberi ai Muscelului, inmijlocul cdruia Teutonii i§i intinseserd stapanirea pestesatele din Câmpulung, §i de acel drum de la Bra'§ovla Braila, prin partile de ocne ale Slänicului, asupracdruia regii Ungariei, o bucata de vreme, §i-au insu§itun drept, legand aceastd Prahova de Tinutul catolical Milcovului §i de ocnele celelalte de la Baal'.

Regele a vrut sa facd impotriva acestor juzi §i Voe-vozi ceia ce Meuse impotriva Cavalerilor Teutoni, adecdsã ia tam in deplina stapanire. Si, atunci, tara luiLitovoiu §i Bdrbat s'a sfdrdmat printr'o infrângere pecare o pomene§te, in partile Inidoarei, Raul lui Bdrbat ;Domnii din Arge§ au fost mo§tenitorii bor.

S'a intemeiat astfel Marele Voevodat §i Domnia, cudrept imparatesc deplin asupra tuturor Romanilor, atoatd Tara-Romaneasca". 0 noud dinastie, purtandnumele, de origine cumand, de Basdraba al intemeieto-rului ei, a ajuns destul de puternicd pentru a-§i intindestapanirea, cdtre sfdr§itul veacului al XIV-lea, pdnd laBrdila, la Giurgiu §i la Nicopol, in stare chiar, prin inte-legere cu Sultanii de la Adrianopol, sa stapaneasca §iora§ele de pe malul celdlalt al Dundrii, ca Vidinul, Nico-pol, Silistra, Vicina, de la Dundrea-de-jos, §i Chiliadintr'un ostrov al gurilor rdului.

Iar, la o jumdtate de veac, din Maramurd§, care eraun tinut lasat pe seama cnezilor §i Voevozilor romani,cavaleri ai regelui Ungariei, din neamul cavaleresc alAngevinilor, care se a§ezase in veacul al XIV-lea in

gului,

23

Ungaria, s'a coborit, pentru a intdri granita rasariteand,apdrata pand atunci de Sasii din Bistrita si din Bra-sov i de Secui, un Dragos, cu fiul sau Sas, cari aufost inlaturati de alti Romani, ramânând ai lui Dragos,pant tarziu, cu mändstirea lor tindtoare numai de Cons-tantinopol, intre cei mai man stapanitori ai Ungariei:a ajuns astfel, pe la 1490, un Dragfy, Bartolomeiu,Birtoc, adevarata capetenie de margene in aceste partifasaritene. Dar, dacd neamul lui Dragos si a pastratrosturi maramurasene i, mai intinse, in Ardeal, el apierdut staphnirea de la Räsaritul Carpatilor, pe apaMoldovei, avândui resedinta in vechea cetate de minede argint a Bali sau Cetatea Moldovei, Moldvabánya aUngurilor, Stadt Mulda a Sasilor, i aceasta a douaprovincie ungureasca in Nord a devenit liberä roma-neasca prin a§ezarea lui Bogdan, Voevod maramurasean.Nu a trecut nici jumatate de veac, 5i aceastä tard a

Moldovei ajunsese i ara Sucevei i ara Siretiuluitara Prutului, prinzand la Nistru drumul de negot carestdpanirile tataresti din stepa. Roman Voevod, urmas allui Bogdan, s'a putut intitula Domn românesc alMoldovei pand la Marea cea Mare".

Intre Romanii din Maramufas, intre cei din ValeaMurasului, nemesi catolici, cu hrisoave de la regii Un-gariei, asezati in judetele române§ti, intre Banatenii dela Lugoj i Caransebes, ostasi din neam in neam, intreacesti nobili români de lege latind, de o potriva cunobilii unguri, sau rämânând ortodocsi i ridicand bi-serici fasáritene cu inscriptii slavone, ca in partile Ini-doarei pe la 1400, i intre Domnii munteni, daruiti deregii Ungariei cu tara Oltului, un ducat nou al raga-rasului, cu satele din margenea Sibiiului, un limit alAmlasului, mai tarziu i cu alte stapanin ardelenesti,la Gioagiu i Vint, i intre Domnii moldoveni, primitide la o bucata de vreme ca vecini liberi de un regeca Ludovic-cel-Mare i ajunsi, supt Stefan-eel-Mare, inveacul al XV-lea, apdrdtori ai Ardealului din voia re-gilor, ocrotitori ai Sasilor i comandanti ai Secuilor,stapani apoi pe intregul grup de sate de la Ciceu, pe

-

5i

24

targul cel mareLde pe Tarnave de la Cetatea-de-Balta,mai tarziu pe insa5i Bistrita, marele centru sasesc, s'ainceput o opera de lupta impotriva Turcilor, 5i cu totiiimpreuna, supt Angevini, supt mo5tenitorii lui Sigis-mund Imparatul, supt regii cei noi ai Ungariei, au facutzid de aparare impotriva Musulmanilor.

In acest timp, nu odata, dupa obiceiul de a legatarile prin juraminte de vasalitate, care nu necinstiaupe nimeni, dar care nu impuneau Domnilor romani nicisarcina de a plati tribut, nici aceia de a da ajutor deoaste, s'a alcatuit acest front glorios de aparare aEuropei. In el nu sant mai mari 5i mai mici, stapa-nitori i stapaniti, ci osta5i cu acela5i drept, putandu-5ica5tiga acelea5i merite. 0 bucata de vreme, regele Un-gariei era comandantul de capetenie, apoi din judeleleromäne5ti ale Ardealului de Apus se ridica cei doi Ro-mani Joan i Iancu din Indioara, dintre cari cel maimare a ajuns, trecand prin Italia, unde a invatat me5-te5ugul armelor 5i a ca5tigat bani, aparator al Bana-tului i Voevod al Ardealului, in sfar5it regent alUngariei, dupa moartea lui Albert, ginerele lui Sigis-mund. Slavii din Balcani i-au zis in cantecele lorIancu Voevod. Ceva romanesc a ramas intotdeauna infiinta lui, i poate i Salageanca, sotia lui, avea acela5isange cu dansul, de 5i, bine inteles, erau catolici i ne-me5i. Legaturile lui cu Domnii din Moldova 5i Tara-Romaneasca au fost foarte stranse. Nu era un stapan

doi supu5i tcari au purtat lupta, ci o singura mareoaste cre5tina, in care Romanii, alaturi de Secui, deunii Sa5i din ora5e 5i de nobilimea ungureasca, au statin randul intaiu al luptatorilor.

Fiul lui Joan Hunyadi, care 5i-a descoperit originearomana, din neamul Corvinilor, se credea inrudit cuDomnii munteni, can Ii aveau ca semn corbul, in lo-cul vechiului vultur. Mafia§ Craiul s'a indreptat carealte scopuri. Ca un Imparat al Apusului el a stapanitBoemia 5i a cucerit Viena, unde era sa moard. Atuncisarcina de aparare impotriva Orientului a cazut asupraDomnului Moldovei, tefan-cel-Mare. Frontul a ramas

§i

25

acelasi, dar acum 1-a comandat Moldoveanul, i aceastaa urmat pand la sfarsitul, in anul 1504, al lungiirodnicii lui Domnii. Un ,§fert de veac dupa ce 5tefanal Moldovei a inchis ochii, vechea Ungarie muria suptloviturile Turcilor in mlastinile de la Mohacs. Din sfa-ramaturile ei, Casa de Austria a luat o parte, la Nord,la Vest si la Sud, iar Sultanul Soliman asezatPasa in Buda.

Viata libera a Ungariei, o bucatä de vreme i cutitlul regal, pe care ai nostri 1-au pdstrat tuturor prin-tilor maghiari ai Ardealului, s'a mdrgenit in acest Ar-deal si in partile banatene, crisene i maramurasene.

Cu ce s'a tinut aceasta parte, ramasä crestinaliberd, a vechei Ungarii? Cu indreptarea, de sigur, afamiliilor maghiare Zapolya, Báthory, Rákóczy, Bethlen,Kemeny, Apaffy, o bucata de vreme i un Romandevenit catolic i names Acatiu Barseanul, Barcsay

un alt Roman, Gaspar Beches, era sa ajunga Crain,impotriva lui 5tefan Báthory, cu vre-o suta de aniinainte, cu banii iesiti din negotul Sasilor, can nuingaduiau sd intre oastea Craiului in orasele lor, cuvitejia Secuilor, apdratori de granita, dar i cu muncanecontenita a miilor de mii de Romani, cari locuiausatele cele mai multe, cari patrundeau in margenileoraselor, cari dädeau, din timp in timp, oameni desama, vrednici sa stea pe aceiasi linie cu fruntasiicelorlalte neamuri.

Ardealul, cand catolic, cand luteran sau calvin, de siortodox in adanc, nu a fost niciodata un Stat national,ci o tovarasie intre neamurile indreptatite, intre carenu erau Romanii, i intre vechii locuitori, rdmasi larddrepturi.

Nu poate fi vorba nici de o prigonire nationala aRomânilor, nici de un sentiment de vrajmasie a aces-tora impotriva stapamitorilor pe cari Ii aveau, debine inteles, Domnii din Moldova si din Tara-Roma-neasca, de cate ori, adeca foarte des, intrau cu stea-gurile lor in provincie si se asezau in stranile bisericilorde legea lor, erau primiti cu o deosebita iubire de

1

%

-

§i-a

.

0,

"Y,

5i

si

26

oameni cari aveau aceiasi lege, aceiasi limba i eraude acelasi neam.

and calvinismul nemesilor unguri sau luteranismulSasilor din orase a inceput lupta pentru a ca§tiga cre-dinciosi, s'a intrebuintat fata de Romani limba lor.dacd, mai tarziu, unii Vladici au fost prigoniti, prigo-nirea era un capitol din lupta calvinismului impotrivaortodoxiei.

Ca Romanii nu puteau sa ajunga la aceiasi stare cuceilalti locuitori, aceasta se datoreste faptului ca lumeatraia pe atunci pe temelia hrisoavelor, ca era foartegreu ca un hrisov sä fie sfdramat si era inca mai greusa se dea un nou hrisov acelora cari fuseserd lipsitide dansul.

, - -

r

.

1

,

S.

V.

De pe urma rdzboaielor Casei de Austria cu Turcii,pe cari i-a izgonit de supt zidurile Vienei, li-a luatBuda 5i Pesta, tinuturile de dincolo de Tisa, pe urmä

cete de dincoace, vechiul front ardelean s'a refdcut,de fapt, intre toate natiile.

5i iatd cum: Casa de Austria aducea cu &Ansa o ar-matd de a5ezat in sate 5i ora5e, fire5te nepldcutd lo-cuitorilor ; aducea functionari ; aducea limba germand,pe care cei mai multi nu o cuno5teau ; aducea sistemulaustriac de a privi pe orice locuitor al terii inainte detoate ca un birnic. De aceia impotriva stapanirii aus-triace au fost de fapt toti, chiar Sa5ii deprin5i a trdiliberi pAnd atunci ; cu atat mai mult Ungurii calvini.Atunci, ca sà ca5tige un sprijin, Casa de Austria s'aindreptat spre Romani. A unit cu catolicismul o partedin Biserica lor, a fdgáduit preotilor romani o situatiede avere pe care nu o avuserd niciodatd i a pus invederea frunta5ilor intrarea in dregAtorii. and a fostvorba de lupta impotriva privilegiatilor, marele episcoproman, Joan Inocentiu Micu-Klein, a fost sprijinit, dar,child a fost vorba sd se recunoascd Romanii ca o natieconstitutionala in Ardeal, cererile nenorocitului episcop,instrdinat la Roma pentru a muri in surgun, au fostrdspinse cu o cruzime rece. Numai dupd o adevdratäräscoald, supt Sofronie, a celor mai multi Romani rd-ma5i ortodoc5i, ii s'au dat 5i lor episcopi, dar in frun-tea lor au trecut pe rand cativa Sarbi, cari aveaugrija Rdsdritenilor din Buda 5i din partile de Sud aleUngariei.

.

.

t,

.

si

28

Guvernul austriac, care avea nevoie de birul de bani§i de birul de sange, pentru care a intemeiat i gra-nicerii români, nu a Omit sama niciodata de deosebirile de natie decat pentru a intrebuinta o natie Im-potriva celeilalte. Aceasta cu toate bunele ganduri aleImparatului Iosif al II.lea: el este acela care a läsatrascoala teranilor din muntii Apuseni a lui Horea saloveasca in castelele neme5ilor unguri, dar nu a facutnicio mi5care ca sa scape de la moarte pe acela carese privia ca un Craiu de rascoala al iobagilor remani.Oricine se va mai ridica dintre Romani pentru a serviinteresele austriace va fi platit, dupa indeplinirea sar-cinei sale, cu aceia5i nerecunostinta. -

s . ,

r,

V

.rrl

4

-71

VI.

Dupa Revolutia francesä de la 1789, popoare le au in-ceput sä se simtd mai mult decal in trecut. Pe andinainte, intre intelectualii lor, aici in Ardeal, fuseseacea tov5M§ie care acea pe frunta§ii Românilor säpoatà lucra aldturi de Unguri, §i chiar de Sa§i, deUnguri mai mult chiar cleat de Sa§i, un Samuil Clain§i un Petru Maior fund corectori pentru artile roma,-ne§ti la Tipografia Universitatii din Buda, unde s'autipärit atatea carti ale noastre, un incai lucrând inbiroul invatatilor unguri de pe vremea sa, cu toatäcon§tiinta romAneascd a acestor capetenii in carturdrieale Românilor, cu toatä mandria lor, a§tigatd in §co-lile austriace i romane, cd se coboard din Roma ve-che, de atunci inainte fiecare popor se inchide in cul-tura sa.

Din aceastä culturd, prea strans märgenità, au ie-§it porniri de inchidere, tot mai strinsA, in cetatuipolitice. Cand a venit anul revolutionar 1848, fiecarea stat, cu arma incarcatd, gata sà traga in celAlalt.Romantismul politic a facut atatea jertfe intre cei maibuni. Ungurii au impu§cat pe cel mai de samd dintreSa§i, pastorul Roth. Intre Romanii lui Avram Iancu§i Ungurii revolutionari s'a inceput o lupta de distru-gere, care a sangerat Ardealul intreg §i in care Romaniierau indreptatiti and i§i apdrau dreptul de a trdi caadeväratd natk romaneascd, drept care pAnd atuncinu li se admisese de nimeni. Totu§i, ideia libertátii afäcut pe unul dintre cei mai mari cugetatori §i scriitoriai Romanilor liberi din acel timp, Nicolae Bdlcescu, sa

4

4 4,

%

r

;

;

-

-

,

-

.

30

dea mâna en Kossuth. and revolutia a fost sfaramata.Austria a intins pacea silnica a administratiei saleformaliste. Au trebuit infrângeri ale o§tilor imparate5ti,pentru ca, aproape doudzeci de ani dupa revolutie, sainvie Coroana ungard, dar fart nicio intelegere, 5i a-tunci, pentru viata popoarelor. S'a intemeiat prin ac-tul dela 1867 vechea Ungarie a veacului de mijloc,fart asigurare pentru neamurile celelalte.

and romantismul ingust al politicianilor unguri dinclasa mijlocie, a5a-numitä gentry, a inceput opera dedesnationalisare, zadarnica mai mult decat periculoasa,Viena s'a multamit sa fie unealtd de intetire la inceput,pentru o parasire complecta la sfar5it. In5eiand petoata lumea, ea izbute§te sä facd intr'un moment dintr'ominte ca lui Aurel Popovici mijlocul de raspandire aunor idei care tindeau la instapanirea unei noi tiraniiaustriece. A§a s'a ajuns la marele fazboiu, purtat cuura fireasca ie§itd din astfel de imprejurari.

Si, când s'a hotarât desfiintarea vechilor State de maimulte neamuri, pentru ca fiecare sä fie domn acasA ladânsul, cum insa5i tovard5ia dintre natiile care se pas-traserd atatea veacuri laolaltä facea sd fie impreuna, peacela5i pamant, oameni de mai multe limbi §i de maimulte con§tiinte, aceia ce fusese marea vrednicie §i ma-rele folos al trecutului s'a prefacut in mijlocul de cd-petenie pentru scormonirea unei uri noud dupà razboiu.

Dar vremea romantismului, cu partile bune §i cucele rele, a trecut. Omenirea incepe o viata noud. Ease gAnde5te sa cladeasca o noud civilisatie economicd,pe alt temeiu decAt acela din trecut. Din crisa carezguduie astazi toate societatile capitaliste trebuie salast ceva nou i trainic. Orice om cuminte i§i puneintrebarea : este cu putinta sa se duct mai departe ceimparte5te omenirea in bucati indu5manite, ceia ceeste §i pricina de capetenie a presentei crise ?

Ea se poate resolva numai in cloud feluri: prin (lard-marea intregii civilisatii europene, in dauna neamurilorde mai mica valoare, ori prin reluarea acelei colaboratii,

e

<e-

31

ittai ales a neatnurilor din Europa, de care lumea estelipsitä de prea multä vreme.

Cu gandul la aceasta, avem un mare noroc. Ura estenumai in straturile de sus, hränitä de ziare, de carti

cultivata prin scoli. Jos, oamenii cad depun aceiasimunca se pot intelege intre dan§ii. Teranul roman siteranul maghiar, locuind acelasi pamant, cand sant lasatiin sama lor, fard aitäri, duc buna casa de odinioard.Me§te§ugurile, negotul cer legaturi de care nu se poatelipsi cineva numai fiindca unul vorbeste o limbdaltul alta.

Si, intre intelectuali, de o bucata de vreme, se des-face un interes tot mai puternic al unora pentru cul-tura celorlalti si se gäseste dese ori, supt deosebirealimbilor, acelasi suflet. Iar, in fund, pentru toate na-tiile care locuiesc in Romania, si mai ales pentru acestecloud mari natii, Romanii i Ungurii, se desemncazdInca odata primejdia asiatica, intruchipata in bolsevism,care nu face decat sà puie intr'o nouà forma ceia cea fost odinioard amenintarea Cumanilor, PecenegilorTurcilor otomani.

A se trezi din betia invier§unarilor de ieri este, pen-tru aceste cloud natii, care, in interesul lumii intregi,nu trebuie sa se distruga una pe alta, nu numai odatorie de umanitate, dar i una de proprie con-servare.

,

§i

,t

10.1 o rfc

S.re

BUCL':L$T1 /

*./

§i.

AM!

SToRt?-

PIE,

VA

leai

i-de

-Mun

te

TipografiaDatina Romineascils

u

VAlvaii-de-Munte