The Parker’s History of Astrology

Istoria Astrologiei, de Julia şi Derek Parker

Ronald Reagan, împăraţii romani Caligula şi Claudius, Ptolemeu, St.Augustin, regina britanică Elisabeta I şi Heinrich Himmler – ce au ei toţi în comun? Interesul pentru astrologie. Cititorii publicaţiilor şi rubricilor de astrologie de astăzi probabil nu au nici o idee despre importantul rol pe care l-a jucat astrologia în politica internaţională, filosofie, istoria religiilor şi în viaţa oamenilor obişnuiţi. În această primă lucrare modernă pe această temă, autorii urmăresc istoria astrologiei începând cu 4000 de ani în urmă, de la inscripţiile astrologice făcute pe os de oamenii cavernelor, până la alianţa modernă dintre astrologie şi psihologie.Ar fi greu de scris o carte plicticoasă pe acest subiect: istoria este presărată cu incidente fascinante şi amuzante, cu personaje bizare, incitante, nebune sau strălucitoare – de la astrologul care, practic, guverna Imperiul Roman, până la cel care se ascundea în spatele draperiilor patului ca să spioneze naşterea unui Delfin al Franţei, şi până la astrologul modern care a prezis cu succes tentativa de asasinat asupra lui Hitler, şi apoi a murit în drum spre lagărul de concentrare.Dar acestea sunt doar ornamente ale acestei profunde şi cuprinzătoare istorii a unui subiect serios: astrologia, probabil cea mai veche ştiinţă cunoscută de om, cu o influenţă incalculabilă asupra istoriei lui.Derek şi Julia Parker alcătuiesc, ca autori ai acestei cărţi, o combinaţie perfectă. Julia Parker practică astrologia, a fost preşedintă a Facultăţii Britanice de Studii Astrologice. Derek Parker este un sceptic. El spune că, în cea mai mare parte, practica astrologiei este pentru el un mister. Dar el crede că sunt destule dovezi ca să simtă că ar fi un gest nebunesc să respingă un subiect doar fiindcă el nu-l stăpâneşte.Rezultatul a fost această carte cu un echilibru unic. Ea nu caută nici să confirme, nici să infirme ceva, ci doar să ofere o vie şi precisă prezentare a fascinantei istorii a astrologiei.

Introducere

Două probleme majore apar atunci când se scrie despre istoria astrologiei. Una este dimensiunea lucrării. Astrologia a avut o mare importanţă în multe ţări ale lumii, cu mult înainte de inventarea scrisului şi cel puţin până la sfârşitul secolului al XVI-lea; în ultima vreme există o reînviere considerabilă a interesului pentru ea. De aceea, volumul de documentaţie este aproape incalculabil, şi examinarea în profunzime a subiectului ar însemna o lucrare de o asemenea mărime încât probabil că nici un editor n-ar putea să o accepte fără investiţii masive, şi numai un scriitor pregătit să-şi dedice viaţa acestui subiect ar putea aborda lucrarea.

A doua problemă este cea a imparţialităţii. Foarte puţini par să fie capabili să vorbească despre astrologie fără emoţie. Aceasta este, pe de o parte, o chestiune de temperament, dar şi de dezinformare, pe de altă parte, şi aproape întotdeauna este un amestec al ambelor. De pildă, poate fi rezultatul simplei contemplări a răului ce poate fi făcut de o credinţă nelimitată în infailibilitatea îndrumării astrologice – dar la fel de mult rău poate fi făcut şi de acceptarea totală a infailibilităţii consilierii teologice. Uneori o devoţiune prea naivă faţă de astrologie a condus la acceptarea unor legende fără nici o bază, care susţineau invariabil afirmaţiile astrologiei. Unele “istorii” au repetat asemenea legende. Într-o lucrare recentă a unui scriitor american, de exemplu, se afirmă că lordul Byron era “un astrolog destul de bun, care a desenat singur astrograma propriului său fiu şi a prezis destul de exact principalele evenimente din viaţa acestuia”. Această afirmaţie ar fi fost mai convingătoare dacă Byron măcar ar fi avut vreun fiu, sau dacă ar exista cea mai mică dovadă, în viaţa sau în scrisorile sale, că ar fi fost interesat câtuşi de puţin de astrologie.

Autorii acestei lucrări simt că trebuie să-şi declare interesul în scrierea ei. Julia Parker este consultant astrolog, a fost preşedintă a Facultaţii de Studii Astrologice, instituţie fondată la Londra în 1948, cu studenţi din majoritatea ţărilor lumii, şi tot ea este coautor la lucrarea “The Compleat Astrologer”, un cuprinzător manual de astrologie. Derek Parker, celălalt coautor, rămâne un sceptic pentru care

practicarea astrologiei este, în mare parte, un mister, dar el s-a convins că la ora actuală există suficiente dovezi care susţin multe afirmaţii astrologice, şi că ar fi o nebunie să renunţe la acest subiect.

În această carte am încercat să menţinem un echilibru rezonabil. Această lucrare nu are scopul de a convinge pe toată lumea că astrologia funcţionează, sau că nu funcţionează. Intenţia ei este de a fi o scurtă relatare a răspândirii astrologiei în lumea civilizată, şi a principalelor personaje implicate în istoria ei.

Printre rafturile întregi de cărţi proaste asupra acestui subiect, există câteva titluri importante şi de încredere, pe care ar trebui să le studieze oricine scrie despre astrologie. În mod cert, masiva “History of magic and experimental science” (Istoria ştiinţei magice şi experimentale), 1941, de Lynn Thorndike. Alte exemple sunt: Jack Lindsay – “Origins of astrology” (Originile astrologiei), 1971; F. H. Cramer – “Astrology in Roman law and politics” (Astrologia în justiţia şi politica romană), 1954, şi Keith Thomas – “Religion and the decline of magic” (Religia şi declinul magiei), 1971. Iar cartea lui A. L. Rowse, “Simon Forman” (1974) este cel mai timpuriu exemplu de lucrare a unui istoric serios care s-a gândit că merită să cerceteze scrierile neatinse ale unui proeminent astrolog elisabetan. Şi scrierile lui Dr.John Dee aşteaptă o analiză la fel de profundă din partea vreunui alt cercetător al perioadei elisabetane. În fine, nici un cititor nu se poate considera iniţiat în cele mai moderne scrieri de astrologie dacă nu a citit “Recent advances in natal astrology” (Progrese recente în astrologia natală), 1977 – de Geoffrey Dean şi Arthur Mather; în timp ce opera în mai multe volume a soţilor Michel şi Françoise Gauquelin oferă multe dovezi statistice şi argumentări incitante. Opera lui Dane Rudhyar în America, şi cea a lui John Addey de la British Astrological Association (Asociaţia Astrologică Britanică) sunt şi mai specializate, iar revistele Asociaţiei Britanice şi ale Federaţiei Americane a Astrologilor sunt publicaţii serioase care merită să fie examinate.

Suntem recunoscători, ca întodeauna, bibliotecarilor care ne-au ajutat, şi numeroşilor astrologi care ne-au oferit prompt sugestii asupra materialelor care ar trebui consultate. Suntem recunoscători şi faţă de Folio Society Limited pentru permisiunea de a cita din traducerea (realizată de William Ginnis) lucrării lui Sebastian Brant – “The ship of fools” (Corabia nebunilor), şi faţă de Penguin Books Limited pentru permisiunea de a cita din traducerea făcută de Nevill Coghill pentru “Poveştile din Canterbury” ale lui Chaucer (© 1958, 1960, 1975, 1977).