COMPORTAMENTE EVAZIONISTE Copiii pot reacţiona neaşteptat la situaţii concrete de viaţă. Reacţiile negative se structurează pe mai multe niveluri, ele fiind însă reacţ ii predominant afective şi subiective. Copilul adoptă de multe ori comportamente inadecvate în relaţiile cu ceilalţi, precum şi în atitudinea faţă de sine însuşi. Ne vom opri asupra unor asemenea conduite şi anume: egosimul, negativismul, răsfăţul, încăpăţânarea, minciuna, furtul, fuga de acasă sau de la şcoală. Egoismuleste dragostea e!agerată de sine. "goistu l raportează totul la sine şi acest lucru duce la izolarea lui faţă de ceilalţ i. "goismul nu este ceva înnăscut, permanent şi nemodificabil, fiind de cele mai multe ori un efect al răsfăţului. Când un copil are înclinaţii spre egoism, părinţii trebuie să fie atenţi, trebuie să#l educe în direcţia respectului pentru oameni, renunţând la comportarea greşită de a se supune dorinţelor imediate ale copilului. Negativismul, neascultare a, nesupunerea aceste trăsături strâns legate între ele se manifestă prin refuzul sau rezistenţa opusă în faţa cerinţelor e!terne. Cauzele care pot sta la baza acestor manifestări sunt: e!igenţa iraţională sau lipsa de autoritate, răsfăţul, neînţelegerea necesităţii respectării unor cerinţe. $rebuie să facem distincţie între nesupunere, neascultare pasivă provocate de inerţie, de o fire visătoare sau uitarea unor cerinţe şi nesupunerea activă izvorâtă din revoltă, din dorinţa de a nu se supune. %vem nesupunere parţială &faţă de un profesor, un părinte' şi nesupunere globală, ceea ce duce la grave devieri de comportament. (n astfel de situaţii vina aparţine ambelor părţi implicate. )escoperind erorile făcute, putem negocia noi reguli de comportament. "ste importantă consecvenţa în aplicarea regulilor respective. Răsfăţuleste un factor negativ în dezvoltarea copilulu i. )eşi se confundă, de multe ori, cu alint are a, e!istă însă deosebiri între ele. *ricărui copil îi place să fie alintat. )acă alintarea este e!agerată, trecându#se peste limita normalului, se a+unge la faza anormală de răsfăţ. Răsfăţatul, cu de la sine putere, îşi permite multe gesturi nepermise la vârsta lui. ărinţii pot remedia defectul răsfăţului înainte ca acesta să se transforme în egoism. Încăpăţânar ea -n copil este eticetat ca fiind încăpăţânat dacă persistă cu îndâr+ire într#o atitudine negativă faţă de o obligaţ ie impusă de adul ţ i. "a este o comportare negativă şi nu trebuie confundată cu ambiţia. %mbiţia este un sentiment constructiv, care poate deveni creator. (ncăpăţânarea este un defect, nu o calitate. )o+enirea pe un ton calm şi fără să fie însoţită de ameninţări fără rost este eficientă. Cearta şi morala făcute unui copil încăpăţânat nu trebuie să se desfăşoare în public. " de preferat ca discuţia să se facă mai târziu, când criza de încăpăţânare a trecut şi se poate discuta liniştit cu copilul. Când copilul şi#a recunoscut vina şi promite că nu va mai face, ne putem declara mulţumiţi ca părinţi. Minciuna este o conduită de escivare, în general destinată să evite o mustrare. )e multe ori, în mod inconştient, părinţii îşi învaţă propriii copii să mintă, prin promisiunile zilnice care nu sunt îndeplinite. )acă un copil va fi pus să mintă că unul dintre părinţi nu este acasă, atunci când e căutat de o persoană nedorită, greşeala va fi dublă, el va fi învăţat să mintă şi este învăţat că poate trece peste obligaţiile sociale recurgând la minciună. Copiii nu sunt naivi, proşti, orbi sau surzi. e măsură ce se dezvolt ă psi ic, ei vor să ştie totul şi sunt de preferat discuţ iile oneste, pe
