lapusneanul-cuplu de personaje.doc

3
Relaţiile dintre două personaje într-o nuvelă studiată: Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi În literatura română, numeroşi scriitori au abordat nuvela, începând cu secolul XIX. Prima operă aparţinând acestei specii literare este “Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi, care a rămas o adevărată capodoperă. Apărută în anul 1840, în primul număr al revistei “Dacia literară”, nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” este romantică prin temă (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul), prin construcţia personajelor, prin sursele de inspiraţie utilizate. Fiind o nuvelă, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele două personaje care se constituie într-un cuplu în acestă nuvelă sunt domnitorul şi soţia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lăpuşneanu evoluează liniar şi are un destin tragic; el s-a căsătorit cu fiica lui Petru Rareş, domniţa Ruxanda, pentru a-şi legitima pretenţiile la tron şi pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul Ştefan cel Mare. Domniţei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice şi trăsături fizice; personajul feminin dă dovadă de blândeţe, bunătate, evlavie, în antiteză cu soţul ei crud, nemilos şi tiran. Domnitorul intră în acţiune încă din incipit, când se evidenţiază şi motivaţia acestuia de a-şi recăpăta tronul, pierdut prin trădarea boierilor săi, faţă de care se arătase ataşat şi generos în prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvăluie treptat căci, după ce îşi exprimă voinţa de neclintit, tenacitatea, fermitatea şi energia în realizarea scopului propus, dovedeşte şi o capacitate de disimulare (evidenţiată în scena de la mitropolie, când reuşeşte să-i convingă pe boieri că remuşcările sale sunt sincere şi vină la curte), o inteligenţă politică desăvârşită prin spiitul vindicativ, un umor macabru când îi promite soţiei sale un “leac de frică”, concretizat ulterior într-o piramidă din capete de boieri. Lăpuşneanul este şi viclean, când îşi propune să se folosească de cei care îl înconjoară pentru a-şi atinge obiectivul. Doamna Ruxanda are, în structura administrativă şi politică a Moldovei de odinioară, statutul insignifiant pe care orice femeie îl avea în acea epocă în societate. Rugămintea ei nu devine

Upload: adrian-draghici

Post on 14-Sep-2015

218 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Relaiile dintre dou personaje ntr-o nuvel studiat: Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi

Relaiile dintre dou personaje ntr-o nuvel studiat: Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Prima oper aparinnd acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, care a rmas o adevrat capodoper. Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar, nuvela Alexandru Lpuneanul este romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de inspiraie utilizate. Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele dou personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate, evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran. Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul. Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric. Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie. Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Afirmatia eu nu sunt calugar, sunt domn!reflecta faptul ca nu abdica de la propriul destin nici in fata limitelor omenesti ( boala , moartea), schimbarea conditiei sociale impunand anularea sa fizica.Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri groaznice.Este caracterizat direct ( de catre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) si indirect ( prin fapte, limbaj, atitudini, relatii cu alte personaje, gesturi, vestimentatie). Este caracterizat direct prin descrierea vestimentatiei, prin utilizarea substantivelor se precizeaza ipostazele personajului rotund : domnul,tiranul,bolnavul.Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta: crut si cumplit este omul acesta ( mitropolitul Teofan).

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta boierilor: uciderea si schingiuirea lor, arderea cetatilor si reducerea numarului de ostilor moldovene. Inteligent ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil , disimulat se foloseste de momentul slujbei religioase si de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv.Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje.Relatia cu doamna Ruxanda este contruita pe antiteza romantica angelic-demonic. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflecta falsitatea lui. Nu o respecta nici pentru originea ei nobila ( descendenta a lui Stefan cel Mare), nici pentru ca ii este sotie si mama a copiilor lui. Gesturile, mimica si cuvintele rostite de Lapusneanul in capitolul al II lea in scena discutiei cu doamna Ruxanda , evidentiaza falsitatea lui in relatia sot-sotie. Mai intai ii saruta mana, apoi se posomoraste , reactioneaza impulsiv la rugamintea ei. In capitolul urmator se razbuna pe boieri, pe Motoc si nu o iarta nici pe doamna pentru indrazneala de a-i fi cerut sa inceteze cu omorul.Se bucura cu cruzime de spaima domanei care lesinase la vederea piramidei de capete - femeia e tot femeie. In ultimul capitol insistentele boierilor si amenintarea din final ca ii va ucide fiul o determina pe doamna Ruxanda sa ii dea otrava.Monumentalitatea personajului, exceptionalitatea romantica, forta sa de a-si duce planurile la bun sfarsit , indiferent de mijloace , spectaculosul actiunilor fac din personajul principal al nuvelei un personaj memorabil.

Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac domni-torul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, su-av, delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezen-tate n antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.