DREPTUL SCRIS PÂNÃ LA INSTAURAREA REGIMULUI TURCO-FANARIOT.

          - dreptul scris în perioada feudalismului dezvoltat a luat forma pravilelor bisericesti si laice sau a codificãrii unor obiceiuri juridice. Ele au avut izvoare comune, accentuând caracterul unitar al dreptului românesc.

                    - evolutia dreptului scris pânã în secolul al XVII-lea.

          1) apartitia primelor pravile. Pravilele bisericesti au caracter oficial fiind întocmite din ordinul domnului sau al mitropolitului, impuse clerului si laicilor. Reglementãrile de drept civil, penal sau procesual al acestora , tineau de domeniul religios. Apartinând de patriarhul din Bizant, biserica ortodoxã din tãrile române a preluat o serie de elemente bizantine în organizarea statului si bisericii si aparitia izvoarelor de drept scris. De acee 515g62f a, primele pravile sunt scrise în forma limbii slavone, iar dupã secolul XVI si în limba românã. ele au fost multiplicate în manuscrise si din sec. XVII au fost tipãrite.

          - pravilele scrise în limba slavonã: pravila de la Tîrgoviste (1452), de la Putna (1581), de la mãnãstirea Bistrita (1618), etc. =  izvoare de drept canonic.   

          - pravile scrise în limba românã, folosesc manuscrise mai vechi: pravila Sf. Apostoli - Coresi, Brasov(1560-1562), pravila de la Ieud = extrase din Coresi, pravila sfintilor dupã învãtãtura marelui Vasile, pravila aleasã (1561), pravila de la Govora (cea micã - 1640).

          2) Continutul, importanta si aplicarea primelor pravile.

          - continutul pravilelor bisericesti este extrem de variat,  au caracter juridic, fiind extrase din lucrãri religioase, prezintã date istorice despre sinoade, tabele de calculare a timpului, cronici, formulare pentru întocmirea unor acte. Normele de drept canonic alterneazã cu cele de drept laic, sau cele de drept civil cu cele de drept penal. Numeroase dipozitii se referã la conditia juridicã a persoanelor, în primul rând la organizarea familiei (logodnã, cãsãtorie, divort). Rudenia de sânge era în linie directã si în linie colateralã (în sus, în jos si de mijloc).

          Materia contractelor se reglementeazã prin texte - vânzare, împrumut, zãlog, depozit.

          Normele de drept penal = infractiunea era socotitã pãcat (omorul, insulta, calomnia, vrãjitoria), iar pedeapsa ispãsire  (pedepsele erau fizice: bãtaie, mutilare, pedeapsa capitalã) sau duhovnicesti (mãtãnii, rugãciuni, posturi).

          3). hrisoave legislative.

          - cele care vor dobândi valoare normativã se aplicau în întregul tãrii, de exemplu "legarea" lui Mihai, (a tãranilor de obste ).

          4) Cartea Româneascã de Învãtãturã (1647) si Îndreptarea Legii (1652).  

          - au un continut similar cu dispozitii pentru agriculturã si pentru dreptul penal. Sunt 2 monumente de drept adptate în scopul consolidãrii puterii de stat centralizate, interpretate de boieri ca având dispozitii de îngrãdire a puterii domnesti si consolidare a regimului nobiliar.

          a) Cartea Româneascã de Învãturã = prima codificare de legislaturã cu caracter laic din istoria dreptului nostru. A fost întocmitã de logofãtul Eustratie din ordinul lui Vasile Lupu si tipãritã în anul 1646 la tipografia din Iasi. Este o operã de sintezã cu trãsãturi originale, în care termenul de "învãtãturã" nu are sens didactic, ci sens de poruncã domneascã, dispozitie obligatorie, cu caracter  juridic.

          b) Îndreptarea legii, tipãritã la Tîrgoviste din porunca lui Matei Basarab, denumitã si Pravila cea mare, autorul cãlugãrul Daniil Panoneanul, cuprinde versiunea muntenizatã a pravilei de mai sus, traduceri si prelucrãri a unor acte bizantine.

          Cele douã monumente juridice sunt structurate în pricini (capitole), glave (sectiuni), si zaciale (articole).

          - partea I reglementeazã relatiile feudale din agriculturã.

          - partea a II-a, reglementeazã pe larg institutii de drept civil, penal si procesual. Obrazele (persoanele fizice), boerii cu dregãtorii, erau oameni domnesti, majoratul era fixat la 25 de ani, iar persoanele rãspundeau de faptele lor de la 18 ani.

          Relatiile de familie preluau dispozitiile din pravilele anterioare - logodnã, cãsãtorie, divort, adulter, vrãjitorie, corectii.

          În materia obligatiilor apar principii noi, referitoare la contracte (tocmealã) si delicte (nesocotintã, înselãciune). La  încheierea contractelor, vointa putea fi viciatã prin violentã (silã) sau prin dol (amãgire). Actele se încheiau si prin reprezentanti (ispravnici). Sunt consacrate garantii personale (chezãsia) si reale (zãlogul).

          Succesiunea putea fi lãsatã prin testament scris (zapis) sau oral (cu limbã de moarte) si fãrã testament. Nu puteau veni la mostenire cei condamnati pentru infractiuni contra moralei (nevolnici) ca si asasinii celor ce urmau sã fie mosteniti. Mostenitorii erau clasificati în descendenti si colaterali. Copiii naturali veneau la succesiunea mamei. Rezerva si cotitatea disponibilã erau stabilite în raport cu numãrul copiilor.

          Dispozitiile penale sunt formulate pe baza unor principii moderne. Infractiunile erau numite vini sau greseli, fiind clasificate în vini mari si vini mici. În calificarea faptelor se aveau în vedere aspectul international, locul si timpul comiterii lor, ca si caracterul flagrant sau neflagrant. Se opreazã cu notiuni evoluate ca: tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea, recidiva. Se opereazã cu fapte ce înlãturau rãspunderea penalã (nebunia, legitima apãrare, vârsta sub 7 ani, ordinul superiorului), precum si cele ce micsorau rãspunderea (ignoranta, mânia, pasiunea, somnambulismul). Se aplicau pedepse fizice, pedepse privative de libertate, pedepse prin expunerea oprobiului public, sau pedepse religioase. În stabilirea pedepselor, judecãtorul avea o largã posibilitate de apreciere.

          Instantele de judecatã erau laice si bisericesti, fãrã specializare toate procesele civile sau penale fiind solutionate de aceeasi dregãtori.

          Ca mijloace de probã: înscrisuri, martori, jurãmânt, expertize.

          Partea nemultumitã de solutia datã, se putea adresa unui judecãtor superior, cu toate cã sistemul apelului nu se constituise încã. Se fac progrese în directia recunoasterii prescriptiei actiunii (creante 30 de ani, furt  5 ani, rãnire 10 ani).

          5). Dreptul scris al Transilvaniei în perioada voievodatului.

          - yus valahicum. A fost apãrat ca traditie si institutii juridice în cele mai variate forme, inclusiv prin codificãri ale vechilor obiceiuri, realizate sub presiunea popularã si recunoscute oficial. 

          - autonomia voievodatului.

          - sistemul juridic discriminatoriu al celor trei natiuni  dominante.

          - unio trium nationum, sprijinã nobilimea celor trei natiuni dominante, fãrã consultarea românilor si împotriva lor, ba chiar îi numea "dusmanul rãzvrãtitilor din tarã".

          - nobilimea minoritarã unitã actiona împotriva majoritãtii române.

          - dreptul scris privea materia contractelor, familia, succesiunile, dreptul penal si procedura de judecatã.

          Principalele contracte reglementate sunt: vânzarea, schimbul, donatia, împrumutul, închirierea, locatiunea de servici.

          Relatiile de familie (cãsãtoria, adoptiunea, tutela, curatela) se aflau sub incidenta dreptului canonic al bisericii catolice.

          Institutiile dreptului penal si procesual prezintã asemãnãri cu cele din Tara Româneascã siMoldova, infractiunile si pedepsele fiind în linii generale aceleasi.

          Statutele Tãrii Fãgãrasului au fost apãrate cu strãsnicie vechile institutii, traditii si norme de conduitã proprie , codificându-se principalele institutii juridice consacrate de Legea Tãrii (jus valachicum).Statutele au fost redactate în limba latinã, nu sunt grupate într-un sistem clar, dispozitiile de drept penal sau de procedurã sunt intercalate între cele de drept civil.

          Numeroase dispozitii reglementeazã relatiile de familie: cãsãtoria, divortul, regimul bunurilor dotale. În vederea încheierii cãsãtoriei, era necesar consimtãmântul pãrintilor, în lipsa cãruia cãsãtoria se putea contracta "cu fuga" (printr-un simulacru de rãpire, urmat de plata unei amenzi simbolice). Zestrea viitoarei sotii se constituia de cãtre pãrinti în lipsa acestora obligatia treceea asupra fratilor. Cãsãtoria se desfãcea prin repudiere, bunurile rãmânând în stãpânirea sotului, care a respectat obligatiile cãsãtoriei.

          O serie de dispozitii se referã la proprietatea devãlmasã si sistemul rãspunderii penale colective.

          Succesiunile ca în tara Româneascã si Moldova.

          6) dreptul scris în Transilvania, principat autonom.

          - dieta întrunitã la Sighisoara în 1540, a hotãrât cã Transilvania se va conduce pe viitor dupã legi proprii, dar se aplicã în continuare unio trium nationum, ca fundament al dreptului public, cu caracter discriminatoriu. Tãranii români erau declarati tolerati si suportati pro tempore. Dat fiind numãrul mare al legilor, continutul lor variat în secolul XVII se trece la sistematizarea lor prin grupare cronologicã: 1) 1540-1653 - Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Hungariae eis dem anexarum; 2) 1653-1669 - Compilatae Constitutiones.

          Aceastã sistematizare a format o lucrare unicã desemnatã prin titlul prescurtat Approbatae et Compilatae Constitutiones, creatii ale Dietei.